DESPRE VENERAREA SFINTEI CRUCI

Arh. Cleopa Ilie - "Calauza in credinta ortodoxa"

Sfnta Cruce este altarul pe care s-a adus jertfa cea adevrat pentru oamenii din toate timpurile. Iisus Hristos a fost si jertf adevrat si preotul care a adus-o, cstignd prin ea mntuirea noastr, dup cum ne adevereste Sfnta Scriptur, zicnd: Iar Hristos, venind Arhiereu al bunttilor celor viitoare..., nu cu snge de tapi si de vitei, ci cu nsusi Sngele Su, si a dobndit o vesnic rscumprare. Cci dac sngele tapilor si al taurilor si cenusa junincii, stropind pe cei spurcati, i sfinteste spre curtirea trupului, cu ct mai mult Sngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertf fr de prihan, va curti cugetul vostru de faptele cele moarte, ca s slujiti Dumnezeului Celui viu (Evrei 9, 11-14). Sfntul Chiril al Ierusalimului zice: Mntuitorul a suferit toate aceste patimi ca s mpace prin Sngele Crucii pe cele din cer si pe cele de pe pmnt (cf. Col. 1, 20). Din pricina pcatelor eram dusmani ai lui Dumnezeu, si Dumnezeu hotrse ca pctosul s moar. Trebuia s se ntmple una din dou: sau Dumnezeu, ca Unul ce-Si ndeplineste spusele, s-i omoare pe toti, sau s anuleze hotrrea, ca Unul ce este iubitor de oameni. Totusi, priveste la ntelepciunea lui Dumnezeu! A mentinut cu adevrat si hotrrea si Si-a artat cu putere si iubirea de oameni! n trupul rstignit pe lemnul Crucii, Hristos a luat pcatele, pentru ca prin moartea Lui noi s murim pentru pcate si s trim pentru dreptate (I Petru 2, 24). Nu era om de rnd Cel ce a murit pentru noi. Nu era oaie necuvnttoare. Nu era nger, ci Dumnezeu ntrupat! Nu era att de mare nelegiuirea pctosilor, pe ct de mare era dreptatea Celui Care a murit pentru noi. S se mai stie si aceasta, c n Sfnta Scriptur cuvntul Cruce are dou ntelesuri: a) un nteles spiritual (ntrebuintat mai rar); ntelesul spiritual al cuvntului cruce este redat n cuvintele Mntuitorului: Oricine voieste s vin dup Mine, s se lepede de sine, s-si ia crucea si s-Mi urmeze Mie (Marcu 8, 34). Si cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaz Mie, nu este vrednic de Mine (Matei 10, 38). b) un nteles material, propriu sau obisnuit, nsemnnd lemnul Crucii sau crucea de lemn, compus din dou lemne puse de-a curmezisul, cum au fost cele pe care a fost rstignit Mntuitorul. ntelesul material este folosit mai des n Sfnta Scriptur. El este evident n texte precum sunt urmtoarele: Si, ducndu-Si crucea, a iesit la locul ce se cheam al Cptnii, care evreieste se zice Golgota (loan 19, 17). Si iesind, au gsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit s duc crucea Lui (Matei 27, 32; Marcu 15, 21). Si stteau lng crucea lui Iisus mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena (loan 19, 25). Mntuieste-Te pe Tine Insuti coborndu-Te de pe Cruce (Marcu 15, 30; loan 19, 31). n ntelesul obisnuit, n vorbirea de toate zilele (nu si n Sfnta Scriptur), cruce mai nseamn si semnul crucii facut cu mna dus la frunte, la piept si la cei doi umeri (vezi capitolul urmtor).

Crucea, ca mijloc de mntuire a oamenilor, a fost prefigurat si n Vechiul Testament, prin ''sarpele de aram'' (Num. 21, 9) si artat de Mntuitorul n Noul Testament (Ioan 3,14-15). Sectarul: Crucea este o spnzurtoare si este cu totul nefiresc s cinstim un obiect care a servit drept spnzurtoare unei persoane iubite de noi. Cum este posibil s cinstim noi obiectul care a servit ca instrument de chinuire pentru Mntuitorul nostru? Preotul: Noi trebuie s cinstim Sfnta Cruce ct se poate mai mult, deoarece Iisus Hristos a iubit Crucea si a mbrtisat-o cu iubire si a ars pe ea pcatul nostru, ca pe un altar. Crucea arat rusinea noastr, iar nu a Domnului; din partea Domnului arat iubire. Deci gndul la ea ne face, pe de o parte, s ne rusinm si s ne cim de pcatele noastre si s luptm mpotriva lor, mbrtisnd si noi Crucea cum a mbrtisat-o Domnul; iar pe de alt parte, s ne nduiosm de dragostea Lui cu care ne-a mntuit prin ea de pcatele noastre si s o slvim. Asadar, desigur c obiectele care ne aduc ntristare si durere pentru pierderea unei persoane scumpe, noi nu le cinstim, dar Crucea Domnului nu ne-a adus ntristare, ci bucurie si mntuire. Cci ea n-a fost, cum socotiti voi, sectarilor, o simpl spnzurtoare, ci a fost altar de jertf pe care s-a adus cea mai mare si mai pretioas jertf cu putint, pentru mntuirea noastr. Sectarul: Trebuie s cinstim pe Hristos, iar nu Crucea Lui, pe care El a murit. Preotul: Dar si n Vechiul Testament a fost cinstit nu numai David, ci si sabia cu care a ucis pe Goliat, cci si ea a fost tinut cu mare cinste n cortul sfnt lng efod, dup cum spune: Si a zis David ctre Abimelec: ''N-ai cumva la ndemn vreo sulit sau vreo sabie? Cci eu nu mi-am luat nici sabia, nici alt arm...''. Preotul ns a rspuns: ''Iat sabia lui Goliat filisteanul, pe care l-ai ucis n Valea Stejarului; ea este nvelit ntr-o hain, dup efod...'' (I Regi 21, 8-9). Deci cu att mai mult trebuie s cinstim noi Sfnta Cruce, aseznd-o n biserici, fiindc alt arm ca ea, mpotriva celui ru, nu exist, ea fiind o sabie neasemnat mai puternic dect sabia lui David, cci prin ea a fost biruit puterea satanei. De aceea si Marele Apostol o numeste puterea lui Dumnezeu, zicnd: Cuvntul crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mntuim, este puterea lui Dumnezeu (I Cor. 1, 18). Sectarul: Dac este vorba s cinstim Crucea, atunci trebuie s cinstim nu numai Crucea, ci si piroanele, cununa de spini, pe Pilat si pe Iuda, pe arhiereii Ana si Caiafa, pe ostasii batjocoritori, pentru c tot att au contribuit si acestia, ct si Crucea, la mntuirea noastr. Preotul: Nu trebuie s cinstim pe Pilat, pe Iuda, pe arhierei, pe ostasii batjocoritori si ucigasi ai Domnului, pentru c trebuie s tinem seama de intentia pe care au avut-o ei cnd au contribuit la patimile si la moartea Domnului. Scopul lor era de a-L batjocori, de a-L rusina si de a-L chinui, omorndu-L ca s nu mai fie. Ct priveste cununa de spini, piroanele etc., noi le cinstim si pe acestea, dar nu ca pe Cruce, pentru c nicieri n Sfnta Scriptur nu ni se spune c am fi fost mpcati cu Dumnezeu prin ele, si nici n-au fost prefigurate n Vechiul Testament precum a fost Crucea. Iat deci pentru ce cinstim Sfnta Cruce mai mult dect pe acestea. Sectarul: Dac este vorba s cinstim Crucea lui Hristos, atunci trebuie s cinstim numai Crucea cea adevrat, pe care a fost rstignit Domnul Iisus, iar nu si toate crucile fcute de oameni, pentru c acestea, fiind lucrate de oameni pctosi, nu pot fi sfinte si vrednice de a fi venerate.

Preotul: Dar atunci si cu Biblia ar trebui s facem tot asa. Astzi avem foarte multe Biblii si, prin asemnare cu cele ce spui dumneata, ar trebui s o respectm numai pe cea original, iar nu si pe toate celelalte tiprite de culegtori si de tipografi pctosi sau necrestini. Aceasta ar fi ns ceva de nenteles pentru un om cu mintea ntreag, cum de nenteles este si obiectiunea de mai sus a dumitale. Sectarul: Crucea nu trebuie pstrat n afar, pe piept, n biserici si n case etc., ci nluntrul nostru, n suflet. Preotul: Cine o are n suflet, cnd o vede n afar se bucur. Cea din afar ntreste pe cea dinluntru, cci totdeauna obiectele din afar trezesc si ntresc sentimentele cele dinluntru. De altfel, si crucea dinluntrul nostru, ca simtmnt de evlavie, a fost produs tot prin cea din afar. Dac nu este n afar, nu poate fi nici nluntrul nostru. Cine este urmtor al Crucii lui Hristos, iubeste si crucea cea dinluntru si cinsteste cu evlavie si semnul ei din afar.

Credinciosul: Dar care a fost scopul Domnului de a binevoit s moar pe Cruce? Preotul: La aceast ntrebare ne rspunde dumnezeiescul Printe Maxim Mrturisitorul, zicnd: Acesta a fost asadar scopul Domnului, ca pe de o parte s asculte de Tatl pn la moarte, ca un om, pentru noi pzind porunca iubirii, iar pe de alt parte s biruiasc pe diavolul, ptimind de la el prin crturarii si fariseii pusi la lucru de el. Astfel, prin faptul c Sa lsat de bun voie nvins, a nvins pe cel ce ndjduia s-L nving si a scpat lumea de stpnirea lui''. Credinciosul: Mai este vreun loc n Sfnta Scriptur care arat despre puterea Crucii si c de ea s-a slujit Mntuitorul spre mntuirea noastr? Preotul: Da, este. Auzi pe marele Apostol Pavel care se laud cu Crucea Domnului si o socoteste pe ea putere a lui Dumnezeu, zicnd: Cuvntul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mntuim, este puterea lui Dumnezeu (I Cor. 1, 18). Si iarsi zice: Iar mie, s nu-mi fie a m luda, dect numai n Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rstignit pentru mine, si eu pentru lume (Gal. 6, 14). Iar cum c prin Cruce s-a omort vrajba si cum c prin Cruce a mpcat Mntuitorul pe oameni cu Dumnezeu, ascult cnd zice: Cci El este pacea noastr, El care a fcut din cele dou - una, surpnd peretele din mijloc al desprtiturii..., ca, ntru Sine, pe cei doi s-i zideasc ntr-un singur om nou si s ntemeieze pacea, si s-i mpace cu Dumnezeu pe amndoi, uniti ntr-un trup, prin cruce, omornd prin ea vrjmsia (Efes. 2, 14-16). Si iarsi zice: Cci n El a binevoit (Dumnezeu) s slsluiasc toat plinirea. Si printr-nsul toate cu Sine s le mpace..., fcnd pace prin El, prin sngele crucii Sale (Col. 1, 19-21). Si iarsi zice: Stergnd zapisul ce era asupra noastr, care ne era potrivnic cu rnduielile lui, si l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce. Dezbrcnd (de putere) nceptoriile si stpniile, le-a dat de ocar n vzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce (Col. 2, 14-15).

Prin cruce S-a nltat Iisus Hristos la mrire (Filip. 2, 8-9; Luca 24, 26; loan 17, 1). Dac crucea ar fi fost lucru de rusine pentru El, nu S-ar fi nltat pe ea.