Poezia "Plopii fara sot" a fost publicata de catre Iosif Vulcan in revista "Fami lia"in 1883 ,alaturi de alte

6 poezii pe aceeasi tema,a despartirii:"S-a dus amorul...","Can d amintirile..." "Adio","Ce e amorul?","Si daca...","Din noaptea...".Aceasta poezie reprezinta o elegie erotica, marcand maturitatea lui Eminescu realizata prin simplificarea tematica.Cele 2 te me:de iubire si natura se reduc doar la una din ele :dragostea.Cadrul poeziei este citadin,spunandu-se ca la Ias i,pe strada unde locuia Veronica Micle cu sotul ei existau 29 de plopi sau la Bucuresti unde exista strada Plopiilor fara sot.Natura din celelalte poezii isi pierde stralucirea,lux urianta si poetul ajunge intr-un oras,departe de codru,lac si izvor. Titlul reprezinta o sintagma care a devenit metafora a unei predestinari cosmice pentru singuratate, pe care se sprijina aproape toata viata lui Eminescu,in fiecare din poeziile lui evocand cat de putin "boala" singuratatii de care suferea in fiecare moment. In aceasta opera eminesciana exista 4 secvente lirice:prima se intinde de la pri ma pana la a3a strofa si care se sprijina pe intamplare,pe ceea ce a fost,faptul biografic.Se p roduce o antiteza intre vecini,si persoana cu care vorbeste eul liric :"Ma cunosteau vecinii totii /Tu nu m-ai cunoscut".Aceasta sugereaza neputinta femeii de a se ridica la acel mister al cunoasterii prin el,cel carei plange dorul.A 2-a strofa contine o imagine motivica : "La geamul tau ce stralucea",sug erand vizitele pe care le facea in preajma casei iubitei sale pe care o urmarea de afa ra din intuneric, ea aflandu-se inauntru.Geamul tine locul luminii care in postura de metafora se transforma in stea,aceasta fiind o idealizare a iubitei perfecte.In aceasta stro fa se reia antiteza dintre lume si receptor.In a 3-a strofa intervine un procedeu s tilistic care consta in repetarea aceluiasi cuvant la inceputul a 2 sau mai multe propozi tii: "O zi din viata sa-mi fi dat,/O zi mi-era de-ajuns". A2-a secventa lirica este alcatuita din strofa a 4a pana la a8a.In aceasta se ga seste motivul orei de iubire :"O ora sa fi fost amici[..]O ora, si sa mor" care valora lizeaza intensiv viata,la fel cum Ahile a avut de ales intre o viata scurta si plina de glorie sau o viata lunga fara prea mare insemnatate si a ales-o pe prima,de asemenea si Eminescu. Aceasta secventa este construita pe baza visului de dragoste ,poezia pastrand pr oiectia in viitor a vechiului scenariu de dragoste.Strofa a 5 a aduce in discutie un motiv frecvent in poeziil e eminesciene,al ochiului iubitei ca o stea calauzitoare pentru miscarile sufletesti ale celui care iubeste sau chiar pentru tot ceea ce se misca in lume sublunara: "Dndu-mi din ochiul tau senin [...]O stea s-ar fi aprins".Sugestia stelei care is i are originea in ochi este menita sa treaca peste moarte,sa o indeparteze atunci cand e absorbita in creatie.Strofa a 6-a este constituita de conditia poetului orfic,la fel cum Orfeu a avut sansa de a-si recupera iubita,dar a pierdut-o, eul liric o poate smulge din valurile vremii pe iubita si o poate transfigura intr-o imagine,aceasta figurand cu statuia,

continul era altul si imaginea neschimbata.Eminescu vedea lumea dupa un rau ,el curgand vesnic,substantele schimbandu-se,dar umbrele copaciilor de pe mal ramanand la fel,aceasta gandire f iind o matafora a lumii.In strofa a 7-a se continua ideea referitoare la menirea poetului,poeziei,legatura cu sacral itatea,iubita dovedindu-se a fi o fiinta mitica,asociata zanelor care inving timpul,iar poezia isi are radacinile indepar tate in basm sau legenda.Cele 2 strofe:a6a si a7a au in compozitie elemente de arta poetica,constand in poezie despre poezi e.A8-a strofa reprezinta arta de a iubi, ars amandi,care implica un sentiment care nu este al unui ins,ci antreneaza gene ratiile precedente.Atavismul sau sentimentul atavic,reprezinta o asemanare a ceva-ului din viata cu altceva care are radacini dincolo de ea. Ochii pagani reprezinta o metafora a pasionalitatii : "Caci te iubeam cu ochi pa gni".Aceasta secventa reprezinta punctul culminant pe directia de crestere a sentimentului,un fel de arc al crest erii pana la o culminatie care insa se termina odata cu a 2-a secventa,avand o durata destul de scurta. Secventa a3-a presupune o ruptura temporala cu ajutorul adverbului de timp preze nt azi,care prezent la Eminescu reprezinta un prezent decazut si degradat,trecutul fiind izvorul mariilor valor, al iubirii si al elanurilor ei pe care prezentul le stinge sau il trezeste pe poet.Iubirea a trecut la valoriile ei neg ative din cauza trezirii eului liric: "Azi nici macar mi pare rau/Ca trec cu mult mai rar",avand loc inversiunea de ati tudine in care sentimentul se intoarce ,o tragica desincronizare: "Ca cu tristeta capul tau/Se-ntoarce n zadar".Strofa a 10-a presupune negarea unicitatii iubitei vazuta la inceput ca o iluzie,trezirea si constientizarea acestei iluzii : "Caci azi le semeni tuturor/La umblet si la port".La fel se incheie "Luceafarul ",dovedindu-se a fi o iluzie: "- Ce-ti pasa tie, chip de lut".Stingerea iluziei duce la biruinta mortii,sentim entul ducand la o racire amara si dureroasa. In ultima secventa lirica,cea de-a 4-a si ultima strofa,se petrece momentul sfan t al iubirii printr-un obiect care devine o metafora : "Si noaptea candela s-aprinzi/Iubirii pe pamnt".In primul vers "Tu t rebuia sa te cuprinzi",trebuia este pus la timpul trecut deoarece defineste atitudinea umana specifica iubirii. Poezia "Pe langa plopii fara sot" contine foarte putine figuri de stil,este un t ext neincarcat si transparent.Eminescu, la fel ca un lac de munte adanc,dar foarte limpede se transforma in maturul Emin escu care limpezeste si renunta la "incarcaturi" pentru a exprima intr-un mod simplu,dar nelipsit de profunzime cee a ce simte.