CALITATEA ŞI VALOAREA NUTRITIVĂ A MĂRFURILOR ALIMENTARE CUPRINS

ARGUMENT ……………………………………………………………………………1 CAPITOLUL I CALITATEA ŞI FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ MĂRFURILE ALIMENTARE ………………………………………………………………………….2 1.1. Calitatea mărfurilor alimentare ………………………………………………………2 1.2. Factorii care influenţează şi determină calitatea produselor………………………….3 CAPITOLUL II VALOAREA NUTRITIVĂ A PRODUSELOR ALIMENTARE…………………….7 2.1. Valoarea nutritivă……………………………………………………………..…….. 7 2.2. Valoarea calorică …………………………………………………………………...12 2.3. Gradul de asimilare a alimentelor …………………………………………………..12 CAPITOLUL III VERIFICAREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE…………………...13 3.1. Verificarea calitativă………………………………………………………………...13 3.2 . Recepţia calitativă şi cantitativă ……………………………………………………15 3.3. Buletinul de analiză …………………………………………………………………16 CAPITOLUL IV CONTRIBUŢIA STANDARDIZĂRII LA ASIGURAREA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE…………….17 4.1. Cadrul legislativ privind calitatea produselor alimentare ………………………….17 4.2. Tipuri de standarde………………………………………………………………….20 CAPITOLUL V FRAUDE ŞI FALSIFICĂRI ÎN DOMENIUL STANDARDIZĂRII ……………22 CAPITOLUL VI NORME DE PROTECTIE A MUNCII ……………………………………………...26 BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………….29

ARGUMENT

Produsele alimentare reprezintă furnizorul principal de elemente chimice simple şi complexe care participă la formarea ţesuturilor şi substanţelor bioactive necesare organismului . Având în vedere faptul că formarea , dezvoltarea , activitatea , sănătatea organismului depind de modul cum hrana zilnică îi satisface trebuinţele nutritive este important să cunoaştem compoziţia chimică a alimentelor , contribuţia acestora la asigurarea unui regim alimentar raţional. De aceea , studierea produselor alimentare urmăreşte cunoaşterea şi aprecierea alimentelor din punct de vedere nutritiv , dar şi din punct de vedere biologic . În acest fel putem explica ştiinţific anumite transformări pe care le suferă produsele în procesul prelucrării , păstrării şi transportului şi putem influenţa pozitiv aceste transformări . Prin cunoaşterea caracteristicilor de calitate ale produselor alimentare, putem să evaluăm în cunoştinţă de cauză mărfurile la primire şi putem recomanda la vânzare mărfurile tocmai prin aceste caracteristici şi importanţa lor pentru metabolismul organismului . Importanţa calităţii produselor alimentare este cu atât mai mare în perioada actuală cu cât clientul face din calitate principalul criteriu de cumpărare . Acesta are dreptul la alegere liberă , adică îşi poate alege din varietatea sortimentală existentă pe piaţă produsele care corespund mai bine nevoilor şi aşteptărilor sale .

2

CAPITOLUL I CALITATEA ŞI FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ MĂRFURILE ALIMENTARE 1.1. Calitatea mărfurilor alimentare
Principalele grupe de produse alimentare sunt conform clasificării merceologice următoarele : • Cereale şi derivate din cereale • Legume , fructe şi derivate • Zahărul şi produsele zaharoase • Produse gustative • Grăsimi alimentare ( vegetale , animale şi mixte ) • Lapte şi produse din lapte • Ouă şi produse din ouă • Carne şi produse din carne • Peşte şi produse din peşte • Concentrate alimentare Calitatea produselor este definită prin „totalitatea însuşirilor unui produs , care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface anumite cerinţe”. Standardul SR EN ISO 9000 /2000 „Sisteme de management al calităţii . Principii de bază şi vocabular” defineşte calitatea astfel : „ Aptitudinea unui ansamblu de caracteristici intrinseci de a satisface nevoile exprimate şi implicite .” Calitatea produselor nu este de sine stătătoare , ci există numai în relaţie cu cerinţele clienţilor . În ultimă instanţă , clientul , cumpărătorul , utilizatorul este cel care hotărăşte ce este calitatea . Componentele calităţii produselor sunt : - cerinţele calităţii - proprietăţile produselor - caracteristicile de calitate ale produselor

3

Cerinţele calităţii sunt expresii generale ale nevoilor clienţilor . în toate etapele traiectoriei produsului . formulate ca urmare a cercetărilor de marketing . Acesta are dreptul la alegere liberă . de la identificarea cerinţelor clienţilor . însuşiri ale unui produs . Caracteristicile de calitate sunt proprietăţile cele mai importante proprietăţi ale unui produs cu ajutorul cărora se determină la un moment dat gradul de satisfacere a trebuinţelor clienţilor . servicii de calitate şi comisii de recepţie a pe grupe de mărfuri . Factori care acţionează în producţie ( determină proprietăţile mărfurilor ) :  Cercetare şi proiectare  Materii prime şi materiale  Procesul tehnologic  Resursa umană  Asigurarea şi controlul calităţii  Standarde şi norme tehnice 4 . 1. Importanţa calităţii produselor este cu atât mai mare în perioada actuală cu cât clientul face din calitate principalul criteriu de cumpărare . cât şi în procesul circulaţiei mărfurilor . care au obligaţia să stabilească calitatea produselor la primire .2. care îl particularizează în raport cu alte produse şi care îi conferă capacitatea de a satisface anumite trebuinţe umane . La nivelul comerţului s-au înfiinţat la nivelul întreprinderilor comerciale laboratoare de control al calităţii produselor . apoi transpuse în documentaţia tehnică sub formă de proprietăţi . adică îşi poate alege din varietatea sortimentală existentă pe piaţă produsele care corespund mai bine nevoilor şi aşteptărilor sale . Factorii care influenţează şi determină calitatea se grupează astfel : I. Proprietăţile produselor sunt trăsături . până la satisfacerea acestora şi evaluarea gradului de satisfacere a lor . Factorii care influenţează şi determină calitatea produselor Calitatea produselor este determinată de o serie de factori care acţionează atât în procesul producţiei . precum şi să urmărească modul în care produsele îşi menţin calitatea pe parcursul perioadei de păstrare garantată de producător .

igienico – sanitare . o importanţă deosebită trebuie acordată definirii cerinţelor privind calitatea materiilor prime şi selectării furnizorilor de materii prime . Specialiştii atribuie cercetării şi proiectării o pondere foarte mare în asigurarea unui nivel calitativ superior . Are rol hotărâtor în determinarea calităţii prin : . proiectarea cu ajutorul calculatorului facilitează stabilirea caracteristicilor de calitate ale unui produs şi adaptarea lor la cerinţele clienţilor . funcţionale . Testarea pieţei actuale şi potenţiale este realizată de compartimentul de marketing prin interviuri .organizarea fluxului tehnologic . observaţii directe . deoarece proprietăţile lor se transferă în mare parte în valorile principalelor caracteristici de calitate ale produselor .respectarea disciplinei tehnologice Calitatea utilajelor se exprimă prin caracteristicile tehnice . Procesul tehnologic Procesul tehnologic este un ansamblu de operaţii logic succedate . Materiile prime şi materialele determină în mod hotărâtor calitatea mărfurilor . 5 . De aceea . Factori care acţionează în sfera circulaţiei mărfurilor (postproducţie ) :  Ambalarea  Transportul  Depozitarea – păstrarea Cercetarea şi proiectarea În perioada actuală . Verificarea exigentă a calităţii materiilor prime folosite în procesul de fabricaţie reprezintă esenţa acestui factor . pe baza unui proiect sau reţetă de fabricaţie . Compartimentul de marketing are următoarele atribuţii :  Identificarea cerinţelor clienţilor  Transpunerea cerinţelor în valori ale proprietăţilor produselor  Evaluarea gradului de satisfacere a cerinţelor clienţilor Materii prime şi materiale Reprezintă resursele materiale ale organizaţiei .calitatea utilajelor şi echipamentelor . economice . precum şi recepţiei calitative şi cantitative .II. anchete .

Resursele umane Resursa umană a organizaţiei economice prezintă importanţă pentru calitate prin calificarea profesională . perfecţionarea pregătirii profesionale . Managerul organizaţiei are atribuţia de a asigura instruirea şi perfecţionarea lucrătorilor pentru satisfacerea cerinţelor clienţilor . menţinerea integrităţii produselor .funcţia de conservare şi protecţie a calităţii produselor ambalate .Organizarea fluxului tehnologic presupune amplasarea optimă a utilajelor . compoziţia chimică a aerului şi circulaţia aerului . Asigurarea şi controlul calităţii Asigurarea calităţii are ca obiectiv prevenirea defectelor . Transportul mărfurilor Are rolul de a menţine calitatea în timpul efectuării lui . în funcţie de caracteristicile grupei de produse .condiţii de igienă .condiţii de temperatură . Nerespectarea acestor reguli duce la obţinerea unor produse neconforme sau defecte . de a evalua eficacitatea instruirii .mijloace de transport corespunzătoare grupei de mărfuri şi modalităţi de transport corespunzătoare . umiditate . transport şi depozitare 6 . O altă atribuţie a conducerii organizaţiei este motivarea personalului . Aceasta presupune ca lucrurile să fie făcute bine de prima dată şi de fiecare dată . constituirea echipelor de lucru pentru desfăşurarea unei activităţi care să respecte disciplina tehnologică . Ambalarea mărfurilor Ambalajul trebuie să îndeplinească următoarele funcţii : . ca tehnici de motivare a personalului se folosesc premiile . evidenţierile pentru propunerile de îmbunătăţire a calităţii . În cazul defectelor se pune problema răspunderii juridice pentru produsul respectiv .( producătorul are obligaţia de a despăgubi clientul pentru pierderile cauzate de un produs ) .funcţia de manipulare . Pentru aceasta trebuie să se asigure următoarele condiţii : .amplasarea corespunzătoare a produselor în mijloacele de transport pentru a se asigura stabilitatea pe perioada transportului .

mărfurile sunt supuse unor factori fizici . evitându-se astfel pierderile cantitative sau modificările calitative ale produselor . Păstrarea mărfurilor este una din etapele circuitului tehnic al produselor cu influenţe foarte mari asupra calităţii produselor . transportului şi depozitării . Ambalajul are rolul de a proteja produsul faţă de aceşti factori .Pe parcursul manipulării . 7 . ca urmare a acţiunii unor factori . Aceasta poate duce la modificări negative sau pozitive ale calităţii produsului . Păstrarea mărfurilor Păstrarea mărfurilor se face în spaţii special amenajate numite depozite . chimici şi biologici .

rezistenţe la manipulare . absenţa substanţelor nocive . transport . glucide . elemente minerale ) . lipide . De aceea . durata de păstrare . dar şi inapetenţă şi inocuitate . Apa Prezenţa apei în produsele alimentare determină stabilitatea şi calitatea acestora . Aceste substanţe cu rol diferit în organism sunt : apa . acizi graşi esenţiali . protide .CAPITOLUL II VALOAREA NUTRITIVĂ A PRODUSELOR ALIMENTARE 2. vitamine . substanţele minerale .valoarea psiho-senzorială ( organoleptică şi estetică ) .valoare igienică ( raportul substanţe nutritive /substanţe indiferente .valoarea biologică ( aminoacizi esenţiali . a impurităţilor ) Proporţiile substanţelor componente ale alimentelor diferă pe grupe şi subgrupe de produse şi chiar uneori de la un produs la altul . Valoarea nutritivă Valoarea nutritivă a produselor alimentare este dată de substanţele nutritive (organice şi anorganice ) pe care acestea le furnizează organismului uman . Produsele alimentare pot conţine pe lângă substanţele necesare organismului şi substanţe indiferente sau chiar antinutriţionale şi dăunătoare . vitamine . valoarea nutritivă presupune nu numai un conţinut adecvat de substanţe nutritive . Se poate spune că valoarea nutritivă a unui produs alimentar este dată de următoarele elemente : . enzime . Apa se regăseşte în produsele alimentare în două forme : 8 .1. necesare pentru desfăşurarea proceselor metabolice fundamentale .valoarea energetică .

pierderea capacităţii de rehidratare . Produsele alimentare cu un conţinut mare de apă se degradează uşor . Dacă se elimină în proporţii mari afectează grav calitatea : denaturarea proteinelor .u.macroelemente ( grame la 100 g de produs ) : Ca. Ra . S.4-2.ultamicroelemente ( micrograme la 100g produs ) : U .apă liberă – sub formă de soluţii ale componenţilor solubili . Substanţele minerale Elementele minerale sunt absolut indispensabile vieţii . Ele nu pot fi sintetizate de organismul uman . Între produs şi mediu poate avea loc un schimb permanent de apă . Na . Cl . F . de aceea stabilitatea şi calitatea lor pot fi menţinute un timp îndelungat numai prin conservare . K. Conţinutul de apă din acestea se exprimă procentual şi este prevăzut în documente care prescriu calitatea produselor . Cu . Mn . Ele se regăsesc în produsele alimentare în proporţii variate : 0. 9 . Th – substanţe minerale cu radioactivitate naturală . Dacă produsele sunt păstrate la o umiditate relativă a aerului ridicată sau la temperaturi variabile . În funcţie de proporţia în care se găsesc în alimente . Mo. în sucul celular . intracelular .4% . Zn . Diferenţa până la 100% este procentul de substanţă uscată (s. Poate fi eliminată prin apăsare sau presare .) . de aceea trebuie procurate din alimente . Mg . Produsele alimentare conţin cantităţi variabile de apă . când nu se mai produce nici uscare şi nici umectarea produselor . I . Ba . deoarece apa este un important factor de creştere pentru acestea . Apa absorbită din atmosferă datorită higroscopicităţii produselor şi apa introdusă prin procesul tehnologic sunt tot forme de apă liberă . Se . substanţele minerale se clasifică în : . până se atinge umiditatea de echilibru .microelemente ( miligrame la 100 g produs ) : Fe . P. Substanţele minerale au rol de trofine .apa legată – intră în structura compuşilor organici .. se pot activa microorganismele . în micro şi macro capilare . Si . eliminarea ei se face greu prin distrugerea structurilor formate . Totalitatea elementelor minerale dintr-un produs poartă de numirea de cenuşă .

creier .formarea şi întreţinerea scheletului . legume verzi . carne Magneziul are următoarele funcţii principale : . leguminoase . fructe .se găseşte în carne şi organe .combate cardiopatia .măreşte rezistenţa la oboseală Surse de magneziu : .se găseşte în legume . soia . lapte . icre . gălbenuş de ou . ouă .este prezent şi în cereale . fiind cel mai important transportor de oxigen din organism .participă la formarea scheletului . iritabilitate neuromusculară ) .participă la buna funcţionare a creierului şi a muşchiului cardiac .participă la formarea şi întreţinerea celulelor nervoase Surse de fosfor : . iar deficienţele marcante duc la rahitism la copii şi osteoporoză la adulţi Surse de calciu : . mere .se găseşte în cantităţi mai mici în carne . leguminoase uscate . peşte şi alte produse Fosforul are următoarele funcţii principale : .se găseşte în cantităţi mari în lapte .participă alături de calciu la formarea şi întreţinerea scheletului . cereale .se găseşte în frunzoase .se găseşte mai ales în produsele de origine animală : carne . produse lactate . peşte . peşte Fierul are următoarele funcţii principale : . cereale . nuci . gălbenuş de ou .face parte din hemoglobina prezentă în celulele roşii .deficienţa moderată de calciu determină tetania ( crampe musculare . peşte . ficat . fructe Potasiul are următoarele funcţii principale : .intervine în echilibrul vieţii la nivel celular .Calciul are următoarele funcţii principale : . leguminoase 10 .stimulează influxul nervos şi circulaţia sângelui . brânzeturi .stimulează influxul nervos şi combate oboseala Surse de potasiu : .deficitul de fier determină anemia Surse de fier : .

Iodul are următoarele funcţii principale : . oligoglucide :  zaharoza se extrage din trestia de zahăr şi sfecla de zahăr  maltoza este prezentă în orzul încolţit  lactoza este zahărul din lapte 3.secară .orz . crustacee . glucidele mai au un rol plastic şi fiziologic . Clasificarea glucidelor : 1. monoglucide :  hexozele .se găseşte în moluşte . flori .măresc rezistenţa organismului faţă de substanţele toxice . cu rol de substanţă de rezervă  celuloza este componentul principal al pereţilor celulari 11 . nuci verzi Glucidele Glucidele deţin ponderea cea mai importantă în nutriţie ( 50-60% in valoarea energetică a raţiei alimentare trebuie să se obţină pe seama glucidelor ) Rolul principal al glucidelor în organism este de a furniza energie . deoarece : .„fibrele alimentare” asigură o acţiune detoxifiantă la nivelul intestinului .porumb . poliglucide :  amidonul se găseşte în cartofi . apă .asigură buna funcţionare şi tonifiere a ficatului .  glicogenul este un poliglucid de origine animală . Pe lângă rolul energetic . ci sub formă de combinaţii intrând în structura lactozei  pentozele 2. Ele se formează prin asimilaţia clorofiliană în frunzele verzi . peşte .intră în structura celulelor şi ţesuturilor .glucoza se găseşte în stare liberă în fructe .este element indispensabil glandei tiroide pentru producerea hormonilor tiroidieni Surse de iod : .1kcal . grâu .fructoza se găseşte în stare liberă alături de glucoză în fructe . cele mai răspândite şi mai importante sunt : .galactoza nu se găseşte în formă liberă . miere şi flori . miere . un gram de glucide prin ardere producând 4. Sursele de glucide sunt aproape exclusiv de origine vegetală .

Lipidele îndeplinesc în organism un important rol energetic . Surse importante de protide sunt : carnea .Lipidele Denumirea de lipide provine din grecescul „lipos” care înseamnă grăsime. . untura de porc . laptele . Ele îndeplinesc în organism un rol plastic . protidele sunt cele mai importante componente structurale şi funcţionale ale celulei vii . Organismul uman nu poate sintetiza vitaminele . El le primeşte din alimente ca atare sau sub formă de substanţe care la nivelul organismului sunt transformate în vitamine . Ele se găsesc în majoritatea alimentelor . Vitaminele Vitaminele sunt substanţe organice absolut indispensabile proceselor vitale . Gliceridele depozitate sub formă de ţesut adipos asigură nevoile energetice .apără organismul de frig .3kcal şi reprezintă o formă de stocare a energiei . în cazul în care raţia alimentară nu asigură necesarul de calorii . într-o pondere mai mică . Protidele După cum arată şi denumirea lor .E. deoarece sunt constituenţi structurali ai celulelor . Sub forma lipidelor de rezervă . fasolea .carnea în special de porc .F  vitamine hidrosolubile ( solubile în apă ) : complexul de vitamine B . Lipidele îndeplinesc şi un rol plastic .1kcal /g . participând la formarea şi reînnoirea permanentă a ţesuturilor din organism .K. Clasificarea vitaminelor după solubilitate este :  vitamine liposolubile ( solubile în grăsimi ) : A. nucile etc.D. fiind necesare organismului în cantităţi mici . ouăle . Sunt constituenţi fundamentali ai celulei . spanacul etc. mazărea . Valoarea energetică a proteinelor este de 4. PP etc. ouăle . Se găsesc în natură în regnul animal unde sunt predominante . cât şi în regnul vegetal . Enzimele 12 . P. untul . uleiurile . un gram de lipide eliberând prin ardere 9. Protidele au şi denumirea generică de proteine . asigură elasticitatea dermei . vitaminele C . Ele au rol catalitic . salata . Cele mai importante surse de lipide sunt : laptele integral .

de proprietăţile fizico – chimice . Gradul de asimilare variază pe grupe de alimente . ci într-o proporţie ( grad de asimilare) care depind de natura alimentelor . 2. Consumul mediu de calorii recomandat pentru ţările europene cu clima şi structura alimentaţiei apropiate celor din România oscilează în jur de 2650 kcal . proteine .Enzimele sunt biocatalizatori organici . 2.3 kcal /g pentru lipide  4. Prin ardere în organism . plantelor . Gradul de asimilare a alimentelor Gradul de asimilare a alimentelor este determinat de calitatea substanţelor organice existente în acestea şi de capacitatea organismului de a asimila unele substanţe .enzime bicomponente . constituite numai din proteine . glucide şi protide din alimente .1 kcal /g pentru protide Sursă de energie este şi alcoolul etilic care furnizează 7 kcal/g . glucide . de gradul de prelucrare tehnologică . produşi de celula vie .enzime monocomponente . microorganismelor . formate dintr-o substanţă proteică şi o componentă neproteică . între 70-98% . Valoarea calorică Valoarea energetică a unui produs alimentar este determinată de trofinele calorigene : lipide .3. Valorile coeficienţilor calorici sunt :  9.2. Substanţele nutritive din alimente nu sunt asimilate complet de organism . 13 .1 kcal /g pentru glucide  4. Enzimele se clasifică după structură în : . Ele catalizează reacţiile de sinteză şi degradare din organismele animalelor . acestea eliberează energia necesară pentru desfăşurarea funcţiilor vitale . Calcularea valorii energetice a unui produs alimentar se face pornind de la procentul de lipide .

gaz . a luminozităţii .1. Verificarea ambalării .recoltarea probelor medii pentru analiză . Verificarea calităţii se face în spaţii special amenajate numite „laboratoare” care permit aplicarea diferitelor metode şi tehnici de analiză .analiza organoleptică şi de laborator . Proba medie reprezintă cantitatea de produs recoltată prin sondaj din diferite puncte ale produsului sau lotului .verificarea marcării . Acestea au în comun condiţii legate de asigurarea temperaturii optime . având aceeaşi formă de ambalaj şi aceeaşi dată de fabricaţie .verificarea ambalajului de transport şi de desfacere . reţea electrică de forţă etc. dar nu mai puţin de două ambalaje . prezenţa instalaţiilor de apă . Verificarea calitativă Aprecierea calităţii unui produs se face în scopul de a constata modul cum sunt respectate cerinţele prescrise de standarde şi în dorinţa de a găsi căi de perfecţionare a acestora . marcării . Organizarea şi amenajarea laboratoarelor se efectuează în funcţie de specificul grupelor de mărfuri .CAPITOLUL III VERIFICAREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE 3. Mărimea lotului este stabilită cantitativ de standard în capitolul „Reguli pentru verificarea calităţii „ . De asemenea . examenul organoleptic se fac luând la întâmplare 5-10% din numărul de ambalaje de transport care constituie lotul . Pentru examenul de laborator se formează proba medie din produsele examinate organoleptic . sunt necesare ustensile şi aparate specifice de lucru . Prin lot de marfă înţelegem cantitatea de produs de acelaşi fel . şi anume : . Verificarea calităţii se face pe un lot de marfă . Aceste reguli precizează ordinea analizei unui lot . Mărimea 14 .

probei . denumirea produsului . deci acceptate. Sunt efectuate în condiţii de muncă corespunzătoare . În caz de litigiu . este prevăzută în STAS . în aceleaşi condiţii ca lotul primit . fie în procente. Metoda organoleptică stabileşte anumite proprietăţi ale produselor cu ajutorul organelor de simţ . cea de-a doua parte se păstrează în acelaşi loc .este simplă. între care se mai admit mici diferenţe . numele şi semnătura persoanei care a luat proba . fără a implica o aparatură de măsură şi control 15 . în funcţie de produsul analizat . în normele speciale se indică aparatele sau reactivii folosiţi la determinare . Metodele de laborator stabilesc proprietăţi fizico – chimice . precum şi modul de lucru şi de stabilire a rezultatului . Pentru verificarea calităţii produsului se folosesc diferite metode şi anume : . uşoară . Proba obţinută se împarte în părţi egale şi se ambalează în borcane de sticlă sau alte ambalaje impermeabile .metoda organoleptică . Fiecare metodă de laborator este bine justificată printr-un scop bine precizat . data fabricării şi luării probelor . . dar poate fi subiectivă depinzând de acurateţea simţurilor şi de pregătirea persoanelor implicate în efectuarea ei .se examinează unele caracteristici psihosenzoriale ale produselor. Trebuie să se desfăşoare în condiţii optime şi să respecte o anumită ordine în stabilirea proprietăţilor . Probele vor fi sigilate şi etichetate cu : denumirea fabricii producătoare . cu aparate specifice . Această metodă prezintă următoarele avantaje: . se obţin rezultate exprimate fie în număr de defecte în întregul lot .corespunzătoare. de cadre cu pregătire specială . În urma verificării. microbiologice . rezultatele obţinute reprezintă media aritmetică a două determinări de acelaşi fel efectuate în acelaşi timp . Verificarea calităţii produselor se poate realiza astfel : a) Verificarea prin atribute . exprimată în grame . corespunzător tipului de produs . Este o metodă rapidă . deci respinse.metode de laborator Fiecare metodă are o tehnică proprie care cuprinde etape distincte care trebuie respectate pentru a se obţine rezultate corecte . O parte de probă se trimite la laboratorul de analiză al întreprinderii . determinând împărţirea produselor în două categorii: .necorespunzătoare. De asemenea . o parte din probă se trimite spre analiză unui laborator neutru .

Recepţia calitativă şi cantitativă Există o delimitare între verificarea calitativă şi recepţia calitativă . b) Verificarea calităţii prin intermediul caracteristicilor variabile se efectuează măsurători asupra unor caracteristici şi proprietăţi ale produselor. dar prezintă dezavantajul că este subiectivă. permiţând calcularea unor indicatori statistici şi aplicarea unor coeficienţi de corecţie.sofisticată. Verificarea calitativă se efectuează la nivelul industriei . Este însă foarte des utilizată în industria chimică şi industria electrotehnică şi electronică.este economică în cazul produselor pentru care caracteristicile psihosenzoriale sunt determinate . uşoară . Este o metodă rapidă . 3. 16 . Metoda organoleptică stabileşte cu ajutorul organelor de simţ proprietăţile organoleptice ale produselor ( aspect . rezultatele transpunându-se asupra mediei şi dispersiei caracteristici măsurabile. dar diferă provenienţa produsului a cărui calitate trebuie stabilită . culoare . dar este mai complexă decât verificarea prin atribute. Presupune constatarea prezenţei sau absenţei caracteristicilor organoleptice la fiecare produs analizat.2 . gust etc. presupune stabilirea numărului de produse din eşantion care posedă sau nu caracteristica organoleptică respectivă şi împărţirea produselor în corespunzătoare şi necorespunzătoare . pe etape de fabricaţie şi pe produse finite . necesitând personal calificat şi o aparatură de măsură şi control mai pretenţioasă şi mai scumpă. Controlul tehnic de calitate confirmă calitatea prin ştampilarea etichetei ce însoţeşte produsul . . Scopul este acelaşi . deoarece rezultatele obţinute depind de acurateţea simţurilor persoanelor care fac verificarea calităţii şi de pregătirea profesională a acestora . miros.) . De asemenea . Avantajul metodei constă în exactitate .

în ceea ce priveşte cantitatea. ca şi condiţiile întrunite în momentul predării .Recepţia se efectuează atunci când verificăm produsele primite sau preluate de la producător . • Verificarea măsuri în care organele de transport şi-au respectat obligaţiile asumate cu privire la menţinerea cantităţii şi calităţii mărfurilor pe parcursul efectuării transportului. garantându-l pentru o anumită perioadă de timp . Buletinul de analiză Buletinul de analiză se eliberează pentru produsele alimentare . care generează imobilizări de fonduri. Obiectivele recepţiei mărfurilor sunt următoarele : • Evitarea pătrunderii în reţeaua comercială a mărfurilor necorespunzătoare calitativ sau din punct de vedere al sortimentului.3. în conţinutul său sunt înscrise condiţiile tehnice stabilite de STAS pe baza căruia a fost fabricat produsul . sortimentul. La nivelul comerţului toate mărfurile provin de la întreprinderile producătoare . Este un document important prin care fabrica certifică calitatea produsului . a stocurilor supranormative. • Evitarea formării. pe canale de distribuţie. în scopul producerii de mărfuri în conformitate cu standardele şi normele tehnice • Stabilirea răspunderii materiale pentru pagubele înregistrate ca urmare a recepţionării mărfurilor care nu corespund calitativ şi cantitativ 3. chimice şi cuprinde nivelul caracteristicilor de calitate . Recepţia mărfurilor are loc o dată cu trecerea mărfurilor din proprietatea furnizorului ( întreprinderea producătoare )în proprietatea beneficiarului (întreprinderea comercială ) . 17 . măsurare . Recepţia mărfurilor este de două feluri : • RECEPŢIE CALITATIVĂ – presupune verificarea proprietăţilor produselor prin metoda organoleptică şi prin metode de laborator • RECEPŢIE CANTITATIVĂ – presupune preluarea mărfurilor prin cântărire .etc. cu efecte negative asupra eficienţei • Influenţarea directă a organizaţiilor producătoare . De aceea . numărare Scopul recepţiei mărfurilor este : • Verificarea modului în care furnizorii mărfurilor îşi îndeplinesc obligaţiile asumate prin contractul de furnizare. calitatea. ambalarea.

Liberalizarea schimburilor dintre state prin înlăturarea barierelor vamale şi a celor tehnice din calea comerţului cu produse alimentare nu s-a putut realiza fără o armonizare prealabilă a normelor alimentare. a fost indispensabilă încercarea de a elabora standarde alimentare internaţionale care să răspundă şi cerinţelor ridicate de exportatori şi exigenţelor impuse de către importatori. un acord general realizat pe probleme tehnice permite. O perioadă de timp. cât şi faţă de cele din import. a apărut şi s-a accentuat o contradicţie între dinamica progresului tehnico-ştiinţific şi economic şi caracterul 18 . motiv pentru care. În vederea îndeplinirii acestui obiectiv. în cursul elaborării lui. În plus. standardele au fost privite ca un instrument mai mult sau mai puţin de reglementare obligatorie a calităţii produselor. înţelegerea unui număr ridicat de probleme referitoare la protecţia consumatorului. treptat. atât faţă de produsele autohtone. Progresele realizate în acest domeniu ar putea fi caracterizate ca lente până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial.1. Cadrul legislativ privind calitatea produselor alimentare Dintotdeauna s-a dorit apărarea intereselor şi sănătăţii consumatorilor.CAPITOLUL IV CONTRIBUŢIA STANDARDIZĂRII LA ASIGURAREA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE 4.

care stabileşte pentru utilizări comune şi repetate reguli. obţinerea unei economii globale de materiale. În România. protecţia consumatorilor printr-un nivel de calitate al produselor şi serviciilor adaptat necesităţilor şi verificat corespunzător. promovarea rezultatelor consolidate ale ştiinţei şi tehnologiei ţinând seama de gradul de dezvoltare al economiei. pentru probleme reale sau profesionale. 39 / 1998 şi urmăreşte. prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate. protecţia vieţii. sănătăţii şi securităţii persoanelor fizice. obţinerea unui sistem unitar de cerinţe pentru certificarea conformităţii.  standardul este un document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut. 19 . urmărind obţinerea unui grad de ordine într-un context dat.stagnant al prescripţiilor de calitate mărginite uneori la indicatori nesemnificativi sau limitanţi. recunoaşterea internaţională a produselor şi serviciilor româneşti. în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat.10000-1:  standardizarea este o activitate specifică prin care sunt stabilite. Activitatea de standardizare se desfăşoară în baza Ordonanţei Guvernului nr. mediului înconjurător şi apărarea intereselor consumatorilor. energii şi efort uman. în principal. înlăturarea barierelor tehnice din calea comerţului internaţional. reprezentarea intereselor economiei naţionale în activităţile de standardizare internaţionale şi europene. următoarele: îmbunătăţirea calităţii vieţii. conform standardului SR. prescripţii sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatele lor.

elaborarea şi implementarea programului de standardizare naţională pe baza solicitărilor primite din partea autorităţilor şi a altor părţi interesate în standardizarea naţională. . a sănătăţii şi a securităţii persoanelor fizice. sucursale în ţară. putându-se înfiinţa filiale.elaborarea şi aprobarea. europeană. ASRO este recunoscută ca organism naţional de standardizare de către statul român şi îşi desfăşoară activitatea la nivel naţional. Aplicarea standardelor are caracter voluntar şi poate deveni obligatorie în cazul în care considerente de ordin public.stabilirea principiilor şi metodologiei standardizării naţionale. Prin această reformă instituţională în standardizarea naţională se realizează alinierea la normele europene. . .S. reconfirmarea. transferându-se responsabilităţile în domeniu către cei care sunt principalii beneficiari ai activităţii. de interes public. al cărei scop principal este acela de a dezvolta standardizarea naţională. apolitică. precum şi dezvoltarea colaborării cu părţile interesate în standardizarea naţională. precum şi reprezentanţe în străinătate. modificarea şi anularea standardelor naţionale. Asociaţia urmăreşte: . fără scop lucrativ.reprezentarea României şi participarea în organismele internaţionale şi europene de standardizare. neguvernamentală. regională şi internaţională. a mediului înconjurător şi de apărare a intereselor consumatorilor fac necesară o astfel de măsură. persoană juridică de drept privat.România este membră a I. respectiv în 20 . de protecţie a vieţii.O.( Organizaţiei Internaţionale de Standardizare ) şi urmăreşte armonizarea standardelor naţionale (SR) cu cele internaţionale şi europene. s-a constituit Asociaţia de Standardizare din România. Conform prevederilor ordonanţei menţionate. precum şi adoptarea standardelor internaţionale şi a standardelor europene ca standarde naţionale. în conformitate cu prevederile din legislaţia privind standardizarea naţională în România şi cu regulile standardizării europene şi internaţionale.

profesional şi de firmă. . în domeniul standardizării şi al asigurării calităţii. . tipărirea.acordarea dreptului de utilizare a mărcilor naţionale în conformitate cu standardele naţionale. . de standarde naţionale din alte ţări. pentru produsele şi serviciile conforme cu standardele naţionale. distribuitori. .O. transfer de cunoştinţe.export şi comercializarea de standarde. publicarea şi difuzarea standardelor naţionale şi a altor publicaţii din domeniul standardizării. prelucrarea. .prestarea de servicii de consultanţă.crearea unui climat favorabil aplicării standardelor în economie şi dezvoltării standardizării la toate nivelurile: naţional. stocarea şi diseminarea informaţiilor în domeniul standardizării. Comitetul European de Standardizare (C.asigurarea în cadrul comitetelor tehnice de standardizare a reprezentării echilibrate a părţilor interesate (producători.).efectuarea de operaţiuni de import . la cerere.E.S. . consumatori.).colaborarea în domeniul standardizării cu organisme similare din alte ţări. instruire. .). documentaţii şi literatură de standardizare. . asistenţă tehnică etc. . cât şi alte documente din domeniul standardizării.elaborarea standardelor naţionale în cadrul comitetelor tehnice de standardizare constituite în diverse domenii de activitate.constituirea punctului de informare şi a bazei de date pentru standarde şi reglementări tehnice şi punerea la 21 . . autorităţi etc.N. .Organizaţia Internaţională de Standardizare (I.editarea.constituirea şi ordonarea sistematică a colecţiei de standarde naţionale (inclusiv sub formă de proiecte).publicarea şi implementarea regulilor privind aplicarea mărcilor de conformitate cu standardele internaţionale şi europene. expertiză. colectarea. de standarde europene şi internaţionale. precum şi în alte organisme internaţionale sau regionale de standardizare.

publicarea de informaţii referitoare la standardele naţionale şi informarea periodică a autorităţilor despre stadiul lucrărilor de standardizare în cadrul programului de standardizare naţională şi în domeniile reglementate de acestea. Standardul de firmă conturează calitatea prescrisă oferită de un agent economic producător. a standardelor naţionale obligatorii şi profesionale. Standardul de firmă pentru produsele alimentare se elaborează în spiritul şi accepţiunea limitantă a standardelor internaţionale.standarde de firmă (SF) care se aplică în cadrul regiilor autonome. domeniul de aplicare. 4. În funcţie de 22 .stabilirea regulilor de procedură pentru participarea la standardizarea naţională şi desfăşurarea activităţilor de standardizare. a normelor internaţionale de recomandare. Definirea produsului prin elementele esenţiale de identificare a obiectului. Structura standardelor de firmă pentru produsele alimentare este particularizată prin următoarele segmente specifice: 1. .2. . care le-au elaborat. .participarea la elaborarea actelor normative care au legătură cu standardizarea naţională.dispoziţia oricăror persoane interesate a materialelor de specialitate pe care acestea le deţin. în special a celor prin care sunt transpuse în legislaţia română directivele europene.distribuitor sau comerciant. Tipuri de standarde În România se elaborează trei categorii de standarde: . tipuri sau clase de calitate. în cadrul organizaţiilor profesionale legal constituite.standarde române (SR) care se aplică la nivel naţional. particularităţi tehnologice. . societăţilor comerciale şi al altor persoane juridice care le-au elaborat. .standarde profesionale (SP) ce se aplică în anumite domenii de activitate.

În relaţiile contractuale şi mai ales în derularea contractelor . 23 . pe unitatea de produs. 4. în standard trebuie precizate mărimea lotului şi cerinţele esenţiale pentru asigurarea omogenităţii. denumite uneori şi condiţii tehnice de calitate. 2. Condiţii pentru materii prime şi aditivi utilizaţi. continuând cu proprietăţile fizice şi/sau chimice. în mod grupat în două sau mai multe categorii. denumite uneori ingrediente. iar în unele cazuri cu proprietăţi de utilizare sau de întrebuinţare. utilă pentru derularea contractelor. condiţiile de eşantionare spre a reflecta fidel unitatea şi reprezentativitatea probelor. se operează numai cu loturi de marfă. Ordonarea se face începând cu caracteristicile sau proprietăţile organoleptice. proprietăţile microbiologice. se face trimiterea standardului ce prescrie metoda de măsurare sau de determinare standardizată sau. după caz. Metodele de analiză prescrise pentru evaluarea sau determinarea calităţii prescrise sunt consemnate în standardul de firmă prin diferite elemente de identificare. ingredientele sunt enumerate în ordinea descrescătoare a calităţii lor. Regulile pentru verificarea calităţii se referă în principal la verificările de lot. 5. se prevăd verificări periodice.interesul firmei. 3. După caz. Lotul de marfă fiind definit ca o mulţime finită şi omogenă de produse de acelaşi fel. De asemenea. sunt consemnate în standard. În mod curent. sunt prezentate şi alte aspecte care întregesc sau completează o imagine virtuală a produsului respectiv. declarându-le tipul (identitatea) şi proporţia lor. Pentru fiecare caracteristică de calitate prescrisă. pentru parametrii care fac obiectul reglementărilor sanitare în vigoare pe plan naţional sau internaţional se fac trimiteri exprese la standardul sau documentul oficial care descrie metoda de analiză. Proporţia este dată în unităţi fizice sau convenţionale (de regulă în procente) numai în măsura obligativităţii legale pe plan naţional sau internaţional. Caracteristicile de calitate prescrise. se prezintă metoda de verificare uzuală sau convenită.

marcarea. reflectată şi în standardizarea de firmă. transportul. coloranţii sintetici i-au substituit pe cei naturali. 24 . depozitarea (şi respectiv păstrarea). creşterea continuă a producţiei de fibre textile şi elastomeri sintetici. Ambalarea. Standardizarea are un puternic impact asupra comerţului internaţional. este necesară alinierea şi armonizarea standardelor naţionale cu cele internaţionale. Neconcordanţa dintre standardele naţionale ale diferitelor ţări. pe de o parte şi neconcordanţa dintre standardul naţional şi standardele internaţionale. care asigură avantaje certe pe plan promoţional şi managerial. pe de altă parte. fie împreună sau grupat. pot deveni la un moment dat o frână puternică în dezvoltarea economiei unei ţări. fenomenul general care se propagă este acela al creării de înlocuitori artificiali sau sintetici ai produselor naturale. CAPITOLUL V FRAUDE ŞI FALSIFICĂRI ÎN DOMENIUL STANDARDIZĂRII Un aspect caracteristic orientării actuale a merceologiei este determinat de rapiditatea transformărilor care caracterizează epoca în care trăim: procesele productive şi evoluţia tehnologiei fac posibilă crearea continuă de noi produse. În ceea ce priveşte mărfurile. garantarea şi documentele ce însoţesc lotul sunt prescrise în standardele de firmă. fie separat. conţinând cele mai importante şi semnificative aspecte implicate în negocierea şi încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a loturilor de mărfuri alimentare. iar fertilizanţii artificiali se extind la scara globală. corespunzător cerinţelor şi evoluţiei pieţei actuale. De multe decenii. poate constitui prima fază în procesul de substituire completă a fibrelor naturale şi a gumei. Acest fapt determină limitarea ariei geografice a schimburilor comerciale internaţionale prin scăderea capacităţii concurenţiale şi competitivităţii produselor autohtone nu numai pe pieţele internaţionale.6. de exemplu. În consecinţă. dar şi pe piaţa internă a unui stat.

Fraudele sunt rezultatul unei erori provocate. care trebuie să 25 . este determinat de independenţa producţiei lor de factorii climatici şi fenomenele meteorologice. în special în cazul produselor de origine vegetală. frauda este definită ca un complex de acte neoneste aplicate în raporturile comerciale. Fraudele există din toate timpurile. prejudiciile negative destul de mari se repercutează în amonte de comerţ şi producţie. cantitatea şi calitatea acestor produse pot fi programate foarte exact. atât cu caracter tehnic. economică. Dintre aceştia. economici. conservarea şi păstrarea necorespunzătoare a acestora reprezintă unul dintre obiectivele cel mai des dezbătute ale merceologiei. politici. Nu trebuie să uităm că opinia publică este crudă faţă de toţi producătorii şi comercianţii (dintre care numai unul poate să fie fraudator). Acestea pot influenţa rămânerea pe piaţă a ambelor produse. cercetarea modalităţilor de falsificare şi alterare cauzate de prepararea. legislativi. În fapt. asupra cercetării şi proiectării. De multe ori. este posibil să fie preferat produsului natural însuşi. care se perpetuează sistematic. cunoscute sub denumirea de fraude. Dezvoltarea şi progresul ştiinţific au furnizat chiar şi mijloacele pentru mascarea fraudelor.De obicei. În acest mod. aspectele tehnice. respectiv conferirea unei noi utilităţi. Dezvoltarea socială. un înlocuitor. dar. că existenţa produselor sintetice şi artificiale. au o importanţă crescută. Un avantaj general al anumitor produse sintetice. dar şi economic şi social. în momentul lansării pe piaţă se face cunoscut ca având un nivel calitativ mai scăzut. ştiinţifică şi istorică a condus la creşterea şi diversificarea necontrolată a fraudelor comise asupra mărfurilor. în mod inevitabil. Concurenţa dintre un produs nou şi un produs existent conduce. totodată. apoi. Acest lucru depinde de o serie de factori tehnici. Identificarea calităţii şi a originii mărfurilor. poate fi dezastruos pentru societate. aduce o serie de avantaje. se referă la acţiunea voită şi precisă de obţinere a unui profit comercial ilicit. precum şi a substituenţilor celor naturale. întrucât lipsa de onestitate şi de corectitudine nu atinge acelaşi nivel. ca urmare a lipsei de onestitate a oamenilor sau legislaţiei permisive. Se poate reţine. fraudele obligă producătorii să ducă o luptă dură cu concurenţii neoneşti. cu precădere cele merceologice. prin redirecţionarea lor către un alt sector de activitate specific. Efectul fraudelor. În limbajul curent. la dispariţia unuia dintre cele două (mai ales dacă utilitatea este aceeaşi). Chiar şi între fraudatori există discrepanţe mari. Anomaliile voluntare ale mărfurilor.

Aceasta constă în modificarea raportului între componentele unui aliment fără să se efectueze vreo aditivare cu alte substanţe. ci modifică valoarea nutritivă şi în consecinţă afectează sau derutează colectivitatea. benefice pentru populaţie. falsificarea unui aliment nu afectează valoarea igienică . cu scopul de a realiza produse noi. atât pentru creşterea eficienţei economice a activităţii. frauduloase. pentru a se putea menţine pe pieţele de desfacere şi a pătrunde pe noi pieţe. Cunoaşterea gradului de nocivitate a mărfii este foarte importantă mai ales în ceea ce priveşte conţinutul în aditivi periculoşi care contravin dispoziţiilor legale. în aceste condiţii. De regulă. Contrafacerea se constată când alimentul apare în comerţ cu o compoziţie şi valori diferite de cele declarate.modificării sau conferirii unor proprietăţi pe care produsul nu le justifică prin compoziţia sa ”. produsul oferit se bazează fie pe un nou 26 . ele trebuie să-şi perfecţioneze procedeele de fabricaţie. care pot fi comise asupra mărfurilor alimentare sunt următoarele: Falsificarea În România Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. cunoscând ca sunt falsificate sau substituite” constituie activităţi comerciale ilicite. În faţa unei concurente din ce în ce mai aspre. fiind pedepsite contravenţional sau penal după caz.12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite stipulează în articolul 1 că „falsificarea sau substituirea de mărfuri sau orice alte produse. întreprinderile trebuie să lanseze periodic pe piaţă produse noi sau modernizate. Când fraudele comerciale privesc mărfurile alimentare. 184 din 4 aprilie 1972 arată că: „se consideră falsificare adaosul oricărei substanţe naturale sau sintetice în scopul mascării unor defecte ale produselor sau băuturilor. cu caracteristici capabile să atragă cumpărătorii. Principalele forme de manopere. cât şi pentru satisfacerea cerinţelor tot mai mari ale consumatorilor. în faţa unor tendinţe accentuate de globalizare ca şi a unor progrese ştiinţifice şi tehnice spectaculoase.elaboreze noi studii şi cercetări. respectiv pentru fabricarea produselor la un preţ de cost cât mai scăzut. Apare evident că. Legea nr. În lumea de azi. acest fapt poate conduce la creşterea nocivităţii asupra sănătăţii consumatorului sau la diminuarea valorii nutritive a alimentului. precum şi expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri. Astfel. întreprinderile sunt obligate să se preocupe permanent de creşterea performanţelor tehnicofuncţionale ale produselor lor.

27 . sunt de substituire a cărnii de calitate superioară cu cărnuri inferioare calitativ sau. acesta a devenit o problemă serioasă pentru societate şi pentru economia ei. Deşi conceptul de contrafacere nu este nou. Din momentul realizării unui astfel de produs. presupus superior celor oferite de concurenţi. Substituirea constă în modificarea compoziţiei unui aliment. iar nepedepsit introduce un element de incertitudine şi de neîncredere din partea creatorilor că autoritatea publică îi apară munca. de regulă. în special. În acest fel. pentru a îndepărta riscul de detectare a falsurilor.biologică a produselor de carne este condiţionată de valoarea componenţilor acestora şi. Contrafăcătorul viciază produsul şi imaginea lui pe piaţă . de calitate şi valoare inferioară. contrafăcătorul îşi poate vinde produsele mult mai ieftin decât producătorul original. el existând ca fenomen încă din antichitate. asumându-şi deliberat identitatea unor producători reputaţi. înlocuind parţial o substanţă sau mai multe. deşi adesea. le desface la preţuri apropiate de cele originale. semifabricate şi produse finite se încadrează în prevederile normelor de igienă în măsura în care se practică în afara prevederilor prin care este considerată falsificare. cu alte ingrediente protidice şi/sau glucidice. fie posedă greutăţi sau gabarite mai reduse. Contrafăcătorul obţine profit prin înşelarea consumatorilor. fie reprezintă un model mai atrăgător etc. Valoarea nutritiv .principiu constructiv ce-i oferă parametri funcţionali superiori. Prin analizele fizico-chimice de laborator se urmăreşte determinarea în preparatele de carne a unor componenţi cu valoare nutritivă inferioară (ex. în tehnologia de fabricaţie a diverselor produse de carne. o data cu explozia informaţională şi cu globalizarea comerţului. efectuarea de cercetare-dezvoltare şi realizarea unei publicităţi şi a studiilor de piaţă adecvate). astfel că acesta poate să evite investiţia de capital cerută de producerea unui produs de calitate autentic (materiale de bună calitate. de origine vegetală. Tentaţiile cele mai mari. deja bine stabiliţi pe piaţă. control de calitate riguros. Substituirile de materii prime. astfel pot fi substituite: carnea. peştele prin folosirea unor sorturi de calitate inferioară. obţinând profituri fabuloase. grăsimile în funcţie de preţ şi băuturile. cu altele. se pune problema protejării juridice a acestuia împotriva unor posibile contrafaceri. Tehnicile de falsificare a materiilor prime constau în substituirea unor produse şi utilizarea lor repetată. de cantitatea şi valoarea substanţelor proteice.

dar este şi predispus la o serie de accidente care îi pot determina incapacitatea temporară sau permanentă de muncă . carne congelată cu o capacitate redusă de hidratare şi reţinere a apei. 975 / 1998. Protecţia muncii reprezintă un ansamblu de acţiuni şi măsuri ce au ca obiect cunoaşterea şi înlăturarea tuturor elementelor care pot apărea în 28 . este supusă unor procese de purificare. CAPITOLUL VI NORME DE PROTECTIE A MUNCII Activitatea de comerţ presupune desfăşurarea unor procese de muncă prin care personalul comercial este supus unui efort fizic şi psihic susţinut . Ordinul Ministerului Sănătăţii din România nr. pentru a fi întrebuinţată. conform Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. la care maximum admis este 30%. instituite la nivelul fiecărei unităţi comercile în parte . este necesară respectarea unor norme de protecţie a muncii . pentru preparatele din carne. se apelează din ce în ce mai frecvent la soluţii tehnologice. care sunt aduse la cunoştinţa personalului comercial . O alta posibilitate de substituire a proteinelor din preparatele de carne o reprezintă făina de soia care. se utilizează deseori la fabricarea preparatelor. un raport colagen-proteină de maximum 20% cu excepţia cârnaţilor. în principal.când se diminuează valoarea alimentara sau se urmăreşte mascarea defectelor. De aceea. care să mărească puterea de reţinere a apei în produsul finit.colagen şi decelarea unor substituenţi ai cărnii cu ingrediente nepermise sau în cantităţi mai mari decât cele permise). pentru prevenirea acestor accidente care nu numai că afectează buna desfăşurare a activităţii comerciale . 975/1998 prevede. În Codex Alimentarius se prevede că aceşti adjuvanţi pot fi introduşi în produsele alimentare atunci când sporesc interesul consumatorului pentru produsul respectiv. ci pot provoca şi o serie de neplăceri pentru persoanele accidentate . cu consecinţe favorabile asupra caracteristicilor psihosenzoriale ale acestora. caltaboşilor şi a tobelor. De aceea . substanţele proteice. în aşa fel încât să se reţină. În tehnologiile moderne. Proporţia adaosului de făină de soia în preparatele din carne este de maxim 3% din masa produsului. dar se interzice categoric folosirea lor atunci când cantitatea propusă prezintă risc pentru sănătate .

Lucrătorii care desfăşoară activităţi în comerţ trebuie să cunoască toate informaţiile cu privire la :  Riscurile la care sunt expuşi  Părţile periculoase ale echipamentelor tehnice utilizate în funcţie de specificul activităţii  Dispozitivele de protecţie existente  Mijloacele de protecţie  Modul de intervenţie în caz de avarii sau accidente  Sistemele de avertizare Dotarea cu echipamentul individual de protecţie şi alegerea acestuia în funcţie de riscurile specifice fiecărui tip de activitate sau operaţie comercială se vor face conform Normativului – cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie. Studiul protecţiei muncii trebuie să înceapă prin cunoaşterea problemelor generale de bază care pot cauza accidente şi îmbolnăviri profesionale . Echipamentele tehnice utilizate pentru transportul loturilor la rampă de încărcare – descărcare . Conducătorii şi organizatorii proceselor comerciale nu trebuie să neglijeze măsurile de protecţie . Evaluarea greutăţii obiectului şi pregătirea pentru a-l ridica se realizează prin următoarele operaţii : 29 . trebuie respectate anumite reguli privind manipularea şi transportul mărfurilor : 1. pentru a putea în primul rând să le prevină . susceptibile să provoace accidente şi îmbolnăviri profesionale . Orice activitate economică trebuie să aibă în vedere pe lângă cerinţele de productivitate şi pe cele de securitate a muncii . îmbrăcămintea şi încălţămintea trebuie să fie antistatice şi se interzice utilizarea îmbrăcămintei sintetice generatoare de sarcini electrice sau a încălţămintei cu accesorii metalice . trebuie sa fie adecvate sarcinii de muncă sau adaptabile cu uşurinţă pentru îndeplinirea acesteia şi să poată fi utilizate de către angajaţi fără a prezenta riscuri pentru sănătatea şi siguranţa lor. ci trebuie să le considere parte integrantă a întregii activităţi . În zonele cu pericol potenţial de apariţie a electricităţii statice în mediul de muncă . la instalaţiile care sunt conectate la sursele de energie electrică existente în unităţile comerciale . înaintea începerii programului de lucru va fi verificată legătura cu conductorul de nul şi integritatea cablurilor care le conectează .procesul muncii . La casele de marcat . Pentru prevenirea accidentelor şi reducerea pagubelor provocate de deteriorarea mărfurilor sau ambalajelor .

. Poziţionarea corpului se realizează prin următoarele operaţii :  Plasarea unui picior pe una din laturile obiectului  Poziţionarea celuilalt picior în spatele obiectului 3. 30 . Verificarea înălţimii şi lăţimii obiectului  Împingerea obiectului cu piciorul pentru a estima greutatea acestuia  Aranjarea obiectului astfel încât să fie uşor de manevrat  Îndepărtarea obstacolelor din drum Operaţiile se desfăşoară cu respectarea următoarelor reguli : . Prinderea obiectului :  Ţinerea obiectului aproape de corp când este ridicat  Prinderea obiectului de marginile de jos Alegerea poziţiei de ridicare :  Îndoirea genunchilor pentru a ridica obiectul  Ţinerea spatelui drept  Nu se îndoaie şi nu se răsuceşte mijlocul Ridicarea obiectului :  nu se fac mişcări bruşte  ridicarea treptată cu îndreptarea picioarelor  nu se răsuceşte corpul Evitarea accidentelor :  Se evită întinderile  Nu se folosesc cutii pe post de scară  Se folosesc mijloace de ridicare mecanizate 4.înălţimea maximă până la care mărfurile pot fi preluate în condiţii de siguranţă este de 1. 6.60 m . 2.înălţimea maximă de ridicare manuală a mărfurilor este de 1.40 m . 5.nu se ridică obiectul dacă podeaua este udă sau alunecoasă .dacă obiectele sunt prea grele se apelează la mijloace de transport .înălţimea maximă atinsă cu mâna este de 2 m .

Roxana Georgescu . Editura Economică Preuniversitaria. Editura Oscar Print . manual pentru clasa a X-a . Manual pentru şcoala de arte şi meserii . Studiul Calităţii Produselor şi Serviciilor . Carmen Băbăiţă . Tănţica Petre . Comerţ şi Servicii – Manual pentru şcoala de arte şi meserii . Merceologie . 2005 31 . Rodica Albu . Vasile Bozgan ( coordonator ) . Marius Bizerea . Cristina Tanislav . Editura Niculescu ABC . Suzana Ilie . Eugen Falniţă .BIBLIOGRAFIE : 1. 2002 2. Editura Mirton . 2001 4. Timişoara . Gabriela Simionescu . 2005 3.Elena Stan . Gabriela Iordache . Modulul Studiul Mărfurilor . Ştefania Mihai . nivel I .

manual pentru Învăţământul preuniversitar . Editura Didactică şi Pedagogică R. 2002 7. Editura Niculescu ABC . manual pentru clasa a XI-a . Studiul Calităţii Produselor şi Serviciilor . Ştefan Pece .5. Gabriela Iordache . 2004 6. Ştefan Silviu Mitrea .. manual pentru clasa a XII-a . Bucureşti . Gabriela Iordache . Tănţica Petre . 1998 32 .A. Editura Niculescu ABC . Tănţica Petre . Studiul Calităţii Produselor şi Serviciilor . Protecţia muncii .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful