TEHNOLOGIA GENERALĂ DE FABRICARE A ULEIULUI DE FLOAREA SOARELUI 2.1. 2.2. 2.3. 2.4. 2.5.

Pregătirea materiilor prime pentru prelucrare (condiţionarea); Măcinarea seminţelor; Tratamentul hidrotermic şi presarea măcinăturii; Extracţia uleiurilor cu solvenţi; Rafinarea uleiurilor brute de presă şi a celor de extracţie.

Materiile prime din care se pot extrage uleiurile vegetale alcătuiesc o gamă largă de surse de origine vegetală. În funcţie de provenienţa lor, materiile prime se clasifică în: - seminţe ale plantelor oleaginoase cultivate; - seminţe ale plantelor textilo-oleaginoase cultivate; - fructe oleaginoase ale arborilor cultivaţi; - fructe oleaginoase ale arborilor de pădure; - subproduse şi deşeuri oleaginoase: seminţe şi sâmburi oleaginoşi; germeni oleaginoşi Astfel, se poate obţine ulei din seminţe de floarea soarelui, soia, rapiţă, in (exclusiv cu scopuri tehnice sau farmaceutice), arahide, susan, mac, măsline, palmier, cacao, migdale, germeni de porumb, tărâţe de orez, germeni de grâu, seminţe de dovleac, seminţe de tomate, sâmburi de struguri etc. În lucrarea de faţă, atenţia va fi axată pe tehnologia de fabricare a uleiului rafinat de floarea soarelui. Floarea soarelui (Helianthus annus) este o plantă anuală ierboasă şi meliferă, cu o dezvoltare puternică a sistemului radicular şi a organelor aeriene, originară din America de Nord-Vest. Coaja seminţelor de floarea-soarelui constituie un balast în tehnologia fabricării uleiurilor, fapt pentru care se îndepărtează în mare măsură la decorticare. Tegumentul are forma unei membrane este concrescut cu cotiledoanele, aderă de ele cât şi de coaja seminţelor. Raportul dintre conţinutul de coajă şi miez este foarte important în procesarea seminţelor de floarea soarelui în vederea obţinerii uleiului. Astfel, speciile de floarea soarelui cultivate în ţara noastră conţin 2027% coajă şi 73-80% miez. Cotiledoanele conţin substanţele de rezervă, precum şi organele viitoare aflate în stadiul embrionar: tigela, gemula şi radicula. Endospermul există numai scurt timp după fecundarea florii şi începerea formării seminţei, acesta având aspect gelatinos. Miezul este format dintr-un număr mare de celule. Celula constitutivă este formată din membrană, oleoplasmă, nucleu şi granule de proteine (aleuron). Oleoplasma este formată din protoplasmă propriu-zisă (citoplasmă) şi din ulei dispersat omogen în aceasta sub formă de incluziuni microscopice. Apa se găseşte în partea de gel a seminţelor, sub formă legată (coloizi) şi liberă. Seminţele cu conţinut mic de apă au toată apa legată sub forma unor pelicule de hidratare în jurul particulelor coloidale. Compoziţia chimică procentuală a cojilor şi miezului seminţelor de floarea soarelui este redată în tabelul 2.1. Compoziţia chimică (% s.u.) a seminţelor de floarea soarelui (Nedelcu, 1993) Componenta Lipide Parte anatomică Coajă Miez 0,5-1,8 51-65 Substanţe proteice 3,0-4,7 19-29 Fosfor total 0,05-0,007 1,26-1,57 Celuloză 52-60 1,8-3,8 Tabelul 2.1 Cenuşă 1,2-2,5 2,9-3,8

22 sau 24 atomi de carbon şi una. D 13) acid linoleic (18:2. .2-32. În lipidele vegetale predomină acizii oleic şi linoleic. D 9. CH3 CH3 CH3 CH3 CH3 CH3 (CH2)12 (CH2)14 (CH2)16 (CH2)18 (CH2)20 (CH2)22 COOH COOH COOH COOH COOH COOH acid miristic (14:0) acid palmitic (16:0) acid stearic (18:0) acid arahic (20:0) acid behenic (22:0) acid lignoceric (24:0) Acizii graşi nesaturaţi se găsesc în lipide într-o cantitate mai mare decât cei saturaţi. De asemenea.şi triacilgliceroli. dublele legături nu sunt niciodată conjugate sau la distanţe întâmplătoare una de cealaltă. catena atomilor poate avea o configuraţie cis sau trans. Triacilglicerolii sunt. CH3 CH3 CH3 CH3 CH3 (CH2)5 (CH2)7 (CH2)7 (CH2)4 CH2 CH=CH CH=CH CH=CH CH=CH CH=CH (CH2)7 (CH2)7 (CH2)11 CH2 CH2 COOH COOH COOH (CH2)7 CH2 COOH (CH2)7 COOH acid palmitoleic (16:1. 20. Cei mai importanţi acizi graşi nesaturaţi sunt prezentaţi mai jos. Sunt substanţe de rezervă care se acumulează în cantităţi mari în ţesutul adipos al animalelor. conformaţia izomerului cis. 11.5-98%) şi 1-2. două sau trei grupări hidroxilice ale glicerinei pot fi esterificate cu acizi graşi cu formarea de mono-.şi diacilglicerolii se întâlnesc şi ei în natură şi joacă un rol important în metabolismul lipidelor. respectiv.Miezul seminţelor de floarea soarelui conţine următoarele substanţe proteice: albumine (15.4%). două trei. D 9) acid oleic (18:1. în grăsimile animale. Cei mai importanţi acizi graşi din punct de vedere biologic se caracterizează prin următoarele: 1) sunt. Acizii graşi nesaturaţi naturali. din punct de vedere chimic. în seminţele şi fructele multor plante şi au un important rol biochimic şi fiziologic. Lipidele conţinute de seminţele de floarea soarelui cuprind: triacilgliceroli (97. di. acizi monocarboxilici care conţin o grupare carboxilică ionizabilă şi un lanţ de atomi de carbon nepolar. D 8.5-13. alături de acidul oleic se întâlneşte şi acidul palmitoleic. De cele mai multe ori. Sub aspect structural. acilglicerolii sunt esteri ai glicerinei cu acizii graşi. de regulă.5).1). Cel mai răspândit acid gras nesaturat este acidul oleic. Se numesc şi gliceride. 3) pot fi saturaţi sau nesaturaţi cu una sau mai multe duble legături. însă mono. 14) CH=CH CH=CH CH=CH Triacilglicerolii sunt cele mai răspândite lipide în natură. aciclic neramificat. proteine insolubile (8. adică din 3 în 3 atomi de carbon. În ţesuturile mamiferelor frecvent se întâlnesc acidul linoleic şi acidul arahidonic. El se găseşte atât în lipidele de origine vegetală cât şi în cele de origine animală.8-19. ci întotdeauna separate de o grupare metilen. au în majoritate. esteri ai glicerinei cu acizii graşi. Acizi graşi constituie compuşi de bază ai lipidelor. Dintre aceştia. gluteline (7. un număr par de atomi de carbon. globuline (45.9). toţi acizii graşi care au fost identificaţi în membranele celulare sunt izomerii cis. 12) acid linolenic (18:3. Astfel.5% substanţe de însoţire. cei mai răspândiţi sunt triacilglicerolii. Una. patru sau cinci duble legături. D 9) acid erucic (22:1. Datorită existenţei dublelor legături şi faţă de acestea. în general. 2) conţin.7-47. Principalii acizi nesaturaţi au 18.

steride. 2.CH2 CH CH2 O O O CO CO CO R R1 R2 CH2 CH CH2 O O OH CO CO R R1 CH2 CH CH2 O OH OH CO R trigliceridă digliceridă monogliceridă Substanţele de însoţire ale trigliceridelor sunt reprezentate de: fosfatide. Tratamentul hidrotermic şi presarea măcinăturii. substanţe colorante (pigmenţi). Toate aceste substanţe sunt îndepărtate din ulei în etapa de rafinare a acestuia. Schema tehnologică generală de fabricare a uleiului de floarea-soarelui SEMINłE DE FLOAREASOARELUI RecepŃie calitativa si cantitativa Depozitare Curatire Uscare Decojire Măcinare Tratament hidrotermic COJI IMPURITATI BENZINA DE EXTRACłIE PRESARE ULEI BRUT DE PRESA Purificare BROCHEN Măcinare EXTRACłIE CU SOLVENłI MISCELA Distilare ŞROT Desolventizar e ŞROT FURAJER ULEI BRUT DE EXTRACłIE Desmucilaginare Neutralizare Spălare Uscare Decolorare Vinterizare Dezodorizare ULEI RAFINAT DE FLOAREASOARELUI Etapele principale ale procesului tehnologic de fabricare a uleiului rafinat de floarea-soarelui: 2. Rafinarea uleiurilor brute de presă şi a celor de extracţie.2. substanţe odorante etc. Fig. 2.Pregătirea materiilor prime pentru prelucrare (condiţionarea).5. Extracţia uleiurilor cu solvenţi. 2.1. 2.3. ceruri.1. 2. .4. Măcinarea seminţelor.

apare oxidarea. zona III – umiditate mai mare de 45% seminţele încep să germineze (încolţire).4% impurităţi. Se execută înaintea tuturor celorlalte operaţii pentru evitarea defectării utilajelor. Există mai multe principii care stau la baza separării impurităţilor: a) separarea impurităţilor metalice se bazează pe proprietăţile magnetice ale acestora şi se realizează cu ajutorul magneţilor sau al electromagneţilor. corpurile străine organice aduc o încărcătură microbiană mai mare. În fabricile de ulei.2. deci se formează apă. iar seminţele se pot degrada pe perioada depozitării.3 – 0. Îndepărtarea impurităţilor se face în două etape: înainte de depozitare (p r e c u r ă ţ i r e a ) când se elimină circa 50% din totalul impurităţilor iniţiale. iar aceasta determină creşterea umidităţii şi a temperaturii. p o s t c u r ă ţ i r e a (curăţirea propriu-zisă) – înainte de prelucrare în urma căreia rămân în seminţe circa 0. Condiţionarea seminţelor de floarea-soarelui Dep o z ita rea se realizează în silozuri datorită caracterului sezonier pe perioade lungi de timp.5% pot fi depozitate în condiţii optime. La umidităţi de până la 45%. Dar plantele respiră. precum şi râncezirea hidrolitică. hidroliza grăsimilor din seminţe. se consumă substanţele nutritive pentru acumularea de energie necesară dezvoltării noii plate.2. modifica proprietăţile şi compoziţia chimică a materiilor prime.5% Fig. zona I zona II zona III 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 ucritica=7. 2. Odată cu depăşirea pragului uc se intensifică procesele degradative. C u ră ţi rea Este o operaţie tehnologică necesară deoarece impurităţile existente în seminţe măresc conţinutul în cenuşă şi uzează utilajele. Reprezentarea schematică a zonelor de depozitare în funcţie de umiditatea seminţelor de floareasoarelui zona I – seminţele cu umiditate mai mică decât uc = 7. În plus. Pentru a se preveni degradarea seminţelor în timpul depozitării trebuie cunoscute şi prevenite procesele biochimice şi microbiologice ce se pot desfăşura la depozitare. Umiditatea seminţelor de floarea-soarelui influenţează în mare măsură calitatea seminţelor la depozitare. Astfel.1. iar respiraţia şi hidroliza conduc la deteriorări grave ale calităţii seminţelor. . o umiditate mai ridicată. procesele degradative ale seminţelor de floarea-soarelui se înteţesc. deci prezintă o activitate metabolică şi în timpul depozitării. se depozitează seminţele pentru 5-12 zile. zona II – zonă nefavorabilă depozitării. există un schimb gazos între seminţe şi mediul ambiant. Seminţele sunt “vii”.

b) separarea cojii din amestecul rezultat. procent care favorizează buna desfăşurare a proceselor de presare şi extracţie. iar suprafaţa interioară a tobei de spargere este ondulată. Utilajul în care se realizează operaţia se numeşte tobă de spargere şi este compus dintr-un tambur rotativ prevăzut cu palete. Scopul uscării este de a evita fenomenele de autoîncingere şi autoaprindere prin încetinirea proceselor chimice şi biochimice. A v a n t a j e l e operaţiei de decojire: creşte capacitatea zilnică a instalaţiilor de presare şi extracţie. care se îndepărtează greu la extracţie. După decojire. Utilaje de uscare: – cu tambur rotativ orizontal – coloane verticale cu mai multe zone – în strat fluidizat. miezul trebuie să conţină circa 8% coajă. urmată de fisurarea.b) separarea pe baza diferenţelor de mărime – se bazează pe mişcarea (rectilinie. Deco j i rea (d eco rti ca rea ) Scopul decojirii: Coaja seminţelor oleaginoase are un conţinut de ulei foarte redus (0. .aspirator (tarar). Temperatura la care se realizează uscarea este de 60°C. c) separarea pe baza diferenţei de viteză de plutire – se face cu ajutorul unui curent de aer care trece prin amestecul de seminţe şi impurităţi antrenând impurităţile mai uşoare decât seminţele şi separându-le. circulară sau vibratorie) unui strat de seminţe la suprafaţa unor site orizontale sau înclinate perforate.5-3%) şi un conţinut ridicat de celuloză (52-60% raportat la substanţa uscată). amestec de aer cu gaze de ardere. – postcurăţitor Miag Usca rea este procesul prin care se îndepărtează cel puţin 4% din umiditatea iniţială a seminţelor (de la 12-14% iniţial se ajunge la 8-10% final). cu curenţi de aer de înaltă frecvenţă. în coajă există 52-60% celuloză). ceea ce permite mărirea suprafeţei de impact cu sămânţa proiectată de palete. spargerea şi detaşarea cojii de miez. a) S p a r g er e a ş i de t a ş a r ea c o j i i d e m i e z Această operaţie se bazează pe principiul lovirii repetate a seminţelor de floarea soarelui. se reduce uzura utilajelor de prelucrare. Agenţi de uscare folosiţi: aer cald. Utilaje de curăţire: – separator . O temperatură mai mare poate denatura termic proteinele din seminţele de floarea-soarelui şi degradarea calităţii uleiului din seminţe. coaja constituie un material inert în procesul de prelucrare şi nedorit în compoziţia şroturilor. – vibroaspirator Sagenta. Decojirea cuprinde 2 etape: a) spargerea şi detaşarea cojii de miez. se reduc pierderile de ulei în şrot deoarece coaja absoarbe ulei. Această operaţie se execută în special în cazul seminţelor care conţin o cantitate mare de coajă care nu aderă la miez. se îmbunătăţeşte calitatea şroturilor prin scăderea conţinutului în celuloză (la floarea-soarelui. Din această cauză. Boabele de soia nu sunt decorticate decât în cazul obţinerii unui şrot destinat extragerii proteinelor pentru consum uman.

Astfel. U t i l a j e l e cu ajutorul cărora se realizează măcinarea sunt. mori cu ciocane. eliberarea lui fiind dificilă. O cantitate de ulei rămâne în celulele nedeschise (20-30% din totalul celulelor). mărind solicitarea braţelor amestecătoare ale toasterelor. concasoare. masa de seminţe este alimentată în tobă.85% din amestec şi 6-8% coajă păstrată din considerente tehnologice (facilitează formarea capilarelor de scurgere a uleiului la presare şi apoi la extracţie). o măcinătură prea fină se aglomerează în timpul tratamentului hidrotermic. Gradul de măcinare este deosebit de important pentru desfăşurarea ulterioară a procesului tehnologic. se elimină din canalele oleoplasmei şi este reţinut sub forma unor pelicule la suprafaţa şi în capilarele măcinăturii. În urma acestor loviri repetate. printr-o bună măcinare. . dimensiuni mici ale particulelor de măcinătură îngreunează presarea uleiului şi scăderea randamentului de recuperare a uleiului prin presare datorită colmatării capilarelor de scurgere a uleiului. care se separă ulterior. Măcinarea seminţelor de floarea-soarelui Măcinarea este operaţia prin care materia primă oleaginoasă este mărunţită sub acţiunea forţelor mecanice în particule de dimensiuni mici din care să se poată face separarea uleiului cu randament maxim. necesară spargerii seminţelor este de 18-25 m/s.după diferenţa de mărime – cernere prin site. i coajă eliminată 15 . Astfel. influenţând în special presarea şi extracţia uleiului. . aflaţi în mişcare de rotaţie. precum şi a particulelor ce trebuie obţinute: valţuri. precum şi de viteza relativă (viteza cu care se rotesc unul în raport cu celălalt).după diferenţa de greutate – aspiraţia cu un curent de aer. 2.4 – 1%). iar paletele fixate pe tamburul rotativ lovesc seminţele şi le proiectează pe suprafaţa interioară ondulată a tobei unde suferă o a doua lovire. o viteză unghiulară de 550-610 rot/min. La baze tobei de spargere se acumulează amestecul format din seminţe întregi. de tăiere sau frecare. există mai multe situaţii: ambii cilindri netezi. b ) S e p a r ar e a c o j i i d i n a m e s t e c u l r e z u l t at s e f a c e p r i n d o u ă m e t od e : . Astfel. De asemenea.25% din amestec. de tipul suprafeţei acestora. cu viteze egale: măcinarea are loc sub acţiunea forţelor de compresiune. coji şi miez. se deschid circa 70-80% din totalul celulelor. Structura lor intracelulară este distrusă prin acţiunea mecanică de măcinare iar uleiul se aglomerează în picături fine. aceasta a antrenat o cantitate mică de miez (0. ambii cilindri rifluiţi. cu viteze diferite: măcinarea are loc sub acţiunea forţelor de frecare şi forfecare.2. ceea ce înseamnă la un diametru al tamburului egal cu 800 mm. ambii cilindri rifluiţi. mărunţirea se realizează sub acţiunea forţelor de compresiune. coaja se fisurează. fisurile se măresc şi determină desprinderea cojii de miez. V a l ţ u r i l e sunt alcătuite din 2 tăvălugi metalici (din oţel) goi în interior. cu suprafaţă netedă sau rifluită. Măcinarea are ca efect deschiderea celulelor (oleoplastelor) în vederea îndepărtării mai uşoare a uleiului la presare şi extracţie. Astfel. Dimensiunile particulelor măcinăturii depind de distanţa dintre tăvălugi.Viteza medie de lovirea acestora. în funcţie de tipul seminţelor supuse măcinării. U t i l a j e cu ajutorul cărora se realizează operaţia de decojire sunt reprezentate de toba de spargere şi separatorul de coji. cu viteze egale: măcinarea are loc sub acţiunea forţelor de frecare. Din procesul de separare rezultă două fracţiuni: i miez industrial 75 .

S c o p u r i l e acestei operaţii sunt următoarele: F a z e l e t r a t am e n t u l u i h i d r o t e r m i c : i U m e c t a r e a ş i î n c ă l z i r e a m ă c i n ă t u r i i . precum şi în evaporarea apei din măcinătură. Modificarea fazei lichide. înainte de extracţie. Scăderea vâscozităţii uleiului şi a tensiunii superficiale a acestuia uşurează eliminarea lui din măcinătură şi scurgerea lui la presare. asupra paietelor aplatizate. ceea ce permite eliberarea uleiului din aglomerările formate şi uşurarea extracţiei. Celulele rămase întregi după măcinare suferă şi ele transformări în timpul umectării. destinat alimentaţiei animalelor. prin introducerea apei în măcinătură. 2. Acest tip de tratament se poate aplica în patru situaţii diferite: înainte de presare. M o r i l e c u c i o c a n e sunt folosite la măcinarea şrotului.3. îmbunătăţirea condiţiilor de scurgere a uleiului la presare. înainte de extracţie. care produce lângă obţinerea unui brochen cu granulaţia necesară. asupra măcinăturii obţinute la valţuri. Tratamentul hidrotermic (prăjirea) Tratamentul hidrotermic este o operaţie realizată sub acţiunea combinată a căldurii şi a apei efectuat sub o amestecare continuă. asupra brockenului de la presare. îşi măresc volumul presează asupra capilarelor. Operaţia constă în îmbibarea cu apă a măcinăturii: apa are capacitatea de a anula tensiunea superficială care reţine uleiul în măcinătură în formă peliculară. De menţionat faptul că la început viteza de îmbibare a măcinăturii cu apă este mare. apoi scade pe măsură ce măcinătura se saturează în apă. iar la încălzirea ulterioară se sparg eliberând uleiul conţinut. acestea se umflă. . Încălzirea determină producerea unor modificări de natură fizico-chimică şi coloidală asupra celor două faze (lichidă şi solidă) ale măcinăturii. Principalul scop al umectării îl constituie separarea uleiului pelicular. i P r ă j i r e a . reducerea vâscozităţii şi a tensiunii superficiale a uleiului. La temperaturi de peste 60°C. Modificările de natură fizică aduse fazei lichide a măcinăturii constau în scăderea vâscozităţii uleiului şi a tensiunii superficiale a acestuia. proteinele conţinute de aceasta se îmbibă. deci se favorizează eliberarea şi scurgerea acestuia la presare. după concasare. în prezenţa apei. Scăderea vâscozităţii uleiului este rapidă o dată cu creşterea temperaturii. Încălzirea se realizează treptat şi începe o dată cu umectarea măcinăturii şi progresează astfel încât la sfârşitul operaţiei se înregistrează temperatura cea mai ridicată iar apa se evaporă intens. înainte de aplatizarea materialului oleaginos. Umectarea şi încălzirea trebuie realizate simultan pentru a stopa activitatea enzimelor care ar putea mări aciditatea uleiului. distrugerea structurii interioare secundare. le micşorează secţiunea favorizând îndepărtarea uleiului. Astfel. scăderea vâscozităţii evoluează după un palier mai lent. Viteza de îmbibare depinde de condiţiile de umectare cât şi de conţinutul în ulei (este invers proporţională cu cantitatea de ulei din măcinătură). În acelaşi timp.u s c a r e a – măcinătura este încălzită în vederea modificării structurii şi a proprietăţilor acesteia precum şi a reducerii umidităţii.C o n c a s o a r e l e sunt utilaje folosite la mărunţirea brochenului (turtele care rezultă la presarea măcinăturii). îmbunătăţirea condiţiilor de separare a uleiului din măcinătură.

În timpul tratamentului hidrotermic. uleiul nu mai poate fi eliminat. Prin presarea particulelor de măcinătură unele de altele. deoarece sub acţiunea temperaturii sunt inactivate enzimele. Pe lângă transformările chimice. reducându-se randamentul la presare. . Aceste procese au loc însă cu viteze foarte reduse deoarece durata tratamentului este mică. P r es a r e a m ă c i n ă t u r i i Este operaţia tehnologică prin care se separă uleiul din măcinătură prin aplicarea unei forţe de presarea asupra măcinăturii prelucrate prin tratament hidrotermic. Randamentul maxim în ulei se poate obţine prin îmbunătăţirea proprietăţilor structural-mecanice ale măcinăturii favorizate de decojire. în prima etapă a tratamentului hidrotermic au loc în măcinătura umectată şi procese biochimice: creşterea activităţii lipazelor care are ca efect mărirea acidităţii uleiului prin hidroliza triacilglicerolilor.prăjitoare orizontale cu mai multe corpuri. prin prăjire rezultă o modificare pronunţată a plasticităţii măcinăturii. De aceea. ceea ce se explică prin scăderea umidităţii. iar viteza de scurgere a uleiului este mai mare.prăjitoare în pat fluidizat. Când spaţiul dintre suprafeţele particulelor devine foarte mic. Datorită scăderii umidităţii şi a denaturării proteinelor.În timpul tratamentului hidrotermic pot avea loc şi modificări de natură chimică şi biochimică: oxidarea uleiului şi creşterea conţinutului în hidroxiacizi. Denaturarea termică se produce în prezenţa apei şi este cu atât mai intensă cu cât umiditatea măcinăturii este mai ridicată. Cu cât presiunea este mai mare. . Operaţia se face numai în cazul materiilor prime oleaginoase cu un conţinut de ulei mai mare de 30% deoarece randamentul presării este 80-85%. cu atât contactul între suprafeţele interioare şi exterioare ale măcinăturii creşte. proteinele se denaturează şi determină distrugerea structurii celulare. restul uleiului fiind obţinut prin extracţie. Factorul principal care defineşte modul de realizare al presării este presiunea. se recomandă ca umectarea materialului oleaginos să se realizeze în prima fază a tratamentului concomitent cu ridicarea rapidă a temperaturii până la 60-70°C când încetează activitatea enzimatică. cu atât se elimină mai bine uleiul din spaţiile care se crează între aceste suprafeţe. sub acţiunea presiunii exercitate începe deformarea şi comprimarea puternică a particulelor. Presarea are ca produşi b r o c h e n u l (măcinătura epuizată în ulei) şi u l e i u l b r u t d e p r e s ă . măcinare şi tratamentul hidrotermic corespunzătoare. plasticitatea măcinăturii scade atingând valori optime pentru presare. În faza a doua a tratamentului hidrotermic (ridicarea temperaturii) are loc desfacerea agregatelor mai mari şi tasarea particulelor. începe procesul de separare a uleiului de faza de gel: iniţial se separă uleiul de la suprafaţa particulelor.prăjitoare verticale cu corp cilindric (toastere) cu compartimente multietajate (Krupp). ceea ce favorizează scurgerea uleiului sub acţiunea presiunii sau a dizolvantului. iar după un timp. . Structura fazei solide devine elastică şi afânată. Creşterea presiunii asupra măcinăturii trebuie să fie însă aplicată treptat deoarece o presiune prea mare la începutul presării duce la colmatarea capilarelor. denaturarea termică a proteinelor şi separarea uleiului pe suprafaţa particulelor. Lungimea capilarelor trebuie să fie cât mai mică şi este influenţată de grosimea stratului de material. Activitatea enzimatică scade în a doua etapă a tratamentului hidrotermic. De asemenea. Modificarea fazei de gel (coloidale). U t i l a j e l e care intră în alcătuirea instalaţiei de tratament hidrotermic sunt: .

decantarea. Extracţia propriu-zisă 2. D i f u z i a m o l e c u l a r ă . măcinătura suferă o serie de modificări fizico-chimice: - U t i l a j e l e necesare realizării presării măcinăturii se numesc prese şi pot fi de mai multe tipuri. reducerea umidităţii materialului datorită încălzirii.productivitate 2 t/h măcinătură .turaţia 2.2. .5 rotaţii/min.putere 20 kW . de randamentul dorit.3.reduce uleiul din turte până la 18-20% - superpresa Goliat: ulei în turte 5% Uleiul brut obţinut după presare se purifică prin sedimentare şi se elimină excesul de umiditate. 2. germeni de porumb etc. Rolul preponderent în extracţie îl joacă difuzia care poate fi de mai multe feluri: moleculară. dintr-un amestec de substanţe se separă un anumit component pe baza solubilizării lui într-un solvent. trecerea unei părţi din fosfatide din faza de gel în cea de ulei. ceea ce face să crească energia cinetică a moleculelor. Distilarea miscelei 2. în special. În timpul amestecării. pigmenţii naturali liposolubili se solubilizează în ulei. putere şi.). Extracţia se utilizează ca metodă unică de separare a uleiului din materialele oleaginoase sărace în ulei (soia. de turaţie. Operaţiile principale de purificare a uleiului brut de presă sunt: separarea sedimentului cu site vibratoare.Durata presării trebuie să permită scurgerea uleiului şi depinde de: caracteristicile fizico-chimice ale măcinăturii caracteristicile constructive şi funcţionale ale presei grosimea brochenului la ieşirea din presă.4.1. formarea de combinaţii melanoidinice la temperaturi mai mari de 100°C prin interacţiunea dintre grupările NH2 ale proteinelor şi grupările CHO ale glucidelor ducând la închiderea culori măcinăturii şi a uleiului. presa Tehnofrig TPU: . uscare sub vid.4. Recuperarea solventului din şrot şi condensarea acestuia 2. Factorul motor al difuziei este cu atât mai mare cu cât diferenţa de concentraţie este mai mare. În vederea extracţiei uleiului. materialul oleaginos (faza solidă) este amestecat cu solventul (faza lichidă). Altfel. Viteza de difuzie este dată de relaţia: . prin convecţie sau prin membrane celulare.4. răcirea. Extracţia propriu-zisă Extracţia este procesul tehnologic prin care. omogenizarea concentraţiilor se realizează sub acţiunea agitaţiei moleculare. Materialul solid degresat care rămâne după extracţie se numeşte ş r o t . în funcţie de productivitate. În acest caz.1.4. În timpul presării. uleiul este solubilizat în benzina de extracţie cu care formează o soluţie denumită m i s c e l ă . Extracţia cu solvenţi Extracţia cu solvenţi a uleiului de floarea-soarelui din măcinătură cuprinde mai multe operaţii: 2. ea se aplică suplimentar după presarea materialului oleaginos tratat hidrotermic. Extracţia uleiului este o operaţie tipică de transfer de substanţă care se realizează prin solubilizarea uleiului într-un dizolvant în care celelalte componente sunt insolubile. filtrarea uleiului. schema de presare-extracţie asigurând o recuperare a uleiului de 98%.4.

un grad avansat de destrămare a structurii celulare: materialul supus extracţiei nu trebuie să conţină celule nesparte. masa trecând dintr-o fază în alta prin mişcarea unei faze în raport cu cealaltă. τ – timpul de difuzie. h. m2.v= dG . gradient de dx concentraţie. limitată la 55°C. kg. pe unitatea de suprafaţă corespunde unui vector proporţional cu gradientul de concentraţie. . Reprezentarea matematică a acestui fapt este dată de legea lui Fick: G = −D ⋅ S ⋅ dc ⋅τ dx legea lui Fick. ceea ce conduce la micşorarea “canalelor de drenaj”. D – coeficient de difuzie moleculară. se preferă forma de paiete care se menţine nemodificată pe parcursul extracţiei.viteză mare de circulaţie a solventului care să asigure un gradient de concentraţie mare.formă şi dimensiuni potrivite ale particulelor de măcinătură. unde: dx β – coeficient de difuzie prin convecţie. . kg/(m2·h).prelucrarea materialului oleaginos adus la umiditatea optimă. Sd – suprafaţa de difuzie. G – cantitatea de substanţă. unde: Sd ⋅τ v – viteza de difuzie (cantitatea de substanţă ce difuzează în unitatea de timp. Coeficientul de difuzie moleculară este direct proporţional cu temperatura amestecului şi invers proporţional cu vâscozitatea dizolvantului şi cu dimensiunile moleculelor care difuzează. Particulele se pot lipi între ele.temperatură optimă de lucru. D i f u z i a p r i n c o n v e c ţ i e . unde: dc . fapt care înrăutăţeşte circulaţia miscelei şi reduce gradul de extracţie a uleiului. kg/(m2·h). . care în funcţie de metoda de extracţie variază între 6-9%. în fiecare moment al extracţiei. S – suprafaţa de difuziune. viteza şi gradul de extracţie a uleiului depind de grosimea stratului de material deoarece concentraţia miscelei în ulei creşte la traversarea stratului. măcinătura prea fină colmatează instalaţia. . Transferul de substanţă în procesul de extracţie a uleiului este un proces de difuzie care implică numai primele două tipuri de difuzie. din considerente de securitate. Difuzia prin convecţie este însoţită de difuzia moleculară şi se exprimă prin relaţia: G conv = − β ⋅ S ⋅ dc ⋅ τ . τ – timpul de difuzie. Cantitatea de substanţă care difuzează în unitatea de timp. . C o n d i ţ i i l e o p t i m e pentru desfăşurarea procesului de extracţie sunt: . cu direcţia şi sensul în care are loc difuzia.variaţia concentraţie pe unitatea de drum (distanţă parcursă de substanţa care difuzează). Este un proces fizic de omogenizare a concentraţiilor unui amestec prin deplasări ale unor porţiuni macroscopice de fluid în mişcare turbulentă.

când se recirculă numai solventul. apoi se degresează pe transportorul extractorului. iar materialul proaspăt este stropit cu miscela cea mai concentrată. Înainte de extracţia propriu-zisă. un solvent trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . este mai grea decât aerul de 2. în mişcare sau în strat imobil. .concentraţia periculoasă în aer: 47-270g/cm3 în amestec cu aerul se aprinde la 250°C.2-0. în continuare. . prin percolare cu miscelă. 2.să nu formeze amestec exploziv cu aerul. Metoda scufundării (imersării).să fie ieftin.să nu lase miros străin după distilarea miscelei. Etapele procesului de extracţie 1. cu constanta dielectrică apropiată de cea a uleiului. hidrofobi. . un punct de fierbere constant. aplatizat şi paietat (paietele obţinute au grosimea de 0.temperatura de fierbere: 65-68°C. .să nu distrugă aparatura în procesul de extracţie. . C. Extracţia se desfăşoară prin metoda degresării succesive a materialului oleaginos în contracurent (solventul proaspăt se introduce peste materialul cel mai degresat.să nu-şi schimbe compoziţia şi proprietăţile la depozitare. Metoda mixtă este metoda prin care materialul proaspăt se umectează bine cu miscela concentrată.7 ori. Etapa de difuzie moleculară a uleiului prin stratul de la suprafaţa exterioară a particulelor la suprafaţa solventului care înconjoară particulele.să aibă compoziţie omogenă. B. apoi cu dizolvant proaspăt.. fără să extragă şi alte substanţe. Materialul cel mai degresat este stropit cu dizolvant proaspăt. Metode de extracţie 1. Ideal.3 mm). Etapa de difuzie moleculară a uleiului din interiorul particulei către exteriorul ei. După măcinare (realizată în concasoare) brochenul este condiţionat hidrotermic în toastere. motiv pentru care este utilizată în industria uleiului în etapa de extracţie. D. 3. stabilă.să dizolve repede şi uşor uleiul. . iar miscela concentrată peste materialul proaspăt).Extractorul Rotocel utilizează ca principiu de funcţionare extracţia mixtă . vaporii de benzină se aprind uşor. Metoda stropirii repetate (percolare) cu dizolvant a materialului care se deplasează pe un transportor oarecare. Extracţia de realizează în prezent în extractorul Bernardini cuplat cu un percolator şi extractorul orizontal EMI. Solvenţii de extracţie folosiţi trebuie să fie nepolari. Etapa de difuzie prin convecţie a uleiului de la stratul de separare către miscela în mişcare. materialul supus extracţiei (brochenul) trebuie măcinat astfel încât să aibă particule cu dimensiunea de 3-12 mm. Benzina de extracţie este solventul care îndeplineşte cea mai mare parte din condiţiile impuse unui solvent. 3.să nu fie miscibil cu apa. fosfatide. Caracteristicile benzinei de extracţie sunt: . 2. . . procesul de extracţie are loc simultan dintr-o mulţime de particule aflate în strat. pigmenţi. Utilaje şi instalaţii folosite la extracţie .la extracţie trec în ulei din materia primă în miscelă ceruri. În practica industrială.

Recuperarea solventului din miscelă decurge în două etape: P r e d i s t i l a r e – operaţie în care miscela este concentrată până la 35-45% ulei. concentraţia miscelei = 18%. debitul de miscelă recirculată = 10 m3/h. centrifugare. D i s t i l a r e a f i n a l ă realizată la temperaturi de 105-110°C şi un vacuum de 720-730 mmHg în coloane cu blază. concentraţia miscelei = 22-25%. capacitatea = 180 t/zi. făcându-se astfel şi economie de solvent). . conţinutul de ulei în şrot = 1%. în contact cu aerul cald.Caracteristici funcţionale: durata extracţiei = 100-300 minute. . Caracteristici funcţionale: durata extracţiei = 135-150 minute. distilarea în peliculă. capacitatea > 200 t/zi. în strat subţire. grosimea stratului de material = 1.4. grosimea stratului de material = 1. apoi într-un economizor (evaporator tubular sau pelicular) la un vacuum de 400 mmHg şi temperatura de 90-95°C.8-2 m. capacitatea = 180 t/zi.8%. când aceasta se evaporă şi este ulterior recuperată prin condensare. cu talere sau prin introducere de abur direct. Principiul pe care se bazează separarea solventului din miscelă este diferenţa de volatilitate a celor două faze ale amestecului. În practică.Extractorul DeSmet este un transportor orizontal cu sită care utilizează ca principiu de funcţionare metoda percolării. Caracteristici funcţionale: durata extracţiei = 95-135 minute.2%.5 m. 2. debitul de miscelă recirculată = 12-18 m3/h. într-un schimbător de căldură tubular. Acest lucru se poate realiza prin: pulverizarea miscelei în distilator. . conţinutul de ulei în şrot = 0. Aceasta trebuie separată în cele două faze componente: uleiul şi benzina de extracţie (care se recirculă.2.3-1.7-0.0-1. Distilarea miscelei Miscela obţinută la extracţie reprezintă ulei solubilizat în solvent. grosimea stratului de material = 1. În vederea micşorării timpului de distilare. se poate mări suprafaţa de contact dintre benzină (miscelă) şi agentul de încălzire (aer cald).Extractorul Carusel utilizează ca principiu de funcţionare metoda percolării. concentraţia miscelei = 25%. caz în care miscela curge pe un perete vertical. se realizează prin încălzirea miscelei la temperatura de fierbere a solventului (63-65°C). barbotarea de aer cald în miscelă. filtrare. miscela trebuie purificată fizic de impurităţile antrenate în procesul de extracţie: prin decantare. debitul de miscelă recirculată = 12-18 m3/h.7 m. Înainte de separarea uleiului. conţinutul de ulei în şrot = 1-1.

extracţie.2. Recuperarea solventului din şrot După extracţia uleiului.4.D. acizi graşi liberi. condiţiile de depozitare şi păstrare. 2. substanţele de însoţire se găsesc sub diferite forme: particule solide dispersate în ulei. Îndepărtarea solventului din şrot este asemănătoare ca principiu de separare cu cel al uscării. aşa încât benzina se evaporă treptat şi este recuperată apoi condensată şi reintrodusă în extracţie. Acid oxalic Acid tartric (L & D) Acid malic Acid fumaric (trans) Acid acetic Acid maleic Acid citric H3PO4 H2SO4 HCl Acid formic HNO3 Fosfatide Aminofosfatide Proteine Mucilagii Acizi graşi liberi Glucolipide - Ulei brut DESMUCILAGINARE Ioni metalici Na2CO3+ NaOH (+NaCl) CaO NEUTRALIZARE Ca(OH)2 NaOH KOH HIDROGENARE INTERESTERIFICARE Mono. În timpul rafinării. Pentru obţinerea de şroturi destinate făinurilor alimentare se utilizează instalaţia “Flash” care lucrează în sistem HTST (High Temperature Short Time). Dezbenzinarea şrotului şi toastarea lui se poate face în toastere cu 4-10 compartimente. D. mucilagii. Fiecare compartiment este încălzit la paliere diferite de temperatură.procesul tehnologic de obţinere a uleiului brut: presare. 2. o dată cu impurităţile menţionate se îndepărtează şi substanţele valoroase precum vitaminele liposolubile (A. Conţinutul lor variază între 1-4% şi depinde de: materia primă: gradul de maturitate. În uleiurile brute.B. ceruri. antrenată cu substanţele de însoţire îndepărtate.A. compoziţia chimică.3. Rafinarea uleiului brut de floarea-soarelui Uleiurile vegetale brute conţin. şrotul conţine 25-50% solvent la suprafaţă şi în capilarele particulelor. E) pierzându-se şi o anumită cantitate de ulei. Schema tehnologică de rafinare a uleiului de floarea-soarelui .B. substanţe colorante. substanţe solubile în ulei. procesul tehnologic de obţinere a uleiului brut: .3. pe lângă trigliceride naturale şi substanţe de însoţire: suspensii mecanice. presare urmată de extracţie.E. numai că în acest caz lichidul care trebuie evaporat este solventul (benzina de extracţie) şi nu apa. (T. (Ulei uscat) DECOLORARE A. substanţe odorante.şi digliceride Produse oxidate N. soluţii sau suspensii de natură coloidală.E.5.) Carbon activ HIDROGENARE INTERESTERIFICARE VINTERIZARE Pesticide Compuşi policiclici Hidrocarburi policiclice aromate (PAH) DEZODORIZARE Abur Azot CO2 VINTERIZARE FRACłIONARE PigmenŃi CLOROFILĂ XANTOFILĂ CAROTEN Compuşi de aromă şi miros ULEI RAFINAT Fig.

5. atunci când umiditatea uleiului depăşeşte 0.5. metode chimice: tratamentul cu acid sulfuric.3.15%. în suspensie sau dizolvate. Uleiul brut purificat de impurităţile mecanice este omogenizat şi preîncălzit în schimbătorul de căldură la 50°C înainte de intrarea în instalaţie (desmucilaginarea decurge optim la temperaturi de 45-50°). 2.4. cu efect negativ asupra randamentului operaţiei. raportată la cantitatea de ulei. albumine) sub formă coloidală.5.1.5. Instalaţia de desmucilaginare Sharples cuprinde: schimbător de căldură pentru ulei rezervor de hidratare cu agitator separator centrifugal. metode enzimatice: procedeul Enzymax.la neutralizare. 2. Eficacitatea hidratării depinde de: natura şi cantitatea agentului de hidratare. datorită capacităţii lor de emulsionare acestea antrenează cantităţi importante de ulei. . timp în care are loc hidratarea fosfatidelor.la decolorare. În continuare. Aici este menţinut 22 minute.5. albuminele şi complecşii acestora (mucilagiile) îşi pierd solubilitatea în ulei şi precipită în flocoane care pot fi ulterior separate prin sedimentare sau centrifugare. Desmucilaginarea / degumarea uleiului Uleiul brut conţine substanţe mucilaginoase (fosfatide. mărimea suprafeţei de contact şi modul de separare a mucilagiilor precipitate.5. Desmucilaginarea / degumarea uleiului Neutralizarea şi spălarea uleiului Decolorarea uleiului Vinterizarea (deceruirea) uleiului Dezodorizarea 2. fosfatidele se hidratează şi se depun la baza recipienţilor. produc închiderea la culoare a uleiului şi apariţia unui miros dezagreabil. 2.5. fosforic sau tratamentul alcalin. acid clorhidric. . metode fizice: tratamentul termic. prezenţa lor duce la inactivarea pământului decolorant prin blocarea centrilor activi şi reduce dimensiunile stratului filtrant. Eliminarea fosfatidelor din uleiul de floarea-soarelui trebuie să se facă rapid şi cât mai eficient prin una din metodele următoare: metode fizico-chimice: hidratarea şi tratamentul cu adsorbanţi.Rafinarea uleiurilor vegetale brute presupune parcurgerea unei serii de etape: 2.1. uleiul este introdus în rezervorul de hidratare unde se adaugă apă cu temperatura de 50°C în proporţie de 2-3%. . temperatura. iar operaţia decurge la 90°C.la depozitarea şi transportul uleiului brut.la dezodorizare. la cald. 2. Prezenţa mucilagiilor în ulei şi în special a fosfatidelor are următoarele influenţe pe parcursul procesului de rafinare a uleiurilor vegetale: . .2. mărind astfel pierderile. fosfatidele. Cefalinele şi inozitolfosfolipidele necesită prezenţa acidului citric pentru hidratare. citric. Metoda prin hidratare se bazează pe faptul că în prezenţa apei. prin urmare eliminarea lor se va face prin adăugarea peste uleiul brut a unei soluţii de acid citric 20% în proporţie de 1-2%.

reactor pentru prepararea soluţie alcaline (amestecătoare rotative.dozator de soluţie alcalină . Tratamentul alcalin se realizează în amestecătoare cu agitator. Menţinerea temperaturii la această valoare pe parcursul neutralizării se realizează prin reglarea automată a debitului de abur cu care are loc încălzirea uleiului. Excesul de alcalii trebuie să fie. neutralizare prin distilare: la o aciditate liberă 7-30%. . iar separarea soapstock-ului se face în separatoare centrifugale. motiv pentru care trebuie îndepărtaţi. la neutralizarea uleiului de floarea-soarelui şi soia de 10-30%.reactor de neutralizare cu agitator: în care se desfăşoară reacţia de neutralizare. I n s t a l a ţ i a d e n e u t r a l i z a r e Sharples cuprinde: . Spălarea uleiului Uleiul se spală de 2 ori cu 10% apă cu temperatura de 90-95°C. raportat la cantitatea de ulei.supercentrifugă pentru separarea soapstock-ului. neutralizare prin esterificare: la o aciditate liberă > 30%.05% acid oleic). Mucilagiile separate antrenează 30-35% ulei. se formează săpunul de calciu. Neutralizarea alcalină constă în următoarele etape: Reacţia propriu-zisă R-COOH + NaOH = RCOONa + H2O soapstock (săpun) Reacţia de neutralizare necesită un exces de alcalii pentru a deplasa echilibrul reacţiei către dreapta şi pentru a neutraliza în totalitate acizii graşi liberi (până la o aciditate admisă de standarde de 0.2. Săpunul separat este dirijat către industria de cosmetice servind ca bază pentru diferite produse. Neutralizarea şi spălarea uleiului Scopul neutralizării este eliminarea acizilor graşi liberi din uleiurile comestibile. Uscarea uleiului .5. Folosirea unei ape cu duritate mai mare (cantitate mare de Ca) conduce la pierderi în ulei. separarea soapstock-ului se face prin centrifugare. . în condiţii optime din punct de vedere tehnologic este de 60-70°C.Amestecul de ulei-fosfatide hidratate deversează prin preaplin şi este alimentat în separatoarele centrifugale unde are loc separarea uleiului desmucilaginat şi a mucilagiilor. În funcţie de aciditatea uleiului. metoda prin care se neutralizează aceasta poate fi: neutralizare alcalină: la o aciditate liberă < 7%. prin urmare uleiul şi soluţia alcalină trebuie să aibă această temperatură.preîncălzitor de ulei tip ţeavă-n ţeavă: temperatura la care are loc neutralizarea. cu dispozitive de amestecare). Explicaţia constă în faptul că ionii de calciu reacţionează cu acizii graşi.02-0. . Apa trebuie dedurizată în cazul în care duritatea este mai mare de 5 grade germane de duritate. 2. insolubil în apă. Separarea soapstock-ului Pentru un bun randament. O aciditate ridicată a uleiului modifică atât caracteristicile senzoriale cât şi stabilitatea uleiului în timpul depozitării.

malaxor pentru prepararea suspensiei de pământ. Durata de decolorare (de contact pământ-ulei) depinde de cantitatea de pământ decolorant: cu cât cantitatea este mai mare.filtru pentru separarea pământului. În acest caz. Uleiul decolorat este răcit progresiv de la 40°C la 4-6°C.4.5% care trebuie neapărat îndepărtată. Vinterizarea constă în cristalizarea cerurilor şi a gliceridelor saturate urmată de separarea acestora prin filtrare sau centrifugare. uleiul intră într- . Umiditatea în exces favorizează hidroliza triacilglicerolilor cu mărirea acidităţii libere a uleiurilor. 2.6% suspensie de Kieselgur. formaţi prin reacţia Maillard. Se menţine 2-3h în răcitor şi apoi este introdus în maturator unde are loc mărirea cristalelor prin recircularea uleiului prin traversarea unor şicane orizontale. Decolorarea se realizează prin adsorbţia pigmenţilor pe pământ sau cărbune decolorant. Nu este necesară încălzirea uleiului deoarece la 85-90°C.clorofilieni. Uscarea uleiului se realizează printr-un proces de autoevaporare în uscătoare verticale. Uleiul trebuie încălzit la 80°C. Uleiul uscat conţine maximum 0. temperatura optimă la care are loc adsorbţia pigmenţilor. urmele de umiditate din ulei inactivează materialele adsorbante folosite la decolorarea uleiurilor. uleiul cu umiditate ridicată se va tulbura la depozitare.05% umiditate. se separă uleiul de pământul decolorant prin filtrare. 2. Decolorarea se realizează obligatoriu sub vid pentru a se preveni oxidarea uleiului. În plus. Din aparatul de maturare. Separarea este cu atât mai eficientă cu cât temperatura la care are loc este mai aproape de 0°C. la t = 0-6°C vinterizarea durează 8 ore. se amestecă cu o cantitate de 0. cu atât durata de decolorare este mai mică.Uleiul spălat conţine umiditate 0. deci aceasta se va evapora. sub vacuum. reacţie facilitată de prezenţa oxigenului atmosferic.2-0.dozator de pământ decolorant.melanoidinici.4-0. . Vinterizarea (deceruirea) uleiului Este operaţia prin care se elimină din ulei cantitatea cea mai mare de ceruri şi gliceride ale acizilor graşi saturaţi care solidifică la 15-20°C producând tulburarea uleiurilor.5-5% în funcţie de natura uleiului şi de efectul decolorant dorit. Durata optimă decolorării este de 15-20 minute. . se asigură un timp de contact. Decolorarea uleiului (albirea) Uleiul destinat consumului trebuie să fie puţin colorat şi să prezinte un aspect strălucitor şi limpede. .5. Pământul decolorant se introduce în ulei. din materia primă: . Cantitatea de pământ decolorant folosită este de 0. compartimentate care lucrează sub vid (10-20 mmHg). Decolorarea prin adsorbţie are loc prin introducerea sub agitare a pământului decolorant în uleiul neutralizat şi uscat.3. temperatura cu care uleiul intră în uscător.5. Pigmenţii care colorează uleiul brut de floarea-soarelui sunt: naturali. O instalaţie de decolorare cuprinde: . presiunea de vapori a apei este mai mare decât cea din aparat. După decolorare. De asemenea. carotenoidici din prelucrările anterioare: .reactoare de decolorare. Cristalizarea poate avea loc spontan (34-38 ore) sau prin amorsare (iniţiere) cu germeni de cristalizare (suport de Kieselgur) pe care se acumulează microcristalele de ceruri formând cristale mai mari.

aldehide şi cetone rezultate din degradarea oxidativă a grăsimilor. în special a margarinelor. . dezodorizarea se realizează la 240-275°C / 1-6 mmHg timp de 5-30 minute. Bernardini. transportului şi prelucrării: acizii graşi liberi formaţi prin hidroliza grăsimilor. . Consumul de abur pentru antrenare este de 1.5-4%. Practic.5. Uleiul rafinat este îmbuteliat şi prezintă o bună stabilitate în timp.schimbător de căldură cu plăci şi cu serpentină pentru răcirea uleiului. Dezodorizarea uleiurilor Este ultima fază a procesului tehnologic de rafinare a uleiurilor brute şi urmăreşte îndepărtarea substanţelor care produc miros şi gust neplăcut.aparat de răcire progresivă. . Dezodorizatoarele pot fi: continue (DeSmet). la temperatură ridicată. V i n t e r i z a r e a c l a s i c ă D e S m e t (cea mai utilizată) necesită: . . . Dezodorizarea uleiurilor comestibile se realizează prin distilare sub vid. O bună dezodorizare se poate realiza dacă aburul de injecţie are temperatura cu 30°C peste cea a uleiului şi este distribuit în masa de ulei în cantităţi mici.substanţe naturale care trec din materiile prime în ulei în timpul procesului tehnologic şi imprimă uleiului gustul şi mirosul caracteristice.5. De asemenea.filtru aluvionar pentru separarea cerurilor. Cele mai multe substanţe odorante care iau naştere în ulei sunt considerate ca fiind produse finale sau secundare de oxidare a hidroperoxizilor acizilor graşi nesaturaţi.substanţe formate prin alterarea materiilor prime sau a uleiului în timpul depozitării.substanţe formate în timpul anumitor faze de prelucrare a seminţelor sau a uleiului. sosurilor şi. raportat la cantitatea de ulei. 2. dar nu de alterare. a maionezelor. Acestea pot fi: . . discontinue: Alfa Laval. . uleiul rafinat se poate hidrogena şi se utilizează la fabricarea shortening-urilor.aparat de maturare a cristalelor. dacă s-a respectat procesul tehnologic de fabricaţie cu parametrii corespunzători.malaxor pentru prepararea suspensiei de Kieselgur.un schimbător de căldură unde se încălzeşte la 12-18°C şi apoi este trecut în filtrele aluvionare unde se filtrează.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful