TEHNOLOGIA GENERALĂ DE FABRICARE A ULEIULUI DE FLOAREA SOARELUI 2.1. 2.2. 2.3. 2.4. 2.5.

Pregătirea materiilor prime pentru prelucrare (condiţionarea); Măcinarea seminţelor; Tratamentul hidrotermic şi presarea măcinăturii; Extracţia uleiurilor cu solvenţi; Rafinarea uleiurilor brute de presă şi a celor de extracţie.

Materiile prime din care se pot extrage uleiurile vegetale alcătuiesc o gamă largă de surse de origine vegetală. În funcţie de provenienţa lor, materiile prime se clasifică în: - seminţe ale plantelor oleaginoase cultivate; - seminţe ale plantelor textilo-oleaginoase cultivate; - fructe oleaginoase ale arborilor cultivaţi; - fructe oleaginoase ale arborilor de pădure; - subproduse şi deşeuri oleaginoase: seminţe şi sâmburi oleaginoşi; germeni oleaginoşi Astfel, se poate obţine ulei din seminţe de floarea soarelui, soia, rapiţă, in (exclusiv cu scopuri tehnice sau farmaceutice), arahide, susan, mac, măsline, palmier, cacao, migdale, germeni de porumb, tărâţe de orez, germeni de grâu, seminţe de dovleac, seminţe de tomate, sâmburi de struguri etc. În lucrarea de faţă, atenţia va fi axată pe tehnologia de fabricare a uleiului rafinat de floarea soarelui. Floarea soarelui (Helianthus annus) este o plantă anuală ierboasă şi meliferă, cu o dezvoltare puternică a sistemului radicular şi a organelor aeriene, originară din America de Nord-Vest. Coaja seminţelor de floarea-soarelui constituie un balast în tehnologia fabricării uleiurilor, fapt pentru care se îndepărtează în mare măsură la decorticare. Tegumentul are forma unei membrane este concrescut cu cotiledoanele, aderă de ele cât şi de coaja seminţelor. Raportul dintre conţinutul de coajă şi miez este foarte important în procesarea seminţelor de floarea soarelui în vederea obţinerii uleiului. Astfel, speciile de floarea soarelui cultivate în ţara noastră conţin 2027% coajă şi 73-80% miez. Cotiledoanele conţin substanţele de rezervă, precum şi organele viitoare aflate în stadiul embrionar: tigela, gemula şi radicula. Endospermul există numai scurt timp după fecundarea florii şi începerea formării seminţei, acesta având aspect gelatinos. Miezul este format dintr-un număr mare de celule. Celula constitutivă este formată din membrană, oleoplasmă, nucleu şi granule de proteine (aleuron). Oleoplasma este formată din protoplasmă propriu-zisă (citoplasmă) şi din ulei dispersat omogen în aceasta sub formă de incluziuni microscopice. Apa se găseşte în partea de gel a seminţelor, sub formă legată (coloizi) şi liberă. Seminţele cu conţinut mic de apă au toată apa legată sub forma unor pelicule de hidratare în jurul particulelor coloidale. Compoziţia chimică procentuală a cojilor şi miezului seminţelor de floarea soarelui este redată în tabelul 2.1. Compoziţia chimică (% s.u.) a seminţelor de floarea soarelui (Nedelcu, 1993) Componenta Lipide Parte anatomică Coajă Miez 0,5-1,8 51-65 Substanţe proteice 3,0-4,7 19-29 Fosfor total 0,05-0,007 1,26-1,57 Celuloză 52-60 1,8-3,8 Tabelul 2.1 Cenuşă 1,2-2,5 2,9-3,8

esteri ai glicerinei cu acizii graşi. Principalii acizi nesaturaţi au 18. El se găseşte atât în lipidele de origine vegetală cât şi în cele de origine animală.2-32. CH3 CH3 CH3 CH3 CH3 (CH2)5 (CH2)7 (CH2)7 (CH2)4 CH2 CH=CH CH=CH CH=CH CH=CH CH=CH (CH2)7 (CH2)7 (CH2)11 CH2 CH2 COOH COOH COOH (CH2)7 CH2 COOH (CH2)7 COOH acid palmitoleic (16:1.Miezul seminţelor de floarea soarelui conţine următoarele substanţe proteice: albumine (15. conformaţia izomerului cis. D 13) acid linoleic (18:2. dublele legături nu sunt niciodată conjugate sau la distanţe întâmplătoare una de cealaltă. un număr par de atomi de carbon. însă mono.5-13. Acizi graşi constituie compuşi de bază ai lipidelor. alături de acidul oleic se întâlneşte şi acidul palmitoleic. toţi acizii graşi care au fost identificaţi în membranele celulare sunt izomerii cis.5-98%) şi 1-2. Cei mai importanţi acizi graşi nesaturaţi sunt prezentaţi mai jos. în general. Acizii graşi nesaturaţi naturali. D 9. CH3 CH3 CH3 CH3 CH3 CH3 (CH2)12 (CH2)14 (CH2)16 (CH2)18 (CH2)20 (CH2)22 COOH COOH COOH COOH COOH COOH acid miristic (14:0) acid palmitic (16:0) acid stearic (18:0) acid arahic (20:0) acid behenic (22:0) acid lignoceric (24:0) Acizii graşi nesaturaţi se găsesc în lipide într-o cantitate mai mare decât cei saturaţi.9). patru sau cinci duble legături. Sunt substanţe de rezervă care se acumulează în cantităţi mari în ţesutul adipos al animalelor. di. două trei. Triacilglicerolii sunt. 14) CH=CH CH=CH CH=CH Triacilglicerolii sunt cele mai răspândite lipide în natură. cei mai răspândiţi sunt triacilglicerolii. . acizi monocarboxilici care conţin o grupare carboxilică ionizabilă şi un lanţ de atomi de carbon nepolar. 12) acid linolenic (18:3. Cei mai importanţi acizi graşi din punct de vedere biologic se caracterizează prin următoarele: 1) sunt. D 9) acid oleic (18:1. în seminţele şi fructele multor plante şi au un important rol biochimic şi fiziologic. 11. în grăsimile animale. Una. catena atomilor poate avea o configuraţie cis sau trans.şi triacilgliceroli. De asemenea. ci întotdeauna separate de o grupare metilen. respectiv. Cel mai răspândit acid gras nesaturat este acidul oleic. acilglicerolii sunt esteri ai glicerinei cu acizii graşi. Se numesc şi gliceride. Dintre aceştia.8-19.5% substanţe de însoţire.şi diacilglicerolii se întâlnesc şi ei în natură şi joacă un rol important în metabolismul lipidelor. globuline (45. De cele mai multe ori. două sau trei grupări hidroxilice ale glicerinei pot fi esterificate cu acizi graşi cu formarea de mono-. aciclic neramificat. Lipidele conţinute de seminţele de floarea soarelui cuprind: triacilgliceroli (97.1). de regulă. gluteline (7.4%). au în majoritate. adică din 3 în 3 atomi de carbon. 20. Sub aspect structural.5). În lipidele vegetale predomină acizii oleic şi linoleic. D 9) acid erucic (22:1. În ţesuturile mamiferelor frecvent se întâlnesc acidul linoleic şi acidul arahidonic. D 8. Astfel. 2) conţin. Datorită existenţei dublelor legături şi faţă de acestea. proteine insolubile (8. 22 sau 24 atomi de carbon şi una.7-47. din punct de vedere chimic. 3) pot fi saturaţi sau nesaturaţi cu una sau mai multe duble legături.

substanţe colorante (pigmenţi). Tratamentul hidrotermic şi presarea măcinăturii. 2. ceruri.1. Rafinarea uleiurilor brute de presă şi a celor de extracţie. Măcinarea seminţelor. steride. 2.Pregătirea materiilor prime pentru prelucrare (condiţionarea). Schema tehnologică generală de fabricare a uleiului de floarea-soarelui SEMINłE DE FLOAREASOARELUI RecepŃie calitativa si cantitativa Depozitare Curatire Uscare Decojire Măcinare Tratament hidrotermic COJI IMPURITATI BENZINA DE EXTRACłIE PRESARE ULEI BRUT DE PRESA Purificare BROCHEN Măcinare EXTRACłIE CU SOLVENłI MISCELA Distilare ŞROT Desolventizar e ŞROT FURAJER ULEI BRUT DE EXTRACłIE Desmucilaginare Neutralizare Spălare Uscare Decolorare Vinterizare Dezodorizare ULEI RAFINAT DE FLOAREASOARELUI Etapele principale ale procesului tehnologic de fabricare a uleiului rafinat de floarea-soarelui: 2.CH2 CH CH2 O O O CO CO CO R R1 R2 CH2 CH CH2 O O OH CO CO R R1 CH2 CH CH2 O OH OH CO R trigliceridă digliceridă monogliceridă Substanţele de însoţire ale trigliceridelor sunt reprezentate de: fosfatide. 2. Toate aceste substanţe sunt îndepărtate din ulei în etapa de rafinare a acestuia. 2.1.5. substanţe odorante etc. 2. Extracţia uleiurilor cu solvenţi. .3.4. Fig.2.

p o s t c u r ă ţ i r e a (curăţirea propriu-zisă) – înainte de prelucrare în urma căreia rămân în seminţe circa 0.3 – 0. hidroliza grăsimilor din seminţe. Pentru a se preveni degradarea seminţelor în timpul depozitării trebuie cunoscute şi prevenite procesele biochimice şi microbiologice ce se pot desfăşura la depozitare.1. Seminţele sunt “vii”. Odată cu depăşirea pragului uc se intensifică procesele degradative. precum şi râncezirea hidrolitică. iar aceasta determină creşterea umidităţii şi a temperaturii. modifica proprietăţile şi compoziţia chimică a materiilor prime. Îndepărtarea impurităţilor se face în două etape: înainte de depozitare (p r e c u r ă ţ i r e a ) când se elimină circa 50% din totalul impurităţilor iniţiale. Condiţionarea seminţelor de floarea-soarelui Dep o z ita rea se realizează în silozuri datorită caracterului sezonier pe perioade lungi de timp. C u ră ţi rea Este o operaţie tehnologică necesară deoarece impurităţile existente în seminţe măresc conţinutul în cenuşă şi uzează utilajele. procesele degradative ale seminţelor de floarea-soarelui se înteţesc. Reprezentarea schematică a zonelor de depozitare în funcţie de umiditatea seminţelor de floareasoarelui zona I – seminţele cu umiditate mai mică decât uc = 7. În plus. zona I zona II zona III 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 ucritica=7. Astfel. zona III – umiditate mai mare de 45% seminţele încep să germineze (încolţire). iar seminţele se pot degrada pe perioada depozitării. se depozitează seminţele pentru 5-12 zile. La umidităţi de până la 45%. o umiditate mai ridicată.5% pot fi depozitate în condiţii optime.2. există un schimb gazos între seminţe şi mediul ambiant. . corpurile străine organice aduc o încărcătură microbiană mai mare. Dar plantele respiră. apare oxidarea. Există mai multe principii care stau la baza separării impurităţilor: a) separarea impurităţilor metalice se bazează pe proprietăţile magnetice ale acestora şi se realizează cu ajutorul magneţilor sau al electromagneţilor. zona II – zonă nefavorabilă depozitării. Umiditatea seminţelor de floarea-soarelui influenţează în mare măsură calitatea seminţelor la depozitare. În fabricile de ulei. deci prezintă o activitate metabolică şi în timpul depozitării.4% impurităţi. se consumă substanţele nutritive pentru acumularea de energie necesară dezvoltării noii plate. deci se formează apă.2. 2. iar respiraţia şi hidroliza conduc la deteriorări grave ale calităţii seminţelor.5% Fig. Se execută înaintea tuturor celorlalte operaţii pentru evitarea defectării utilajelor.

Decojirea cuprinde 2 etape: a) spargerea şi detaşarea cojii de miez. Utilaje de uscare: – cu tambur rotativ orizontal – coloane verticale cu mai multe zone – în strat fluidizat. După decojire. se îmbunătăţeşte calitatea şroturilor prin scăderea conţinutului în celuloză (la floarea-soarelui. – vibroaspirator Sagenta.5-3%) şi un conţinut ridicat de celuloză (52-60% raportat la substanţa uscată). .aspirator (tarar). Utilaje de curăţire: – separator . se reduc pierderile de ulei în şrot deoarece coaja absoarbe ulei.b) separarea pe baza diferenţelor de mărime – se bazează pe mişcarea (rectilinie. a) S p a r g er e a ş i de t a ş a r ea c o j i i d e m i e z Această operaţie se bazează pe principiul lovirii repetate a seminţelor de floarea soarelui. miezul trebuie să conţină circa 8% coajă. Agenţi de uscare folosiţi: aer cald. se reduce uzura utilajelor de prelucrare. Această operaţie se execută în special în cazul seminţelor care conţin o cantitate mare de coajă care nu aderă la miez. O temperatură mai mare poate denatura termic proteinele din seminţele de floarea-soarelui şi degradarea calităţii uleiului din seminţe. iar suprafaţa interioară a tobei de spargere este ondulată. procent care favorizează buna desfăşurare a proceselor de presare şi extracţie. Boabele de soia nu sunt decorticate decât în cazul obţinerii unui şrot destinat extragerii proteinelor pentru consum uman. c) separarea pe baza diferenţei de viteză de plutire – se face cu ajutorul unui curent de aer care trece prin amestecul de seminţe şi impurităţi antrenând impurităţile mai uşoare decât seminţele şi separându-le. coaja constituie un material inert în procesul de prelucrare şi nedorit în compoziţia şroturilor. Temperatura la care se realizează uscarea este de 60°C. în coajă există 52-60% celuloză). Utilajul în care se realizează operaţia se numeşte tobă de spargere şi este compus dintr-un tambur rotativ prevăzut cu palete. amestec de aer cu gaze de ardere. Din această cauză. circulară sau vibratorie) unui strat de seminţe la suprafaţa unor site orizontale sau înclinate perforate. cu curenţi de aer de înaltă frecvenţă. – postcurăţitor Miag Usca rea este procesul prin care se îndepărtează cel puţin 4% din umiditatea iniţială a seminţelor (de la 12-14% iniţial se ajunge la 8-10% final). urmată de fisurarea. A v a n t a j e l e operaţiei de decojire: creşte capacitatea zilnică a instalaţiilor de presare şi extracţie. b) separarea cojii din amestecul rezultat. care se îndepărtează greu la extracţie. Deco j i rea (d eco rti ca rea ) Scopul decojirii: Coaja seminţelor oleaginoase are un conţinut de ulei foarte redus (0. spargerea şi detaşarea cojii de miez. Scopul uscării este de a evita fenomenele de autoîncingere şi autoaprindere prin încetinirea proceselor chimice şi biochimice. ceea ce permite mărirea suprafeţei de impact cu sămânţa proiectată de palete.

ceea ce înseamnă la un diametru al tamburului egal cu 800 mm.după diferenţa de mărime – cernere prin site. Astfel.după diferenţa de greutate – aspiraţia cu un curent de aer. aceasta a antrenat o cantitate mică de miez (0. cu viteze diferite: măcinarea are loc sub acţiunea forţelor de frecare şi forfecare. există mai multe situaţii: ambii cilindri netezi. 2. mărind solicitarea braţelor amestecătoare ale toasterelor. concasoare. se elimină din canalele oleoplasmei şi este reţinut sub forma unor pelicule la suprafaţa şi în capilarele măcinăturii. Gradul de măcinare este deosebit de important pentru desfăşurarea ulterioară a procesului tehnologic. precum şi de viteza relativă (viteza cu care se rotesc unul în raport cu celălalt). Astfel. . U t i l a j e cu ajutorul cărora se realizează operaţia de decojire sunt reprezentate de toba de spargere şi separatorul de coji. cu suprafaţă netedă sau rifluită. influenţând în special presarea şi extracţia uleiului. coji şi miez. V a l ţ u r i l e sunt alcătuite din 2 tăvălugi metalici (din oţel) goi în interior. precum şi a particulelor ce trebuie obţinute: valţuri. se deschid circa 70-80% din totalul celulelor. U t i l a j e l e cu ajutorul cărora se realizează măcinarea sunt. Astfel. În urma acestor loviri repetate. Structura lor intracelulară este distrusă prin acţiunea mecanică de măcinare iar uleiul se aglomerează în picături fine.4 – 1%). printr-o bună măcinare. mori cu ciocane. necesară spargerii seminţelor este de 18-25 m/s.Viteza medie de lovirea acestora. De asemenea. iar paletele fixate pe tamburul rotativ lovesc seminţele şi le proiectează pe suprafaţa interioară ondulată a tobei unde suferă o a doua lovire. fisurile se măresc şi determină desprinderea cojii de miez. ambii cilindri rifluiţi. dimensiuni mici ale particulelor de măcinătură îngreunează presarea uleiului şi scăderea randamentului de recuperare a uleiului prin presare datorită colmatării capilarelor de scurgere a uleiului.25% din amestec. Dimensiunile particulelor măcinăturii depind de distanţa dintre tăvălugi. i coajă eliminată 15 . care se separă ulterior. de tipul suprafeţei acestora. de tăiere sau frecare. aflaţi în mişcare de rotaţie.85% din amestec şi 6-8% coajă păstrată din considerente tehnologice (facilitează formarea capilarelor de scurgere a uleiului la presare şi apoi la extracţie). o măcinătură prea fină se aglomerează în timpul tratamentului hidrotermic. cu viteze egale: măcinarea are loc sub acţiunea forţelor de compresiune. coaja se fisurează. ambii cilindri rifluiţi. Măcinarea are ca efect deschiderea celulelor (oleoplastelor) în vederea îndepărtării mai uşoare a uleiului la presare şi extracţie. eliberarea lui fiind dificilă. o viteză unghiulară de 550-610 rot/min. b ) S e p a r ar e a c o j i i d i n a m e s t e c u l r e z u l t at s e f a c e p r i n d o u ă m e t od e : . masa de seminţe este alimentată în tobă. în funcţie de tipul seminţelor supuse măcinării. cu viteze egale: măcinarea are loc sub acţiunea forţelor de frecare. mărunţirea se realizează sub acţiunea forţelor de compresiune. Astfel. O cantitate de ulei rămâne în celulele nedeschise (20-30% din totalul celulelor). La baze tobei de spargere se acumulează amestecul format din seminţe întregi.2. . Din procesul de separare rezultă două fracţiuni: i miez industrial 75 . Măcinarea seminţelor de floarea-soarelui Măcinarea este operaţia prin care materia primă oleaginoasă este mărunţită sub acţiunea forţelor mecanice în particule de dimensiuni mici din care să se poată face separarea uleiului cu randament maxim.

2. . Acest tip de tratament se poate aplica în patru situaţii diferite: înainte de presare. ceea ce permite eliberarea uleiului din aglomerările formate şi uşurarea extracţiei. precum şi în evaporarea apei din măcinătură. Scăderea vâscozităţii uleiului şi a tensiunii superficiale a acestuia uşurează eliminarea lui din măcinătură şi scurgerea lui la presare. La temperaturi de peste 60°C. îmbunătăţirea condiţiilor de separare a uleiului din măcinătură. le micşorează secţiunea favorizând îndepărtarea uleiului. Celulele rămase întregi după măcinare suferă şi ele transformări în timpul umectării. înainte de aplatizarea materialului oleaginos. distrugerea structurii interioare secundare. Astfel. care produce lângă obţinerea unui brochen cu granulaţia necesară. De menţionat faptul că la început viteza de îmbibare a măcinăturii cu apă este mare. Operaţia constă în îmbibarea cu apă a măcinăturii: apa are capacitatea de a anula tensiunea superficială care reţine uleiul în măcinătură în formă peliculară. în prezenţa apei. Viteza de îmbibare depinde de condiţiile de umectare cât şi de conţinutul în ulei (este invers proporţională cu cantitatea de ulei din măcinătură). i P r ă j i r e a .C o n c a s o a r e l e sunt utilaje folosite la mărunţirea brochenului (turtele care rezultă la presarea măcinăturii). Scăderea vâscozităţii uleiului este rapidă o dată cu creşterea temperaturii. asupra paietelor aplatizate. Umectarea şi încălzirea trebuie realizate simultan pentru a stopa activitatea enzimelor care ar putea mări aciditatea uleiului. iar la încălzirea ulterioară se sparg eliberând uleiul conţinut. M o r i l e c u c i o c a n e sunt folosite la măcinarea şrotului. acestea se umflă. Principalul scop al umectării îl constituie separarea uleiului pelicular. Încălzirea determină producerea unor modificări de natură fizico-chimică şi coloidală asupra celor două faze (lichidă şi solidă) ale măcinăturii. înainte de extracţie. îmbunătăţirea condiţiilor de scurgere a uleiului la presare. proteinele conţinute de aceasta se îmbibă. scăderea vâscozităţii evoluează după un palier mai lent. apoi scade pe măsură ce măcinătura se saturează în apă. reducerea vâscozităţii şi a tensiunii superficiale a uleiului. În acelaşi timp. destinat alimentaţiei animalelor. Încălzirea se realizează treptat şi începe o dată cu umectarea măcinăturii şi progresează astfel încât la sfârşitul operaţiei se înregistrează temperatura cea mai ridicată iar apa se evaporă intens. Modificarea fazei lichide. înainte de extracţie.3. asupra măcinăturii obţinute la valţuri. prin introducerea apei în măcinătură. S c o p u r i l e acestei operaţii sunt următoarele: F a z e l e t r a t am e n t u l u i h i d r o t e r m i c : i U m e c t a r e a ş i î n c ă l z i r e a m ă c i n ă t u r i i . îşi măresc volumul presează asupra capilarelor. deci se favorizează eliberarea şi scurgerea acestuia la presare. Tratamentul hidrotermic (prăjirea) Tratamentul hidrotermic este o operaţie realizată sub acţiunea combinată a căldurii şi a apei efectuat sub o amestecare continuă. Modificările de natură fizică aduse fazei lichide a măcinăturii constau în scăderea vâscozităţii uleiului şi a tensiunii superficiale a acestuia. după concasare. asupra brockenului de la presare.u s c a r e a – măcinătura este încălzită în vederea modificării structurii şi a proprietăţilor acesteia precum şi a reducerii umidităţii.

Aceste procese au loc însă cu viteze foarte reduse deoarece durata tratamentului este mică. se recomandă ca umectarea materialului oleaginos să se realizeze în prima fază a tratamentului concomitent cu ridicarea rapidă a temperaturii până la 60-70°C când încetează activitatea enzimatică. plasticitatea măcinăturii scade atingând valori optime pentru presare. Cu cât presiunea este mai mare. măcinare şi tratamentul hidrotermic corespunzătoare. începe procesul de separare a uleiului de faza de gel: iniţial se separă uleiul de la suprafaţa particulelor.prăjitoare orizontale cu mai multe corpuri. Operaţia se face numai în cazul materiilor prime oleaginoase cu un conţinut de ulei mai mare de 30% deoarece randamentul presării este 80-85%. cu atât se elimină mai bine uleiul din spaţiile care se crează între aceste suprafeţe. Creşterea presiunii asupra măcinăturii trebuie să fie însă aplicată treptat deoarece o presiune prea mare la începutul presării duce la colmatarea capilarelor.În timpul tratamentului hidrotermic pot avea loc şi modificări de natură chimică şi biochimică: oxidarea uleiului şi creşterea conţinutului în hidroxiacizi. restul uleiului fiind obţinut prin extracţie. prin prăjire rezultă o modificare pronunţată a plasticităţii măcinăturii. iar după un timp. ceea ce favorizează scurgerea uleiului sub acţiunea presiunii sau a dizolvantului. proteinele se denaturează şi determină distrugerea structurii celulare. iar viteza de scurgere a uleiului este mai mare. uleiul nu mai poate fi eliminat. . Factorul principal care defineşte modul de realizare al presării este presiunea. cu atât contactul între suprafeţele interioare şi exterioare ale măcinăturii creşte. Presarea are ca produşi b r o c h e n u l (măcinătura epuizată în ulei) şi u l e i u l b r u t d e p r e s ă . Lungimea capilarelor trebuie să fie cât mai mică şi este influenţată de grosimea stratului de material. În timpul tratamentului hidrotermic. Activitatea enzimatică scade în a doua etapă a tratamentului hidrotermic. deoarece sub acţiunea temperaturii sunt inactivate enzimele. . sub acţiunea presiunii exercitate începe deformarea şi comprimarea puternică a particulelor. ceea ce se explică prin scăderea umidităţii. Modificarea fazei de gel (coloidale). Randamentul maxim în ulei se poate obţine prin îmbunătăţirea proprietăţilor structural-mecanice ale măcinăturii favorizate de decojire. De aceea. U t i l a j e l e care intră în alcătuirea instalaţiei de tratament hidrotermic sunt: . . Datorită scăderii umidităţii şi a denaturării proteinelor. Denaturarea termică se produce în prezenţa apei şi este cu atât mai intensă cu cât umiditatea măcinăturii este mai ridicată. Structura fazei solide devine elastică şi afânată. De asemenea. P r es a r e a m ă c i n ă t u r i i Este operaţia tehnologică prin care se separă uleiul din măcinătură prin aplicarea unei forţe de presarea asupra măcinăturii prelucrate prin tratament hidrotermic.prăjitoare verticale cu corp cilindric (toastere) cu compartimente multietajate (Krupp). Pe lângă transformările chimice. Când spaţiul dintre suprafeţele particulelor devine foarte mic. reducându-se randamentul la presare.prăjitoare în pat fluidizat. Prin presarea particulelor de măcinătură unele de altele. denaturarea termică a proteinelor şi separarea uleiului pe suprafaţa particulelor. În faza a doua a tratamentului hidrotermic (ridicarea temperaturii) are loc desfacerea agregatelor mai mari şi tasarea particulelor. în prima etapă a tratamentului hidrotermic au loc în măcinătura umectată şi procese biochimice: creşterea activităţii lipazelor care are ca efect mărirea acidităţii uleiului prin hidroliza triacilglicerolilor.

În acest caz. Rolul preponderent în extracţie îl joacă difuzia care poate fi de mai multe feluri: moleculară. putere şi. Extracţia propriu-zisă 2. . reducerea umidităţii materialului datorită încălzirii.4. măcinătura suferă o serie de modificări fizico-chimice: - U t i l a j e l e necesare realizării presării măcinăturii se numesc prese şi pot fi de mai multe tipuri.putere 20 kW . Extracţia cu solvenţi Extracţia cu solvenţi a uleiului de floarea-soarelui din măcinătură cuprinde mai multe operaţii: 2. de turaţie.4. filtrarea uleiului. pigmenţii naturali liposolubili se solubilizează în ulei. trecerea unei părţi din fosfatide din faza de gel în cea de ulei. Extracţia uleiului este o operaţie tipică de transfer de substanţă care se realizează prin solubilizarea uleiului într-un dizolvant în care celelalte componente sunt insolubile. dintr-un amestec de substanţe se separă un anumit component pe baza solubilizării lui într-un solvent. ea se aplică suplimentar după presarea materialului oleaginos tratat hidrotermic.Durata presării trebuie să permită scurgerea uleiului şi depinde de: caracteristicile fizico-chimice ale măcinăturii caracteristicile constructive şi funcţionale ale presei grosimea brochenului la ieşirea din presă. Viteza de difuzie este dată de relaţia: . răcirea.reduce uleiul din turte până la 18-20% - superpresa Goliat: ulei în turte 5% Uleiul brut obţinut după presare se purifică prin sedimentare şi se elimină excesul de umiditate. Distilarea miscelei 2. în special. Extracţia se utilizează ca metodă unică de separare a uleiului din materialele oleaginoase sărace în ulei (soia. în funcţie de productivitate.). ceea ce face să crească energia cinetică a moleculelor. presa Tehnofrig TPU: . uleiul este solubilizat în benzina de extracţie cu care formează o soluţie denumită m i s c e l ă . de randamentul dorit. uscare sub vid.3. Materialul solid degresat care rămâne după extracţie se numeşte ş r o t . Operaţiile principale de purificare a uleiului brut de presă sunt: separarea sedimentului cu site vibratoare. omogenizarea concentraţiilor se realizează sub acţiunea agitaţiei moleculare. Altfel. În timpul amestecării. În timpul presării. Factorul motor al difuziei este cu atât mai mare cu cât diferenţa de concentraţie este mai mare.4. 2. În vederea extracţiei uleiului.4.2. prin convecţie sau prin membrane celulare. germeni de porumb etc. Extracţia propriu-zisă Extracţia este procesul tehnologic prin care.turaţia 2.1. schema de presare-extracţie asigurând o recuperare a uleiului de 98%.productivitate 2 t/h măcinătură .5 rotaţii/min. decantarea. D i f u z i a m o l e c u l a r ă .1.4. formarea de combinaţii melanoidinice la temperaturi mai mari de 100°C prin interacţiunea dintre grupările NH2 ale proteinelor şi grupările CHO ale glucidelor ducând la închiderea culori măcinăturii şi a uleiului. materialul oleaginos (faza solidă) este amestecat cu solventul (faza lichidă). Recuperarea solventului din şrot şi condensarea acestuia 2.

. kg/(m2·h). kg. . τ – timpul de difuzie. viteza şi gradul de extracţie a uleiului depind de grosimea stratului de material deoarece concentraţia miscelei în ulei creşte la traversarea stratului. m2.un grad avansat de destrămare a structurii celulare: materialul supus extracţiei nu trebuie să conţină celule nesparte. gradient de dx concentraţie.formă şi dimensiuni potrivite ale particulelor de măcinătură. . Sd – suprafaţa de difuzie.variaţia concentraţie pe unitatea de drum (distanţă parcursă de substanţa care difuzează). Reprezentarea matematică a acestui fapt este dată de legea lui Fick: G = −D ⋅ S ⋅ dc ⋅τ dx legea lui Fick.prelucrarea materialului oleaginos adus la umiditatea optimă. fapt care înrăutăţeşte circulaţia miscelei şi reduce gradul de extracţie a uleiului. S – suprafaţa de difuziune. măcinătura prea fină colmatează instalaţia. h. unde: Sd ⋅τ v – viteza de difuzie (cantitatea de substanţă ce difuzează în unitatea de timp. Difuzia prin convecţie este însoţită de difuzia moleculară şi se exprimă prin relaţia: G conv = − β ⋅ S ⋅ dc ⋅ τ . din considerente de securitate.temperatură optimă de lucru. . cu direcţia şi sensul în care are loc difuzia. Particulele se pot lipi între ele. Coeficientul de difuzie moleculară este direct proporţional cu temperatura amestecului şi invers proporţional cu vâscozitatea dizolvantului şi cu dimensiunile moleculelor care difuzează. care în funcţie de metoda de extracţie variază între 6-9%. Este un proces fizic de omogenizare a concentraţiilor unui amestec prin deplasări ale unor porţiuni macroscopice de fluid în mişcare turbulentă. Transferul de substanţă în procesul de extracţie a uleiului este un proces de difuzie care implică numai primele două tipuri de difuzie. unde: dc . în fiecare moment al extracţiei. τ – timpul de difuzie. limitată la 55°C.v= dG . masa trecând dintr-o fază în alta prin mişcarea unei faze în raport cu cealaltă. unde: dx β – coeficient de difuzie prin convecţie.viteză mare de circulaţie a solventului care să asigure un gradient de concentraţie mare. C o n d i ţ i i l e o p t i m e pentru desfăşurarea procesului de extracţie sunt: . ceea ce conduce la micşorarea “canalelor de drenaj”. D i f u z i a p r i n c o n v e c ţ i e . kg/(m2·h). . se preferă forma de paiete care se menţine nemodificată pe parcursul extracţiei. pe unitatea de suprafaţă corespunde unui vector proporţional cu gradientul de concentraţie. G – cantitatea de substanţă. D – coeficient de difuzie moleculară. Cantitatea de substanţă care difuzează în unitatea de timp.

pigmenţi. 3. Metode de extracţie 1. 2. Ideal.concentraţia periculoasă în aer: 47-270g/cm3 în amestec cu aerul se aprinde la 250°C. apoi se degresează pe transportorul extractorului. Metoda stropirii repetate (percolare) cu dizolvant a materialului care se deplasează pe un transportor oarecare. Înainte de extracţia propriu-zisă.7 ori.să dizolve repede şi uşor uleiul. Metoda mixtă este metoda prin care materialul proaspăt se umectează bine cu miscela concentrată. Etapa de difuzie prin convecţie a uleiului de la stratul de separare către miscela în mişcare. . cu constanta dielectrică apropiată de cea a uleiului. . în continuare. în mişcare sau în strat imobil. Etapa de difuzie moleculară a uleiului prin stratul de la suprafaţa exterioară a particulelor la suprafaţa solventului care înconjoară particulele. Extracţia de realizează în prezent în extractorul Bernardini cuplat cu un percolator şi extractorul orizontal EMI. ..să aibă compoziţie omogenă. . vaporii de benzină se aprind uşor.să nu distrugă aparatura în procesul de extracţie. Utilaje şi instalaţii folosite la extracţie . 2.să nu formeze amestec exploziv cu aerul. apoi cu dizolvant proaspăt. prin percolare cu miscelă. Metoda scufundării (imersării).la extracţie trec în ulei din materia primă în miscelă ceruri.să nu lase miros străin după distilarea miscelei. iar miscela concentrată peste materialul proaspăt). În practica industrială.temperatura de fierbere: 65-68°C. un solvent trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . materialul supus extracţiei (brochenul) trebuie măcinat astfel încât să aibă particule cu dimensiunea de 3-12 mm. . Benzina de extracţie este solventul care îndeplineşte cea mai mare parte din condiţiile impuse unui solvent. Etapele procesului de extracţie 1.să fie ieftin. După măcinare (realizată în concasoare) brochenul este condiţionat hidrotermic în toastere. C. hidrofobi. .2-0. . Solvenţii de extracţie folosiţi trebuie să fie nepolari. când se recirculă numai solventul. aplatizat şi paietat (paietele obţinute au grosimea de 0. Caracteristicile benzinei de extracţie sunt: . Materialul cel mai degresat este stropit cu dizolvant proaspăt. procesul de extracţie are loc simultan dintr-o mulţime de particule aflate în strat. motiv pentru care este utilizată în industria uleiului în etapa de extracţie. Etapa de difuzie moleculară a uleiului din interiorul particulei către exteriorul ei. este mai grea decât aerul de 2. stabilă. fosfatide. D. B. un punct de fierbere constant.3 mm).Extractorul Rotocel utilizează ca principiu de funcţionare extracţia mixtă .să nu fie miscibil cu apa.să nu-şi schimbe compoziţia şi proprietăţile la depozitare. fără să extragă şi alte substanţe. iar materialul proaspăt este stropit cu miscela cea mai concentrată. 3. . Extracţia se desfăşoară prin metoda degresării succesive a materialului oleaginos în contracurent (solventul proaspăt se introduce peste materialul cel mai degresat.

în strat subţire. . Recuperarea solventului din miscelă decurge în două etape: P r e d i s t i l a r e – operaţie în care miscela este concentrată până la 35-45% ulei. În vederea micşorării timpului de distilare. conţinutul de ulei în şrot = 1-1. Caracteristici funcţionale: durata extracţiei = 135-150 minute. debitul de miscelă recirculată = 10 m3/h. capacitatea = 180 t/zi.8%. barbotarea de aer cald în miscelă. caz în care miscela curge pe un perete vertical. Principiul pe care se bazează separarea solventului din miscelă este diferenţa de volatilitate a celor două faze ale amestecului. se realizează prin încălzirea miscelei la temperatura de fierbere a solventului (63-65°C). grosimea stratului de material = 1. În practică. concentraţia miscelei = 25%. debitul de miscelă recirculată = 12-18 m3/h.Extractorul DeSmet este un transportor orizontal cu sită care utilizează ca principiu de funcţionare metoda percolării.4. filtrare. în contact cu aerul cald. Acest lucru se poate realiza prin: pulverizarea miscelei în distilator. conţinutul de ulei în şrot = 0. capacitatea > 200 t/zi. .0-1.5 m. concentraţia miscelei = 18%. D i s t i l a r e a f i n a l ă realizată la temperaturi de 105-110°C şi un vacuum de 720-730 mmHg în coloane cu blază. concentraţia miscelei = 22-25%. grosimea stratului de material = 1. Aceasta trebuie separată în cele două faze componente: uleiul şi benzina de extracţie (care se recirculă. Distilarea miscelei Miscela obţinută la extracţie reprezintă ulei solubilizat în solvent.8-2 m.3-1. centrifugare. într-un schimbător de căldură tubular.2%. Înainte de separarea uleiului. Caracteristici funcţionale: durata extracţiei = 95-135 minute. se poate mări suprafaţa de contact dintre benzină (miscelă) şi agentul de încălzire (aer cald).Extractorul Carusel utilizează ca principiu de funcţionare metoda percolării. 2. conţinutul de ulei în şrot = 1%. capacitatea = 180 t/zi. distilarea în peliculă. apoi într-un economizor (evaporator tubular sau pelicular) la un vacuum de 400 mmHg şi temperatura de 90-95°C. miscela trebuie purificată fizic de impurităţile antrenate în procesul de extracţie: prin decantare.7 m. făcându-se astfel şi economie de solvent). .7-0. când aceasta se evaporă şi este ulterior recuperată prin condensare. debitul de miscelă recirculată = 12-18 m3/h.2.Caracteristici funcţionale: durata extracţiei = 100-300 minute. cu talere sau prin introducere de abur direct. grosimea stratului de material = 1.

Schema tehnologică de rafinare a uleiului de floarea-soarelui . ceruri.2.D. (Ulei uscat) DECOLORARE A. aşa încât benzina se evaporă treptat şi este recuperată apoi condensată şi reintrodusă în extracţie. compoziţia chimică. 2. soluţii sau suspensii de natură coloidală. extracţie. şrotul conţine 25-50% solvent la suprafaţă şi în capilarele particulelor. substanţe odorante. Conţinutul lor variază între 1-4% şi depinde de: materia primă: gradul de maturitate. E) pierzându-se şi o anumită cantitate de ulei.3.E.procesul tehnologic de obţinere a uleiului brut: presare. substanţele de însoţire se găsesc sub diferite forme: particule solide dispersate în ulei. În uleiurile brute. Rafinarea uleiului brut de floarea-soarelui Uleiurile vegetale brute conţin. Dezbenzinarea şrotului şi toastarea lui se poate face în toastere cu 4-10 compartimente. substanţe colorante. mucilagii. acizi graşi liberi.3. presare urmată de extracţie.B. antrenată cu substanţele de însoţire îndepărtate. Recuperarea solventului din şrot După extracţia uleiului. 2. D. substanţe solubile în ulei.şi digliceride Produse oxidate N. pe lângă trigliceride naturale şi substanţe de însoţire: suspensii mecanice.A.4.) Carbon activ HIDROGENARE INTERESTERIFICARE VINTERIZARE Pesticide Compuşi policiclici Hidrocarburi policiclice aromate (PAH) DEZODORIZARE Abur Azot CO2 VINTERIZARE FRACłIONARE PigmenŃi CLOROFILĂ XANTOFILĂ CAROTEN Compuşi de aromă şi miros ULEI RAFINAT Fig. numai că în acest caz lichidul care trebuie evaporat este solventul (benzina de extracţie) şi nu apa. Pentru obţinerea de şroturi destinate făinurilor alimentare se utilizează instalaţia “Flash” care lucrează în sistem HTST (High Temperature Short Time). procesul tehnologic de obţinere a uleiului brut: . condiţiile de depozitare şi păstrare.5. o dată cu impurităţile menţionate se îndepărtează şi substanţele valoroase precum vitaminele liposolubile (A. Acid oxalic Acid tartric (L & D) Acid malic Acid fumaric (trans) Acid acetic Acid maleic Acid citric H3PO4 H2SO4 HCl Acid formic HNO3 Fosfatide Aminofosfatide Proteine Mucilagii Acizi graşi liberi Glucolipide - Ulei brut DESMUCILAGINARE Ioni metalici Na2CO3+ NaOH (+NaCl) CaO NEUTRALIZARE Ca(OH)2 NaOH KOH HIDROGENARE INTERESTERIFICARE Mono.E. Îndepărtarea solventului din şrot este asemănătoare ca principiu de separare cu cel al uscării. Fiecare compartiment este încălzit la paliere diferite de temperatură.B. (T. În timpul rafinării.

2.1. .5.15%.1. prin urmare eliminarea lor se va face prin adăugarea peste uleiul brut a unei soluţii de acid citric 20% în proporţie de 1-2%. mărind astfel pierderile. cu efect negativ asupra randamentului operaţiei.5. fosfatidele se hidratează şi se depun la baza recipienţilor. Aici este menţinut 22 minute. datorită capacităţii lor de emulsionare acestea antrenează cantităţi importante de ulei.5. 2.la neutralizare.5.la dezodorizare. prezenţa lor duce la inactivarea pământului decolorant prin blocarea centrilor activi şi reduce dimensiunile stratului filtrant. albuminele şi complecşii acestora (mucilagiile) îşi pierd solubilitatea în ulei şi precipită în flocoane care pot fi ulterior separate prin sedimentare sau centrifugare. 2. fosforic sau tratamentul alcalin. metode enzimatice: procedeul Enzymax.5. În continuare.5. raportată la cantitatea de ulei. atunci când umiditatea uleiului depăşeşte 0. produc închiderea la culoare a uleiului şi apariţia unui miros dezagreabil. Instalaţia de desmucilaginare Sharples cuprinde: schimbător de căldură pentru ulei rezervor de hidratare cu agitator separator centrifugal.2. temperatura. albumine) sub formă coloidală. Uleiul brut purificat de impurităţile mecanice este omogenizat şi preîncălzit în schimbătorul de căldură la 50°C înainte de intrarea în instalaţie (desmucilaginarea decurge optim la temperaturi de 45-50°). fosfatidele. metode fizice: tratamentul termic. . Desmucilaginarea / degumarea uleiului Uleiul brut conţine substanţe mucilaginoase (fosfatide. Cefalinele şi inozitolfosfolipidele necesită prezenţa acidului citric pentru hidratare. .la decolorare. Prezenţa mucilagiilor în ulei şi în special a fosfatidelor are următoarele influenţe pe parcursul procesului de rafinare a uleiurilor vegetale: .5.4. la cald. iar operaţia decurge la 90°C. în suspensie sau dizolvate.Rafinarea uleiurilor vegetale brute presupune parcurgerea unei serii de etape: 2. Desmucilaginarea / degumarea uleiului Neutralizarea şi spălarea uleiului Decolorarea uleiului Vinterizarea (deceruirea) uleiului Dezodorizarea 2.la depozitarea şi transportul uleiului brut. acid clorhidric. Metoda prin hidratare se bazează pe faptul că în prezenţa apei. . 2. citric. timp în care are loc hidratarea fosfatidelor. Eliminarea fosfatidelor din uleiul de floarea-soarelui trebuie să se facă rapid şi cât mai eficient prin una din metodele următoare: metode fizico-chimice: hidratarea şi tratamentul cu adsorbanţi. metode chimice: tratamentul cu acid sulfuric. uleiul este introdus în rezervorul de hidratare unde se adaugă apă cu temperatura de 50°C în proporţie de 2-3%. Eficacitatea hidratării depinde de: natura şi cantitatea agentului de hidratare. mărimea suprafeţei de contact şi modul de separare a mucilagiilor precipitate.3.

Separarea soapstock-ului Pentru un bun randament. . se formează săpunul de calciu. O aciditate ridicată a uleiului modifică atât caracteristicile senzoriale cât şi stabilitatea uleiului în timpul depozitării.reactor de neutralizare cu agitator: în care se desfăşoară reacţia de neutralizare. Uscarea uleiului .2.05% acid oleic). motiv pentru care trebuie îndepărtaţi. Explicaţia constă în faptul că ionii de calciu reacţionează cu acizii graşi. prin urmare uleiul şi soluţia alcalină trebuie să aibă această temperatură.supercentrifugă pentru separarea soapstock-ului. separarea soapstock-ului se face prin centrifugare. în condiţii optime din punct de vedere tehnologic este de 60-70°C. Folosirea unei ape cu duritate mai mare (cantitate mare de Ca) conduce la pierderi în ulei. Săpunul separat este dirijat către industria de cosmetice servind ca bază pentru diferite produse. neutralizare prin distilare: la o aciditate liberă 7-30%.5. Spălarea uleiului Uleiul se spală de 2 ori cu 10% apă cu temperatura de 90-95°C. . Mucilagiile separate antrenează 30-35% ulei. cu dispozitive de amestecare). la neutralizarea uleiului de floarea-soarelui şi soia de 10-30%. Menţinerea temperaturii la această valoare pe parcursul neutralizării se realizează prin reglarea automată a debitului de abur cu care are loc încălzirea uleiului. iar separarea soapstock-ului se face în separatoare centrifugale. Tratamentul alcalin se realizează în amestecătoare cu agitator. .dozator de soluţie alcalină . neutralizare prin esterificare: la o aciditate liberă > 30%. I n s t a l a ţ i a d e n e u t r a l i z a r e Sharples cuprinde: . Apa trebuie dedurizată în cazul în care duritatea este mai mare de 5 grade germane de duritate. Neutralizarea alcalină constă în următoarele etape: Reacţia propriu-zisă R-COOH + NaOH = RCOONa + H2O soapstock (săpun) Reacţia de neutralizare necesită un exces de alcalii pentru a deplasa echilibrul reacţiei către dreapta şi pentru a neutraliza în totalitate acizii graşi liberi (până la o aciditate admisă de standarde de 0. raportat la cantitatea de ulei. În funcţie de aciditatea uleiului. insolubil în apă.preîncălzitor de ulei tip ţeavă-n ţeavă: temperatura la care are loc neutralizarea.Amestecul de ulei-fosfatide hidratate deversează prin preaplin şi este alimentat în separatoarele centrifugale unde are loc separarea uleiului desmucilaginat şi a mucilagiilor. Neutralizarea şi spălarea uleiului Scopul neutralizării este eliminarea acizilor graşi liberi din uleiurile comestibile.02-0.reactor pentru prepararea soluţie alcaline (amestecătoare rotative. metoda prin care se neutralizează aceasta poate fi: neutralizare alcalină: la o aciditate liberă < 7%. Excesul de alcalii trebuie să fie. 2.

Se menţine 2-3h în răcitor şi apoi este introdus în maturator unde are loc mărirea cristalelor prin recircularea uleiului prin traversarea unor şicane orizontale. Uleiul uscat conţine maximum 0. Separarea este cu atât mai eficientă cu cât temperatura la care are loc este mai aproape de 0°C. De asemenea. Pământul decolorant se introduce în ulei. la t = 0-6°C vinterizarea durează 8 ore. urmele de umiditate din ulei inactivează materialele adsorbante folosite la decolorarea uleiurilor. Durata de decolorare (de contact pământ-ulei) depinde de cantitatea de pământ decolorant: cu cât cantitatea este mai mare. Uleiul trebuie încălzit la 80°C. Durata optimă decolorării este de 15-20 minute. temperatura cu care uleiul intră în uscător.5-5% în funcţie de natura uleiului şi de efectul decolorant dorit. se amestecă cu o cantitate de 0.5.Uleiul spălat conţine umiditate 0. Uleiul decolorat este răcit progresiv de la 40°C la 4-6°C. În acest caz.dozator de pământ decolorant. carotenoidici din prelucrările anterioare: . uleiul cu umiditate ridicată se va tulbura la depozitare. Decolorarea se realizează obligatoriu sub vid pentru a se preveni oxidarea uleiului. cu atât durata de decolorare este mai mică.5. Din aparatul de maturare. Nu este necesară încălzirea uleiului deoarece la 85-90°C. 2.3. . O instalaţie de decolorare cuprinde: .malaxor pentru prepararea suspensiei de pământ.2-0. După decolorare. Pigmenţii care colorează uleiul brut de floarea-soarelui sunt: naturali. Vinterizarea constă în cristalizarea cerurilor şi a gliceridelor saturate urmată de separarea acestora prin filtrare sau centrifugare. În plus. Decolorarea prin adsorbţie are loc prin introducerea sub agitare a pământului decolorant în uleiul neutralizat şi uscat. Uscarea uleiului se realizează printr-un proces de autoevaporare în uscătoare verticale. Decolorarea uleiului (albirea) Uleiul destinat consumului trebuie să fie puţin colorat şi să prezinte un aspect strălucitor şi limpede.4. compartimentate care lucrează sub vid (10-20 mmHg). Vinterizarea (deceruirea) uleiului Este operaţia prin care se elimină din ulei cantitatea cea mai mare de ceruri şi gliceride ale acizilor graşi saturaţi care solidifică la 15-20°C producând tulburarea uleiurilor. reacţie facilitată de prezenţa oxigenului atmosferic. .filtru pentru separarea pământului. uleiul intră într- . presiunea de vapori a apei este mai mare decât cea din aparat. 2.4-0.melanoidinici. Cristalizarea poate avea loc spontan (34-38 ore) sau prin amorsare (iniţiere) cu germeni de cristalizare (suport de Kieselgur) pe care se acumulează microcristalele de ceruri formând cristale mai mari.6% suspensie de Kieselgur. Decolorarea se realizează prin adsorbţia pigmenţilor pe pământ sau cărbune decolorant. deci aceasta se va evapora.05% umiditate.clorofilieni. Cantitatea de pământ decolorant folosită este de 0. sub vacuum. temperatura optimă la care are loc adsorbţia pigmenţilor. . formaţi prin reacţia Maillard.reactoare de decolorare. se separă uleiul de pământul decolorant prin filtrare. Umiditatea în exces favorizează hidroliza triacilglicerolilor cu mărirea acidităţii libere a uleiurilor.5% care trebuie neapărat îndepărtată. se asigură un timp de contact. din materia primă: .

5. V i n t e r i z a r e a c l a s i c ă D e S m e t (cea mai utilizată) necesită: .aparat de răcire progresivă. la temperatură ridicată. Uleiul rafinat este îmbuteliat şi prezintă o bună stabilitate în timp.malaxor pentru prepararea suspensiei de Kieselgur. Dezodorizarea uleiurilor Este ultima fază a procesului tehnologic de rafinare a uleiurilor brute şi urmăreşte îndepărtarea substanţelor care produc miros şi gust neplăcut.aparat de maturare a cristalelor. dezodorizarea se realizează la 240-275°C / 1-6 mmHg timp de 5-30 minute.un schimbător de căldură unde se încălzeşte la 12-18°C şi apoi este trecut în filtrele aluvionare unde se filtrează. Consumul de abur pentru antrenare este de 1. . transportului şi prelucrării: acizii graşi liberi formaţi prin hidroliza grăsimilor.filtru aluvionar pentru separarea cerurilor. Bernardini. dacă s-a respectat procesul tehnologic de fabricaţie cu parametrii corespunzători. O bună dezodorizare se poate realiza dacă aburul de injecţie are temperatura cu 30°C peste cea a uleiului şi este distribuit în masa de ulei în cantităţi mici.5. uleiul rafinat se poate hidrogena şi se utilizează la fabricarea shortening-urilor.schimbător de căldură cu plăci şi cu serpentină pentru răcirea uleiului. discontinue: Alfa Laval. . . . aldehide şi cetone rezultate din degradarea oxidativă a grăsimilor. .substanţe formate în timpul anumitor faze de prelucrare a seminţelor sau a uleiului. Dezodorizarea uleiurilor comestibile se realizează prin distilare sub vid. Dezodorizatoarele pot fi: continue (DeSmet). în special a margarinelor. De asemenea.5-4%. Cele mai multe substanţe odorante care iau naştere în ulei sunt considerate ca fiind produse finale sau secundare de oxidare a hidroperoxizilor acizilor graşi nesaturaţi. a maionezelor. . 2. Acestea pot fi: . dar nu de alterare. raportat la cantitatea de ulei. Practic. sosurilor şi.substanţe naturale care trec din materiile prime în ulei în timpul procesului tehnologic şi imprimă uleiului gustul şi mirosul caracteristice. .substanţe formate prin alterarea materiilor prime sau a uleiului în timpul depozitării.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful