CALITATEA ŞI VALOAREA NUTRITIVĂ A MĂRFURILOR ALIMENTARE CUPRINS

ARGUMENT ……………………………………………………………………………1 CAPITOLUL I CALITATEA ŞI FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ MĂRFURILE ALIMENTARE ………………………………………………………………………….2 1.1. Calitatea mărfurilor alimentare ………………………………………………………2 1.2. Factorii care influenţează şi determină calitatea produselor………………………….3 CAPITOLUL II VALOAREA NUTRITIVĂ A PRODUSELOR ALIMENTARE…………………….7 2.1. Valoarea nutritivă……………………………………………………………..…….. 7 2.2. Valoarea calorică …………………………………………………………………...12 2.3. Gradul de asimilare a alimentelor …………………………………………………..12 CAPITOLUL III VERIFICAREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE…………………...13 3.1. Verificarea calitativă………………………………………………………………...13 3.2 . Recepţia calitativă şi cantitativă ……………………………………………………15 3.3. Buletinul de analiză …………………………………………………………………16 CAPITOLUL IV CONTRIBUŢIA STANDARDIZĂRII LA ASIGURAREA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE…………….17 4.1. Cadrul legislativ privind calitatea produselor alimentare ………………………….17 4.2. Tipuri de standarde………………………………………………………………….20 CAPITOLUL V FRAUDE ŞI FALSIFICĂRI ÎN DOMENIUL STANDARDIZĂRII ……………22 CAPITOLUL VI NORME DE PROTECTIE A MUNCII ……………………………………………...26 BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………….29

ARGUMENT

Produsele alimentare reprezintă furnizorul principal de elemente chimice simple şi complexe care participă la formarea ţesuturilor şi substanţelor bioactive necesare organismului . Având în vedere faptul că formarea , dezvoltarea , activitatea , sănătatea organismului depind de modul cum hrana zilnică îi satisface trebuinţele nutritive este important să cunoaştem compoziţia chimică a alimentelor , contribuţia acestora la asigurarea unui regim alimentar raţional. De aceea , studierea produselor alimentare urmăreşte cunoaşterea şi aprecierea alimentelor din punct de vedere nutritiv , dar şi din punct de vedere biologic . În acest fel putem explica ştiinţific anumite transformări pe care le suferă produsele în procesul prelucrării , păstrării şi transportului şi putem influenţa pozitiv aceste transformări . Prin cunoaşterea caracteristicilor de calitate ale produselor alimentare, putem să evaluăm în cunoştinţă de cauză mărfurile la primire şi putem recomanda la vânzare mărfurile tocmai prin aceste caracteristici şi importanţa lor pentru metabolismul organismului . Importanţa calităţii produselor alimentare este cu atât mai mare în perioada actuală cu cât clientul face din calitate principalul criteriu de cumpărare . Acesta are dreptul la alegere liberă , adică îşi poate alege din varietatea sortimentală existentă pe piaţă produsele care corespund mai bine nevoilor şi aşteptărilor sale .

2

CAPITOLUL I CALITATEA ŞI FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ MĂRFURILE ALIMENTARE 1.1. Calitatea mărfurilor alimentare
Principalele grupe de produse alimentare sunt conform clasificării merceologice următoarele : • Cereale şi derivate din cereale • Legume , fructe şi derivate • Zahărul şi produsele zaharoase • Produse gustative • Grăsimi alimentare ( vegetale , animale şi mixte ) • Lapte şi produse din lapte • Ouă şi produse din ouă • Carne şi produse din carne • Peşte şi produse din peşte • Concentrate alimentare Calitatea produselor este definită prin „totalitatea însuşirilor unui produs , care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface anumite cerinţe”. Standardul SR EN ISO 9000 /2000 „Sisteme de management al calităţii . Principii de bază şi vocabular” defineşte calitatea astfel : „ Aptitudinea unui ansamblu de caracteristici intrinseci de a satisface nevoile exprimate şi implicite .” Calitatea produselor nu este de sine stătătoare , ci există numai în relaţie cu cerinţele clienţilor . În ultimă instanţă , clientul , cumpărătorul , utilizatorul este cel care hotărăşte ce este calitatea . Componentele calităţii produselor sunt : - cerinţele calităţii - proprietăţile produselor - caracteristicile de calitate ale produselor

3

de la identificarea cerinţelor clienţilor . Acesta are dreptul la alegere liberă . Importanţa calităţii produselor este cu atât mai mare în perioada actuală cu cât clientul face din calitate principalul criteriu de cumpărare . Proprietăţile produselor sunt trăsături . servicii de calitate şi comisii de recepţie a pe grupe de mărfuri . cât şi în procesul circulaţiei mărfurilor . apoi transpuse în documentaţia tehnică sub formă de proprietăţi . în toate etapele traiectoriei produsului . formulate ca urmare a cercetărilor de marketing . care au obligaţia să stabilească calitatea produselor la primire . care îl particularizează în raport cu alte produse şi care îi conferă capacitatea de a satisface anumite trebuinţe umane . adică îşi poate alege din varietatea sortimentală existentă pe piaţă produsele care corespund mai bine nevoilor şi aşteptărilor sale . La nivelul comerţului s-au înfiinţat la nivelul întreprinderilor comerciale laboratoare de control al calităţii produselor . Factorii care influenţează şi determină calitatea produselor Calitatea produselor este determinată de o serie de factori care acţionează atât în procesul producţiei . precum şi să urmărească modul în care produsele îşi menţin calitatea pe parcursul perioadei de păstrare garantată de producător .2. Factorii care influenţează şi determină calitatea se grupează astfel : I. 1. până la satisfacerea acestora şi evaluarea gradului de satisfacere a lor . Caracteristicile de calitate sunt proprietăţile cele mai importante proprietăţi ale unui produs cu ajutorul cărora se determină la un moment dat gradul de satisfacere a trebuinţelor clienţilor . însuşiri ale unui produs .Cerinţele calităţii sunt expresii generale ale nevoilor clienţilor . Factori care acţionează în producţie ( determină proprietăţile mărfurilor ) :  Cercetare şi proiectare  Materii prime şi materiale  Procesul tehnologic  Resursa umană  Asigurarea şi controlul calităţii  Standarde şi norme tehnice 4 .

anchete . pe baza unui proiect sau reţetă de fabricaţie .organizarea fluxului tehnologic . deoarece proprietăţile lor se transferă în mare parte în valorile principalelor caracteristici de calitate ale produselor .calitatea utilajelor şi echipamentelor . observaţii directe . economice . Are rol hotărâtor în determinarea calităţii prin : . proiectarea cu ajutorul calculatorului facilitează stabilirea caracteristicilor de calitate ale unui produs şi adaptarea lor la cerinţele clienţilor . Compartimentul de marketing are următoarele atribuţii :  Identificarea cerinţelor clienţilor  Transpunerea cerinţelor în valori ale proprietăţilor produselor  Evaluarea gradului de satisfacere a cerinţelor clienţilor Materii prime şi materiale Reprezintă resursele materiale ale organizaţiei . Verificarea exigentă a calităţii materiilor prime folosite în procesul de fabricaţie reprezintă esenţa acestui factor . Factori care acţionează în sfera circulaţiei mărfurilor (postproducţie ) :  Ambalarea  Transportul  Depozitarea – păstrarea Cercetarea şi proiectarea În perioada actuală . precum şi recepţiei calitative şi cantitative .II. o importanţă deosebită trebuie acordată definirii cerinţelor privind calitatea materiilor prime şi selectării furnizorilor de materii prime . Procesul tehnologic Procesul tehnologic este un ansamblu de operaţii logic succedate . Testarea pieţei actuale şi potenţiale este realizată de compartimentul de marketing prin interviuri . Specialiştii atribuie cercetării şi proiectării o pondere foarte mare în asigurarea unui nivel calitativ superior . funcţionale . De aceea . 5 .respectarea disciplinei tehnologice Calitatea utilajelor se exprimă prin caracteristicile tehnice . Materiile prime şi materialele determină în mod hotărâtor calitatea mărfurilor . igienico – sanitare .

condiţii de temperatură . ca tehnici de motivare a personalului se folosesc premiile . perfecţionarea pregătirii profesionale .funcţia de manipulare .amplasarea corespunzătoare a produselor în mijloacele de transport pentru a se asigura stabilitatea pe perioada transportului .funcţia de conservare şi protecţie a calităţii produselor ambalate .mijloace de transport corespunzătoare grupei de mărfuri şi modalităţi de transport corespunzătoare . în funcţie de caracteristicile grupei de produse . Ambalarea mărfurilor Ambalajul trebuie să îndeplinească următoarele funcţii : . O altă atribuţie a conducerii organizaţiei este motivarea personalului .condiţii de igienă . Aceasta presupune ca lucrurile să fie făcute bine de prima dată şi de fiecare dată . Transportul mărfurilor Are rolul de a menţine calitatea în timpul efectuării lui . evidenţierile pentru propunerile de îmbunătăţire a calităţii . Asigurarea şi controlul calităţii Asigurarea calităţii are ca obiectiv prevenirea defectelor . de a evalua eficacitatea instruirii . menţinerea integrităţii produselor . Managerul organizaţiei are atribuţia de a asigura instruirea şi perfecţionarea lucrătorilor pentru satisfacerea cerinţelor clienţilor . Pentru aceasta trebuie să se asigure următoarele condiţii : . Resursele umane Resursa umană a organizaţiei economice prezintă importanţă pentru calitate prin calificarea profesională . În cazul defectelor se pune problema răspunderii juridice pentru produsul respectiv . compoziţia chimică a aerului şi circulaţia aerului . umiditate . transport şi depozitare 6 . Nerespectarea acestor reguli duce la obţinerea unor produse neconforme sau defecte . constituirea echipelor de lucru pentru desfăşurarea unei activităţi care să respecte disciplina tehnologică .Organizarea fluxului tehnologic presupune amplasarea optimă a utilajelor .( producătorul are obligaţia de a despăgubi clientul pentru pierderile cauzate de un produs ) .

Păstrarea mărfurilor Păstrarea mărfurilor se face în spaţii special amenajate numite depozite . mărfurile sunt supuse unor factori fizici . Ambalajul are rolul de a proteja produsul faţă de aceşti factori . transportului şi depozitării . ca urmare a acţiunii unor factori .Pe parcursul manipulării . 7 . Aceasta poate duce la modificări negative sau pozitive ale calităţii produsului . Păstrarea mărfurilor este una din etapele circuitului tehnic al produselor cu influenţe foarte mari asupra calităţii produselor . chimici şi biologici . evitându-se astfel pierderile cantitative sau modificările calitative ale produselor .

protide . De aceea . dar şi inapetenţă şi inocuitate . elemente minerale ) .valoarea biologică ( aminoacizi esenţiali . Aceste substanţe cu rol diferit în organism sunt : apa . rezistenţe la manipulare . absenţa substanţelor nocive .CAPITOLUL II VALOAREA NUTRITIVĂ A PRODUSELOR ALIMENTARE 2. substanţele minerale .valoarea psiho-senzorială ( organoleptică şi estetică ) . enzime . valoarea nutritivă presupune nu numai un conţinut adecvat de substanţe nutritive . lipide . vitamine . a impurităţilor ) Proporţiile substanţelor componente ale alimentelor diferă pe grupe şi subgrupe de produse şi chiar uneori de la un produs la altul .1. vitamine . glucide . transport .valoare igienică ( raportul substanţe nutritive /substanţe indiferente . Apa Prezenţa apei în produsele alimentare determină stabilitatea şi calitatea acestora .valoarea energetică . acizi graşi esenţiali . durata de păstrare . Produsele alimentare pot conţine pe lângă substanţele necesare organismului şi substanţe indiferente sau chiar antinutriţionale şi dăunătoare . Valoarea nutritivă Valoarea nutritivă a produselor alimentare este dată de substanţele nutritive (organice şi anorganice ) pe care acestea le furnizează organismului uman . necesare pentru desfăşurarea proceselor metabolice fundamentale . Se poate spune că valoarea nutritivă a unui produs alimentar este dată de următoarele elemente : . Apa se regăseşte în produsele alimentare în două forme : 8 .

macroelemente ( grame la 100 g de produs ) : Ca. Diferenţa până la 100% este procentul de substanţă uscată (s. în sucul celular . Zn .ultamicroelemente ( micrograme la 100g produs ) : U . Apa absorbită din atmosferă datorită higroscopicităţii produselor şi apa introdusă prin procesul tehnologic sunt tot forme de apă liberă . Totalitatea elementelor minerale dintr-un produs poartă de numirea de cenuşă .u. deoarece apa este un important factor de creştere pentru acestea .4% . Se . când nu se mai produce nici uscare şi nici umectarea produselor .apă liberă – sub formă de soluţii ale componenţilor solubili . Ra . P.apa legată – intră în structura compuşilor organici . Mo.4-2. de aceea stabilitatea şi calitatea lor pot fi menţinute un timp îndelungat numai prin conservare . substanţele minerale se clasifică în : . Ba . În funcţie de proporţia în care se găsesc în alimente . I . Conţinutul de apă din acestea se exprimă procentual şi este prevăzut în documente care prescriu calitatea produselor . Produsele alimentare cu un conţinut mare de apă se degradează uşor . Între produs şi mediu poate avea loc un schimb permanent de apă . Ele nu pot fi sintetizate de organismul uman . Substanţele minerale au rol de trofine .microelemente ( miligrame la 100 g produs ) : Fe . eliminarea ei se face greu prin distrugerea structurilor formate . Na . Dacă se elimină în proporţii mari afectează grav calitatea : denaturarea proteinelor . de aceea trebuie procurate din alimente . pierderea capacităţii de rehidratare . Si . Cl . 9 . Mn . Produsele alimentare conţin cantităţi variabile de apă . S. Cu . intracelular . Substanţele minerale Elementele minerale sunt absolut indispensabile vieţii . Mg . Ele se regăsesc în produsele alimentare în proporţii variate : 0. Poate fi eliminată prin apăsare sau presare .) . K. Dacă produsele sunt păstrate la o umiditate relativă a aerului ridicată sau la temperaturi variabile . se pot activa microorganismele . F .. până se atinge umiditatea de echilibru . Th – substanţe minerale cu radioactivitate naturală . în micro şi macro capilare .

se găseşte în carne şi organe .participă la buna funcţionare a creierului şi a muşchiului cardiac . ouă . brânzeturi .participă la formarea şi întreţinerea celulelor nervoase Surse de fosfor : .măreşte rezistenţa la oboseală Surse de magneziu : . leguminoase uscate . mere .deficitul de fier determină anemia Surse de fier : . icre . peşte . legume verzi . carne Magneziul are următoarele funcţii principale : .face parte din hemoglobina prezentă în celulele roşii . gălbenuş de ou .se găseşte în legume . cereale . iritabilitate neuromusculară ) . fructe . gălbenuş de ou .formarea şi întreţinerea scheletului .se găseşte mai ales în produsele de origine animală : carne .se găseşte în frunzoase . cereale . fructe Potasiul are următoarele funcţii principale : .este prezent şi în cereale .deficienţa moderată de calciu determină tetania ( crampe musculare . leguminoase .intervine în echilibrul vieţii la nivel celular . ficat .participă alături de calciu la formarea şi întreţinerea scheletului . peşte . iar deficienţele marcante duc la rahitism la copii şi osteoporoză la adulţi Surse de calciu : .se găseşte în cantităţi mari în lapte . peşte şi alte produse Fosforul are următoarele funcţii principale : .Calciul are următoarele funcţii principale : . produse lactate . leguminoase 10 .participă la formarea scheletului . peşte Fierul are următoarele funcţii principale : .stimulează influxul nervos şi combate oboseala Surse de potasiu : . lapte .se găseşte în cantităţi mai mici în carne . soia . fiind cel mai important transportor de oxigen din organism . nuci .combate cardiopatia . creier .stimulează influxul nervos şi circulaţia sângelui .

1kcal .intră în structura celulelor şi ţesuturilor .porumb .secară . apă . flori . Ele se formează prin asimilaţia clorofiliană în frunzele verzi .asigură buna funcţionare şi tonifiere a ficatului .glucoza se găseşte în stare liberă în fructe . grâu . peşte . miere .galactoza nu se găseşte în formă liberă . cele mai răspândite şi mai importante sunt : . glucidele mai au un rol plastic şi fiziologic . oligoglucide :  zaharoza se extrage din trestia de zahăr şi sfecla de zahăr  maltoza este prezentă în orzul încolţit  lactoza este zahărul din lapte 3. Sursele de glucide sunt aproape exclusiv de origine vegetală .Iodul are următoarele funcţii principale : . Clasificarea glucidelor : 1.este element indispensabil glandei tiroide pentru producerea hormonilor tiroidieni Surse de iod : .„fibrele alimentare” asigură o acţiune detoxifiantă la nivelul intestinului . miere şi flori . poliglucide :  amidonul se găseşte în cartofi .măresc rezistenţa organismului faţă de substanţele toxice . cu rol de substanţă de rezervă  celuloza este componentul principal al pereţilor celulari 11 . nuci verzi Glucidele Glucidele deţin ponderea cea mai importantă în nutriţie ( 50-60% in valoarea energetică a raţiei alimentare trebuie să se obţină pe seama glucidelor ) Rolul principal al glucidelor în organism este de a furniza energie . ci sub formă de combinaţii intrând în structura lactozei  pentozele 2.  glicogenul este un poliglucid de origine animală . un gram de glucide prin ardere producând 4.fructoza se găseşte în stare liberă alături de glucoză în fructe .se găseşte în moluşte . monoglucide :  hexozele . deoarece : .orz . crustacee . Pe lângă rolul energetic .

Vitaminele Vitaminele sunt substanţe organice absolut indispensabile proceselor vitale . Sunt constituenţi fundamentali ai celulei . Clasificarea vitaminelor după solubilitate este :  vitamine liposolubile ( solubile în grăsimi ) : A. mazărea . nucile etc. protidele sunt cele mai importante componente structurale şi funcţionale ale celulei vii . cât şi în regnul vegetal .3kcal şi reprezintă o formă de stocare a energiei . vitaminele C . Surse importante de protide sunt : carnea . deoarece sunt constituenţi structurali ai celulelor . asigură elasticitatea dermei . El le primeşte din alimente ca atare sau sub formă de substanţe care la nivelul organismului sunt transformate în vitamine . Protidele După cum arată şi denumirea lor . Ele au rol catalitic . Sub forma lipidelor de rezervă . într-o pondere mai mică . Ele se găsesc în majoritatea alimentelor . P. fiind necesare organismului în cantităţi mici . Valoarea energetică a proteinelor este de 4. ouăle . Lipidele îndeplinesc şi un rol plastic . untul .Lipidele Denumirea de lipide provine din grecescul „lipos” care înseamnă grăsime.apără organismul de frig . Gliceridele depozitate sub formă de ţesut adipos asigură nevoile energetice . untura de porc . uleiurile .F  vitamine hidrosolubile ( solubile în apă ) : complexul de vitamine B . salata . Se găsesc în natură în regnul animal unde sunt predominante . participând la formarea şi reînnoirea permanentă a ţesuturilor din organism . Ele îndeplinesc în organism un rol plastic .1kcal /g .K.carnea în special de porc . în cazul în care raţia alimentară nu asigură necesarul de calorii . PP etc. ouăle . Organismul uman nu poate sintetiza vitaminele . Enzimele 12 . fasolea . laptele .E. spanacul etc. un gram de lipide eliberând prin ardere 9.D. Protidele au şi denumirea generică de proteine . Lipidele îndeplinesc în organism un important rol energetic . Cele mai importante surse de lipide sunt : laptele integral . .

produşi de celula vie . ci într-o proporţie ( grad de asimilare) care depind de natura alimentelor . glucide .enzime bicomponente .3. Calcularea valorii energetice a unui produs alimentar se face pornind de la procentul de lipide . 13 . acestea eliberează energia necesară pentru desfăşurarea funcţiilor vitale . Valoarea calorică Valoarea energetică a unui produs alimentar este determinată de trofinele calorigene : lipide . Prin ardere în organism . 2. Enzimele se clasifică după structură în : . microorganismelor . Consumul mediu de calorii recomandat pentru ţările europene cu clima şi structura alimentaţiei apropiate celor din România oscilează în jur de 2650 kcal .enzime monocomponente .1 kcal /g pentru protide Sursă de energie este şi alcoolul etilic care furnizează 7 kcal/g .2. proteine . Valorile coeficienţilor calorici sunt :  9. de gradul de prelucrare tehnologică . între 70-98% . Gradul de asimilare a alimentelor Gradul de asimilare a alimentelor este determinat de calitatea substanţelor organice existente în acestea şi de capacitatea organismului de a asimila unele substanţe . Gradul de asimilare variază pe grupe de alimente .3 kcal /g pentru lipide  4. formate dintr-o substanţă proteică şi o componentă neproteică . constituite numai din proteine . Ele catalizează reacţiile de sinteză şi degradare din organismele animalelor . glucide şi protide din alimente .Enzimele sunt biocatalizatori organici .1 kcal /g pentru glucide  4. plantelor . de proprietăţile fizico – chimice . 2. Substanţele nutritive din alimente nu sunt asimilate complet de organism .

Mărimea lotului este stabilită cantitativ de standard în capitolul „Reguli pentru verificarea calităţii „ . De asemenea .CAPITOLUL III VERIFICAREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE 3. reţea electrică de forţă etc. marcării .1. Prin lot de marfă înţelegem cantitatea de produs de acelaşi fel . Verificarea ambalării .analiza organoleptică şi de laborator . Verificarea calităţii se face pe un lot de marfă . Verificarea calitativă Aprecierea calităţii unui produs se face în scopul de a constata modul cum sunt respectate cerinţele prescrise de standarde şi în dorinţa de a găsi căi de perfecţionare a acestora . Aceste reguli precizează ordinea analizei unui lot . examenul organoleptic se fac luând la întâmplare 5-10% din numărul de ambalaje de transport care constituie lotul . dar nu mai puţin de două ambalaje . Verificarea calităţii se face în spaţii special amenajate numite „laboratoare” care permit aplicarea diferitelor metode şi tehnici de analiză . Proba medie reprezintă cantitatea de produs recoltată prin sondaj din diferite puncte ale produsului sau lotului .verificarea marcării . Pentru examenul de laborator se formează proba medie din produsele examinate organoleptic . gaz . Organizarea şi amenajarea laboratoarelor se efectuează în funcţie de specificul grupelor de mărfuri . a luminozităţii . şi anume : . Mărimea 14 .recoltarea probelor medii pentru analiză . sunt necesare ustensile şi aparate specifice de lucru . Acestea au în comun condiţii legate de asigurarea temperaturii optime . prezenţa instalaţiilor de apă . având aceeaşi formă de ambalaj şi aceeaşi dată de fabricaţie .verificarea ambalajului de transport şi de desfacere .

În caz de litigiu . microbiologice . Sunt efectuate în condiţii de muncă corespunzătoare . fără a implica o aparatură de măsură şi control 15 . se obţin rezultate exprimate fie în număr de defecte în întregul lot . Metoda organoleptică stabileşte anumite proprietăţi ale produselor cu ajutorul organelor de simţ . în funcţie de produsul analizat . Metodele de laborator stabilesc proprietăţi fizico – chimice . Fiecare metodă de laborator este bine justificată printr-un scop bine precizat .probei . Proba obţinută se împarte în părţi egale şi se ambalează în borcane de sticlă sau alte ambalaje impermeabile . deci acceptate. Este o metodă rapidă . este prevăzută în STAS .corespunzătoare. între care se mai admit mici diferenţe . Verificarea calităţii produselor se poate realiza astfel : a) Verificarea prin atribute . cea de-a doua parte se păstrează în acelaşi loc .metode de laborator Fiecare metodă are o tehnică proprie care cuprinde etape distincte care trebuie respectate pentru a se obţine rezultate corecte . Probele vor fi sigilate şi etichetate cu : denumirea fabricii producătoare .se examinează unele caracteristici psihosenzoriale ale produselor. precum şi modul de lucru şi de stabilire a rezultatului . corespunzător tipului de produs . În urma verificării. deci respinse. cu aparate specifice .necorespunzătoare.metoda organoleptică . de cadre cu pregătire specială . O parte de probă se trimite la laboratorul de analiză al întreprinderii . uşoară . De asemenea . în normele speciale se indică aparatele sau reactivii folosiţi la determinare . data fabricării şi luării probelor . numele şi semnătura persoanei care a luat proba . . Pentru verificarea calităţii produsului se folosesc diferite metode şi anume : . rezultatele obţinute reprezintă media aritmetică a două determinări de acelaşi fel efectuate în acelaşi timp . exprimată în grame . o parte din probă se trimite spre analiză unui laborator neutru . determinând împărţirea produselor în două categorii: . denumirea produsului . fie în procente. Trebuie să se desfăşoare în condiţii optime şi să respecte o anumită ordine în stabilirea proprietăţilor . Această metodă prezintă următoarele avantaje: . în aceleaşi condiţii ca lotul primit . dar poate fi subiectivă depinzând de acurateţea simţurilor şi de pregătirea persoanelor implicate în efectuarea ei .este simplă.

miros. presupune stabilirea numărului de produse din eşantion care posedă sau nu caracteristica organoleptică respectivă şi împărţirea produselor în corespunzătoare şi necorespunzătoare . b) Verificarea calităţii prin intermediul caracteristicilor variabile se efectuează măsurători asupra unor caracteristici şi proprietăţi ale produselor. 16 . Este însă foarte des utilizată în industria chimică şi industria electrotehnică şi electronică. Metoda organoleptică stabileşte cu ajutorul organelor de simţ proprietăţile organoleptice ale produselor ( aspect . Presupune constatarea prezenţei sau absenţei caracteristicilor organoleptice la fiecare produs analizat. culoare .este economică în cazul produselor pentru care caracteristicile psihosenzoriale sunt determinate . necesitând personal calificat şi o aparatură de măsură şi control mai pretenţioasă şi mai scumpă. rezultatele transpunându-se asupra mediei şi dispersiei caracteristici măsurabile. Scopul este acelaşi . pe etape de fabricaţie şi pe produse finite . dar diferă provenienţa produsului a cărui calitate trebuie stabilită . De asemenea . permiţând calcularea unor indicatori statistici şi aplicarea unor coeficienţi de corecţie. gust etc. Verificarea calitativă se efectuează la nivelul industriei . dar este mai complexă decât verificarea prin atribute. 3. deoarece rezultatele obţinute depind de acurateţea simţurilor persoanelor care fac verificarea calităţii şi de pregătirea profesională a acestora . Recepţia calitativă şi cantitativă Există o delimitare între verificarea calitativă şi recepţia calitativă . Controlul tehnic de calitate confirmă calitatea prin ştampilarea etichetei ce însoţeşte produsul . Avantajul metodei constă în exactitate .sofisticată.) . uşoară . . Este o metodă rapidă . dar prezintă dezavantajul că este subiectivă.2 .

numărare Scopul recepţiei mărfurilor este : • Verificarea modului în care furnizorii mărfurilor îşi îndeplinesc obligaţiile asumate prin contractul de furnizare. cu efecte negative asupra eficienţei • Influenţarea directă a organizaţiilor producătoare . în conţinutul său sunt înscrise condiţiile tehnice stabilite de STAS pe baza căruia a fost fabricat produsul . măsurare . a stocurilor supranormative. calitatea. Recepţia mărfurilor este de două feluri : • RECEPŢIE CALITATIVĂ – presupune verificarea proprietăţilor produselor prin metoda organoleptică şi prin metode de laborator • RECEPŢIE CANTITATIVĂ – presupune preluarea mărfurilor prin cântărire . pe canale de distribuţie. chimice şi cuprinde nivelul caracteristicilor de calitate . în ceea ce priveşte cantitatea. • Evitarea formării. 17 . în scopul producerii de mărfuri în conformitate cu standardele şi normele tehnice • Stabilirea răspunderii materiale pentru pagubele înregistrate ca urmare a recepţionării mărfurilor care nu corespund calitativ şi cantitativ 3. Este un document important prin care fabrica certifică calitatea produsului . ca şi condiţiile întrunite în momentul predării . Obiectivele recepţiei mărfurilor sunt următoarele : • Evitarea pătrunderii în reţeaua comercială a mărfurilor necorespunzătoare calitativ sau din punct de vedere al sortimentului.3. garantându-l pentru o anumită perioadă de timp . sortimentul. ambalarea. care generează imobilizări de fonduri.Recepţia se efectuează atunci când verificăm produsele primite sau preluate de la producător . La nivelul comerţului toate mărfurile provin de la întreprinderile producătoare . De aceea . Buletinul de analiză Buletinul de analiză se eliberează pentru produsele alimentare .etc. Recepţia mărfurilor are loc o dată cu trecerea mărfurilor din proprietatea furnizorului ( întreprinderea producătoare )în proprietatea beneficiarului (întreprinderea comercială ) . • Verificarea măsuri în care organele de transport şi-au respectat obligaţiile asumate cu privire la menţinerea cantităţii şi calităţii mărfurilor pe parcursul efectuării transportului.

în cursul elaborării lui.CAPITOLUL IV CONTRIBUŢIA STANDARDIZĂRII LA ASIGURAREA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE 4. treptat. un acord general realizat pe probleme tehnice permite. atât faţă de produsele autohtone. O perioadă de timp. a fost indispensabilă încercarea de a elabora standarde alimentare internaţionale care să răspundă şi cerinţelor ridicate de exportatori şi exigenţelor impuse de către importatori. Progresele realizate în acest domeniu ar putea fi caracterizate ca lente până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. standardele au fost privite ca un instrument mai mult sau mai puţin de reglementare obligatorie a calităţii produselor. motiv pentru care.1. Cadrul legislativ privind calitatea produselor alimentare Dintotdeauna s-a dorit apărarea intereselor şi sănătăţii consumatorilor. înţelegerea unui număr ridicat de probleme referitoare la protecţia consumatorului. Liberalizarea schimburilor dintre state prin înlăturarea barierelor vamale şi a celor tehnice din calea comerţului cu produse alimentare nu s-a putut realiza fără o armonizare prealabilă a normelor alimentare. În plus. cât şi faţă de cele din import. În vederea îndeplinirii acestui obiectiv. a apărut şi s-a accentuat o contradicţie între dinamica progresului tehnico-ştiinţific şi economic şi caracterul 18 .

recunoaşterea internaţională a produselor şi serviciilor româneşti. sănătăţii şi securităţii persoanelor fizice. obţinerea unei economii globale de materiale. 39 / 1998 şi urmăreşte. prescripţii sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatele lor. în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat.  standardul este un document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut. Activitatea de standardizare se desfăşoară în baza Ordonanţei Guvernului nr. obţinerea unui sistem unitar de cerinţe pentru certificarea conformităţii. protecţia consumatorilor printr-un nivel de calitate al produselor şi serviciilor adaptat necesităţilor şi verificat corespunzător. pentru probleme reale sau profesionale. înlăturarea barierelor tehnice din calea comerţului internaţional. conform standardului SR. în principal. urmărind obţinerea unui grad de ordine într-un context dat. În România. protecţia vieţii.10000-1:  standardizarea este o activitate specifică prin care sunt stabilite. prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate.stagnant al prescripţiilor de calitate mărginite uneori la indicatori nesemnificativi sau limitanţi. energii şi efort uman. mediului înconjurător şi apărarea intereselor consumatorilor. care stabileşte pentru utilizări comune şi repetate reguli. următoarele: îmbunătăţirea calităţii vieţii. promovarea rezultatelor consolidate ale ştiinţei şi tehnologiei ţinând seama de gradul de dezvoltare al economiei. reprezentarea intereselor economiei naţionale în activităţile de standardizare internaţionale şi europene. 19 .

precum şi adoptarea standardelor internaţionale şi a standardelor europene ca standarde naţionale. apolitică.România este membră a I.S. Aplicarea standardelor are caracter voluntar şi poate deveni obligatorie în cazul în care considerente de ordin public. transferându-se responsabilităţile în domeniu către cei care sunt principalii beneficiari ai activităţii. respectiv în 20 .stabilirea principiilor şi metodologiei standardizării naţionale. regională şi internaţională.reprezentarea României şi participarea în organismele internaţionale şi europene de standardizare. precum şi dezvoltarea colaborării cu părţile interesate în standardizarea naţională. de protecţie a vieţii. putându-se înfiinţa filiale. sucursale în ţară.O. Asociaţia urmăreşte: . persoană juridică de drept privat. de interes public. al cărei scop principal este acela de a dezvolta standardizarea naţională. s-a constituit Asociaţia de Standardizare din România. a sănătăţii şi a securităţii persoanelor fizice. . precum şi reprezentanţe în străinătate. modificarea şi anularea standardelor naţionale. a mediului înconjurător şi de apărare a intereselor consumatorilor fac necesară o astfel de măsură.( Organizaţiei Internaţionale de Standardizare ) şi urmăreşte armonizarea standardelor naţionale (SR) cu cele internaţionale şi europene. Conform prevederilor ordonanţei menţionate. neguvernamentală. în conformitate cu prevederile din legislaţia privind standardizarea naţională în România şi cu regulile standardizării europene şi internaţionale.elaborarea şi aprobarea. europeană. .elaborarea şi implementarea programului de standardizare naţională pe baza solicitărilor primite din partea autorităţilor şi a altor părţi interesate în standardizarea naţională. . Prin această reformă instituţională în standardizarea naţională se realizează alinierea la normele europene. reconfirmarea. ASRO este recunoscută ca organism naţional de standardizare de către statul român şi îşi desfăşoară activitatea la nivel naţional. fără scop lucrativ.

). . asistenţă tehnică etc.E.export şi comercializarea de standarde. .constituirea şi ordonarea sistematică a colecţiei de standarde naţionale (inclusiv sub formă de proiecte). precum şi în alte organisme internaţionale sau regionale de standardizare. .asigurarea în cadrul comitetelor tehnice de standardizare a reprezentării echilibrate a părţilor interesate (producători. în domeniul standardizării şi al asigurării calităţii. stocarea şi diseminarea informaţiilor în domeniul standardizării. expertiză. tipărirea.Organizaţia Internaţională de Standardizare (I. de standarde europene şi internaţionale.O. . instruire. Comitetul European de Standardizare (C. .N. .). transfer de cunoştinţe.elaborarea standardelor naţionale în cadrul comitetelor tehnice de standardizare constituite în diverse domenii de activitate. prelucrarea. . autorităţi etc. documentaţii şi literatură de standardizare.efectuarea de operaţiuni de import .constituirea punctului de informare şi a bazei de date pentru standarde şi reglementări tehnice şi punerea la 21 . consumatori. distribuitori.editarea. publicarea şi difuzarea standardelor naţionale şi a altor publicaţii din domeniul standardizării.publicarea şi implementarea regulilor privind aplicarea mărcilor de conformitate cu standardele internaţionale şi europene. . .). profesional şi de firmă. cât şi alte documente din domeniul standardizării. la cerere. de standarde naţionale din alte ţări.crearea unui climat favorabil aplicării standardelor în economie şi dezvoltării standardizării la toate nivelurile: naţional.prestarea de servicii de consultanţă. pentru produsele şi serviciile conforme cu standardele naţionale.acordarea dreptului de utilizare a mărcilor naţionale în conformitate cu standardele naţionale. .colaborarea în domeniul standardizării cu organisme similare din alte ţări. colectarea.S. .

standarde de firmă (SF) care se aplică în cadrul regiilor autonome.standarde profesionale (SP) ce se aplică în anumite domenii de activitate. a standardelor naţionale obligatorii şi profesionale. .dispoziţia oricăror persoane interesate a materialelor de specialitate pe care acestea le deţin. Standardul de firmă pentru produsele alimentare se elaborează în spiritul şi accepţiunea limitantă a standardelor internaţionale.participarea la elaborarea actelor normative care au legătură cu standardizarea naţională. . care le-au elaborat. . Tipuri de standarde În România se elaborează trei categorii de standarde: .publicarea de informaţii referitoare la standardele naţionale şi informarea periodică a autorităţilor despre stadiul lucrărilor de standardizare în cadrul programului de standardizare naţională şi în domeniile reglementate de acestea. societăţilor comerciale şi al altor persoane juridice care le-au elaborat. tipuri sau clase de calitate. Definirea produsului prin elementele esenţiale de identificare a obiectului. a normelor internaţionale de recomandare.standarde române (SR) care se aplică la nivel naţional. Structura standardelor de firmă pentru produsele alimentare este particularizată prin următoarele segmente specifice: 1. în cadrul organizaţiilor profesionale legal constituite. domeniul de aplicare. Standardul de firmă conturează calitatea prescrisă oferită de un agent economic producător. 4.2. particularităţi tehnologice. În funcţie de 22 .distribuitor sau comerciant. . în special a celor prin care sunt transpuse în legislaţia română directivele europene. .stabilirea regulilor de procedură pentru participarea la standardizarea naţională şi desfăşurarea activităţilor de standardizare.

iar în unele cazuri cu proprietăţi de utilizare sau de întrebuinţare. 23 . Regulile pentru verificarea calităţii se referă în principal la verificările de lot. În mod curent. utilă pentru derularea contractelor. În relaţiile contractuale şi mai ales în derularea contractelor . ingredientele sunt enumerate în ordinea descrescătoare a calităţii lor. denumite uneori ingrediente. se prevăd verificări periodice. condiţiile de eşantionare spre a reflecta fidel unitatea şi reprezentativitatea probelor. 5. 4. se prezintă metoda de verificare uzuală sau convenită. 3. Pentru fiecare caracteristică de calitate prescrisă.interesul firmei. se operează numai cu loturi de marfă. Metodele de analiză prescrise pentru evaluarea sau determinarea calităţii prescrise sunt consemnate în standardul de firmă prin diferite elemente de identificare. în mod grupat în două sau mai multe categorii. Condiţii pentru materii prime şi aditivi utilizaţi. Lotul de marfă fiind definit ca o mulţime finită şi omogenă de produse de acelaşi fel. pe unitatea de produs. Caracteristicile de calitate prescrise. Ordonarea se face începând cu caracteristicile sau proprietăţile organoleptice. sunt consemnate în standard. sunt prezentate şi alte aspecte care întregesc sau completează o imagine virtuală a produsului respectiv. proprietăţile microbiologice. declarându-le tipul (identitatea) şi proporţia lor. De asemenea. 2. Proporţia este dată în unităţi fizice sau convenţionale (de regulă în procente) numai în măsura obligativităţii legale pe plan naţional sau internaţional. denumite uneori şi condiţii tehnice de calitate. după caz. continuând cu proprietăţile fizice şi/sau chimice. în standard trebuie precizate mărimea lotului şi cerinţele esenţiale pentru asigurarea omogenităţii. După caz. se face trimiterea standardului ce prescrie metoda de măsurare sau de determinare standardizată sau. pentru parametrii care fac obiectul reglementărilor sanitare în vigoare pe plan naţional sau internaţional se fac trimiteri exprese la standardul sau documentul oficial care descrie metoda de analiză.

Standardizarea are un puternic impact asupra comerţului internaţional. fie împreună sau grupat. fie separat. pot deveni la un moment dat o frână puternică în dezvoltarea economiei unei ţări. În ceea ce priveşte mărfurile. 24 . Acest fapt determină limitarea ariei geografice a schimburilor comerciale internaţionale prin scăderea capacităţii concurenţiale şi competitivităţii produselor autohtone nu numai pe pieţele internaţionale. conţinând cele mai importante şi semnificative aspecte implicate în negocierea şi încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a loturilor de mărfuri alimentare.6. pe de altă parte. creşterea continuă a producţiei de fibre textile şi elastomeri sintetici. poate constitui prima fază în procesul de substituire completă a fibrelor naturale şi a gumei. dar şi pe piaţa internă a unui stat. iar fertilizanţii artificiali se extind la scara globală. garantarea şi documentele ce însoţesc lotul sunt prescrise în standardele de firmă. Ambalarea. marcarea. transportul. CAPITOLUL V FRAUDE ŞI FALSIFICĂRI ÎN DOMENIUL STANDARDIZĂRII Un aspect caracteristic orientării actuale a merceologiei este determinat de rapiditatea transformărilor care caracterizează epoca în care trăim: procesele productive şi evoluţia tehnologiei fac posibilă crearea continuă de noi produse. corespunzător cerinţelor şi evoluţiei pieţei actuale. fenomenul general care se propagă este acela al creării de înlocuitori artificiali sau sintetici ai produselor naturale. de exemplu. coloranţii sintetici i-au substituit pe cei naturali. pe de o parte şi neconcordanţa dintre standardul naţional şi standardele internaţionale. depozitarea (şi respectiv păstrarea). care asigură avantaje certe pe plan promoţional şi managerial. De multe decenii. reflectată şi în standardizarea de firmă. Neconcordanţa dintre standardele naţionale ale diferitelor ţări. În consecinţă. este necesară alinierea şi armonizarea standardelor naţionale cu cele internaţionale.

în special în cazul produselor de origine vegetală. Dintre aceştia. aspectele tehnice. ştiinţifică şi istorică a condus la creşterea şi diversificarea necontrolată a fraudelor comise asupra mărfurilor. legislativi. aduce o serie de avantaje. ca urmare a lipsei de onestitate a oamenilor sau legislaţiei permisive. Fraudele există din toate timpurile. politici. Concurenţa dintre un produs nou şi un produs existent conduce. în momentul lansării pe piaţă se face cunoscut ca având un nivel calitativ mai scăzut. Acest lucru depinde de o serie de factori tehnici. De multe ori. În fapt. este posibil să fie preferat produsului natural însuşi. întrucât lipsa de onestitate şi de corectitudine nu atinge acelaşi nivel. În limbajul curent. fraudele obligă producătorii să ducă o luptă dură cu concurenţii neoneşti. Efectul fraudelor. Dezvoltarea şi progresul ştiinţific au furnizat chiar şi mijloacele pentru mascarea fraudelor. În acest mod. se referă la acţiunea voită şi precisă de obţinere a unui profit comercial ilicit. Se poate reţine. este determinat de independenţa producţiei lor de factorii climatici şi fenomenele meteorologice. economică. un înlocuitor. că existenţa produselor sintetice şi artificiale. conservarea şi păstrarea necorespunzătoare a acestora reprezintă unul dintre obiectivele cel mai des dezbătute ale merceologiei. în mod inevitabil. cunoscute sub denumirea de fraude. Acestea pot influenţa rămânerea pe piaţă a ambelor produse. prejudiciile negative destul de mari se repercutează în amonte de comerţ şi producţie. care se perpetuează sistematic. la dispariţia unuia dintre cele două (mai ales dacă utilitatea este aceeaşi). Chiar şi între fraudatori există discrepanţe mari. asupra cercetării şi proiectării. dar şi economic şi social. dar. Nu trebuie să uităm că opinia publică este crudă faţă de toţi producătorii şi comercianţii (dintre care numai unul poate să fie fraudator). totodată. Fraudele sunt rezultatul unei erori provocate. Identificarea calităţii şi a originii mărfurilor. atât cu caracter tehnic. apoi. Un avantaj general al anumitor produse sintetice. cantitatea şi calitatea acestor produse pot fi programate foarte exact. Dezvoltarea socială. respectiv conferirea unei noi utilităţi. prin redirecţionarea lor către un alt sector de activitate specific. care trebuie să 25 . cu precădere cele merceologice. Anomaliile voluntare ale mărfurilor. frauda este definită ca un complex de acte neoneste aplicate în raporturile comerciale. precum şi a substituenţilor celor naturale. poate fi dezastruos pentru societate. cercetarea modalităţilor de falsificare şi alterare cauzate de prepararea.De obicei. au o importanţă crescută. economici.

în aceste condiţii. întreprinderile sunt obligate să se preocupe permanent de creşterea performanţelor tehnicofuncţionale ale produselor lor. ci modifică valoarea nutritivă şi în consecinţă afectează sau derutează colectivitatea. atât pentru creşterea eficienţei economice a activităţii. Legea nr. produsul oferit se bazează fie pe un nou 26 . fiind pedepsite contravenţional sau penal după caz. Când fraudele comerciale privesc mărfurile alimentare. În faţa unei concurente din ce în ce mai aspre.12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite stipulează în articolul 1 că „falsificarea sau substituirea de mărfuri sau orice alte produse. Contrafacerea se constată când alimentul apare în comerţ cu o compoziţie şi valori diferite de cele declarate.elaboreze noi studii şi cercetări. Cunoaşterea gradului de nocivitate a mărfii este foarte importantă mai ales în ceea ce priveşte conţinutul în aditivi periculoşi care contravin dispoziţiilor legale.modificării sau conferirii unor proprietăţi pe care produsul nu le justifică prin compoziţia sa ”. respectiv pentru fabricarea produselor la un preţ de cost cât mai scăzut. benefice pentru populaţie. în faţa unor tendinţe accentuate de globalizare ca şi a unor progrese ştiinţifice şi tehnice spectaculoase. În lumea de azi. precum şi expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri. De regulă. Principalele forme de manopere. cu scopul de a realiza produse noi. Aceasta constă în modificarea raportului între componentele unui aliment fără să se efectueze vreo aditivare cu alte substanţe. 184 din 4 aprilie 1972 arată că: „se consideră falsificare adaosul oricărei substanţe naturale sau sintetice în scopul mascării unor defecte ale produselor sau băuturilor. falsificarea unui aliment nu afectează valoarea igienică . frauduloase. Apare evident că. întreprinderile trebuie să lanseze periodic pe piaţă produse noi sau modernizate. cât şi pentru satisfacerea cerinţelor tot mai mari ale consumatorilor. Astfel. cu caracteristici capabile să atragă cumpărătorii. ele trebuie să-şi perfecţioneze procedeele de fabricaţie. care pot fi comise asupra mărfurilor alimentare sunt următoarele: Falsificarea În România Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. acest fapt poate conduce la creşterea nocivităţii asupra sănătăţii consumatorului sau la diminuarea valorii nutritive a alimentului. pentru a se putea menţine pe pieţele de desfacere şi a pătrunde pe noi pieţe. cunoscând ca sunt falsificate sau substituite” constituie activităţi comerciale ilicite.

o data cu explozia informaţională şi cu globalizarea comerţului. iar nepedepsit introduce un element de incertitudine şi de neîncredere din partea creatorilor că autoritatea publică îi apară munca. În acest fel. Valoarea nutritiv . contrafăcătorul îşi poate vinde produsele mult mai ieftin decât producătorul original. obţinând profituri fabuloase. Deşi conceptul de contrafacere nu este nou. efectuarea de cercetare-dezvoltare şi realizarea unei publicităţi şi a studiilor de piaţă adecvate). de regulă. le desface la preţuri apropiate de cele originale. Prin analizele fizico-chimice de laborator se urmăreşte determinarea în preparatele de carne a unor componenţi cu valoare nutritivă inferioară (ex. el existând ca fenomen încă din antichitate. înlocuind parţial o substanţă sau mai multe. Substituirile de materii prime. Tehnicile de falsificare a materiilor prime constau în substituirea unor produse şi utilizarea lor repetată. control de calitate riguros. de origine vegetală. Din momentul realizării unui astfel de produs. cu alte ingrediente protidice şi/sau glucidice. Tentaţiile cele mai mari. de calitate şi valoare inferioară. presupus superior celor oferite de concurenţi. cu altele. Contrafăcătorul obţine profit prin înşelarea consumatorilor. de cantitatea şi valoarea substanţelor proteice. Contrafăcătorul viciază produsul şi imaginea lui pe piaţă . deja bine stabiliţi pe piaţă. se pune problema protejării juridice a acestuia împotriva unor posibile contrafaceri. fie reprezintă un model mai atrăgător etc. 27 . Substituirea constă în modificarea compoziţiei unui aliment. peştele prin folosirea unor sorturi de calitate inferioară. grăsimile în funcţie de preţ şi băuturile. semifabricate şi produse finite se încadrează în prevederile normelor de igienă în măsura în care se practică în afara prevederilor prin care este considerată falsificare.principiu constructiv ce-i oferă parametri funcţionali superiori. deşi adesea. pentru a îndepărta riscul de detectare a falsurilor. astfel că acesta poate să evite investiţia de capital cerută de producerea unui produs de calitate autentic (materiale de bună calitate. în special. acesta a devenit o problemă serioasă pentru societate şi pentru economia ei. asumându-şi deliberat identitatea unor producători reputaţi. sunt de substituire a cărnii de calitate superioară cu cărnuri inferioare calitativ sau. fie posedă greutăţi sau gabarite mai reduse. în tehnologia de fabricaţie a diverselor produse de carne. astfel pot fi substituite: carnea.biologică a produselor de carne este condiţionată de valoarea componenţilor acestora şi.

Protecţia muncii reprezintă un ansamblu de acţiuni şi măsuri ce au ca obiect cunoaşterea şi înlăturarea tuturor elementelor care pot apărea în 28 . În tehnologiile moderne. De aceea . substanţele proteice. CAPITOLUL VI NORME DE PROTECTIE A MUNCII Activitatea de comerţ presupune desfăşurarea unor procese de muncă prin care personalul comercial este supus unui efort fizic şi psihic susţinut . pentru prevenirea acestor accidente care nu numai că afectează buna desfăşurare a activităţii comerciale .când se diminuează valoarea alimentara sau se urmăreşte mascarea defectelor. pentru a fi întrebuinţată. se apelează din ce în ce mai frecvent la soluţii tehnologice. O alta posibilitate de substituire a proteinelor din preparatele de carne o reprezintă făina de soia care. un raport colagen-proteină de maximum 20% cu excepţia cârnaţilor. este necesară respectarea unor norme de protecţie a muncii . conform Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. caltaboşilor şi a tobelor. 975/1998 prevede. Ordinul Ministerului Sănătăţii din România nr. cu consecinţe favorabile asupra caracteristicilor psihosenzoriale ale acestora. este supusă unor procese de purificare. În Codex Alimentarius se prevede că aceşti adjuvanţi pot fi introduşi în produsele alimentare atunci când sporesc interesul consumatorului pentru produsul respectiv. în aşa fel încât să se reţină. se utilizează deseori la fabricarea preparatelor.colagen şi decelarea unor substituenţi ai cărnii cu ingrediente nepermise sau în cantităţi mai mari decât cele permise). ci pot provoca şi o serie de neplăceri pentru persoanele accidentate . pentru preparatele din carne. care sunt aduse la cunoştinţa personalului comercial . dar este şi predispus la o serie de accidente care îi pot determina incapacitatea temporară sau permanentă de muncă . 975 / 1998. în principal. De aceea. la care maximum admis este 30%. instituite la nivelul fiecărei unităţi comercile în parte . carne congelată cu o capacitate redusă de hidratare şi reţinere a apei. dar se interzice categoric folosirea lor atunci când cantitatea propusă prezintă risc pentru sănătate . Proporţia adaosului de făină de soia în preparatele din carne este de maxim 3% din masa produsului. care să mărească puterea de reţinere a apei în produsul finit.

procesul muncii . la instalaţiile care sunt conectate la sursele de energie electrică existente în unităţile comerciale . La casele de marcat . Echipamentele tehnice utilizate pentru transportul loturilor la rampă de încărcare – descărcare . trebuie respectate anumite reguli privind manipularea şi transportul mărfurilor : 1. Pentru prevenirea accidentelor şi reducerea pagubelor provocate de deteriorarea mărfurilor sau ambalajelor . ci trebuie să le considere parte integrantă a întregii activităţi . susceptibile să provoace accidente şi îmbolnăviri profesionale . Evaluarea greutăţii obiectului şi pregătirea pentru a-l ridica se realizează prin următoarele operaţii : 29 . Orice activitate economică trebuie să aibă în vedere pe lângă cerinţele de productivitate şi pe cele de securitate a muncii . Studiul protecţiei muncii trebuie să înceapă prin cunoaşterea problemelor generale de bază care pot cauza accidente şi îmbolnăviri profesionale . Conducătorii şi organizatorii proceselor comerciale nu trebuie să neglijeze măsurile de protecţie . Lucrătorii care desfăşoară activităţi în comerţ trebuie să cunoască toate informaţiile cu privire la :  Riscurile la care sunt expuşi  Părţile periculoase ale echipamentelor tehnice utilizate în funcţie de specificul activităţii  Dispozitivele de protecţie existente  Mijloacele de protecţie  Modul de intervenţie în caz de avarii sau accidente  Sistemele de avertizare Dotarea cu echipamentul individual de protecţie şi alegerea acestuia în funcţie de riscurile specifice fiecărui tip de activitate sau operaţie comercială se vor face conform Normativului – cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie. pentru a putea în primul rând să le prevină . înaintea începerii programului de lucru va fi verificată legătura cu conductorul de nul şi integritatea cablurilor care le conectează . În zonele cu pericol potenţial de apariţie a electricităţii statice în mediul de muncă . trebuie sa fie adecvate sarcinii de muncă sau adaptabile cu uşurinţă pentru îndeplinirea acesteia şi să poată fi utilizate de către angajaţi fără a prezenta riscuri pentru sănătatea şi siguranţa lor. îmbrăcămintea şi încălţămintea trebuie să fie antistatice şi se interzice utilizarea îmbrăcămintei sintetice generatoare de sarcini electrice sau a încălţămintei cu accesorii metalice .

Poziţionarea corpului se realizează prin următoarele operaţii :  Plasarea unui picior pe una din laturile obiectului  Poziţionarea celuilalt picior în spatele obiectului 3.40 m .60 m .înălţimea maximă până la care mărfurile pot fi preluate în condiţii de siguranţă este de 1. . Prinderea obiectului :  Ţinerea obiectului aproape de corp când este ridicat  Prinderea obiectului de marginile de jos Alegerea poziţiei de ridicare :  Îndoirea genunchilor pentru a ridica obiectul  Ţinerea spatelui drept  Nu se îndoaie şi nu se răsuceşte mijlocul Ridicarea obiectului :  nu se fac mişcări bruşte  ridicarea treptată cu îndreptarea picioarelor  nu se răsuceşte corpul Evitarea accidentelor :  Se evită întinderile  Nu se folosesc cutii pe post de scară  Se folosesc mijloace de ridicare mecanizate 4. 5. 30 . 6.nu se ridică obiectul dacă podeaua este udă sau alunecoasă .înălţimea maximă de ridicare manuală a mărfurilor este de 1.dacă obiectele sunt prea grele se apelează la mijloace de transport .înălţimea maximă atinsă cu mâna este de 2 m . 2. Verificarea înălţimii şi lăţimii obiectului  Împingerea obiectului cu piciorul pentru a estima greutatea acestuia  Aranjarea obiectului astfel încât să fie uşor de manevrat  Îndepărtarea obstacolelor din drum Operaţiile se desfăşoară cu respectarea următoarelor reguli : .

Tănţica Petre . Suzana Ilie . nivel I . Roxana Georgescu . Vasile Bozgan ( coordonator ) . Editura Niculescu ABC . Ştefania Mihai . Editura Oscar Print . Eugen Falniţă . Merceologie . 2005 3. Manual pentru şcoala de arte şi meserii . Timişoara . Modulul Studiul Mărfurilor . Rodica Albu .BIBLIOGRAFIE : 1. Editura Economică Preuniversitaria. Gabriela Iordache . Marius Bizerea . Editura Mirton . Cristina Tanislav . Carmen Băbăiţă . 2002 2. 2001 4. Gabriela Simionescu . Studiul Calităţii Produselor şi Serviciilor . Comerţ şi Servicii – Manual pentru şcoala de arte şi meserii . 2005 31 . manual pentru clasa a X-a .Elena Stan .

manual pentru clasa a XII-a .5. manual pentru clasa a XI-a .A. Gabriela Iordache . Studiul Calităţii Produselor şi Serviciilor . Tănţica Petre . Editura Didactică şi Pedagogică R. Editura Niculescu ABC . Ştefan Silviu Mitrea . 1998 32 . manual pentru Învăţământul preuniversitar . Tănţica Petre . Gabriela Iordache .. 2002 7. Ştefan Pece . Studiul Calităţii Produselor şi Serviciilor . Bucureşti . 2004 6. Protecţia muncii . Editura Niculescu ABC .