CALITATEA ŞI VALOAREA NUTRITIVĂ A MĂRFURILOR ALIMENTARE CUPRINS

ARGUMENT ……………………………………………………………………………1 CAPITOLUL I CALITATEA ŞI FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ MĂRFURILE ALIMENTARE ………………………………………………………………………….2 1.1. Calitatea mărfurilor alimentare ………………………………………………………2 1.2. Factorii care influenţează şi determină calitatea produselor………………………….3 CAPITOLUL II VALOAREA NUTRITIVĂ A PRODUSELOR ALIMENTARE…………………….7 2.1. Valoarea nutritivă……………………………………………………………..…….. 7 2.2. Valoarea calorică …………………………………………………………………...12 2.3. Gradul de asimilare a alimentelor …………………………………………………..12 CAPITOLUL III VERIFICAREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE…………………...13 3.1. Verificarea calitativă………………………………………………………………...13 3.2 . Recepţia calitativă şi cantitativă ……………………………………………………15 3.3. Buletinul de analiză …………………………………………………………………16 CAPITOLUL IV CONTRIBUŢIA STANDARDIZĂRII LA ASIGURAREA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE…………….17 4.1. Cadrul legislativ privind calitatea produselor alimentare ………………………….17 4.2. Tipuri de standarde………………………………………………………………….20 CAPITOLUL V FRAUDE ŞI FALSIFICĂRI ÎN DOMENIUL STANDARDIZĂRII ……………22 CAPITOLUL VI NORME DE PROTECTIE A MUNCII ……………………………………………...26 BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………….29

ARGUMENT

Produsele alimentare reprezintă furnizorul principal de elemente chimice simple şi complexe care participă la formarea ţesuturilor şi substanţelor bioactive necesare organismului . Având în vedere faptul că formarea , dezvoltarea , activitatea , sănătatea organismului depind de modul cum hrana zilnică îi satisface trebuinţele nutritive este important să cunoaştem compoziţia chimică a alimentelor , contribuţia acestora la asigurarea unui regim alimentar raţional. De aceea , studierea produselor alimentare urmăreşte cunoaşterea şi aprecierea alimentelor din punct de vedere nutritiv , dar şi din punct de vedere biologic . În acest fel putem explica ştiinţific anumite transformări pe care le suferă produsele în procesul prelucrării , păstrării şi transportului şi putem influenţa pozitiv aceste transformări . Prin cunoaşterea caracteristicilor de calitate ale produselor alimentare, putem să evaluăm în cunoştinţă de cauză mărfurile la primire şi putem recomanda la vânzare mărfurile tocmai prin aceste caracteristici şi importanţa lor pentru metabolismul organismului . Importanţa calităţii produselor alimentare este cu atât mai mare în perioada actuală cu cât clientul face din calitate principalul criteriu de cumpărare . Acesta are dreptul la alegere liberă , adică îşi poate alege din varietatea sortimentală existentă pe piaţă produsele care corespund mai bine nevoilor şi aşteptărilor sale .

2

CAPITOLUL I CALITATEA ŞI FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ MĂRFURILE ALIMENTARE 1.1. Calitatea mărfurilor alimentare
Principalele grupe de produse alimentare sunt conform clasificării merceologice următoarele : • Cereale şi derivate din cereale • Legume , fructe şi derivate • Zahărul şi produsele zaharoase • Produse gustative • Grăsimi alimentare ( vegetale , animale şi mixte ) • Lapte şi produse din lapte • Ouă şi produse din ouă • Carne şi produse din carne • Peşte şi produse din peşte • Concentrate alimentare Calitatea produselor este definită prin „totalitatea însuşirilor unui produs , care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface anumite cerinţe”. Standardul SR EN ISO 9000 /2000 „Sisteme de management al calităţii . Principii de bază şi vocabular” defineşte calitatea astfel : „ Aptitudinea unui ansamblu de caracteristici intrinseci de a satisface nevoile exprimate şi implicite .” Calitatea produselor nu este de sine stătătoare , ci există numai în relaţie cu cerinţele clienţilor . În ultimă instanţă , clientul , cumpărătorul , utilizatorul este cel care hotărăşte ce este calitatea . Componentele calităţii produselor sunt : - cerinţele calităţii - proprietăţile produselor - caracteristicile de calitate ale produselor

3

care îl particularizează în raport cu alte produse şi care îi conferă capacitatea de a satisface anumite trebuinţe umane . Factorii care influenţează şi determină calitatea produselor Calitatea produselor este determinată de o serie de factori care acţionează atât în procesul producţiei . însuşiri ale unui produs . Proprietăţile produselor sunt trăsături . formulate ca urmare a cercetărilor de marketing . până la satisfacerea acestora şi evaluarea gradului de satisfacere a lor . Acesta are dreptul la alegere liberă .Cerinţele calităţii sunt expresii generale ale nevoilor clienţilor . Factori care acţionează în producţie ( determină proprietăţile mărfurilor ) :  Cercetare şi proiectare  Materii prime şi materiale  Procesul tehnologic  Resursa umană  Asigurarea şi controlul calităţii  Standarde şi norme tehnice 4 . în toate etapele traiectoriei produsului .2. servicii de calitate şi comisii de recepţie a pe grupe de mărfuri . Importanţa calităţii produselor este cu atât mai mare în perioada actuală cu cât clientul face din calitate principalul criteriu de cumpărare . care au obligaţia să stabilească calitatea produselor la primire . de la identificarea cerinţelor clienţilor . apoi transpuse în documentaţia tehnică sub formă de proprietăţi . cât şi în procesul circulaţiei mărfurilor . 1. Factorii care influenţează şi determină calitatea se grupează astfel : I. Caracteristicile de calitate sunt proprietăţile cele mai importante proprietăţi ale unui produs cu ajutorul cărora se determină la un moment dat gradul de satisfacere a trebuinţelor clienţilor . precum şi să urmărească modul în care produsele îşi menţin calitatea pe parcursul perioadei de păstrare garantată de producător . La nivelul comerţului s-au înfiinţat la nivelul întreprinderilor comerciale laboratoare de control al calităţii produselor . adică îşi poate alege din varietatea sortimentală existentă pe piaţă produsele care corespund mai bine nevoilor şi aşteptărilor sale .

II. precum şi recepţiei calitative şi cantitative . Compartimentul de marketing are următoarele atribuţii :  Identificarea cerinţelor clienţilor  Transpunerea cerinţelor în valori ale proprietăţilor produselor  Evaluarea gradului de satisfacere a cerinţelor clienţilor Materii prime şi materiale Reprezintă resursele materiale ale organizaţiei . o importanţă deosebită trebuie acordată definirii cerinţelor privind calitatea materiilor prime şi selectării furnizorilor de materii prime . economice . Verificarea exigentă a calităţii materiilor prime folosite în procesul de fabricaţie reprezintă esenţa acestui factor . funcţionale . Factori care acţionează în sfera circulaţiei mărfurilor (postproducţie ) :  Ambalarea  Transportul  Depozitarea – păstrarea Cercetarea şi proiectarea În perioada actuală . 5 . Materiile prime şi materialele determină în mod hotărâtor calitatea mărfurilor . proiectarea cu ajutorul calculatorului facilitează stabilirea caracteristicilor de calitate ale unui produs şi adaptarea lor la cerinţele clienţilor .organizarea fluxului tehnologic . Are rol hotărâtor în determinarea calităţii prin : . deoarece proprietăţile lor se transferă în mare parte în valorile principalelor caracteristici de calitate ale produselor . pe baza unui proiect sau reţetă de fabricaţie . anchete .calitatea utilajelor şi echipamentelor . igienico – sanitare . Procesul tehnologic Procesul tehnologic este un ansamblu de operaţii logic succedate .respectarea disciplinei tehnologice Calitatea utilajelor se exprimă prin caracteristicile tehnice . Specialiştii atribuie cercetării şi proiectării o pondere foarte mare în asigurarea unui nivel calitativ superior . De aceea . Testarea pieţei actuale şi potenţiale este realizată de compartimentul de marketing prin interviuri . observaţii directe .

Resursele umane Resursa umană a organizaţiei economice prezintă importanţă pentru calitate prin calificarea profesională .amplasarea corespunzătoare a produselor în mijloacele de transport pentru a se asigura stabilitatea pe perioada transportului .mijloace de transport corespunzătoare grupei de mărfuri şi modalităţi de transport corespunzătoare . transport şi depozitare 6 . umiditate . Nerespectarea acestor reguli duce la obţinerea unor produse neconforme sau defecte .Organizarea fluxului tehnologic presupune amplasarea optimă a utilajelor . constituirea echipelor de lucru pentru desfăşurarea unei activităţi care să respecte disciplina tehnologică . Transportul mărfurilor Are rolul de a menţine calitatea în timpul efectuării lui . Ambalarea mărfurilor Ambalajul trebuie să îndeplinească următoarele funcţii : . Asigurarea şi controlul calităţii Asigurarea calităţii are ca obiectiv prevenirea defectelor .funcţia de conservare şi protecţie a calităţii produselor ambalate . în funcţie de caracteristicile grupei de produse . perfecţionarea pregătirii profesionale . Pentru aceasta trebuie să se asigure următoarele condiţii : . ca tehnici de motivare a personalului se folosesc premiile .condiţii de igienă . În cazul defectelor se pune problema răspunderii juridice pentru produsul respectiv .funcţia de manipulare .condiţii de temperatură . Aceasta presupune ca lucrurile să fie făcute bine de prima dată şi de fiecare dată .( producătorul are obligaţia de a despăgubi clientul pentru pierderile cauzate de un produs ) . menţinerea integrităţii produselor . Managerul organizaţiei are atribuţia de a asigura instruirea şi perfecţionarea lucrătorilor pentru satisfacerea cerinţelor clienţilor . evidenţierile pentru propunerile de îmbunătăţire a calităţii . O altă atribuţie a conducerii organizaţiei este motivarea personalului . compoziţia chimică a aerului şi circulaţia aerului . de a evalua eficacitatea instruirii .

Aceasta poate duce la modificări negative sau pozitive ale calităţii produsului . transportului şi depozitării .Pe parcursul manipulării . Ambalajul are rolul de a proteja produsul faţă de aceşti factori . ca urmare a acţiunii unor factori . chimici şi biologici . Păstrarea mărfurilor Păstrarea mărfurilor se face în spaţii special amenajate numite depozite . 7 . Păstrarea mărfurilor este una din etapele circuitului tehnic al produselor cu influenţe foarte mari asupra calităţii produselor . mărfurile sunt supuse unor factori fizici . evitându-se astfel pierderile cantitative sau modificările calitative ale produselor .

CAPITOLUL II VALOAREA NUTRITIVĂ A PRODUSELOR ALIMENTARE 2. transport . Apa Prezenţa apei în produsele alimentare determină stabilitatea şi calitatea acestora . valoarea nutritivă presupune nu numai un conţinut adecvat de substanţe nutritive . absenţa substanţelor nocive .valoarea psiho-senzorială ( organoleptică şi estetică ) . substanţele minerale . vitamine . Produsele alimentare pot conţine pe lângă substanţele necesare organismului şi substanţe indiferente sau chiar antinutriţionale şi dăunătoare . enzime . Valoarea nutritivă Valoarea nutritivă a produselor alimentare este dată de substanţele nutritive (organice şi anorganice ) pe care acestea le furnizează organismului uman . acizi graşi esenţiali .1. glucide . durata de păstrare . dar şi inapetenţă şi inocuitate . rezistenţe la manipulare . lipide . elemente minerale ) . Se poate spune că valoarea nutritivă a unui produs alimentar este dată de următoarele elemente : .valoarea biologică ( aminoacizi esenţiali .valoarea energetică . protide . vitamine . Aceste substanţe cu rol diferit în organism sunt : apa .valoare igienică ( raportul substanţe nutritive /substanţe indiferente . necesare pentru desfăşurarea proceselor metabolice fundamentale . Apa se regăseşte în produsele alimentare în două forme : 8 . De aceea . a impurităţilor ) Proporţiile substanţelor componente ale alimentelor diferă pe grupe şi subgrupe de produse şi chiar uneori de la un produs la altul .

în micro şi macro capilare . Produsele alimentare conţin cantităţi variabile de apă . P. F . deoarece apa este un important factor de creştere pentru acestea . Substanţele minerale au rol de trofine . Mg . de aceea stabilitatea şi calitatea lor pot fi menţinute un timp îndelungat numai prin conservare . Na . de aceea trebuie procurate din alimente .ultamicroelemente ( micrograme la 100g produs ) : U .apa legată – intră în structura compuşilor organici . Cl . Substanţele minerale Elementele minerale sunt absolut indispensabile vieţii .microelemente ( miligrame la 100 g produs ) : Fe . 9 . Zn . Produsele alimentare cu un conţinut mare de apă se degradează uşor . Apa absorbită din atmosferă datorită higroscopicităţii produselor şi apa introdusă prin procesul tehnologic sunt tot forme de apă liberă . Mn . intracelular . Dacă produsele sunt păstrate la o umiditate relativă a aerului ridicată sau la temperaturi variabile . Între produs şi mediu poate avea loc un schimb permanent de apă . Conţinutul de apă din acestea se exprimă procentual şi este prevăzut în documente care prescriu calitatea produselor . Ele se regăsesc în produsele alimentare în proporţii variate : 0. Ba . până se atinge umiditatea de echilibru . Th – substanţe minerale cu radioactivitate naturală . K. Si . Poate fi eliminată prin apăsare sau presare .) . substanţele minerale se clasifică în : . Totalitatea elementelor minerale dintr-un produs poartă de numirea de cenuşă . Cu . când nu se mai produce nici uscare şi nici umectarea produselor . se pot activa microorganismele . I . Mo. Ele nu pot fi sintetizate de organismul uman . Ra .macroelemente ( grame la 100 g de produs ) : Ca. pierderea capacităţii de rehidratare . S. Diferenţa până la 100% este procentul de substanţă uscată (s.4% . eliminarea ei se face greu prin distrugerea structurilor formate .u.apă liberă – sub formă de soluţii ale componenţilor solubili . În funcţie de proporţia în care se găsesc în alimente ..4-2. Se . Dacă se elimină în proporţii mari afectează grav calitatea : denaturarea proteinelor . în sucul celular .

soia . gălbenuş de ou . brânzeturi .face parte din hemoglobina prezentă în celulele roşii . peşte Fierul are următoarele funcţii principale : .se găseşte mai ales în produsele de origine animală : carne .se găseşte în frunzoase . carne Magneziul are următoarele funcţii principale : . iritabilitate neuromusculară ) . leguminoase . icre .se găseşte în cantităţi mari în lapte .se găseşte în carne şi organe .participă alături de calciu la formarea şi întreţinerea scheletului . peşte . peşte .deficienţa moderată de calciu determină tetania ( crampe musculare . creier .măreşte rezistenţa la oboseală Surse de magneziu : . fiind cel mai important transportor de oxigen din organism .Calciul are următoarele funcţii principale : .participă la formarea şi întreţinerea celulelor nervoase Surse de fosfor : . legume verzi . fructe Potasiul are următoarele funcţii principale : .participă la formarea scheletului .se găseşte în legume .stimulează influxul nervos şi circulaţia sângelui .stimulează influxul nervos şi combate oboseala Surse de potasiu : . gălbenuş de ou . nuci . fructe .se găseşte în cantităţi mai mici în carne .combate cardiopatia . iar deficienţele marcante duc la rahitism la copii şi osteoporoză la adulţi Surse de calciu : . cereale . leguminoase 10 . ficat . leguminoase uscate . cereale .participă la buna funcţionare a creierului şi a muşchiului cardiac . produse lactate .deficitul de fier determină anemia Surse de fier : . mere . lapte .intervine în echilibrul vieţii la nivel celular . ouă . peşte şi alte produse Fosforul are următoarele funcţii principale : .este prezent şi în cereale .formarea şi întreţinerea scheletului .

1kcal .secară .„fibrele alimentare” asigură o acţiune detoxifiantă la nivelul intestinului . oligoglucide :  zaharoza se extrage din trestia de zahăr şi sfecla de zahăr  maltoza este prezentă în orzul încolţit  lactoza este zahărul din lapte 3.fructoza se găseşte în stare liberă alături de glucoză în fructe .măresc rezistenţa organismului faţă de substanţele toxice . Sursele de glucide sunt aproape exclusiv de origine vegetală . Ele se formează prin asimilaţia clorofiliană în frunzele verzi .galactoza nu se găseşte în formă liberă .Iodul are următoarele funcţii principale : . grâu . Clasificarea glucidelor : 1.orz . deoarece : . glucidele mai au un rol plastic şi fiziologic .porumb .  glicogenul este un poliglucid de origine animală .glucoza se găseşte în stare liberă în fructe . Pe lângă rolul energetic . peşte . monoglucide :  hexozele . poliglucide :  amidonul se găseşte în cartofi . miere .este element indispensabil glandei tiroide pentru producerea hormonilor tiroidieni Surse de iod : . nuci verzi Glucidele Glucidele deţin ponderea cea mai importantă în nutriţie ( 50-60% in valoarea energetică a raţiei alimentare trebuie să se obţină pe seama glucidelor ) Rolul principal al glucidelor în organism este de a furniza energie . cele mai răspândite şi mai importante sunt : .intră în structura celulelor şi ţesuturilor . flori . ci sub formă de combinaţii intrând în structura lactozei  pentozele 2. crustacee . cu rol de substanţă de rezervă  celuloza este componentul principal al pereţilor celulari 11 .se găseşte în moluşte . un gram de glucide prin ardere producând 4. miere şi flori . apă .asigură buna funcţionare şi tonifiere a ficatului .

salata . uleiurile . spanacul etc. vitaminele C . untul . în cazul în care raţia alimentară nu asigură necesarul de calorii . Organismul uman nu poate sintetiza vitaminele . fiind necesare organismului în cantităţi mici . Vitaminele Vitaminele sunt substanţe organice absolut indispensabile proceselor vitale . Clasificarea vitaminelor după solubilitate este :  vitamine liposolubile ( solubile în grăsimi ) : A.K. untura de porc .apără organismul de frig . cât şi în regnul vegetal . P.D. un gram de lipide eliberând prin ardere 9.E. Gliceridele depozitate sub formă de ţesut adipos asigură nevoile energetice . Protidele După cum arată şi denumirea lor . Enzimele 12 . PP etc. . Protidele au şi denumirea generică de proteine . mazărea .carnea în special de porc . asigură elasticitatea dermei . Se găsesc în natură în regnul animal unde sunt predominante . Valoarea energetică a proteinelor este de 4. Cele mai importante surse de lipide sunt : laptele integral .F  vitamine hidrosolubile ( solubile în apă ) : complexul de vitamine B . El le primeşte din alimente ca atare sau sub formă de substanţe care la nivelul organismului sunt transformate în vitamine . Surse importante de protide sunt : carnea .3kcal şi reprezintă o formă de stocare a energiei . deoarece sunt constituenţi structurali ai celulelor . fasolea . într-o pondere mai mică . ouăle . nucile etc. Lipidele îndeplinesc şi un rol plastic . protidele sunt cele mai importante componente structurale şi funcţionale ale celulei vii . Ele îndeplinesc în organism un rol plastic .Lipidele Denumirea de lipide provine din grecescul „lipos” care înseamnă grăsime. Ele au rol catalitic . ouăle . laptele . Ele se găsesc în majoritatea alimentelor . Lipidele îndeplinesc în organism un important rol energetic . Sunt constituenţi fundamentali ai celulei .1kcal /g . participând la formarea şi reînnoirea permanentă a ţesuturilor din organism . Sub forma lipidelor de rezervă .

2.3. acestea eliberează energia necesară pentru desfăşurarea funcţiilor vitale . Valorile coeficienţilor calorici sunt :  9. produşi de celula vie .1 kcal /g pentru protide Sursă de energie este şi alcoolul etilic care furnizează 7 kcal/g . Ele catalizează reacţiile de sinteză şi degradare din organismele animalelor . 13 .1 kcal /g pentru glucide  4. formate dintr-o substanţă proteică şi o componentă neproteică . Calcularea valorii energetice a unui produs alimentar se face pornind de la procentul de lipide . Prin ardere în organism . plantelor .enzime bicomponente . constituite numai din proteine . de proprietăţile fizico – chimice . glucide .Enzimele sunt biocatalizatori organici . Consumul mediu de calorii recomandat pentru ţările europene cu clima şi structura alimentaţiei apropiate celor din România oscilează în jur de 2650 kcal . ci într-o proporţie ( grad de asimilare) care depind de natura alimentelor .enzime monocomponente . Enzimele se clasifică după structură în : . Gradul de asimilare variază pe grupe de alimente . 2. Substanţele nutritive din alimente nu sunt asimilate complet de organism . de gradul de prelucrare tehnologică . Valoarea calorică Valoarea energetică a unui produs alimentar este determinată de trofinele calorigene : lipide . între 70-98% . 2. glucide şi protide din alimente . Gradul de asimilare a alimentelor Gradul de asimilare a alimentelor este determinat de calitatea substanţelor organice existente în acestea şi de capacitatea organismului de a asimila unele substanţe . proteine . microorganismelor .3 kcal /g pentru lipide  4.

gaz . prezenţa instalaţiilor de apă .verificarea marcării . sunt necesare ustensile şi aparate specifice de lucru . De asemenea . Pentru examenul de laborator se formează proba medie din produsele examinate organoleptic .recoltarea probelor medii pentru analiză .CAPITOLUL III VERIFICAREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE 3. a luminozităţii . şi anume : .verificarea ambalajului de transport şi de desfacere . reţea electrică de forţă etc. Aceste reguli precizează ordinea analizei unui lot . dar nu mai puţin de două ambalaje .1. Organizarea şi amenajarea laboratoarelor se efectuează în funcţie de specificul grupelor de mărfuri . Acestea au în comun condiţii legate de asigurarea temperaturii optime . Prin lot de marfă înţelegem cantitatea de produs de acelaşi fel . Verificarea calitativă Aprecierea calităţii unui produs se face în scopul de a constata modul cum sunt respectate cerinţele prescrise de standarde şi în dorinţa de a găsi căi de perfecţionare a acestora . Mărimea lotului este stabilită cantitativ de standard în capitolul „Reguli pentru verificarea calităţii „ .analiza organoleptică şi de laborator . Verificarea calităţii se face pe un lot de marfă . Mărimea 14 . având aceeaşi formă de ambalaj şi aceeaşi dată de fabricaţie . marcării . examenul organoleptic se fac luând la întâmplare 5-10% din numărul de ambalaje de transport care constituie lotul . Verificarea ambalării . Verificarea calităţii se face în spaţii special amenajate numite „laboratoare” care permit aplicarea diferitelor metode şi tehnici de analiză . Proba medie reprezintă cantitatea de produs recoltată prin sondaj din diferite puncte ale produsului sau lotului .

De asemenea .corespunzătoare.metode de laborator Fiecare metodă are o tehnică proprie care cuprinde etape distincte care trebuie respectate pentru a se obţine rezultate corecte . Metoda organoleptică stabileşte anumite proprietăţi ale produselor cu ajutorul organelor de simţ . denumirea produsului . O parte de probă se trimite la laboratorul de analiză al întreprinderii . se obţin rezultate exprimate fie în număr de defecte în întregul lot . o parte din probă se trimite spre analiză unui laborator neutru . uşoară . cu aparate specifice . între care se mai admit mici diferenţe . data fabricării şi luării probelor .se examinează unele caracteristici psihosenzoriale ale produselor. este prevăzută în STAS . exprimată în grame . corespunzător tipului de produs .probei . . Fiecare metodă de laborator este bine justificată printr-un scop bine precizat . Verificarea calităţii produselor se poate realiza astfel : a) Verificarea prin atribute . În caz de litigiu . fără a implica o aparatură de măsură şi control 15 . fie în procente. Sunt efectuate în condiţii de muncă corespunzătoare . în aceleaşi condiţii ca lotul primit . Proba obţinută se împarte în părţi egale şi se ambalează în borcane de sticlă sau alte ambalaje impermeabile . rezultatele obţinute reprezintă media aritmetică a două determinări de acelaşi fel efectuate în acelaşi timp . Pentru verificarea calităţii produsului se folosesc diferite metode şi anume : . dar poate fi subiectivă depinzând de acurateţea simţurilor şi de pregătirea persoanelor implicate în efectuarea ei . de cadre cu pregătire specială . microbiologice . Trebuie să se desfăşoare în condiţii optime şi să respecte o anumită ordine în stabilirea proprietăţilor . în normele speciale se indică aparatele sau reactivii folosiţi la determinare . Probele vor fi sigilate şi etichetate cu : denumirea fabricii producătoare . determinând împărţirea produselor în două categorii: . deci acceptate.metoda organoleptică . deci respinse. precum şi modul de lucru şi de stabilire a rezultatului . în funcţie de produsul analizat . Este o metodă rapidă . În urma verificării. cea de-a doua parte se păstrează în acelaşi loc . numele şi semnătura persoanei care a luat proba . Metodele de laborator stabilesc proprietăţi fizico – chimice .este simplă. Această metodă prezintă următoarele avantaje: .necorespunzătoare.

3. Scopul este acelaşi . permiţând calcularea unor indicatori statistici şi aplicarea unor coeficienţi de corecţie. Presupune constatarea prezenţei sau absenţei caracteristicilor organoleptice la fiecare produs analizat. presupune stabilirea numărului de produse din eşantion care posedă sau nu caracteristica organoleptică respectivă şi împărţirea produselor în corespunzătoare şi necorespunzătoare . . Avantajul metodei constă în exactitate .sofisticată. dar prezintă dezavantajul că este subiectivă. 16 . dar este mai complexă decât verificarea prin atribute. Recepţia calitativă şi cantitativă Există o delimitare între verificarea calitativă şi recepţia calitativă . necesitând personal calificat şi o aparatură de măsură şi control mai pretenţioasă şi mai scumpă.este economică în cazul produselor pentru care caracteristicile psihosenzoriale sunt determinate . rezultatele transpunându-se asupra mediei şi dispersiei caracteristici măsurabile. pe etape de fabricaţie şi pe produse finite . Verificarea calitativă se efectuează la nivelul industriei . uşoară . dar diferă provenienţa produsului a cărui calitate trebuie stabilită .) . Metoda organoleptică stabileşte cu ajutorul organelor de simţ proprietăţile organoleptice ale produselor ( aspect .2 . b) Verificarea calităţii prin intermediul caracteristicilor variabile se efectuează măsurători asupra unor caracteristici şi proprietăţi ale produselor. culoare . deoarece rezultatele obţinute depind de acurateţea simţurilor persoanelor care fac verificarea calităţii şi de pregătirea profesională a acestora . Este o metodă rapidă . gust etc. De asemenea . Controlul tehnic de calitate confirmă calitatea prin ştampilarea etichetei ce însoţeşte produsul . miros. Este însă foarte des utilizată în industria chimică şi industria electrotehnică şi electronică.

3. ca şi condiţiile întrunite în momentul predării . garantându-l pentru o anumită perioadă de timp . în scopul producerii de mărfuri în conformitate cu standardele şi normele tehnice • Stabilirea răspunderii materiale pentru pagubele înregistrate ca urmare a recepţionării mărfurilor care nu corespund calitativ şi cantitativ 3.Recepţia se efectuează atunci când verificăm produsele primite sau preluate de la producător . De aceea . în ceea ce priveşte cantitatea. Recepţia mărfurilor este de două feluri : • RECEPŢIE CALITATIVĂ – presupune verificarea proprietăţilor produselor prin metoda organoleptică şi prin metode de laborator • RECEPŢIE CANTITATIVĂ – presupune preluarea mărfurilor prin cântărire . măsurare . cu efecte negative asupra eficienţei • Influenţarea directă a organizaţiilor producătoare . în conţinutul său sunt înscrise condiţiile tehnice stabilite de STAS pe baza căruia a fost fabricat produsul . Obiectivele recepţiei mărfurilor sunt următoarele : • Evitarea pătrunderii în reţeaua comercială a mărfurilor necorespunzătoare calitativ sau din punct de vedere al sortimentului. sortimentul. La nivelul comerţului toate mărfurile provin de la întreprinderile producătoare . Este un document important prin care fabrica certifică calitatea produsului . a stocurilor supranormative. • Verificarea măsuri în care organele de transport şi-au respectat obligaţiile asumate cu privire la menţinerea cantităţii şi calităţii mărfurilor pe parcursul efectuării transportului. calitatea. ambalarea. • Evitarea formării. pe canale de distribuţie.etc. chimice şi cuprinde nivelul caracteristicilor de calitate . 17 . Buletinul de analiză Buletinul de analiză se eliberează pentru produsele alimentare . numărare Scopul recepţiei mărfurilor este : • Verificarea modului în care furnizorii mărfurilor îşi îndeplinesc obligaţiile asumate prin contractul de furnizare. Recepţia mărfurilor are loc o dată cu trecerea mărfurilor din proprietatea furnizorului ( întreprinderea producătoare )în proprietatea beneficiarului (întreprinderea comercială ) . care generează imobilizări de fonduri.

motiv pentru care.CAPITOLUL IV CONTRIBUŢIA STANDARDIZĂRII LA ASIGURAREA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE 4. un acord general realizat pe probleme tehnice permite. a apărut şi s-a accentuat o contradicţie între dinamica progresului tehnico-ştiinţific şi economic şi caracterul 18 . cât şi faţă de cele din import. În vederea îndeplinirii acestui obiectiv. în cursul elaborării lui. treptat. a fost indispensabilă încercarea de a elabora standarde alimentare internaţionale care să răspundă şi cerinţelor ridicate de exportatori şi exigenţelor impuse de către importatori. standardele au fost privite ca un instrument mai mult sau mai puţin de reglementare obligatorie a calităţii produselor. înţelegerea unui număr ridicat de probleme referitoare la protecţia consumatorului. În plus. Cadrul legislativ privind calitatea produselor alimentare Dintotdeauna s-a dorit apărarea intereselor şi sănătăţii consumatorilor. atât faţă de produsele autohtone. Liberalizarea schimburilor dintre state prin înlăturarea barierelor vamale şi a celor tehnice din calea comerţului cu produse alimentare nu s-a putut realiza fără o armonizare prealabilă a normelor alimentare. O perioadă de timp. Progresele realizate în acest domeniu ar putea fi caracterizate ca lente până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial.1.

protecţia consumatorilor printr-un nivel de calitate al produselor şi serviciilor adaptat necesităţilor şi verificat corespunzător. recunoaşterea internaţională a produselor şi serviciilor româneşti. În România. mediului înconjurător şi apărarea intereselor consumatorilor. înlăturarea barierelor tehnice din calea comerţului internaţional. sănătăţii şi securităţii persoanelor fizice. următoarele: îmbunătăţirea calităţii vieţii. care stabileşte pentru utilizări comune şi repetate reguli. în principal. obţinerea unui sistem unitar de cerinţe pentru certificarea conformităţii. prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate. 19 . 39 / 1998 şi urmăreşte. reprezentarea intereselor economiei naţionale în activităţile de standardizare internaţionale şi europene. Activitatea de standardizare se desfăşoară în baza Ordonanţei Guvernului nr. urmărind obţinerea unui grad de ordine într-un context dat.  standardul este un document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut. pentru probleme reale sau profesionale.10000-1:  standardizarea este o activitate specifică prin care sunt stabilite. conform standardului SR.stagnant al prescripţiilor de calitate mărginite uneori la indicatori nesemnificativi sau limitanţi. prescripţii sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatele lor. protecţia vieţii. promovarea rezultatelor consolidate ale ştiinţei şi tehnologiei ţinând seama de gradul de dezvoltare al economiei. în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat. energii şi efort uman. obţinerea unei economii globale de materiale.

putându-se înfiinţa filiale. Asociaţia urmăreşte: . în conformitate cu prevederile din legislaţia privind standardizarea naţională în România şi cu regulile standardizării europene şi internaţionale. neguvernamentală. fără scop lucrativ. apolitică. al cărei scop principal este acela de a dezvolta standardizarea naţională. precum şi adoptarea standardelor internaţionale şi a standardelor europene ca standarde naţionale. Prin această reformă instituţională în standardizarea naţională se realizează alinierea la normele europene. a sănătăţii şi a securităţii persoanelor fizice. Conform prevederilor ordonanţei menţionate. de protecţie a vieţii. persoană juridică de drept privat. transferându-se responsabilităţile în domeniu către cei care sunt principalii beneficiari ai activităţii. . sucursale în ţară. respectiv în 20 . a mediului înconjurător şi de apărare a intereselor consumatorilor fac necesară o astfel de măsură. regională şi internaţională.elaborarea şi aprobarea. . ASRO este recunoscută ca organism naţional de standardizare de către statul român şi îşi desfăşoară activitatea la nivel naţional. precum şi dezvoltarea colaborării cu părţile interesate în standardizarea naţională. Aplicarea standardelor are caracter voluntar şi poate deveni obligatorie în cazul în care considerente de ordin public.România este membră a I.stabilirea principiilor şi metodologiei standardizării naţionale.O.( Organizaţiei Internaţionale de Standardizare ) şi urmăreşte armonizarea standardelor naţionale (SR) cu cele internaţionale şi europene. modificarea şi anularea standardelor naţionale. de interes public. s-a constituit Asociaţia de Standardizare din România.S. precum şi reprezentanţe în străinătate. . europeană.reprezentarea României şi participarea în organismele internaţionale şi europene de standardizare. reconfirmarea.elaborarea şi implementarea programului de standardizare naţională pe baza solicitărilor primite din partea autorităţilor şi a altor părţi interesate în standardizarea naţională.

. în domeniul standardizării şi al asigurării calităţii.Organizaţia Internaţională de Standardizare (I. profesional şi de firmă. cât şi alte documente din domeniul standardizării. precum şi în alte organisme internaţionale sau regionale de standardizare.acordarea dreptului de utilizare a mărcilor naţionale în conformitate cu standardele naţionale. . . de standarde naţionale din alte ţări. colectarea.constituirea şi ordonarea sistematică a colecţiei de standarde naţionale (inclusiv sub formă de proiecte).prestarea de servicii de consultanţă. . . instruire. .elaborarea standardelor naţionale în cadrul comitetelor tehnice de standardizare constituite în diverse domenii de activitate.).E.crearea unui climat favorabil aplicării standardelor în economie şi dezvoltării standardizării la toate nivelurile: naţional.publicarea şi implementarea regulilor privind aplicarea mărcilor de conformitate cu standardele internaţionale şi europene. de standarde europene şi internaţionale. . publicarea şi difuzarea standardelor naţionale şi a altor publicaţii din domeniul standardizării.constituirea punctului de informare şi a bazei de date pentru standarde şi reglementări tehnice şi punerea la 21 .O. consumatori. transfer de cunoştinţe. documentaţii şi literatură de standardizare. .). . Comitetul European de Standardizare (C. autorităţi etc.colaborarea în domeniul standardizării cu organisme similare din alte ţări. asistenţă tehnică etc.).asigurarea în cadrul comitetelor tehnice de standardizare a reprezentării echilibrate a părţilor interesate (producători.N. la cerere.export şi comercializarea de standarde. .editarea. . stocarea şi diseminarea informaţiilor în domeniul standardizării. prelucrarea. pentru produsele şi serviciile conforme cu standardele naţionale. expertiză.efectuarea de operaţiuni de import . distribuitori. tipărirea.S.

.standarde române (SR) care se aplică la nivel naţional. tipuri sau clase de calitate. . . În funcţie de 22 .dispoziţia oricăror persoane interesate a materialelor de specialitate pe care acestea le deţin. a standardelor naţionale obligatorii şi profesionale.standarde profesionale (SP) ce se aplică în anumite domenii de activitate.distribuitor sau comerciant. care le-au elaborat. Standardul de firmă conturează calitatea prescrisă oferită de un agent economic producător.publicarea de informaţii referitoare la standardele naţionale şi informarea periodică a autorităţilor despre stadiul lucrărilor de standardizare în cadrul programului de standardizare naţională şi în domeniile reglementate de acestea.stabilirea regulilor de procedură pentru participarea la standardizarea naţională şi desfăşurarea activităţilor de standardizare. Structura standardelor de firmă pentru produsele alimentare este particularizată prin următoarele segmente specifice: 1. Tipuri de standarde În România se elaborează trei categorii de standarde: . Definirea produsului prin elementele esenţiale de identificare a obiectului. .participarea la elaborarea actelor normative care au legătură cu standardizarea naţională.standarde de firmă (SF) care se aplică în cadrul regiilor autonome. domeniul de aplicare. particularităţi tehnologice. societăţilor comerciale şi al altor persoane juridice care le-au elaborat. Standardul de firmă pentru produsele alimentare se elaborează în spiritul şi accepţiunea limitantă a standardelor internaţionale.2. . în special a celor prin care sunt transpuse în legislaţia română directivele europene. în cadrul organizaţiilor profesionale legal constituite. 4. a normelor internaţionale de recomandare.

Metodele de analiză prescrise pentru evaluarea sau determinarea calităţii prescrise sunt consemnate în standardul de firmă prin diferite elemente de identificare.interesul firmei. se prezintă metoda de verificare uzuală sau convenită. 4. se face trimiterea standardului ce prescrie metoda de măsurare sau de determinare standardizată sau. se operează numai cu loturi de marfă. 3. pentru parametrii care fac obiectul reglementărilor sanitare în vigoare pe plan naţional sau internaţional se fac trimiteri exprese la standardul sau documentul oficial care descrie metoda de analiză. ingredientele sunt enumerate în ordinea descrescătoare a calităţii lor. Lotul de marfă fiind definit ca o mulţime finită şi omogenă de produse de acelaşi fel. În mod curent. în standard trebuie precizate mărimea lotului şi cerinţele esenţiale pentru asigurarea omogenităţii. pe unitatea de produs. În relaţiile contractuale şi mai ales în derularea contractelor . Caracteristicile de calitate prescrise. Ordonarea se face începând cu caracteristicile sau proprietăţile organoleptice. Pentru fiecare caracteristică de calitate prescrisă. De asemenea. în mod grupat în două sau mai multe categorii. 5. sunt prezentate şi alte aspecte care întregesc sau completează o imagine virtuală a produsului respectiv. 2. 23 . declarându-le tipul (identitatea) şi proporţia lor. Condiţii pentru materii prime şi aditivi utilizaţi. denumite uneori ingrediente. denumite uneori şi condiţii tehnice de calitate. se prevăd verificări periodice. Proporţia este dată în unităţi fizice sau convenţionale (de regulă în procente) numai în măsura obligativităţii legale pe plan naţional sau internaţional. utilă pentru derularea contractelor. Regulile pentru verificarea calităţii se referă în principal la verificările de lot. după caz. continuând cu proprietăţile fizice şi/sau chimice. După caz. proprietăţile microbiologice. sunt consemnate în standard. condiţiile de eşantionare spre a reflecta fidel unitatea şi reprezentativitatea probelor. iar în unele cazuri cu proprietăţi de utilizare sau de întrebuinţare.

conţinând cele mai importante şi semnificative aspecte implicate în negocierea şi încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a loturilor de mărfuri alimentare. Neconcordanţa dintre standardele naţionale ale diferitelor ţări. 24 . garantarea şi documentele ce însoţesc lotul sunt prescrise în standardele de firmă. În consecinţă. creşterea continuă a producţiei de fibre textile şi elastomeri sintetici. care asigură avantaje certe pe plan promoţional şi managerial. coloranţii sintetici i-au substituit pe cei naturali. De multe decenii. Standardizarea are un puternic impact asupra comerţului internaţional. este necesară alinierea şi armonizarea standardelor naţionale cu cele internaţionale. corespunzător cerinţelor şi evoluţiei pieţei actuale. pot deveni la un moment dat o frână puternică în dezvoltarea economiei unei ţări. pe de altă parte. Ambalarea. transportul. fie separat. fie împreună sau grupat. depozitarea (şi respectiv păstrarea). poate constitui prima fază în procesul de substituire completă a fibrelor naturale şi a gumei. pe de o parte şi neconcordanţa dintre standardul naţional şi standardele internaţionale. În ceea ce priveşte mărfurile. dar şi pe piaţa internă a unui stat. reflectată şi în standardizarea de firmă.6. iar fertilizanţii artificiali se extind la scara globală. CAPITOLUL V FRAUDE ŞI FALSIFICĂRI ÎN DOMENIUL STANDARDIZĂRII Un aspect caracteristic orientării actuale a merceologiei este determinat de rapiditatea transformărilor care caracterizează epoca în care trăim: procesele productive şi evoluţia tehnologiei fac posibilă crearea continuă de noi produse. fenomenul general care se propagă este acela al creării de înlocuitori artificiali sau sintetici ai produselor naturale. Acest fapt determină limitarea ariei geografice a schimburilor comerciale internaţionale prin scăderea capacităţii concurenţiale şi competitivităţii produselor autohtone nu numai pe pieţele internaţionale. de exemplu. marcarea.

Fraudele sunt rezultatul unei erori provocate. apoi. aspectele tehnice. Se poate reţine. în special în cazul produselor de origine vegetală. dar. Dezvoltarea socială.De obicei. ştiinţifică şi istorică a condus la creşterea şi diversificarea necontrolată a fraudelor comise asupra mărfurilor. precum şi a substituenţilor celor naturale. Anomaliile voluntare ale mărfurilor. Un avantaj general al anumitor produse sintetice. este posibil să fie preferat produsului natural însuşi. Fraudele există din toate timpurile. atât cu caracter tehnic. Efectul fraudelor. Dezvoltarea şi progresul ştiinţific au furnizat chiar şi mijloacele pentru mascarea fraudelor. Acest lucru depinde de o serie de factori tehnici. întrucât lipsa de onestitate şi de corectitudine nu atinge acelaşi nivel. că existenţa produselor sintetice şi artificiale. Concurenţa dintre un produs nou şi un produs existent conduce. economici. politici. De multe ori. au o importanţă crescută. aduce o serie de avantaje. dar şi economic şi social. ca urmare a lipsei de onestitate a oamenilor sau legislaţiei permisive. Nu trebuie să uităm că opinia publică este crudă faţă de toţi producătorii şi comercianţii (dintre care numai unul poate să fie fraudator). în mod inevitabil. economică. Chiar şi între fraudatori există discrepanţe mari. cantitatea şi calitatea acestor produse pot fi programate foarte exact. Dintre aceştia. fraudele obligă producătorii să ducă o luptă dură cu concurenţii neoneşti. asupra cercetării şi proiectării. poate fi dezastruos pentru societate. conservarea şi păstrarea necorespunzătoare a acestora reprezintă unul dintre obiectivele cel mai des dezbătute ale merceologiei. la dispariţia unuia dintre cele două (mai ales dacă utilitatea este aceeaşi). în momentul lansării pe piaţă se face cunoscut ca având un nivel calitativ mai scăzut. un înlocuitor. care trebuie să 25 . care se perpetuează sistematic. prejudiciile negative destul de mari se repercutează în amonte de comerţ şi producţie. Acestea pot influenţa rămânerea pe piaţă a ambelor produse. cunoscute sub denumirea de fraude. În acest mod. În fapt. se referă la acţiunea voită şi precisă de obţinere a unui profit comercial ilicit. respectiv conferirea unei noi utilităţi. frauda este definită ca un complex de acte neoneste aplicate în raporturile comerciale. este determinat de independenţa producţiei lor de factorii climatici şi fenomenele meteorologice. prin redirecţionarea lor către un alt sector de activitate specific. cercetarea modalităţilor de falsificare şi alterare cauzate de prepararea. În limbajul curent. cu precădere cele merceologice. Identificarea calităţii şi a originii mărfurilor. totodată. legislativi.

fiind pedepsite contravenţional sau penal după caz. De regulă. cunoscând ca sunt falsificate sau substituite” constituie activităţi comerciale ilicite. Astfel. cu caracteristici capabile să atragă cumpărătorii. Cunoaşterea gradului de nocivitate a mărfii este foarte importantă mai ales în ceea ce priveşte conţinutul în aditivi periculoşi care contravin dispoziţiilor legale.modificării sau conferirii unor proprietăţi pe care produsul nu le justifică prin compoziţia sa ”. întreprinderile sunt obligate să se preocupe permanent de creşterea performanţelor tehnicofuncţionale ale produselor lor. în aceste condiţii. 184 din 4 aprilie 1972 arată că: „se consideră falsificare adaosul oricărei substanţe naturale sau sintetice în scopul mascării unor defecte ale produselor sau băuturilor. ci modifică valoarea nutritivă şi în consecinţă afectează sau derutează colectivitatea. cu scopul de a realiza produse noi. Când fraudele comerciale privesc mărfurile alimentare. care pot fi comise asupra mărfurilor alimentare sunt următoarele: Falsificarea În România Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. în faţa unor tendinţe accentuate de globalizare ca şi a unor progrese ştiinţifice şi tehnice spectaculoase. cât şi pentru satisfacerea cerinţelor tot mai mari ale consumatorilor.elaboreze noi studii şi cercetări. Contrafacerea se constată când alimentul apare în comerţ cu o compoziţie şi valori diferite de cele declarate. Apare evident că. Legea nr. pentru a se putea menţine pe pieţele de desfacere şi a pătrunde pe noi pieţe.12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite stipulează în articolul 1 că „falsificarea sau substituirea de mărfuri sau orice alte produse. atât pentru creşterea eficienţei economice a activităţii. benefice pentru populaţie. În lumea de azi. În faţa unei concurente din ce în ce mai aspre. precum şi expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri. produsul oferit se bazează fie pe un nou 26 . Aceasta constă în modificarea raportului între componentele unui aliment fără să se efectueze vreo aditivare cu alte substanţe. frauduloase. întreprinderile trebuie să lanseze periodic pe piaţă produse noi sau modernizate. acest fapt poate conduce la creşterea nocivităţii asupra sănătăţii consumatorului sau la diminuarea valorii nutritive a alimentului. ele trebuie să-şi perfecţioneze procedeele de fabricaţie. falsificarea unui aliment nu afectează valoarea igienică . respectiv pentru fabricarea produselor la un preţ de cost cât mai scăzut. Principalele forme de manopere.

peştele prin folosirea unor sorturi de calitate inferioară. Substituirea constă în modificarea compoziţiei unui aliment. înlocuind parţial o substanţă sau mai multe. sunt de substituire a cărnii de calitate superioară cu cărnuri inferioare calitativ sau. le desface la preţuri apropiate de cele originale. cu altele. 27 . Contrafăcătorul viciază produsul şi imaginea lui pe piaţă . pentru a îndepărta riscul de detectare a falsurilor. fie posedă greutăţi sau gabarite mai reduse. acesta a devenit o problemă serioasă pentru societate şi pentru economia ei. Din momentul realizării unui astfel de produs. fie reprezintă un model mai atrăgător etc. Deşi conceptul de contrafacere nu este nou. în tehnologia de fabricaţie a diverselor produse de carne. Prin analizele fizico-chimice de laborator se urmăreşte determinarea în preparatele de carne a unor componenţi cu valoare nutritivă inferioară (ex. efectuarea de cercetare-dezvoltare şi realizarea unei publicităţi şi a studiilor de piaţă adecvate). presupus superior celor oferite de concurenţi. obţinând profituri fabuloase. Valoarea nutritiv . se pune problema protejării juridice a acestuia împotriva unor posibile contrafaceri. Substituirile de materii prime. de cantitatea şi valoarea substanţelor proteice. asumându-şi deliberat identitatea unor producători reputaţi.biologică a produselor de carne este condiţionată de valoarea componenţilor acestora şi.principiu constructiv ce-i oferă parametri funcţionali superiori. de calitate şi valoare inferioară. deşi adesea. cu alte ingrediente protidice şi/sau glucidice. control de calitate riguros. astfel că acesta poate să evite investiţia de capital cerută de producerea unui produs de calitate autentic (materiale de bună calitate. contrafăcătorul îşi poate vinde produsele mult mai ieftin decât producătorul original. Tentaţiile cele mai mari. Contrafăcătorul obţine profit prin înşelarea consumatorilor. de origine vegetală. de regulă. iar nepedepsit introduce un element de incertitudine şi de neîncredere din partea creatorilor că autoritatea publică îi apară munca. deja bine stabiliţi pe piaţă. astfel pot fi substituite: carnea. el existând ca fenomen încă din antichitate. Tehnicile de falsificare a materiilor prime constau în substituirea unor produse şi utilizarea lor repetată. o data cu explozia informaţională şi cu globalizarea comerţului. grăsimile în funcţie de preţ şi băuturile. În acest fel. semifabricate şi produse finite se încadrează în prevederile normelor de igienă în măsura în care se practică în afara prevederilor prin care este considerată falsificare. în special.

substanţele proteice. 975 / 1998. la care maximum admis este 30%. conform Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. carne congelată cu o capacitate redusă de hidratare şi reţinere a apei. O alta posibilitate de substituire a proteinelor din preparatele de carne o reprezintă făina de soia care. pentru a fi întrebuinţată. dar se interzice categoric folosirea lor atunci când cantitatea propusă prezintă risc pentru sănătate . un raport colagen-proteină de maximum 20% cu excepţia cârnaţilor. caltaboşilor şi a tobelor. Ordinul Ministerului Sănătăţii din România nr. ci pot provoca şi o serie de neplăceri pentru persoanele accidentate . în aşa fel încât să se reţină. se apelează din ce în ce mai frecvent la soluţii tehnologice. este supusă unor procese de purificare. 975/1998 prevede. Protecţia muncii reprezintă un ansamblu de acţiuni şi măsuri ce au ca obiect cunoaşterea şi înlăturarea tuturor elementelor care pot apărea în 28 . CAPITOLUL VI NORME DE PROTECTIE A MUNCII Activitatea de comerţ presupune desfăşurarea unor procese de muncă prin care personalul comercial este supus unui efort fizic şi psihic susţinut . cu consecinţe favorabile asupra caracteristicilor psihosenzoriale ale acestora. pentru preparatele din carne. De aceea. pentru prevenirea acestor accidente care nu numai că afectează buna desfăşurare a activităţii comerciale . în principal. Proporţia adaosului de făină de soia în preparatele din carne este de maxim 3% din masa produsului. dar este şi predispus la o serie de accidente care îi pot determina incapacitatea temporară sau permanentă de muncă . De aceea . În tehnologiile moderne. se utilizează deseori la fabricarea preparatelor. este necesară respectarea unor norme de protecţie a muncii . care să mărească puterea de reţinere a apei în produsul finit. instituite la nivelul fiecărei unităţi comercile în parte . În Codex Alimentarius se prevede că aceşti adjuvanţi pot fi introduşi în produsele alimentare atunci când sporesc interesul consumatorului pentru produsul respectiv.colagen şi decelarea unor substituenţi ai cărnii cu ingrediente nepermise sau în cantităţi mai mari decât cele permise). care sunt aduse la cunoştinţa personalului comercial .când se diminuează valoarea alimentara sau se urmăreşte mascarea defectelor.

Lucrătorii care desfăşoară activităţi în comerţ trebuie să cunoască toate informaţiile cu privire la :  Riscurile la care sunt expuşi  Părţile periculoase ale echipamentelor tehnice utilizate în funcţie de specificul activităţii  Dispozitivele de protecţie existente  Mijloacele de protecţie  Modul de intervenţie în caz de avarii sau accidente  Sistemele de avertizare Dotarea cu echipamentul individual de protecţie şi alegerea acestuia în funcţie de riscurile specifice fiecărui tip de activitate sau operaţie comercială se vor face conform Normativului – cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie. Orice activitate economică trebuie să aibă în vedere pe lângă cerinţele de productivitate şi pe cele de securitate a muncii . Conducătorii şi organizatorii proceselor comerciale nu trebuie să neglijeze măsurile de protecţie . ci trebuie să le considere parte integrantă a întregii activităţi . pentru a putea în primul rând să le prevină .procesul muncii . Echipamentele tehnice utilizate pentru transportul loturilor la rampă de încărcare – descărcare . Evaluarea greutăţii obiectului şi pregătirea pentru a-l ridica se realizează prin următoarele operaţii : 29 . la instalaţiile care sunt conectate la sursele de energie electrică existente în unităţile comerciale . îmbrăcămintea şi încălţămintea trebuie să fie antistatice şi se interzice utilizarea îmbrăcămintei sintetice generatoare de sarcini electrice sau a încălţămintei cu accesorii metalice . înaintea începerii programului de lucru va fi verificată legătura cu conductorul de nul şi integritatea cablurilor care le conectează . trebuie respectate anumite reguli privind manipularea şi transportul mărfurilor : 1. Studiul protecţiei muncii trebuie să înceapă prin cunoaşterea problemelor generale de bază care pot cauza accidente şi îmbolnăviri profesionale . Pentru prevenirea accidentelor şi reducerea pagubelor provocate de deteriorarea mărfurilor sau ambalajelor . În zonele cu pericol potenţial de apariţie a electricităţii statice în mediul de muncă . La casele de marcat . trebuie sa fie adecvate sarcinii de muncă sau adaptabile cu uşurinţă pentru îndeplinirea acesteia şi să poată fi utilizate de către angajaţi fără a prezenta riscuri pentru sănătatea şi siguranţa lor. susceptibile să provoace accidente şi îmbolnăviri profesionale .

dacă obiectele sunt prea grele se apelează la mijloace de transport . Prinderea obiectului :  Ţinerea obiectului aproape de corp când este ridicat  Prinderea obiectului de marginile de jos Alegerea poziţiei de ridicare :  Îndoirea genunchilor pentru a ridica obiectul  Ţinerea spatelui drept  Nu se îndoaie şi nu se răsuceşte mijlocul Ridicarea obiectului :  nu se fac mişcări bruşte  ridicarea treptată cu îndreptarea picioarelor  nu se răsuceşte corpul Evitarea accidentelor :  Se evită întinderile  Nu se folosesc cutii pe post de scară  Se folosesc mijloace de ridicare mecanizate 4. .înălţimea maximă de ridicare manuală a mărfurilor este de 1. 5.40 m .înălţimea maximă până la care mărfurile pot fi preluate în condiţii de siguranţă este de 1.60 m . Verificarea înălţimii şi lăţimii obiectului  Împingerea obiectului cu piciorul pentru a estima greutatea acestuia  Aranjarea obiectului astfel încât să fie uşor de manevrat  Îndepărtarea obstacolelor din drum Operaţiile se desfăşoară cu respectarea următoarelor reguli : .nu se ridică obiectul dacă podeaua este udă sau alunecoasă . 30 . Poziţionarea corpului se realizează prin următoarele operaţii :  Plasarea unui picior pe una din laturile obiectului  Poziţionarea celuilalt picior în spatele obiectului 3. 2. 6.înălţimea maximă atinsă cu mâna este de 2 m .

2005 31 . Modulul Studiul Mărfurilor . Gabriela Iordache . Carmen Băbăiţă . Marius Bizerea . Vasile Bozgan ( coordonator ) . Editura Niculescu ABC . 2005 3. Timişoara . Ştefania Mihai . manual pentru clasa a X-a .BIBLIOGRAFIE : 1. Tănţica Petre . Roxana Georgescu . Rodica Albu . Studiul Calităţii Produselor şi Serviciilor . Editura Mirton . Merceologie . 2002 2. nivel I .Elena Stan . Editura Oscar Print . Suzana Ilie . Manual pentru şcoala de arte şi meserii . Cristina Tanislav . Eugen Falniţă . Editura Economică Preuniversitaria. 2001 4. Comerţ şi Servicii – Manual pentru şcoala de arte şi meserii . Gabriela Simionescu .

5. Editura Didactică şi Pedagogică R. manual pentru Învăţământul preuniversitar . Gabriela Iordache . 2002 7. Ştefan Silviu Mitrea . Ştefan Pece . Gabriela Iordache . manual pentru clasa a XI-a . Studiul Calităţii Produselor şi Serviciilor . Tănţica Petre . Editura Niculescu ABC .A. 1998 32 .. manual pentru clasa a XII-a . 2004 6. Protecţia muncii . Studiul Calităţii Produselor şi Serviciilor . Editura Niculescu ABC . Bucureşti . Tănţica Petre .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful