Sunteți pe pagina 1din 5

FIZIOLOGIA SISTEMULUI DIGESTIV

Alimentele sunt un amestec eterogen de substante organice i anorganice, care asigura n organism cresterea, rennoirea i repararea tesuturilor. Dupa origine, alimentele sunt de natura animala (carnea, laptele, ouale etc), vegetala (cerealele, legumele, fructele) i minerala (saruri, apa). Dupa compozitia lor chimica, alimentele se clasifica n: alimente de natura proteica, glucidica, lipidica, vitamine, saruri minerale, apa. Majoritatea substantelor alimentare au o structura chimica complexa, diferita de cea a constituentilor organismului. Ele sufera n organism o serie de transformari mecanice, fizice i chimice. Totalitatea acestor transformari constituie digestia. Transformarile substantelor organice continute n alimente sunt redate sintetic n tabelul 18. Tab. 18. Procesele de digestie.
Substantele organice cu molecule complexe, specifice, insolubile, neabsorbabile... proteine glucide complexe polizaharide lipide . se transforma prin hidroliza, cu ... rezultand substante organice simple, nespecifice, solubile, uor absorbabile ajutorul enzimelor specifice (principii alimentare sau nutrimente) proteolitice aminoacizi glicolitice glucide simple, monozaharide lipolitice acizi grasj si glicerol

Odata absorbite, substantele organice cu molecule simple ndeplinesc n organism rol plastic (n special proteinele), energetic (mai ales glucidele si lipidele) si functional (enzime, pigmenti, hormoni). Sediul digestiei este tubul digestiv. Digestia alimentelor este un proces unitar, care ncepe n cavitatea bucala si se termina n intestin. Pentru a putea fi absorbite prin mucoasa intestinala, alimentele sufera n tubul digestiv doua categorii de transformari: mecanice si chimice. Digestia mecanica cuprinde trei categorii de fenomene: transformarea alimentelor ingerate n fragmente relativ mari si solide, n particule mici si moi, usurand digestia chimica; amestecarea continutului tubului digestiv cu sucurile digestive, proces care favorizeaza transformarile chimice si absorbtia; progresia (transportul) alimentelor de-a lungul tubului digestiv si eliminarea resturilor nedigerate. Fenomenele mecanice ale digestiei.
ORGAN Cavitate (dinti, limba) Faringe Esofag Stomac FENOMENE MECANICE Masalcatie Deglutitie timp bucal ACTIUNI reducerea dimensiunii particulelor amestecul cu saliva formarea bolului alimentar Tmpingerea bolului alimentar Tn faringe, voluntar Deglutitie timp faringian Tmpingerea bolului alimentar n esofag, voluntar Deglutitie timp es deplasarea bolului alimentar, prin unde involuntare de prin miscari peristal contractie musculara, spre cardia Depozitare temporara Miscari umplerea stomacului tonice de umplere Miscari realizarea senzatiei de foame peristaltice: de foame, de amestecul alimentelor cu sucul gastric si formarea

amestec, de evacuare Intestin subtire Miscari de segmentare Miscari peristaltice lente si rapide Miscari pendulare Miscari segmentare si peristaltice Defecatie

chimului gastric; evacuarea lenta si fractionata a chimului gastric amestecul chimului gastric cu sucurile intestinale, usurarea contactului cu mucoasa intestinala si transportul continutului intestinal spre colon favorizarea absorbtiei apei, Tmpingerea continutului colic spre rect si formarea materiilor fecale eliminarea materiilor fecale

Intestin gros colon rect

Digestia chimica cuprinde transformarile chimice pe care le sufera substantele alimentare n timpul tranzitului lor prin tubul digestiv. Aceste transformari de tip hidrolitic se datoresc actiunii substantelor prezente n sucurile digestive .
DENUMIREA l GLANDA SALIVA Glandele salivare COMPOZIIA CHIMIC I ALTE PROPRIETI ap 99,5% substane minerale (KCI, NaCI, bicarbonai) substane organice: amilaza salivar, mucin, lizozim pH = 67 cantitate:1,5 l /24 ore ap 99% substane minerale (HCI, cloruri, fosfai) substane organice: enzime proteolitice, enzime lipolitice i mucin pH = 1,5 cantitate:1,5 l /24 ore LOCUL ACIUNII Cavitatea bucal, (faringe, esofag, stomac) ACIUNILE PRINCIPALE pregtirea alimentelor pentru digestie formarea bolului alimentar excreia unor substane toxice (uree) i virusuri favorizarea vorbirii digestia chimic a amidonului preparat aciune antiseptic (prin lizozim) favorizarea aciunii receptorilor gustativi meninerea echilibrului hidric HCI: activarea enzimelor proteolitice; pregtirea proteinelor pentru digestie; aciune antiseptic. Enzimele: digestia chimic a proteinelor digestia chimic slab a lipidelor emulsionate Mucina: protecia mecanic i chimic a mucoasei gastrice fa de aciunea autodiges tiv a HCI i pepsinei Bicarbonatul de sodiu: neutralizarea chimului gastric Enzimele: digestia chimic a proteinelor, glucidelor i lipidelor Srurile biliare: emulsionarea lipidelor favorizarea absorbiei lipidelor i vitaminelor liposolubile prin formarea de micelii hidrosolubile cu acizii grai stimularea peristaltismului intestinal Pigmenii biliari: dau coloraia materiilor fecale Bicarbonatul de sodiu: neutralizarea chimului gastric Enzimele: desvarirea digestiei chimice a proteinelor, a glucidelor i a lipidelor

SUCUL GASTRIC Glandele gastrice

stomac (duoden)

SUCUL PANCREATIC Pancreasul exocrin

BILA Ficatul

ap 99 % substane minerale (bicarbonat de sodiu) substane organice: enzime proteolitice, glicolitice i lipolitice pH = 8,5 cantitate: 1,5 l /24 ore ap 97% substane minerale substane organice: sruri biliare, mucin, fosfolipide, colesterol, pigmeni biliari pH = 78 cantitate: 0,8 l /24 ore ap sruri minerale: NaHC03 substane organice: mucin, enzime proteolitice, glicolitice i lipolitice pH = 7,58,5 cantitate: 23 l /24 ore

intestin subire

intestin subire

SUCUL INTESTINAL Glandele intestinale

intestin subire

Enzimele sucurilor digestive scindeaza substantele alimentare complexe pana la compusi simpli usor absorbabili, numiti si principii alimentare sau nutrimente .
SUCURI DIGESTIVE SALIVA Amilaza salivara (ptialina) SUC GASTRIC Pepsina Labferment (la sugari) Gelatinaza Lipaza gastrica BILA (nu contine enzime) SUC PANCREATIC Tripsina, chemotripsina Carbopeptidaze Elastaza Amilaza pancreatica Lipaza pancreatica SUC INTESTINAL Peptidaze Dizaharidaze: maltaza lactaza zaharaza Lipaza intestinala SUBSTANTE ALIMENTARE amidon preparat proteine lapte gelatina lipide emulsionate (din lapte, frisca etc lipidele neemulsionate proteine nedigerate n stomac si peptide peptide proteine fibroase amidon lipide emulsionate tripeptide si dipeptide dizaharide: maltoza lactoza zaharoza lipide PRODUSI REZULTATI maltoza peptide lapte coagulat gelatina hidrolizata . glicerol si acizi grasi lipide emulsionate tripeptide si dipeptide aminoacizi proteine fibroase hidrolizate maltoza glicerol si acizi grasi aminoacizi monozaharide: glucoza (2 molecule) glucoza + galactoza glucoza + fructoza glicerol si acizi grasi

Absorbtia intestinala Absorbtia este un proces fiziologic complex prin care produsii de digestie, apa, sarurile minerale si vitaminele trec prin mucoasa intestinala si ajung n mediul intern. 90% din procesele de absorbtie se desfasoara la nivelul mucoasei intestinului subtire, care are adaptari structurale si functionale importante: epiteliu unistratificat, valvule conivente, vilozitati intestinale cu irigatie sangvina si limfatica bogata, microvili la polul apical al celulelor (fig. 9.2. si 9.6.).

Fig. 9.6. Aspectul microscopic al epiteliului absorbant din intestinul subtire.

Suprafata activa reala de absorbtie intestinala este de peste 250 m2. Procese de absorbtie reduse au loc si la nivelul cavitatii bucale, stomacului (pentru alcool si unele medicamente) si intestinului gros (pentru apa, saruri minerale si unele vitamine). Mecanismele prin care se realizeaza absorbtia sunt active si pasive.

a) Mecanismele active sunt mecanisme de transport activ, cu consum de energie, selective, care se desfasoara Tmpotriva gradientului* de concentratie (un fel de pompe chimice). b) Mecanismele pasive sunt: difuziunea substantelor de la o concentratie mare la concentratie mai mica; osmoza, adica trecerea solutiilor de la presiune osmotica mica la presiune osmotica mai mare, prin membrana semipermeabila pe care o constituie mucoasa intestinala; pinocitoza, adica nglobarea unor picaturi de lichid si transportul lor prin mucoasa intestinala, sub forma veziculelor de pinocitoza, spre mediul intern. Mecanismele pasive sunt favorizate de cresterea presiunii din interorul anselor intestinale si de miscarile vilozitatilor intestinale. Absorbtia proteinelor se face sub forma de aminoacizi, n prima parte a intestinului subtire, prin mecanisme active si selective la polul intern al celulelor mucoasei si prin mecanisme pasive de difuziune, de la polul extern (bazal) al acestora n sange. Dupa absorbtie, aminoacizii trec n vena porta. La sugari, proteinele si anticorpii din laptele matern (colostru) pot fi absorbite nedigerate, prin pinocitoza. Prin absorbtia proteinelor si a anticorpilor din lapte matern se asigura sugarilor imunitate la anu-mite boli, pdna la formarea anticorpilor proprii. Absorbtia glucidelor se face sub forma de monozaharide la nivelul jejunului, prin mecanisme pasive (pentru pentoze: riboza etc.) si active (pentru hexoze: glucoza, fructoza etc.). Absorbtia glucozei necesita consum de energie provenita din degradarea celulara a ATP-ului. Transportul activ al glucozei se poate face si cu ajutorul unui transportor", sistem enzimatic ce asigura transportul comun al glucozei si Na+ din intestin n sange. In final, glucoza este transportata prin vena porta la ficat. Absorbtia lipidelor se face n prima parte a intestinului subtire, sub trei forme: prin pinocitoza pentru mici picaturi de grasimi nedigerate; prin difuziune, pasiv, pentru glicerol, care este hidrosolubil. prin complexe de micelii hidrosolubile, formate de acizii grasi insolubili si colesterol cu sarurile biliare. Aceste complexe, numite chilomicroni, se desfac la nivelul celulelor epiteliului intestinal n acizi grasi, care refac trigliceridele, iar sarurile biliare se rentorc la ficat prin sistemul port (circuitul hepato-entero-hepatic de economisire a sarurilor biliare). Glicerolul urmeaza calea sistemului port-hepatic, iar trigliceridele sunt preluate de catre sistemul limfatic. Absorbtia apei si a sarurilor minerale se face la nivelul intestinului subtire si a intestinului gros. Apa se absoarbe pasiv, maximul de absorbtie fiind n colon. Na+ se absoarbe activ, antrenand absorbtia pasiva a Cl- Ca2+ si P3+ se absorb activ, sub influenta vitaminei D si a parathormonului. Fe2+ se absoarbe activ. Absorbtia vitaminelor se face n functie de solubilitatea lor: vitaminele hidrosolubile (complexul B, vitamina C) se absorb pasiv, iar vitaminele liposolubile (A, D, K) se absorb similar lipidelor prin formarea de complexe cu sarurile biliare si ajung apoi pe cale portala la ficat. In urma proceselor de absorbtie din intestinul subtire rezulta chilul intestinal, de consistenta lichida, care trece prin valvula ileocecala spre cecul intestinal. Fiziologia intestinului gros La nivelul intestinului gros se desfasoara activitati secretorii, motorii si de absorbtie. In urma acestora, chilul intestinal lichid este transformat n materii fecale solide, de consistenta moale

(excremente). Aici au loc si procese de fermentatie si putrefactie datorate florei bacteriene intestinale, nepatogene, dar nu se desfasoara procese de digestie chimica. Activitatea secretorie. Se rezuma la producerea de mucus, cu rol n formarea si progresia materiilor fecale de-a lungul colonului. Absorbtia. La nivelul intestinului gros se absorb apa si saruri minerale. Se mai pot absorbi unele vitamine (grupul B, vitamina K) si unele medicamente. Procesul de fermentatie. Are loc n prima parte a intestinului gros, datorita florei bacteriene aerobe, formata n principal din bacili coli si lactici, care actioneaza asupra glucidelor nedigerabile (celuloza), scindandu-le pana la monozaharide si apoi pana la acid lactic. Aceasta flora de fermentatie sintetizeaza si unele vitamine indispensabile din complexul B si vitamina K. Procesul de putrefactie. Se desfasoara n partea a doua a colonului transvers si n colonul sigmoid, prin actiunea florei bacteriene anaerobe asupra compusilor proteici nedigerati, sub control cortical, determinand decarboxilarea si dezaminarea acestora. Rezulta amoniac, care se absoarbe n sange si este dus la ficat, unde este neutralizat sub forma de uree. Mai rezulta amine (putresceina, cadaverina) si substante toxice (indol, scatol, crezoli, hidrogen sulfurat etc), care dau mirosul caracteristic materiilor fecale. Materiile fecale rezultate n urma acestor procese contin circa 90% resturi alimentare si 10% mucus, epitelii descuamate, leucocite, corpuri ale bacteriilor de fermentatie si putrefactie. Din 1000 ml de chil intestinal se formeaza zilnic circa 150 g de materii fecale. Defecatia. Eliminarea materiilor fecale se numeste defecatie. Defecatia este un act reflex controlat voluntar. La defecatie participa musculatura tubului digestiv si alte grupe de muschi striati aflati sub control cortical.

Bibliografie: