1. Consideraii generale 1.1.

Ecologie medical

n natur, la orice nivel de organizare a materiei vii, fiecare organism i contureaz un anumit spaiu de existen numit habitat. n cadrul su, ntre membrii aceleiai specii se stabilesc relaii de interaciune biologic care stau la baza formrii i funcionrii unei comuniti biotice. n mod inevitabil ns, pentru a-i asigura supravieuirea biologic, orice

comunitate biotic trebuie s-i dezvolte un sistem propriu de relaii cu mediul abiotic din jurul lor, astfel nct, prin condiionri i adaptri succesive, ntre acestea se stabilesc complexe mecanisme de interaciune, organizate ntr-o structur unitar i dinamic numit sistem ecologic sau ecosistem. Ecosistemele naturale prezint nu numai o larg distribuie spaial, ci i o ampl variabilitate temporal, n funcie de numeroasele interaciuni ecologice dintre diferitele tipuri de comuniti biotice i mediul lor natural, astfel nct, deseori, n cadrul unui anumit ecosistem pot aciona mai multe comuniti biotice, n care fiecare specie i individualizeaz o ni ecologic distinct prin care exercit o anumit funcie n cadrul populaiei din care face parte. n acest fel, relaiile de interdependen biologic dintre diferitele specii care populeaz acelai sistem ecologic duc, n mod inevitabil, la constituirea biocenozelor care, la rndul lor, variaz n funcie de condiiile environmentale specifice n care s-au format. tiina consacrat studiului tuturor tipurilor de relaii existente ntre diversele organisme i mediul lor de existen sau aciune se numete ecologie, dar ea poate mbrca diverse forme de reprezentare, n funcie de natura specific a comunitii sau speciilor biotice care populeaz un anumit tip de mediu. Astfel, ecologia medical analizeaz complexul sistem de relaii ce se stabilete ntre unul sau mai multe tipuri de ageni / microorganisme patogene i diferite specii biotice ntr-un mediu fizic, biologic sau social dat. 1.1.1.Tipuri de organisme patogene n cadrul aceleiai sau a diferitelor tipuri de biocenoze, omul, ca specie biologic distinct, vine n contact cu numeroase alte forme de via aflate la diferite niveluri de evoluie, stabilind cu ele multiple i variate forme de interaciune. Din nefericire ns, unele dintre aceste fiine biologice, inferioare omului, pot exercita asupra lui diverse efecte negative, afectndu-i total sau parial integritatea anatomic i fiziologic, motiv pentru care acestea sunt considerate drept organisme patogene deoarece, prin dereglarea echilibrului biologic iniial, ele pot determina mbolnvirea omului i pierderea temporar sau definitiv a capacitii sale productive. De regul, asemenea organisme patogene, denumite i ageni patogeni deoarece transmit germenii specifici unei anumite maladii, sunt forme inferioare de via, ale cror dimensiuni variaz de la cele microscopice, caracteristice organismelor unicelulare de tipul viruilor, chlamidiilor, micoplasmelor, ricketsiilor, bacteriilor, fungilor i protozoarelor, la cele de ordin macroscopic, caracteristice organismelor pluricelulare de tipul metazoarelor, viermilor parazitari i insectelor.

La captul inferior al acestei structuri ierarhice de ageni patogeni se afl grupul aparte al viruilor, care sunt alctuii numai dintr-un nucleu, compus din acizi, nconjurat de straturi succesive de substane proteice i uneori, de acizi grai, n timp ce la captul superior se afl marea clas a artropodelor, care cuprinde nenumrate i variate specii patogene, de tipul insectelor (ordinele Diptera, Anoplura, Hemiptera, Siphonaptera i Himenoptera) i Arachnidelor (ordinele Acarina, Scorpiones i Araneae) (vezi 2.3.2). 1.1.2. Originea organismelor patogene Asemenea (micro)organisme patogene pot proveni din dou tipuri de focare patogene: naturale i antropice. Focarele patogene naturale, care prezint o ampl variabilitate geografic, pot fi punctiforme (localizate n jurul unor uniti fizicogeografice bine individualizate de tipul lacurilor, blilor, vizuinilor etc.) sau areale (extinse pe mari suprafee sau regiuni biogeografice de tipul pdurilor, deerturilor, stepelor etc.). De multe ori, prin ample migraii sau explozii ecologice, focarele primare, de tip punctiform, se pot extinde spaial, transformndu-se n focare secundare, de tip areal. Focarele patogene antropice, comune omului i animalelor, pot aprea fie prin migrarea diverselor specii patogene n mediile antropice, fie prin transformarea, prin influena omului, a celor naturale, originale. 1.1.3. Rspndirea organismelor patogene Din focarele lor de formare, organismele patogene se rspndesc n mediul din jurul lor pe mai multe ci de diseminare care pot fi grupate n dou categorii principale: non-vectoriale i vectoriale. Calea non-vectorial de diseminare este cea mai direct i se refer la transmiterea agenilor patogeni de la o persoan la alta prin contact bilateral. Infeciile sau bolile transmise pe aceast cale se numesc nonvectoriale deoarece germenii patogeni se propag de la o gazd la alta fr ajutorul unei gazde intermediare numit gazd-vector sau simplu, vector, ce poate fi reprezentat fie de un anumit gen de purttor biotic, fie de un anumit tip de mediu contaminat (aer, ap, sol). Transmiterea bolilor non-vectoriale se poate efectua prin patru tipuri de contacte directe ntre purttorii patogeni: - contact aerian prin contaminarea aerului cu minuscule particule de saliv exhalate n aer de persoanele infectate i inhalate apoi de persoanele sntoase, ca n cazul gripei sau tuberculozei;

- contact digestiv prin contaminarea apei sau hranei cu materii provenite de la persoana contaminat, ca n cazul holerei sau hepatitei A n care igiena deficitar devine principalul factor patogen; - contact de inoculare produs prin transfuzii de snge, ca n cazul hepatitei B; - contact intim (sexual), prin care se transmit boli infecioase de tip SIDA sau cronice (degenerative) de tipul mononucleozei. Calea vectorial de diseminare a bolilor presupune existena unui circuit mai complex de transport a germenilor patogeni, datorat intercalrii unor numeroase verigi trofice adiionale. Rolul esenial n acest tip de transport revine gazdei intermediare, numit gazd-incidental, gazd-vector, sau vector deoarece, n interiorul organismului su, agentul patogen i desfoar total sau parial ciclul biologic de evoluie iar contaminarea nu ar fi posibil n absena acestuia (de exemplu, nimeni nu poate contacta malaria n mod direct, prin contact inter-uman, ci numai prin neptura produs de anumite specii de nari anofeli care gzduiesc plasmodiul malaric). Bolile transmise pe cale vectorial se numesc boli vectoriale i, n funcie de natura i tipul gazdei-vector, ele se pot contacta prin: - difuzie vectorial mecanic, n care agentul-vector este de natur fizic, ca n cazul aerului, apei sau solului; - difuzie vectorial biologic, n care agentul-vector este reprezen-tat de orice specie biotic, de tipul insectelor, viermilor, psrilor, animalelor i chiar omului. Totui, n natur, organismele patogene se rspndesc n mediul din jurul lor pe mai multe ci concomitente astfel nct procesele de contaminare patologic pot urma variate scenarii de evoluie, care devin cu att mai complicate cu ct tipurile probabile de contact dintre diversele specii biotice sunt mai numeroase. De exemplu, numai n focarul primar, de tip natural, contaminarea / infecia omului se poate: - limita doar la persoanele care vin n contact direct cu focarul patogen respectiv; - propaga inter-uman prin diverse forme de contact direct; - difuza n rndul comunitii umane prin intermediul speciei-vector; - disemina la populaiile locale de vectori care o transmit ulterior omului;

- transmite la animalele slbatice sau domestice care se constituie ca gazde temporare sau definitive ale agenilor patogeni .a.m.d. 1.1.4. Efectele organismelor patogene n cazul n care, ntr-un ecosistem dat, relaiile de echilibru dintre organismele patogene, specia uman i celelalte specii conlocuitoare se modific n sensul multiplicrii extreme a agenilor patogeni i intensificrii agresivitii lor, atunci, se produce contaminarea mediului respectiv. Cu toate acestea, contaminarea cu un anumit tip de agent patogen nu se poate produce dect n condiiile atingerii unei concentraii patogene maxime n focarul iniial sau n rndul populaiei vectoare de unde acesta este preluat apoi de om. Cu totul altfel stau ns lucrurile n cazul contaminrii polietiologice, n care starea de boal este produs fie prin aciunea sinergic a mai multor tipuri de ageni patogeni, fie prin influena aceluiai tip de agent, provenit ns din medii de contaminare diferite. De asemenea, gradul de contaminare cu ageni patogeni al unei anumite comuniti biotice mai depinde i de mrimea i natura focarului patogen; n primul caz ansele de contaminare crescnd direct proporional cu dimensiunile focarului; iar n al doilea caz, relaiile de interaciune dintre specia-gazd i specia-vector degenerndu-se cu att mai mult cu ct agresivitatea agentului patogen este mai mare; precum i de virulena i cantitatea inoculului (dozei infectante). Desigur, este util s menionm faptul c orice modificare ulterioar contaminrii, a relaiilor ecologice dintre speciile gazd, vector i cele patogene, poate determina atenuarea sau chiar anihilarea total a infeciei, prin ntreruperea lanului su de transmitere. n acest punct se cuvine ns s artm c asemenea procese de contaminare a omului cu microorganisme patogene pot avea durate variabile, iar bolile rezultate din acestea pot fi: - infecioase (vectoriale sau non-vectoriale), n cazul n care starea de contaminare este temporar iar structurile fiziologice ale organismului uman sunt reversibile; - cronice, cnd starea de contaminare este definitiv iar organismul uman este incapabil de a-i mai reface structurile fiziologice iniiale; - genetice, n care starea de contaminare a atins profunzimi att de mari nct leziunile provocate de agenii patogeni au determinat modificarea structurilor cromozomiale ale celulelor, astfel nct dereglrile funcionale produse de acetia sunt transmise, prin flux genetic, din generaie n generaie. 1.1.5. Distribuia spaial a contaminrii

Dac starea de contaminare cu ageni patogeni este permanent n rndul unei anumite comuniti biotice, fr ca relaiile ecologice dintre acestea s fi suferit vreo modificare, iar procesul de multiplicare a organismelor infecioase se desfoar relativ lent, fr a duce la creterea lor exploziv, atunci boala rezultat din aceasta este enzootic, dac afecteaz o comunitate de specii animale, sau endemic, dac afecteaz nsi comunitatea uman. n acest caz, trebuie totui s atragem atenia c rspndirea enzootic / endemic a vreunei infecii sau boli nu nseamn c speciile animale sau umane, dup cum este cazul, i mai pot menine nealterat starea lor funcional iniial. Dimpotriv, dei contaminarea endemic are un caracter destul de limitat, ea determin totui, degradarea sntii i productivitii speciilor receptoare. Regiunile geografice n care o mare parte a populaiei (animale sau umane) gzduiete germenii acestor tipuri de infecii / boli se numesc regiuni enzootice / endemice sau regiuni rezervor, iar perimetrul lor de extindere poate fi influenat de o multitudine de factori environmentali, biologici, sociali, culturali i chiar genetici. Dac ns gradul de contaminare al populaiei respective crete exagerat de mult, astfel nct numrul cazurilor de morbiditate depete anumite limite de toleran ale speciei, sau dac procesul de contaminare se extinde areal, cuprinznd i comuniti adiacente, iniial necontaminate, atunci starea de infecie / boal produs de aceasta devine epizootic, n cazul animalelor, sau epidemic, n cazul populaiei umane. Bolile epidemice reprezint, de obicei, fenomene regionale de contaminare deoarece ele nu se pot manifesta dect n anumite condiii environmentale. De exemplu, populaiile umane din regiunile temperate nu au nici cel mai mic motiv s se team de vreo epidemie de tripanosomiaze (boala somnului) deoarece musca ee care constituie principalul su vector, nu se gsete i acioneaz dect pe o suprafa restrns din Africa, situat pe o distan de cel mult 140 N sau S, la nlimi de maxim 1250 metri. Cu toate acestea, exist ns situaii cnd un anumit proces infecios debuteaz ca o boal regional, pentru a se extinde apoi la nivel continental, sau chiar planetar, ca n cazul diferitelor forme de grip care au continuat s afecteze ntreaga omenire nc de la nceputul acestui secol sau, mai recent, a mult temutei SIDA declanat de nu mai puin nspimnttorul virus HIV. n acest caz, contaminarea a atins proporii pandemice, iar evoluia ei epidemiologic nu mai poate fi controlat prin factori environmentali, ci doar sociali sau culturali. Desigur, toate aceste forme de contaminare pot fi stvilite la diferite niveluri i n diverse proporii, prin organizarea unei eficiente scheme de acordare a asistenei medicale sau prin intensificarea educaiei sanitare n vederea reducerii maxime, pe cale medical sau cultural, a potenialilor purttori ai agenilor patogeni. Nu este mai puin adevrat ns c acest deziderat nu poate fi atins cu att de mare uurin deoarece diferitele

forme de manifestare ale vreunei infecii sau boli sunt influenate nemijlocit i de factori subiectivi, legai de vrsta, starea de sntate, gradul de imunitate sau sexul indivizilor gazd. Astfel, btrnii, copii i femeile au fost i vor fi ntotdeauna cele mai expuse categorii de populaie, necesitnd msuri suplimentare de protecie att din partea celorlali membri ai comunitii, ct i din partea organismelor sanitare sau social politice. n plus, disparitile economice dintre diferitele tipuri de societi pot contribui substanial la localizarea sau, dimpotriv, la extinderea bolilor, tiut fiind faptul c populaiile din rile sau regiunile srace au un acces foarte limitat, sau nu au deloc, la serviciile medicale de baz. n mod categoric, problema extinderii spaiale a proceselor patologice nu putea s scape nici ateniei organizaiilor internaionale care ncearc prin deciziile politice pe care le adopt, s mpiedice, sau cel puin s limiteze la maxim, riscurile oricror forme de contaminare, mai ales a celor infecioase. n acest sens, legislaia sanitar internaional prevede unele msuri obligatorii de identificare, declarare i supraveghere a bolilor n vederea adoptrii celor mai eficiente mijloace de prevenire i combatere a rspndirii lor n colectivitile umane. 1.2. Epidemiologie Complicatele relaii de interaciune dintre diferiii ageni patogeni i oamenii dintr-o anumit biocenoz, care determin declanarea i evoluia vreunui proces patologic constituie obiectul de studiu al epidemiologiei care, spre deosebire de ecologia medical, analizeaz nu numai cauzele apariiei, extinderii i distribuiei entitilor morbide infecioase i neinfecioase n rndul populaiei umane, ci i metodele lor de prevenire i combatere, n vederea eradicrii lor (OMS, 1998). Dar asemenea tipare locale, regionale sau globale de localizare i repartiie a agenilor patogeni sau bolilor de orice fel nu pot fi pe deplin nelese dect prin explicarea posibilelor reacii de interaciune dintre organismul uman i celelalte microorganisme patogene din jurul su. 1.2.1. Relaiile organismului uman cu microorganismele patogene nc de la nceputul existenei sale, organismul uman intr n contact cu variai factori de mediu (fizici, chimici i biologici) care acioneaz asupra lui, n diferite moduri, de cele mai multe ori ns acestea avnd doar efecte negative. Asemenea influene nocive se pot exercita nc din timpul existenei sale intrauterine, determinnd ample tulburri de organogenez i modificri evolutive (malformaii congenitale) sau chiar moartea sa. Dup natere ns, ntre organismul uman i microorganismele din jurul su se stabilesc variate raporturi de interaciune. Astfel, de cele mai multe ori, omul vine numai incidental n contact cu cea mai mare parte a acestor microorganisme, dar, cu unele dintre ele poate stabili chiar strnse relaii de interaciune i, uneori, de convieuire.

n mod normal, imediat dup natere, epiteliul cutanat i mucoasele majoritii organelor interne ale omului sunt invadate treptat de o mulime de microorganisme care alctuiesc microflora normal a organismului uman, a crei conservare constant n limitele unui anumit mediu, asigur sntatea acestuia. Asemenea relaie de simbioz poate, uneori, deveni folositoare pentru ambii parteneri (ca n cazul sintezei unor vitamine eseniale de ctre unii coli intestinali) dar, deseori, ea poate dobndi aspecte de comensualism prin care microorganismele componente ale microflorei normale depind, din punct de vedere nutriional, de gazda care le adpostete, fr a-i aduce prejudicii. Aceast convieuire se bazeaz ns pe un echilibru destul de instabil de fore astfel nct, att factori externi (environmentali), ct i interni (ce in de organismul gazd) pot modifica relaiile de interdependen n sensul transformrii acestora n microorganisme condiionat patogene care, profitnd de orice locus minoris resistentiae, ptrund spre esuturile sensibile, provocnd adevrate traume fiziologice. Dac, ns, asemenea microorganisme nu se pot dezvolta dect n organismul omului sau al unor animale, afectndu-le sntatea, atunci ntre cei doi membri ai ecuaiei se stabilete o relaie de parazitism. Microorganismele care ptrund i invadeaz esuturile organismului gazd, unde se multiplic i determin tulburri morfologice sau / i funcionale, sunt considerate microorganisme patogene, iar aciunea lor patogen depinde numai de posibilitatea de a gsi cea mai convenabil poart de intrare spre structurile fragile ale organismului uman. Dimpotriv, simpla lor prezen pe suprafeele epiteliale ale organismului gazd, fr ca ele s se multiplice, caracterizeaz numai starea de contaminare. Pentru realizarea strii de infecie este necesar ptrunderea i multiplicarea microorganismelor patogene n esuturile organismului gazd, iar dac interaciunea dintre microorganismul patogen i gazda uman pe care acesta paraziteaz se materializeaz prin leziuni manifeste i contra-reacii din partea gazdei, atunci rezult starea de boal (clinic sau subclinic). 1.2.2. Factorii de influen ai infeciei Infecia nu este urmat, n mod obligatoriu, de starea de boal i nici, dac aceasta apare totui, de acelai gen de boal la toate persoanele infectate cu acelai tip de agent patogen. Formele de manifestare ale infeciei depind de numeroi factori determinani legai de: - agentul infecios, care stimuleaz declanarea infeciei att prin virulena, ct i prin inoculul (doza infectant) de germeni pe care i conine ; - organismul gazd, care dispune de diferite mijloace de rezisten i reactivitate ;

- mediul extern, care cuprinde o multitudine de componente geografice, sociale, economice i culturale de interaciune. Complicatele relaii de interdependen dintre organismul gazd, microorganismele patogene i factorii de mediu genereaz multiple forme de evoluie infecioas, n funcie de rolul i poziia acestora n lanul de transmitere a bolii. Astfel, se tie c agentul patogen se stabilete numai pe acele esuturi i organisme care pot s-i asigure supravieuirea, dar acestea pot fi att gazde-rezervor, care contribuie la meninerea microorganismelor n mediul dat i, deci, la ntreinerea focarului de infecie, ct i gazde-intermediare (vectori), care asigur distribuia agenilor patogeni n natur. n cazul specific al acestor tipuri de gazde, organismele patogene nu ajung dect rareori s-i parcurg ntregul ciclu biologic de evoluie, astfel nct, dezvoltarea lor complet depinde de existena unei gazde-finale care, de cele mai multe ori, este chiar omul nsui. Lumea animal, n general, constituie un uria rezervor de ageni patogeni pentru om i animale astfel nct, n raport cu densitatea populaiilor respective, numrul maxim de gazde-rezervor se ntlnete n rndul mamiferelor, al cror rol epidemiologic se limiteaz ns, la numai cteva specii, urmate de psri, importante pentru transportul la distan a agenilor patogeni i, foarte rar, de reptile, peti i molute. Dispunnd de avantajele liberei-circulaii ntre focarele lor iniiale i diferitele tipuri de gazde, agenii patogeni sufer diferite fenomene de adaptare biologic, astfel nct infecia generat de acetia poate mbrca variate forme de manifestare care vor fi cu att mai insidioase cu ct, n lanul circuitelor biologice dintre organismele biocenozei, agenii patogeni prezint mai multe predispoziii biologice de rspndire la noi gazde, determinnd astfel cuprinderea unor verigi adiacente n lanul de transmitere patologic. Vectorii se intercaleaz n ciclul rspndirii infeciei, asigurnd ampla circulaie a agenilor patogeni. Ei servesc fie ca gazde-incidentale (intermediare) sau purttori de parazii, fie ca gazde-rezervor adiionale, dac agentul patogen ntrunete condiiile dezvoltrii i multiplicrii sale complete, i pot transmite agenii patogeni pe cale mecanic sau biologic. Cei mai eficieni vectori sunt artropodele, care devin i vectori obligatorii pentru anumite tipuri de germeni patogeni, formnd rezervoare permanente sau verigi indispensabile n ciclul infecios, urmai de mici mamifere roztoare i psri, molute, peti sau viermi. Infecia uman se produce numai prin contactul omului cu focarul de infecie (care, n condiii ecologice speciale, se poate transforma ntr-un focar zoonotic), sau cu gazdele incidentale (vector), dei existena unor infecii care astzi apar proprii numai omului (ca rujeola sau dizenteria) ar putea infirma aceste mecanisme de contaminare, dar se tie c, n aceste

cazuri, infecia a fost umanizat ca urmare a unui lung proces de evoluie filogenetic. 1.2.3. Formele de manifestare ale infeciei Infecia uman prezint multiple forme de manifestare n funcie de aciunea specific a tuturor factorilor menionai anterior. Deosebit de importante prin frecvena, diversitatea i urmrile lor sunt manifestrile subclinice (latente) ale infeciei, reprezentate prin: infecia inaparent, infecia latent, boala subclinic, boala viral cu evoluie lent i starea de purttor cronic de germeni ; n timp ce manifestrile clinice se difereniaz, dup amploarea procesului infecios, n boal infecioas local, boal infecioas regional i boal infecioas general sau sistemic. Infecia inaparent se desfoar asimptomatic, agentul patogen putnd fi identificat numai prin mijloace de laborator. Ea are o evoluie acut i ciclic, fiind urmat de imunitate din cauza slabelor caliti patogene ale agentului infecios sau rezistenei crescute din partea organismului-gazd (ex : difterie, rubeol). Boala subclinic evolueaz tot fr nici o expresie clinic, dar se deosebete de infecia inaparent prin faptul c ea expune anumite tulburri funcionale sau leziuni organice care, dei sunt lipsite de aspecte clinice vizibile, pot determina cronicizarea infeciei (ex : hepatita viral). Infecia latent constituie o alt form de infecie asimptomatic care ns, n timp, se poate activa i transforma ntr-o infecie evident clinic deoarece agenii patogeni care s-au meninut n stare vie n esuturile organismului-gazd i pot intensifica activitatea patogen prin aciunea unor factori favorizani (cum este cazul infeciei herpetice latente care poate fi activat prin stress, iritaie mecanic, febr sau expunere la cldur). Boala viral cu evoluie lent (infeciile cu slow-virusuri) se caracterizeaz prin degenerarea lent i progresiv a sistemului nervos central, ca n cazul bolii Kuru care afecteaz populaiile de canibali din Noua Guinee, cu manifestri progresive de dereglare a funciei motorii i psihice, urmate de demen i exitus (moarte). Starea de purttor de germeni este, de fapt, definitorie pentru orice persoan care adpostete germeni patogeni. Dei multe dintre acestea par sntoase, ele constituie, totui, poteniale focare adiionale de contaminare, cu att mai mult cu ct, n practic, numrul lor este mult mai mare dect al celor clinic afectate. n cazul acestor purttori aparent sntoi, infecia se rezum numai la procesul de multiplicare local a germenilor, deoarece gradul mai mare de rezisten sau imunitate al individului afectat mpiedic rspndirea i multiplicarea agenilor patogeni

n ntregul lor organism (aceast situaie fiind tipic pentru purttorii virusului hepatitei B). Infecia local se caracterizeaz prin faptul c agenii patogeni se cantoneaz i se multiplic la poarta de intrare i n vecintatea acesteia (ca n cazul furunculului stafilococic sau rinitei virale). n ciuda perioadei relativ scurte de incubaie a agenilor patogeni, evoluia infeciei locale difer totui de la o persoan la alta, n funcie de numrul agenilor patogeni, de viteza lor de multiplicare i de rezistena organismului contaminat. Infecia focal (de focar) este o form particular a infeciei locale care evolueaz n sens cronic, caracterizndu-se prin simptome locale minime sau total absente care, n evoluie latent pe un teren anterior sensibilizat, pot genera efecte morbide la distan (cum este otita, mastoidita, sinuzita, amigdalita, prostatita etc.) Infecia regional cuprinde un teritoriu mai extins, de preferin cel aferent porii de intrare a agentului infecios, caracterizndu-se prin infectarea vaselor i ganglionilor limfatici din zona sa de aciune (de exemplu : tuberculoza, pesta bubonic, limfogranulomatoza). Infecia general (boala sistemic) este o form infecioas destul de grav deoarece germenii patogeni se disemineaz, pe cale sanguin, n ntregul organism, afectnd variate esuturi i organe interne. Ea prezint dou forme: boala infecioas ciclic, caracterizat printr-o evoluie regulat, cu etape ce se succed n mod constant ntr-un timp, de regul, limitat (ca n cazul rujeolei sau tifosului exantematic care expun o perioad de incubaie, de debut, de stare, de declin i, n final, de convalescen) i septicemia, caracterizat printr-o evoluie clinic neregulat, imprevizibil i, de obicei, foarte grav, n care procesele de rezisten imunitar sunt aproape total anihilate. Infecia cronic reprezint o form evolutiv a bolilor infecioase n care agentul patogen persist i acioneaz vreme ndelungat n esuturile organismului-gazd (cum ar fi, de exemplu, dizenteria bacterian cronic, hepatita viral cronic sau malaria). O form particular a bolii infecioase cronice este aceea cu multiple recrudescene, care ofer bolii un caracter ondulatoriu, bazat pe un complex mecanism de influenare reciproc ntre procesul infecios i cel de auto-imunizare. 1.2.4. Dinamica procesului infecios Pentru realizarea infeciei sau a bolii n sine, fiecare microorganism patogen utilizeaz una sau mai multe ci specifice de ptrundere n organismul uman, fie prin esuturile cutanate sau diferite mucoase, fie prin inoculare direct n snge, prin neptura agenilor vectori

hematofagi. De la poarta de intrare n organism, agentul patogen se rspndete apoi spre toate esuturile prin: - extindere local, n suprafa (stomatita) sau n profunzime, cuprinznd mai multe straturi tisulare (apendicita); - extindere regional, bazat pe exploatarea cilor limfatice de transport celular (ca n cazul majoritii infeciilor cu coci patogeni); - diseminare sanguin, prin inocularea agentului infecios direct n snge (ca n cazul malariei sau encefalitei); - diseminare neuronal, caracteristic virusurilor neurotrope de genul rabiei sau poliomielitei. Din fericire ns, n asemenea situaii de alert, organismul uman adopt variate i eficiente relaii de rezisten, opunndu-se procesului de diseminare a agenilor patogeni. Astfel, barierele specifice de aprare se ridic progresiv, n funcie de natura, virulena i doza infectant a agentului patogen. Procesul inflamator local are rolul de a localiza infecia la nivelul fluxului de snge n reticulele limfatice ; sistemul sanguin se apar prin fagocitoz i mecanisme umorale, iar, n final, bariera hematoencefalic previne intrarea n creier a unor substane patogene existente n snge. Intervalul de timp cuprins ntre momentul infectrii i cel al apariiei primelor simptome i semne ale bolii (locale i generale) reprezint perioada de incubaie a bolii i ea depinde nu numai de gradul de adaptare (multiplicare i diseminare) a agenilor patogeni n organism sau de cantitatea de toxine i timpul necesar acestora pentru a-i exercita efectele nocive, ci i de gradul de rezisten i reactivitate a organismului uman, precum i de timpul necesar formrii leziunilor i apariiei tulburrilor care s dea expresie clinic bolii instalate. n funcie de durata medie a perioadei de incubaie, bolile infecioase se mpart n: - boli cu incubaie scurt (1-7 zile): guturai, grip, difterie etc. - boli cu incubaie medie (8-21 zile): febra Q, febra tifoid, oreion, malarie, rubeol, tetanos, tuse convulsiv, varicel, variol. - boli cu incubaie lung sau foarte lung : amibiaza (sptmni-luni), hepatita viral B (60-80 zile), leishmanioza (sptmni-20 luni), lepra (luni-ani), rabia (30-90 zile-luni-ani ?). Dup perioada de incubaie, bolile infecioase ciclice se desfoar n faze progresive care cuprind : - invazia care provoac debutul brusc, gradat sau lent al bolii;

- perioada de stare ce se caracterizeaz prin manifestrile eseniale ale bolii; - perioada de declin ce se manifest prin descreterea proceselor patologice; - perioada de convalescen care asigur tranziia spre normalitatea perfect, permind tuturor structurilor organice s se reintegreze n sistemul biologic anterior. De asemenea, prin msuri de protecie i control, ea poate preveni recurena, agravarea sau cronicizarea bolii; - anularea / terminarea bolii poate deschide trei perspective diferite, n funcie de diveri factori obiectivi (condiii environmentale externe sau interne agravante) sau subiectivi (gradul de reactivitate psihic i somatic a organismului gazd), reprezentate de vindecarea complet (restitutio ad integrum sau starea de purttor de germeni) sau parial (sechele funcionale sau organice care determin reducerea capacitii funcionale sau invaliditate). 1.2.5. Rezistena fa de infecii i boli Organismul uman se apr mpotriva agenilor patogeni care-l nconjoar att prin mijloace specifice, ct i nespecifice, cu diferite poteniale de eficien. Activitatea lor sinergic exprim capacitatea normal de aprare a individului fa de infecie denumit rezistena fa de infecii, care are o accepiune mai larg dect cea de imunitate, ce cuprinde numai mijloacele specifice de lupt mpotriva factorilor infecioi selectivi. Starea de rezisten la infecii este expresia unui ndelungat proces de evoluie i adaptare filogenetic, la care se adaug rezistena dobndit n cursul vieii, n mod variabil, de fiecare organism n parte, ca urmare a contactelor sale cu diveri ageni infecioi din mediul nconjurtor. Acestor factori normali de rezisten mpotriva infeciilor li se adaug interveniile active de producere artificial a strilor de imunitate specific, prin administrarea de seruri, vaccinuri i anatoxine. 1.2.5.1. Mijloacele nespecifice de rezisten mpotriva infeciilor se dezvolt succesiv, n funcie de agresivitatea, aria de extindere i doza infectant a agentului patogen: - tegumentul i mucoasele acioneaz att ca bariere anatomice, ct i prin diverse mecanisme fiziologice desfurate la nivelul microflorei lor normale; - fagocitoza, care din punct de vedere evolutiv reprezint cea mai veche reacie de aprare (ea ntlnindu-se i la nevertebratele fr sistem nervos dezvoltat), este o modalitate de aprare celular a organismului prin care acesta reuete ca, prin intermediul unor celule difereniate

microfage i macrofage, s distrug orice particul strin sau microorganism patogen care a reuit s ptrund n spaiile tisulare, limfatice sau sangvine ; - sistemul complement, alctuit dintr-un ansamblu de 11 proteine plasmatice integrate ntr-un complement cu 9 fraciuni, numerotate (C1 C9) din care prima fraciune C1 conine un complex de trei subuniti C1q, C1r i C1, joac un rol deosebit de important n aprarea antiinfecioas nu numai prin distrugerea (liza) virusurilor i a celulelor infectate cu virui sau a micoplasmelor, protozoarelor etc., ci i prin intensificarea produciei de anticorpi care confer sngelui o anumit putere bactericid; - interferonul, care este o glicoprotein natural sintetizat de celulele infectate cu virui sau prin aciunea endotoxinelor bacteriene, acioneaz cu predilecie n infeciile virale nu n sensul mpiedicrii ptrunderii acestora n celule, i n cel al inhibrii sintezei proteinelor i ARN-ului viral.; - inflamaia reprezint o reacie nespecific de aprare local mpotriva invaziei unor corpuri patogene strine i se caracterizeaz prin dilatarea i creterea permeabilitii vaselor limfatice sau sangvine ; - factorii nutriionali confer rezistenei antiinfecioase valene pozitive sau negative n funcie de aportul lor caloric, important nu numai pentru formarea anticorpilor, ct i pentru intensificarea fagocitozei. Un rol esenial revine vitaminelor, n general, i, mai ales vitaminelor A i C care desfoar o ridicat activitate antimicrobian i antifungic, precum i fierului; - factorii endocrini pot modifica predispoziiile la infecii n funcie de coninutul de corticosteroizi sintetizai n organism; - sistemul nervos central influeneaz mecanismele imunogene prin rolul unui centru nervos situat n regiunea hipotalamic, ce controleaz funcia fagocitozei; tiut fiind faptul c orice stare neurodepresiv scade rezistena organismului fa de infecii; - vrsta afecteaz procesele imunogene n sensul reducerii ritmului i eficienei acestora la copii i btrni; - imunitatea de specie, caracteristic fiecrui tip de specie biotic n parte, este o imunitate natural datorat constituiei genetice specifice. Cu toate acestea, membrii aceleiai specii pot expune diferite grade de imunitate dac, n decursul existenei lor au dobndit stri de imunodepresie prin iradieri prelungite, medicaii imunosupresive sau boli debilitante (de tip neoplasm, lepr, rujeol etc.).

1.2.5.2. Mijloacele specifice de rezisten antiinfecioas, adic imunitatea propriu-zis, rezult ca urmare a ptrunderii n organismul uman a microorganismelor sau produselor lor patogene care, lund contact cu elementele sistemului celular imunocompetent, vor determina urmtoarele tipuri de reacii : - imunitatea umoral, ce se exprim prin producia de anticorpi specifici (imunoglobuline Ig) de ctre celulele imunologice active (limfocitele B), sintetizate n anumite celule ale mduvei osoase, fa de antigenii diferiilor ageni patogeni. - imunitatea celular, ce deine un rol esenial n rezistena antiinfecioas prin stimularea produciei de limfocite T i K care sunt celule specializate n identificarea i declanarea produciei de anticorpi. Cu toate acestea, cele dou tipuri de imunitate, umoral i celular, dei apar ca sisteme imunitare separate, conlucreaz permanent n aprarea antiinfecioas a organismului uman. Dup modul n care organismul uman i-a dobndit imunitatea specific antiinfecioas, putem aprecia c aceasta este: - imunitate natural, definit ca acea stare de rezisten antiinfecioas ce a fost dobndit prin natere, i este condiionat genetic (imunitatea de specie); - imunitatea dobndit n mod activ, dup boli infecioase sau infecii inaparente, sau pasiv, prin transfer transplacentar sau administrarea de seruri imune care au ns efect temporar. 1.2.6. Msuri de prevenire i combatere a infeciilor i bolilor Profilaxia bolilor infecioase, care reprezint peste 65% din totalul bolilor ce afecteaz comunitile umane de pe Glob, cuprinde o serie de msuri care pot fi grupate n patru categorii : msuri preventive permanente, msuri la apariia unui caz de boal, msuri de combatere a epidemiilor i msuri legislative internaionale. Msurile preventive permanente au scopul de a identifica i anihila sursele de infecie, de a supraveghea sau bloca cile lor de transmitere i, n fine, de a proteja masa receptoare. n primul caz, un accent deosebit se pune nu numai pe depistarea i nregistrarea tuturor potenialelor surse de infecie, ci i pe izolarea lor, atunci cnd este posibil, sau ndeprtarea lor din anumite medii socioprofesionale.

n al doilea caz, msurile menite s ntrerup cile de transmitere a bolilor se refer la utilizarea oricror mijloace mecanice (ultrasunete), fizice (nclzire, iradiere), chimice (clorurare, iodurare etc.) sau biologice (terapia cu antibiotice) pentru dezinfectarea i aseptizarea mediilor contaminate. Dac aceste procedee sunt relativ operaionale n cazul infeciilor de contact, a celor transmise pe cale vectorial sau a celor digestive, n care un rol esenial l au igiena personal sau colectiv, igiena alimentar i protecia sau filtrarea apei, ele prezint mari deficiene n infeciile aerogene, n care se impun msuri complexe de antisepsie faringian a receptorilor, pe lng cele total ineficiente de dezinfecie a aerului. n fine, msurile pentru protejarea masei receptoare sunt cele mai complexe, dar i cele mai eficiente deoarece, n practic, este imposibil anihilarea tuturor surselor de infecie i efectului lor asupra indivizilor comunitilor umane. De aceea, se consider c, din punct de vedere economic i social, aceste tipuri de msuri sunt totodat, i cele mai accesibile i ele se refer la profilaxia specific, care se realizeaz prin imunizare activ (vaccinuri) sau pasiv (seruri specifice) i chimioprofilaxie, reprezentat de tratamentul cu antibiotice. Msurile care se iau la apariia unui caz de boal privesc strict numai bolnavul n cauz, motiv pentru care acestea au un spectru foarte restrns de aciune. Ele constau n diagnosticarea i declararea bolii, izolarea i tratarea persoanei contaminate, dezinfectarea mediului i supravegherea contacilor. Msurile antiepidemice cuprind o serie de indicaii speciale urgente, care urmresc mpiedicarea sau limitarea rspndirii unei epidemii n rndul populaiei; efectul lor fiind valabil pn la lichidarea complet a infeciei. Msurile legislative internaionale presupun acceptul tuturor rilor de a adopta normative menite s garanteze starea de sntate a diverselor populaii prin controlul epidemiologic n cazul cltoriilor, migraiilor, refugierilor etc. Succesul profilactic al acestor tipuri de msuri nu poate fi asigurat dect n condiiile unei bune organizri a activitii sanitare i medicale din ntreaga lume sub egida Organizaiei Mondiale a Sntii, care elaboreaz programe obligatorii de conduit n vederea meninerii sntii i siguranei omenirii.

napoi

Cuprins

Home

nainte

 University of Bucharest 2003. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to: Nicoleta IONAC Last update: May 2003 Text editor&Web design: RALUCA OVAC

[Mediu] paduri (text ptr articol) Peter Lengyel lengyelpeter at yahoo.com Sat Feb 19 13:49:26 CST 2005

Previous message: [Mediu] VERZI AFAR, ROSII INUNTRU Next message: [Mediu] paduri (text ptr articol) Messages sorted by: [ date ] [ thread ] [ subject ] [ author ]

Stimati Colegi, Acesta este un text rezultat din traducerea in romana a textului in engleza pe care l-am prezentat in Finlanda, cu unele schimbari majore, referitoare la reducerea lungimii textului, schimbarea structurii si introducerea unor explicatii de interes pentru cititorul mediu de ziare. Doresc sa va rog sa imi semnalati, pe lista sau pe adresa personala, eventualele puncte pe care le considerati gresite, neadecvate, pentru ca in timp scurt textul va ajunge publicat intr-una din ziarele cu acoperire nationala, si acum mai putem modifica eventualele neajunsuri. Cu prietenie, Peter PS. La acel ziar se lucreaza la structurarea textului de mai jos. ================================================

In ultimele zile, primul ministru Tariceanu a amintit de mai multe ori de necesitatea cooperarii Guvernului cu societatea civila, care zicea el ca ar trebui sa arate care sunt si greselile administratiei.

Timbre Interes economic In Romania, interesului economic este situat mult inaintea conservarii biodiversitatii. In cazul padurilor, valoarea declarata a exportului de lemn in 2002 a fost de 860 milioane de dolari, dar pe langa asta nu se stie care este valoarea reala a beneficiilor. Stejari defrisati Padurile de stejar au fost cel mai afectate de defrisari, din cauza asezarii lor in zonele joase si accesibile. Padurile slabite de poluare si alte impacte produse de oameni au fost afectate si de multe boli. Suprafata acestor paduri s-a redus de la 56% la 18% in totalul suprafetei impadurite. Casete Romania aduce in UE doua regiuni biogeografice noi In comparatie cu situatia generala din Europa, Romania are o biodiversitate bine conservata, distribuita in 5 regiuni biogeografice. Acesta este, de altfel, cel mai mare numar de regiuni biogeografice pe care il are o tara europeana. Pe teritoriul Romaniei sunt prezente regiunile biogeografice: Panonica, Alpina, Continentala, Stepica si a Marii Negre. Ultimele doua dintre acestea vor fi noi pentru Uniunea Europeana largita. Miile de pelicani din Delta Dunarii, padurile relativ naturale, sau lupii, ursii si rasii din Carpati fac o imagine buna a biodiversiatatii din Romania, in Europa. Jumatate din ursii europeni traiesc in Romania Zonele cu paduri naturale, (printre care si paduri virgine si cvasivirgine) reprezinta aproape 300.000 de hectare din suprafata totala de 400.000 de hectare a Muntilor Carpati. Situatia buna a padurilor naturale care s-au pastrat in Romania, ar trebui sa primeasca si atentia guvernamentala. Aproape 55% din aria lantului muntos al Carpatilor se afla in tara noastra. Conform statisticilor oficiale, in padurile romanesti traiesc circa 6.200 de ursi bruni, 4.000 de lupi si 2.000 de rasi. Numarul oficial al lupilor este de doua ori mai mare decit totalul lor din UE 15. Chiar daca suprafata Carpatilor din Romania inseamna numai 1,4% din suprafata Europei la Vest de Rusia, aceasta reprezinta habitatul pentru 35% din lupii europeni, 50% din ursi si 30% din rasi. Interesul conservarii

trebuie indreptat si spre celelalte specii de animale si plante. In secolul 20 si in ultimii ani au fost implementate cu succes proiecte pentru reintroducerea castorilor si a marmotelor. Padurile din Romania contin 58 de specii de arbori si 118 specii de arbusti. In Carpati, fagetele sint cel mai aproape de starea naturala, iar in 1959 a fost descoperit la Tarcau un molid gigantic: 62,5 metri inaltime, cit cel mai inalt conifer din Europa. Multe specii endemice de plante si animale se gasesc in arii izolate, in turbarii montane, zone calcaroase si pesteri. Sub media europeana In Romania, suprafata declarata a padurilor este de 6,366 de milioane de hectare, ceea ce reprezinta 26,7% din suprafata tarii. La inceputurile istorice, padurile acopereau 80% din suprafata tarii, dar nevoia de terenuri agricole, terenuri pentru constructii sau alte interese economice au redus in mod constant suprafata lor, aducind raportul sub media europeana, de 33%. In prezent, 70% din aceasta arie este acoperita de paduri de foioase, iar restul de conifere. Managementul padurilor a fost din ce in ce mai dezechilibrat, interesele economice primand in fata unui management rational care sa ia in consideratie si interesele legate de conservarea biodiversitatii. Titlu: Padurile din Romania Sapou: O padure nu inseamna doar copaci identici, insirati liniar si avand aceeasi varsta. Padurea este un ecosistem complex, alcatuit din arbori si tufe, razatoare si lilieci, pasari insectivore si rapitoare, ciuperci, insecte si bacterii, ca si carnivore mari care sunt la varful piramidei trofice. In contextul european, padurile din Romania, prin compozitia speciilor de arbori si a altor plante ca si a miilor de specii de animale care traiesc in aceste zone, constituie o valoare relativ bine conservata. Cu toate acestea, interventiile umane de multe ori drastice produc impacte negative asupra padurilor noastre. Sub influenta exploatarii forestiere si in lipsa unor proiecte eficiente de conservare, padurile sunt in continua degradare si fragmentare. Defrisarile si schimbarile de clima Reducerea continua a suprafetelor acoperite de paduri a fost un fenomen istoric comun in tarile europene.

Cresterea suprafetelor ocupate de paduri este o caracteristica actuala in multe arii din Europa, spre exemplu o crestere rapida se observa in Austria. Contrar acestei tendinte, in Romania defrisarile ilegale sau exploatarea forestiera intensiva afecteaza in mod puternic situatia padurilor. Actiunile umane, pe langa instalarea unui fond general de poluare, au produs schimbari in compozitia speciilor care compun padurile prin inlocuirea padurilor naturale cu plantatii de specii straine, au accentuat eroziunea, au accentuat schimbarile climatice etc. Furtunile puternice, care sunt in parte intensificate ca rezultat al schimbarilor climatice, distrug arii mari cu monoculturi de conifere formate din arbori cu o vitalitate si o rezistenta redusa, paduri vulnerabile instalate de oameni in afara ariei naturale in care aceste conifere ar trai in mod normal. Focurile aprinse de fulgere, avalansele, boli produse de bacterii, fungi, sau insecte fitofage, ca si alte fenomene naturale care altadata erau fenomene izolate, au acum puterea sa afecteze pana la distrugere o padure care este in fond din ce in ce mai slabita ca rezultat al interventiilor umane. Din cauza extinderii pasunilor, limita superioara a padurilor si a jnepenisurilor a fost si ea coborata in multe zone montane, cu 100-250 de metri altitudine. Eliminarea plopului negru Citeva tipuri de habitate au fost distruse in intregime. Este cazul padurilor ripariene formate pe malurile riurilor sau in zona Dunarii de Jos care au disparut aproape definitiv, in locul lor plantindu-se hibrizi de plopi euramericani straini de flora noastra. Un alt aspect in evolutia negativa a padurilor este pierderea identitatii genetice a speciilor, cum ar fi plopul negru, care se hibridizeaza cu plopul hibrid euro-american, plantat extensiv in Romania. De asemenea, multe specii au fost eliminate pentru ca nu aveau o valoare utilitara, cum ar fi ciresul, marul sau parul salbatic si tisa (care este otravitoare pentru animalele domestice). 7.000 de Euro pentru un urs Animalele care traiesc in paduri sint si ele exploatate la maxim. Spre exemplu, unele populatii de capre negre sint pe cale de extinctie din cauza braconajului. In momentul in care strainii platesc intre 5.000 si 7.000 de euro pentru a vina un urs brun, cand salarul mediu este de cca. 150 de euro in Romania, este clar ca presiunea asupra animalelor este

foarte mare. Sub pretextul ca populatia respectiva este prea mare, si pe baza unor evaluari ale populatiei facute din condei, autoritatile romane autorizeaza vinarea multor exemplare din diferite specii, mult mai multe comparativ cu cate ar putea fi vanate fara a risca subminarea vigurozitatii populatiei lor. Credibilitatea datelor pe care se bazeaza autoritatile, este foarte chestionabila. Ar fi nevoie de evaluari reale, comune, cu participarea silvicilor, vanatorilor si a reprezentantilor organizatiilor neguvernamentale de mediu, aceste activitatii fiind nevoie sa fie finantate din profitul produs de vanatoare. Cazul caprelor negre este unul reprezentativ. Daca in 1989, traiau 600 de capre negre in Parcul National Muntii Rodnei - Rezervatie a Biosferei, pina in 2004 au disparut 90% dintre ele, fiind braconate cu nemiluita. In Muntii Rodnei, dealtfel, au fost taiate ilegal posibil circa 10.000-12.000 de hectere de padure (asteptam evaluarea concreta de la RNP), o veritabila catastrofa ecologica. Desi Romania este Parte la CITES (Conventia privind Comertul International cu Specii Periclitate din Fauna si Flora Salbatica), vinatorii straini continua sa vineze ilegal in Romania. Vinatorii italieni, de exemplu, impusca in Romania pasari rare, apoi le transporta in Italia, de multe ori transporturi mari cu mii de exemplare ale speciilor rare fiind capturate in afara granitelor Romaniei. Intelegerea stiintifica a importantei conservarii biodiversitatii este scazuta in Romania. Astfel a fost posibila introducerea de tot felul de specii straine de natura noastra. In ceea ce priveste vinatoarea, introducerea unor specii straine in tara noastra, doar in interesul vanatorii, duce la scaderea identitatii ecosistemelor astfel poluate, animalele introduse sau incercate a fi introduse (muflon, fazan, capra ibex etc) reprezentand o concurenta pentru speciile autohtone asemanatoare sau reducand, eventual distugand diferite specii care nu se pot apara in fata lor (plante de pe stancarii calcaroase, soparle etc). Fara acces Fata de realitatea Europeana, cercetarile de biodiversitate din Romania au fost sporadice. Pina acum, studiul s-a bazat in mod traditional, doar pe diversitatea speciilor. In ceea ce priveste conservarea diversiatii biologice, istoria cercetarilor si a actiunilor semnificative este foarte

scurta, putem zice nesemnificativa fata de dimensiunea problematicii. Pentru programe adecvate este necesara conlucrarea specialistior din biologie, alaturi de ecologisti, sociologi, juristi, economisti, silvicultori, hidrologi etc. Chiar daca exista niste studii, datele de la institutele de cercetare finantate de la buget sau din bani de la UE sunt inaccesibile pana si celor de la Ministerul Mediului, ce sa mai zicem de publicul larg (exista si date sensibile, cu localizarea populatiilor unor specii foarte rare, care este normal sa fie secrete). Programe de impadurire si programe de despadurire In timpul comunismului, suprafata padurilor a crescut ca rezultat al programelor de reimpadurire. Acestea au fost bazate insa pe inrasinari masive, plantarea coniferelor in afara ariilor lor naturale, ca si introducerea unor specii straine. Au existat si defrisari masive in vederea exportului. Dupa 1989, o parte din paduri au fost restituite vechilor proprietari, care au continuat defrisarile, in contextul unor politici contradictorii, a lipsei capacitatii statului de a controla realitatea din teren, a fricii proprietarilor ca vor pierde din nou ceea ce au primit (prin schimbarea legislatiei sau prin furtul lemnelor din padure), a lipsei lor de cunostinte traditionale despre managementul padurilor si a unei urgente nevoi de bani in fiecare gospodarie. Specialisti orientati spre interesele economice de moment In prezent, potentialul anual de crestere al padurilor romanesti, posibilitatea lor, este estimat la 16 milioane de metri cubi, iar exploatarea lor a fost in 2002 de 14,3 milioane de metri cubi. Taieri drastice au fost facute in zonele accesibile, singurul aparator al padurilor din Romania fiind faptul ca multe bazine sunt inaccesibile, izolate in fata drujbasilor si a TAF-urilor. Conservarea implica evitarea degradarii in continuare a valorilor naturale, precum si restaurarea ecosistemelor functionale. In silvicultura se considera in general ca arborii batrini sint daunatori padurii, datorita insectelor si altor organisme care se reproduc in aceste locuri. Nu se da importanta faptului ca multe specii de animale, cum ar fi liliecii, bufnitele, pasarile cintatoare sau speciile rare de insecte au nevoie de aceste habitate reprezentate de arbori batrani si scorburosi, pentru

ciclul lor natural de viata. Degeaba semnam conventii internationale pentru a proteja liliecii care mananca insecte si astfel reduc necesarul folosirii pesticidelor toxice si cancerigene, daca in acelasi moment taiem arborii scorburosi in care ei isi au adaposturile. Impadurire gresita De multe ori, programele de impadurire nu au avut la baza o cunoastere aprofundata a valorilor naturale. In Oltenia, de exemplu, dunele de nisip, cu o posibila diversitate biologica foarte interesanta, au fost acoperite prin procesul de impadurire cu salcami, o specie straina care nu avea ce cauta pe la noi, si care in multe locuri din tarile vecine este distrusa cu toate mijloacele. La noi continua plantarea salcamului si azi, suntem defazati. De asemenea, in Dobrogea, impaduririle cu pini s-au facut prin distrugerea stepelor si silvostepelor, au dus la cresterea aciditatii solului si la reducerea habitatului pentru multe specii rare si endemice, valoroase in contextul conservarii biodiversitatii. De aceea, cand este cazul, impaduririle ar trebui facute prin promovarea speciilor care traiesc in mod natural in acele regiuni. Zonele unde trebuie sa se faca impaduriri sunt cele care intr-adevar sunt degradate (nu cele care apar ca degradate pe documente administrative facute de nestiutori), ca si cele abandonate de agricultori, din cauza profitabilitatii reduse. Paduri noi si paduri vechi Padurile formate prin impadurire sint departe insa de cele naturale, in ceea ce priveste biodiversitatea, compozitia speciilor, diversitatea genetica sau stabilitatea lor. De aceea, este necesar ca noile paduri sa fie create in apropierea sau in contact cu cele batrane si cat mai naturale, ca speciile sa le colonizeze si sa asigure astfel o biodiversitate din ce in ce mai ridicata si implicit o stabilitate care sa permita existenta lor pe termen lung. Atentie internationala In contextul international s-a realizat un cadru general de conservare a biodiversitatii, care include logic si diversitatea biologica a padurilor. Conventii internationale, programe si politici ale diferitelor tari si organisme internationale incearca sa contribuie la rezolvarea problemelor existente. E nevoie insa de o intelegere mai buna a proceselor politice, ecologice si socio-economice, pentru a se

putea realiza o sustinere reciproca intre diferitele initiative, acorduri si conventii. Programe pentru conservarea biodiversitatii in Romania Programele de conservare a naturii trebuie sa ia in considerare politicile de dezvoltare rurala, strategiile agricole si forestiere, precum si numeroase alte interese socio-economice. Deciziile ar trebui sa fie luate printr-un dialog real intre autoritatile guvernamentale si societatea civila, autoritati care ar trebui sa manifeste o deschidere dublata de cunostinte stiintifice aprofundate. Conventia asupra Diversitatii Biologice din 1992 a fost semnata si adoptata de Romania prin legea nr. 58/1994. De asemenea, exista si la noi o Strategie Nationala si un Plan de Actiune pentru Conservarea Diversitatii Biologice, realizate in iulie 1996, sub egida Ministerul Apelor si al Protectiei Mediului. Acestea au ramas insa in mare parte simple hartii, fara a avea un efect benefic real pentru protejarea valorilor naturale la nivelul tatii. Premii pentru Retezat si Valea Cernei Din 1992, membrii organizatiei UNESCO Pro Natura au realizat numeroase actiuni concrete pentru conservarea ariilor protejate si a biodiversitatii din Romania. Proiectele lor au vizat Parcul National Retezat, P. N. Valea Cernei. Pentru aceste actiuni, organizatia a primit in 1998 premiul european Henry Ford pentru conservarea naturii. In ultimii ani, focalizarea a fost asupra Parcului National Muntii Rodnei - Rezervatie a Biosferei, o arie protejata aflata in administrarea Regiei Nationale a Padurilor care si-a demonstrat totala incapacitate de actiune pentru stoparea sau macar reducerea braconajului si a taierilor ilegale inclusiv din Rezervatia Stiintifica, unde accesul trebuia sa se faca doar cu aprobare de la Academia Romana. Din pacate, 16 Parcuri Nationale si Naturale sunt administrate acum de RNP, o structura orientata spre profit, pana cand Statul Roman va decide crearea unei structuri autonome aflate sub autoritatea Ministerului Mediului. Finantarea acelei noi structuri autonome ar putea sa fie facuta din banii luati de la RNP, ca taxa pe utilizarea profitabila a padurilor si vanatului. Ariile protejate izolate sint vulnerabile Ariile protejate sint foarte importante pentru conservarea biodiversitatii. Cu toate acestea, ecosistemele mici si izolate frecvent nu pot mentine diversitatea biologica pe un termen indelungat, pentru

ca sint foarte sensibile la fluctuatiile naturale. In aceste rezervatii, mamiferele mari isi pierd variabilitatea genetica si dispar, de aceea este esential ca zonele protejate sa nu fie izolate, ci sa fie legate intre ele, formand retele ecologice. Reteaua formata de aceste nuclee ar trebui protejata in fata impactului uman, prin zone tampon. Lanturi muntoase protejate Valoarea Carpatilor este demonstrata si prin compararea lor cu Alpii. Desi suprafetele Carpatilor si ale Alpilor sint apropiate ca marime, carnivorele din Alpi reprezinta doar 5-10% fata de populatiile carnivorelor din Carpati. Conservarea unitatilor mai mari cum ar fi lanturile muntoase, bazinele riiurilor sau ale marilor nu este posibila decit prin cooperarea internationala. Aceste arii mari, cu caracteristici asemanatoare privind habitatele, speciile si peisajul, se numesc ecoregiuni. In mai 2003 a fost semnata conventia pentru protectia si dezvoltarea durabila a Carpatilor, care propune o retea de arii protejate de-a lungul lantului muntos. In prezent exista de-a lungul Carpatilor peste 85 de arii protejate mari (Parcuri Nationale, Parcuri Naturale si Rezervatii ale Biosferei), si desi mai mult din jumatatea suprafetei Carpatilor se afla in Romania, aici nu s-au legiferat decit 15 astfel de arii (recent, printr-o Hotarare de Guvern din noiembrie 2004, au mai fost infiintate cateva, dar tot foarte putine). Padurile nu sunt singura problema. Bazinele riiurilor nu sunt administrate corect. In Romania, bazinele riurilor nu sint considerate niste ecosisteme functionale, ele sunt administrate tehnicist, aflindu-se sub autoritatea inginerilor hidrotehnici. Investitiile s-au indreptat astfel doar spre constructii de baraje, indiguiri, desecara etc, fara a fim luate in calcul nevoile de conservare a biodiversitatii din aceste bazine. Astfel, cadrul natural romanesc, cu o diversitate mare de specii si habitate naturale, necesita o atentie mult mai mare din partea autoritatilor, mai ales in contextul obligatiei Romaniei de a desemna pana la momentul integrarii in UE, adica pana la inceputul lui 2007, cca. 20 % din suprafata sa ca arii protejate care sa fie integrate in reteaua ecologica europeana Natura 2000, desemnare care este rezultatul implementarii Directivei Habitate si a Directivei Pasari a UE, obligatorii si pentru Romania. Finantarea

studiilor de teren asupra localizarii populatiilor de plante si animale de pe Anexele acestor Directive, a analizei bibliografiei, a sistematizarii si compararii datelor, a desemnarii ariilor (probabil cca 2000 de situri) care sa fie Sit Natura 2000, completarea formularelor standard ale UE, realizarea hartilor GIS la nivelul tarii, ar fi o munca enorma, foarte greu de realizat chiar daca ar fi bani la nivelul zecilor de milioane de euro. Dar asa ca nici nu sunt bani, ne vom trezi la 1 ianuarie 2007 ca nu ne-am facut temele si ca pana la implementarea Directivelor putem eventual sa ramanem si fara acces la fonduri UE. Peter Lengyel

__________________________________ Do you Yahoo!? Yahoo! Mail - Helps protect you from nasty viruses. http://promotions.yahoo.com/new_mail Previous message: [Mediu] VERZI AFAR, ROSII INUNTRU Next message: [Mediu] paduri (text ptr articol) Messages sorted by: [ date ] [ thread ] [ subject ] [ author ]

More information about the Mediu mailing list

INTEGRAREA ROMANIEI

DUBLEAZA NUMARUL DE SALBATICIUNI ALE

UE

Riul, ramul ne sint prieteni numai noua, din toata Uniunea Europeana. Pacat ca noi, de dragul profitului si din ignoranta, ne-am apucat sa-i dusmanim tocmai acum, cind reprezinta cel mai valoros capital pe care il avem. Romania are cinci regiuni biogeografice, cele mai multe de pe continent. Situatia ameninta sa devina ca-n codru. O padure nu inseamna doar copaci identici, insirati liniar si avind aceeasi virsta. Ea inseamna un ecosistem complex, alcatuit din arbori si tufe, rozatoare si pasari, lilieci si insecte, ca si din carnivore mari la virful piramidei trofice. Daca le comparam cu restul Europei, padurile din Romania constituie o valoare relativ bine conservata. Cu toate acestea, interventiile umane, de multe ori drastice, au avut si continua sa aiba un impact negativ. Exploatari forestiere si lipsa unor proiecte e?ciente de conservare fac ca padurile sa fie intr-o continua degradare si fragmentare. # Defrisarile si schimbarile de clima Reducerea continua a suprafetelor acoperite de paduri este un fenomen istoric

generalizat. De aceea, extinderea ariilor impadurite a devenit o prioritate, in multe tari europene putindu-se observa o crestere rapida a acestora. Contrar acestei tendinte, in Romania defrisarile ilegale sau exploatarea forestiera intensiva afecteaza puternic situatia padurilor. Pe linga poluare, actiunile umane, ca de pilda inlocuirea padurilor naturale cu plantatii de specii straine, au produs schimbari in flora si fauna, au accentuat eroziunea si au contribuit la schimbari climatice. Furtunile, amplificate ca rezultat al schimbarilor climatice, distrug arii mari cu monoculturi de conifere formate din arbori cu o vitalitate si o rezistenta reduse, paduri vulnerabile instalate de oameni in afara zonei in care acestea ar trai in mod normal. De asemenea, focurile aprinse de fulgere, avalansele, bolile produse de bacterii, fungi sau insecte fitofage, ca si alte fenomene naturale care altadata erau izolate, au acum puterea sa distruga o padure din ce in ce mai slabita de interventia omului. Din cauza extinderii pasunilor, limita superioara a padurilor si a jnepenisurilor a coborit si ea in multe zone montane cu 100-250 de metri altitudine. # Corcirea plopului negru Citeva tipuri de habitate au fost distruse in intregime. Este cazul padurilor care existau de-a lungul riurilor sau in zona Dunarii de Jos, care au disparut aproape total, in locul lor plantindu-se hibrizi de plopi euroamericani, straini de flora noastra. Un alt aspect in evolutia negativa a padurilor il constituie pierderea identitatii genetice a speciilor, cum ar fi plopul negru, hibridizat cu plopul euroamerican, plantat extensiv in Romania. Multe specii au fost eliminate pentru simplul fapt ca nu aveau o valoare utilitara, cum ar fi ciresul, marul sau parul salbatic si tisa (otravitoare pentru animalele domestice). # 7.000 de euro pentru un urs Presiunea umana asupra animalelor care traiesc in paduri este uriasa. Unele populatii de capre negre sint aproape de extinctie din cauza braconajului. In conditiile in care strainii platesc intre 5.000 si 7.000 de euro pentru a vina un urs brun, iar in Romania salariul mediu pe economie este de circa 150 de euro, presiunea asupra faunei devine evident foarte mare. Sub pretextul ca populatia respectiva este prea mare sau pe baza unor evaluari facute din condei, autoritatile romane permit vinarea prea multor exemplare, fiind pusa astfel in pericol mentinerea unor populatii viguroase de animale salbatice. Credibilitatea datelor pe care se bazeaza autoritatile este indoielnica. Ar fi nevoie de evaluari reale, comune, implicind participarea silvicultorilor, a vinatorilor si a reprezentantilor organizatiilor neguvernamentale de mediu, aceste activitatii trebuind sa fie finantate din profitul produs de vinatoare, practic din utilizarea acestei avutii nationale. Cazul caprelor negre este unul reprezentativ. Daca in 1989 traiau circa 600 de capre negre in Parcul National Muntii Rodnei - Rezervatie a Biosferei, pina in 2004 au fost braconate in majoritate. Totodata, in Muntii Rodnei au fost taiate ilegal circa 10.000-12.000 de hectare de padure (asteptam evaluarea concreta de la RNP), o adevarata catastrofa ecologica. # Vinatorii straini Desi Romania a aderat la CITES (Conventia privind Comertul International cu Specii Periclitate din Fauna si Flora Salbatica), strainii continua sa vineze ilegal in Romania. Bunaoara, vinatorii italieni impusca in Romania pasari rare pe care le transporta apoi in Italia. De multe ori este vorba de transporturi mari, cu mii de

exemplare ale speciilor rare, care ajung in afara granitelor Romaniei. Intelegerea stiintifica a importantei conservarii biodiversitatii constituie o alta problema in Romania. Astfel, introducerea unor specii straine in tara noastra, doar in interesul vinatorii, duce la scaderea identitatii ecosistemelor astfel poluate, animalele introduse sau incercate a fi introduse (muflon, fazan, capra ibex) insemnind o concurenta pentru speciile autohtone asemanatoare. Aceste masuri reduc sau chiar distrug speciile care nu se pot apara in fata lor (plante de pe stincile calcaroase ori sopirle etc.). # Programe de impadurire si actiuni de despadurire In perioada comunista, suprafata padurilor a crescut ca rezultat al programelor de reimpadurire. Aceste programe s-au bazat insa pe inrasinari masive, plantarea coniferelor in afara ariilor lor naturale, ca si pe introducerea unor specii straine. Au existat si defrisari masive in vederea exportului. Dupa 1989, o parte din paduri au fost restituite vechilor proprietari, care au continuat defrisarile, in contextul unor politici contradictorii, al lipsei capacitatii statului de a controla realitatea din teren, al fricii proprietarilor ca vor pierde din nou ceea ce au primit, al lipsei lor de cunostinte de baza despre managementul padurilor si al nevoii urgente de bani. Dezastre sint si in padurile administrate de Regia Nationala a Padurilor, inclusiv in Parcurile Nationale si Naturale. Un exemplu de defrisare este in nordul Parcului National Muntii Rodnei - Rezervatie a Biosferei, o arie protejata aflata in administrarea Regiei Nationale a Padurilor. RNP si-a demonstrat totala incapacitate de actiune pentru stoparea sau macar reducerea braconajului si a taierilor ilegale, inclusiv in Rezervatia stiintifica, unde pina si accesul trebuia sa se faca doar cu aprobare de la Academia Romana. Din pacate, 16 Parcuri Nationale si Naturale sint administrate acum de RNP, o structura orientata spre profit, pina cind statul roman va decide crearea unei structuri autonome aflate sub autoritatea Ministerului Mediului. Finantarea acelei noi structuri autonome ar putea sa fie facuta din banii luati de la RNP si AGVPS, ca taxa pe utilizarea profitabila a padurilor si vinatului. # Specialisti ghidati de interese In prezent, potentialul anual de crestere al padurilor romanesti este estimat la 16 milioane de metri cubi, iar exploatarea lor a fost in 2002 de 14,3 milioane de metri cubi. Taieri drastice s-au facut in zonele accesibile, singurul aparator al padurilor din Romania fiind faptul ca multe bazine sint inaccesibile, izolate in fata drujbasilor si a TAF-urilor. Conservarea implica evitarea degradarii valorilor naturale, precum si restaurarea ecosistemelor functionale. De obicei, in silvicultura se considera ca arborii batrini sint daunatori padurii, din cauza insectelor si altor organisme care se reproduc in aceste locuri. Nu se da importanta faptului ca multe specii de animale, cum ar fi liliecii, bufnitele, pasari cintatoare sau specii rare de insecte au nevoie de aceste habitate reprezentate de arbori batrini si scorburosi, pentru ciclul lor natural de viata. Degeaba se semneaza conventii internationale pentru a proteja liliecii care maninca insecte si astfel reduc necesarul folosirii pesticidelor toxice si cancerigene, daca in acelasi moment taiem arborii scorburosi in care ei isi au adaposturile. # Impadurire gresita De multe ori, programele de impadurire nu au avut la baza o cunoastere

aprofundata a valorilor naturale. In Oltenia, de exemplu, dunele de nisip, cu o posibila diversitate biologica foarte interesanta, au fost acoperite prin procesul de impadurire cu salcimi, o specie straina care nu avea ce cauta pe teritoriul Romaniei si care, in multe dintre tarile vecine, este distrusa cu toate mijloacele. La noi, plantarea salcimului continua si azi. De asemenea, in Dobrogea, impaduririle cu pini s-au facut prin distrugerea stepelor si silvostepelor, fapt care a dus la cresterea aciditatii solului si la reducerea habitatului pentru multe specii rare, valoroase in contextul conservarii biodiversitatii. Impaduririle ar trebui facute prin promovarea speciilor care traiesc in mod natural in acele regiuni. Zonele unde trebuie sa se faca impaduriri sint cele abandonate de agricultori, din cauza protabilitatii reduse sau cele cu adevarat degradate, nu cele care apar ca degradate pe documente administrative facute de nestiutori. # Paduri noi si paduri vechi Padurile formate prin impadurire sint insa departe de cele naturale in ceea ce priveste biodiversitatea, compozitia speciilor, diversitatea genetica sau stabilitatea lor. De aceea, este nevoie ca noile paduri sa fie create in apropierea sau in contact cu cele naturale sau batrine, pentru ca speciile sa le colonizeze si sa asigure astfel o biodiversitate din ce in ce mai ridicata si, implicit, o stabilitate care sa permita existenta lor pe termen lung. # Atentie internationala In context international, s-a realizat un cadru general de conservare a biodiversitatii, care include si diversitatea biologica a padurilor. Prin conventii internationale, programe si politici ale diferitelor tari si organisme internationale se incearca rezolvarea problemelor existente. E nevoie insa de o intelegere mai buna a proceselor politice, ecologice si socio-economice, pentru a se putea realiza o sustinere reciproca intre diferitele initiative, acorduri si conventii. # Programe pentru conservarea biodiversitatii in Romania Programele de conservare a naturii trebuie sa ia in considerare politicile de dezvoltare rurala, strategiile agricole si forestiere, precum si numeroase alte interese socio-economice. Deciziile ar trebui sa fie luate printr-un dialog real intre autoritatile guvernamentale si societatea civila. Conventia asupra Diversitatii Biologice din 1992 a fost semnata si adoptata de Romania prin legea nr. 58/1994. De asemenea, exista si la noi o Strategie Nationala si un Plan de Actiune pentru Conservarea Diversitatii Biologice, realizate in iulie 1996, sub egida Ministerului Apelor si al Protectiei Mediului. Acestea exista insa doar pe hirtie, fara a avea un efect real in protejarea valorilor naturale la nivelul tarii. # Ariile protejate izolate sint vulnerabile Actualmente exista de-a lungul Carpatilor peste 85 de arii protejate mari (Parcuri Nationale, Parcuri Naturale si Rezervatii ale Biosferei), dar, desi mai mult din jumatatea suprafetei Carpatilor se afla in Romania, aici nu s-au legiferat decit 15 astfel de arii (recent, printr-o Hotarire de Guvern din noiembrie 2004, au mai fost infiintate citeva, dar tot foarte putine). Ariile protejate sint foarte importante pentru conservarea biodiversitatii. Cu toate acestea, ecosistemele mici si izolate nu pot mentine diversitatea biologica pe termen indelungat, fiind foarte sensibile la fluctuatiile naturale. In aceste rezervatii, mamiferele mari isi pierd variabilitatea genetica si dispar. Din aceasta cauza, este esential ca zonele

protejate sa nu fie izolate, ci legate intre ele, formind retele ecologice. Reteaua formata de aceste nuclee ar trebui protejata in fata impactului uman. # Padurile nu sint singura problema Cadrul natural romanesc, cu o diversitate mare de specii si habitate naturale, necesita o atentie mult mai mare din partea autoritatilor, mai ales in contextul obligatiei Romaniei de a desemna, pina la momentul integrarii in UE, circa 20% din suprafata sa ca arii protejate care sa fie integrate in reteaua ecologica europeana Natura 2000. # Romsilva, mai rea decit Muma-Padurii Cu toate ca a realizat profit brut anul trecut (930 miliarde de lei), Romsilva e din nou lipsita de lichiditati. Noul director al regiei, Simion Maftei, a evitat sa indice cine se face vinovat de golirea conturilor, desi toate indiciile duc spre fostul sef, Ion Dumitru. La finele anului trecut s-au cheltuit 130 de miliarde cu noul sediu situat in Baneasa. In acest an se vor mai cheltui, in acelasi scop, alte 100-110 miliarde de lei. Valoarea totala a complexului care va gazdui sediul Romsilva este de 463 miliarde de lei. Daca problemele vor continua, s-ar putea ca regia sa oblige padurile la cheltuieli de intretinere. # Avem de doua ori mai multi lupi decit 15 tari occidentale Zonele cu paduri, dintre care unele sint virgine si cvasivirgine, reprezinta aproape 300.000 de hectare din suprafata totala de 400.000 de hectare a Muntilor Carpati. Aproximativ 55% din aria lantului muntos al Carpatilor se afla in tara noastra. Conform statisticilor oficiale, in padurile romanesti traiesc circa 6.200 de ursi bruni, 4.000 de lupi si 2.000 de risi, dar aceste evaluari se bazeaza pe metodologii discutabile. Numarul o?cial al lupilor este de doua ori mai mare decit totalul lor din formula de 15 a UE. Chiar daca suprafata Carpatilor din Romania reprezinta doar 1,4% din suprafata Europei la vest de Rusia, ea constituie habitatul a 35% dintre lupii europeni, respectiv a 50% dintre ursii si 30% dintre risii de pe continent. In secolul XX au fost implementate cu succes proiecte pentru reintroducerea castorilor si a marmotelor. Padurile din Romania contin 58 de specii de arbori si 118 specii de arbusti. In Carpati, fagetele sint cel mai aproape de starea naturala, iar in 1959, la Tarcau a fost descoperit un molid gigantic de 62,5 metri inaltime, cit cel mai inalt conifer din Europa. De asemenea, multe specii endemice de plante si animale se gasesc in arii izolate, turbarii montane, zone calcaroase si pesteri. Sursa: Preluat de pe: alpinet2k@yahoogroups.com Publicata de: Radu Bajureanu in categoria Biodiversitatea la Mar 05, 05 | 1:57 pm | Citita de 363 ori | Comentarii - 0| Trimite unui prieten | Imprima stirea Ultimele Stiri Romania ar putea accepta Canalul Bistroe Ucraina moare cu Bastroe de gat Etichetele produselor alimentare ii vor avertiza pe alergici Sulfina Barbu nu a obtinut decat promisiuni in cazul Bastroe Ucraina moare cu Bastroe de gat Ucraina: "Nu plecam de pe Dunare" Tabere Ecologice in diverse tari CURSURI DE INSTRUIRE PENTRU TINERI

Accident n judeul Cluj similar cu cel de acum un an de la Mihileti S-a deschis prima ceainarie pentru caini si pisici Savanti si societatea pentru solutii de mediu Cu parere de rau browserul dumneavoastra nu sustine JavaScript. Pentru navigare folositi linkurile de la sfirsitul paginii.

Conservarea biodiversitatii Conservarea biodiversitatii Conservarea biodiversitatii Dezvoltarea sectorului trei Dezvoltarea sectorului trei Dezvoltarea sectorului trei

Legislatia si politica de mediu Legislatia si politica de mediu Legislatia si politica de mediu Altele Altele Altele Conservarea biodiversitatii Conservarea biodiversitatii Conservarea biodiversitatii Dezvoltarea sectorului trei Dezvoltarea sectorului trei Dezvoltarea sectorului trei Legislatia si politica de mediu Legislatia si politica de mediu Legislatia si politica de mediu Altele Altele Altele Donatori Donatori Donatori Prieteni si parteneri Prieteni si parteneri Prieteni si parteneri Conservarea biodiversitatii

Conservarea biodiversitatii Conservarea biodiversitatii Dezvoltarea sectorului trei Dezvoltarea sectorului trei Dezvoltarea sectorului trei Legislatia si politica de mediu Legislatia si politica de mediu Legislatia si politica de mediu Altele Altele Altele Alegeti limba: Cautare: Pagina principala

CONSERVAREA BIODIVERSITATII IN ECOSISTEMUL DELTEI NISTRULUI INFERIOR Ce este neobisnuit in acest proiect? Se creeaza un parc national! pe un teritoriu unde bogatia floristica si faunistica este foarte inalta, aici se dezvolta 909 specii de plante superioare, locuiesc 9 specii de reptile, 45 de mamifere, 188 de pasari. Parcul va fi situat in vecinatatea parcului national al Ucrainei, - dar aceasta deja la fel nu mai este o raritate in zilele noastre. De fapt aici se incheie enumerarea faptelor obisnuite. Pe acest teritoriu se invecineaza trei regiuni biogeografice: podolianomoldoveneasca si silvostepa dunareana, stepa Azov-Marea Neagra si plus la acestea ecosistemele azonale de zone umede; pe aici trece artera de migratie a

pasarilor. In regiunea data locuiesc 12 specii de animale incluse in Lista Rosie a Lumii (IUCN-2000), 5 o folosesc regulat in timpul migratiei, iar inca 8 specii rare de pesti se intilnesc in fluviu. Pe linga ele aici locuiesc nu mai putin de 30 de specii, incluse concomitent in Cartea Rosie a Moldovei si a Ucrainei. Toate acestea in pofida faptului ca locurile sunt puternic transformate de catre oameni mai mult de 2/3 de terenuri sunt ocupate de localitati sau incluse in circuitul agricol. Totodata, populatia locala sustine ideea crearii parcului national! Oamenii locuiesc aici din timpurile stravechi (pe terenul de 60000 ha au fost descoperite 40 de monumente arheologice de cele mai diverse epoci si popoare), dar modificarile principale au avut loc pe parcursul ultimului secol. La momentul actual degradarea ecologica ameninta si terenurile agricole si cele naturale in aceeasi masura, iar ameliorarea acestora de asemenea se va face doar in comun. Iata de ce Fondul Ecologic Global a hotarit sa aloce un grant, iar Banca Mondiala a antrenat sursele Asociatiei Internationale de Dezvoltare pentru oferirea creditelor rurale. Dobinda creditului acordat poate deveni negativa daca se realizeaza activitati practice de protectie a naturii. Proiectul are ca scop crearea parcului national si a retelei ecologice locale, revitalizarea naturii si extinderea colaborarii, dezvoltarea eco- si agro-turismului. Pe acest teritoriu sunt foarte multe lucruri demne de a fi vazute: o padure inundabila batrina cu un numar mare de lilieci si peisaje ale riului, poieni pitoresti in padurea de stejar, terenuri de stepa si de mlastina. Aici locuiesc oameni prietenosi si exista vinul de Purcari, in vecinatate pe teritoriul Ucrainei este

prezenta o regiune de statiuni balneare situata pe malul marii. Parcul national trebuie sa devina un nucleu de nivel international in reteaua ecologica nationala si cea pan-europeana. Descrierea proiectului>>> Implementarea proiectului>>>

Ultima actualizare - 22.12.2004 Adresa noastra: Moldova, 2068, mun. Chisinau, str. Nicolae Dimo 17/4, of. 22 Tel.: +373 (22) 49 88 37, 43 47 26, 45 05 79; Fax: +373 (22) 49 56 25 E-mail: biotica@biotica-moldova.org biotica@biotica-moldova.or g Despre noi | Activitatea noastra| Biblioteca| Evenimente | Donatori si parteneri | Referinte utile Societatea Ecologica BIOTICA ii multumeste Aliantei Mondiale pentru Legislatia de Mediu (E-LAW) pentru amplasarea sitului acesteia BIOTICA Societatea Ecologica - 2003 Inceputul paginii Pagina principala