Sunteți pe pagina 1din 16

Biserica Sfantului Nicolae din Myra se afla la 2 kilometri distanta de orasul Demre, din provincia turceasca Antalia.

Prima biserica ridicata in cinstea Sfantului Nicolae in orasul Myra a fost intemeiata in secolul al VI-lea. Locul de ridicare al bisericii a fost ales in functie de mormantul Sfantului Nicolae (deasupra lui) - lucru sustinut de majoritatea cercetatarilor. Biserica actuala dateaza in mare parte din secolul al VIII-lea. Aceasta a fost restaurata in anul 1042, sub patronajul imparatului Constantin X, o manastire fiind adaugata acesteia in acelasi timp, sau la scurt timp dupa aceasta. Manastirea a fost ridicata-adaugata dupa atacurile arabilor din secolul al XI-lea.
Sfantul Nicolae a fost un episcop foarte popular al Myrei secolului al IV-lea, nascut in Patara, intre anii 260 si 280, fiind cunoscut in special pentru minunile si blandetea sa. Parintii sai au murit de boala, lasandu-l pe tanarul Nicolae cu o mare avere. In anul 1863, tarul Alexandru II al Rusiei a cumparat cladirea si a inceput sa o restaureze, insa lucrarea sa nu a ajuns la un final. In anul 1963, lateralele de est si sud ale bisericii au fost escavate, iar in 1968 locul inmormantarii Sfantului Nicolae a fost aceperit cu un acoperis. In anul 1982, atat biserica, cat si imprejurimile acesteia, au fost clasata ca sit arheologic de gradul I, fiind catalogata, de catre specialisti, ca cea de a treia structura bizantina din Anatolia, din punct de vedere al importantei acesteia.

Biserica Akdamar este o biserica aflata pe insula cu acelasi nume din Lacul Van (estul Turciei) insula care se intinde pe aproape 7 kilometri patrati. Potrivit traditiei locale, insula Akdamar isi trage numele dintr-o legenda ce isi are radacinile intr-o poveste dramatica de iubire. Un tanar s-a indragostit de o femeie numita Tamar, care locuia pe insula. Acesta o vizita pe iubita sa in fiecare seara, pana in momentul in care, intr-o noapte tragica, barca acestuia a fost zdrobita de valuri. In timp ce se afunda in adancul apei, acesta ar fi strigat "Ach, Tamar!". Folclorul local mai mentioneaza si ideea condorm careia Lacul Van este fermecat, in anumite momente din acesta intrand si iesind ingeri. Biserica Akdamar a fost inchinata Sfintei Cruci, fiind initial o importanta catedrala armeana. Catedrala, ridicata drept scaun episcopal pentru patriarhul ortodox armean, a fost intemeiata de catre regele Gagik I intre anii 915 si 921 alaturi de un palat imperial si o manastire. Initial, complexul includea strazi, gradini si parcuri terasate ce inconjurau palatul si biserica. Din toate acestea, astazi mai sta in picioare decat biserica. In 1293 a fost ridicata o capela in cinstea Sfantului Stefan - la capatul sud estic al bisericii. Cativa ani mai tarziu a mai fost adaugata o capela, in partea nord estica a bisericii - de catre Zacharia I (1296-1336). Exteriorul bisericii prezinta basoreliefuri impresionanta cu personaje si scene biblice cat si cu motive florale. Pe peretii acesteia gasim personaje biblice precum: Adam si Eva, Iona si chitul, David si Goliat, Avraam si Isaac, Sfantul Gheorghe ucigand dragonul, Hristos Pantocrator si Fecioara Maria cu Pruncul.

Biserica Karanlik se afla in Parcul National in aer liber Goreme, din Capadocia Turciei. Ceea ce noi numim astazi Biserica Karanlik, cunoscuta si sub denumirea de Biserica Neagra, a fost la inceput un serios complex monahal. Asemenea si celorlalte biserici si capele din Parcul National Goreme, Biserica Karanlik a fost construita in timpul secolului al XI-lea. Initiala Manastire Karanlik forma un intreg complex compact.Pamantul manastirii si al bisericii se deschidea in partea de nord a acestuia, unde zidul vestic se termina intr-o curte interioara care acum se afla in ruina. In partea sudica a curtii, peretele de piatra este sapat pe doua etaje.Intrarea in Biserica Karanlik se face printr-o deschizatura ingusta, urcand cateva trepte. Intrand prin zidul estic, pasajul care face psibila intrarea in biserica se ingusteaza pe masura ce te apropii de interiorul ei, dinspre nartex. Biserica are patru coloane si trei abside, usa de intrare si absida centrala fiind strajuite de ambele parti de strane.Dupa ce viata monahala de aici a fost eliminata de catre turci, locasul a fost folosit pe post de loc de crescut porumbei, pana in anul 1950. Dupa o munca istovitoare duse pe intinderea a 14 ani, cu scopul de a curata peretii de urmele lasate de porumbei, noile restaurate fresce, infatisand scene din Noul Testament, su ajuns a fi considerate cele mai bine pastrate din intreaga Capadocie. De asemenea, ele mai constituie si un foarte bun exemplu de arta bizantina din secolul al XIlea. Este de remarcat accentul pus pe culoarea albastru, folosit intr-un pigment rar, care se regaseste in toate coltisoarele bisericii si in fiecare fresca. Vechimea si prospetimea frescelor creaza o stare de liniste si tacere in fata cuviosiei traitorilor ce le-au nascut si ingrijit. Aceasta stare este caracteristica locurilor pline de istorie si de valoare artistica, insa, este specifica mai ales locurilor in care au vietuit si s-au rugat sfinti.

Aceasta biserica mai este cunoscuta si sub denumirea de Biserica cu Sandale. In limba turca, cuvantul "carik" inseamna "sandala". Denumirea se datoreaza unui detaliu din interior, si anume, doua urme de talpi aflate sub fresca reprezentand Inaltarea lui Hristos la cer. Aceasta fresca - a Inaltarii la Cer a lui Hristos - se gaseste la intrarea in biserica si este considerata a fi o copie exacta a celei aflata in Biserica Inaltarii din Ierusalim. Biserica Carikli este datata ca fiind construita spre sfarsitul secolului al XII-lea sau cel mai tarziu la inceputul secolului al XIII-lea. Exista o asemanare izbitoare intre trei biserici din Goreme: Biserica Neagra Karanlik, Biserica Carikli si Biserica Elmali. Desi este asemanatoare cu Biserica Karanlik si cu Biserica Elmali, aceasta are totusi unele particularitati ce o fac unica. Intre acestea se numara si frescele ce infatiseaza Drumul Crucii si Ultimele Cuvinte ale lui Hristos pe Cruce. In biserica se intra urcand o scara special amenajata in acest scop. Singura sursa de lumina din biserica este usa de intrare, astfel, lumina din aceasta este foarte putina (asemanatoare Bisericii Negre Karanlik). Biserica Caranlik are doua coloane, celelalte fiind in forma de pilastri - partial vizibili, in colturile bisericii. Arhitectura acesteia este in forma de cruce inscrisa, cu tavanul boltit, are trei abside si patru domuri interioare. Prima sectiune a bisericii, ceea ce ar fi constituit pronaosul, a fost distrusa.In sentrul domului principal este infatisat Hristos Pantocrator, inconjurat de ingeri incadrati in medalioane. Reprezentarea scenei Deisis este asezata in absida principala, fiind flancata pe laterale de chipurile a sase sfinti. Scena cu Fecioara Maria cu Pruncul este asezata in absida de nord, in timp ce Arhanghelul Mihail este reprezentat in cea sudica.

Biserica Pammakaristos este una dintre cele mai frumoase si renumite biserici bizantine din Constantinopol, Turcia. Aflata in cartierul Fatih Carsamba din Istambul-ul de astazi, Biserica monahala a Maicii Domnului cea Preafericita strajuieste "Cornul de Aur" al renumitului Constantinopol.Biserica Pammakaristos este cel mai vechi ansamblu arhitectural de tip galerie din Istambul. Biserica actuala este biserica monahala a Manastirii Pammakaristos, construita in perioada bizantina. Se crede ca Manastirea Maicii Domnului cea Preafericita - Pammakaristos - a fost intemeiata in jurul anului 1050, de catre Ioan Comnenul, tatal imparatului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118), care, mai tarziu, a si fost inmormantat aici. Biserica Maicii Domnului cea Preafericita impresioneaza, in primul rand, prin bogatia mozaicului bizantin pe care il poarta cu bucurie inca si astazi. Din punct de vedere al suprafetei acoperite cu mozaic, biserica este a treia la rand, dupa Catedrala Sfanta Sofia si Biserica Chora, aflate tot in Constantinopol. Biserica comneana era compusa dintr-o nava centrala si doua galerii laterale. In capatul estic se afla trei abside, iar in cel vestic se afla un pridvor. Stocatura si motivele sapate in piatra sunt specifice perioadei comnene. Metoda de zidire adoptata este cea a caramizii aparente, liniile de caramida alternand cu cele din mortar. Mozaicurilebisericii, de secol XIV, nu s-au pastrat in intregime, insa ramasitele ramase ne ajuta sa ne inchipuim cum arata aceasta bijuterie bizantina in perioada ei de glorie. Pe peretii si boltile acestui sfant locas de rugaciune zarim chipuri vechi si nou-testamentare, altaturi de minunate realizari a scenelor din istoria mantuirii noastre. Dintre cele opt scene care decorau partile de sus ale peretilor doar Botezul s-a pastrat pana in zilele noastre. Botezul lui Hristos este o scena ce s-a pastrat intr-o stare foarte buna, aceasta aflandu-se in partea dreapta a domului.