CALITATEA ŞI VALOAREA NUTRITIVĂ A MĂRFURILOR ALIMENTARE CUPRINS

ARGUMENT ……………………………………………………………………………1 CAPITOLUL I CALITATEA ŞI FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ MĂRFURILE ALIMENTARE ………………………………………………………………………….2 1.1. Calitatea mărfurilor alimentare ………………………………………………………2 1.2. Factorii care influenţează şi determină calitatea produselor………………………….3 CAPITOLUL II VALOAREA NUTRITIVĂ A PRODUSELOR ALIMENTARE…………………….7 2.1. Valoarea nutritivă……………………………………………………………..…….. 7 2.2. Valoarea calorică …………………………………………………………………...12 2.3. Gradul de asimilare a alimentelor …………………………………………………..12 CAPITOLUL III VERIFICAREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE…………………...13 3.1. Verificarea calitativă………………………………………………………………...13 3.2 . Recepţia calitativă şi cantitativă ……………………………………………………15 3.3. Buletinul de analiză …………………………………………………………………16 CAPITOLUL IV CONTRIBUŢIA STANDARDIZĂRII LA ASIGURAREA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE…………….17 4.1. Cadrul legislativ privind calitatea produselor alimentare ………………………….17 4.2. Tipuri de standarde………………………………………………………………….20 CAPITOLUL V FRAUDE ŞI FALSIFICĂRI ÎN DOMENIUL STANDARDIZĂRII ……………22 CAPITOLUL VI NORME DE PROTECTIE A MUNCII ……………………………………………...26 BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………….29

ARGUMENT

Produsele alimentare reprezintă furnizorul principal de elemente chimice simple şi complexe care participă la formarea ţesuturilor şi substanţelor bioactive necesare organismului . Având în vedere faptul că formarea , dezvoltarea , activitatea , sănătatea organismului depind de modul cum hrana zilnică îi satisface trebuinţele nutritive este important să cunoaştem compoziţia chimică a alimentelor , contribuţia acestora la asigurarea unui regim alimentar raţional. De aceea , studierea produselor alimentare urmăreşte cunoaşterea şi aprecierea alimentelor din punct de vedere nutritiv , dar şi din punct de vedere biologic . În acest fel putem explica ştiinţific anumite transformări pe care le suferă produsele în procesul prelucrării , păstrării şi transportului şi putem influenţa pozitiv aceste transformări . Prin cunoaşterea caracteristicilor de calitate ale produselor alimentare, putem să evaluăm în cunoştinţă de cauză mărfurile la primire şi putem recomanda la vânzare mărfurile tocmai prin aceste caracteristici şi importanţa lor pentru metabolismul organismului . Importanţa calităţii produselor alimentare este cu atât mai mare în perioada actuală cu cât clientul face din calitate principalul criteriu de cumpărare . Acesta are dreptul la alegere liberă , adică îşi poate alege din varietatea sortimentală existentă pe piaţă produsele care corespund mai bine nevoilor şi aşteptărilor sale .

2

CAPITOLUL I CALITATEA ŞI FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ MĂRFURILE ALIMENTARE 1.1. Calitatea mărfurilor alimentare
Principalele grupe de produse alimentare sunt conform clasificării merceologice următoarele : • Cereale şi derivate din cereale • Legume , fructe şi derivate • Zahărul şi produsele zaharoase • Produse gustative • Grăsimi alimentare ( vegetale , animale şi mixte ) • Lapte şi produse din lapte • Ouă şi produse din ouă • Carne şi produse din carne • Peşte şi produse din peşte • Concentrate alimentare Calitatea produselor este definită prin „totalitatea însuşirilor unui produs , care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface anumite cerinţe”. Standardul SR EN ISO 9000 /2000 „Sisteme de management al calităţii . Principii de bază şi vocabular” defineşte calitatea astfel : „ Aptitudinea unui ansamblu de caracteristici intrinseci de a satisface nevoile exprimate şi implicite .” Calitatea produselor nu este de sine stătătoare , ci există numai în relaţie cu cerinţele clienţilor . În ultimă instanţă , clientul , cumpărătorul , utilizatorul este cel care hotărăşte ce este calitatea . Componentele calităţii produselor sunt : - cerinţele calităţii - proprietăţile produselor - caracteristicile de calitate ale produselor

3

Factori care acţionează în producţie ( determină proprietăţile mărfurilor ) :  Cercetare şi proiectare  Materii prime şi materiale  Procesul tehnologic  Resursa umană  Asigurarea şi controlul calităţii  Standarde şi norme tehnice 4 . adică îşi poate alege din varietatea sortimentală existentă pe piaţă produsele care corespund mai bine nevoilor şi aşteptărilor sale . Caracteristicile de calitate sunt proprietăţile cele mai importante proprietăţi ale unui produs cu ajutorul cărora se determină la un moment dat gradul de satisfacere a trebuinţelor clienţilor . formulate ca urmare a cercetărilor de marketing .2. Importanţa calităţii produselor este cu atât mai mare în perioada actuală cu cât clientul face din calitate principalul criteriu de cumpărare . în toate etapele traiectoriei produsului . Proprietăţile produselor sunt trăsături . La nivelul comerţului s-au înfiinţat la nivelul întreprinderilor comerciale laboratoare de control al calităţii produselor . 1. însuşiri ale unui produs . de la identificarea cerinţelor clienţilor . până la satisfacerea acestora şi evaluarea gradului de satisfacere a lor . care îl particularizează în raport cu alte produse şi care îi conferă capacitatea de a satisface anumite trebuinţe umane . apoi transpuse în documentaţia tehnică sub formă de proprietăţi . Acesta are dreptul la alegere liberă . servicii de calitate şi comisii de recepţie a pe grupe de mărfuri . Factorii care influenţează şi determină calitatea produselor Calitatea produselor este determinată de o serie de factori care acţionează atât în procesul producţiei . Factorii care influenţează şi determină calitatea se grupează astfel : I. precum şi să urmărească modul în care produsele îşi menţin calitatea pe parcursul perioadei de păstrare garantată de producător . care au obligaţia să stabilească calitatea produselor la primire . cât şi în procesul circulaţiei mărfurilor .Cerinţele calităţii sunt expresii generale ale nevoilor clienţilor .

Are rol hotărâtor în determinarea calităţii prin : . 5 . Testarea pieţei actuale şi potenţiale este realizată de compartimentul de marketing prin interviuri . anchete . proiectarea cu ajutorul calculatorului facilitează stabilirea caracteristicilor de calitate ale unui produs şi adaptarea lor la cerinţele clienţilor .respectarea disciplinei tehnologice Calitatea utilajelor se exprimă prin caracteristicile tehnice . precum şi recepţiei calitative şi cantitative . Verificarea exigentă a calităţii materiilor prime folosite în procesul de fabricaţie reprezintă esenţa acestui factor . Factori care acţionează în sfera circulaţiei mărfurilor (postproducţie ) :  Ambalarea  Transportul  Depozitarea – păstrarea Cercetarea şi proiectarea În perioada actuală . igienico – sanitare . deoarece proprietăţile lor se transferă în mare parte în valorile principalelor caracteristici de calitate ale produselor .II. observaţii directe . Procesul tehnologic Procesul tehnologic este un ansamblu de operaţii logic succedate . pe baza unui proiect sau reţetă de fabricaţie . Materiile prime şi materialele determină în mod hotărâtor calitatea mărfurilor . funcţionale . De aceea . economice . o importanţă deosebită trebuie acordată definirii cerinţelor privind calitatea materiilor prime şi selectării furnizorilor de materii prime .calitatea utilajelor şi echipamentelor .organizarea fluxului tehnologic . Compartimentul de marketing are următoarele atribuţii :  Identificarea cerinţelor clienţilor  Transpunerea cerinţelor în valori ale proprietăţilor produselor  Evaluarea gradului de satisfacere a cerinţelor clienţilor Materii prime şi materiale Reprezintă resursele materiale ale organizaţiei . Specialiştii atribuie cercetării şi proiectării o pondere foarte mare în asigurarea unui nivel calitativ superior .

condiţii de temperatură . Asigurarea şi controlul calităţii Asigurarea calităţii are ca obiectiv prevenirea defectelor .funcţia de manipulare .( producătorul are obligaţia de a despăgubi clientul pentru pierderile cauzate de un produs ) . umiditate . evidenţierile pentru propunerile de îmbunătăţire a calităţii . menţinerea integrităţii produselor . de a evalua eficacitatea instruirii . Aceasta presupune ca lucrurile să fie făcute bine de prima dată şi de fiecare dată .funcţia de conservare şi protecţie a calităţii produselor ambalate .condiţii de igienă . În cazul defectelor se pune problema răspunderii juridice pentru produsul respectiv . constituirea echipelor de lucru pentru desfăşurarea unei activităţi care să respecte disciplina tehnologică . în funcţie de caracteristicile grupei de produse . Resursele umane Resursa umană a organizaţiei economice prezintă importanţă pentru calitate prin calificarea profesională . Managerul organizaţiei are atribuţia de a asigura instruirea şi perfecţionarea lucrătorilor pentru satisfacerea cerinţelor clienţilor . Pentru aceasta trebuie să se asigure următoarele condiţii : . perfecţionarea pregătirii profesionale . O altă atribuţie a conducerii organizaţiei este motivarea personalului .mijloace de transport corespunzătoare grupei de mărfuri şi modalităţi de transport corespunzătoare .amplasarea corespunzătoare a produselor în mijloacele de transport pentru a se asigura stabilitatea pe perioada transportului . compoziţia chimică a aerului şi circulaţia aerului . ca tehnici de motivare a personalului se folosesc premiile . Transportul mărfurilor Are rolul de a menţine calitatea în timpul efectuării lui .Organizarea fluxului tehnologic presupune amplasarea optimă a utilajelor . transport şi depozitare 6 . Nerespectarea acestor reguli duce la obţinerea unor produse neconforme sau defecte . Ambalarea mărfurilor Ambalajul trebuie să îndeplinească următoarele funcţii : .

7 . evitându-se astfel pierderile cantitative sau modificările calitative ale produselor . Ambalajul are rolul de a proteja produsul faţă de aceşti factori . mărfurile sunt supuse unor factori fizici . chimici şi biologici . ca urmare a acţiunii unor factori . transportului şi depozitării . Păstrarea mărfurilor este una din etapele circuitului tehnic al produselor cu influenţe foarte mari asupra calităţii produselor .Pe parcursul manipulării . Păstrarea mărfurilor Păstrarea mărfurilor se face în spaţii special amenajate numite depozite . Aceasta poate duce la modificări negative sau pozitive ale calităţii produsului .

necesare pentru desfăşurarea proceselor metabolice fundamentale .1. Apa Prezenţa apei în produsele alimentare determină stabilitatea şi calitatea acestora . Valoarea nutritivă Valoarea nutritivă a produselor alimentare este dată de substanţele nutritive (organice şi anorganice ) pe care acestea le furnizează organismului uman .valoarea psiho-senzorială ( organoleptică şi estetică ) . a impurităţilor ) Proporţiile substanţelor componente ale alimentelor diferă pe grupe şi subgrupe de produse şi chiar uneori de la un produs la altul . elemente minerale ) .CAPITOLUL II VALOAREA NUTRITIVĂ A PRODUSELOR ALIMENTARE 2. enzime .valoare igienică ( raportul substanţe nutritive /substanţe indiferente . protide . rezistenţe la manipulare . Aceste substanţe cu rol diferit în organism sunt : apa . De aceea . durata de păstrare . acizi graşi esenţiali . transport . glucide . valoarea nutritivă presupune nu numai un conţinut adecvat de substanţe nutritive . dar şi inapetenţă şi inocuitate .valoarea energetică . Se poate spune că valoarea nutritivă a unui produs alimentar este dată de următoarele elemente : . absenţa substanţelor nocive . vitamine . Apa se regăseşte în produsele alimentare în două forme : 8 .valoarea biologică ( aminoacizi esenţiali . Produsele alimentare pot conţine pe lângă substanţele necesare organismului şi substanţe indiferente sau chiar antinutriţionale şi dăunătoare . substanţele minerale . vitamine . lipide .

până se atinge umiditatea de echilibru .ultamicroelemente ( micrograme la 100g produs ) : U . I . Între produs şi mediu poate avea loc un schimb permanent de apă . Ba . F .. de aceea stabilitatea şi calitatea lor pot fi menţinute un timp îndelungat numai prin conservare . Produsele alimentare conţin cantităţi variabile de apă . se pot activa microorganismele . Diferenţa până la 100% este procentul de substanţă uscată (s.microelemente ( miligrame la 100 g produs ) : Fe . de aceea trebuie procurate din alimente . Apa absorbită din atmosferă datorită higroscopicităţii produselor şi apa introdusă prin procesul tehnologic sunt tot forme de apă liberă . Produsele alimentare cu un conţinut mare de apă se degradează uşor . deoarece apa este un important factor de creştere pentru acestea . Cl . Dacă se elimină în proporţii mari afectează grav calitatea : denaturarea proteinelor . Ra . Totalitatea elementelor minerale dintr-un produs poartă de numirea de cenuşă . când nu se mai produce nici uscare şi nici umectarea produselor .u. Poate fi eliminată prin apăsare sau presare . intracelular . Substanţele minerale au rol de trofine . În funcţie de proporţia în care se găsesc în alimente . Na . în micro şi macro capilare .4% . Si . Zn . Dacă produsele sunt păstrate la o umiditate relativă a aerului ridicată sau la temperaturi variabile .4-2. Mn . Th – substanţe minerale cu radioactivitate naturală . substanţele minerale se clasifică în : . 9 . eliminarea ei se face greu prin distrugerea structurilor formate . P. Mg .) . Ele nu pot fi sintetizate de organismul uman . pierderea capacităţii de rehidratare . Cu . Ele se regăsesc în produsele alimentare în proporţii variate : 0. Se .apa legată – intră în structura compuşilor organici . Mo. în sucul celular .macroelemente ( grame la 100 g de produs ) : Ca. Conţinutul de apă din acestea se exprimă procentual şi este prevăzut în documente care prescriu calitatea produselor . S. K. Substanţele minerale Elementele minerale sunt absolut indispensabile vieţii .apă liberă – sub formă de soluţii ale componenţilor solubili .

peşte .participă alături de calciu la formarea şi întreţinerea scheletului . brânzeturi . ficat . gălbenuş de ou .participă la formarea şi întreţinerea celulelor nervoase Surse de fosfor : .se găseşte mai ales în produsele de origine animală : carne .participă la formarea scheletului . mere .se găseşte în legume .se găseşte în carne şi organe . produse lactate . soia .deficitul de fier determină anemia Surse de fier : . fructe Potasiul are următoarele funcţii principale : . ouă .se găseşte în frunzoase . cereale . leguminoase . nuci . legume verzi . peşte .stimulează influxul nervos şi combate oboseala Surse de potasiu : .este prezent şi în cereale . carne Magneziul are următoarele funcţii principale : .Calciul are următoarele funcţii principale : . peşte Fierul are următoarele funcţii principale : . iar deficienţele marcante duc la rahitism la copii şi osteoporoză la adulţi Surse de calciu : .se găseşte în cantităţi mai mici în carne . cereale . iritabilitate neuromusculară ) . leguminoase 10 . lapte .deficienţa moderată de calciu determină tetania ( crampe musculare . fiind cel mai important transportor de oxigen din organism . icre .face parte din hemoglobina prezentă în celulele roşii .stimulează influxul nervos şi circulaţia sângelui .măreşte rezistenţa la oboseală Surse de magneziu : . leguminoase uscate .combate cardiopatia .formarea şi întreţinerea scheletului . peşte şi alte produse Fosforul are următoarele funcţii principale : .intervine în echilibrul vieţii la nivel celular . creier . fructe . gălbenuş de ou .se găseşte în cantităţi mari în lapte .participă la buna funcţionare a creierului şi a muşchiului cardiac .

poliglucide :  amidonul se găseşte în cartofi . deoarece : . cu rol de substanţă de rezervă  celuloza este componentul principal al pereţilor celulari 11 . glucidele mai au un rol plastic şi fiziologic . crustacee .este element indispensabil glandei tiroide pentru producerea hormonilor tiroidieni Surse de iod : .glucoza se găseşte în stare liberă în fructe . miere şi flori .intră în structura celulelor şi ţesuturilor .porumb . Ele se formează prin asimilaţia clorofiliană în frunzele verzi .măresc rezistenţa organismului faţă de substanţele toxice .orz . monoglucide :  hexozele . Clasificarea glucidelor : 1.„fibrele alimentare” asigură o acţiune detoxifiantă la nivelul intestinului . miere . Pe lângă rolul energetic . grâu .asigură buna funcţionare şi tonifiere a ficatului .fructoza se găseşte în stare liberă alături de glucoză în fructe .Iodul are următoarele funcţii principale : . flori . cele mai răspândite şi mai importante sunt : .secară .se găseşte în moluşte . un gram de glucide prin ardere producând 4.galactoza nu se găseşte în formă liberă .  glicogenul este un poliglucid de origine animală . ci sub formă de combinaţii intrând în structura lactozei  pentozele 2. nuci verzi Glucidele Glucidele deţin ponderea cea mai importantă în nutriţie ( 50-60% in valoarea energetică a raţiei alimentare trebuie să se obţină pe seama glucidelor ) Rolul principal al glucidelor în organism este de a furniza energie . peşte . Sursele de glucide sunt aproape exclusiv de origine vegetală .1kcal . apă . oligoglucide :  zaharoza se extrage din trestia de zahăr şi sfecla de zahăr  maltoza este prezentă în orzul încolţit  lactoza este zahărul din lapte 3.

Clasificarea vitaminelor după solubilitate este :  vitamine liposolubile ( solubile în grăsimi ) : A. ouăle . El le primeşte din alimente ca atare sau sub formă de substanţe care la nivelul organismului sunt transformate în vitamine . Vitaminele Vitaminele sunt substanţe organice absolut indispensabile proceselor vitale . untul . Protidele au şi denumirea generică de proteine . P. vitaminele C . asigură elasticitatea dermei . Organismul uman nu poate sintetiza vitaminele . Cele mai importante surse de lipide sunt : laptele integral . untura de porc .D. Protidele După cum arată şi denumirea lor . în cazul în care raţia alimentară nu asigură necesarul de calorii .carnea în special de porc . într-o pondere mai mică . laptele . cât şi în regnul vegetal .Lipidele Denumirea de lipide provine din grecescul „lipos” care înseamnă grăsime. Ele au rol catalitic . salata . fiind necesare organismului în cantităţi mici .apără organismul de frig .K. Ele îndeplinesc în organism un rol plastic . Enzimele 12 . protidele sunt cele mai importante componente structurale şi funcţionale ale celulei vii . Lipidele îndeplinesc în organism un important rol energetic . Se găsesc în natură în regnul animal unde sunt predominante . nucile etc. . Valoarea energetică a proteinelor este de 4. deoarece sunt constituenţi structurali ai celulelor .F  vitamine hidrosolubile ( solubile în apă ) : complexul de vitamine B . mazărea . Gliceridele depozitate sub formă de ţesut adipos asigură nevoile energetice . fasolea . Sub forma lipidelor de rezervă .1kcal /g .3kcal şi reprezintă o formă de stocare a energiei . PP etc. ouăle . Lipidele îndeplinesc şi un rol plastic . participând la formarea şi reînnoirea permanentă a ţesuturilor din organism . Sunt constituenţi fundamentali ai celulei . uleiurile . Surse importante de protide sunt : carnea . un gram de lipide eliberând prin ardere 9. spanacul etc. Ele se găsesc în majoritatea alimentelor .E.

între 70-98% .1 kcal /g pentru glucide  4. 2.2. produşi de celula vie . de gradul de prelucrare tehnologică .enzime monocomponente . Ele catalizează reacţiile de sinteză şi degradare din organismele animalelor .3 kcal /g pentru lipide  4. constituite numai din proteine . formate dintr-o substanţă proteică şi o componentă neproteică . 2. Enzimele se clasifică după structură în : . acestea eliberează energia necesară pentru desfăşurarea funcţiilor vitale .3. Gradul de asimilare variază pe grupe de alimente . Consumul mediu de calorii recomandat pentru ţările europene cu clima şi structura alimentaţiei apropiate celor din România oscilează în jur de 2650 kcal .enzime bicomponente . Calcularea valorii energetice a unui produs alimentar se face pornind de la procentul de lipide . Valoarea calorică Valoarea energetică a unui produs alimentar este determinată de trofinele calorigene : lipide . glucide şi protide din alimente . Gradul de asimilare a alimentelor Gradul de asimilare a alimentelor este determinat de calitatea substanţelor organice existente în acestea şi de capacitatea organismului de a asimila unele substanţe . 13 . proteine . microorganismelor . plantelor . ci într-o proporţie ( grad de asimilare) care depind de natura alimentelor .Enzimele sunt biocatalizatori organici . Prin ardere în organism .1 kcal /g pentru protide Sursă de energie este şi alcoolul etilic care furnizează 7 kcal/g . Valorile coeficienţilor calorici sunt :  9. glucide . Substanţele nutritive din alimente nu sunt asimilate complet de organism . de proprietăţile fizico – chimice .

Verificarea ambalării . reţea electrică de forţă etc. Verificarea calităţii se face în spaţii special amenajate numite „laboratoare” care permit aplicarea diferitelor metode şi tehnici de analiză .analiza organoleptică şi de laborator . şi anume : . Organizarea şi amenajarea laboratoarelor se efectuează în funcţie de specificul grupelor de mărfuri .verificarea marcării . dar nu mai puţin de două ambalaje .recoltarea probelor medii pentru analiză . prezenţa instalaţiilor de apă . Pentru examenul de laborator se formează proba medie din produsele examinate organoleptic . Verificarea calitativă Aprecierea calităţii unui produs se face în scopul de a constata modul cum sunt respectate cerinţele prescrise de standarde şi în dorinţa de a găsi căi de perfecţionare a acestora . Mărimea lotului este stabilită cantitativ de standard în capitolul „Reguli pentru verificarea calităţii „ . Acestea au în comun condiţii legate de asigurarea temperaturii optime . a luminozităţii . examenul organoleptic se fac luând la întâmplare 5-10% din numărul de ambalaje de transport care constituie lotul . De asemenea . Verificarea calităţii se face pe un lot de marfă . având aceeaşi formă de ambalaj şi aceeaşi dată de fabricaţie . Aceste reguli precizează ordinea analizei unui lot .verificarea ambalajului de transport şi de desfacere . Mărimea 14 . sunt necesare ustensile şi aparate specifice de lucru . marcării .CAPITOLUL III VERIFICAREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE 3. gaz . Proba medie reprezintă cantitatea de produs recoltată prin sondaj din diferite puncte ale produsului sau lotului .1. Prin lot de marfă înţelegem cantitatea de produs de acelaşi fel .

o parte din probă se trimite spre analiză unui laborator neutru . cea de-a doua parte se păstrează în acelaşi loc . numele şi semnătura persoanei care a luat proba .metoda organoleptică . deci respinse. între care se mai admit mici diferenţe . Trebuie să se desfăşoare în condiţii optime şi să respecte o anumită ordine în stabilirea proprietăţilor . denumirea produsului . data fabricării şi luării probelor . Verificarea calităţii produselor se poate realiza astfel : a) Verificarea prin atribute . Proba obţinută se împarte în părţi egale şi se ambalează în borcane de sticlă sau alte ambalaje impermeabile . exprimată în grame . În caz de litigiu .metode de laborator Fiecare metodă are o tehnică proprie care cuprinde etape distincte care trebuie respectate pentru a se obţine rezultate corecte . Probele vor fi sigilate şi etichetate cu : denumirea fabricii producătoare . Este o metodă rapidă . în funcţie de produsul analizat . în aceleaşi condiţii ca lotul primit . Această metodă prezintă următoarele avantaje: . în normele speciale se indică aparatele sau reactivii folosiţi la determinare .probei . Pentru verificarea calităţii produsului se folosesc diferite metode şi anume : . . de cadre cu pregătire specială . determinând împărţirea produselor în două categorii: . cu aparate specifice . microbiologice .corespunzătoare. este prevăzută în STAS .este simplă. dar poate fi subiectivă depinzând de acurateţea simţurilor şi de pregătirea persoanelor implicate în efectuarea ei . uşoară . În urma verificării. precum şi modul de lucru şi de stabilire a rezultatului . rezultatele obţinute reprezintă media aritmetică a două determinări de acelaşi fel efectuate în acelaşi timp . corespunzător tipului de produs .se examinează unele caracteristici psihosenzoriale ale produselor. O parte de probă se trimite la laboratorul de analiză al întreprinderii . Sunt efectuate în condiţii de muncă corespunzătoare . deci acceptate. fără a implica o aparatură de măsură şi control 15 . Fiecare metodă de laborator este bine justificată printr-un scop bine precizat . fie în procente. Metodele de laborator stabilesc proprietăţi fizico – chimice . De asemenea . Metoda organoleptică stabileşte anumite proprietăţi ale produselor cu ajutorul organelor de simţ .necorespunzătoare. se obţin rezultate exprimate fie în număr de defecte în întregul lot .

3. presupune stabilirea numărului de produse din eşantion care posedă sau nu caracteristica organoleptică respectivă şi împărţirea produselor în corespunzătoare şi necorespunzătoare .este economică în cazul produselor pentru care caracteristicile psihosenzoriale sunt determinate . gust etc. dar diferă provenienţa produsului a cărui calitate trebuie stabilită . Scopul este acelaşi . permiţând calcularea unor indicatori statistici şi aplicarea unor coeficienţi de corecţie. dar este mai complexă decât verificarea prin atribute. Presupune constatarea prezenţei sau absenţei caracteristicilor organoleptice la fiecare produs analizat. culoare . deoarece rezultatele obţinute depind de acurateţea simţurilor persoanelor care fac verificarea calităţii şi de pregătirea profesională a acestora . Controlul tehnic de calitate confirmă calitatea prin ştampilarea etichetei ce însoţeşte produsul . 16 . necesitând personal calificat şi o aparatură de măsură şi control mai pretenţioasă şi mai scumpă. miros.) . Verificarea calitativă se efectuează la nivelul industriei . rezultatele transpunându-se asupra mediei şi dispersiei caracteristici măsurabile.2 .sofisticată. Metoda organoleptică stabileşte cu ajutorul organelor de simţ proprietăţile organoleptice ale produselor ( aspect . Avantajul metodei constă în exactitate . Este însă foarte des utilizată în industria chimică şi industria electrotehnică şi electronică. Recepţia calitativă şi cantitativă Există o delimitare între verificarea calitativă şi recepţia calitativă . De asemenea . Este o metodă rapidă . uşoară . pe etape de fabricaţie şi pe produse finite . dar prezintă dezavantajul că este subiectivă. b) Verificarea calităţii prin intermediul caracteristicilor variabile se efectuează măsurători asupra unor caracteristici şi proprietăţi ale produselor. .

care generează imobilizări de fonduri.Recepţia se efectuează atunci când verificăm produsele primite sau preluate de la producător . garantându-l pentru o anumită perioadă de timp . Buletinul de analiză Buletinul de analiză se eliberează pentru produsele alimentare . • Evitarea formării. pe canale de distribuţie. numărare Scopul recepţiei mărfurilor este : • Verificarea modului în care furnizorii mărfurilor îşi îndeplinesc obligaţiile asumate prin contractul de furnizare. calitatea. sortimentul. Este un document important prin care fabrica certifică calitatea produsului . • Verificarea măsuri în care organele de transport şi-au respectat obligaţiile asumate cu privire la menţinerea cantităţii şi calităţii mărfurilor pe parcursul efectuării transportului. ambalarea. Recepţia mărfurilor este de două feluri : • RECEPŢIE CALITATIVĂ – presupune verificarea proprietăţilor produselor prin metoda organoleptică şi prin metode de laborator • RECEPŢIE CANTITATIVĂ – presupune preluarea mărfurilor prin cântărire . De aceea . în conţinutul său sunt înscrise condiţiile tehnice stabilite de STAS pe baza căruia a fost fabricat produsul . a stocurilor supranormative. cu efecte negative asupra eficienţei • Influenţarea directă a organizaţiilor producătoare . Obiectivele recepţiei mărfurilor sunt următoarele : • Evitarea pătrunderii în reţeaua comercială a mărfurilor necorespunzătoare calitativ sau din punct de vedere al sortimentului. La nivelul comerţului toate mărfurile provin de la întreprinderile producătoare . 17 . măsurare . în ceea ce priveşte cantitatea. chimice şi cuprinde nivelul caracteristicilor de calitate .etc. ca şi condiţiile întrunite în momentul predării . Recepţia mărfurilor are loc o dată cu trecerea mărfurilor din proprietatea furnizorului ( întreprinderea producătoare )în proprietatea beneficiarului (întreprinderea comercială ) . în scopul producerii de mărfuri în conformitate cu standardele şi normele tehnice • Stabilirea răspunderii materiale pentru pagubele înregistrate ca urmare a recepţionării mărfurilor care nu corespund calitativ şi cantitativ 3.3.

standardele au fost privite ca un instrument mai mult sau mai puţin de reglementare obligatorie a calităţii produselor.1. atât faţă de produsele autohtone. În vederea îndeplinirii acestui obiectiv. treptat.CAPITOLUL IV CONTRIBUŢIA STANDARDIZĂRII LA ASIGURAREA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE 4. un acord general realizat pe probleme tehnice permite. O perioadă de timp. motiv pentru care. Liberalizarea schimburilor dintre state prin înlăturarea barierelor vamale şi a celor tehnice din calea comerţului cu produse alimentare nu s-a putut realiza fără o armonizare prealabilă a normelor alimentare. cât şi faţă de cele din import. Progresele realizate în acest domeniu ar putea fi caracterizate ca lente până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. în cursul elaborării lui. În plus. a apărut şi s-a accentuat o contradicţie între dinamica progresului tehnico-ştiinţific şi economic şi caracterul 18 . Cadrul legislativ privind calitatea produselor alimentare Dintotdeauna s-a dorit apărarea intereselor şi sănătăţii consumatorilor. înţelegerea unui număr ridicat de probleme referitoare la protecţia consumatorului. a fost indispensabilă încercarea de a elabora standarde alimentare internaţionale care să răspundă şi cerinţelor ridicate de exportatori şi exigenţelor impuse de către importatori.

protecţia vieţii.10000-1:  standardizarea este o activitate specifică prin care sunt stabilite. prescripţii sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatele lor. care stabileşte pentru utilizări comune şi repetate reguli. pentru probleme reale sau profesionale. urmărind obţinerea unui grad de ordine într-un context dat. în principal. reprezentarea intereselor economiei naţionale în activităţile de standardizare internaţionale şi europene. prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate. Activitatea de standardizare se desfăşoară în baza Ordonanţei Guvernului nr. protecţia consumatorilor printr-un nivel de calitate al produselor şi serviciilor adaptat necesităţilor şi verificat corespunzător. sănătăţii şi securităţii persoanelor fizice. 39 / 1998 şi urmăreşte. energii şi efort uman. conform standardului SR. În România. înlăturarea barierelor tehnice din calea comerţului internaţional. următoarele: îmbunătăţirea calităţii vieţii.stagnant al prescripţiilor de calitate mărginite uneori la indicatori nesemnificativi sau limitanţi. în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat. obţinerea unui sistem unitar de cerinţe pentru certificarea conformităţii. recunoaşterea internaţională a produselor şi serviciilor româneşti. obţinerea unei economii globale de materiale. mediului înconjurător şi apărarea intereselor consumatorilor. 19 . promovarea rezultatelor consolidate ale ştiinţei şi tehnologiei ţinând seama de gradul de dezvoltare al economiei.  standardul este un document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut.

România este membră a I. în conformitate cu prevederile din legislaţia privind standardizarea naţională în România şi cu regulile standardizării europene şi internaţionale. a sănătăţii şi a securităţii persoanelor fizice. reconfirmarea. precum şi dezvoltarea colaborării cu părţile interesate în standardizarea naţională. modificarea şi anularea standardelor naţionale. transferându-se responsabilităţile în domeniu către cei care sunt principalii beneficiari ai activităţii. regională şi internaţională.elaborarea şi aprobarea. neguvernamentală. Conform prevederilor ordonanţei menţionate. s-a constituit Asociaţia de Standardizare din România. apolitică. .S. precum şi reprezentanţe în străinătate. putându-se înfiinţa filiale. Prin această reformă instituţională în standardizarea naţională se realizează alinierea la normele europene. europeană. al cărei scop principal este acela de a dezvolta standardizarea naţională. Aplicarea standardelor are caracter voluntar şi poate deveni obligatorie în cazul în care considerente de ordin public. de interes public. precum şi adoptarea standardelor internaţionale şi a standardelor europene ca standarde naţionale.elaborarea şi implementarea programului de standardizare naţională pe baza solicitărilor primite din partea autorităţilor şi a altor părţi interesate în standardizarea naţională. a mediului înconjurător şi de apărare a intereselor consumatorilor fac necesară o astfel de măsură. de protecţie a vieţii.stabilirea principiilor şi metodologiei standardizării naţionale. respectiv în 20 . . ASRO este recunoscută ca organism naţional de standardizare de către statul român şi îşi desfăşoară activitatea la nivel naţional.( Organizaţiei Internaţionale de Standardizare ) şi urmăreşte armonizarea standardelor naţionale (SR) cu cele internaţionale şi europene. fără scop lucrativ.O. . Asociaţia urmăreşte: . sucursale în ţară. persoană juridică de drept privat.reprezentarea României şi participarea în organismele internaţionale şi europene de standardizare.

pentru produsele şi serviciile conforme cu standardele naţionale.acordarea dreptului de utilizare a mărcilor naţionale în conformitate cu standardele naţionale. .constituirea şi ordonarea sistematică a colecţiei de standarde naţionale (inclusiv sub formă de proiecte).). autorităţi etc. . . în domeniul standardizării şi al asigurării calităţii.prestarea de servicii de consultanţă. tipărirea. prelucrarea. colectarea. .publicarea şi implementarea regulilor privind aplicarea mărcilor de conformitate cu standardele internaţionale şi europene. de standarde naţionale din alte ţări.).Organizaţia Internaţională de Standardizare (I.E. .O.elaborarea standardelor naţionale în cadrul comitetelor tehnice de standardizare constituite în diverse domenii de activitate.). . expertiză. Comitetul European de Standardizare (C.S.editarea. publicarea şi difuzarea standardelor naţionale şi a altor publicaţii din domeniul standardizării.efectuarea de operaţiuni de import .N. la cerere. transfer de cunoştinţe.crearea unui climat favorabil aplicării standardelor în economie şi dezvoltării standardizării la toate nivelurile: naţional.constituirea punctului de informare şi a bazei de date pentru standarde şi reglementări tehnice şi punerea la 21 . de standarde europene şi internaţionale. profesional şi de firmă. . stocarea şi diseminarea informaţiilor în domeniul standardizării. asistenţă tehnică etc. .export şi comercializarea de standarde.colaborarea în domeniul standardizării cu organisme similare din alte ţări. consumatori. documentaţii şi literatură de standardizare. instruire. . cât şi alte documente din domeniul standardizării. distribuitori. precum şi în alte organisme internaţionale sau regionale de standardizare.asigurarea în cadrul comitetelor tehnice de standardizare a reprezentării echilibrate a părţilor interesate (producători. . .

tipuri sau clase de calitate.standarde române (SR) care se aplică la nivel naţional. 4. Structura standardelor de firmă pentru produsele alimentare este particularizată prin următoarele segmente specifice: 1. a normelor internaţionale de recomandare. care le-au elaborat.standarde profesionale (SP) ce se aplică în anumite domenii de activitate.dispoziţia oricăror persoane interesate a materialelor de specialitate pe care acestea le deţin. societăţilor comerciale şi al altor persoane juridice care le-au elaborat.distribuitor sau comerciant. în special a celor prin care sunt transpuse în legislaţia română directivele europene. .standarde de firmă (SF) care se aplică în cadrul regiilor autonome. particularităţi tehnologice. .2. .participarea la elaborarea actelor normative care au legătură cu standardizarea naţională.stabilirea regulilor de procedură pentru participarea la standardizarea naţională şi desfăşurarea activităţilor de standardizare. Tipuri de standarde În România se elaborează trei categorii de standarde: . în cadrul organizaţiilor profesionale legal constituite. a standardelor naţionale obligatorii şi profesionale. . domeniul de aplicare. Standardul de firmă pentru produsele alimentare se elaborează în spiritul şi accepţiunea limitantă a standardelor internaţionale.publicarea de informaţii referitoare la standardele naţionale şi informarea periodică a autorităţilor despre stadiul lucrărilor de standardizare în cadrul programului de standardizare naţională şi în domeniile reglementate de acestea. . În funcţie de 22 . Standardul de firmă conturează calitatea prescrisă oferită de un agent economic producător. Definirea produsului prin elementele esenţiale de identificare a obiectului.

denumite uneori şi condiţii tehnice de calitate. sunt prezentate şi alte aspecte care întregesc sau completează o imagine virtuală a produsului respectiv. Metodele de analiză prescrise pentru evaluarea sau determinarea calităţii prescrise sunt consemnate în standardul de firmă prin diferite elemente de identificare. Proporţia este dată în unităţi fizice sau convenţionale (de regulă în procente) numai în măsura obligativităţii legale pe plan naţional sau internaţional. În mod curent. declarându-le tipul (identitatea) şi proporţia lor. se prezintă metoda de verificare uzuală sau convenită. sunt consemnate în standard. iar în unele cazuri cu proprietăţi de utilizare sau de întrebuinţare. De asemenea. se prevăd verificări periodice. continuând cu proprietăţile fizice şi/sau chimice. ingredientele sunt enumerate în ordinea descrescătoare a calităţii lor. 5. pe unitatea de produs. În relaţiile contractuale şi mai ales în derularea contractelor . denumite uneori ingrediente. utilă pentru derularea contractelor. după caz. Caracteristicile de calitate prescrise. 3. După caz. Regulile pentru verificarea calităţii se referă în principal la verificările de lot.interesul firmei. 23 . 2. proprietăţile microbiologice. în mod grupat în două sau mai multe categorii. condiţiile de eşantionare spre a reflecta fidel unitatea şi reprezentativitatea probelor. se face trimiterea standardului ce prescrie metoda de măsurare sau de determinare standardizată sau. Ordonarea se face începând cu caracteristicile sau proprietăţile organoleptice. pentru parametrii care fac obiectul reglementărilor sanitare în vigoare pe plan naţional sau internaţional se fac trimiteri exprese la standardul sau documentul oficial care descrie metoda de analiză. se operează numai cu loturi de marfă. Pentru fiecare caracteristică de calitate prescrisă. Condiţii pentru materii prime şi aditivi utilizaţi. în standard trebuie precizate mărimea lotului şi cerinţele esenţiale pentru asigurarea omogenităţii. 4. Lotul de marfă fiind definit ca o mulţime finită şi omogenă de produse de acelaşi fel.

fenomenul general care se propagă este acela al creării de înlocuitori artificiali sau sintetici ai produselor naturale. transportul. 24 . creşterea continuă a producţiei de fibre textile şi elastomeri sintetici. iar fertilizanţii artificiali se extind la scara globală. coloranţii sintetici i-au substituit pe cei naturali. pe de altă parte. pe de o parte şi neconcordanţa dintre standardul naţional şi standardele internaţionale. de exemplu. reflectată şi în standardizarea de firmă. În consecinţă. fie separat. este necesară alinierea şi armonizarea standardelor naţionale cu cele internaţionale.6. care asigură avantaje certe pe plan promoţional şi managerial. garantarea şi documentele ce însoţesc lotul sunt prescrise în standardele de firmă. corespunzător cerinţelor şi evoluţiei pieţei actuale. Neconcordanţa dintre standardele naţionale ale diferitelor ţări. Acest fapt determină limitarea ariei geografice a schimburilor comerciale internaţionale prin scăderea capacităţii concurenţiale şi competitivităţii produselor autohtone nu numai pe pieţele internaţionale. Ambalarea. poate constitui prima fază în procesul de substituire completă a fibrelor naturale şi a gumei. marcarea. Standardizarea are un puternic impact asupra comerţului internaţional. pot deveni la un moment dat o frână puternică în dezvoltarea economiei unei ţări. conţinând cele mai importante şi semnificative aspecte implicate în negocierea şi încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a loturilor de mărfuri alimentare. depozitarea (şi respectiv păstrarea). În ceea ce priveşte mărfurile. dar şi pe piaţa internă a unui stat. fie împreună sau grupat. De multe decenii. CAPITOLUL V FRAUDE ŞI FALSIFICĂRI ÎN DOMENIUL STANDARDIZĂRII Un aspect caracteristic orientării actuale a merceologiei este determinat de rapiditatea transformărilor care caracterizează epoca în care trăim: procesele productive şi evoluţia tehnologiei fac posibilă crearea continuă de noi produse.

care trebuie să 25 . atât cu caracter tehnic. politici. Un avantaj general al anumitor produse sintetice. Se poate reţine. se referă la acţiunea voită şi precisă de obţinere a unui profit comercial ilicit. În acest mod. Efectul fraudelor. au o importanţă crescută. În fapt. este posibil să fie preferat produsului natural însuşi. întrucât lipsa de onestitate şi de corectitudine nu atinge acelaşi nivel. cu precădere cele merceologice. legislativi. cercetarea modalităţilor de falsificare şi alterare cauzate de prepararea. economici. în special în cazul produselor de origine vegetală. apoi. cunoscute sub denumirea de fraude. aspectele tehnice.De obicei. frauda este definită ca un complex de acte neoneste aplicate în raporturile comerciale. conservarea şi păstrarea necorespunzătoare a acestora reprezintă unul dintre obiectivele cel mai des dezbătute ale merceologiei. Nu trebuie să uităm că opinia publică este crudă faţă de toţi producătorii şi comercianţii (dintre care numai unul poate să fie fraudator). Dintre aceştia. poate fi dezastruos pentru societate. totodată. economică. Chiar şi între fraudatori există discrepanţe mari. Acest lucru depinde de o serie de factori tehnici. ca urmare a lipsei de onestitate a oamenilor sau legislaţiei permisive. în mod inevitabil. este determinat de independenţa producţiei lor de factorii climatici şi fenomenele meteorologice. Concurenţa dintre un produs nou şi un produs existent conduce. prejudiciile negative destul de mari se repercutează în amonte de comerţ şi producţie. Fraudele există din toate timpurile. Fraudele sunt rezultatul unei erori provocate. De multe ori. aduce o serie de avantaje. cantitatea şi calitatea acestor produse pot fi programate foarte exact. un înlocuitor. Dezvoltarea şi progresul ştiinţific au furnizat chiar şi mijloacele pentru mascarea fraudelor. în momentul lansării pe piaţă se face cunoscut ca având un nivel calitativ mai scăzut. precum şi a substituenţilor celor naturale. dar şi economic şi social. Dezvoltarea socială. la dispariţia unuia dintre cele două (mai ales dacă utilitatea este aceeaşi). care se perpetuează sistematic. asupra cercetării şi proiectării. prin redirecţionarea lor către un alt sector de activitate specific. Identificarea calităţii şi a originii mărfurilor. ştiinţifică şi istorică a condus la creşterea şi diversificarea necontrolată a fraudelor comise asupra mărfurilor. dar. că existenţa produselor sintetice şi artificiale. În limbajul curent. Acestea pot influenţa rămânerea pe piaţă a ambelor produse. respectiv conferirea unei noi utilităţi. Anomaliile voluntare ale mărfurilor. fraudele obligă producătorii să ducă o luptă dură cu concurenţii neoneşti.

Apare evident că. frauduloase. falsificarea unui aliment nu afectează valoarea igienică . cunoscând ca sunt falsificate sau substituite” constituie activităţi comerciale ilicite. întreprinderile trebuie să lanseze periodic pe piaţă produse noi sau modernizate. care pot fi comise asupra mărfurilor alimentare sunt următoarele: Falsificarea În România Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. acest fapt poate conduce la creşterea nocivităţii asupra sănătăţii consumatorului sau la diminuarea valorii nutritive a alimentului. În lumea de azi. în aceste condiţii. respectiv pentru fabricarea produselor la un preţ de cost cât mai scăzut. De regulă.modificării sau conferirii unor proprietăţi pe care produsul nu le justifică prin compoziţia sa ”. în faţa unor tendinţe accentuate de globalizare ca şi a unor progrese ştiinţifice şi tehnice spectaculoase. Când fraudele comerciale privesc mărfurile alimentare. Cunoaşterea gradului de nocivitate a mărfii este foarte importantă mai ales în ceea ce priveşte conţinutul în aditivi periculoşi care contravin dispoziţiilor legale.12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite stipulează în articolul 1 că „falsificarea sau substituirea de mărfuri sau orice alte produse. Contrafacerea se constată când alimentul apare în comerţ cu o compoziţie şi valori diferite de cele declarate. Legea nr. cu caracteristici capabile să atragă cumpărătorii. atât pentru creşterea eficienţei economice a activităţii. pentru a se putea menţine pe pieţele de desfacere şi a pătrunde pe noi pieţe. fiind pedepsite contravenţional sau penal după caz. precum şi expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri. cu scopul de a realiza produse noi.elaboreze noi studii şi cercetări. produsul oferit se bazează fie pe un nou 26 . Aceasta constă în modificarea raportului între componentele unui aliment fără să se efectueze vreo aditivare cu alte substanţe. cât şi pentru satisfacerea cerinţelor tot mai mari ale consumatorilor. 184 din 4 aprilie 1972 arată că: „se consideră falsificare adaosul oricărei substanţe naturale sau sintetice în scopul mascării unor defecte ale produselor sau băuturilor. În faţa unei concurente din ce în ce mai aspre. Astfel. ele trebuie să-şi perfecţioneze procedeele de fabricaţie. benefice pentru populaţie. Principalele forme de manopere. ci modifică valoarea nutritivă şi în consecinţă afectează sau derutează colectivitatea. întreprinderile sunt obligate să se preocupe permanent de creşterea performanţelor tehnicofuncţionale ale produselor lor.

grăsimile în funcţie de preţ şi băuturile. acesta a devenit o problemă serioasă pentru societate şi pentru economia ei. Valoarea nutritiv . Tehnicile de falsificare a materiilor prime constau în substituirea unor produse şi utilizarea lor repetată. de regulă. deja bine stabiliţi pe piaţă. cu alte ingrediente protidice şi/sau glucidice. control de calitate riguros. de cantitatea şi valoarea substanţelor proteice. astfel pot fi substituite: carnea. astfel că acesta poate să evite investiţia de capital cerută de producerea unui produs de calitate autentic (materiale de bună calitate.biologică a produselor de carne este condiţionată de valoarea componenţilor acestora şi. semifabricate şi produse finite se încadrează în prevederile normelor de igienă în măsura în care se practică în afara prevederilor prin care este considerată falsificare. Contrafăcătorul obţine profit prin înşelarea consumatorilor. În acest fel. o data cu explozia informaţională şi cu globalizarea comerţului. se pune problema protejării juridice a acestuia împotriva unor posibile contrafaceri. deşi adesea. 27 . Din momentul realizării unui astfel de produs. Deşi conceptul de contrafacere nu este nou. iar nepedepsit introduce un element de incertitudine şi de neîncredere din partea creatorilor că autoritatea publică îi apară munca. de origine vegetală. presupus superior celor oferite de concurenţi. înlocuind parţial o substanţă sau mai multe. Prin analizele fizico-chimice de laborator se urmăreşte determinarea în preparatele de carne a unor componenţi cu valoare nutritivă inferioară (ex. Substituirile de materii prime. contrafăcătorul îşi poate vinde produsele mult mai ieftin decât producătorul original. le desface la preţuri apropiate de cele originale. peştele prin folosirea unor sorturi de calitate inferioară. sunt de substituire a cărnii de calitate superioară cu cărnuri inferioare calitativ sau. fie posedă greutăţi sau gabarite mai reduse. Contrafăcătorul viciază produsul şi imaginea lui pe piaţă . obţinând profituri fabuloase. asumându-şi deliberat identitatea unor producători reputaţi. în tehnologia de fabricaţie a diverselor produse de carne. de calitate şi valoare inferioară.principiu constructiv ce-i oferă parametri funcţionali superiori. pentru a îndepărta riscul de detectare a falsurilor. cu altele. fie reprezintă un model mai atrăgător etc. Tentaţiile cele mai mari. în special. efectuarea de cercetare-dezvoltare şi realizarea unei publicităţi şi a studiilor de piaţă adecvate). Substituirea constă în modificarea compoziţiei unui aliment. el existând ca fenomen încă din antichitate.

În tehnologiile moderne. dar se interzice categoric folosirea lor atunci când cantitatea propusă prezintă risc pentru sănătate . un raport colagen-proteină de maximum 20% cu excepţia cârnaţilor. se apelează din ce în ce mai frecvent la soluţii tehnologice. caltaboşilor şi a tobelor. care sunt aduse la cunoştinţa personalului comercial . este supusă unor procese de purificare. este necesară respectarea unor norme de protecţie a muncii . instituite la nivelul fiecărei unităţi comercile în parte . substanţele proteice.când se diminuează valoarea alimentara sau se urmăreşte mascarea defectelor. De aceea . ci pot provoca şi o serie de neplăceri pentru persoanele accidentate . pentru prevenirea acestor accidente care nu numai că afectează buna desfăşurare a activităţii comerciale . la care maximum admis este 30%. De aceea. dar este şi predispus la o serie de accidente care îi pot determina incapacitatea temporară sau permanentă de muncă .colagen şi decelarea unor substituenţi ai cărnii cu ingrediente nepermise sau în cantităţi mai mari decât cele permise). se utilizează deseori la fabricarea preparatelor. carne congelată cu o capacitate redusă de hidratare şi reţinere a apei. Ordinul Ministerului Sănătăţii din România nr. CAPITOLUL VI NORME DE PROTECTIE A MUNCII Activitatea de comerţ presupune desfăşurarea unor procese de muncă prin care personalul comercial este supus unui efort fizic şi psihic susţinut . Proporţia adaosului de făină de soia în preparatele din carne este de maxim 3% din masa produsului. care să mărească puterea de reţinere a apei în produsul finit. Protecţia muncii reprezintă un ansamblu de acţiuni şi măsuri ce au ca obiect cunoaşterea şi înlăturarea tuturor elementelor care pot apărea în 28 . în principal. în aşa fel încât să se reţină. conform Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. În Codex Alimentarius se prevede că aceşti adjuvanţi pot fi introduşi în produsele alimentare atunci când sporesc interesul consumatorului pentru produsul respectiv. pentru a fi întrebuinţată. cu consecinţe favorabile asupra caracteristicilor psihosenzoriale ale acestora. O alta posibilitate de substituire a proteinelor din preparatele de carne o reprezintă făina de soia care. pentru preparatele din carne. 975 / 1998. 975/1998 prevede.

La casele de marcat . Orice activitate economică trebuie să aibă în vedere pe lângă cerinţele de productivitate şi pe cele de securitate a muncii . În zonele cu pericol potenţial de apariţie a electricităţii statice în mediul de muncă . Lucrătorii care desfăşoară activităţi în comerţ trebuie să cunoască toate informaţiile cu privire la :  Riscurile la care sunt expuşi  Părţile periculoase ale echipamentelor tehnice utilizate în funcţie de specificul activităţii  Dispozitivele de protecţie existente  Mijloacele de protecţie  Modul de intervenţie în caz de avarii sau accidente  Sistemele de avertizare Dotarea cu echipamentul individual de protecţie şi alegerea acestuia în funcţie de riscurile specifice fiecărui tip de activitate sau operaţie comercială se vor face conform Normativului – cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie. la instalaţiile care sunt conectate la sursele de energie electrică existente în unităţile comerciale . îmbrăcămintea şi încălţămintea trebuie să fie antistatice şi se interzice utilizarea îmbrăcămintei sintetice generatoare de sarcini electrice sau a încălţămintei cu accesorii metalice .procesul muncii . înaintea începerii programului de lucru va fi verificată legătura cu conductorul de nul şi integritatea cablurilor care le conectează . Studiul protecţiei muncii trebuie să înceapă prin cunoaşterea problemelor generale de bază care pot cauza accidente şi îmbolnăviri profesionale . Pentru prevenirea accidentelor şi reducerea pagubelor provocate de deteriorarea mărfurilor sau ambalajelor . Echipamentele tehnice utilizate pentru transportul loturilor la rampă de încărcare – descărcare . trebuie respectate anumite reguli privind manipularea şi transportul mărfurilor : 1. susceptibile să provoace accidente şi îmbolnăviri profesionale . ci trebuie să le considere parte integrantă a întregii activităţi . Conducătorii şi organizatorii proceselor comerciale nu trebuie să neglijeze măsurile de protecţie . Evaluarea greutăţii obiectului şi pregătirea pentru a-l ridica se realizează prin următoarele operaţii : 29 . trebuie sa fie adecvate sarcinii de muncă sau adaptabile cu uşurinţă pentru îndeplinirea acesteia şi să poată fi utilizate de către angajaţi fără a prezenta riscuri pentru sănătatea şi siguranţa lor. pentru a putea în primul rând să le prevină .

.înălţimea maximă atinsă cu mâna este de 2 m . Verificarea înălţimii şi lăţimii obiectului  Împingerea obiectului cu piciorul pentru a estima greutatea acestuia  Aranjarea obiectului astfel încât să fie uşor de manevrat  Îndepărtarea obstacolelor din drum Operaţiile se desfăşoară cu respectarea următoarelor reguli : . Prinderea obiectului :  Ţinerea obiectului aproape de corp când este ridicat  Prinderea obiectului de marginile de jos Alegerea poziţiei de ridicare :  Îndoirea genunchilor pentru a ridica obiectul  Ţinerea spatelui drept  Nu se îndoaie şi nu se răsuceşte mijlocul Ridicarea obiectului :  nu se fac mişcări bruşte  ridicarea treptată cu îndreptarea picioarelor  nu se răsuceşte corpul Evitarea accidentelor :  Se evită întinderile  Nu se folosesc cutii pe post de scară  Se folosesc mijloace de ridicare mecanizate 4.60 m .înălţimea maximă de ridicare manuală a mărfurilor este de 1.40 m . 30 . 6. 2.înălţimea maximă până la care mărfurile pot fi preluate în condiţii de siguranţă este de 1.dacă obiectele sunt prea grele se apelează la mijloace de transport . 5. Poziţionarea corpului se realizează prin următoarele operaţii :  Plasarea unui picior pe una din laturile obiectului  Poziţionarea celuilalt picior în spatele obiectului 3.nu se ridică obiectul dacă podeaua este udă sau alunecoasă .

Editura Economică Preuniversitaria. Marius Bizerea . Roxana Georgescu . 2005 3. nivel I . 2002 2. Studiul Calităţii Produselor şi Serviciilor . 2001 4. Vasile Bozgan ( coordonator ) . 2005 31 . Gabriela Simionescu . Merceologie . Modulul Studiul Mărfurilor . Carmen Băbăiţă . Suzana Ilie . Editura Niculescu ABC . Eugen Falniţă .Elena Stan . Manual pentru şcoala de arte şi meserii . Editura Oscar Print . Gabriela Iordache . Cristina Tanislav . Ştefania Mihai . Tănţica Petre . Editura Mirton .BIBLIOGRAFIE : 1. Comerţ şi Servicii – Manual pentru şcoala de arte şi meserii . manual pentru clasa a X-a . Rodica Albu . Timişoara .

Editura Niculescu ABC . Studiul Calităţii Produselor şi Serviciilor . 1998 32 . Ştefan Pece . 2002 7.. Studiul Calităţii Produselor şi Serviciilor . Tănţica Petre . Protecţia muncii .5. Bucureşti . Gabriela Iordache .A. manual pentru clasa a XII-a . Editura Niculescu ABC . manual pentru clasa a XI-a . Gabriela Iordache . Editura Didactică şi Pedagogică R. Ştefan Silviu Mitrea . 2004 6. manual pentru Învăţământul preuniversitar . Tănţica Petre .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful