TEHNOLOGIA GENERALĂ DE FABRICARE A ULEIULUI DE FLOAREA SOARELUI 2.1. 2.2. 2.3. 2.4. 2.5.

Pregătirea materiilor prime pentru prelucrare (condiţionarea); Măcinarea seminţelor; Tratamentul hidrotermic şi presarea măcinăturii; Extracţia uleiurilor cu solvenţi; Rafinarea uleiurilor brute de presă şi a celor de extracţie.

Materiile prime din care se pot extrage uleiurile vegetale alcătuiesc o gamă largă de surse de origine vegetală. În funcţie de provenienţa lor, materiile prime se clasifică în: - seminţe ale plantelor oleaginoase cultivate; - seminţe ale plantelor textilo-oleaginoase cultivate; - fructe oleaginoase ale arborilor cultivaţi; - fructe oleaginoase ale arborilor de pădure; - subproduse şi deşeuri oleaginoase: seminţe şi sâmburi oleaginoşi; germeni oleaginoşi Astfel, se poate obţine ulei din seminţe de floarea soarelui, soia, rapiţă, in (exclusiv cu scopuri tehnice sau farmaceutice), arahide, susan, mac, măsline, palmier, cacao, migdale, germeni de porumb, tărâţe de orez, germeni de grâu, seminţe de dovleac, seminţe de tomate, sâmburi de struguri etc. În lucrarea de faţă, atenţia va fi axată pe tehnologia de fabricare a uleiului rafinat de floarea soarelui. Floarea soarelui (Helianthus annus) este o plantă anuală ierboasă şi meliferă, cu o dezvoltare puternică a sistemului radicular şi a organelor aeriene, originară din America de Nord-Vest. Coaja seminţelor de floarea-soarelui constituie un balast în tehnologia fabricării uleiurilor, fapt pentru care se îndepărtează în mare măsură la decorticare. Tegumentul are forma unei membrane este concrescut cu cotiledoanele, aderă de ele cât şi de coaja seminţelor. Raportul dintre conţinutul de coajă şi miez este foarte important în procesarea seminţelor de floarea soarelui în vederea obţinerii uleiului. Astfel, speciile de floarea soarelui cultivate în ţara noastră conţin 2027% coajă şi 73-80% miez. Cotiledoanele conţin substanţele de rezervă, precum şi organele viitoare aflate în stadiul embrionar: tigela, gemula şi radicula. Endospermul există numai scurt timp după fecundarea florii şi începerea formării seminţei, acesta având aspect gelatinos. Miezul este format dintr-un număr mare de celule. Celula constitutivă este formată din membrană, oleoplasmă, nucleu şi granule de proteine (aleuron). Oleoplasma este formată din protoplasmă propriu-zisă (citoplasmă) şi din ulei dispersat omogen în aceasta sub formă de incluziuni microscopice. Apa se găseşte în partea de gel a seminţelor, sub formă legată (coloizi) şi liberă. Seminţele cu conţinut mic de apă au toată apa legată sub forma unor pelicule de hidratare în jurul particulelor coloidale. Compoziţia chimică procentuală a cojilor şi miezului seminţelor de floarea soarelui este redată în tabelul 2.1. Compoziţia chimică (% s.u.) a seminţelor de floarea soarelui (Nedelcu, 1993) Componenta Lipide Parte anatomică Coajă Miez 0,5-1,8 51-65 Substanţe proteice 3,0-4,7 19-29 Fosfor total 0,05-0,007 1,26-1,57 Celuloză 52-60 1,8-3,8 Tabelul 2.1 Cenuşă 1,2-2,5 2,9-3,8

în seminţele şi fructele multor plante şi au un important rol biochimic şi fiziologic. În ţesuturile mamiferelor frecvent se întâlnesc acidul linoleic şi acidul arahidonic. . acilglicerolii sunt esteri ai glicerinei cu acizii graşi. 2) conţin. ci întotdeauna separate de o grupare metilen. conformaţia izomerului cis. Acizi graşi constituie compuşi de bază ai lipidelor. proteine insolubile (8.5-13.9). aciclic neramificat.5-98%) şi 1-2.şi diacilglicerolii se întâlnesc şi ei în natură şi joacă un rol important în metabolismul lipidelor. Sunt substanţe de rezervă care se acumulează în cantităţi mari în ţesutul adipos al animalelor. gluteline (7. CH3 CH3 CH3 CH3 CH3 (CH2)5 (CH2)7 (CH2)7 (CH2)4 CH2 CH=CH CH=CH CH=CH CH=CH CH=CH (CH2)7 (CH2)7 (CH2)11 CH2 CH2 COOH COOH COOH (CH2)7 CH2 COOH (CH2)7 COOH acid palmitoleic (16:1. D 9) acid erucic (22:1. D 13) acid linoleic (18:2. În lipidele vegetale predomină acizii oleic şi linoleic. dublele legături nu sunt niciodată conjugate sau la distanţe întâmplătoare una de cealaltă. au în majoritate. Acizii graşi nesaturaţi naturali.8-19. 22 sau 24 atomi de carbon şi una. în general. D 9) acid oleic (18:1.4%).Miezul seminţelor de floarea soarelui conţine următoarele substanţe proteice: albumine (15. 3) pot fi saturaţi sau nesaturaţi cu una sau mai multe duble legături. două trei. Cei mai importanţi acizi graşi nesaturaţi sunt prezentaţi mai jos. Astfel. Sub aspect structural. Se numesc şi gliceride. 14) CH=CH CH=CH CH=CH Triacilglicerolii sunt cele mai răspândite lipide în natură. Una.5% substanţe de însoţire. Principalii acizi nesaturaţi au 18. din punct de vedere chimic. Dintre aceştia. 12) acid linolenic (18:3. cei mai răspândiţi sunt triacilglicerolii. Cel mai răspândit acid gras nesaturat este acidul oleic. di. însă mono. globuline (45. respectiv. acizi monocarboxilici care conţin o grupare carboxilică ionizabilă şi un lanţ de atomi de carbon nepolar.şi triacilgliceroli. alături de acidul oleic se întâlneşte şi acidul palmitoleic. 11. D 9. esteri ai glicerinei cu acizii graşi. adică din 3 în 3 atomi de carbon. De cele mai multe ori. 20. Cei mai importanţi acizi graşi din punct de vedere biologic se caracterizează prin următoarele: 1) sunt. catena atomilor poate avea o configuraţie cis sau trans. un număr par de atomi de carbon. două sau trei grupări hidroxilice ale glicerinei pot fi esterificate cu acizi graşi cu formarea de mono-. în grăsimile animale. Lipidele conţinute de seminţele de floarea soarelui cuprind: triacilgliceroli (97. De asemenea.2-32. D 8.5). CH3 CH3 CH3 CH3 CH3 CH3 (CH2)12 (CH2)14 (CH2)16 (CH2)18 (CH2)20 (CH2)22 COOH COOH COOH COOH COOH COOH acid miristic (14:0) acid palmitic (16:0) acid stearic (18:0) acid arahic (20:0) acid behenic (22:0) acid lignoceric (24:0) Acizii graşi nesaturaţi se găsesc în lipide într-o cantitate mai mare decât cei saturaţi. patru sau cinci duble legături. Datorită existenţei dublelor legături şi faţă de acestea.1). El se găseşte atât în lipidele de origine vegetală cât şi în cele de origine animală. de regulă. toţi acizii graşi care au fost identificaţi în membranele celulare sunt izomerii cis.7-47. Triacilglicerolii sunt.

. Toate aceste substanţe sunt îndepărtate din ulei în etapa de rafinare a acestuia.CH2 CH CH2 O O O CO CO CO R R1 R2 CH2 CH CH2 O O OH CO CO R R1 CH2 CH CH2 O OH OH CO R trigliceridă digliceridă monogliceridă Substanţele de însoţire ale trigliceridelor sunt reprezentate de: fosfatide. ceruri. Fig. substanţe colorante (pigmenţi).Pregătirea materiilor prime pentru prelucrare (condiţionarea). 2.5. Schema tehnologică generală de fabricare a uleiului de floarea-soarelui SEMINłE DE FLOAREASOARELUI RecepŃie calitativa si cantitativa Depozitare Curatire Uscare Decojire Măcinare Tratament hidrotermic COJI IMPURITATI BENZINA DE EXTRACłIE PRESARE ULEI BRUT DE PRESA Purificare BROCHEN Măcinare EXTRACłIE CU SOLVENłI MISCELA Distilare ŞROT Desolventizar e ŞROT FURAJER ULEI BRUT DE EXTRACłIE Desmucilaginare Neutralizare Spălare Uscare Decolorare Vinterizare Dezodorizare ULEI RAFINAT DE FLOAREASOARELUI Etapele principale ale procesului tehnologic de fabricare a uleiului rafinat de floarea-soarelui: 2.1. Rafinarea uleiurilor brute de presă şi a celor de extracţie. 2. 2.4. substanţe odorante etc. Tratamentul hidrotermic şi presarea măcinăturii.2. Extracţia uleiurilor cu solvenţi. 2.3.1. steride. 2. Măcinarea seminţelor.

Se execută înaintea tuturor celorlalte operaţii pentru evitarea defectării utilajelor.2. iar respiraţia şi hidroliza conduc la deteriorări grave ale calităţii seminţelor. zona III – umiditate mai mare de 45% seminţele încep să germineze (încolţire).3 – 0. apare oxidarea. Pentru a se preveni degradarea seminţelor în timpul depozitării trebuie cunoscute şi prevenite procesele biochimice şi microbiologice ce se pot desfăşura la depozitare.5% pot fi depozitate în condiţii optime. Astfel. Odată cu depăşirea pragului uc se intensifică procesele degradative. există un schimb gazos între seminţe şi mediul ambiant. În plus. Îndepărtarea impurităţilor se face în două etape: înainte de depozitare (p r e c u r ă ţ i r e a ) când se elimină circa 50% din totalul impurităţilor iniţiale.2.5% Fig. iar aceasta determină creşterea umidităţii şi a temperaturii. se depozitează seminţele pentru 5-12 zile. Există mai multe principii care stau la baza separării impurităţilor: a) separarea impurităţilor metalice se bazează pe proprietăţile magnetice ale acestora şi se realizează cu ajutorul magneţilor sau al electromagneţilor. modifica proprietăţile şi compoziţia chimică a materiilor prime.1. Seminţele sunt “vii”. corpurile străine organice aduc o încărcătură microbiană mai mare. zona I zona II zona III 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 ucritica=7. p o s t c u r ă ţ i r e a (curăţirea propriu-zisă) – înainte de prelucrare în urma căreia rămân în seminţe circa 0. C u ră ţi rea Este o operaţie tehnologică necesară deoarece impurităţile existente în seminţe măresc conţinutul în cenuşă şi uzează utilajele. În fabricile de ulei. hidroliza grăsimilor din seminţe. 2. precum şi râncezirea hidrolitică. deci se formează apă. zona II – zonă nefavorabilă depozitării. se consumă substanţele nutritive pentru acumularea de energie necesară dezvoltării noii plate. Dar plantele respiră. . Condiţionarea seminţelor de floarea-soarelui Dep o z ita rea se realizează în silozuri datorită caracterului sezonier pe perioade lungi de timp. Umiditatea seminţelor de floarea-soarelui influenţează în mare măsură calitatea seminţelor la depozitare. o umiditate mai ridicată. procesele degradative ale seminţelor de floarea-soarelui se înteţesc. deci prezintă o activitate metabolică şi în timpul depozitării.4% impurităţi. La umidităţi de până la 45%. iar seminţele se pot degrada pe perioada depozitării. Reprezentarea schematică a zonelor de depozitare în funcţie de umiditatea seminţelor de floareasoarelui zona I – seminţele cu umiditate mai mică decât uc = 7.

– postcurăţitor Miag Usca rea este procesul prin care se îndepărtează cel puţin 4% din umiditatea iniţială a seminţelor (de la 12-14% iniţial se ajunge la 8-10% final).aspirator (tarar). care se îndepărtează greu la extracţie. Deco j i rea (d eco rti ca rea ) Scopul decojirii: Coaja seminţelor oleaginoase are un conţinut de ulei foarte redus (0. Utilajul în care se realizează operaţia se numeşte tobă de spargere şi este compus dintr-un tambur rotativ prevăzut cu palete. se reduc pierderile de ulei în şrot deoarece coaja absoarbe ulei. Această operaţie se execută în special în cazul seminţelor care conţin o cantitate mare de coajă care nu aderă la miez. miezul trebuie să conţină circa 8% coajă. Boabele de soia nu sunt decorticate decât în cazul obţinerii unui şrot destinat extragerii proteinelor pentru consum uman. Din această cauză. Scopul uscării este de a evita fenomenele de autoîncingere şi autoaprindere prin încetinirea proceselor chimice şi biochimice. în coajă există 52-60% celuloză). coaja constituie un material inert în procesul de prelucrare şi nedorit în compoziţia şroturilor. procent care favorizează buna desfăşurare a proceselor de presare şi extracţie. a) S p a r g er e a ş i de t a ş a r ea c o j i i d e m i e z Această operaţie se bazează pe principiul lovirii repetate a seminţelor de floarea soarelui. spargerea şi detaşarea cojii de miez. ceea ce permite mărirea suprafeţei de impact cu sămânţa proiectată de palete. urmată de fisurarea. . O temperatură mai mare poate denatura termic proteinele din seminţele de floarea-soarelui şi degradarea calităţii uleiului din seminţe. se reduce uzura utilajelor de prelucrare. b) separarea cojii din amestecul rezultat. circulară sau vibratorie) unui strat de seminţe la suprafaţa unor site orizontale sau înclinate perforate. – vibroaspirator Sagenta. A v a n t a j e l e operaţiei de decojire: creşte capacitatea zilnică a instalaţiilor de presare şi extracţie. amestec de aer cu gaze de ardere.5-3%) şi un conţinut ridicat de celuloză (52-60% raportat la substanţa uscată). După decojire. Agenţi de uscare folosiţi: aer cald. se îmbunătăţeşte calitatea şroturilor prin scăderea conţinutului în celuloză (la floarea-soarelui. Utilaje de uscare: – cu tambur rotativ orizontal – coloane verticale cu mai multe zone – în strat fluidizat. iar suprafaţa interioară a tobei de spargere este ondulată.b) separarea pe baza diferenţelor de mărime – se bazează pe mişcarea (rectilinie. Utilaje de curăţire: – separator . Decojirea cuprinde 2 etape: a) spargerea şi detaşarea cojii de miez. Temperatura la care se realizează uscarea este de 60°C. cu curenţi de aer de înaltă frecvenţă. c) separarea pe baza diferenţei de viteză de plutire – se face cu ajutorul unui curent de aer care trece prin amestecul de seminţe şi impurităţi antrenând impurităţile mai uşoare decât seminţele şi separându-le.

Viteza medie de lovirea acestora. O cantitate de ulei rămâne în celulele nedeschise (20-30% din totalul celulelor). . i coajă eliminată 15 . Măcinarea seminţelor de floarea-soarelui Măcinarea este operaţia prin care materia primă oleaginoasă este mărunţită sub acţiunea forţelor mecanice în particule de dimensiuni mici din care să se poată face separarea uleiului cu randament maxim. cu suprafaţă netedă sau rifluită. De asemenea. aflaţi în mişcare de rotaţie. de tipul suprafeţei acestora. Gradul de măcinare este deosebit de important pentru desfăşurarea ulterioară a procesului tehnologic.85% din amestec şi 6-8% coajă păstrată din considerente tehnologice (facilitează formarea capilarelor de scurgere a uleiului la presare şi apoi la extracţie). La baze tobei de spargere se acumulează amestecul format din seminţe întregi. se elimină din canalele oleoplasmei şi este reţinut sub forma unor pelicule la suprafaţa şi în capilarele măcinăturii. influenţând în special presarea şi extracţia uleiului.2. precum şi de viteza relativă (viteza cu care se rotesc unul în raport cu celălalt).după diferenţa de greutate – aspiraţia cu un curent de aer. iar paletele fixate pe tamburul rotativ lovesc seminţele şi le proiectează pe suprafaţa interioară ondulată a tobei unde suferă o a doua lovire. în funcţie de tipul seminţelor supuse măcinării. de tăiere sau frecare. ambii cilindri rifluiţi. b ) S e p a r ar e a c o j i i d i n a m e s t e c u l r e z u l t at s e f a c e p r i n d o u ă m e t od e : . mori cu ciocane. ambii cilindri rifluiţi. precum şi a particulelor ce trebuie obţinute: valţuri. care se separă ulterior. . ceea ce înseamnă la un diametru al tamburului egal cu 800 mm. eliberarea lui fiind dificilă. o măcinătură prea fină se aglomerează în timpul tratamentului hidrotermic. Structura lor intracelulară este distrusă prin acţiunea mecanică de măcinare iar uleiul se aglomerează în picături fine.25% din amestec. Astfel. U t i l a j e l e cu ajutorul cărora se realizează măcinarea sunt. 2. coaja se fisurează. mărind solicitarea braţelor amestecătoare ale toasterelor. Din procesul de separare rezultă două fracţiuni: i miez industrial 75 . se deschid circa 70-80% din totalul celulelor. Astfel. fisurile se măresc şi determină desprinderea cojii de miez. printr-o bună măcinare.4 – 1%). aceasta a antrenat o cantitate mică de miez (0. cu viteze egale: măcinarea are loc sub acţiunea forţelor de frecare. cu viteze egale: măcinarea are loc sub acţiunea forţelor de compresiune.după diferenţa de mărime – cernere prin site. dimensiuni mici ale particulelor de măcinătură îngreunează presarea uleiului şi scăderea randamentului de recuperare a uleiului prin presare datorită colmatării capilarelor de scurgere a uleiului. U t i l a j e cu ajutorul cărora se realizează operaţia de decojire sunt reprezentate de toba de spargere şi separatorul de coji. Astfel. Măcinarea are ca efect deschiderea celulelor (oleoplastelor) în vederea îndepărtării mai uşoare a uleiului la presare şi extracţie. există mai multe situaţii: ambii cilindri netezi. masa de seminţe este alimentată în tobă. V a l ţ u r i l e sunt alcătuite din 2 tăvălugi metalici (din oţel) goi în interior. Dimensiunile particulelor măcinăturii depind de distanţa dintre tăvălugi. o viteză unghiulară de 550-610 rot/min. coji şi miez. Astfel. mărunţirea se realizează sub acţiunea forţelor de compresiune. cu viteze diferite: măcinarea are loc sub acţiunea forţelor de frecare şi forfecare. concasoare. necesară spargerii seminţelor este de 18-25 m/s. În urma acestor loviri repetate.

Modificarea fazei lichide. îmbunătăţirea condiţiilor de separare a uleiului din măcinătură. Principalul scop al umectării îl constituie separarea uleiului pelicular. ceea ce permite eliberarea uleiului din aglomerările formate şi uşurarea extracţiei. după concasare. înainte de extracţie. acestea se umflă. deci se favorizează eliberarea şi scurgerea acestuia la presare. le micşorează secţiunea favorizând îndepărtarea uleiului.3. apoi scade pe măsură ce măcinătura se saturează în apă. precum şi în evaporarea apei din măcinătură. Tratamentul hidrotermic (prăjirea) Tratamentul hidrotermic este o operaţie realizată sub acţiunea combinată a căldurii şi a apei efectuat sub o amestecare continuă. M o r i l e c u c i o c a n e sunt folosite la măcinarea şrotului. Scăderea vâscozităţii uleiului şi a tensiunii superficiale a acestuia uşurează eliminarea lui din măcinătură şi scurgerea lui la presare.C o n c a s o a r e l e sunt utilaje folosite la mărunţirea brochenului (turtele care rezultă la presarea măcinăturii). îmbunătăţirea condiţiilor de scurgere a uleiului la presare. care produce lângă obţinerea unui brochen cu granulaţia necesară. scăderea vâscozităţii evoluează după un palier mai lent. Celulele rămase întregi după măcinare suferă şi ele transformări în timpul umectării. i P r ă j i r e a . distrugerea structurii interioare secundare. Încălzirea se realizează treptat şi începe o dată cu umectarea măcinăturii şi progresează astfel încât la sfârşitul operaţiei se înregistrează temperatura cea mai ridicată iar apa se evaporă intens. îşi măresc volumul presează asupra capilarelor.u s c a r e a – măcinătura este încălzită în vederea modificării structurii şi a proprietăţilor acesteia precum şi a reducerii umidităţii. în prezenţa apei. iar la încălzirea ulterioară se sparg eliberând uleiul conţinut. înainte de extracţie. prin introducerea apei în măcinătură. asupra paietelor aplatizate. înainte de aplatizarea materialului oleaginos. proteinele conţinute de aceasta se îmbibă. asupra brockenului de la presare. . De menţionat faptul că la început viteza de îmbibare a măcinăturii cu apă este mare. destinat alimentaţiei animalelor. Scăderea vâscozităţii uleiului este rapidă o dată cu creşterea temperaturii. asupra măcinăturii obţinute la valţuri. Operaţia constă în îmbibarea cu apă a măcinăturii: apa are capacitatea de a anula tensiunea superficială care reţine uleiul în măcinătură în formă peliculară. S c o p u r i l e acestei operaţii sunt următoarele: F a z e l e t r a t am e n t u l u i h i d r o t e r m i c : i U m e c t a r e a ş i î n c ă l z i r e a m ă c i n ă t u r i i . 2. Astfel. reducerea vâscozităţii şi a tensiunii superficiale a uleiului. Viteza de îmbibare depinde de condiţiile de umectare cât şi de conţinutul în ulei (este invers proporţională cu cantitatea de ulei din măcinătură). La temperaturi de peste 60°C. Acest tip de tratament se poate aplica în patru situaţii diferite: înainte de presare. Modificările de natură fizică aduse fazei lichide a măcinăturii constau în scăderea vâscozităţii uleiului şi a tensiunii superficiale a acestuia. Umectarea şi încălzirea trebuie realizate simultan pentru a stopa activitatea enzimelor care ar putea mări aciditatea uleiului. Încălzirea determină producerea unor modificări de natură fizico-chimică şi coloidală asupra celor două faze (lichidă şi solidă) ale măcinăturii. În acelaşi timp.

Când spaţiul dintre suprafeţele particulelor devine foarte mic. cu atât se elimină mai bine uleiul din spaţiile care se crează între aceste suprafeţe. măcinare şi tratamentul hidrotermic corespunzătoare. iar după un timp. se recomandă ca umectarea materialului oleaginos să se realizeze în prima fază a tratamentului concomitent cu ridicarea rapidă a temperaturii până la 60-70°C când încetează activitatea enzimatică. De asemenea. reducându-se randamentul la presare. restul uleiului fiind obţinut prin extracţie. U t i l a j e l e care intră în alcătuirea instalaţiei de tratament hidrotermic sunt: . Cu cât presiunea este mai mare. ceea ce se explică prin scăderea umidităţii. Structura fazei solide devine elastică şi afânată. Presarea are ca produşi b r o c h e n u l (măcinătura epuizată în ulei) şi u l e i u l b r u t d e p r e s ă . Lungimea capilarelor trebuie să fie cât mai mică şi este influenţată de grosimea stratului de material. Denaturarea termică se produce în prezenţa apei şi este cu atât mai intensă cu cât umiditatea măcinăturii este mai ridicată.prăjitoare în pat fluidizat. cu atât contactul între suprafeţele interioare şi exterioare ale măcinăturii creşte. deoarece sub acţiunea temperaturii sunt inactivate enzimele. Factorul principal care defineşte modul de realizare al presării este presiunea. În faza a doua a tratamentului hidrotermic (ridicarea temperaturii) are loc desfacerea agregatelor mai mari şi tasarea particulelor. P r es a r e a m ă c i n ă t u r i i Este operaţia tehnologică prin care se separă uleiul din măcinătură prin aplicarea unei forţe de presarea asupra măcinăturii prelucrate prin tratament hidrotermic. Creşterea presiunii asupra măcinăturii trebuie să fie însă aplicată treptat deoarece o presiune prea mare la începutul presării duce la colmatarea capilarelor. . plasticitatea măcinăturii scade atingând valori optime pentru presare. începe procesul de separare a uleiului de faza de gel: iniţial se separă uleiul de la suprafaţa particulelor. De aceea. Prin presarea particulelor de măcinătură unele de altele. ceea ce favorizează scurgerea uleiului sub acţiunea presiunii sau a dizolvantului. Aceste procese au loc însă cu viteze foarte reduse deoarece durata tratamentului este mică. În timpul tratamentului hidrotermic. Modificarea fazei de gel (coloidale). proteinele se denaturează şi determină distrugerea structurii celulare. iar viteza de scurgere a uleiului este mai mare. Randamentul maxim în ulei se poate obţine prin îmbunătăţirea proprietăţilor structural-mecanice ale măcinăturii favorizate de decojire. Pe lângă transformările chimice. sub acţiunea presiunii exercitate începe deformarea şi comprimarea puternică a particulelor. Activitatea enzimatică scade în a doua etapă a tratamentului hidrotermic. denaturarea termică a proteinelor şi separarea uleiului pe suprafaţa particulelor. prin prăjire rezultă o modificare pronunţată a plasticităţii măcinăturii.prăjitoare orizontale cu mai multe corpuri. . . Datorită scăderii umidităţii şi a denaturării proteinelor. uleiul nu mai poate fi eliminat.În timpul tratamentului hidrotermic pot avea loc şi modificări de natură chimică şi biochimică: oxidarea uleiului şi creşterea conţinutului în hidroxiacizi.prăjitoare verticale cu corp cilindric (toastere) cu compartimente multietajate (Krupp). Operaţia se face numai în cazul materiilor prime oleaginoase cu un conţinut de ulei mai mare de 30% deoarece randamentul presării este 80-85%. în prima etapă a tratamentului hidrotermic au loc în măcinătura umectată şi procese biochimice: creşterea activităţii lipazelor care are ca efect mărirea acidităţii uleiului prin hidroliza triacilglicerolilor.

5 rotaţii/min.turaţia 2. de turaţie. În timpul amestecării. măcinătura suferă o serie de modificări fizico-chimice: - U t i l a j e l e necesare realizării presării măcinăturii se numesc prese şi pot fi de mai multe tipuri. prin convecţie sau prin membrane celulare. reducerea umidităţii materialului datorită încălzirii. omogenizarea concentraţiilor se realizează sub acţiunea agitaţiei moleculare.4. formarea de combinaţii melanoidinice la temperaturi mai mari de 100°C prin interacţiunea dintre grupările NH2 ale proteinelor şi grupările CHO ale glucidelor ducând la închiderea culori măcinăturii şi a uleiului. răcirea. uscare sub vid. decantarea.putere 20 kW . filtrarea uleiului. 2. În acest caz.productivitate 2 t/h măcinătură . Viteza de difuzie este dată de relaţia: . Extracţia se utilizează ca metodă unică de separare a uleiului din materialele oleaginoase sărace în ulei (soia. În timpul presării. presa Tehnofrig TPU: . putere şi. D i f u z i a m o l e c u l a r ă .Durata presării trebuie să permită scurgerea uleiului şi depinde de: caracteristicile fizico-chimice ale măcinăturii caracteristicile constructive şi funcţionale ale presei grosimea brochenului la ieşirea din presă. Extracţia cu solvenţi Extracţia cu solvenţi a uleiului de floarea-soarelui din măcinătură cuprinde mai multe operaţii: 2. Extracţia propriu-zisă 2. Operaţiile principale de purificare a uleiului brut de presă sunt: separarea sedimentului cu site vibratoare. trecerea unei părţi din fosfatide din faza de gel în cea de ulei. Recuperarea solventului din şrot şi condensarea acestuia 2.4. în special. de randamentul dorit. Rolul preponderent în extracţie îl joacă difuzia care poate fi de mai multe feluri: moleculară. materialul oleaginos (faza solidă) este amestecat cu solventul (faza lichidă). Distilarea miscelei 2.4. schema de presare-extracţie asigurând o recuperare a uleiului de 98%. uleiul este solubilizat în benzina de extracţie cu care formează o soluţie denumită m i s c e l ă . pigmenţii naturali liposolubili se solubilizează în ulei.). Extracţia propriu-zisă Extracţia este procesul tehnologic prin care.2.1. Factorul motor al difuziei este cu atât mai mare cu cât diferenţa de concentraţie este mai mare. În vederea extracţiei uleiului. Materialul solid degresat care rămâne după extracţie se numeşte ş r o t . în funcţie de productivitate.3. dintr-un amestec de substanţe se separă un anumit component pe baza solubilizării lui într-un solvent. Altfel. . germeni de porumb etc.1. Extracţia uleiului este o operaţie tipică de transfer de substanţă care se realizează prin solubilizarea uleiului într-un dizolvant în care celelalte componente sunt insolubile.4.4. ea se aplică suplimentar după presarea materialului oleaginos tratat hidrotermic.reduce uleiul din turte până la 18-20% - superpresa Goliat: ulei în turte 5% Uleiul brut obţinut după presare se purifică prin sedimentare şi se elimină excesul de umiditate. ceea ce face să crească energia cinetică a moleculelor.

care în funcţie de metoda de extracţie variază între 6-9%. kg. h. G – cantitatea de substanţă. D i f u z i a p r i n c o n v e c ţ i e . se preferă forma de paiete care se menţine nemodificată pe parcursul extracţiei.viteză mare de circulaţie a solventului care să asigure un gradient de concentraţie mare. Este un proces fizic de omogenizare a concentraţiilor unui amestec prin deplasări ale unor porţiuni macroscopice de fluid în mişcare turbulentă. . gradient de dx concentraţie. Transferul de substanţă în procesul de extracţie a uleiului este un proces de difuzie care implică numai primele două tipuri de difuzie. S – suprafaţa de difuziune. . Sd – suprafaţa de difuzie. în fiecare moment al extracţiei. . Difuzia prin convecţie este însoţită de difuzia moleculară şi se exprimă prin relaţia: G conv = − β ⋅ S ⋅ dc ⋅ τ . .formă şi dimensiuni potrivite ale particulelor de măcinătură. . măcinătura prea fină colmatează instalaţia. C o n d i ţ i i l e o p t i m e pentru desfăşurarea procesului de extracţie sunt: . unde: Sd ⋅τ v – viteza de difuzie (cantitatea de substanţă ce difuzează în unitatea de timp. unde: dx β – coeficient de difuzie prin convecţie.variaţia concentraţie pe unitatea de drum (distanţă parcursă de substanţa care difuzează). Particulele se pot lipi între ele. τ – timpul de difuzie. Cantitatea de substanţă care difuzează în unitatea de timp. unde: dc . din considerente de securitate. fapt care înrăutăţeşte circulaţia miscelei şi reduce gradul de extracţie a uleiului. ceea ce conduce la micşorarea “canalelor de drenaj”. cu direcţia şi sensul în care are loc difuzia. Coeficientul de difuzie moleculară este direct proporţional cu temperatura amestecului şi invers proporţional cu vâscozitatea dizolvantului şi cu dimensiunile moleculelor care difuzează. pe unitatea de suprafaţă corespunde unui vector proporţional cu gradientul de concentraţie. D – coeficient de difuzie moleculară. masa trecând dintr-o fază în alta prin mişcarea unei faze în raport cu cealaltă. viteza şi gradul de extracţie a uleiului depind de grosimea stratului de material deoarece concentraţia miscelei în ulei creşte la traversarea stratului.un grad avansat de destrămare a structurii celulare: materialul supus extracţiei nu trebuie să conţină celule nesparte. kg/(m2·h). m2. τ – timpul de difuzie. Reprezentarea matematică a acestui fapt este dată de legea lui Fick: G = −D ⋅ S ⋅ dc ⋅τ dx legea lui Fick.temperatură optimă de lucru.prelucrarea materialului oleaginos adus la umiditatea optimă.v= dG . limitată la 55°C. kg/(m2·h).

temperatura de fierbere: 65-68°C. Benzina de extracţie este solventul care îndeplineşte cea mai mare parte din condiţiile impuse unui solvent. Solvenţii de extracţie folosiţi trebuie să fie nepolari. în mişcare sau în strat imobil.concentraţia periculoasă în aer: 47-270g/cm3 în amestec cu aerul se aprinde la 250°C. Etapa de difuzie prin convecţie a uleiului de la stratul de separare către miscela în mişcare. . În practica industrială. Caracteristicile benzinei de extracţie sunt: . Etapa de difuzie moleculară a uleiului prin stratul de la suprafaţa exterioară a particulelor la suprafaţa solventului care înconjoară particulele. 2. materialul supus extracţiei (brochenul) trebuie măcinat astfel încât să aibă particule cu dimensiunea de 3-12 mm. Înainte de extracţia propriu-zisă.la extracţie trec în ulei din materia primă în miscelă ceruri. fosfatide. aplatizat şi paietat (paietele obţinute au grosimea de 0. stabilă. apoi se degresează pe transportorul extractorului. Metoda scufundării (imersării). un solvent trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . iar miscela concentrată peste materialul proaspăt).să nu-şi schimbe compoziţia şi proprietăţile la depozitare.să aibă compoziţie omogenă. fără să extragă şi alte substanţe. Extracţia de realizează în prezent în extractorul Bernardini cuplat cu un percolator şi extractorul orizontal EMI. 3. .să fie ieftin. Extracţia se desfăşoară prin metoda degresării succesive a materialului oleaginos în contracurent (solventul proaspăt se introduce peste materialul cel mai degresat. 3. când se recirculă numai solventul. un punct de fierbere constant. Ideal. . Metoda stropirii repetate (percolare) cu dizolvant a materialului care se deplasează pe un transportor oarecare. pigmenţi. cu constanta dielectrică apropiată de cea a uleiului. motiv pentru care este utilizată în industria uleiului în etapa de extracţie. . Utilaje şi instalaţii folosite la extracţie . B. ..să nu formeze amestec exploziv cu aerul.să nu fie miscibil cu apa.să nu distrugă aparatura în procesul de extracţie. vaporii de benzină se aprind uşor. apoi cu dizolvant proaspăt. prin percolare cu miscelă. procesul de extracţie are loc simultan dintr-o mulţime de particule aflate în strat. .2-0. C.3 mm). Metode de extracţie 1. este mai grea decât aerul de 2. iar materialul proaspăt este stropit cu miscela cea mai concentrată. Etapele procesului de extracţie 1. .să dizolve repede şi uşor uleiul. hidrofobi. 2.să nu lase miros străin după distilarea miscelei.Extractorul Rotocel utilizează ca principiu de funcţionare extracţia mixtă . Metoda mixtă este metoda prin care materialul proaspăt se umectează bine cu miscela concentrată. După măcinare (realizată în concasoare) brochenul este condiţionat hidrotermic în toastere. în continuare. Etapa de difuzie moleculară a uleiului din interiorul particulei către exteriorul ei.7 ori. . Materialul cel mai degresat este stropit cu dizolvant proaspăt. D.

8%. se poate mări suprafaţa de contact dintre benzină (miscelă) şi agentul de încălzire (aer cald). se realizează prin încălzirea miscelei la temperatura de fierbere a solventului (63-65°C). în contact cu aerul cald. miscela trebuie purificată fizic de impurităţile antrenate în procesul de extracţie: prin decantare. apoi într-un economizor (evaporator tubular sau pelicular) la un vacuum de 400 mmHg şi temperatura de 90-95°C.2.5 m. .7 m. capacitatea = 180 t/zi. debitul de miscelă recirculată = 10 m3/h.Extractorul Carusel utilizează ca principiu de funcţionare metoda percolării. Principiul pe care se bazează separarea solventului din miscelă este diferenţa de volatilitate a celor două faze ale amestecului. Recuperarea solventului din miscelă decurge în două etape: P r e d i s t i l a r e – operaţie în care miscela este concentrată până la 35-45% ulei. cu talere sau prin introducere de abur direct. În practică. caz în care miscela curge pe un perete vertical. D i s t i l a r e a f i n a l ă realizată la temperaturi de 105-110°C şi un vacuum de 720-730 mmHg în coloane cu blază. grosimea stratului de material = 1. distilarea în peliculă. În vederea micşorării timpului de distilare. în strat subţire. capacitatea = 180 t/zi. Acest lucru se poate realiza prin: pulverizarea miscelei în distilator. filtrare. grosimea stratului de material = 1. debitul de miscelă recirculată = 12-18 m3/h. centrifugare. Înainte de separarea uleiului.Extractorul DeSmet este un transportor orizontal cu sită care utilizează ca principiu de funcţionare metoda percolării. debitul de miscelă recirculată = 12-18 m3/h. grosimea stratului de material = 1. Distilarea miscelei Miscela obţinută la extracţie reprezintă ulei solubilizat în solvent.0-1.4.Caracteristici funcţionale: durata extracţiei = 100-300 minute. concentraţia miscelei = 18%. concentraţia miscelei = 22-25%. Aceasta trebuie separată în cele două faze componente: uleiul şi benzina de extracţie (care se recirculă. când aceasta se evaporă şi este ulterior recuperată prin condensare. într-un schimbător de căldură tubular. Caracteristici funcţionale: durata extracţiei = 95-135 minute. făcându-se astfel şi economie de solvent). conţinutul de ulei în şrot = 1-1. 2. conţinutul de ulei în şrot = 1%.3-1. . barbotarea de aer cald în miscelă.2%.8-2 m. . conţinutul de ulei în şrot = 0. concentraţia miscelei = 25%. capacitatea > 200 t/zi.7-0. Caracteristici funcţionale: durata extracţiei = 135-150 minute.

(Ulei uscat) DECOLORARE A.D. Recuperarea solventului din şrot După extracţia uleiului.5. condiţiile de depozitare şi păstrare. substanţe odorante.E. o dată cu impurităţile menţionate se îndepărtează şi substanţele valoroase precum vitaminele liposolubile (A. procesul tehnologic de obţinere a uleiului brut: . substanţe colorante.B. aşa încât benzina se evaporă treptat şi este recuperată apoi condensată şi reintrodusă în extracţie.3. substanţe solubile în ulei. E) pierzându-se şi o anumită cantitate de ulei. acizi graşi liberi.A.2. compoziţia chimică.procesul tehnologic de obţinere a uleiului brut: presare.4. Conţinutul lor variază între 1-4% şi depinde de: materia primă: gradul de maturitate. extracţie.şi digliceride Produse oxidate N. 2. În timpul rafinării. Fiecare compartiment este încălzit la paliere diferite de temperatură. presare urmată de extracţie. Schema tehnologică de rafinare a uleiului de floarea-soarelui . În uleiurile brute. Acid oxalic Acid tartric (L & D) Acid malic Acid fumaric (trans) Acid acetic Acid maleic Acid citric H3PO4 H2SO4 HCl Acid formic HNO3 Fosfatide Aminofosfatide Proteine Mucilagii Acizi graşi liberi Glucolipide - Ulei brut DESMUCILAGINARE Ioni metalici Na2CO3+ NaOH (+NaCl) CaO NEUTRALIZARE Ca(OH)2 NaOH KOH HIDROGENARE INTERESTERIFICARE Mono. Rafinarea uleiului brut de floarea-soarelui Uleiurile vegetale brute conţin. substanţele de însoţire se găsesc sub diferite forme: particule solide dispersate în ulei. 2. ceruri. Îndepărtarea solventului din şrot este asemănătoare ca principiu de separare cu cel al uscării. Dezbenzinarea şrotului şi toastarea lui se poate face în toastere cu 4-10 compartimente.) Carbon activ HIDROGENARE INTERESTERIFICARE VINTERIZARE Pesticide Compuşi policiclici Hidrocarburi policiclice aromate (PAH) DEZODORIZARE Abur Azot CO2 VINTERIZARE FRACłIONARE PigmenŃi CLOROFILĂ XANTOFILĂ CAROTEN Compuşi de aromă şi miros ULEI RAFINAT Fig. soluţii sau suspensii de natură coloidală. numai că în acest caz lichidul care trebuie evaporat este solventul (benzina de extracţie) şi nu apa. (T.3. D. Pentru obţinerea de şroturi destinate făinurilor alimentare se utilizează instalaţia “Flash” care lucrează în sistem HTST (High Temperature Short Time).B. şrotul conţine 25-50% solvent la suprafaţă şi în capilarele particulelor. pe lângă trigliceride naturale şi substanţe de însoţire: suspensii mecanice. antrenată cu substanţele de însoţire îndepărtate.E. mucilagii.

. Uleiul brut purificat de impurităţile mecanice este omogenizat şi preîncălzit în schimbătorul de căldură la 50°C înainte de intrarea în instalaţie (desmucilaginarea decurge optim la temperaturi de 45-50°).Rafinarea uleiurilor vegetale brute presupune parcurgerea unei serii de etape: 2. fosforic sau tratamentul alcalin. albumine) sub formă coloidală. la cald.la neutralizare. 2. timp în care are loc hidratarea fosfatidelor. datorită capacităţii lor de emulsionare acestea antrenează cantităţi importante de ulei. Aici este menţinut 22 minute. Prezenţa mucilagiilor în ulei şi în special a fosfatidelor are următoarele influenţe pe parcursul procesului de rafinare a uleiurilor vegetale: .la decolorare. Metoda prin hidratare se bazează pe faptul că în prezenţa apei. 2. Cefalinele şi inozitolfosfolipidele necesită prezenţa acidului citric pentru hidratare.3. produc închiderea la culoare a uleiului şi apariţia unui miros dezagreabil. citric. temperatura. Eficacitatea hidratării depinde de: natura şi cantitatea agentului de hidratare. fosfatidele. raportată la cantitatea de ulei. mărimea suprafeţei de contact şi modul de separare a mucilagiilor precipitate.4.5.la depozitarea şi transportul uleiului brut. atunci când umiditatea uleiului depăşeşte 0. prezenţa lor duce la inactivarea pământului decolorant prin blocarea centrilor activi şi reduce dimensiunile stratului filtrant. Eliminarea fosfatidelor din uleiul de floarea-soarelui trebuie să se facă rapid şi cât mai eficient prin una din metodele următoare: metode fizico-chimice: hidratarea şi tratamentul cu adsorbanţi.2.la dezodorizare. 2. metode enzimatice: procedeul Enzymax. 2.5. metode chimice: tratamentul cu acid sulfuric. uleiul este introdus în rezervorul de hidratare unde se adaugă apă cu temperatura de 50°C în proporţie de 2-3%. cu efect negativ asupra randamentului operaţiei. metode fizice: tratamentul termic.1. albuminele şi complecşii acestora (mucilagiile) îşi pierd solubilitatea în ulei şi precipită în flocoane care pot fi ulterior separate prin sedimentare sau centrifugare. iar operaţia decurge la 90°C. În continuare. Desmucilaginarea / degumarea uleiului Uleiul brut conţine substanţe mucilaginoase (fosfatide. mărind astfel pierderile. acid clorhidric. .15%.5.5. . Desmucilaginarea / degumarea uleiului Neutralizarea şi spălarea uleiului Decolorarea uleiului Vinterizarea (deceruirea) uleiului Dezodorizarea 2. în suspensie sau dizolvate.5. fosfatidele se hidratează şi se depun la baza recipienţilor. .1. Instalaţia de desmucilaginare Sharples cuprinde: schimbător de căldură pentru ulei rezervor de hidratare cu agitator separator centrifugal.5.5. prin urmare eliminarea lor se va face prin adăugarea peste uleiul brut a unei soluţii de acid citric 20% în proporţie de 1-2%.

Folosirea unei ape cu duritate mai mare (cantitate mare de Ca) conduce la pierderi în ulei. Spălarea uleiului Uleiul se spală de 2 ori cu 10% apă cu temperatura de 90-95°C.Amestecul de ulei-fosfatide hidratate deversează prin preaplin şi este alimentat în separatoarele centrifugale unde are loc separarea uleiului desmucilaginat şi a mucilagiilor. separarea soapstock-ului se face prin centrifugare.reactor pentru prepararea soluţie alcaline (amestecătoare rotative. raportat la cantitatea de ulei. O aciditate ridicată a uleiului modifică atât caracteristicile senzoriale cât şi stabilitatea uleiului în timpul depozitării. Săpunul separat este dirijat către industria de cosmetice servind ca bază pentru diferite produse. Apa trebuie dedurizată în cazul în care duritatea este mai mare de 5 grade germane de duritate. insolubil în apă. Uscarea uleiului .supercentrifugă pentru separarea soapstock-ului. . Separarea soapstock-ului Pentru un bun randament.preîncălzitor de ulei tip ţeavă-n ţeavă: temperatura la care are loc neutralizarea. Explicaţia constă în faptul că ionii de calciu reacţionează cu acizii graşi.reactor de neutralizare cu agitator: în care se desfăşoară reacţia de neutralizare. . neutralizare prin distilare: la o aciditate liberă 7-30%. .05% acid oleic). în condiţii optime din punct de vedere tehnologic este de 60-70°C.5.2. I n s t a l a ţ i a d e n e u t r a l i z a r e Sharples cuprinde: .dozator de soluţie alcalină . cu dispozitive de amestecare). motiv pentru care trebuie îndepărtaţi. Neutralizarea şi spălarea uleiului Scopul neutralizării este eliminarea acizilor graşi liberi din uleiurile comestibile. se formează săpunul de calciu.02-0. metoda prin care se neutralizează aceasta poate fi: neutralizare alcalină: la o aciditate liberă < 7%. Menţinerea temperaturii la această valoare pe parcursul neutralizării se realizează prin reglarea automată a debitului de abur cu care are loc încălzirea uleiului. Neutralizarea alcalină constă în următoarele etape: Reacţia propriu-zisă R-COOH + NaOH = RCOONa + H2O soapstock (săpun) Reacţia de neutralizare necesită un exces de alcalii pentru a deplasa echilibrul reacţiei către dreapta şi pentru a neutraliza în totalitate acizii graşi liberi (până la o aciditate admisă de standarde de 0. 2. prin urmare uleiul şi soluţia alcalină trebuie să aibă această temperatură. la neutralizarea uleiului de floarea-soarelui şi soia de 10-30%. Tratamentul alcalin se realizează în amestecătoare cu agitator. În funcţie de aciditatea uleiului. Mucilagiile separate antrenează 30-35% ulei. iar separarea soapstock-ului se face în separatoare centrifugale. Excesul de alcalii trebuie să fie. neutralizare prin esterificare: la o aciditate liberă > 30%.

5. Umiditatea în exces favorizează hidroliza triacilglicerolilor cu mărirea acidităţii libere a uleiurilor. Cantitatea de pământ decolorant folosită este de 0. Vinterizarea constă în cristalizarea cerurilor şi a gliceridelor saturate urmată de separarea acestora prin filtrare sau centrifugare.5. temperatura optimă la care are loc adsorbţia pigmenţilor. cu atât durata de decolorare este mai mică.05% umiditate. Decolorarea uleiului (albirea) Uleiul destinat consumului trebuie să fie puţin colorat şi să prezinte un aspect strălucitor şi limpede. se amestecă cu o cantitate de 0. Decolorarea se realizează prin adsorbţia pigmenţilor pe pământ sau cărbune decolorant.3. carotenoidici din prelucrările anterioare: . . . Decolorarea prin adsorbţie are loc prin introducerea sub agitare a pământului decolorant în uleiul neutralizat şi uscat. Decolorarea se realizează obligatoriu sub vid pentru a se preveni oxidarea uleiului. O instalaţie de decolorare cuprinde: . După decolorare.5-5% în funcţie de natura uleiului şi de efectul decolorant dorit. Se menţine 2-3h în răcitor şi apoi este introdus în maturator unde are loc mărirea cristalelor prin recircularea uleiului prin traversarea unor şicane orizontale.filtru pentru separarea pământului.4-0.6% suspensie de Kieselgur.Uleiul spălat conţine umiditate 0. urmele de umiditate din ulei inactivează materialele adsorbante folosite la decolorarea uleiurilor. . Separarea este cu atât mai eficientă cu cât temperatura la care are loc este mai aproape de 0°C. se separă uleiul de pământul decolorant prin filtrare. formaţi prin reacţia Maillard. 2. 2. Cristalizarea poate avea loc spontan (34-38 ore) sau prin amorsare (iniţiere) cu germeni de cristalizare (suport de Kieselgur) pe care se acumulează microcristalele de ceruri formând cristale mai mari.melanoidinici. compartimentate care lucrează sub vid (10-20 mmHg).malaxor pentru prepararea suspensiei de pământ. De asemenea. Durata optimă decolorării este de 15-20 minute.clorofilieni.2-0. uleiul intră într- . presiunea de vapori a apei este mai mare decât cea din aparat. deci aceasta se va evapora.reactoare de decolorare. Pământul decolorant se introduce în ulei. la t = 0-6°C vinterizarea durează 8 ore. În plus. uleiul cu umiditate ridicată se va tulbura la depozitare. Uleiul uscat conţine maximum 0.4. Din aparatul de maturare. Nu este necesară încălzirea uleiului deoarece la 85-90°C. Durata de decolorare (de contact pământ-ulei) depinde de cantitatea de pământ decolorant: cu cât cantitatea este mai mare. se asigură un timp de contact. În acest caz. Vinterizarea (deceruirea) uleiului Este operaţia prin care se elimină din ulei cantitatea cea mai mare de ceruri şi gliceride ale acizilor graşi saturaţi care solidifică la 15-20°C producând tulburarea uleiurilor.5% care trebuie neapărat îndepărtată. Uleiul trebuie încălzit la 80°C. Uleiul decolorat este răcit progresiv de la 40°C la 4-6°C.dozator de pământ decolorant. reacţie facilitată de prezenţa oxigenului atmosferic. Pigmenţii care colorează uleiul brut de floarea-soarelui sunt: naturali. Uscarea uleiului se realizează printr-un proces de autoevaporare în uscătoare verticale. temperatura cu care uleiul intră în uscător. din materia primă: . sub vacuum.

Bernardini. Dezodorizatoarele pot fi: continue (DeSmet). discontinue: Alfa Laval. . De asemenea.substanţe formate prin alterarea materiilor prime sau a uleiului în timpul depozitării. V i n t e r i z a r e a c l a s i c ă D e S m e t (cea mai utilizată) necesită: .filtru aluvionar pentru separarea cerurilor. Consumul de abur pentru antrenare este de 1. raportat la cantitatea de ulei. O bună dezodorizare se poate realiza dacă aburul de injecţie are temperatura cu 30°C peste cea a uleiului şi este distribuit în masa de ulei în cantităţi mici.5. în special a margarinelor. uleiul rafinat se poate hidrogena şi se utilizează la fabricarea shortening-urilor. transportului şi prelucrării: acizii graşi liberi formaţi prin hidroliza grăsimilor. Cele mai multe substanţe odorante care iau naştere în ulei sunt considerate ca fiind produse finale sau secundare de oxidare a hidroperoxizilor acizilor graşi nesaturaţi. a maionezelor. sosurilor şi.malaxor pentru prepararea suspensiei de Kieselgur.5.5-4%. dezodorizarea se realizează la 240-275°C / 1-6 mmHg timp de 5-30 minute. 2. .schimbător de căldură cu plăci şi cu serpentină pentru răcirea uleiului. . Practic.aparat de maturare a cristalelor. Acestea pot fi: . aldehide şi cetone rezultate din degradarea oxidativă a grăsimilor.aparat de răcire progresivă. Dezodorizarea uleiurilor comestibile se realizează prin distilare sub vid. la temperatură ridicată.un schimbător de căldură unde se încălzeşte la 12-18°C şi apoi este trecut în filtrele aluvionare unde se filtrează.substanţe formate în timpul anumitor faze de prelucrare a seminţelor sau a uleiului. dar nu de alterare. Uleiul rafinat este îmbuteliat şi prezintă o bună stabilitate în timp.substanţe naturale care trec din materiile prime în ulei în timpul procesului tehnologic şi imprimă uleiului gustul şi mirosul caracteristice. . . dacă s-a respectat procesul tehnologic de fabricaţie cu parametrii corespunzători. Dezodorizarea uleiurilor Este ultima fază a procesului tehnologic de rafinare a uleiurilor brute şi urmăreşte îndepărtarea substanţelor care produc miros şi gust neplăcut. . .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful