Sunteți pe pagina 1din 2

Plumb de George Bacovia SIMBOLISMUL Simbolismul este curentul literar aparut ca reactie impotriva poeziei retorice a romanticilor si impersonalitatii

reci a parnasienilor. Poezia simbolista este o poezie a senzibilitatii pure, care transmite stari confuze, nelamurite prin intermediul simbolurilor si a sugestiei. Elementele definitorii sunt reprezentate de cautarea muzicalitatii prin repetitia obsedanta a unor cuvinte sau vocale, tehnica corespondentelor si preferinta versului alb si versului liber. George Bacovia este reprezentantul simbolismului autentic, creator al unui univers liric original prin tematica, prin recuzita tipic simbolista a cadrului citadin, limitat, dar mai ales prin limbajul poetic. Poezia Plumb, deschide volumul cu acelasi nume , din anul 1916, si reprezinta o emblema a liricii bacoviene. Textul apartine simbolismului prin tema, utilizarea simbolurilor si a sugestiei, muzicalitatea repetitiiilor, tehnica corespondentelor, cromatica si dramatismul trairilor eului liric. Tema poeziei este conditia poetului intr-o societatea lipsita de aspiratii si superficiala. Lumea ostila si stranie este proiectia universului interior , dominat de sentimentul tragic. In plumb , viziunea este fara iesire , deoarece textul hiperbolizeaza starea de singuratate, obsesia deplinei izolari si teama de moarte. Titlul plumb, reprezinta simbolul-central al discursului liric si ilustreaza apasarea, angoasa, cenusiul existential, lipsit de posibilitatea inaltarii , a idealului. Lirismul subiectiv este redat prin prezenta marcilor subiectivitatii: vb la persoana 1 singular: am inceput, stam si adjectivul posesiv persoana 1 sg amorul meu. Poezia este alcatuita din doua catrene, ce se remarca prin simetrie, prin posibilitatea delimitarii unor secvente poetice. Textul este sintetizat in jurul simbolului central , plumb , care este prezent in 6 din cele 8 strofe , in pozitii simetrice. Cele doua strofe corespund celor doua planuri ale realitatii: prima strofa ilustreaza realitatea exterioara, formata din decorul funerar, tipic simbolist: flori de plumb , coroane de plumb, cavou, iar strofa a doua evidentiaza realitatea interioara definita prin trei elemente: imposibilitatea iubirii : dormea intors amorul meu de plumb, singuratatea : stam singur langa mort si infranarea aspiratiei spre inalt , marcata prin metafora : aripi de plumb. In poezie este redata astfel , conditia artistului blestemat. Utilizatea simbolului se inscrie tot in estetica simbolista si este ilustrata in poezie prin simbolurile de recurenta : plumb , cavou , singur ce organizeaza discursul liric. Acestea surprinde cadrul spatial inchis, apasator in care eul se simpte calustrat, izolat. Cadrul temporal nu este precizat,dar atmosfera macabra poarta sugestia nocturnului. Laitmotivul plumb , regasit si in titlu desemneaza pe de-o parte planul exterior, realitatea apasatoare, raceala sufleteasca , sugerate prin semnificatiile cuvantului: ca element anorganic sugereaza pietrificarea , moartea, prin greutate denota apasarea, prabusirea interioara , iar prin culoare ilustraza tristetea, angoasa, cenusiul existential. Pe de alta parte, acesta desemneaza si planul interior prin metafore precum amor de plum, aripi de plumb , care evidentiaza imposibilitatea evadarii. Elementele cadrului exterior, al decorului funerar : flori, coroane, cavouri de plumb sunt artificii funerare de duzina, tipice pentru mica burghezie de provincie. De asemenea, starea de angoasa este evidentiaza si prin imaginile vizuale centrate in jurul culorii gri, care transmit sugestia unui univers cenusiu, dominat de stari sugletesti confuze. Poetul are o perceptie deosebita a culoriilor in poezie ,, fiecarui sentiment ii corespunde o culoare. Simbolul sugestiilor este un mijloc sugestiv

pentru realizarea corespondentelor dintre trairile eului liric si decorul exterior.O marturisire a lui Bacolia dezvalui semnificatiile pe care poetul le da plumbului, galbenul poetentand spleen-ul:,, In plumb vad culoarea galbena, compusii lui dau precipitat galben ....... Sufletul ars are culoarea galbena. Galbenul este culoarea sufletului meu. Imaginea auditiva din prima stroga : si scartaiau coroanele de plumb ilustreaza dezacordul eului liric cu lumea , iar strigatul din strofa si-am inceput sal strig a doua nunateaza spaima de moarte. In text sunt utilizate motive tipic simboliste: singurarea si somnul.Detasarea de lumea reala, diurna poarta de asemenea sugestia mortii. Epitetul din versul dormea intors amorul meu de plumb nuanteaza misterul si sugereaza credinta intrun mit popular autohton potrivit careia mortii se intorc cu fata la apus. Ambiguitatea limbajului se evidentiaza prin multiplele semnificatii pe care le poate lua epitetul intors: somn , moarte , dar si prin metofara : si-i atarnau aripile de plumb ce sugereaza caderea sau o metafora a ingerului mortii. Eul liric de dedubleaza , isi priveste trairile ca un spectator, asa cum se evidentiaza in versul al treilea, strofa a doua : stam singur langa mort, dar solitudinea ilustreaza sentimentul de vid interior prin motivul singuratatii. Claustrat, sufletul eului devine trist, nelinistit , stare agravata si de realitatea deprimanta a existentei ( noaptea, ploaia, melancolia ), ceea ce genereaza starea de angoasa. Poetul apeleaza la sinestezie el isi vede amorul dormind intors, vers ce trimite la ideea dedublarii eului care devine si subiect si obiect al starilor decadente exprimate. O posibila salvare a sufletului este sugerata prin metafora oximoronica aripi de plumb , care transmite ideea unei posibila inaltari, a unui zbor , dar sugestia plumbului face ca aceast zbor sa esueze. La nivel morfologic , domina vb la modul imperfect care au rolul de a accentua ideea unei prelungiri la infinit a starii de angoasa, iar perfectul compus am inceput sugereaza incercarea zadarnica a eului de a se sustrage starii de monotonie.De asemenea sub si adj contureaza recuzita tipic simbolista. Apartenenta textului la simbolism se releva si la nivel fonetic prn frecventa vocalelor o si u , ce sugereaza depresia, dar si la nivelul punctuatiei prin folosirea simetrica a pct de supensie. Muzicalitatea interioara este ilustrata prin repetia obsedanta a cuvantului plumb , corp fontic alcatuit din patru consoane sprijinita pe o vocala inchisa, prin simetria celor doua strofe si prin utilizarea imperfectului ca timp verbal predominant. In ceea ce priveste prozodia, rima imbratisata, masura de 10 silabe , ritmul iambic evidentiaza muzicalitatea exterioara a versurilor. In opinia mea, prin atmosfera, muzicalitate, utilizarea sugestiei, a simbolurilor si a corespondentelor pentru zugravirea starilor sufletesti de angoasa, poezia plumb se incadreaza in estetica simbolista.