CALITATEA ŞI VALOAREA NUTRITIVĂ A MĂRFURILOR ALIMENTARE CUPRINS

ARGUMENT ……………………………………………………………………………1 CAPITOLUL I CALITATEA ŞI FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ MĂRFURILE ALIMENTARE ………………………………………………………………………….2 1.1. Calitatea mărfurilor alimentare ………………………………………………………2 1.2. Factorii care influenţează şi determină calitatea produselor………………………….3 CAPITOLUL II VALOAREA NUTRITIVĂ A PRODUSELOR ALIMENTARE…………………….7 2.1. Valoarea nutritivă……………………………………………………………..…….. 7 2.2. Valoarea calorică …………………………………………………………………...12 2.3. Gradul de asimilare a alimentelor …………………………………………………..12 CAPITOLUL III VERIFICAREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE…………………...13 3.1. Verificarea calitativă………………………………………………………………...13 3.2 . Recepţia calitativă şi cantitativă ……………………………………………………15 3.3. Buletinul de analiză …………………………………………………………………16 CAPITOLUL IV CONTRIBUŢIA STANDARDIZĂRII LA ASIGURAREA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE…………….17 4.1. Cadrul legislativ privind calitatea produselor alimentare ………………………….17 4.2. Tipuri de standarde………………………………………………………………….20 CAPITOLUL V FRAUDE ŞI FALSIFICĂRI ÎN DOMENIUL STANDARDIZĂRII ……………22 CAPITOLUL VI NORME DE PROTECTIE A MUNCII ……………………………………………...26 BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………….29

ARGUMENT

Produsele alimentare reprezintă furnizorul principal de elemente chimice simple şi complexe care participă la formarea ţesuturilor şi substanţelor bioactive necesare organismului . Având în vedere faptul că formarea , dezvoltarea , activitatea , sănătatea organismului depind de modul cum hrana zilnică îi satisface trebuinţele nutritive este important să cunoaştem compoziţia chimică a alimentelor , contribuţia acestora la asigurarea unui regim alimentar raţional. De aceea , studierea produselor alimentare urmăreşte cunoaşterea şi aprecierea alimentelor din punct de vedere nutritiv , dar şi din punct de vedere biologic . În acest fel putem explica ştiinţific anumite transformări pe care le suferă produsele în procesul prelucrării , păstrării şi transportului şi putem influenţa pozitiv aceste transformări . Prin cunoaşterea caracteristicilor de calitate ale produselor alimentare, putem să evaluăm în cunoştinţă de cauză mărfurile la primire şi putem recomanda la vânzare mărfurile tocmai prin aceste caracteristici şi importanţa lor pentru metabolismul organismului . Importanţa calităţii produselor alimentare este cu atât mai mare în perioada actuală cu cât clientul face din calitate principalul criteriu de cumpărare . Acesta are dreptul la alegere liberă , adică îşi poate alege din varietatea sortimentală existentă pe piaţă produsele care corespund mai bine nevoilor şi aşteptărilor sale .

2

CAPITOLUL I CALITATEA ŞI FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ MĂRFURILE ALIMENTARE 1.1. Calitatea mărfurilor alimentare
Principalele grupe de produse alimentare sunt conform clasificării merceologice următoarele : • Cereale şi derivate din cereale • Legume , fructe şi derivate • Zahărul şi produsele zaharoase • Produse gustative • Grăsimi alimentare ( vegetale , animale şi mixte ) • Lapte şi produse din lapte • Ouă şi produse din ouă • Carne şi produse din carne • Peşte şi produse din peşte • Concentrate alimentare Calitatea produselor este definită prin „totalitatea însuşirilor unui produs , care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface anumite cerinţe”. Standardul SR EN ISO 9000 /2000 „Sisteme de management al calităţii . Principii de bază şi vocabular” defineşte calitatea astfel : „ Aptitudinea unui ansamblu de caracteristici intrinseci de a satisface nevoile exprimate şi implicite .” Calitatea produselor nu este de sine stătătoare , ci există numai în relaţie cu cerinţele clienţilor . În ultimă instanţă , clientul , cumpărătorul , utilizatorul este cel care hotărăşte ce este calitatea . Componentele calităţii produselor sunt : - cerinţele calităţii - proprietăţile produselor - caracteristicile de calitate ale produselor

3

până la satisfacerea acestora şi evaluarea gradului de satisfacere a lor . formulate ca urmare a cercetărilor de marketing . Importanţa calităţii produselor este cu atât mai mare în perioada actuală cu cât clientul face din calitate principalul criteriu de cumpărare . adică îşi poate alege din varietatea sortimentală existentă pe piaţă produsele care corespund mai bine nevoilor şi aşteptărilor sale . La nivelul comerţului s-au înfiinţat la nivelul întreprinderilor comerciale laboratoare de control al calităţii produselor . Factori care acţionează în producţie ( determină proprietăţile mărfurilor ) :  Cercetare şi proiectare  Materii prime şi materiale  Procesul tehnologic  Resursa umană  Asigurarea şi controlul calităţii  Standarde şi norme tehnice 4 . care îl particularizează în raport cu alte produse şi care îi conferă capacitatea de a satisface anumite trebuinţe umane . precum şi să urmărească modul în care produsele îşi menţin calitatea pe parcursul perioadei de păstrare garantată de producător .Cerinţele calităţii sunt expresii generale ale nevoilor clienţilor . însuşiri ale unui produs . care au obligaţia să stabilească calitatea produselor la primire . Acesta are dreptul la alegere liberă . de la identificarea cerinţelor clienţilor . cât şi în procesul circulaţiei mărfurilor . Factorii care influenţează şi determină calitatea produselor Calitatea produselor este determinată de o serie de factori care acţionează atât în procesul producţiei . servicii de calitate şi comisii de recepţie a pe grupe de mărfuri . apoi transpuse în documentaţia tehnică sub formă de proprietăţi . în toate etapele traiectoriei produsului . Proprietăţile produselor sunt trăsături . Caracteristicile de calitate sunt proprietăţile cele mai importante proprietăţi ale unui produs cu ajutorul cărora se determină la un moment dat gradul de satisfacere a trebuinţelor clienţilor . Factorii care influenţează şi determină calitatea se grupează astfel : I. 1.2.

proiectarea cu ajutorul calculatorului facilitează stabilirea caracteristicilor de calitate ale unui produs şi adaptarea lor la cerinţele clienţilor . De aceea . o importanţă deosebită trebuie acordată definirii cerinţelor privind calitatea materiilor prime şi selectării furnizorilor de materii prime . funcţionale . Specialiştii atribuie cercetării şi proiectării o pondere foarte mare în asigurarea unui nivel calitativ superior .II. observaţii directe . anchete . Compartimentul de marketing are următoarele atribuţii :  Identificarea cerinţelor clienţilor  Transpunerea cerinţelor în valori ale proprietăţilor produselor  Evaluarea gradului de satisfacere a cerinţelor clienţilor Materii prime şi materiale Reprezintă resursele materiale ale organizaţiei . Materiile prime şi materialele determină în mod hotărâtor calitatea mărfurilor . economice . Factori care acţionează în sfera circulaţiei mărfurilor (postproducţie ) :  Ambalarea  Transportul  Depozitarea – păstrarea Cercetarea şi proiectarea În perioada actuală . Testarea pieţei actuale şi potenţiale este realizată de compartimentul de marketing prin interviuri .respectarea disciplinei tehnologice Calitatea utilajelor se exprimă prin caracteristicile tehnice . precum şi recepţiei calitative şi cantitative . deoarece proprietăţile lor se transferă în mare parte în valorile principalelor caracteristici de calitate ale produselor . pe baza unui proiect sau reţetă de fabricaţie . Verificarea exigentă a calităţii materiilor prime folosite în procesul de fabricaţie reprezintă esenţa acestui factor .calitatea utilajelor şi echipamentelor . igienico – sanitare . Are rol hotărâtor în determinarea calităţii prin : .organizarea fluxului tehnologic . 5 . Procesul tehnologic Procesul tehnologic este un ansamblu de operaţii logic succedate .

În cazul defectelor se pune problema răspunderii juridice pentru produsul respectiv .funcţia de manipulare . Pentru aceasta trebuie să se asigure următoarele condiţii : .condiţii de temperatură . Nerespectarea acestor reguli duce la obţinerea unor produse neconforme sau defecte .condiţii de igienă . menţinerea integrităţii produselor .( producătorul are obligaţia de a despăgubi clientul pentru pierderile cauzate de un produs ) . Aceasta presupune ca lucrurile să fie făcute bine de prima dată şi de fiecare dată . de a evalua eficacitatea instruirii . perfecţionarea pregătirii profesionale .mijloace de transport corespunzătoare grupei de mărfuri şi modalităţi de transport corespunzătoare . Asigurarea şi controlul calităţii Asigurarea calităţii are ca obiectiv prevenirea defectelor .Organizarea fluxului tehnologic presupune amplasarea optimă a utilajelor . umiditate . în funcţie de caracteristicile grupei de produse . transport şi depozitare 6 . Ambalarea mărfurilor Ambalajul trebuie să îndeplinească următoarele funcţii : . Transportul mărfurilor Are rolul de a menţine calitatea în timpul efectuării lui . Resursele umane Resursa umană a organizaţiei economice prezintă importanţă pentru calitate prin calificarea profesională . ca tehnici de motivare a personalului se folosesc premiile . O altă atribuţie a conducerii organizaţiei este motivarea personalului . evidenţierile pentru propunerile de îmbunătăţire a calităţii .amplasarea corespunzătoare a produselor în mijloacele de transport pentru a se asigura stabilitatea pe perioada transportului .funcţia de conservare şi protecţie a calităţii produselor ambalate . Managerul organizaţiei are atribuţia de a asigura instruirea şi perfecţionarea lucrătorilor pentru satisfacerea cerinţelor clienţilor . compoziţia chimică a aerului şi circulaţia aerului . constituirea echipelor de lucru pentru desfăşurarea unei activităţi care să respecte disciplina tehnologică .

7 . Ambalajul are rolul de a proteja produsul faţă de aceşti factori . Păstrarea mărfurilor este una din etapele circuitului tehnic al produselor cu influenţe foarte mari asupra calităţii produselor . transportului şi depozitării . Aceasta poate duce la modificări negative sau pozitive ale calităţii produsului . chimici şi biologici .Pe parcursul manipulării . Păstrarea mărfurilor Păstrarea mărfurilor se face în spaţii special amenajate numite depozite . ca urmare a acţiunii unor factori . evitându-se astfel pierderile cantitative sau modificările calitative ale produselor . mărfurile sunt supuse unor factori fizici .

glucide . Apa se regăseşte în produsele alimentare în două forme : 8 . acizi graşi esenţiali .valoarea biologică ( aminoacizi esenţiali . Apa Prezenţa apei în produsele alimentare determină stabilitatea şi calitatea acestora . De aceea . necesare pentru desfăşurarea proceselor metabolice fundamentale .valoarea psiho-senzorială ( organoleptică şi estetică ) . a impurităţilor ) Proporţiile substanţelor componente ale alimentelor diferă pe grupe şi subgrupe de produse şi chiar uneori de la un produs la altul . Aceste substanţe cu rol diferit în organism sunt : apa . valoarea nutritivă presupune nu numai un conţinut adecvat de substanţe nutritive . dar şi inapetenţă şi inocuitate . substanţele minerale . enzime . elemente minerale ) . vitamine . absenţa substanţelor nocive .valoare igienică ( raportul substanţe nutritive /substanţe indiferente . Produsele alimentare pot conţine pe lângă substanţele necesare organismului şi substanţe indiferente sau chiar antinutriţionale şi dăunătoare . Valoarea nutritivă Valoarea nutritivă a produselor alimentare este dată de substanţele nutritive (organice şi anorganice ) pe care acestea le furnizează organismului uman . vitamine . Se poate spune că valoarea nutritivă a unui produs alimentar este dată de următoarele elemente : .CAPITOLUL II VALOAREA NUTRITIVĂ A PRODUSELOR ALIMENTARE 2. rezistenţe la manipulare .valoarea energetică . lipide .1. durata de păstrare . transport . protide .

Ele se regăsesc în produsele alimentare în proporţii variate : 0. eliminarea ei se face greu prin distrugerea structurilor formate . Ele nu pot fi sintetizate de organismul uman . când nu se mai produce nici uscare şi nici umectarea produselor .macroelemente ( grame la 100 g de produs ) : Ca. Cl . Mg . Poate fi eliminată prin apăsare sau presare . substanţele minerale se clasifică în : .ultamicroelemente ( micrograme la 100g produs ) : U . Substanţele minerale Elementele minerale sunt absolut indispensabile vieţii . de aceea stabilitatea şi calitatea lor pot fi menţinute un timp îndelungat numai prin conservare . 9 . în micro şi macro capilare . Produsele alimentare conţin cantităţi variabile de apă . P. Între produs şi mediu poate avea loc un schimb permanent de apă . Na . deoarece apa este un important factor de creştere pentru acestea .u. Conţinutul de apă din acestea se exprimă procentual şi este prevăzut în documente care prescriu calitatea produselor . Zn . Mn . F . Th – substanţe minerale cu radioactivitate naturală .apă liberă – sub formă de soluţii ale componenţilor solubili . I . în sucul celular . K.microelemente ( miligrame la 100 g produs ) : Fe . de aceea trebuie procurate din alimente . pierderea capacităţii de rehidratare . Ra .apa legată – intră în structura compuşilor organici . S. Totalitatea elementelor minerale dintr-un produs poartă de numirea de cenuşă . până se atinge umiditatea de echilibru . Dacă se elimină în proporţii mari afectează grav calitatea : denaturarea proteinelor .4-2. Cu . Produsele alimentare cu un conţinut mare de apă se degradează uşor . Ba . se pot activa microorganismele . Apa absorbită din atmosferă datorită higroscopicităţii produselor şi apa introdusă prin procesul tehnologic sunt tot forme de apă liberă . Diferenţa până la 100% este procentul de substanţă uscată (s.) .4% . intracelular . Si . Substanţele minerale au rol de trofine . Dacă produsele sunt păstrate la o umiditate relativă a aerului ridicată sau la temperaturi variabile . Se . Mo. În funcţie de proporţia în care se găsesc în alimente ..

peşte şi alte produse Fosforul are următoarele funcţii principale : .participă alături de calciu la formarea şi întreţinerea scheletului . nuci . iritabilitate neuromusculară ) . leguminoase 10 .Calciul are următoarele funcţii principale : . iar deficienţele marcante duc la rahitism la copii şi osteoporoză la adulţi Surse de calciu : .participă la buna funcţionare a creierului şi a muşchiului cardiac . mere .deficienţa moderată de calciu determină tetania ( crampe musculare . icre .intervine în echilibrul vieţii la nivel celular . fructe . fiind cel mai important transportor de oxigen din organism . lapte .este prezent şi în cereale . leguminoase uscate . cereale .participă la formarea scheletului . soia . ficat . cereale .face parte din hemoglobina prezentă în celulele roşii .măreşte rezistenţa la oboseală Surse de magneziu : .se găseşte în legume . legume verzi . brânzeturi . peşte . gălbenuş de ou .se găseşte mai ales în produsele de origine animală : carne . gălbenuş de ou .se găseşte în cantităţi mari în lapte .se găseşte în frunzoase . fructe Potasiul are următoarele funcţii principale : .participă la formarea şi întreţinerea celulelor nervoase Surse de fosfor : .combate cardiopatia .se găseşte în carne şi organe .formarea şi întreţinerea scheletului .deficitul de fier determină anemia Surse de fier : .stimulează influxul nervos şi circulaţia sângelui . produse lactate .se găseşte în cantităţi mai mici în carne . leguminoase . creier . carne Magneziul are următoarele funcţii principale : .stimulează influxul nervos şi combate oboseala Surse de potasiu : . ouă . peşte . peşte Fierul are următoarele funcţii principale : .

Ele se formează prin asimilaţia clorofiliană în frunzele verzi . oligoglucide :  zaharoza se extrage din trestia de zahăr şi sfecla de zahăr  maltoza este prezentă în orzul încolţit  lactoza este zahărul din lapte 3.porumb . un gram de glucide prin ardere producând 4. cele mai răspândite şi mai importante sunt : .este element indispensabil glandei tiroide pentru producerea hormonilor tiroidieni Surse de iod : .secară . nuci verzi Glucidele Glucidele deţin ponderea cea mai importantă în nutriţie ( 50-60% in valoarea energetică a raţiei alimentare trebuie să se obţină pe seama glucidelor ) Rolul principal al glucidelor în organism este de a furniza energie .  glicogenul este un poliglucid de origine animală . ci sub formă de combinaţii intrând în structura lactozei  pentozele 2. Clasificarea glucidelor : 1.Iodul are următoarele funcţii principale : . glucidele mai au un rol plastic şi fiziologic . miere şi flori . crustacee .glucoza se găseşte în stare liberă în fructe . cu rol de substanţă de rezervă  celuloza este componentul principal al pereţilor celulari 11 .asigură buna funcţionare şi tonifiere a ficatului .intră în structura celulelor şi ţesuturilor .fructoza se găseşte în stare liberă alături de glucoză în fructe . apă . peşte .orz . poliglucide :  amidonul se găseşte în cartofi . deoarece : .se găseşte în moluşte . miere .galactoza nu se găseşte în formă liberă .„fibrele alimentare” asigură o acţiune detoxifiantă la nivelul intestinului .1kcal .măresc rezistenţa organismului faţă de substanţele toxice . flori . grâu . monoglucide :  hexozele . Sursele de glucide sunt aproape exclusiv de origine vegetală . Pe lângă rolul energetic .

K.carnea în special de porc . în cazul în care raţia alimentară nu asigură necesarul de calorii .D. un gram de lipide eliberând prin ardere 9. El le primeşte din alimente ca atare sau sub formă de substanţe care la nivelul organismului sunt transformate în vitamine . într-o pondere mai mică .E.Lipidele Denumirea de lipide provine din grecescul „lipos” care înseamnă grăsime. Ele au rol catalitic . Enzimele 12 . protidele sunt cele mai importante componente structurale şi funcţionale ale celulei vii . Surse importante de protide sunt : carnea . P. Protidele au şi denumirea generică de proteine . Cele mai importante surse de lipide sunt : laptele integral . vitaminele C . Sunt constituenţi fundamentali ai celulei . participând la formarea şi reînnoirea permanentă a ţesuturilor din organism . uleiurile . Ele îndeplinesc în organism un rol plastic . laptele . untul . fasolea .1kcal /g . . Lipidele îndeplinesc în organism un important rol energetic . fiind necesare organismului în cantităţi mici .F  vitamine hidrosolubile ( solubile în apă ) : complexul de vitamine B . mazărea . Gliceridele depozitate sub formă de ţesut adipos asigură nevoile energetice . cât şi în regnul vegetal . Protidele După cum arată şi denumirea lor . ouăle . spanacul etc. Lipidele îndeplinesc şi un rol plastic . ouăle . nucile etc. deoarece sunt constituenţi structurali ai celulelor . PP etc. Valoarea energetică a proteinelor este de 4. Se găsesc în natură în regnul animal unde sunt predominante . untura de porc . Organismul uman nu poate sintetiza vitaminele . Ele se găsesc în majoritatea alimentelor . salata .apără organismul de frig . Vitaminele Vitaminele sunt substanţe organice absolut indispensabile proceselor vitale . asigură elasticitatea dermei .3kcal şi reprezintă o formă de stocare a energiei . Sub forma lipidelor de rezervă . Clasificarea vitaminelor după solubilitate este :  vitamine liposolubile ( solubile în grăsimi ) : A.

3 kcal /g pentru lipide  4. formate dintr-o substanţă proteică şi o componentă neproteică . ci într-o proporţie ( grad de asimilare) care depind de natura alimentelor . Calcularea valorii energetice a unui produs alimentar se face pornind de la procentul de lipide . Enzimele se clasifică după structură în : . de gradul de prelucrare tehnologică .1 kcal /g pentru glucide  4.3. microorganismelor . Consumul mediu de calorii recomandat pentru ţările europene cu clima şi structura alimentaţiei apropiate celor din România oscilează în jur de 2650 kcal . Ele catalizează reacţiile de sinteză şi degradare din organismele animalelor . 13 . între 70-98% .1 kcal /g pentru protide Sursă de energie este şi alcoolul etilic care furnizează 7 kcal/g .2. glucide .Enzimele sunt biocatalizatori organici . Substanţele nutritive din alimente nu sunt asimilate complet de organism . produşi de celula vie . Gradul de asimilare a alimentelor Gradul de asimilare a alimentelor este determinat de calitatea substanţelor organice existente în acestea şi de capacitatea organismului de a asimila unele substanţe . proteine . 2. plantelor .enzime monocomponente . de proprietăţile fizico – chimice . Prin ardere în organism . constituite numai din proteine . Valoarea calorică Valoarea energetică a unui produs alimentar este determinată de trofinele calorigene : lipide . acestea eliberează energia necesară pentru desfăşurarea funcţiilor vitale . glucide şi protide din alimente . 2. Gradul de asimilare variază pe grupe de alimente .enzime bicomponente . Valorile coeficienţilor calorici sunt :  9.

a luminozităţii .analiza organoleptică şi de laborator . gaz . Mărimea lotului este stabilită cantitativ de standard în capitolul „Reguli pentru verificarea calităţii „ . Mărimea 14 . Pentru examenul de laborator se formează proba medie din produsele examinate organoleptic . marcării . De asemenea . Aceste reguli precizează ordinea analizei unui lot .CAPITOLUL III VERIFICAREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE 3.1. Prin lot de marfă înţelegem cantitatea de produs de acelaşi fel . Organizarea şi amenajarea laboratoarelor se efectuează în funcţie de specificul grupelor de mărfuri . dar nu mai puţin de două ambalaje . examenul organoleptic se fac luând la întâmplare 5-10% din numărul de ambalaje de transport care constituie lotul . Acestea au în comun condiţii legate de asigurarea temperaturii optime . Verificarea calitativă Aprecierea calităţii unui produs se face în scopul de a constata modul cum sunt respectate cerinţele prescrise de standarde şi în dorinţa de a găsi căi de perfecţionare a acestora . Verificarea calităţii se face în spaţii special amenajate numite „laboratoare” care permit aplicarea diferitelor metode şi tehnici de analiză . şi anume : . Verificarea ambalării .verificarea marcării . Proba medie reprezintă cantitatea de produs recoltată prin sondaj din diferite puncte ale produsului sau lotului . Verificarea calităţii se face pe un lot de marfă .recoltarea probelor medii pentru analiză . prezenţa instalaţiilor de apă .verificarea ambalajului de transport şi de desfacere . având aceeaşi formă de ambalaj şi aceeaşi dată de fabricaţie . reţea electrică de forţă etc. sunt necesare ustensile şi aparate specifice de lucru .

rezultatele obţinute reprezintă media aritmetică a două determinări de acelaşi fel efectuate în acelaşi timp . fie în procente.metoda organoleptică . Trebuie să se desfăşoare în condiţii optime şi să respecte o anumită ordine în stabilirea proprietăţilor . în aceleaşi condiţii ca lotul primit . Este o metodă rapidă . precum şi modul de lucru şi de stabilire a rezultatului . este prevăzută în STAS .se examinează unele caracteristici psihosenzoriale ale produselor. exprimată în grame . data fabricării şi luării probelor . cea de-a doua parte se păstrează în acelaşi loc . Metodele de laborator stabilesc proprietăţi fizico – chimice . denumirea produsului . În urma verificării. O parte de probă se trimite la laboratorul de analiză al întreprinderii .necorespunzătoare. fără a implica o aparatură de măsură şi control 15 . corespunzător tipului de produs . De asemenea . în normele speciale se indică aparatele sau reactivii folosiţi la determinare . Proba obţinută se împarte în părţi egale şi se ambalează în borcane de sticlă sau alte ambalaje impermeabile . numele şi semnătura persoanei care a luat proba . o parte din probă se trimite spre analiză unui laborator neutru .metode de laborator Fiecare metodă are o tehnică proprie care cuprinde etape distincte care trebuie respectate pentru a se obţine rezultate corecte . deci acceptate. Pentru verificarea calităţii produsului se folosesc diferite metode şi anume : . între care se mai admit mici diferenţe . deci respinse. Această metodă prezintă următoarele avantaje: . determinând împărţirea produselor în două categorii: .probei . . Probele vor fi sigilate şi etichetate cu : denumirea fabricii producătoare .corespunzătoare. Verificarea calităţii produselor se poate realiza astfel : a) Verificarea prin atribute . de cadre cu pregătire specială . în funcţie de produsul analizat .este simplă. Fiecare metodă de laborator este bine justificată printr-un scop bine precizat . În caz de litigiu . cu aparate specifice . dar poate fi subiectivă depinzând de acurateţea simţurilor şi de pregătirea persoanelor implicate în efectuarea ei . Metoda organoleptică stabileşte anumite proprietăţi ale produselor cu ajutorul organelor de simţ . se obţin rezultate exprimate fie în număr de defecte în întregul lot . microbiologice . uşoară . Sunt efectuate în condiţii de muncă corespunzătoare .

b) Verificarea calităţii prin intermediul caracteristicilor variabile se efectuează măsurători asupra unor caracteristici şi proprietăţi ale produselor. presupune stabilirea numărului de produse din eşantion care posedă sau nu caracteristica organoleptică respectivă şi împărţirea produselor în corespunzătoare şi necorespunzătoare . Recepţia calitativă şi cantitativă Există o delimitare între verificarea calitativă şi recepţia calitativă .) . Avantajul metodei constă în exactitate . De asemenea . . Este o metodă rapidă . dar prezintă dezavantajul că este subiectivă. permiţând calcularea unor indicatori statistici şi aplicarea unor coeficienţi de corecţie. uşoară . Presupune constatarea prezenţei sau absenţei caracteristicilor organoleptice la fiecare produs analizat. Verificarea calitativă se efectuează la nivelul industriei .2 . Este însă foarte des utilizată în industria chimică şi industria electrotehnică şi electronică. dar este mai complexă decât verificarea prin atribute. Controlul tehnic de calitate confirmă calitatea prin ştampilarea etichetei ce însoţeşte produsul . 16 . gust etc. deoarece rezultatele obţinute depind de acurateţea simţurilor persoanelor care fac verificarea calităţii şi de pregătirea profesională a acestora . necesitând personal calificat şi o aparatură de măsură şi control mai pretenţioasă şi mai scumpă. 3. culoare . pe etape de fabricaţie şi pe produse finite . dar diferă provenienţa produsului a cărui calitate trebuie stabilită . rezultatele transpunându-se asupra mediei şi dispersiei caracteristici măsurabile. Scopul este acelaşi . Metoda organoleptică stabileşte cu ajutorul organelor de simţ proprietăţile organoleptice ale produselor ( aspect .sofisticată.este economică în cazul produselor pentru care caracteristicile psihosenzoriale sunt determinate . miros.

Recepţia mărfurilor are loc o dată cu trecerea mărfurilor din proprietatea furnizorului ( întreprinderea producătoare )în proprietatea beneficiarului (întreprinderea comercială ) . măsurare . pe canale de distribuţie. numărare Scopul recepţiei mărfurilor este : • Verificarea modului în care furnizorii mărfurilor îşi îndeplinesc obligaţiile asumate prin contractul de furnizare. 17 . La nivelul comerţului toate mărfurile provin de la întreprinderile producătoare . Este un document important prin care fabrica certifică calitatea produsului . chimice şi cuprinde nivelul caracteristicilor de calitate . Obiectivele recepţiei mărfurilor sunt următoarele : • Evitarea pătrunderii în reţeaua comercială a mărfurilor necorespunzătoare calitativ sau din punct de vedere al sortimentului. a stocurilor supranormative. sortimentul. în ceea ce priveşte cantitatea. Recepţia mărfurilor este de două feluri : • RECEPŢIE CALITATIVĂ – presupune verificarea proprietăţilor produselor prin metoda organoleptică şi prin metode de laborator • RECEPŢIE CANTITATIVĂ – presupune preluarea mărfurilor prin cântărire . cu efecte negative asupra eficienţei • Influenţarea directă a organizaţiilor producătoare .3. garantându-l pentru o anumită perioadă de timp . ca şi condiţiile întrunite în momentul predării .Recepţia se efectuează atunci când verificăm produsele primite sau preluate de la producător . ambalarea. în scopul producerii de mărfuri în conformitate cu standardele şi normele tehnice • Stabilirea răspunderii materiale pentru pagubele înregistrate ca urmare a recepţionării mărfurilor care nu corespund calitativ şi cantitativ 3. • Evitarea formării. • Verificarea măsuri în care organele de transport şi-au respectat obligaţiile asumate cu privire la menţinerea cantităţii şi calităţii mărfurilor pe parcursul efectuării transportului. în conţinutul său sunt înscrise condiţiile tehnice stabilite de STAS pe baza căruia a fost fabricat produsul . calitatea.etc. care generează imobilizări de fonduri. De aceea . Buletinul de analiză Buletinul de analiză se eliberează pentru produsele alimentare .

în cursul elaborării lui. Progresele realizate în acest domeniu ar putea fi caracterizate ca lente până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial.CAPITOLUL IV CONTRIBUŢIA STANDARDIZĂRII LA ASIGURAREA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE 4. standardele au fost privite ca un instrument mai mult sau mai puţin de reglementare obligatorie a calităţii produselor. înţelegerea unui număr ridicat de probleme referitoare la protecţia consumatorului. cât şi faţă de cele din import. Liberalizarea schimburilor dintre state prin înlăturarea barierelor vamale şi a celor tehnice din calea comerţului cu produse alimentare nu s-a putut realiza fără o armonizare prealabilă a normelor alimentare. Cadrul legislativ privind calitatea produselor alimentare Dintotdeauna s-a dorit apărarea intereselor şi sănătăţii consumatorilor. În vederea îndeplinirii acestui obiectiv. atât faţă de produsele autohtone. un acord general realizat pe probleme tehnice permite. motiv pentru care. a fost indispensabilă încercarea de a elabora standarde alimentare internaţionale care să răspundă şi cerinţelor ridicate de exportatori şi exigenţelor impuse de către importatori. treptat.1. În plus. a apărut şi s-a accentuat o contradicţie între dinamica progresului tehnico-ştiinţific şi economic şi caracterul 18 . O perioadă de timp.

39 / 1998 şi urmăreşte. mediului înconjurător şi apărarea intereselor consumatorilor. în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat. pentru probleme reale sau profesionale. protecţia vieţii.  standardul este un document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut. sănătăţii şi securităţii persoanelor fizice. În România.stagnant al prescripţiilor de calitate mărginite uneori la indicatori nesemnificativi sau limitanţi. reprezentarea intereselor economiei naţionale în activităţile de standardizare internaţionale şi europene. conform standardului SR. Activitatea de standardizare se desfăşoară în baza Ordonanţei Guvernului nr. energii şi efort uman.10000-1:  standardizarea este o activitate specifică prin care sunt stabilite. urmărind obţinerea unui grad de ordine într-un context dat. prescripţii sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatele lor. înlăturarea barierelor tehnice din calea comerţului internaţional. care stabileşte pentru utilizări comune şi repetate reguli. recunoaşterea internaţională a produselor şi serviciilor româneşti. obţinerea unui sistem unitar de cerinţe pentru certificarea conformităţii. următoarele: îmbunătăţirea calităţii vieţii. obţinerea unei economii globale de materiale. în principal. 19 . prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate. promovarea rezultatelor consolidate ale ştiinţei şi tehnologiei ţinând seama de gradul de dezvoltare al economiei. protecţia consumatorilor printr-un nivel de calitate al produselor şi serviciilor adaptat necesităţilor şi verificat corespunzător.

România este membră a I. apolitică. al cărei scop principal este acela de a dezvolta standardizarea naţională. . ASRO este recunoscută ca organism naţional de standardizare de către statul român şi îşi desfăşoară activitatea la nivel naţional. a sănătăţii şi a securităţii persoanelor fizice. Aplicarea standardelor are caracter voluntar şi poate deveni obligatorie în cazul în care considerente de ordin public. precum şi reprezentanţe în străinătate.O. . Conform prevederilor ordonanţei menţionate. Asociaţia urmăreşte: . regională şi internaţională.elaborarea şi implementarea programului de standardizare naţională pe baza solicitărilor primite din partea autorităţilor şi a altor părţi interesate în standardizarea naţională. europeană. de interes public. s-a constituit Asociaţia de Standardizare din România. transferându-se responsabilităţile în domeniu către cei care sunt principalii beneficiari ai activităţii. respectiv în 20 . Prin această reformă instituţională în standardizarea naţională se realizează alinierea la normele europene. putându-se înfiinţa filiale.elaborarea şi aprobarea. neguvernamentală.( Organizaţiei Internaţionale de Standardizare ) şi urmăreşte armonizarea standardelor naţionale (SR) cu cele internaţionale şi europene. modificarea şi anularea standardelor naţionale.S. reconfirmarea. persoană juridică de drept privat. în conformitate cu prevederile din legislaţia privind standardizarea naţională în România şi cu regulile standardizării europene şi internaţionale. precum şi adoptarea standardelor internaţionale şi a standardelor europene ca standarde naţionale. precum şi dezvoltarea colaborării cu părţile interesate în standardizarea naţională. sucursale în ţară.reprezentarea României şi participarea în organismele internaţionale şi europene de standardizare.stabilirea principiilor şi metodologiei standardizării naţionale. fără scop lucrativ. a mediului înconjurător şi de apărare a intereselor consumatorilor fac necesară o astfel de măsură. de protecţie a vieţii. .

editarea. . de standarde naţionale din alte ţări. distribuitori.colaborarea în domeniul standardizării cu organisme similare din alte ţări.publicarea şi implementarea regulilor privind aplicarea mărcilor de conformitate cu standardele internaţionale şi europene.elaborarea standardelor naţionale în cadrul comitetelor tehnice de standardizare constituite în diverse domenii de activitate. transfer de cunoştinţe. Comitetul European de Standardizare (C. .constituirea punctului de informare şi a bazei de date pentru standarde şi reglementări tehnice şi punerea la 21 . instruire. .).crearea unui climat favorabil aplicării standardelor în economie şi dezvoltării standardizării la toate nivelurile: naţional. cât şi alte documente din domeniul standardizării.efectuarea de operaţiuni de import .N. tipărirea. publicarea şi difuzarea standardelor naţionale şi a altor publicaţii din domeniul standardizării. .constituirea şi ordonarea sistematică a colecţiei de standarde naţionale (inclusiv sub formă de proiecte).Organizaţia Internaţională de Standardizare (I. .). . precum şi în alte organisme internaţionale sau regionale de standardizare. profesional şi de firmă.). pentru produsele şi serviciile conforme cu standardele naţionale.prestarea de servicii de consultanţă. în domeniul standardizării şi al asigurării calităţii. .S. . stocarea şi diseminarea informaţiilor în domeniul standardizării. asistenţă tehnică etc. colectarea.O. . la cerere. .asigurarea în cadrul comitetelor tehnice de standardizare a reprezentării echilibrate a părţilor interesate (producători.acordarea dreptului de utilizare a mărcilor naţionale în conformitate cu standardele naţionale. expertiză. autorităţi etc. prelucrarea. .E.export şi comercializarea de standarde. consumatori. de standarde europene şi internaţionale. documentaţii şi literatură de standardizare.

participarea la elaborarea actelor normative care au legătură cu standardizarea naţională. a standardelor naţionale obligatorii şi profesionale.2. particularităţi tehnologice. În funcţie de 22 . în special a celor prin care sunt transpuse în legislaţia română directivele europene. 4. Standardul de firmă conturează calitatea prescrisă oferită de un agent economic producător. . Definirea produsului prin elementele esenţiale de identificare a obiectului. care le-au elaborat. .distribuitor sau comerciant.standarde române (SR) care se aplică la nivel naţional.dispoziţia oricăror persoane interesate a materialelor de specialitate pe care acestea le deţin. Tipuri de standarde În România se elaborează trei categorii de standarde: . . . . în cadrul organizaţiilor profesionale legal constituite.standarde profesionale (SP) ce se aplică în anumite domenii de activitate. societăţilor comerciale şi al altor persoane juridice care le-au elaborat.publicarea de informaţii referitoare la standardele naţionale şi informarea periodică a autorităţilor despre stadiul lucrărilor de standardizare în cadrul programului de standardizare naţională şi în domeniile reglementate de acestea. Standardul de firmă pentru produsele alimentare se elaborează în spiritul şi accepţiunea limitantă a standardelor internaţionale. Structura standardelor de firmă pentru produsele alimentare este particularizată prin următoarele segmente specifice: 1.standarde de firmă (SF) care se aplică în cadrul regiilor autonome. a normelor internaţionale de recomandare. domeniul de aplicare.stabilirea regulilor de procedură pentru participarea la standardizarea naţională şi desfăşurarea activităţilor de standardizare. tipuri sau clase de calitate.

utilă pentru derularea contractelor. În relaţiile contractuale şi mai ales în derularea contractelor .interesul firmei. declarându-le tipul (identitatea) şi proporţia lor. denumite uneori şi condiţii tehnice de calitate. Ordonarea se face începând cu caracteristicile sau proprietăţile organoleptice. 23 . 5. Lotul de marfă fiind definit ca o mulţime finită şi omogenă de produse de acelaşi fel. După caz. se prevăd verificări periodice. Regulile pentru verificarea calităţii se referă în principal la verificările de lot. proprietăţile microbiologice. 3. sunt consemnate în standard. iar în unele cazuri cu proprietăţi de utilizare sau de întrebuinţare. denumite uneori ingrediente. se operează numai cu loturi de marfă. după caz. Caracteristicile de calitate prescrise. se face trimiterea standardului ce prescrie metoda de măsurare sau de determinare standardizată sau. Metodele de analiză prescrise pentru evaluarea sau determinarea calităţii prescrise sunt consemnate în standardul de firmă prin diferite elemente de identificare. Pentru fiecare caracteristică de calitate prescrisă. pentru parametrii care fac obiectul reglementărilor sanitare în vigoare pe plan naţional sau internaţional se fac trimiteri exprese la standardul sau documentul oficial care descrie metoda de analiză. sunt prezentate şi alte aspecte care întregesc sau completează o imagine virtuală a produsului respectiv. ingredientele sunt enumerate în ordinea descrescătoare a calităţii lor. se prezintă metoda de verificare uzuală sau convenită. în standard trebuie precizate mărimea lotului şi cerinţele esenţiale pentru asigurarea omogenităţii. Condiţii pentru materii prime şi aditivi utilizaţi. condiţiile de eşantionare spre a reflecta fidel unitatea şi reprezentativitatea probelor. În mod curent. Proporţia este dată în unităţi fizice sau convenţionale (de regulă în procente) numai în măsura obligativităţii legale pe plan naţional sau internaţional. 4. 2. continuând cu proprietăţile fizice şi/sau chimice. De asemenea. în mod grupat în două sau mai multe categorii. pe unitatea de produs.

coloranţii sintetici i-au substituit pe cei naturali. fie separat. care asigură avantaje certe pe plan promoţional şi managerial. pe de o parte şi neconcordanţa dintre standardul naţional şi standardele internaţionale. iar fertilizanţii artificiali se extind la scara globală. este necesară alinierea şi armonizarea standardelor naţionale cu cele internaţionale. fenomenul general care se propagă este acela al creării de înlocuitori artificiali sau sintetici ai produselor naturale. CAPITOLUL V FRAUDE ŞI FALSIFICĂRI ÎN DOMENIUL STANDARDIZĂRII Un aspect caracteristic orientării actuale a merceologiei este determinat de rapiditatea transformărilor care caracterizează epoca în care trăim: procesele productive şi evoluţia tehnologiei fac posibilă crearea continuă de noi produse. 24 . pot deveni la un moment dat o frână puternică în dezvoltarea economiei unei ţări. reflectată şi în standardizarea de firmă. De multe decenii. poate constitui prima fază în procesul de substituire completă a fibrelor naturale şi a gumei. pe de altă parte. În ceea ce priveşte mărfurile. marcarea. de exemplu. dar şi pe piaţa internă a unui stat. conţinând cele mai importante şi semnificative aspecte implicate în negocierea şi încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a loturilor de mărfuri alimentare. Standardizarea are un puternic impact asupra comerţului internaţional. Acest fapt determină limitarea ariei geografice a schimburilor comerciale internaţionale prin scăderea capacităţii concurenţiale şi competitivităţii produselor autohtone nu numai pe pieţele internaţionale. transportul. depozitarea (şi respectiv păstrarea). Ambalarea. fie împreună sau grupat. garantarea şi documentele ce însoţesc lotul sunt prescrise în standardele de firmă. Neconcordanţa dintre standardele naţionale ale diferitelor ţări. creşterea continuă a producţiei de fibre textile şi elastomeri sintetici. În consecinţă.6. corespunzător cerinţelor şi evoluţiei pieţei actuale.

Fraudele sunt rezultatul unei erori provocate. legislativi. cu precădere cele merceologice. Dezvoltarea socială. economici. precum şi a substituenţilor celor naturale. în mod inevitabil. întrucât lipsa de onestitate şi de corectitudine nu atinge acelaşi nivel. Acestea pot influenţa rămânerea pe piaţă a ambelor produse. prejudiciile negative destul de mari se repercutează în amonte de comerţ şi producţie. poate fi dezastruos pentru societate. în momentul lansării pe piaţă se face cunoscut ca având un nivel calitativ mai scăzut. aduce o serie de avantaje. frauda este definită ca un complex de acte neoneste aplicate în raporturile comerciale. care trebuie să 25 . ca urmare a lipsei de onestitate a oamenilor sau legislaţiei permisive. se referă la acţiunea voită şi precisă de obţinere a unui profit comercial ilicit. Dezvoltarea şi progresul ştiinţific au furnizat chiar şi mijloacele pentru mascarea fraudelor. un înlocuitor. în special în cazul produselor de origine vegetală. În acest mod. Concurenţa dintre un produs nou şi un produs existent conduce. cunoscute sub denumirea de fraude. totodată. ştiinţifică şi istorică a condus la creşterea şi diversificarea necontrolată a fraudelor comise asupra mărfurilor. În fapt. conservarea şi păstrarea necorespunzătoare a acestora reprezintă unul dintre obiectivele cel mai des dezbătute ale merceologiei. respectiv conferirea unei noi utilităţi. Fraudele există din toate timpurile. la dispariţia unuia dintre cele două (mai ales dacă utilitatea este aceeaşi). care se perpetuează sistematic. economică. Chiar şi între fraudatori există discrepanţe mari. cercetarea modalităţilor de falsificare şi alterare cauzate de prepararea. Acest lucru depinde de o serie de factori tehnici. dar şi economic şi social. Se poate reţine. Efectul fraudelor. atât cu caracter tehnic. asupra cercetării şi proiectării. cantitatea şi calitatea acestor produse pot fi programate foarte exact. În limbajul curent. este determinat de independenţa producţiei lor de factorii climatici şi fenomenele meteorologice. Un avantaj general al anumitor produse sintetice. Identificarea calităţii şi a originii mărfurilor. că existenţa produselor sintetice şi artificiale. De multe ori. apoi. Anomaliile voluntare ale mărfurilor. au o importanţă crescută. aspectele tehnice. este posibil să fie preferat produsului natural însuşi. Dintre aceştia. politici. Nu trebuie să uităm că opinia publică este crudă faţă de toţi producătorii şi comercianţii (dintre care numai unul poate să fie fraudator). dar. fraudele obligă producătorii să ducă o luptă dură cu concurenţii neoneşti.De obicei. prin redirecţionarea lor către un alt sector de activitate specific.

întreprinderile sunt obligate să se preocupe permanent de creşterea performanţelor tehnicofuncţionale ale produselor lor. Contrafacerea se constată când alimentul apare în comerţ cu o compoziţie şi valori diferite de cele declarate. respectiv pentru fabricarea produselor la un preţ de cost cât mai scăzut. fiind pedepsite contravenţional sau penal după caz.12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite stipulează în articolul 1 că „falsificarea sau substituirea de mărfuri sau orice alte produse. falsificarea unui aliment nu afectează valoarea igienică . De regulă.modificării sau conferirii unor proprietăţi pe care produsul nu le justifică prin compoziţia sa ”. cât şi pentru satisfacerea cerinţelor tot mai mari ale consumatorilor. care pot fi comise asupra mărfurilor alimentare sunt următoarele: Falsificarea În România Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. benefice pentru populaţie. în aceste condiţii. pentru a se putea menţine pe pieţele de desfacere şi a pătrunde pe noi pieţe. În lumea de azi. atât pentru creşterea eficienţei economice a activităţii. frauduloase. Când fraudele comerciale privesc mărfurile alimentare. Aceasta constă în modificarea raportului între componentele unui aliment fără să se efectueze vreo aditivare cu alte substanţe. ele trebuie să-şi perfecţioneze procedeele de fabricaţie.elaboreze noi studii şi cercetări. acest fapt poate conduce la creşterea nocivităţii asupra sănătăţii consumatorului sau la diminuarea valorii nutritive a alimentului. Astfel. în faţa unor tendinţe accentuate de globalizare ca şi a unor progrese ştiinţifice şi tehnice spectaculoase. produsul oferit se bazează fie pe un nou 26 . întreprinderile trebuie să lanseze periodic pe piaţă produse noi sau modernizate. cunoscând ca sunt falsificate sau substituite” constituie activităţi comerciale ilicite. Principalele forme de manopere. ci modifică valoarea nutritivă şi în consecinţă afectează sau derutează colectivitatea. Legea nr. precum şi expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri. 184 din 4 aprilie 1972 arată că: „se consideră falsificare adaosul oricărei substanţe naturale sau sintetice în scopul mascării unor defecte ale produselor sau băuturilor. cu scopul de a realiza produse noi. cu caracteristici capabile să atragă cumpărătorii. Cunoaşterea gradului de nocivitate a mărfii este foarte importantă mai ales în ceea ce priveşte conţinutul în aditivi periculoşi care contravin dispoziţiilor legale. În faţa unei concurente din ce în ce mai aspre. Apare evident că.

Tentaţiile cele mai mari. el existând ca fenomen încă din antichitate. În acest fel. înlocuind parţial o substanţă sau mai multe. în special. Contrafăcătorul viciază produsul şi imaginea lui pe piaţă . se pune problema protejării juridice a acestuia împotriva unor posibile contrafaceri. le desface la preţuri apropiate de cele originale. astfel pot fi substituite: carnea. de origine vegetală. pentru a îndepărta riscul de detectare a falsurilor. deşi adesea. de cantitatea şi valoarea substanţelor proteice. semifabricate şi produse finite se încadrează în prevederile normelor de igienă în măsura în care se practică în afara prevederilor prin care este considerată falsificare.biologică a produselor de carne este condiţionată de valoarea componenţilor acestora şi. Prin analizele fizico-chimice de laborator se urmăreşte determinarea în preparatele de carne a unor componenţi cu valoare nutritivă inferioară (ex. în tehnologia de fabricaţie a diverselor produse de carne. obţinând profituri fabuloase. fie reprezintă un model mai atrăgător etc. cu alte ingrediente protidice şi/sau glucidice. Substituirea constă în modificarea compoziţiei unui aliment. Valoarea nutritiv . deja bine stabiliţi pe piaţă. Tehnicile de falsificare a materiilor prime constau în substituirea unor produse şi utilizarea lor repetată. o data cu explozia informaţională şi cu globalizarea comerţului. Contrafăcătorul obţine profit prin înşelarea consumatorilor. sunt de substituire a cărnii de calitate superioară cu cărnuri inferioare calitativ sau. asumându-şi deliberat identitatea unor producători reputaţi. Deşi conceptul de contrafacere nu este nou. peştele prin folosirea unor sorturi de calitate inferioară. acesta a devenit o problemă serioasă pentru societate şi pentru economia ei. de calitate şi valoare inferioară. de regulă. cu altele. Din momentul realizării unui astfel de produs. iar nepedepsit introduce un element de incertitudine şi de neîncredere din partea creatorilor că autoritatea publică îi apară munca. presupus superior celor oferite de concurenţi. astfel că acesta poate să evite investiţia de capital cerută de producerea unui produs de calitate autentic (materiale de bună calitate. fie posedă greutăţi sau gabarite mai reduse. Substituirile de materii prime. contrafăcătorul îşi poate vinde produsele mult mai ieftin decât producătorul original. efectuarea de cercetare-dezvoltare şi realizarea unei publicităţi şi a studiilor de piaţă adecvate).principiu constructiv ce-i oferă parametri funcţionali superiori. control de calitate riguros. grăsimile în funcţie de preţ şi băuturile. 27 .

pentru prevenirea acestor accidente care nu numai că afectează buna desfăşurare a activităţii comerciale . un raport colagen-proteină de maximum 20% cu excepţia cârnaţilor.când se diminuează valoarea alimentara sau se urmăreşte mascarea defectelor. dar este şi predispus la o serie de accidente care îi pot determina incapacitatea temporară sau permanentă de muncă . În Codex Alimentarius se prevede că aceşti adjuvanţi pot fi introduşi în produsele alimentare atunci când sporesc interesul consumatorului pentru produsul respectiv. substanţele proteice. 975/1998 prevede. în aşa fel încât să se reţină. Protecţia muncii reprezintă un ansamblu de acţiuni şi măsuri ce au ca obiect cunoaşterea şi înlăturarea tuturor elementelor care pot apărea în 28 . în principal. Ordinul Ministerului Sănătăţii din România nr. dar se interzice categoric folosirea lor atunci când cantitatea propusă prezintă risc pentru sănătate . este necesară respectarea unor norme de protecţie a muncii . carne congelată cu o capacitate redusă de hidratare şi reţinere a apei. CAPITOLUL VI NORME DE PROTECTIE A MUNCII Activitatea de comerţ presupune desfăşurarea unor procese de muncă prin care personalul comercial este supus unui efort fizic şi psihic susţinut . la care maximum admis este 30%.colagen şi decelarea unor substituenţi ai cărnii cu ingrediente nepermise sau în cantităţi mai mari decât cele permise). De aceea. În tehnologiile moderne. care să mărească puterea de reţinere a apei în produsul finit. conform Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. O alta posibilitate de substituire a proteinelor din preparatele de carne o reprezintă făina de soia care. cu consecinţe favorabile asupra caracteristicilor psihosenzoriale ale acestora. este supusă unor procese de purificare. Proporţia adaosului de făină de soia în preparatele din carne este de maxim 3% din masa produsului. se apelează din ce în ce mai frecvent la soluţii tehnologice. pentru a fi întrebuinţată. 975 / 1998. ci pot provoca şi o serie de neplăceri pentru persoanele accidentate . instituite la nivelul fiecărei unităţi comercile în parte . se utilizează deseori la fabricarea preparatelor. caltaboşilor şi a tobelor. care sunt aduse la cunoştinţa personalului comercial . pentru preparatele din carne. De aceea .

ci trebuie să le considere parte integrantă a întregii activităţi . Evaluarea greutăţii obiectului şi pregătirea pentru a-l ridica se realizează prin următoarele operaţii : 29 .procesul muncii . La casele de marcat . trebuie respectate anumite reguli privind manipularea şi transportul mărfurilor : 1. Lucrătorii care desfăşoară activităţi în comerţ trebuie să cunoască toate informaţiile cu privire la :  Riscurile la care sunt expuşi  Părţile periculoase ale echipamentelor tehnice utilizate în funcţie de specificul activităţii  Dispozitivele de protecţie existente  Mijloacele de protecţie  Modul de intervenţie în caz de avarii sau accidente  Sistemele de avertizare Dotarea cu echipamentul individual de protecţie şi alegerea acestuia în funcţie de riscurile specifice fiecărui tip de activitate sau operaţie comercială se vor face conform Normativului – cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie. Pentru prevenirea accidentelor şi reducerea pagubelor provocate de deteriorarea mărfurilor sau ambalajelor . pentru a putea în primul rând să le prevină . la instalaţiile care sunt conectate la sursele de energie electrică existente în unităţile comerciale . îmbrăcămintea şi încălţămintea trebuie să fie antistatice şi se interzice utilizarea îmbrăcămintei sintetice generatoare de sarcini electrice sau a încălţămintei cu accesorii metalice . înaintea începerii programului de lucru va fi verificată legătura cu conductorul de nul şi integritatea cablurilor care le conectează . Echipamentele tehnice utilizate pentru transportul loturilor la rampă de încărcare – descărcare . susceptibile să provoace accidente şi îmbolnăviri profesionale . Orice activitate economică trebuie să aibă în vedere pe lângă cerinţele de productivitate şi pe cele de securitate a muncii . Conducătorii şi organizatorii proceselor comerciale nu trebuie să neglijeze măsurile de protecţie . În zonele cu pericol potenţial de apariţie a electricităţii statice în mediul de muncă . Studiul protecţiei muncii trebuie să înceapă prin cunoaşterea problemelor generale de bază care pot cauza accidente şi îmbolnăviri profesionale . trebuie sa fie adecvate sarcinii de muncă sau adaptabile cu uşurinţă pentru îndeplinirea acesteia şi să poată fi utilizate de către angajaţi fără a prezenta riscuri pentru sănătatea şi siguranţa lor.

Prinderea obiectului :  Ţinerea obiectului aproape de corp când este ridicat  Prinderea obiectului de marginile de jos Alegerea poziţiei de ridicare :  Îndoirea genunchilor pentru a ridica obiectul  Ţinerea spatelui drept  Nu se îndoaie şi nu se răsuceşte mijlocul Ridicarea obiectului :  nu se fac mişcări bruşte  ridicarea treptată cu îndreptarea picioarelor  nu se răsuceşte corpul Evitarea accidentelor :  Se evită întinderile  Nu se folosesc cutii pe post de scară  Se folosesc mijloace de ridicare mecanizate 4. . 6. Verificarea înălţimii şi lăţimii obiectului  Împingerea obiectului cu piciorul pentru a estima greutatea acestuia  Aranjarea obiectului astfel încât să fie uşor de manevrat  Îndepărtarea obstacolelor din drum Operaţiile se desfăşoară cu respectarea următoarelor reguli : .40 m .nu se ridică obiectul dacă podeaua este udă sau alunecoasă .dacă obiectele sunt prea grele se apelează la mijloace de transport .înălţimea maximă atinsă cu mâna este de 2 m . Poziţionarea corpului se realizează prin următoarele operaţii :  Plasarea unui picior pe una din laturile obiectului  Poziţionarea celuilalt picior în spatele obiectului 3.60 m . 5.înălţimea maximă până la care mărfurile pot fi preluate în condiţii de siguranţă este de 1. 30 . 2.înălţimea maximă de ridicare manuală a mărfurilor este de 1.

Carmen Băbăiţă . Marius Bizerea . Gabriela Simionescu . Vasile Bozgan ( coordonator ) . Timişoara . 2002 2. manual pentru clasa a X-a . 2001 4. Editura Niculescu ABC . Roxana Georgescu .Elena Stan . nivel I .BIBLIOGRAFIE : 1. Tănţica Petre . 2005 31 . Studiul Calităţii Produselor şi Serviciilor . Editura Oscar Print . Editura Economică Preuniversitaria. 2005 3. Suzana Ilie . Manual pentru şcoala de arte şi meserii . Cristina Tanislav . Merceologie . Rodica Albu . Editura Mirton . Eugen Falniţă . Ştefania Mihai . Modulul Studiul Mărfurilor . Gabriela Iordache . Comerţ şi Servicii – Manual pentru şcoala de arte şi meserii .

Gabriela Iordache . Tănţica Petre .5. Tănţica Petre . 2002 7. Editura Niculescu ABC . Gabriela Iordache . Studiul Calităţii Produselor şi Serviciilor . Ştefan Silviu Mitrea . Ştefan Pece . manual pentru clasa a XII-a . 2004 6.A. Protecţia muncii . Bucureşti .. 1998 32 . Studiul Calităţii Produselor şi Serviciilor . manual pentru Învăţământul preuniversitar . Editura Niculescu ABC . Editura Didactică şi Pedagogică R. manual pentru clasa a XI-a .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful