Elev: SALCEANU Valentin Clasa : a XIV-a B

Numarul e este uneori numit si numarul lui Euler dupa matematicianul elvetian Leonhard Euler, sau constanta lui Napier n cinstea matematicianului scotian John Napier, care a introdus logaritmii (e nu trebuie confundat cu , constanta Euler-Mascheroni, si ea numita uneoriconstanta lui Euler). Deoarece e este un numar transcendent, si deci irational, valoarea sa nu poate fi data cu un numar finit de zecimale (nici macar cu perioada). O valoare aproximativa, cu 20 de zecimale exacte, este e2,71828 18284 59045 23536

Istoric
Prima referinta la aceasta constanta a fost publicata n 1618 ntr-un tabel dintro anexa a unei lucrari despre logaritmi, scrisa de John Napier. Totusi, aici nu era referita constanta nsasi, ci doar o lista de logaritmi naturali calculati pe baza ei. Se presupune ca acel tabel a fost alcatuit de William Oughtred. "Descoperirea" consantei nsasi i este atribuita lui Jacob Bernoulli, care a ncercat sa gaseasca valoarea urmatoarei expresii (care este de fapt chiar e):

Prima utilizare cunoscuta a constantei, notata cu b, a fost n corespondenta dintre Gottfried Leibniz si Christiaan Huygens n 1690 si 1691. Leonhard Euler a nceput sa foloseasca litera e n notatia ei n 1727, iar prima utilizare a lui e ntr-o publicatie a fost n Mechanica lui Euler (1736). Desi n anii care au urmat unii cercetatori au folosit litera c, e era mai des utilizat si n cele din urma a devenit notatia consacrata. Nu se cunosc exact motivele care au stat n spatele alegerii literei e, dar ar putea fi ca este prima litera a cuvntului exponential. O alta posibilitate ar fi ca Euler a folosit-o pentru ca era prima vocaladupa a, pe care el o folosea deja pentru un alt numar, dar motivul pentru care el folosea vocale n notatii este necunoscut. Nu este probabil ca Euler sa fi ales e pentru ca este initiala numelui sau, deoarece el era un om modest care avea grija sa acorde credit muncii altora.

Aplicat ii
Problema dobnzii compuse
Jacob Bernoulli a descoperit aceasta constanta studiind o problema privind dobnda compusa. Un exemplu simplu este un cont care porneste cu $1.00 si plateste 100% dobnda pe an. Daca dobnda este capitalizata o data, la sfrsitul anului, valoarea contului este $2.00; dar daca este capitalizata si adunata de doua ori pe an, $1 este nmultit cu 1.5 de doua ori, dnd $1.001.5 = $2.25. Capitaliznd de patru ori, rezulta $1.001.254 = $2.4414, si capitaliznd lunar se obtine $1.00(1.0833)12 = $2.613035. Bernoulli a observat ca acest sir se apropie de o limita pentru intervale de capitalizare din ce n ce mai mici si mai apropiate. Capitalizarea saptamnala da $2.692597, iar capitalizarea zilnica da $2.714567, cu doar doi centi mai mult. Folosind n ca numarul de intervale, cu dobnda de pe fiecare interval, limita pentru n mare este numarul care a ajuns sa fie cunoscut ca e; cu capitalizarecontinua, valoarea contului va atinge $2.7182818. Mai general, un cont care porneste de la $1, si produce (1+R) dolari la dobnda simpla va da eR dolari la dobnda continua.

Testele Bernoulli
Numarul e are aplicatii si n teoria probabilitatilor, unde apare ntr-un mod fara o legatura evidenta cu cresterea exponentiala. Presupunnd ca un jucator joaca la un joc mecanic cu probabilitatea de cstig de 1 din n, el jucnd de n ori. Atunci, pentru n mare (cum ar fi un milion) probabilitatea ca jucatorul sa nu cstige nimic este (aproximativ) . Acesta este un exemplu de Test Bernoulli. De fiecare data cnd jucatorul joaca, el are o sansa dintr-un milion sa cstige. Jucnd de un milion de ori, sansele de cstig sunt modelate de distributia binomiala, strns legata de teorema binomiala. Probabilitatea de a cstiga de k ori dintr-un milion este;

n particular, probabilitatea de cstig de k=0 ori este

Aceasa este foarte aproape de urmatoarea limita pentru 1/e:

Problema palariilor
O alta aplicatie a lui e, descoperita si ea partial de Jacob Bernoulli mpreuna cu Pierre Raymond de Montmort este problema palariilor. Aici n musafiri sunt invitati la o petrecere, si la intrare fiecare si lasa palaria la garderoba unde fiecare este pusa n cutii etichetate. Dar la garderoba nu se cunosc numele musafirilor, deci sunt puse n cutii etichetate aleator. Problema lui de Montmort este: care este probabilitate ca niciuna din palarii sa nu fie pusa n cutia potrivita? Solutia este:

Cnd numarul n de musafiri tinde la infinit, pn tinde la 1/e. Mai mult, numarul de moduri n care palariile pot fi puse n cutii astfel nct niciuna din ele sa nu fie n cutia corespunzatoare este exact n!/e, rotunjit la cel mai apropiat ntreg.

Reprezentari ale lui e

Numarul e poate fi reprezentat ca numar real n mai multe moduri: ca o serie, ca produs infinit, ca fractie continua, sau ca limita unui sir. Principala reprezentare, mai ales n cursurile de analiza matematica introductiva este limita

ca si seria

data prin evaluarea seriei de puteri pentru ex la x=1.