P. 1
Tehnologia Uleiului de Floarea Soarelui

Tehnologia Uleiului de Floarea Soarelui

|Views: 1,940|Likes:
Published by Loredana Roşca

More info:

Published by: Loredana Roşca on Mar 24, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/14/2014

pdf

text

original

TEHNOLOGIA GENERALĂ DE FABRICARE A ULEIULUI DE FLOAREA SOARELUI 2.1. 2.2. 2.3. 2.4. 2.5.

Pregătirea materiilor prime pentru prelucrare (condiţionarea); Măcinarea seminţelor; Tratamentul hidrotermic şi presarea măcinăturii; Extracţia uleiurilor cu solvenţi; Rafinarea uleiurilor brute de presă şi a celor de extracţie.

Materiile prime din care se pot extrage uleiurile vegetale alcătuiesc o gamă largă de surse de origine vegetală. În funcţie de provenienţa lor, materiile prime se clasifică în: - seminţe ale plantelor oleaginoase cultivate; - seminţe ale plantelor textilo-oleaginoase cultivate; - fructe oleaginoase ale arborilor cultivaţi; - fructe oleaginoase ale arborilor de pădure; - subproduse şi deşeuri oleaginoase: seminţe şi sâmburi oleaginoşi; germeni oleaginoşi Astfel, se poate obţine ulei din seminţe de floarea soarelui, soia, rapiţă, in (exclusiv cu scopuri tehnice sau farmaceutice), arahide, susan, mac, măsline, palmier, cacao, migdale, germeni de porumb, tărâţe de orez, germeni de grâu, seminţe de dovleac, seminţe de tomate, sâmburi de struguri etc. În lucrarea de faţă, atenţia va fi axată pe tehnologia de fabricare a uleiului rafinat de floarea soarelui. Floarea soarelui (Helianthus annus) este o plantă anuală ierboasă şi meliferă, cu o dezvoltare puternică a sistemului radicular şi a organelor aeriene, originară din America de Nord-Vest. Coaja seminţelor de floarea-soarelui constituie un balast în tehnologia fabricării uleiurilor, fapt pentru care se îndepărtează în mare măsură la decorticare. Tegumentul are forma unei membrane este concrescut cu cotiledoanele, aderă de ele cât şi de coaja seminţelor. Raportul dintre conţinutul de coajă şi miez este foarte important în procesarea seminţelor de floarea soarelui în vederea obţinerii uleiului. Astfel, speciile de floarea soarelui cultivate în ţara noastră conţin 2027% coajă şi 73-80% miez. Cotiledoanele conţin substanţele de rezervă, precum şi organele viitoare aflate în stadiul embrionar: tigela, gemula şi radicula. Endospermul există numai scurt timp după fecundarea florii şi începerea formării seminţei, acesta având aspect gelatinos. Miezul este format dintr-un număr mare de celule. Celula constitutivă este formată din membrană, oleoplasmă, nucleu şi granule de proteine (aleuron). Oleoplasma este formată din protoplasmă propriu-zisă (citoplasmă) şi din ulei dispersat omogen în aceasta sub formă de incluziuni microscopice. Apa se găseşte în partea de gel a seminţelor, sub formă legată (coloizi) şi liberă. Seminţele cu conţinut mic de apă au toată apa legată sub forma unor pelicule de hidratare în jurul particulelor coloidale. Compoziţia chimică procentuală a cojilor şi miezului seminţelor de floarea soarelui este redată în tabelul 2.1. Compoziţia chimică (% s.u.) a seminţelor de floarea soarelui (Nedelcu, 1993) Componenta Lipide Parte anatomică Coajă Miez 0,5-1,8 51-65 Substanţe proteice 3,0-4,7 19-29 Fosfor total 0,05-0,007 1,26-1,57 Celuloză 52-60 1,8-3,8 Tabelul 2.1 Cenuşă 1,2-2,5 2,9-3,8

12) acid linolenic (18:3. dublele legături nu sunt niciodată conjugate sau la distanţe întâmplătoare una de cealaltă. D 13) acid linoleic (18:2. Cel mai răspândit acid gras nesaturat este acidul oleic. Principalii acizi nesaturaţi au 18. patru sau cinci duble legături.5-13.şi diacilglicerolii se întâlnesc şi ei în natură şi joacă un rol important în metabolismul lipidelor. CH3 CH3 CH3 CH3 CH3 CH3 (CH2)12 (CH2)14 (CH2)16 (CH2)18 (CH2)20 (CH2)22 COOH COOH COOH COOH COOH COOH acid miristic (14:0) acid palmitic (16:0) acid stearic (18:0) acid arahic (20:0) acid behenic (22:0) acid lignoceric (24:0) Acizii graşi nesaturaţi se găsesc în lipide într-o cantitate mai mare decât cei saturaţi. globuline (45. cei mai răspândiţi sunt triacilglicerolii. . Sunt substanţe de rezervă care se acumulează în cantităţi mari în ţesutul adipos al animalelor. De cele mai multe ori. Acizii graşi nesaturaţi naturali.5-98%) şi 1-2. De asemenea. 22 sau 24 atomi de carbon şi una. esteri ai glicerinei cu acizii graşi. CH3 CH3 CH3 CH3 CH3 (CH2)5 (CH2)7 (CH2)7 (CH2)4 CH2 CH=CH CH=CH CH=CH CH=CH CH=CH (CH2)7 (CH2)7 (CH2)11 CH2 CH2 COOH COOH COOH (CH2)7 CH2 COOH (CH2)7 COOH acid palmitoleic (16:1. catena atomilor poate avea o configuraţie cis sau trans. 2) conţin. D 9. în seminţele şi fructele multor plante şi au un important rol biochimic şi fiziologic.4%).8-19.7-47. în general. În ţesuturile mamiferelor frecvent se întâlnesc acidul linoleic şi acidul arahidonic. din punct de vedere chimic. de regulă.Miezul seminţelor de floarea soarelui conţine următoarele substanţe proteice: albumine (15. proteine insolubile (8.şi triacilgliceroli. acizi monocarboxilici care conţin o grupare carboxilică ionizabilă şi un lanţ de atomi de carbon nepolar. respectiv.9). Datorită existenţei dublelor legături şi faţă de acestea. Lipidele conţinute de seminţele de floarea soarelui cuprind: triacilgliceroli (97. În lipidele vegetale predomină acizii oleic şi linoleic. Se numesc şi gliceride. Sub aspect structural. Cei mai importanţi acizi graşi din punct de vedere biologic se caracterizează prin următoarele: 1) sunt.2-32. 3) pot fi saturaţi sau nesaturaţi cu una sau mai multe duble legături. 14) CH=CH CH=CH CH=CH Triacilglicerolii sunt cele mai răspândite lipide în natură. în grăsimile animale. Acizi graşi constituie compuşi de bază ai lipidelor. El se găseşte atât în lipidele de origine vegetală cât şi în cele de origine animală. conformaţia izomerului cis. Cei mai importanţi acizi graşi nesaturaţi sunt prezentaţi mai jos. un număr par de atomi de carbon.5).5% substanţe de însoţire. D 9) acid erucic (22:1. două trei. au în majoritate. acilglicerolii sunt esteri ai glicerinei cu acizii graşi. gluteline (7. aciclic neramificat. adică din 3 în 3 atomi de carbon. însă mono. două sau trei grupări hidroxilice ale glicerinei pot fi esterificate cu acizi graşi cu formarea de mono-. 20. Dintre aceştia. toţi acizii graşi care au fost identificaţi în membranele celulare sunt izomerii cis.1). D 9) acid oleic (18:1. Una. Astfel. ci întotdeauna separate de o grupare metilen. di. alături de acidul oleic se întâlneşte şi acidul palmitoleic. Triacilglicerolii sunt. 11. D 8.

3. 2.1.4. Fig. steride. Toate aceste substanţe sunt îndepărtate din ulei în etapa de rafinare a acestuia.Pregătirea materiilor prime pentru prelucrare (condiţionarea). 2. 2. substanţe colorante (pigmenţi). Rafinarea uleiurilor brute de presă şi a celor de extracţie.2. ceruri.1. Tratamentul hidrotermic şi presarea măcinăturii. Schema tehnologică generală de fabricare a uleiului de floarea-soarelui SEMINłE DE FLOAREASOARELUI RecepŃie calitativa si cantitativa Depozitare Curatire Uscare Decojire Măcinare Tratament hidrotermic COJI IMPURITATI BENZINA DE EXTRACłIE PRESARE ULEI BRUT DE PRESA Purificare BROCHEN Măcinare EXTRACłIE CU SOLVENłI MISCELA Distilare ŞROT Desolventizar e ŞROT FURAJER ULEI BRUT DE EXTRACłIE Desmucilaginare Neutralizare Spălare Uscare Decolorare Vinterizare Dezodorizare ULEI RAFINAT DE FLOAREASOARELUI Etapele principale ale procesului tehnologic de fabricare a uleiului rafinat de floarea-soarelui: 2.CH2 CH CH2 O O O CO CO CO R R1 R2 CH2 CH CH2 O O OH CO CO R R1 CH2 CH CH2 O OH OH CO R trigliceridă digliceridă monogliceridă Substanţele de însoţire ale trigliceridelor sunt reprezentate de: fosfatide. substanţe odorante etc.5. 2. 2. . Extracţia uleiurilor cu solvenţi. Măcinarea seminţelor.

3 – 0. În fabricile de ulei. o umiditate mai ridicată. Dar plantele respiră. . iar aceasta determină creşterea umidităţii şi a temperaturii. iar seminţele se pot degrada pe perioada depozitării. zona I zona II zona III 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 ucritica=7. se consumă substanţele nutritive pentru acumularea de energie necesară dezvoltării noii plate. există un schimb gazos între seminţe şi mediul ambiant.2. deci prezintă o activitate metabolică şi în timpul depozitării. Există mai multe principii care stau la baza separării impurităţilor: a) separarea impurităţilor metalice se bazează pe proprietăţile magnetice ale acestora şi se realizează cu ajutorul magneţilor sau al electromagneţilor. Astfel. Umiditatea seminţelor de floarea-soarelui influenţează în mare măsură calitatea seminţelor la depozitare. apare oxidarea. Seminţele sunt “vii”. corpurile străine organice aduc o încărcătură microbiană mai mare. 2. Odată cu depăşirea pragului uc se intensifică procesele degradative. zona II – zonă nefavorabilă depozitării. se depozitează seminţele pentru 5-12 zile. p o s t c u r ă ţ i r e a (curăţirea propriu-zisă) – înainte de prelucrare în urma căreia rămân în seminţe circa 0. iar respiraţia şi hidroliza conduc la deteriorări grave ale calităţii seminţelor.5% Fig. modifica proprietăţile şi compoziţia chimică a materiilor prime. În plus. Pentru a se preveni degradarea seminţelor în timpul depozitării trebuie cunoscute şi prevenite procesele biochimice şi microbiologice ce se pot desfăşura la depozitare.5% pot fi depozitate în condiţii optime. hidroliza grăsimilor din seminţe. Condiţionarea seminţelor de floarea-soarelui Dep o z ita rea se realizează în silozuri datorită caracterului sezonier pe perioade lungi de timp.2. Reprezentarea schematică a zonelor de depozitare în funcţie de umiditatea seminţelor de floareasoarelui zona I – seminţele cu umiditate mai mică decât uc = 7. procesele degradative ale seminţelor de floarea-soarelui se înteţesc. La umidităţi de până la 45%. precum şi râncezirea hidrolitică. deci se formează apă.1. zona III – umiditate mai mare de 45% seminţele încep să germineze (încolţire). C u ră ţi rea Este o operaţie tehnologică necesară deoarece impurităţile existente în seminţe măresc conţinutul în cenuşă şi uzează utilajele. Îndepărtarea impurităţilor se face în două etape: înainte de depozitare (p r e c u r ă ţ i r e a ) când se elimină circa 50% din totalul impurităţilor iniţiale.4% impurităţi. Se execută înaintea tuturor celorlalte operaţii pentru evitarea defectării utilajelor.

Din această cauză. După decojire. Utilaje de uscare: – cu tambur rotativ orizontal – coloane verticale cu mai multe zone – în strat fluidizat. cu curenţi de aer de înaltă frecvenţă. miezul trebuie să conţină circa 8% coajă.5-3%) şi un conţinut ridicat de celuloză (52-60% raportat la substanţa uscată). se îmbunătăţeşte calitatea şroturilor prin scăderea conţinutului în celuloză (la floarea-soarelui. procent care favorizează buna desfăşurare a proceselor de presare şi extracţie. O temperatură mai mare poate denatura termic proteinele din seminţele de floarea-soarelui şi degradarea calităţii uleiului din seminţe. – postcurăţitor Miag Usca rea este procesul prin care se îndepărtează cel puţin 4% din umiditatea iniţială a seminţelor (de la 12-14% iniţial se ajunge la 8-10% final). se reduc pierderile de ulei în şrot deoarece coaja absoarbe ulei.aspirator (tarar). Boabele de soia nu sunt decorticate decât în cazul obţinerii unui şrot destinat extragerii proteinelor pentru consum uman. Această operaţie se execută în special în cazul seminţelor care conţin o cantitate mare de coajă care nu aderă la miez. – vibroaspirator Sagenta. A v a n t a j e l e operaţiei de decojire: creşte capacitatea zilnică a instalaţiilor de presare şi extracţie. urmată de fisurarea. circulară sau vibratorie) unui strat de seminţe la suprafaţa unor site orizontale sau înclinate perforate. Temperatura la care se realizează uscarea este de 60°C. . amestec de aer cu gaze de ardere. ceea ce permite mărirea suprafeţei de impact cu sămânţa proiectată de palete. în coajă există 52-60% celuloză). iar suprafaţa interioară a tobei de spargere este ondulată. a) S p a r g er e a ş i de t a ş a r ea c o j i i d e m i e z Această operaţie se bazează pe principiul lovirii repetate a seminţelor de floarea soarelui. Scopul uscării este de a evita fenomenele de autoîncingere şi autoaprindere prin încetinirea proceselor chimice şi biochimice. spargerea şi detaşarea cojii de miez. care se îndepărtează greu la extracţie. coaja constituie un material inert în procesul de prelucrare şi nedorit în compoziţia şroturilor. c) separarea pe baza diferenţei de viteză de plutire – se face cu ajutorul unui curent de aer care trece prin amestecul de seminţe şi impurităţi antrenând impurităţile mai uşoare decât seminţele şi separându-le. se reduce uzura utilajelor de prelucrare. Utilaje de curăţire: – separator . Deco j i rea (d eco rti ca rea ) Scopul decojirii: Coaja seminţelor oleaginoase are un conţinut de ulei foarte redus (0. Agenţi de uscare folosiţi: aer cald.b) separarea pe baza diferenţelor de mărime – se bazează pe mişcarea (rectilinie. Utilajul în care se realizează operaţia se numeşte tobă de spargere şi este compus dintr-un tambur rotativ prevăzut cu palete. Decojirea cuprinde 2 etape: a) spargerea şi detaşarea cojii de miez. b) separarea cojii din amestecul rezultat.

coaja se fisurează. U t i l a j e cu ajutorul cărora se realizează operaţia de decojire sunt reprezentate de toba de spargere şi separatorul de coji. o măcinătură prea fină se aglomerează în timpul tratamentului hidrotermic. în funcţie de tipul seminţelor supuse măcinării.după diferenţa de greutate – aspiraţia cu un curent de aer. ceea ce înseamnă la un diametru al tamburului egal cu 800 mm. 2. O cantitate de ulei rămâne în celulele nedeschise (20-30% din totalul celulelor). eliberarea lui fiind dificilă. se elimină din canalele oleoplasmei şi este reţinut sub forma unor pelicule la suprafaţa şi în capilarele măcinăturii. Structura lor intracelulară este distrusă prin acţiunea mecanică de măcinare iar uleiul se aglomerează în picături fine. ambii cilindri rifluiţi. cu viteze egale: măcinarea are loc sub acţiunea forţelor de frecare. coji şi miez. . mori cu ciocane. concasoare. V a l ţ u r i l e sunt alcătuite din 2 tăvălugi metalici (din oţel) goi în interior. iar paletele fixate pe tamburul rotativ lovesc seminţele şi le proiectează pe suprafaţa interioară ondulată a tobei unde suferă o a doua lovire. mărind solicitarea braţelor amestecătoare ale toasterelor. influenţând în special presarea şi extracţia uleiului.85% din amestec şi 6-8% coajă păstrată din considerente tehnologice (facilitează formarea capilarelor de scurgere a uleiului la presare şi apoi la extracţie).după diferenţa de mărime – cernere prin site.Viteza medie de lovirea acestora. Astfel. precum şi a particulelor ce trebuie obţinute: valţuri. Gradul de măcinare este deosebit de important pentru desfăşurarea ulterioară a procesului tehnologic. Astfel. aceasta a antrenat o cantitate mică de miez (0. . se deschid circa 70-80% din totalul celulelor. dimensiuni mici ale particulelor de măcinătură îngreunează presarea uleiului şi scăderea randamentului de recuperare a uleiului prin presare datorită colmatării capilarelor de scurgere a uleiului. de tipul suprafeţei acestora. mărunţirea se realizează sub acţiunea forţelor de compresiune. ambii cilindri rifluiţi. Astfel. de tăiere sau frecare. Măcinarea seminţelor de floarea-soarelui Măcinarea este operaţia prin care materia primă oleaginoasă este mărunţită sub acţiunea forţelor mecanice în particule de dimensiuni mici din care să se poată face separarea uleiului cu randament maxim.4 – 1%). În urma acestor loviri repetate. Dimensiunile particulelor măcinăturii depind de distanţa dintre tăvălugi. masa de seminţe este alimentată în tobă. printr-o bună măcinare. cu viteze egale: măcinarea are loc sub acţiunea forţelor de compresiune. necesară spargerii seminţelor este de 18-25 m/s. U t i l a j e l e cu ajutorul cărora se realizează măcinarea sunt. Măcinarea are ca efect deschiderea celulelor (oleoplastelor) în vederea îndepărtării mai uşoare a uleiului la presare şi extracţie. precum şi de viteza relativă (viteza cu care se rotesc unul în raport cu celălalt). care se separă ulterior. De asemenea. cu suprafaţă netedă sau rifluită.25% din amestec. i coajă eliminată 15 .2. fisurile se măresc şi determină desprinderea cojii de miez. există mai multe situaţii: ambii cilindri netezi. cu viteze diferite: măcinarea are loc sub acţiunea forţelor de frecare şi forfecare. Din procesul de separare rezultă două fracţiuni: i miez industrial 75 . Astfel. aflaţi în mişcare de rotaţie. La baze tobei de spargere se acumulează amestecul format din seminţe întregi. b ) S e p a r ar e a c o j i i d i n a m e s t e c u l r e z u l t at s e f a c e p r i n d o u ă m e t od e : . o viteză unghiulară de 550-610 rot/min.

după concasare. Modificările de natură fizică aduse fazei lichide a măcinăturii constau în scăderea vâscozităţii uleiului şi a tensiunii superficiale a acestuia. îmbunătăţirea condiţiilor de separare a uleiului din măcinătură. distrugerea structurii interioare secundare. acestea se umflă. 2. Încălzirea determină producerea unor modificări de natură fizico-chimică şi coloidală asupra celor două faze (lichidă şi solidă) ale măcinăturii.C o n c a s o a r e l e sunt utilaje folosite la mărunţirea brochenului (turtele care rezultă la presarea măcinăturii). înainte de extracţie. Operaţia constă în îmbibarea cu apă a măcinăturii: apa are capacitatea de a anula tensiunea superficială care reţine uleiul în măcinătură în formă peliculară. prin introducerea apei în măcinătură. înainte de extracţie. Principalul scop al umectării îl constituie separarea uleiului pelicular. asupra măcinăturii obţinute la valţuri. proteinele conţinute de aceasta se îmbibă.u s c a r e a – măcinătura este încălzită în vederea modificării structurii şi a proprietăţilor acesteia precum şi a reducerii umidităţii. Celulele rămase întregi după măcinare suferă şi ele transformări în timpul umectării. reducerea vâscozităţii şi a tensiunii superficiale a uleiului. asupra paietelor aplatizate. Modificarea fazei lichide. le micşorează secţiunea favorizând îndepărtarea uleiului. scăderea vâscozităţii evoluează după un palier mai lent. Umectarea şi încălzirea trebuie realizate simultan pentru a stopa activitatea enzimelor care ar putea mări aciditatea uleiului. . apoi scade pe măsură ce măcinătura se saturează în apă. asupra brockenului de la presare. La temperaturi de peste 60°C. în prezenţa apei. Viteza de îmbibare depinde de condiţiile de umectare cât şi de conţinutul în ulei (este invers proporţională cu cantitatea de ulei din măcinătură).3. ceea ce permite eliberarea uleiului din aglomerările formate şi uşurarea extracţiei. M o r i l e c u c i o c a n e sunt folosite la măcinarea şrotului. Scăderea vâscozităţii uleiului este rapidă o dată cu creşterea temperaturii. îşi măresc volumul presează asupra capilarelor. care produce lângă obţinerea unui brochen cu granulaţia necesară. Acest tip de tratament se poate aplica în patru situaţii diferite: înainte de presare. Tratamentul hidrotermic (prăjirea) Tratamentul hidrotermic este o operaţie realizată sub acţiunea combinată a căldurii şi a apei efectuat sub o amestecare continuă. înainte de aplatizarea materialului oleaginos. i P r ă j i r e a . Astfel. S c o p u r i l e acestei operaţii sunt următoarele: F a z e l e t r a t am e n t u l u i h i d r o t e r m i c : i U m e c t a r e a ş i î n c ă l z i r e a m ă c i n ă t u r i i . Încălzirea se realizează treptat şi începe o dată cu umectarea măcinăturii şi progresează astfel încât la sfârşitul operaţiei se înregistrează temperatura cea mai ridicată iar apa se evaporă intens. iar la încălzirea ulterioară se sparg eliberând uleiul conţinut. În acelaşi timp. Scăderea vâscozităţii uleiului şi a tensiunii superficiale a acestuia uşurează eliminarea lui din măcinătură şi scurgerea lui la presare. precum şi în evaporarea apei din măcinătură. destinat alimentaţiei animalelor. De menţionat faptul că la început viteza de îmbibare a măcinăturii cu apă este mare. îmbunătăţirea condiţiilor de scurgere a uleiului la presare. deci se favorizează eliberarea şi scurgerea acestuia la presare.

începe procesul de separare a uleiului de faza de gel: iniţial se separă uleiul de la suprafaţa particulelor. reducându-se randamentul la presare. U t i l a j e l e care intră în alcătuirea instalaţiei de tratament hidrotermic sunt: . deoarece sub acţiunea temperaturii sunt inactivate enzimele.În timpul tratamentului hidrotermic pot avea loc şi modificări de natură chimică şi biochimică: oxidarea uleiului şi creşterea conţinutului în hidroxiacizi. prin prăjire rezultă o modificare pronunţată a plasticităţii măcinăturii. Denaturarea termică se produce în prezenţa apei şi este cu atât mai intensă cu cât umiditatea măcinăturii este mai ridicată. cu atât contactul între suprafeţele interioare şi exterioare ale măcinăturii creşte.prăjitoare orizontale cu mai multe corpuri. Cu cât presiunea este mai mare. Când spaţiul dintre suprafeţele particulelor devine foarte mic. De asemenea. Operaţia se face numai în cazul materiilor prime oleaginoase cu un conţinut de ulei mai mare de 30% deoarece randamentul presării este 80-85%.prăjitoare verticale cu corp cilindric (toastere) cu compartimente multietajate (Krupp). denaturarea termică a proteinelor şi separarea uleiului pe suprafaţa particulelor. măcinare şi tratamentul hidrotermic corespunzătoare. cu atât se elimină mai bine uleiul din spaţiile care se crează între aceste suprafeţe. Creşterea presiunii asupra măcinăturii trebuie să fie însă aplicată treptat deoarece o presiune prea mare la începutul presării duce la colmatarea capilarelor. P r es a r e a m ă c i n ă t u r i i Este operaţia tehnologică prin care se separă uleiul din măcinătură prin aplicarea unei forţe de presarea asupra măcinăturii prelucrate prin tratament hidrotermic. Factorul principal care defineşte modul de realizare al presării este presiunea. Activitatea enzimatică scade în a doua etapă a tratamentului hidrotermic.prăjitoare în pat fluidizat. De aceea. restul uleiului fiind obţinut prin extracţie. în prima etapă a tratamentului hidrotermic au loc în măcinătura umectată şi procese biochimice: creşterea activităţii lipazelor care are ca efect mărirea acidităţii uleiului prin hidroliza triacilglicerolilor. Presarea are ca produşi b r o c h e n u l (măcinătura epuizată în ulei) şi u l e i u l b r u t d e p r e s ă . În timpul tratamentului hidrotermic. În faza a doua a tratamentului hidrotermic (ridicarea temperaturii) are loc desfacerea agregatelor mai mari şi tasarea particulelor. Pe lângă transformările chimice. Aceste procese au loc însă cu viteze foarte reduse deoarece durata tratamentului este mică. ceea ce se explică prin scăderea umidităţii. . iar viteza de scurgere a uleiului este mai mare. iar după un timp. sub acţiunea presiunii exercitate începe deformarea şi comprimarea puternică a particulelor. plasticitatea măcinăturii scade atingând valori optime pentru presare. Modificarea fazei de gel (coloidale). se recomandă ca umectarea materialului oleaginos să se realizeze în prima fază a tratamentului concomitent cu ridicarea rapidă a temperaturii până la 60-70°C când încetează activitatea enzimatică. uleiul nu mai poate fi eliminat. proteinele se denaturează şi determină distrugerea structurii celulare. Structura fazei solide devine elastică şi afânată. ceea ce favorizează scurgerea uleiului sub acţiunea presiunii sau a dizolvantului. Lungimea capilarelor trebuie să fie cât mai mică şi este influenţată de grosimea stratului de material. Datorită scăderii umidităţii şi a denaturării proteinelor. . Randamentul maxim în ulei se poate obţine prin îmbunătăţirea proprietăţilor structural-mecanice ale măcinăturii favorizate de decojire. Prin presarea particulelor de măcinătură unele de altele. .

prin convecţie sau prin membrane celulare. formarea de combinaţii melanoidinice la temperaturi mai mari de 100°C prin interacţiunea dintre grupările NH2 ale proteinelor şi grupările CHO ale glucidelor ducând la închiderea culori măcinăturii şi a uleiului. În timpul presării.4. ea se aplică suplimentar după presarea materialului oleaginos tratat hidrotermic. pigmenţii naturali liposolubili se solubilizează în ulei. în funcţie de productivitate. Materialul solid degresat care rămâne după extracţie se numeşte ş r o t . măcinătura suferă o serie de modificări fizico-chimice: - U t i l a j e l e necesare realizării presării măcinăturii se numesc prese şi pot fi de mai multe tipuri. În vederea extracţiei uleiului. de turaţie. omogenizarea concentraţiilor se realizează sub acţiunea agitaţiei moleculare.3. filtrarea uleiului.4. Extracţia propriu-zisă Extracţia este procesul tehnologic prin care. germeni de porumb etc.productivitate 2 t/h măcinătură . trecerea unei părţi din fosfatide din faza de gel în cea de ulei.putere 20 kW . În acest caz. putere şi. Distilarea miscelei 2. Extracţia se utilizează ca metodă unică de separare a uleiului din materialele oleaginoase sărace în ulei (soia. Extracţia cu solvenţi Extracţia cu solvenţi a uleiului de floarea-soarelui din măcinătură cuprinde mai multe operaţii: 2. materialul oleaginos (faza solidă) este amestecat cu solventul (faza lichidă). ceea ce face să crească energia cinetică a moleculelor. Recuperarea solventului din şrot şi condensarea acestuia 2. Factorul motor al difuziei este cu atât mai mare cu cât diferenţa de concentraţie este mai mare. Operaţiile principale de purificare a uleiului brut de presă sunt: separarea sedimentului cu site vibratoare. uscare sub vid. uleiul este solubilizat în benzina de extracţie cu care formează o soluţie denumită m i s c e l ă . Rolul preponderent în extracţie îl joacă difuzia care poate fi de mai multe feluri: moleculară. presa Tehnofrig TPU: . schema de presare-extracţie asigurând o recuperare a uleiului de 98%. .1. decantarea.5 rotaţii/min.). în special.4. 2. D i f u z i a m o l e c u l a r ă .1. dintr-un amestec de substanţe se separă un anumit component pe baza solubilizării lui într-un solvent. răcirea.2. reducerea umidităţii materialului datorită încălzirii.4. Extracţia uleiului este o operaţie tipică de transfer de substanţă care se realizează prin solubilizarea uleiului într-un dizolvant în care celelalte componente sunt insolubile. Extracţia propriu-zisă 2. de randamentul dorit.reduce uleiul din turte până la 18-20% - superpresa Goliat: ulei în turte 5% Uleiul brut obţinut după presare se purifică prin sedimentare şi se elimină excesul de umiditate. Viteza de difuzie este dată de relaţia: .turaţia 2. În timpul amestecării. Altfel.Durata presării trebuie să permită scurgerea uleiului şi depinde de: caracteristicile fizico-chimice ale măcinăturii caracteristicile constructive şi funcţionale ale presei grosimea brochenului la ieşirea din presă.4.

prelucrarea materialului oleaginos adus la umiditatea optimă. gradient de dx concentraţie. τ – timpul de difuzie. unde: Sd ⋅τ v – viteza de difuzie (cantitatea de substanţă ce difuzează în unitatea de timp. Sd – suprafaţa de difuzie. Particulele se pot lipi între ele. Este un proces fizic de omogenizare a concentraţiilor unui amestec prin deplasări ale unor porţiuni macroscopice de fluid în mişcare turbulentă. . masa trecând dintr-o fază în alta prin mişcarea unei faze în raport cu cealaltă. S – suprafaţa de difuziune. Coeficientul de difuzie moleculară este direct proporţional cu temperatura amestecului şi invers proporţional cu vâscozitatea dizolvantului şi cu dimensiunile moleculelor care difuzează. ceea ce conduce la micşorarea “canalelor de drenaj”. G – cantitatea de substanţă.v= dG . se preferă forma de paiete care se menţine nemodificată pe parcursul extracţiei. D – coeficient de difuzie moleculară. din considerente de securitate. viteza şi gradul de extracţie a uleiului depind de grosimea stratului de material deoarece concentraţia miscelei în ulei creşte la traversarea stratului. unde: dc . kg/(m2·h). care în funcţie de metoda de extracţie variază între 6-9%. kg/(m2·h). . Transferul de substanţă în procesul de extracţie a uleiului este un proces de difuzie care implică numai primele două tipuri de difuzie.viteză mare de circulaţie a solventului care să asigure un gradient de concentraţie mare. unde: dx β – coeficient de difuzie prin convecţie.variaţia concentraţie pe unitatea de drum (distanţă parcursă de substanţa care difuzează). m2. cu direcţia şi sensul în care are loc difuzia. Reprezentarea matematică a acestui fapt este dată de legea lui Fick: G = −D ⋅ S ⋅ dc ⋅τ dx legea lui Fick. h. pe unitatea de suprafaţă corespunde unui vector proporţional cu gradientul de concentraţie. . τ – timpul de difuzie. . în fiecare moment al extracţiei. Cantitatea de substanţă care difuzează în unitatea de timp. limitată la 55°C. fapt care înrăutăţeşte circulaţia miscelei şi reduce gradul de extracţie a uleiului.formă şi dimensiuni potrivite ale particulelor de măcinătură. D i f u z i a p r i n c o n v e c ţ i e . .temperatură optimă de lucru.un grad avansat de destrămare a structurii celulare: materialul supus extracţiei nu trebuie să conţină celule nesparte. C o n d i ţ i i l e o p t i m e pentru desfăşurarea procesului de extracţie sunt: . kg. măcinătura prea fină colmatează instalaţia. Difuzia prin convecţie este însoţită de difuzia moleculară şi se exprimă prin relaţia: G conv = − β ⋅ S ⋅ dc ⋅ τ .

materialul supus extracţiei (brochenul) trebuie măcinat astfel încât să aibă particule cu dimensiunea de 3-12 mm. Etapa de difuzie prin convecţie a uleiului de la stratul de separare către miscela în mişcare. 2. Metode de extracţie 1. Materialul cel mai degresat este stropit cu dizolvant proaspăt. Metoda scufundării (imersării).temperatura de fierbere: 65-68°C.să nu fie miscibil cu apa. cu constanta dielectrică apropiată de cea a uleiului.2-0. fără să extragă şi alte substanţe. Utilaje şi instalaţii folosite la extracţie . apoi cu dizolvant proaspăt. Etapele procesului de extracţie 1. procesul de extracţie are loc simultan dintr-o mulţime de particule aflate în strat. . Ideal. Extracţia de realizează în prezent în extractorul Bernardini cuplat cu un percolator şi extractorul orizontal EMI. . Caracteristicile benzinei de extracţie sunt: .7 ori.să nu-şi schimbe compoziţia şi proprietăţile la depozitare. un punct de fierbere constant. motiv pentru care este utilizată în industria uleiului în etapa de extracţie.să nu lase miros străin după distilarea miscelei. . . hidrofobi. iar materialul proaspăt este stropit cu miscela cea mai concentrată. iar miscela concentrată peste materialul proaspăt).la extracţie trec în ulei din materia primă în miscelă ceruri.să nu distrugă aparatura în procesul de extracţie. . Metoda mixtă este metoda prin care materialul proaspăt se umectează bine cu miscela concentrată. Etapa de difuzie moleculară a uleiului din interiorul particulei către exteriorul ei. pigmenţi. apoi se degresează pe transportorul extractorului. B. în continuare. . în mişcare sau în strat imobil. Solvenţii de extracţie folosiţi trebuie să fie nepolari. 3.să aibă compoziţie omogenă. . este mai grea decât aerul de 2. Metoda stropirii repetate (percolare) cu dizolvant a materialului care se deplasează pe un transportor oarecare. După măcinare (realizată în concasoare) brochenul este condiţionat hidrotermic în toastere.Extractorul Rotocel utilizează ca principiu de funcţionare extracţia mixtă . fosfatide. un solvent trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . În practica industrială.să fie ieftin.. 3. . când se recirculă numai solventul. vaporii de benzină se aprind uşor. 2.3 mm).să nu formeze amestec exploziv cu aerul.să dizolve repede şi uşor uleiul. C.concentraţia periculoasă în aer: 47-270g/cm3 în amestec cu aerul se aprinde la 250°C. Extracţia se desfăşoară prin metoda degresării succesive a materialului oleaginos în contracurent (solventul proaspăt se introduce peste materialul cel mai degresat. D. stabilă. Înainte de extracţia propriu-zisă. prin percolare cu miscelă. Benzina de extracţie este solventul care îndeplineşte cea mai mare parte din condiţiile impuse unui solvent. aplatizat şi paietat (paietele obţinute au grosimea de 0. Etapa de difuzie moleculară a uleiului prin stratul de la suprafaţa exterioară a particulelor la suprafaţa solventului care înconjoară particulele.

2%. debitul de miscelă recirculată = 10 m3/h. apoi într-un economizor (evaporator tubular sau pelicular) la un vacuum de 400 mmHg şi temperatura de 90-95°C. concentraţia miscelei = 25%. Aceasta trebuie separată în cele două faze componente: uleiul şi benzina de extracţie (care se recirculă. filtrare.8-2 m. când aceasta se evaporă şi este ulterior recuperată prin condensare. caz în care miscela curge pe un perete vertical. grosimea stratului de material = 1.Caracteristici funcţionale: durata extracţiei = 100-300 minute. Principiul pe care se bazează separarea solventului din miscelă este diferenţa de volatilitate a celor două faze ale amestecului.3-1. D i s t i l a r e a f i n a l ă realizată la temperaturi de 105-110°C şi un vacuum de 720-730 mmHg în coloane cu blază. grosimea stratului de material = 1. Acest lucru se poate realiza prin: pulverizarea miscelei în distilator. centrifugare. concentraţia miscelei = 22-25%. distilarea în peliculă.8%. conţinutul de ulei în şrot = 1-1. 2. Caracteristici funcţionale: durata extracţiei = 95-135 minute. miscela trebuie purificată fizic de impurităţile antrenate în procesul de extracţie: prin decantare. în contact cu aerul cald.7-0.4. Înainte de separarea uleiului. se poate mări suprafaţa de contact dintre benzină (miscelă) şi agentul de încălzire (aer cald).Extractorul Carusel utilizează ca principiu de funcţionare metoda percolării. în strat subţire. .0-1.5 m. capacitatea = 180 t/zi. Distilarea miscelei Miscela obţinută la extracţie reprezintă ulei solubilizat în solvent. capacitatea = 180 t/zi.2. făcându-se astfel şi economie de solvent). . barbotarea de aer cald în miscelă.7 m. debitul de miscelă recirculată = 12-18 m3/h. într-un schimbător de căldură tubular. Recuperarea solventului din miscelă decurge în două etape: P r e d i s t i l a r e – operaţie în care miscela este concentrată până la 35-45% ulei. În practică. grosimea stratului de material = 1. capacitatea > 200 t/zi. se realizează prin încălzirea miscelei la temperatura de fierbere a solventului (63-65°C). . concentraţia miscelei = 18%. În vederea micşorării timpului de distilare. debitul de miscelă recirculată = 12-18 m3/h.Extractorul DeSmet este un transportor orizontal cu sită care utilizează ca principiu de funcţionare metoda percolării. Caracteristici funcţionale: durata extracţiei = 135-150 minute. cu talere sau prin introducere de abur direct. conţinutul de ulei în şrot = 1%. conţinutul de ulei în şrot = 0.

(Ulei uscat) DECOLORARE A.3.5. Dezbenzinarea şrotului şi toastarea lui se poate face în toastere cu 4-10 compartimente. condiţiile de depozitare şi păstrare. În timpul rafinării. Pentru obţinerea de şroturi destinate făinurilor alimentare se utilizează instalaţia “Flash” care lucrează în sistem HTST (High Temperature Short Time).E. antrenată cu substanţele de însoţire îndepărtate. presare urmată de extracţie.4. substanţe odorante.) Carbon activ HIDROGENARE INTERESTERIFICARE VINTERIZARE Pesticide Compuşi policiclici Hidrocarburi policiclice aromate (PAH) DEZODORIZARE Abur Azot CO2 VINTERIZARE FRACłIONARE PigmenŃi CLOROFILĂ XANTOFILĂ CAROTEN Compuşi de aromă şi miros ULEI RAFINAT Fig. soluţii sau suspensii de natură coloidală. o dată cu impurităţile menţionate se îndepărtează şi substanţele valoroase precum vitaminele liposolubile (A. mucilagii. 2. Fiecare compartiment este încălzit la paliere diferite de temperatură. procesul tehnologic de obţinere a uleiului brut: . aşa încât benzina se evaporă treptat şi este recuperată apoi condensată şi reintrodusă în extracţie.3.E. compoziţia chimică. substanţele de însoţire se găsesc sub diferite forme: particule solide dispersate în ulei.A. În uleiurile brute. acizi graşi liberi.D. pe lângă trigliceride naturale şi substanţe de însoţire: suspensii mecanice. substanţe colorante. Rafinarea uleiului brut de floarea-soarelui Uleiurile vegetale brute conţin. E) pierzându-se şi o anumită cantitate de ulei.procesul tehnologic de obţinere a uleiului brut: presare. D.B. 2. substanţe solubile în ulei. numai că în acest caz lichidul care trebuie evaporat este solventul (benzina de extracţie) şi nu apa. şrotul conţine 25-50% solvent la suprafaţă şi în capilarele particulelor. Îndepărtarea solventului din şrot este asemănătoare ca principiu de separare cu cel al uscării. (T.şi digliceride Produse oxidate N. extracţie. Schema tehnologică de rafinare a uleiului de floarea-soarelui . Recuperarea solventului din şrot După extracţia uleiului.B. ceruri. Acid oxalic Acid tartric (L & D) Acid malic Acid fumaric (trans) Acid acetic Acid maleic Acid citric H3PO4 H2SO4 HCl Acid formic HNO3 Fosfatide Aminofosfatide Proteine Mucilagii Acizi graşi liberi Glucolipide - Ulei brut DESMUCILAGINARE Ioni metalici Na2CO3+ NaOH (+NaCl) CaO NEUTRALIZARE Ca(OH)2 NaOH KOH HIDROGENARE INTERESTERIFICARE Mono. Conţinutul lor variază între 1-4% şi depinde de: materia primă: gradul de maturitate.2.

2. albumine) sub formă coloidală.la decolorare. . Cefalinele şi inozitolfosfolipidele necesită prezenţa acidului citric pentru hidratare.5. prezenţa lor duce la inactivarea pământului decolorant prin blocarea centrilor activi şi reduce dimensiunile stratului filtrant.5. În continuare.5. Instalaţia de desmucilaginare Sharples cuprinde: schimbător de căldură pentru ulei rezervor de hidratare cu agitator separator centrifugal. 2. atunci când umiditatea uleiului depăşeşte 0.Rafinarea uleiurilor vegetale brute presupune parcurgerea unei serii de etape: 2.1. temperatura. uleiul este introdus în rezervorul de hidratare unde se adaugă apă cu temperatura de 50°C în proporţie de 2-3%. mărimea suprafeţei de contact şi modul de separare a mucilagiilor precipitate. acid clorhidric. prin urmare eliminarea lor se va face prin adăugarea peste uleiul brut a unei soluţii de acid citric 20% în proporţie de 1-2%. fosforic sau tratamentul alcalin. Eliminarea fosfatidelor din uleiul de floarea-soarelui trebuie să se facă rapid şi cât mai eficient prin una din metodele următoare: metode fizico-chimice: hidratarea şi tratamentul cu adsorbanţi.5. Uleiul brut purificat de impurităţile mecanice este omogenizat şi preîncălzit în schimbătorul de căldură la 50°C înainte de intrarea în instalaţie (desmucilaginarea decurge optim la temperaturi de 45-50°). metode fizice: tratamentul termic. în suspensie sau dizolvate. la cald. citric. cu efect negativ asupra randamentului operaţiei. . 2. .3. produc închiderea la culoare a uleiului şi apariţia unui miros dezagreabil.5. raportată la cantitatea de ulei.la dezodorizare. fosfatidele. 2. fosfatidele se hidratează şi se depun la baza recipienţilor.4. metode chimice: tratamentul cu acid sulfuric.1.la depozitarea şi transportul uleiului brut. timp în care are loc hidratarea fosfatidelor. Eficacitatea hidratării depinde de: natura şi cantitatea agentului de hidratare.5. albuminele şi complecşii acestora (mucilagiile) îşi pierd solubilitatea în ulei şi precipită în flocoane care pot fi ulterior separate prin sedimentare sau centrifugare. mărind astfel pierderile. . Aici este menţinut 22 minute. 2. Desmucilaginarea / degumarea uleiului Uleiul brut conţine substanţe mucilaginoase (fosfatide. Prezenţa mucilagiilor în ulei şi în special a fosfatidelor are următoarele influenţe pe parcursul procesului de rafinare a uleiurilor vegetale: . metode enzimatice: procedeul Enzymax. Metoda prin hidratare se bazează pe faptul că în prezenţa apei.15%. datorită capacităţii lor de emulsionare acestea antrenează cantităţi importante de ulei. iar operaţia decurge la 90°C.la neutralizare. Desmucilaginarea / degumarea uleiului Neutralizarea şi spălarea uleiului Decolorarea uleiului Vinterizarea (deceruirea) uleiului Dezodorizarea 2.5.

2. Excesul de alcalii trebuie să fie. . prin urmare uleiul şi soluţia alcalină trebuie să aibă această temperatură. se formează săpunul de calciu. metoda prin care se neutralizează aceasta poate fi: neutralizare alcalină: la o aciditate liberă < 7%. Separarea soapstock-ului Pentru un bun randament. separarea soapstock-ului se face prin centrifugare. Spălarea uleiului Uleiul se spală de 2 ori cu 10% apă cu temperatura de 90-95°C.Amestecul de ulei-fosfatide hidratate deversează prin preaplin şi este alimentat în separatoarele centrifugale unde are loc separarea uleiului desmucilaginat şi a mucilagiilor. . I n s t a l a ţ i a d e n e u t r a l i z a r e Sharples cuprinde: . Folosirea unei ape cu duritate mai mare (cantitate mare de Ca) conduce la pierderi în ulei.02-0. neutralizare prin esterificare: la o aciditate liberă > 30%. la neutralizarea uleiului de floarea-soarelui şi soia de 10-30%. Săpunul separat este dirijat către industria de cosmetice servind ca bază pentru diferite produse. cu dispozitive de amestecare). insolubil în apă. motiv pentru care trebuie îndepărtaţi. Tratamentul alcalin se realizează în amestecătoare cu agitator. în condiţii optime din punct de vedere tehnologic este de 60-70°C. raportat la cantitatea de ulei. O aciditate ridicată a uleiului modifică atât caracteristicile senzoriale cât şi stabilitatea uleiului în timpul depozitării. neutralizare prin distilare: la o aciditate liberă 7-30%.dozator de soluţie alcalină .reactor de neutralizare cu agitator: în care se desfăşoară reacţia de neutralizare. Neutralizarea alcalină constă în următoarele etape: Reacţia propriu-zisă R-COOH + NaOH = RCOONa + H2O soapstock (săpun) Reacţia de neutralizare necesită un exces de alcalii pentru a deplasa echilibrul reacţiei către dreapta şi pentru a neutraliza în totalitate acizii graşi liberi (până la o aciditate admisă de standarde de 0.supercentrifugă pentru separarea soapstock-ului. . iar separarea soapstock-ului se face în separatoare centrifugale.reactor pentru prepararea soluţie alcaline (amestecătoare rotative. 2. În funcţie de aciditatea uleiului.5. Uscarea uleiului .preîncălzitor de ulei tip ţeavă-n ţeavă: temperatura la care are loc neutralizarea. Apa trebuie dedurizată în cazul în care duritatea este mai mare de 5 grade germane de duritate. Explicaţia constă în faptul că ionii de calciu reacţionează cu acizii graşi. Menţinerea temperaturii la această valoare pe parcursul neutralizării se realizează prin reglarea automată a debitului de abur cu care are loc încălzirea uleiului. Neutralizarea şi spălarea uleiului Scopul neutralizării este eliminarea acizilor graşi liberi din uleiurile comestibile.05% acid oleic). Mucilagiile separate antrenează 30-35% ulei.

deci aceasta se va evapora. uleiul cu umiditate ridicată se va tulbura la depozitare. În plus. se asigură un timp de contact.2-0. Uleiul uscat conţine maximum 0.05% umiditate. Decolorarea uleiului (albirea) Uleiul destinat consumului trebuie să fie puţin colorat şi să prezinte un aspect strălucitor şi limpede. Vinterizarea constă în cristalizarea cerurilor şi a gliceridelor saturate urmată de separarea acestora prin filtrare sau centrifugare.reactoare de decolorare. Nu este necesară încălzirea uleiului deoarece la 85-90°C. se amestecă cu o cantitate de 0.dozator de pământ decolorant.4. sub vacuum. temperatura optimă la care are loc adsorbţia pigmenţilor. Uleiul trebuie încălzit la 80°C.3. Decolorarea prin adsorbţie are loc prin introducerea sub agitare a pământului decolorant în uleiul neutralizat şi uscat.malaxor pentru prepararea suspensiei de pământ. Pigmenţii care colorează uleiul brut de floarea-soarelui sunt: naturali.5-5% în funcţie de natura uleiului şi de efectul decolorant dorit. .5. Separarea este cu atât mai eficientă cu cât temperatura la care are loc este mai aproape de 0°C.melanoidinici. După decolorare.filtru pentru separarea pământului. din materia primă: . În acest caz. Din aparatul de maturare. carotenoidici din prelucrările anterioare: . Cantitatea de pământ decolorant folosită este de 0. se separă uleiul de pământul decolorant prin filtrare.5. Uscarea uleiului se realizează printr-un proces de autoevaporare în uscătoare verticale. Umiditatea în exces favorizează hidroliza triacilglicerolilor cu mărirea acidităţii libere a uleiurilor. .5% care trebuie neapărat îndepărtată. uleiul intră într- . De asemenea. compartimentate care lucrează sub vid (10-20 mmHg). reacţie facilitată de prezenţa oxigenului atmosferic. urmele de umiditate din ulei inactivează materialele adsorbante folosite la decolorarea uleiurilor.6% suspensie de Kieselgur.clorofilieni. Se menţine 2-3h în răcitor şi apoi este introdus în maturator unde are loc mărirea cristalelor prin recircularea uleiului prin traversarea unor şicane orizontale. . formaţi prin reacţia Maillard.4-0. Durata de decolorare (de contact pământ-ulei) depinde de cantitatea de pământ decolorant: cu cât cantitatea este mai mare. temperatura cu care uleiul intră în uscător. cu atât durata de decolorare este mai mică. Decolorarea se realizează obligatoriu sub vid pentru a se preveni oxidarea uleiului. 2. Vinterizarea (deceruirea) uleiului Este operaţia prin care se elimină din ulei cantitatea cea mai mare de ceruri şi gliceride ale acizilor graşi saturaţi care solidifică la 15-20°C producând tulburarea uleiurilor. presiunea de vapori a apei este mai mare decât cea din aparat. Durata optimă decolorării este de 15-20 minute. 2. Decolorarea se realizează prin adsorbţia pigmenţilor pe pământ sau cărbune decolorant. la t = 0-6°C vinterizarea durează 8 ore. Cristalizarea poate avea loc spontan (34-38 ore) sau prin amorsare (iniţiere) cu germeni de cristalizare (suport de Kieselgur) pe care se acumulează microcristalele de ceruri formând cristale mai mari.Uleiul spălat conţine umiditate 0. Uleiul decolorat este răcit progresiv de la 40°C la 4-6°C. Pământul decolorant se introduce în ulei. O instalaţie de decolorare cuprinde: .

la temperatură ridicată. dacă s-a respectat procesul tehnologic de fabricaţie cu parametrii corespunzători. aldehide şi cetone rezultate din degradarea oxidativă a grăsimilor. . Dezodorizatoarele pot fi: continue (DeSmet).un schimbător de căldură unde se încălzeşte la 12-18°C şi apoi este trecut în filtrele aluvionare unde se filtrează. De asemenea. V i n t e r i z a r e a c l a s i c ă D e S m e t (cea mai utilizată) necesită: . Uleiul rafinat este îmbuteliat şi prezintă o bună stabilitate în timp. transportului şi prelucrării: acizii graşi liberi formaţi prin hidroliza grăsimilor. dezodorizarea se realizează la 240-275°C / 1-6 mmHg timp de 5-30 minute.5. . 2. .filtru aluvionar pentru separarea cerurilor.5-4%. . în special a margarinelor. discontinue: Alfa Laval. Consumul de abur pentru antrenare este de 1.5. dar nu de alterare.substanţe naturale care trec din materiile prime în ulei în timpul procesului tehnologic şi imprimă uleiului gustul şi mirosul caracteristice.aparat de răcire progresivă. Bernardini.schimbător de căldură cu plăci şi cu serpentină pentru răcirea uleiului. uleiul rafinat se poate hidrogena şi se utilizează la fabricarea shortening-urilor.malaxor pentru prepararea suspensiei de Kieselgur.substanţe formate în timpul anumitor faze de prelucrare a seminţelor sau a uleiului. Acestea pot fi: . Cele mai multe substanţe odorante care iau naştere în ulei sunt considerate ca fiind produse finale sau secundare de oxidare a hidroperoxizilor acizilor graşi nesaturaţi. raportat la cantitatea de ulei. Dezodorizarea uleiurilor comestibile se realizează prin distilare sub vid. O bună dezodorizare se poate realiza dacă aburul de injecţie are temperatura cu 30°C peste cea a uleiului şi este distribuit în masa de ulei în cantităţi mici. a maionezelor. Dezodorizarea uleiurilor Este ultima fază a procesului tehnologic de rafinare a uleiurilor brute şi urmăreşte îndepărtarea substanţelor care produc miros şi gust neplăcut. Practic. . sosurilor şi.aparat de maturare a cristalelor. .substanţe formate prin alterarea materiilor prime sau a uleiului în timpul depozitării. .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->