P. 1
Valoarea Nutritiva a Alimentelor

Valoarea Nutritiva a Alimentelor

|Views: 92|Likes:
Published by geaninalumi

More info:

Published by: geaninalumi on Mar 24, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/12/2013

pdf

text

original

CALITATEA ŞI VALOAREA NUTRITIVĂ A MĂRFURILOR ALIMENTARE CUPRINS

ARGUMENT ……………………………………………………………………………1 CAPITOLUL I CALITATEA ŞI FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ MĂRFURILE ALIMENTARE ………………………………………………………………………….2 1.1. Calitatea mărfurilor alimentare ………………………………………………………2 1.2. Factorii care influenţează şi determină calitatea produselor………………………….3 CAPITOLUL II VALOAREA NUTRITIVĂ A PRODUSELOR ALIMENTARE…………………….7 2.1. Valoarea nutritivă……………………………………………………………..…….. 7 2.2. Valoarea calorică …………………………………………………………………...12 2.3. Gradul de asimilare a alimentelor …………………………………………………..12 CAPITOLUL III VERIFICAREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE…………………...13 3.1. Verificarea calitativă………………………………………………………………...13 3.2 . Recepţia calitativă şi cantitativă ……………………………………………………15 3.3. Buletinul de analiză …………………………………………………………………16 CAPITOLUL IV CONTRIBUŢIA STANDARDIZĂRII LA ASIGURAREA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE…………….17 4.1. Cadrul legislativ privind calitatea produselor alimentare ………………………….17 4.2. Tipuri de standarde………………………………………………………………….20 CAPITOLUL V FRAUDE ŞI FALSIFICĂRI ÎN DOMENIUL STANDARDIZĂRII ……………22 CAPITOLUL VI NORME DE PROTECTIE A MUNCII ……………………………………………...26 BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………….29

ARGUMENT

Produsele alimentare reprezintă furnizorul principal de elemente chimice simple şi complexe care participă la formarea ţesuturilor şi substanţelor bioactive necesare organismului . Având în vedere faptul că formarea , dezvoltarea , activitatea , sănătatea organismului depind de modul cum hrana zilnică îi satisface trebuinţele nutritive este important să cunoaştem compoziţia chimică a alimentelor , contribuţia acestora la asigurarea unui regim alimentar raţional. De aceea , studierea produselor alimentare urmăreşte cunoaşterea şi aprecierea alimentelor din punct de vedere nutritiv , dar şi din punct de vedere biologic . În acest fel putem explica ştiinţific anumite transformări pe care le suferă produsele în procesul prelucrării , păstrării şi transportului şi putem influenţa pozitiv aceste transformări . Prin cunoaşterea caracteristicilor de calitate ale produselor alimentare, putem să evaluăm în cunoştinţă de cauză mărfurile la primire şi putem recomanda la vânzare mărfurile tocmai prin aceste caracteristici şi importanţa lor pentru metabolismul organismului . Importanţa calităţii produselor alimentare este cu atât mai mare în perioada actuală cu cât clientul face din calitate principalul criteriu de cumpărare . Acesta are dreptul la alegere liberă , adică îşi poate alege din varietatea sortimentală existentă pe piaţă produsele care corespund mai bine nevoilor şi aşteptărilor sale .

2

CAPITOLUL I CALITATEA ŞI FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ MĂRFURILE ALIMENTARE 1.1. Calitatea mărfurilor alimentare
Principalele grupe de produse alimentare sunt conform clasificării merceologice următoarele : • Cereale şi derivate din cereale • Legume , fructe şi derivate • Zahărul şi produsele zaharoase • Produse gustative • Grăsimi alimentare ( vegetale , animale şi mixte ) • Lapte şi produse din lapte • Ouă şi produse din ouă • Carne şi produse din carne • Peşte şi produse din peşte • Concentrate alimentare Calitatea produselor este definită prin „totalitatea însuşirilor unui produs , care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface anumite cerinţe”. Standardul SR EN ISO 9000 /2000 „Sisteme de management al calităţii . Principii de bază şi vocabular” defineşte calitatea astfel : „ Aptitudinea unui ansamblu de caracteristici intrinseci de a satisface nevoile exprimate şi implicite .” Calitatea produselor nu este de sine stătătoare , ci există numai în relaţie cu cerinţele clienţilor . În ultimă instanţă , clientul , cumpărătorul , utilizatorul este cel care hotărăşte ce este calitatea . Componentele calităţii produselor sunt : - cerinţele calităţii - proprietăţile produselor - caracteristicile de calitate ale produselor

3

cât şi în procesul circulaţiei mărfurilor . Importanţa calităţii produselor este cu atât mai mare în perioada actuală cu cât clientul face din calitate principalul criteriu de cumpărare . de la identificarea cerinţelor clienţilor . însuşiri ale unui produs . Factorii care influenţează şi determină calitatea produselor Calitatea produselor este determinată de o serie de factori care acţionează atât în procesul producţiei . adică îşi poate alege din varietatea sortimentală existentă pe piaţă produsele care corespund mai bine nevoilor şi aşteptărilor sale . care îl particularizează în raport cu alte produse şi care îi conferă capacitatea de a satisface anumite trebuinţe umane . formulate ca urmare a cercetărilor de marketing .Cerinţele calităţii sunt expresii generale ale nevoilor clienţilor . Caracteristicile de calitate sunt proprietăţile cele mai importante proprietăţi ale unui produs cu ajutorul cărora se determină la un moment dat gradul de satisfacere a trebuinţelor clienţilor . Acesta are dreptul la alegere liberă . 1. Factori care acţionează în producţie ( determină proprietăţile mărfurilor ) :  Cercetare şi proiectare  Materii prime şi materiale  Procesul tehnologic  Resursa umană  Asigurarea şi controlul calităţii  Standarde şi norme tehnice 4 . servicii de calitate şi comisii de recepţie a pe grupe de mărfuri . apoi transpuse în documentaţia tehnică sub formă de proprietăţi . Proprietăţile produselor sunt trăsături . La nivelul comerţului s-au înfiinţat la nivelul întreprinderilor comerciale laboratoare de control al calităţii produselor .2. precum şi să urmărească modul în care produsele îşi menţin calitatea pe parcursul perioadei de păstrare garantată de producător . Factorii care influenţează şi determină calitatea se grupează astfel : I. până la satisfacerea acestora şi evaluarea gradului de satisfacere a lor . care au obligaţia să stabilească calitatea produselor la primire . în toate etapele traiectoriei produsului .

Testarea pieţei actuale şi potenţiale este realizată de compartimentul de marketing prin interviuri . Procesul tehnologic Procesul tehnologic este un ansamblu de operaţii logic succedate . Verificarea exigentă a calităţii materiilor prime folosite în procesul de fabricaţie reprezintă esenţa acestui factor .respectarea disciplinei tehnologice Calitatea utilajelor se exprimă prin caracteristicile tehnice . anchete . Compartimentul de marketing are următoarele atribuţii :  Identificarea cerinţelor clienţilor  Transpunerea cerinţelor în valori ale proprietăţilor produselor  Evaluarea gradului de satisfacere a cerinţelor clienţilor Materii prime şi materiale Reprezintă resursele materiale ale organizaţiei . funcţionale . o importanţă deosebită trebuie acordată definirii cerinţelor privind calitatea materiilor prime şi selectării furnizorilor de materii prime . economice . Factori care acţionează în sfera circulaţiei mărfurilor (postproducţie ) :  Ambalarea  Transportul  Depozitarea – păstrarea Cercetarea şi proiectarea În perioada actuală . deoarece proprietăţile lor se transferă în mare parte în valorile principalelor caracteristici de calitate ale produselor .calitatea utilajelor şi echipamentelor . pe baza unui proiect sau reţetă de fabricaţie . De aceea . igienico – sanitare . precum şi recepţiei calitative şi cantitative . observaţii directe . Specialiştii atribuie cercetării şi proiectării o pondere foarte mare în asigurarea unui nivel calitativ superior .II.organizarea fluxului tehnologic . proiectarea cu ajutorul calculatorului facilitează stabilirea caracteristicilor de calitate ale unui produs şi adaptarea lor la cerinţele clienţilor . Are rol hotărâtor în determinarea calităţii prin : . Materiile prime şi materialele determină în mod hotărâtor calitatea mărfurilor . 5 .

menţinerea integrităţii produselor .amplasarea corespunzătoare a produselor în mijloacele de transport pentru a se asigura stabilitatea pe perioada transportului . evidenţierile pentru propunerile de îmbunătăţire a calităţii . constituirea echipelor de lucru pentru desfăşurarea unei activităţi care să respecte disciplina tehnologică . în funcţie de caracteristicile grupei de produse . Ambalarea mărfurilor Ambalajul trebuie să îndeplinească următoarele funcţii : .funcţia de manipulare .mijloace de transport corespunzătoare grupei de mărfuri şi modalităţi de transport corespunzătoare . În cazul defectelor se pune problema răspunderii juridice pentru produsul respectiv . de a evalua eficacitatea instruirii . Nerespectarea acestor reguli duce la obţinerea unor produse neconforme sau defecte . Resursele umane Resursa umană a organizaţiei economice prezintă importanţă pentru calitate prin calificarea profesională .condiţii de igienă . compoziţia chimică a aerului şi circulaţia aerului . O altă atribuţie a conducerii organizaţiei este motivarea personalului . Asigurarea şi controlul calităţii Asigurarea calităţii are ca obiectiv prevenirea defectelor . ca tehnici de motivare a personalului se folosesc premiile . Pentru aceasta trebuie să se asigure următoarele condiţii : . transport şi depozitare 6 . Transportul mărfurilor Are rolul de a menţine calitatea în timpul efectuării lui .( producătorul are obligaţia de a despăgubi clientul pentru pierderile cauzate de un produs ) .Organizarea fluxului tehnologic presupune amplasarea optimă a utilajelor . umiditate .condiţii de temperatură .funcţia de conservare şi protecţie a calităţii produselor ambalate . perfecţionarea pregătirii profesionale . Managerul organizaţiei are atribuţia de a asigura instruirea şi perfecţionarea lucrătorilor pentru satisfacerea cerinţelor clienţilor . Aceasta presupune ca lucrurile să fie făcute bine de prima dată şi de fiecare dată .

chimici şi biologici . Păstrarea mărfurilor Păstrarea mărfurilor se face în spaţii special amenajate numite depozite . Aceasta poate duce la modificări negative sau pozitive ale calităţii produsului .Pe parcursul manipulării . transportului şi depozitării . 7 . Păstrarea mărfurilor este una din etapele circuitului tehnic al produselor cu influenţe foarte mari asupra calităţii produselor . Ambalajul are rolul de a proteja produsul faţă de aceşti factori . ca urmare a acţiunii unor factori . mărfurile sunt supuse unor factori fizici . evitându-se astfel pierderile cantitative sau modificările calitative ale produselor .

Valoarea nutritivă Valoarea nutritivă a produselor alimentare este dată de substanţele nutritive (organice şi anorganice ) pe care acestea le furnizează organismului uman . Produsele alimentare pot conţine pe lângă substanţele necesare organismului şi substanţe indiferente sau chiar antinutriţionale şi dăunătoare . absenţa substanţelor nocive . Se poate spune că valoarea nutritivă a unui produs alimentar este dată de următoarele elemente : .CAPITOLUL II VALOAREA NUTRITIVĂ A PRODUSELOR ALIMENTARE 2. durata de păstrare . acizi graşi esenţiali . valoarea nutritivă presupune nu numai un conţinut adecvat de substanţe nutritive . glucide . necesare pentru desfăşurarea proceselor metabolice fundamentale . Apa Prezenţa apei în produsele alimentare determină stabilitatea şi calitatea acestora . transport . Aceste substanţe cu rol diferit în organism sunt : apa . elemente minerale ) .valoarea energetică . De aceea .valoare igienică ( raportul substanţe nutritive /substanţe indiferente . lipide . vitamine . dar şi inapetenţă şi inocuitate . enzime . a impurităţilor ) Proporţiile substanţelor componente ale alimentelor diferă pe grupe şi subgrupe de produse şi chiar uneori de la un produs la altul . rezistenţe la manipulare . protide . Apa se regăseşte în produsele alimentare în două forme : 8 .1.valoarea psiho-senzorială ( organoleptică şi estetică ) . substanţele minerale . vitamine .valoarea biologică ( aminoacizi esenţiali .

Cl . În funcţie de proporţia în care se găsesc în alimente .ultamicroelemente ( micrograme la 100g produs ) : U . Conţinutul de apă din acestea se exprimă procentual şi este prevăzut în documente care prescriu calitatea produselor .apa legată – intră în structura compuşilor organici . Na .u. Mn . Apa absorbită din atmosferă datorită higroscopicităţii produselor şi apa introdusă prin procesul tehnologic sunt tot forme de apă liberă . eliminarea ei se face greu prin distrugerea structurilor formate . când nu se mai produce nici uscare şi nici umectarea produselor .) .microelemente ( miligrame la 100 g produs ) : Fe . Substanţele minerale au rol de trofine . Dacă se elimină în proporţii mari afectează grav calitatea : denaturarea proteinelor . Ba . Zn . substanţele minerale se clasifică în : . Ele nu pot fi sintetizate de organismul uman . intracelular . Ra . S. în micro şi macro capilare . până se atinge umiditatea de echilibru . deoarece apa este un important factor de creştere pentru acestea .apă liberă – sub formă de soluţii ale componenţilor solubili .4% . Cu . I . de aceea trebuie procurate din alimente .. P. Între produs şi mediu poate avea loc un schimb permanent de apă . Produsele alimentare conţin cantităţi variabile de apă . F . de aceea stabilitatea şi calitatea lor pot fi menţinute un timp îndelungat numai prin conservare . Mo. Mg . Substanţele minerale Elementele minerale sunt absolut indispensabile vieţii . Totalitatea elementelor minerale dintr-un produs poartă de numirea de cenuşă . 9 . Th – substanţe minerale cu radioactivitate naturală . pierderea capacităţii de rehidratare . K. Dacă produsele sunt păstrate la o umiditate relativă a aerului ridicată sau la temperaturi variabile . Si . se pot activa microorganismele . Se .4-2. Produsele alimentare cu un conţinut mare de apă se degradează uşor .macroelemente ( grame la 100 g de produs ) : Ca. în sucul celular . Ele se regăsesc în produsele alimentare în proporţii variate : 0. Diferenţa până la 100% este procentul de substanţă uscată (s. Poate fi eliminată prin apăsare sau presare .

participă alături de calciu la formarea şi întreţinerea scheletului . fructe .participă la formarea scheletului . ouă .participă la formarea şi întreţinerea celulelor nervoase Surse de fosfor : .se găseşte în carne şi organe . gălbenuş de ou .se găseşte în frunzoase .intervine în echilibrul vieţii la nivel celular . iritabilitate neuromusculară ) . peşte şi alte produse Fosforul are următoarele funcţii principale : . ficat .se găseşte mai ales în produsele de origine animală : carne . nuci .formarea şi întreţinerea scheletului .Calciul are următoarele funcţii principale : . carne Magneziul are următoarele funcţii principale : .se găseşte în legume . lapte . fructe Potasiul are următoarele funcţii principale : .deficitul de fier determină anemia Surse de fier : . brânzeturi . icre .stimulează influxul nervos şi combate oboseala Surse de potasiu : . mere . leguminoase 10 .este prezent şi în cereale . peşte .participă la buna funcţionare a creierului şi a muşchiului cardiac . peşte . leguminoase uscate .măreşte rezistenţa la oboseală Surse de magneziu : .face parte din hemoglobina prezentă în celulele roşii . produse lactate . cereale . fiind cel mai important transportor de oxigen din organism .combate cardiopatia .deficienţa moderată de calciu determină tetania ( crampe musculare .se găseşte în cantităţi mari în lapte . iar deficienţele marcante duc la rahitism la copii şi osteoporoză la adulţi Surse de calciu : .se găseşte în cantităţi mai mici în carne . legume verzi . soia . leguminoase . cereale . peşte Fierul are următoarele funcţii principale : .stimulează influxul nervos şi circulaţia sângelui . creier . gălbenuş de ou .

Iodul are următoarele funcţii principale : .fructoza se găseşte în stare liberă alături de glucoză în fructe .măresc rezistenţa organismului faţă de substanţele toxice . Sursele de glucide sunt aproape exclusiv de origine vegetală . Clasificarea glucidelor : 1.„fibrele alimentare” asigură o acţiune detoxifiantă la nivelul intestinului . cu rol de substanţă de rezervă  celuloza este componentul principal al pereţilor celulari 11 . ci sub formă de combinaţii intrând în structura lactozei  pentozele 2.intră în structura celulelor şi ţesuturilor . nuci verzi Glucidele Glucidele deţin ponderea cea mai importantă în nutriţie ( 50-60% in valoarea energetică a raţiei alimentare trebuie să se obţină pe seama glucidelor ) Rolul principal al glucidelor în organism este de a furniza energie .  glicogenul este un poliglucid de origine animală . cele mai răspândite şi mai importante sunt : . crustacee .asigură buna funcţionare şi tonifiere a ficatului .este element indispensabil glandei tiroide pentru producerea hormonilor tiroidieni Surse de iod : . glucidele mai au un rol plastic şi fiziologic .orz . deoarece : . monoglucide :  hexozele .se găseşte în moluşte . Pe lângă rolul energetic .1kcal . poliglucide :  amidonul se găseşte în cartofi .galactoza nu se găseşte în formă liberă . oligoglucide :  zaharoza se extrage din trestia de zahăr şi sfecla de zahăr  maltoza este prezentă în orzul încolţit  lactoza este zahărul din lapte 3.secară . un gram de glucide prin ardere producând 4. apă . miere . Ele se formează prin asimilaţia clorofiliană în frunzele verzi . miere şi flori . peşte . flori . grâu .glucoza se găseşte în stare liberă în fructe .porumb .

în cazul în care raţia alimentară nu asigură necesarul de calorii . ouăle . Protidele au şi denumirea generică de proteine . Organismul uman nu poate sintetiza vitaminele . Sub forma lipidelor de rezervă . Ele au rol catalitic .1kcal /g . Protidele După cum arată şi denumirea lor . Lipidele îndeplinesc în organism un important rol energetic . El le primeşte din alimente ca atare sau sub formă de substanţe care la nivelul organismului sunt transformate în vitamine . P. Ele se găsesc în majoritatea alimentelor .K. Clasificarea vitaminelor după solubilitate este :  vitamine liposolubile ( solubile în grăsimi ) : A.3kcal şi reprezintă o formă de stocare a energiei . participând la formarea şi reînnoirea permanentă a ţesuturilor din organism .F  vitamine hidrosolubile ( solubile în apă ) : complexul de vitamine B . Valoarea energetică a proteinelor este de 4. fiind necesare organismului în cantităţi mici . nucile etc. laptele . cât şi în regnul vegetal . uleiurile .D. Ele îndeplinesc în organism un rol plastic . spanacul etc. un gram de lipide eliberând prin ardere 9. Lipidele îndeplinesc şi un rol plastic . PP etc. într-o pondere mai mică . Vitaminele Vitaminele sunt substanţe organice absolut indispensabile proceselor vitale . fasolea .carnea în special de porc . deoarece sunt constituenţi structurali ai celulelor . .apără organismul de frig . salata . asigură elasticitatea dermei . Cele mai importante surse de lipide sunt : laptele integral . ouăle .Lipidele Denumirea de lipide provine din grecescul „lipos” care înseamnă grăsime. untura de porc . Gliceridele depozitate sub formă de ţesut adipos asigură nevoile energetice . mazărea . Surse importante de protide sunt : carnea . Se găsesc în natură în regnul animal unde sunt predominante . untul . protidele sunt cele mai importante componente structurale şi funcţionale ale celulei vii . Enzimele 12 .E. Sunt constituenţi fundamentali ai celulei . vitaminele C .

13 . acestea eliberează energia necesară pentru desfăşurarea funcţiilor vitale . de proprietăţile fizico – chimice . Calcularea valorii energetice a unui produs alimentar se face pornind de la procentul de lipide . produşi de celula vie . Valorile coeficienţilor calorici sunt :  9. între 70-98% . Prin ardere în organism . constituite numai din proteine .2. ci într-o proporţie ( grad de asimilare) care depind de natura alimentelor .enzime bicomponente . proteine .Enzimele sunt biocatalizatori organici . Valoarea calorică Valoarea energetică a unui produs alimentar este determinată de trofinele calorigene : lipide .enzime monocomponente .1 kcal /g pentru glucide  4. glucide şi protide din alimente . 2. glucide . Ele catalizează reacţiile de sinteză şi degradare din organismele animalelor . Gradul de asimilare a alimentelor Gradul de asimilare a alimentelor este determinat de calitatea substanţelor organice existente în acestea şi de capacitatea organismului de a asimila unele substanţe . Gradul de asimilare variază pe grupe de alimente . de gradul de prelucrare tehnologică .1 kcal /g pentru protide Sursă de energie este şi alcoolul etilic care furnizează 7 kcal/g .3 kcal /g pentru lipide  4. plantelor . Enzimele se clasifică după structură în : . microorganismelor .3. Consumul mediu de calorii recomandat pentru ţările europene cu clima şi structura alimentaţiei apropiate celor din România oscilează în jur de 2650 kcal . formate dintr-o substanţă proteică şi o componentă neproteică . Substanţele nutritive din alimente nu sunt asimilate complet de organism . 2.

Prin lot de marfă înţelegem cantitatea de produs de acelaşi fel . Mărimea lotului este stabilită cantitativ de standard în capitolul „Reguli pentru verificarea calităţii „ . Organizarea şi amenajarea laboratoarelor se efectuează în funcţie de specificul grupelor de mărfuri . Mărimea 14 .verificarea marcării . De asemenea . Verificarea ambalării .1. examenul organoleptic se fac luând la întâmplare 5-10% din numărul de ambalaje de transport care constituie lotul . a luminozităţii . marcării . Proba medie reprezintă cantitatea de produs recoltată prin sondaj din diferite puncte ale produsului sau lotului . Pentru examenul de laborator se formează proba medie din produsele examinate organoleptic . şi anume : . Verificarea calităţii se face pe un lot de marfă . având aceeaşi formă de ambalaj şi aceeaşi dată de fabricaţie . sunt necesare ustensile şi aparate specifice de lucru . dar nu mai puţin de două ambalaje . Aceste reguli precizează ordinea analizei unui lot .recoltarea probelor medii pentru analiză . Verificarea calităţii se face în spaţii special amenajate numite „laboratoare” care permit aplicarea diferitelor metode şi tehnici de analiză . prezenţa instalaţiilor de apă .verificarea ambalajului de transport şi de desfacere . gaz . Verificarea calitativă Aprecierea calităţii unui produs se face în scopul de a constata modul cum sunt respectate cerinţele prescrise de standarde şi în dorinţa de a găsi căi de perfecţionare a acestora .CAPITOLUL III VERIFICAREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE 3. Acestea au în comun condiţii legate de asigurarea temperaturii optime .analiza organoleptică şi de laborator . reţea electrică de forţă etc.

probei . fie în procente. . se obţin rezultate exprimate fie în număr de defecte în întregul lot . Această metodă prezintă următoarele avantaje: . Fiecare metodă de laborator este bine justificată printr-un scop bine precizat . În caz de litigiu . cea de-a doua parte se păstrează în acelaşi loc . Verificarea calităţii produselor se poate realiza astfel : a) Verificarea prin atribute . Trebuie să se desfăşoare în condiţii optime şi să respecte o anumită ordine în stabilirea proprietăţilor . cu aparate specifice .metoda organoleptică . Probele vor fi sigilate şi etichetate cu : denumirea fabricii producătoare . deci acceptate. Metodele de laborator stabilesc proprietăţi fizico – chimice .necorespunzătoare. în funcţie de produsul analizat .se examinează unele caracteristici psihosenzoriale ale produselor. Este o metodă rapidă . de cadre cu pregătire specială . numele şi semnătura persoanei care a luat proba . Pentru verificarea calităţii produsului se folosesc diferite metode şi anume : .este simplă. O parte de probă se trimite la laboratorul de analiză al întreprinderii . Sunt efectuate în condiţii de muncă corespunzătoare . data fabricării şi luării probelor .corespunzătoare. între care se mai admit mici diferenţe . În urma verificării. este prevăzută în STAS . Metoda organoleptică stabileşte anumite proprietăţi ale produselor cu ajutorul organelor de simţ . fără a implica o aparatură de măsură şi control 15 . dar poate fi subiectivă depinzând de acurateţea simţurilor şi de pregătirea persoanelor implicate în efectuarea ei . în aceleaşi condiţii ca lotul primit . în normele speciale se indică aparatele sau reactivii folosiţi la determinare . precum şi modul de lucru şi de stabilire a rezultatului . o parte din probă se trimite spre analiză unui laborator neutru . Proba obţinută se împarte în părţi egale şi se ambalează în borcane de sticlă sau alte ambalaje impermeabile . uşoară . De asemenea . corespunzător tipului de produs . deci respinse.metode de laborator Fiecare metodă are o tehnică proprie care cuprinde etape distincte care trebuie respectate pentru a se obţine rezultate corecte . exprimată în grame . microbiologice . determinând împărţirea produselor în două categorii: . denumirea produsului . rezultatele obţinute reprezintă media aritmetică a două determinări de acelaşi fel efectuate în acelaşi timp .

Recepţia calitativă şi cantitativă Există o delimitare între verificarea calitativă şi recepţia calitativă .este economică în cazul produselor pentru care caracteristicile psihosenzoriale sunt determinate . 3. . Verificarea calitativă se efectuează la nivelul industriei .) . necesitând personal calificat şi o aparatură de măsură şi control mai pretenţioasă şi mai scumpă. presupune stabilirea numărului de produse din eşantion care posedă sau nu caracteristica organoleptică respectivă şi împărţirea produselor în corespunzătoare şi necorespunzătoare .sofisticată. culoare . miros. dar este mai complexă decât verificarea prin atribute. Metoda organoleptică stabileşte cu ajutorul organelor de simţ proprietăţile organoleptice ale produselor ( aspect . b) Verificarea calităţii prin intermediul caracteristicilor variabile se efectuează măsurători asupra unor caracteristici şi proprietăţi ale produselor. permiţând calcularea unor indicatori statistici şi aplicarea unor coeficienţi de corecţie. Este însă foarte des utilizată în industria chimică şi industria electrotehnică şi electronică. deoarece rezultatele obţinute depind de acurateţea simţurilor persoanelor care fac verificarea calităţii şi de pregătirea profesională a acestora . dar prezintă dezavantajul că este subiectivă. Avantajul metodei constă în exactitate . uşoară . gust etc.2 . Controlul tehnic de calitate confirmă calitatea prin ştampilarea etichetei ce însoţeşte produsul . pe etape de fabricaţie şi pe produse finite . rezultatele transpunându-se asupra mediei şi dispersiei caracteristici măsurabile. Este o metodă rapidă . De asemenea . 16 . Presupune constatarea prezenţei sau absenţei caracteristicilor organoleptice la fiecare produs analizat. Scopul este acelaşi . dar diferă provenienţa produsului a cărui calitate trebuie stabilită .

garantându-l pentru o anumită perioadă de timp . cu efecte negative asupra eficienţei • Influenţarea directă a organizaţiilor producătoare . ca şi condiţiile întrunite în momentul predării . în ceea ce priveşte cantitatea.3. în conţinutul său sunt înscrise condiţiile tehnice stabilite de STAS pe baza căruia a fost fabricat produsul . pe canale de distribuţie. sortimentul.etc. Este un document important prin care fabrica certifică calitatea produsului . Recepţia mărfurilor are loc o dată cu trecerea mărfurilor din proprietatea furnizorului ( întreprinderea producătoare )în proprietatea beneficiarului (întreprinderea comercială ) . Recepţia mărfurilor este de două feluri : • RECEPŢIE CALITATIVĂ – presupune verificarea proprietăţilor produselor prin metoda organoleptică şi prin metode de laborator • RECEPŢIE CANTITATIVĂ – presupune preluarea mărfurilor prin cântărire . care generează imobilizări de fonduri. ambalarea. a stocurilor supranormative. 17 . Obiectivele recepţiei mărfurilor sunt următoarele : • Evitarea pătrunderii în reţeaua comercială a mărfurilor necorespunzătoare calitativ sau din punct de vedere al sortimentului. măsurare . în scopul producerii de mărfuri în conformitate cu standardele şi normele tehnice • Stabilirea răspunderii materiale pentru pagubele înregistrate ca urmare a recepţionării mărfurilor care nu corespund calitativ şi cantitativ 3.Recepţia se efectuează atunci când verificăm produsele primite sau preluate de la producător . Buletinul de analiză Buletinul de analiză se eliberează pentru produsele alimentare . De aceea . chimice şi cuprinde nivelul caracteristicilor de calitate . La nivelul comerţului toate mărfurile provin de la întreprinderile producătoare . • Evitarea formării. calitatea. numărare Scopul recepţiei mărfurilor este : • Verificarea modului în care furnizorii mărfurilor îşi îndeplinesc obligaţiile asumate prin contractul de furnizare. • Verificarea măsuri în care organele de transport şi-au respectat obligaţiile asumate cu privire la menţinerea cantităţii şi calităţii mărfurilor pe parcursul efectuării transportului.

1. atât faţă de produsele autohtone. treptat. standardele au fost privite ca un instrument mai mult sau mai puţin de reglementare obligatorie a calităţii produselor. în cursul elaborării lui. a apărut şi s-a accentuat o contradicţie între dinamica progresului tehnico-ştiinţific şi economic şi caracterul 18 . motiv pentru care. Cadrul legislativ privind calitatea produselor alimentare Dintotdeauna s-a dorit apărarea intereselor şi sănătăţii consumatorilor. a fost indispensabilă încercarea de a elabora standarde alimentare internaţionale care să răspundă şi cerinţelor ridicate de exportatori şi exigenţelor impuse de către importatori.CAPITOLUL IV CONTRIBUŢIA STANDARDIZĂRII LA ASIGURAREA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE 4. În plus. un acord general realizat pe probleme tehnice permite. Progresele realizate în acest domeniu ar putea fi caracterizate ca lente până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. înţelegerea unui număr ridicat de probleme referitoare la protecţia consumatorului. O perioadă de timp. cât şi faţă de cele din import. Liberalizarea schimburilor dintre state prin înlăturarea barierelor vamale şi a celor tehnice din calea comerţului cu produse alimentare nu s-a putut realiza fără o armonizare prealabilă a normelor alimentare. În vederea îndeplinirii acestui obiectiv.

10000-1:  standardizarea este o activitate specifică prin care sunt stabilite. promovarea rezultatelor consolidate ale ştiinţei şi tehnologiei ţinând seama de gradul de dezvoltare al economiei. recunoaşterea internaţională a produselor şi serviciilor româneşti. 39 / 1998 şi urmăreşte. pentru probleme reale sau profesionale. în principal. urmărind obţinerea unui grad de ordine într-un context dat. următoarele: îmbunătăţirea calităţii vieţii. În România. în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat. obţinerea unei economii globale de materiale. energii şi efort uman. mediului înconjurător şi apărarea intereselor consumatorilor. care stabileşte pentru utilizări comune şi repetate reguli. înlăturarea barierelor tehnice din calea comerţului internaţional. conform standardului SR. prescripţii sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatele lor.  standardul este un document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut. sănătăţii şi securităţii persoanelor fizice. reprezentarea intereselor economiei naţionale în activităţile de standardizare internaţionale şi europene.stagnant al prescripţiilor de calitate mărginite uneori la indicatori nesemnificativi sau limitanţi. 19 . protecţia vieţii. Activitatea de standardizare se desfăşoară în baza Ordonanţei Guvernului nr. protecţia consumatorilor printr-un nivel de calitate al produselor şi serviciilor adaptat necesităţilor şi verificat corespunzător. prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate. obţinerea unui sistem unitar de cerinţe pentru certificarea conformităţii.

sucursale în ţară.O. ASRO este recunoscută ca organism naţional de standardizare de către statul român şi îşi desfăşoară activitatea la nivel naţional.( Organizaţiei Internaţionale de Standardizare ) şi urmăreşte armonizarea standardelor naţionale (SR) cu cele internaţionale şi europene.România este membră a I. europeană. de interes public. s-a constituit Asociaţia de Standardizare din România.S. precum şi dezvoltarea colaborării cu părţile interesate în standardizarea naţională. Aplicarea standardelor are caracter voluntar şi poate deveni obligatorie în cazul în care considerente de ordin public. persoană juridică de drept privat.elaborarea şi implementarea programului de standardizare naţională pe baza solicitărilor primite din partea autorităţilor şi a altor părţi interesate în standardizarea naţională. . Prin această reformă instituţională în standardizarea naţională se realizează alinierea la normele europene. transferându-se responsabilităţile în domeniu către cei care sunt principalii beneficiari ai activităţii. al cărei scop principal este acela de a dezvolta standardizarea naţională. a sănătăţii şi a securităţii persoanelor fizice. putându-se înfiinţa filiale. de protecţie a vieţii.reprezentarea României şi participarea în organismele internaţionale şi europene de standardizare. neguvernamentală. respectiv în 20 .stabilirea principiilor şi metodologiei standardizării naţionale. a mediului înconjurător şi de apărare a intereselor consumatorilor fac necesară o astfel de măsură. Conform prevederilor ordonanţei menţionate. fără scop lucrativ. . precum şi adoptarea standardelor internaţionale şi a standardelor europene ca standarde naţionale. modificarea şi anularea standardelor naţionale. Asociaţia urmăreşte: . în conformitate cu prevederile din legislaţia privind standardizarea naţională în România şi cu regulile standardizării europene şi internaţionale. . apolitică. precum şi reprezentanţe în străinătate. reconfirmarea.elaborarea şi aprobarea. regională şi internaţională.

export şi comercializarea de standarde. . . cât şi alte documente din domeniul standardizării.Organizaţia Internaţională de Standardizare (I. prelucrarea. . de standarde europene şi internaţionale. .constituirea şi ordonarea sistematică a colecţiei de standarde naţionale (inclusiv sub formă de proiecte). tipărirea.acordarea dreptului de utilizare a mărcilor naţionale în conformitate cu standardele naţionale. în domeniul standardizării şi al asigurării calităţii.constituirea punctului de informare şi a bazei de date pentru standarde şi reglementări tehnice şi punerea la 21 . publicarea şi difuzarea standardelor naţionale şi a altor publicaţii din domeniul standardizării. .N.publicarea şi implementarea regulilor privind aplicarea mărcilor de conformitate cu standardele internaţionale şi europene. . . pentru produsele şi serviciile conforme cu standardele naţionale.colaborarea în domeniul standardizării cu organisme similare din alte ţări. stocarea şi diseminarea informaţiilor în domeniul standardizării.S.crearea unui climat favorabil aplicării standardelor în economie şi dezvoltării standardizării la toate nivelurile: naţional.prestarea de servicii de consultanţă. . instruire. autorităţi etc.O.editarea.E. Comitetul European de Standardizare (C.efectuarea de operaţiuni de import . transfer de cunoştinţe. documentaţii şi literatură de standardizare. precum şi în alte organisme internaţionale sau regionale de standardizare.asigurarea în cadrul comitetelor tehnice de standardizare a reprezentării echilibrate a părţilor interesate (producători. .). distribuitori.). de standarde naţionale din alte ţări.elaborarea standardelor naţionale în cadrul comitetelor tehnice de standardizare constituite în diverse domenii de activitate. colectarea. . consumatori. . asistenţă tehnică etc. la cerere. expertiză. profesional şi de firmă.).

.standarde de firmă (SF) care se aplică în cadrul regiilor autonome. care le-au elaborat. Standardul de firmă conturează calitatea prescrisă oferită de un agent economic producător. Tipuri de standarde În România se elaborează trei categorii de standarde: . particularităţi tehnologice.standarde profesionale (SP) ce se aplică în anumite domenii de activitate. Structura standardelor de firmă pentru produsele alimentare este particularizată prin următoarele segmente specifice: 1. a normelor internaţionale de recomandare. . domeniul de aplicare. 4. .distribuitor sau comerciant. tipuri sau clase de calitate. . În funcţie de 22 . Definirea produsului prin elementele esenţiale de identificare a obiectului.standarde române (SR) care se aplică la nivel naţional.2. . în cadrul organizaţiilor profesionale legal constituite. Standardul de firmă pentru produsele alimentare se elaborează în spiritul şi accepţiunea limitantă a standardelor internaţionale.stabilirea regulilor de procedură pentru participarea la standardizarea naţională şi desfăşurarea activităţilor de standardizare.publicarea de informaţii referitoare la standardele naţionale şi informarea periodică a autorităţilor despre stadiul lucrărilor de standardizare în cadrul programului de standardizare naţională şi în domeniile reglementate de acestea.dispoziţia oricăror persoane interesate a materialelor de specialitate pe care acestea le deţin. în special a celor prin care sunt transpuse în legislaţia română directivele europene. a standardelor naţionale obligatorii şi profesionale. societăţilor comerciale şi al altor persoane juridice care le-au elaborat.participarea la elaborarea actelor normative care au legătură cu standardizarea naţională.

sunt consemnate în standard. Regulile pentru verificarea calităţii se referă în principal la verificările de lot. sunt prezentate şi alte aspecte care întregesc sau completează o imagine virtuală a produsului respectiv. declarându-le tipul (identitatea) şi proporţia lor. pentru parametrii care fac obiectul reglementărilor sanitare în vigoare pe plan naţional sau internaţional se fac trimiteri exprese la standardul sau documentul oficial care descrie metoda de analiză. După caz. se face trimiterea standardului ce prescrie metoda de măsurare sau de determinare standardizată sau. iar în unele cazuri cu proprietăţi de utilizare sau de întrebuinţare. denumite uneori şi condiţii tehnice de calitate. Caracteristicile de calitate prescrise. Metodele de analiză prescrise pentru evaluarea sau determinarea calităţii prescrise sunt consemnate în standardul de firmă prin diferite elemente de identificare.interesul firmei. continuând cu proprietăţile fizice şi/sau chimice. în standard trebuie precizate mărimea lotului şi cerinţele esenţiale pentru asigurarea omogenităţii. Lotul de marfă fiind definit ca o mulţime finită şi omogenă de produse de acelaşi fel. 3. proprietăţile microbiologice. 5. Ordonarea se face începând cu caracteristicile sau proprietăţile organoleptice. Condiţii pentru materii prime şi aditivi utilizaţi. Proporţia este dată în unităţi fizice sau convenţionale (de regulă în procente) numai în măsura obligativităţii legale pe plan naţional sau internaţional. se prezintă metoda de verificare uzuală sau convenită. utilă pentru derularea contractelor. pe unitatea de produs. după caz. De asemenea. în mod grupat în două sau mai multe categorii. 2. condiţiile de eşantionare spre a reflecta fidel unitatea şi reprezentativitatea probelor. În mod curent. se prevăd verificări periodice. ingredientele sunt enumerate în ordinea descrescătoare a calităţii lor. denumite uneori ingrediente. Pentru fiecare caracteristică de calitate prescrisă. se operează numai cu loturi de marfă. 23 . 4. În relaţiile contractuale şi mai ales în derularea contractelor .

poate constitui prima fază în procesul de substituire completă a fibrelor naturale şi a gumei. Ambalarea. fenomenul general care se propagă este acela al creării de înlocuitori artificiali sau sintetici ai produselor naturale. Acest fapt determină limitarea ariei geografice a schimburilor comerciale internaţionale prin scăderea capacităţii concurenţiale şi competitivităţii produselor autohtone nu numai pe pieţele internaţionale. 24 . pe de o parte şi neconcordanţa dintre standardul naţional şi standardele internaţionale. garantarea şi documentele ce însoţesc lotul sunt prescrise în standardele de firmă. pot deveni la un moment dat o frână puternică în dezvoltarea economiei unei ţări. marcarea. care asigură avantaje certe pe plan promoţional şi managerial. coloranţii sintetici i-au substituit pe cei naturali. fie separat. În ceea ce priveşte mărfurile. dar şi pe piaţa internă a unui stat. depozitarea (şi respectiv păstrarea). În consecinţă. de exemplu. transportul. CAPITOLUL V FRAUDE ŞI FALSIFICĂRI ÎN DOMENIUL STANDARDIZĂRII Un aspect caracteristic orientării actuale a merceologiei este determinat de rapiditatea transformărilor care caracterizează epoca în care trăim: procesele productive şi evoluţia tehnologiei fac posibilă crearea continuă de noi produse. reflectată şi în standardizarea de firmă. conţinând cele mai importante şi semnificative aspecte implicate în negocierea şi încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a loturilor de mărfuri alimentare. iar fertilizanţii artificiali se extind la scara globală. este necesară alinierea şi armonizarea standardelor naţionale cu cele internaţionale.6. corespunzător cerinţelor şi evoluţiei pieţei actuale. pe de altă parte. Neconcordanţa dintre standardele naţionale ale diferitelor ţări. creşterea continuă a producţiei de fibre textile şi elastomeri sintetici. De multe decenii. Standardizarea are un puternic impact asupra comerţului internaţional. fie împreună sau grupat.

un înlocuitor. aduce o serie de avantaje. Acest lucru depinde de o serie de factori tehnici. Nu trebuie să uităm că opinia publică este crudă faţă de toţi producătorii şi comercianţii (dintre care numai unul poate să fie fraudator). politici. precum şi a substituenţilor celor naturale. Acestea pot influenţa rămânerea pe piaţă a ambelor produse. economici. Se poate reţine. cantitatea şi calitatea acestor produse pot fi programate foarte exact. asupra cercetării şi proiectării. fraudele obligă producătorii să ducă o luptă dură cu concurenţii neoneşti. Dezvoltarea socială. cercetarea modalităţilor de falsificare şi alterare cauzate de prepararea. economică. legislativi. este determinat de independenţa producţiei lor de factorii climatici şi fenomenele meteorologice. atât cu caracter tehnic. frauda este definită ca un complex de acte neoneste aplicate în raporturile comerciale. conservarea şi păstrarea necorespunzătoare a acestora reprezintă unul dintre obiectivele cel mai des dezbătute ale merceologiei. Un avantaj general al anumitor produse sintetice. Identificarea calităţii şi a originii mărfurilor. Chiar şi între fraudatori există discrepanţe mari. respectiv conferirea unei noi utilităţi. prin redirecţionarea lor către un alt sector de activitate specific. aspectele tehnice. Anomaliile voluntare ale mărfurilor. În acest mod. se referă la acţiunea voită şi precisă de obţinere a unui profit comercial ilicit. cu precădere cele merceologice. Fraudele există din toate timpurile. În fapt. Dintre aceştia. Dezvoltarea şi progresul ştiinţific au furnizat chiar şi mijloacele pentru mascarea fraudelor. în momentul lansării pe piaţă se face cunoscut ca având un nivel calitativ mai scăzut. cunoscute sub denumirea de fraude. dar şi economic şi social. În limbajul curent. în mod inevitabil. în special în cazul produselor de origine vegetală. la dispariţia unuia dintre cele două (mai ales dacă utilitatea este aceeaşi). este posibil să fie preferat produsului natural însuşi. Efectul fraudelor. care se perpetuează sistematic. Concurenţa dintre un produs nou şi un produs existent conduce. care trebuie să 25 . poate fi dezastruos pentru societate. ca urmare a lipsei de onestitate a oamenilor sau legislaţiei permisive. întrucât lipsa de onestitate şi de corectitudine nu atinge acelaşi nivel. totodată. au o importanţă crescută. că existenţa produselor sintetice şi artificiale.De obicei. dar. Fraudele sunt rezultatul unei erori provocate. De multe ori. prejudiciile negative destul de mari se repercutează în amonte de comerţ şi producţie. apoi. ştiinţifică şi istorică a condus la creşterea şi diversificarea necontrolată a fraudelor comise asupra mărfurilor.

pentru a se putea menţine pe pieţele de desfacere şi a pătrunde pe noi pieţe. precum şi expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri. Apare evident că. cu caracteristici capabile să atragă cumpărătorii. De regulă. falsificarea unui aliment nu afectează valoarea igienică . Când fraudele comerciale privesc mărfurile alimentare.12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite stipulează în articolul 1 că „falsificarea sau substituirea de mărfuri sau orice alte produse. frauduloase. Principalele forme de manopere. cunoscând ca sunt falsificate sau substituite” constituie activităţi comerciale ilicite. cât şi pentru satisfacerea cerinţelor tot mai mari ale consumatorilor. ci modifică valoarea nutritivă şi în consecinţă afectează sau derutează colectivitatea.modificării sau conferirii unor proprietăţi pe care produsul nu le justifică prin compoziţia sa ”. ele trebuie să-şi perfecţioneze procedeele de fabricaţie. în faţa unor tendinţe accentuate de globalizare ca şi a unor progrese ştiinţifice şi tehnice spectaculoase. Legea nr. respectiv pentru fabricarea produselor la un preţ de cost cât mai scăzut. În faţa unei concurente din ce în ce mai aspre. acest fapt poate conduce la creşterea nocivităţii asupra sănătăţii consumatorului sau la diminuarea valorii nutritive a alimentului. În lumea de azi. Cunoaşterea gradului de nocivitate a mărfii este foarte importantă mai ales în ceea ce priveşte conţinutul în aditivi periculoşi care contravin dispoziţiilor legale. Astfel.elaboreze noi studii şi cercetări. în aceste condiţii. întreprinderile sunt obligate să se preocupe permanent de creşterea performanţelor tehnicofuncţionale ale produselor lor. întreprinderile trebuie să lanseze periodic pe piaţă produse noi sau modernizate. atât pentru creşterea eficienţei economice a activităţii. cu scopul de a realiza produse noi. care pot fi comise asupra mărfurilor alimentare sunt următoarele: Falsificarea În România Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 184 din 4 aprilie 1972 arată că: „se consideră falsificare adaosul oricărei substanţe naturale sau sintetice în scopul mascării unor defecte ale produselor sau băuturilor. benefice pentru populaţie. fiind pedepsite contravenţional sau penal după caz. Contrafacerea se constată când alimentul apare în comerţ cu o compoziţie şi valori diferite de cele declarate. produsul oferit se bazează fie pe un nou 26 . Aceasta constă în modificarea raportului între componentele unui aliment fără să se efectueze vreo aditivare cu alte substanţe.

de regulă. grăsimile în funcţie de preţ şi băuturile. asumându-şi deliberat identitatea unor producători reputaţi. iar nepedepsit introduce un element de incertitudine şi de neîncredere din partea creatorilor că autoritatea publică îi apară munca. Prin analizele fizico-chimice de laborator se urmăreşte determinarea în preparatele de carne a unor componenţi cu valoare nutritivă inferioară (ex. control de calitate riguros. Valoarea nutritiv . acesta a devenit o problemă serioasă pentru societate şi pentru economia ei. În acest fel. Substituirea constă în modificarea compoziţiei unui aliment. Contrafăcătorul obţine profit prin înşelarea consumatorilor.principiu constructiv ce-i oferă parametri funcţionali superiori. fie posedă greutăţi sau gabarite mai reduse. Tehnicile de falsificare a materiilor prime constau în substituirea unor produse şi utilizarea lor repetată. cu altele. deja bine stabiliţi pe piaţă.biologică a produselor de carne este condiţionată de valoarea componenţilor acestora şi. efectuarea de cercetare-dezvoltare şi realizarea unei publicităţi şi a studiilor de piaţă adecvate). deşi adesea. peştele prin folosirea unor sorturi de calitate inferioară. în special. înlocuind parţial o substanţă sau mai multe. cu alte ingrediente protidice şi/sau glucidice. de calitate şi valoare inferioară. Din momentul realizării unui astfel de produs. 27 . astfel că acesta poate să evite investiţia de capital cerută de producerea unui produs de calitate autentic (materiale de bună calitate. se pune problema protejării juridice a acestuia împotriva unor posibile contrafaceri. Substituirile de materii prime. obţinând profituri fabuloase. Contrafăcătorul viciază produsul şi imaginea lui pe piaţă . în tehnologia de fabricaţie a diverselor produse de carne. Deşi conceptul de contrafacere nu este nou. semifabricate şi produse finite se încadrează în prevederile normelor de igienă în măsura în care se practică în afara prevederilor prin care este considerată falsificare. Tentaţiile cele mai mari. de cantitatea şi valoarea substanţelor proteice. sunt de substituire a cărnii de calitate superioară cu cărnuri inferioare calitativ sau. de origine vegetală. o data cu explozia informaţională şi cu globalizarea comerţului. le desface la preţuri apropiate de cele originale. fie reprezintă un model mai atrăgător etc. presupus superior celor oferite de concurenţi. pentru a îndepărta riscul de detectare a falsurilor. contrafăcătorul îşi poate vinde produsele mult mai ieftin decât producătorul original. astfel pot fi substituite: carnea. el existând ca fenomen încă din antichitate.

975/1998 prevede.când se diminuează valoarea alimentara sau se urmăreşte mascarea defectelor. Ordinul Ministerului Sănătăţii din România nr. O alta posibilitate de substituire a proteinelor din preparatele de carne o reprezintă făina de soia care. Proporţia adaosului de făină de soia în preparatele din carne este de maxim 3% din masa produsului. 975 / 1998. este necesară respectarea unor norme de protecţie a muncii . De aceea . conform Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. caltaboşilor şi a tobelor. care să mărească puterea de reţinere a apei în produsul finit. Protecţia muncii reprezintă un ansamblu de acţiuni şi măsuri ce au ca obiect cunoaşterea şi înlăturarea tuturor elementelor care pot apărea în 28 . este supusă unor procese de purificare. carne congelată cu o capacitate redusă de hidratare şi reţinere a apei. pentru preparatele din carne. dar se interzice categoric folosirea lor atunci când cantitatea propusă prezintă risc pentru sănătate . În Codex Alimentarius se prevede că aceşti adjuvanţi pot fi introduşi în produsele alimentare atunci când sporesc interesul consumatorului pentru produsul respectiv. în principal. în aşa fel încât să se reţină. pentru a fi întrebuinţată. se apelează din ce în ce mai frecvent la soluţii tehnologice. se utilizează deseori la fabricarea preparatelor. pentru prevenirea acestor accidente care nu numai că afectează buna desfăşurare a activităţii comerciale . substanţele proteice. dar este şi predispus la o serie de accidente care îi pot determina incapacitatea temporară sau permanentă de muncă .colagen şi decelarea unor substituenţi ai cărnii cu ingrediente nepermise sau în cantităţi mai mari decât cele permise). De aceea. În tehnologiile moderne. un raport colagen-proteină de maximum 20% cu excepţia cârnaţilor. cu consecinţe favorabile asupra caracteristicilor psihosenzoriale ale acestora. care sunt aduse la cunoştinţa personalului comercial . la care maximum admis este 30%. CAPITOLUL VI NORME DE PROTECTIE A MUNCII Activitatea de comerţ presupune desfăşurarea unor procese de muncă prin care personalul comercial este supus unui efort fizic şi psihic susţinut . ci pot provoca şi o serie de neplăceri pentru persoanele accidentate . instituite la nivelul fiecărei unităţi comercile în parte .

Orice activitate economică trebuie să aibă în vedere pe lângă cerinţele de productivitate şi pe cele de securitate a muncii . Lucrătorii care desfăşoară activităţi în comerţ trebuie să cunoască toate informaţiile cu privire la :  Riscurile la care sunt expuşi  Părţile periculoase ale echipamentelor tehnice utilizate în funcţie de specificul activităţii  Dispozitivele de protecţie existente  Mijloacele de protecţie  Modul de intervenţie în caz de avarii sau accidente  Sistemele de avertizare Dotarea cu echipamentul individual de protecţie şi alegerea acestuia în funcţie de riscurile specifice fiecărui tip de activitate sau operaţie comercială se vor face conform Normativului – cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie. susceptibile să provoace accidente şi îmbolnăviri profesionale .procesul muncii . îmbrăcămintea şi încălţămintea trebuie să fie antistatice şi se interzice utilizarea îmbrăcămintei sintetice generatoare de sarcini electrice sau a încălţămintei cu accesorii metalice . Pentru prevenirea accidentelor şi reducerea pagubelor provocate de deteriorarea mărfurilor sau ambalajelor . la instalaţiile care sunt conectate la sursele de energie electrică existente în unităţile comerciale . pentru a putea în primul rând să le prevină . Evaluarea greutăţii obiectului şi pregătirea pentru a-l ridica se realizează prin următoarele operaţii : 29 . ci trebuie să le considere parte integrantă a întregii activităţi . trebuie respectate anumite reguli privind manipularea şi transportul mărfurilor : 1. Studiul protecţiei muncii trebuie să înceapă prin cunoaşterea problemelor generale de bază care pot cauza accidente şi îmbolnăviri profesionale . Conducătorii şi organizatorii proceselor comerciale nu trebuie să neglijeze măsurile de protecţie . La casele de marcat . trebuie sa fie adecvate sarcinii de muncă sau adaptabile cu uşurinţă pentru îndeplinirea acesteia şi să poată fi utilizate de către angajaţi fără a prezenta riscuri pentru sănătatea şi siguranţa lor. În zonele cu pericol potenţial de apariţie a electricităţii statice în mediul de muncă . Echipamentele tehnice utilizate pentru transportul loturilor la rampă de încărcare – descărcare . înaintea începerii programului de lucru va fi verificată legătura cu conductorul de nul şi integritatea cablurilor care le conectează .

2.înălţimea maximă atinsă cu mâna este de 2 m . Poziţionarea corpului se realizează prin următoarele operaţii :  Plasarea unui picior pe una din laturile obiectului  Poziţionarea celuilalt picior în spatele obiectului 3.60 m .dacă obiectele sunt prea grele se apelează la mijloace de transport .înălţimea maximă de ridicare manuală a mărfurilor este de 1. 30 . . Prinderea obiectului :  Ţinerea obiectului aproape de corp când este ridicat  Prinderea obiectului de marginile de jos Alegerea poziţiei de ridicare :  Îndoirea genunchilor pentru a ridica obiectul  Ţinerea spatelui drept  Nu se îndoaie şi nu se răsuceşte mijlocul Ridicarea obiectului :  nu se fac mişcări bruşte  ridicarea treptată cu îndreptarea picioarelor  nu se răsuceşte corpul Evitarea accidentelor :  Se evită întinderile  Nu se folosesc cutii pe post de scară  Se folosesc mijloace de ridicare mecanizate 4. 5. Verificarea înălţimii şi lăţimii obiectului  Împingerea obiectului cu piciorul pentru a estima greutatea acestuia  Aranjarea obiectului astfel încât să fie uşor de manevrat  Îndepărtarea obstacolelor din drum Operaţiile se desfăşoară cu respectarea următoarelor reguli : . 6.40 m .înălţimea maximă până la care mărfurile pot fi preluate în condiţii de siguranţă este de 1.nu se ridică obiectul dacă podeaua este udă sau alunecoasă .

Editura Oscar Print . 2005 3. Gabriela Simionescu . Vasile Bozgan ( coordonator ) . Eugen Falniţă . Tănţica Petre . Suzana Ilie .Elena Stan . Editura Mirton . Rodica Albu . Roxana Georgescu . Carmen Băbăiţă . Marius Bizerea . Editura Niculescu ABC . Manual pentru şcoala de arte şi meserii . Cristina Tanislav . manual pentru clasa a X-a . Editura Economică Preuniversitaria. Comerţ şi Servicii – Manual pentru şcoala de arte şi meserii . nivel I . 2002 2. Studiul Calităţii Produselor şi Serviciilor . Ştefania Mihai . 2005 31 . Modulul Studiul Mărfurilor . Gabriela Iordache .BIBLIOGRAFIE : 1. Timişoara . 2001 4. Merceologie .

Tănţica Petre . Editura Niculescu ABC . Tănţica Petre . Studiul Calităţii Produselor şi Serviciilor . Bucureşti . Gabriela Iordache . Protecţia muncii . 2004 6. manual pentru Învăţământul preuniversitar . Ştefan Pece . Gabriela Iordache . 2002 7. Studiul Calităţii Produselor şi Serviciilor . manual pentru clasa a XII-a . Ştefan Silviu Mitrea .. Editura Niculescu ABC .A. Editura Didactică şi Pedagogică R. 1998 32 .5. manual pentru clasa a XI-a .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->