Structurile Sistemului Naiunilor Unite

Reeaua larg de organizaii internaionale permite i stimuleaz desfurarea unor activiti multiple i variate. Sintetizate, aceste activiti se concentreaz pe prezentarea poziiei statelor in problemele internaionale, negocierile pentru armonizarea acestor poziii, convenirea de msuri i programe de aciune pentru intrirea pcii i colaborrii internaionale. Cadrul instituional optim pentru aceste activiti, verificat de experiena internaional ca promotor activ al cooperrii tuturor rilor lumii, este sistemul Naiunilor Unite. Expresia Naiunile Unite aparine preedintelui Statelor Unite ale Americii, Franklin D. Roosevelt, i a fost folosit pentru prima dat in Declaraia Naiunilor Unite din 1 ianuarie 1942, prin care, reprezentanii a 26 de naiuni angajau guvernele lor s continue lupta impotriva Puterilor Axei. Sistemul Naiunilor Unite reprezint totalitatea structurilor organizatorice i funcionale instituite conform Cartei Naiunilor Unite sau create pe baza acesteia. El se compune din Organizaia Naiunilor Unite (ONU), organele i organismele sale proprii, cu caracter permanent, i din instituiile (ageniile) specializate, autonome. In sistemul Naiunilor Unite rolul primordial revine Organizaiei Naiunilor Unite (ONU), care este cel mai reprezentativ forum cu vocaie de universalitate, fapt demonstrat atat de numrul membrilor (200 de state membre in 2002), cat i de aria de preocupri de interes general. ONU a fost creat la Conferina de la San Francisco, din iunie 1945, cand a fost semnat Carta organizaiei. Carta ONU a intrat in vigoare la 24 octombrie 1945, ceea ce a fcut ca ziua de 24 octombrie s devin ziua ONU. Carta ONU precizeaz in articolele 1 i 2 care sunt scopurile i principiile organizaiei mondiale. Scopurile Organizaiei Naiunilor Unite sunt urmtoarele: s menin pacea i securitatea internaional; s dezvolte relaiile prieteneti intre naiuni, intemeiate pe respectarea principiului egalitii in drepturi a popoarelor i dreptul lor de a dispune de ele insele; s realizeze cooperarea internaional in rezolvarea problemelor internaionale cu caracter economic, social, cultural i umanitar; s fie un centru de armonizare a eforturilor naiunilor pentru atingerea scopurilor comune. Principiile pe care se bazeaz activitile ONU sunt urmtoarele: egalitatea suveran a statelor membre; indeplinirea cu bun credin a obligaiilor asumate prin Cart; rezolvarea diferendelor internaionale prin mijloace panice, astfel incat pacea, securitatea internaional i justiia s nu fie puse in primejdie; abinerea, in relaiile internaionale, de a recurge la ameninarea cu fora sau la folosirea ei; ajutorul statelor membre pentru

aciunile intreprinse de ONU in conformitate cu prevederile Cartei i abinerea de a sprijini statul impotriva creia ONU intreprinde o aciune preventiv sau de constrangere; neamestecul ONU in chestiuni care aparin competenei interne a unui stat.8 Ca i in cazul altor organizaii internaionale, dobandirea calitii de membru al ONU s-a realizat pe dou ci: prin participarea la elaborarea actului constitutiv i prin aderare. Drept urmare, s-a ajuns la stabilirea a dou categorii de membri: membrii originari i membrii admii. Categoria membrilor originari in numr de 51 include statele care au fost invitate i au participat la Conferina de la San Francisco, in cadrul creia s-a redactat Carta ONU, ori care au semnat, mai inainte, in 1942, Declaraia Naiunilor Unite10. Toate cele 51 de state declarate ca membri fondatori au ratificat Carta ONU inainte de sfaritul anului 1945. In general, membrii unei organizaii internaionale sunt statele, ca entiti suverane i independente. Prin excepie de la aceast regul, Naiunile Unite au inclus pe lista membrilor originari India i Filipine, dei transferul de suveranitate de la puterile coloniale ctre aceste entiti a avut loc, in ambele cazuri, mai tarziu. Dup 14 decembrie 1955, admiterea de noi membri in ONU a evoluat ctre un anumit automatism, calitatea de membru obinandu-se dup depunerea cererii de aderare, in general, la un interval de timp foarte scurt. Cea mai important perioad, din punct de vedere al creterii numrului membrilor ONU, deci al universalizrii sale, o reprezint decanda anilor 1960-1970, in timpul creia, ca urmare a decolonizrii, s-au alturat acestei organizaii un numr de 42 de state. Activitile ONU se desfoar prin organele sale, dintre care principalele sunt: Adunarea General,Consiliul de Securitate, Consiliul Economic i Social, Consiliul de Tutel, Curtea Internaional de Justiie i Secretariatul. Adunarea General este organul cel mai reprezentativ al ONU, fiind alctuit din membrii organizaiei. Ea asigur participarea pe baz de deplin egalitate a tuturor statelor membre la activitile organizaiei. Adunarea General poate discuta orice chestiune sau cauze care intr in prevederile Cartei. Adunarea General se intrunete anual in sesiuni ordinare, care se deschid formal in prima zi de mari a lunii septembrie a fiecrui an, i in sesiuni extraordinare sau speciale atunci cand membrii organizaiei cad de acord asupra acestui lucru. O semnificaie deosebit e sesiunea special la nivel de efi de stat i guvern, intrat deja in istoria ONU sub denumirea Adunarea Mileniului,

care a dezbtut provocrile ce stau in faa omenirii in noul mileniu.Adunarea General a adoptat rezoluia 55/2 din 15 septembrie 2000 intitulat United Nations Millennium Declaration. Adunarea General iniiaz studii i face recomandri pentru promovarea cooperrii internaionale in domeniul politic, incurajarea dezvoltrii progresive a dreptului internaional i codificarea lui, promovarea cooperrii in domeniile economic, social, cultural, invmant i sntate, sprijinirea infptuirii drepturilor omului i libertilor fundamentale. Adunarea primete i examineaz raporturile anuale ale celorlalte organe ale Naiunilor Unite, precum i bugetul organizaiei. Adunarea General adopt rezoluii prin vot, cu majoritate simpl i majoritate de dou treimi. Carta ONU prevede in articolul 18 probleme importante pentru care adoptarea se face cu majoritate de dou treimi a membrilor prezeni i votani. Fiecare stat membru are dreptul la un vot, manifestandu-se i pe aceast cale egalitatea deplin a membrilor organizaiei. Votul este deschis sau secret. Pentru majoritatea problemelor votul este deschis. Numai pentru alegerea membrilor organelor principale ale ONU se folosete votul secret. Consiliul de Securitate este organul principal al ONU cu importante atribuii pentru meninerea pcii i securitii internaionale. El este alctuit din 15 membri ai ONU, dintre care 5 membri permaneni: China, Frana, Marea Britanie, Rusia i Statele Unite ale Americii. Ceilali zece membri sunt alei pe o perioad de doi ani, pe criteriul distribuiei geografice echitabile : cinci din Grupurile regionale African i Asiatic, unul din Grupul regional est-european, doi din Grupul regional latino-american i caraibian i doi din Grupul regional vest-european. Hotrarile Consiliului de Securitate, altele decat cele de procedur, se adopt cu votul afirmativ a nou membri, cuprinzand i voturile concordante ale tuturor membrilor permaneni. Prin urmare, membrii permaneni ai Consiliului au drept de veto. Consiliul de Securitate poate ancheta orice diferend sau orice situaie care ar putea duce la friciuni internaionale sau ar putea da natere unui diferend. Consiliul constat existena unei ameninri impotriva pcii, a unei inclcri a pcii sau a unui act de agresiune, face recomandri sau ia hotrari asupra msurilor ce trebuie luate, inclusiv folosirea forei armate i instituirea de blocade sau embargouri (Embargoul este o msur cu caracter permanent, prin care un stat interzice importurile, exporturile sau ieirea din porturile sale a navelor strine sau ordon reinerea bunurilor de orice fel ce aparin unui ter. Eficiena embargourilor este deseori criticat datorit efectelor negative pe care acestea le au asupra populaiei din acele ri i asupra unor tere ri. Astfel, sanciunile internaionale impuse Iugoslaviei, in perioada 1992-1995, au provocat economiei acestei ri pagube in valoare de 147,3 miliarde dolari, iar in ceea ce privete PNB,

ara a fost dat inapoi cu 26 de ani. Sanciunile au provocat imense pagube - 50 miliarde dolari - i rilor cu care Iugoslavia intreinea relaii economice i comerciale: Rusia a pierdut in trei ani 10 miliarde dolari, Romania 9 miliarde dolari,Ucraina 4 miliarde dolari, Bulgaria 3 miliarde dolari, Ungaria 2 miliarde dolari . ). Unul dintre recentele cazuri a fost hotrarea de folosire a forei armate impotriva Irakului, ca urmare a agresiunii i ocuprii de ctre acesta a Kuwaitului (1990). Cand Consiliul de Securitate decide adoptarea unor msuri de constrangere cu folosirea forei armate, membri ONU sunt obligai, pe baza prevederilor Cartei, s pun la dispoziia Consiliului, la cererea acestuia, forele armate necesare pentru crearea forei internaionale. Consiliul de Securitate are atribuii importante, alturi de Adunarea General, in iniierea i desfurarea operaiunilor ONU pentru meninerea pcii. Acestea sunt aciuni intreprinse de ONU cu fore armate i civile in regiuni in care au izbucnit conflicte militare, cu misiunea de a se instala ca tampon intre prile beligerante i a favoriza in acest fel soluionarea panic a diferendelor. Consiliul Economic i Social (ECOSOC prescurtare de la Economic and Social Concil) este organul principal al ONU menit s promoveze cooperarea economic i social internaional. El este alctuit din 54 de membri, alei pe termen de trei ani. Funciile ECOSOC constau in elaborarea sau iniierea de studii privind problemele internaionale in domeniul economic, social, cultural, al invmantului, sntii i alte domenii complexe, precum i prezentarea de recomandri in aceste probleme Adunrii Generale, membrilor ONU i instituiilor specializate interesate; prezentarea de recomandri pentru respectarea efectiv a drepturilor omului i libertilor fundamentale; pregtirea, spre a fi supuse Adunrii Generale de proiecte de convenii in probleme de competena sa; incheie cu instituiile specializate acorduri stabilind condiiile in care acestea sunt puse in legtur cu ONU, acorduri care sunt supuse aprobrii Adunrii Generale, coordoneaz activitatea instituiilor specializate prin consultri cu ele i recomandri adresate lor, Adunrii Generale i membrilor ONU; obine rapoarte regulate din partea instituiilor specializate i comunic Adunrii Generale observaiile sale asupra lor; d informaii i asisten, la cerere, Consiliului de Securitate. ECOSOC are anual o scurt sesiune organizatoric la New York i o sesiune de fond de 4-5 sptmani, alternativ la New York i Geneva. Consiliul i-a creat o reea de organe subsidiare, comisii i comitete tehnice. La lucrrile ECOSOC pot participa, fr drept de vot, statele care nu sunt membre ale Consiliului i reprezentanii instituiilor specializate. De asemenea, ECOSOC poate lua orice msuri potrivite pentru consultarea

organizaiilor neguvernamentale care se ocup cu probleme de competena sa. Consiliul Economic i Social are, ca organe regionale subsidiare, cinci comisii economice: Comisia economic pentru Africa (ECA), Comisia economic pentru Europa (CEE/ONU), Comisia economic i social pentru Asia i Pacific (ESCAP), Comisia economic pentru America Latin i Caraibe (CEPAL), Comisia economic i social pentru Asia de Vest (ECLA).Sediul acestora se afl la Addis Abeba, Geneva, Bangkok, Santiago de Chile, Amman. Toate sunt comisii economice ale Naiunilor Unite. Ele dezbat problemele economice i stabilesc programe de cooperare economic pentru zona respectiv. Activitile lor sunt concrete, stimuland fluxurile economice regionale. Multe proiecte de cooperare regional s-au iniiat i realizat prin intermediul acestor comisii. Comisiile regionale au, la randul lor, o serie de organe subsidiare specializate. Consiliul de Tutel este un organ principal al ONU, creat pentru a aplica sub autoritatea Adunrii Generale, sistemul internaional de tutel, care cuprinde teoriile ce au fost desprinse din statele inamice, ca urmare a celui de-al doilea rzboi mondial, i teritoriile care au fost supuse in mod voluntar acestui sistem de ctre statele care au rspuns de administrarea lor. Principalele obiective ale Consiliului de Tutel au fost: promovarea progresului politic, economic i social al popoarelor din teritoriile sub tutel i evoluia lor spre independen, incurajarea respectrii drepturilor omului i dezvoltarea sistemului de independen a popoarelor, asigurarea in aceste teritorii a unui tratament egal in chestiunile de ordin social, economic i comercial. La crearea ONU, numrul teritoriilor incluse in sistemul internaional de tutel era important. Accesul lor la independen a fcut ca in prezent s nu mai rman in acest sistem nici un teritoriu. De aceea, in cadrul reformei ONU s-a propus realocarea de noi activiti Consiliului de Tutel. Curtea Internaional de Justiie (CIJ) este principalul organ judiciar al ONU, funcionand pe baza unui statut propriu, care face parte integrant din Carta ONU. CIJ se compune din 15 judectori alei concomitent de Adunarea General i Consiliul de Securitate pe o perioad de nou ani. Ei sunt juriti de competen recunoscut in domeniul dreptului internaional. Nu pot fi alei judectori la CIJ in acelai timp doi ceteni ai aceleiai ri. Membri CIJ se bucur, in exerciiul funciilor lor de privilegii i imuniti diplomatice. In atribuiile Curii intr rezolvarea diferendelor pe care statele i le supun, precum i darea unor avize consultative. La cauzele pe care judec CIJ pot fi pri numai statele. Jurisdicia Curii in materie contencioas este facultativ. Ins statele pot accepta, cu sau fr rezerve, printr-o declaraie prealabil, depus la Secretariatul CIJ, jurisdicia obligatorie a Curii. Unele tratate internaionale prevd jurisdicia obligatorie a Curii. Sediul CIJ este la Haga.

Secretariatul este un organ principal al ONU, condus de secretarul general, cel mai inalt funcionar al organizaiei. Ca organ executiv, secretarul general este chemat s duc la indeplinire hotrarile Adunrii Generale, ale Consiliului de Securitate i ale celorlalte organe. Secretarul general al ONU este ales pe o perioad de cinci ani de Adunarea General, la propunerea Consiliului de Securitate. Din 1997 secretar general al ONU este Kofi A. Annan (Ghana). Secretariatul ONU este organizat pe departamente, conduse de un secretar general adjunct, direcii, oficii, birouri etc. Aparatul Secretariatului este format din funcionari internaionali ONU care lucreaz la sediul central al organizaiei (New York), la organele subordonate ale ONU, inclusiv comisiile economice regionale. Numrul acestora este foarte mare i in ultimii ani s-a ridicat mereu problema reducerii lui. Sediul principal al ONU este la New York. Exist, de asemenea, oficii la Geneva, Viena i Nairobi. Pentru a-i putea duce la indeplinire sarcinile i atribuiile crescande care le revin in domeniul economico-social, Adunarea General a ONU i ECOSOC au creat o serie de organisme proprii cu caracter permanent, intre care cele mai importante sunt: Programul Naiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Conferina Naiunilor Unite pentru Comer i Dezvoltare (UNCTAD), Programul Naiunilor Unite pentru Mediul Inconjurtor (UNEP), Consiliul Mondial al Alimentaiei (CMA). Programul Naiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) , creat in 1965, constituie cel mai important canal de asisten tehnic i de preinvestiii acordat pe care multilateral. Asistena PNUD este gratuit. Sediul PNUD este la New York. Conferina Naiunilor Unite pentru Comer i Dezvoltare (UNCTAD) , infiinat in 1964, ca organ al Adunrii Generale a ONU, are ca obiectiv esenial promovarea i dezvoltarea comerului internaional in scopul accelerrii dezvoltrii economice a rilor membre, in special a celor in dezvoltare. Sediul UNCTAD este la Geneva. Programul Naiunilor Unite pentru Mediul Inconjurtor (UNEP) , creat in 1972, are ca obiectiv intrirea cooperrii internaionale in vederea controlului i prevenirii polurii mediului ambiant. Are sediul la Nairobi (Kenya). Consiliul Mondial al Alimentaiei (CMA) , infiinat in 1975, ca organ al Adunrii Generale, are ca obiectiv principal asigurarea unei stranse conlucrri i coordonri intre diferite organisme i instituii ale sistemului Naiunilor Unite care desfoar, sub o form sau alta, activiti in domeniul agroalimentar. Are sediul la Roma.

Instituiile (ageniile) specializate ale ONU sunt organizaii internaionale autonome cu atribuii i preocupri in domenii specifice, bine delimitate, ale cooperrii internaionale, constituite pe baza unor acorduri (tratate) interguvernamentale multilaterale i avand relaii de coordonare, iar in unele cazuri i de subordonare fa de ONU. Fiecare instituie specializat posed caracteristici proprii i competene particulare. Denumirea de instituii specializate stabilit prin Carta ONU, desemneaz instituiile puse in legtur cu Naiunile Unite. Punerea in legtur cu Naiunile Unite inseamn, conform articolului 63 al Cartei, c instituiile specializate incheie cuConsiliul Economic i Social al ONU acorduri stabilind condiiile in care se desfoar relaiile lor cu Naiunile Unite. Caracterul de instituii specializate din sistemul Naiunilor Unite reiese, in principal, din acordurile incheiate de toate aceste instituii cu ONU, acorduri prin care s-a convenit asupra coninutului relaiilor reciproce, precum i asupra modului de realizare a coordonrii activitilor cu aceea a ONU. Caracterul de instituii autonome deriv, in esen, din faptul c fiecare dintre acestea are proprii membri (care nu e obligatoriu s fie i nici nu sunt, in toate cazurile, i membri ONU) i, mai ales, din existena propriului buget. Statele membre ale ONU au dreptul, dar nu i obligaia, de a face parte din instituiile specializate. Admiterea se face dup o procedur variabil de la o instituie la alta. De asemenea, in instituiile specializate pot fi membri i state care nu sunt membre ale ONU. Instituiile specializate desfoar o larg activitate in domeniile lor specifice cu rezultate importante pentru colaborarea internaional. Din perspectiva funcionrii economiei mondiale, cele mai importante sunt O.M.C., F.M.I i B.I.R.D..Romania este membr a tuturor instituiilor specializate ale ONU i s-a remarcat printr-o participare activ avand unele iniiative pentru promovarea cooperrii in folosul creterii i dezvoltrii economice. Instituiile specializate ale ONU sunt urmtoarele: Fondul Monetar Internaional (FMI), creat in 1944, cu sediul la Washington; Grupul Bncii Mondiale din care fac parte: Banca Internaional pentru Reconstrucia i Dezvoltare (BIRD), fondat in 1944, cu sediul la Washington, Asociaia Internaional pentru Dezvoltare (AID), Corporaia Financiar Internaional (CFI), Agenia Multilateral pentru Garantarea Investiiilor (MIGA) i Centrul Internaional de Soluionare a Disputelor Internaionale (CISDI); Organizaia Naiunilor Unite pentru Alimentaie i Agricultur (FAO), infiinat in 1945, cu sediul la Roma; Organizaia Internaional a Muncii (OIM), reorganizat in 1946, cu sediul la Geneva;Organizaia

Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i Cultur (UNESCO), creat in 1946, cu sediul la Paris; Uniunea Potal Universal (UPU), creat in 1874, primete statutul de instituie specializat a ONU in 1947, cu sediul la Geneva; Uniunea Internaional a Telecomunicaiilor (UIT), infiinat in 1865, a primit statutul de instituie specializat a ONU in 1947, cu sediul la Geneva; Organizaia Aviaiei Civile Internaionale (OACI), infiinat in 1947, cu sediul la Montreal; Organizaia Meteorologic Mondial (OMM), constituit in 1947, cu sediul la Geneva; Organizaia Mondial a Sntii (OMS), fondat in 1946 i devenit instituie specializat in 1947, cu sediul la Geneva; Agenia Internaional pentru Energia Atomic (AIEA), infiinat in 1957, cu sediul la Viena, Organizaia Maritim Internaional (OMI), care funcioneaz din 1959, cu sediul la Londra; Organizaia Mondial a Proprietii Intelectuale (OMPI), creat in 1967, cu sediul la Geneva; Organizaia Mondial de Turism (OMT), creat in 1970, cu sediul la Geneva; Fondul Internaional pentru Dezvoltare Agricol (FIDA), creat in 1976, cu sediul la Roma; Organizaia Naiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrial (ONUDI), transformat in 1975 din organ al Adunrii Generale a ONU in instituie specializat cu sediul la Viena. De la intrarea sa in funciune, 1 ianuarie 1995, Organizaia Mondial a Comerului (OMC), cu sediul la Geneva, a negociat cu ONU obinerea statutului de instituie specializat a ONU.

Restructurri in cadrul instituional al ONU

Soluionarea democratic, in interesul tuturor popoarelor, a problemelor internaionale complicate, impune, mai mult ca oricand, o serie de restructurri in cadrul instituional al economiei mondiale i, in primul rand, creterea rolului ONU, perfecionarea activitii sale, oferindu -se tuturor popoarelor posibilitatea de a participa in mod organizat la eforturile pentru asigurarea unei politi ci de real colaborare, precum i adaptarea funciilor organelor i organismelor din subordine. Reforma ONU a aprut imperativ necesar ca urmare a profundelor transformri care s -au produs la scar planetar in deceniul '90, pe multiple planuri - politic i de securitate, social-economic, umanitar - cu o dinamic adeseori contradictorie i cu profunde reaezri in raportul de fore pe plan internaional. In ansamblu, se poate constata un clivaj de proporii intre scopurile i principiile ancorate in Carta ONU i realitatea politic. Aceste deficite nu pot fi trecute doar in vina Organizaiei Naiunilor Unite. ONU este o organizaie internaional clasic, ai crei membri sunt state. La fel ca toate organizaiile internaionale, ONU nu poate fi mai puternic decat o permite membrii si. Voina de soluionare multilateral a problemelor din partea statelor membre - i mai ales a statelor puternice - este cea care decide in ceea ce privete succesul sau insuccesul activitilor. O parte din criticile exprimate la adresa acestei Organizaii vizeaz de fapt statele care o susin. In plus, ar trebui luat in considerare i un alt aspect menit s relativizeze aceste critici exagerate, i anume ateptrile nerealiste ale publicului. Privind mai atent unele remarci critice la adresa activitii Organizaiei, se poate observa c vocile care le exprim pleac de la ipoteza cu totul greit c Naiunile Unite constituie un soi de for de guvernare mondial.

Discrepanele dintre scopurile i principiile stipulate in Carta ONU i realitatea politic actual Tabel 10.1 Scopuri i principii exprimate in Cart egalitate suveran a tuturor statelor membre Realitate politic distribuie inegal a puterii intre state i regiuni

indeplinirea obligaiilor ce revin statelor din adoptarea Cartei ONU refuzarea de a plti cotizaiile in funcie de interesele naionale obligaia statelor de a soluiona disputele in mod panic violen atot-prezent in sistemul internaional dreptul practicat de unele state de a aplica, in mod unilateral, mijloace violente supremaia intereselor statelor industrializate i conflicte uitate in rile in curs de dezvoltare globalizarea unor probleme fundamentale provoac eroziunea suveranitii statale

interzicerea oricrei forme de violen

pace mondial i securitate internaional ca sarcin colectiv a tuturor statelor membre

interzicerea interveniilor in afacerile interne ale statelor membre

"Dac Naiunile Unite s-au confruntat i se mai confrunt inc cu probleme in ceea ce privete garantarea pcii i soluionarea celorlalte probleme globale, acest lucru nu se datoreaz structurilor Naiunilor Unite ele s-au dovedit suficient de flexibile i de eficiente - ci lipsei acordului dintre statele membre i disponibilitii lor insuficiente de a pune in practic msurile politice i economice necesare."14 Cu toate acestea - iar aceasta este o alt problem cu care se confrunt Naiunile Unite - Organizaia i-a mrit de la infiinare numrul membrilor, extinzandu-i i domeniile de activitate, fr s-i modifice in mod fundamental i Carta ONU. Principiile i mecanismele de funcionare ale ONU continu s reflecte situaia (excepional) din politica mondial de la sfaritul celui de-al doilea Rzboi Mondial, ceea ce face ca organizaia s fie considerat de anumii specialiti ca relativ anacronic. Reforma organizaiei mondiale s-a dovedit a fi un proces complex care vizeaz modificri semnificative in toate componentele sale: reforma administrativ; reforma instituiilor ONU i in special a Consiliului de Securitate; reforma capacitilor ONU i a modului de operare al acestora; reforma in plan ideologic prin redefinirea unor concepte precum dreptul la autoaprare, intervenia in scopuri umanitare. Principiile majore care ar trebui s cluzeasc reforma managerial i structural in activitatea ONU pentru o nou er se axeaz pe:15 creterea eficienei ONU, fr modificarea bugetului su, in condiiile in care statele membre ii achit cotele pri (tabel10.2); creterea iniiativei din partea guvernelor rilor membre, deoarece birocraia i ineria pot conduce la reform; procesul de reform trebuie s rman deschis tuturor forelor interesate, chiar dac marilor puteri le revin responsabiliti deosebite; reforma trebuie s serveasc tuturor rilor membre.

Contribuia unor ri la bugetul ordinar al ONU (in procente) Tabel 10.2 ara SUA Japonia Germania Frana Italia Marea Britanie Canada Spania Olanda Australia Brazilia Belgia Argentina Suedia Rusia Republica Corea China Elveia Mexic 2000 25,00 19,90 9,52 6,32 5,25 4,91 2,64 2,50 1,58 1,43 1,42 1,07 1,07 1,04 1,04 2001 22,00 19,63 9,83 6,50 5,09 5,57 2,57 2,53 1,75 1,64 2,23 1,16 1,20 1,73 1,54 2002 22,00 19,63 9,83 6,50 5,09 5,57 2,57 2,53 1,75 1,64 2,23 1,16 1,20 1,73 1,54 2003 24,202 18,666 9,368 6,175 4,826 5,323 2,484 2,413 1,632 1,561 2,271 1,136 1,774 1,490 1,207 2004 24,477 18,881 8,361 5,866 4,720 5,934 2,697 2,428 1,618 1,551 1,483 1,753 1,955 1,146 1,821 2005* 24 19 8 6 5 6 3 2 2 2 1 2 2 1 2

Problemele majore cu care se confrunt ONU Criza financiar a Naiunilor Unite

Avand in vedere faptul c exist dou tipuri de contribuii (voluntare i obligatorii), am putea crede c motivul care st la baza problemelor financiare de durat cu care se confrunt Naiunile Unite este reticena statelor membre de a dona suficiente mijloace financiare. Dar nu acesta este cauza real. Problemele apar mai ales in cazul contribuiilor obligatorii, atat in cel al contribuiilor pentru bugetul ordinar cat i pentru cel destinat misiunilor de meninere a pcii. Mai muli factori au provocat ins criza financiar in care se gsete Organizaia: contribuiile deficitare din partea anumitor state membre ale Naiunilor Unite, printre care se numr datornici importani precum SUA incapacitatea de plat a unor state, care sunt taxate intr-un mod cu totul nepotrivit, mai ales rile din fosta Uniune Sovietic administrarea deficitar a resurselor disponibile de ctre Secretariatul Naiunilor Unite proceduri administrative greoaie de utilizare a resurselor disponibile Exist, in acest sens, o legtur strans intre diversele probleme cu care se confrunt Naiunile Unite: astfel, lipsa de eficien acuzat de unele voci in desfurarea activitilor nu face altceva decat s inspreasc criza financiar - pe de o parte, in mod direct, prin costuri adiionale, pe de alt parte, indirect, prin faptul c unele ri precum SUA nu ii onoreaz intru totul datoriile contractuale. Pentru o soluionare de durat a acestei crize este necesar reducerea datoriilor care se ridic la aprox. 2,6 miliarde USD i reorganizarea contribuiilor intr-un mod mai logic i mai drept. Realizarea acestei soluii de durat se izbete ins de atitudinea SUA, cel mai mare datornic al Naiunilor Unite. SUA pretinde ca, in schimbul achitrii datoriilor, s ii fie sczut nivelul general al contribuiei, fapt care ar veni impotriva principiului capacitii de aciune .Majoritatea rilor in curs de dezvoltare susin in schimb c o modificare a regimului contribuiilor ca element central al unei reforme fundamentale a sistemului financiar nu este necesar, pentru c criza financiar cu care se confrunt Naiunile Unite este rezultatul moralitii indoielnice in ce privete plile a unora din rile cu un grad sporit al contribuiilor.18Aceast criz financiar a fost, inc din anii 60, un insoitor permanent al tuturor activitilor intreprinse de Naiunile Unite, nefiind nici in prezent rezolvat.

Criza pcii
ONU a realizat lucruri remarcabile in acest domeniu, care au fost rspltite prin acordarea Premiului Nobel pentru Pace Ctilor Albastre ale ONU in 1988 i Secretarului General al ONU, Kofi Annan, in 2001. Cu toate realizrile obinute pe linia meninerii pcii i securitii, instrumentul prevzut de Carta ONU pentru meninerea pcii, sistemul colectiv de securitate, s-a dovedit a fi ineficient. De multe ori s-a spus c asemenea sisteme nici nu pot funciona, pentru c au prea multe deficite. Intr -adevr, Consiliul de Securitate, organul central in ceea ce privete meninerea pcii a fost blocat in primele patru decenii de existen de conflictul est-vest. "Inventarea" Ctilor Albastre a fost un rspuns inovator la deficitele din construcia Cartei i la situaia de blocad in care se gsea Consiliul de Securitate. Limitele acestui instrument s-au artat ins i ele destul de devreme, in criza din Congo din anii 60, i, mai recent, in cazul conflictelor interetnice din Iugoslavia din anii 90.19 Conform propunerilor unui grup de experi sub conducerea fostului ministru algerian de externe Lakhdar Brahimi din august 2000, trupele ONU trebuie s primeasc pe viitor un mandat mai consistent i s nu intervin decat atunci cand regulile vor fi foarte clare, cand acestea vor putea fi executate intr -un mod corespunztor i cand armatele vor fi bine utilate cu armament . Cu totul, sistemul de meninere a pcii va trebui aadar s devin mai eficient, diplomaiei i consolidrii pcii urmand a le fi conferite o atenie sporit.20 Rmane de vzut dac Consiliul de Securitate va deine in continuare monopolul asupra meninerii pcii. Conflictele armate de la sfaritul secolului XX i inceputul secolului XXI (Irak) indic erodarea acestei poziii.

Probleme de coordonare i eficien a activitilor desfurate in cadrul ONU

Istoria ONU a artat c Organizaia a fost obligat permanent s se adapteze la noi condiii -cadru i provocri. De pild, conflictul Est-Vest, care a paralizat ani buni cel mai important organ principal, Consiliul de Securitate, i procesul de decolonizare, pe al crui parcurs, numrul de membri ai ONU a crescut in mod considerabil. Drept urmare, rile in curs de dezvoltare au devenit majoritare in Adunarea General, conflictul Nord-Sud marcand activitile Naiunilor Unite. Confruntat cu noi provocri, Organizaia Naiunilor Unite s-a limitat doar la extinderea forurilor deja existente precum i la crearea de noi organe speciale, programe i organizaii speciale, care au fost adugate in Sistemul Naiunilor Unite, Organizaia a inceput astfel s piard controlul asupra mecanismului de funcionare care fusese creat iniial ca principiu ordonator. Naiunile Unite trebuiau s funcioneze ca un fel de sistem planetar , nucleul organizatoric al Organizaiei avand scopul de a coordona in mod eficient activitatea unei serii de instituii aflate intr -o relaie de interdependen destul de lejer. Nucleul organizatoric urma s apeleze la cunotinele agregate ale intregului sistem, s formuleze strategii cuprinztoare i s le transpun pe acestea mai apoi in practic. Acest principiu nu a funcionat ins: gradul deficitar de eficien al aciunilor Naiunilor Unite a fost i este inc supus criticilor. Reeaua de foruri intreinut de Organizaie este enorm, i, prin urmare i foarte greu de coordonat. In domeniul socio-economic i de politic a dezvoltrii, activitile Naiunilor Unite s -au fcut remarcate "mai degrab printr-o coordonare deficitar i competene suprapuse. Indeosebi Consiliul Economic i Social se afl in centrul criticilor, din pricina numrului aproape de necuprins al organelor subordonate i conexe pe care le intreine. De aceea este nevoie de o evaluare minuioas a intregului sistem. Consiliul Economic i Social nu este capabil, aa cum se prezint el astzi, s-i indeplineasc funciile de coordonare, activitile sale fiind hiper-birocratizate i ineficiente. O problem grav mai este i lipsa de concordan dintre forurile ONU i organizaiile Bretton-Woods (F.M.I. i B.I.R.D.), care au devenit tot mai influente in ultimii ani, fapt care nu face altceva decat s poteneze problemele.21 Nu trebuie trecut cu vederea nici faptul c statele, ca piloni ai Naiunilor Unite, au fost cele care s -au fcut mereu rspunztoare de crearea noilor organe. Sistemul ONU reflect astzi in diversitatea sa, in numrul sporit de organizaii speciale, de fonduri i programe i in structura sa extrem de complex, voina politic din statele membre, deseori orientat dup anumite trend-uri i interese de grup. Impulsurile pentru o reform administrativ fundamental se motiveaz cu siguran prin dorina de a diminua competenele care se suprapun, munca dubl i, prin acestea, folosirea inutil a resurselor Organizaiei. Astfel, multe organe i organizaii subordonate au ca obiect al activitii problemele de mediu, iar la activitile umanitare din regiunile de criz particip mai multe structuri deodat.

Reforme necesare in cadrul ONU

Reforma Consiliului de Securitate , acceptat unanim ca o necesitate in cadrul efortului general de adaptare a ONU la noile realiti ale secolului XXI, are un caracter deosebit de complex, avandu -se in vedere c propunerile avansate ar urma s schimbe conceptul original care a stat la baza Cartei ONU i anume acordarea unui statut special celor cinci mari puteri invingtoare in cel de-al doilea rzboi mondial in ceea ce privete luarea deciziilor politice referitoare la pacea i securitatea in lume. Modificrile geopolitice aduse de terminarea rzboiului rece au revigorat ideile de reform, mai ales a Consiliului de Securitate. Cheia modificrii configuraiei Consiliului de Securitate se afl in mainile celor cinci membri permaneni (SUA, Marea Britanie, Frana, Federaia Rus i China) care nu sunt dispui s accepte schimbri ale statutului lor special, i refuz discuii vizand eliminarea sau limitarea dreptului de veto. Aceste ri sunt ins de acord cu o anumit cretere a numrului membrilor permaneni (care s includ ri in curs de dezvoltare din Africa, Asia i America Latin, ca i ri precum Japonia i Germania, ca ri industrializate), precum i al celor nepermaneni, fr ca aceast mrire s afecteze eficiena lurii deciziilor. In paralel, au fost avansate numeroase propuneri, intre care se remarc, avand un larg sprijin in randul statelor membre, ideea creterii numrului de membri ai Consiliului pan la 24 - 25, intre care 5 noi membri permaneni i 4 - 5 membri nepermaneni. State ca Germaniei, Japonia, India, Brazilia, Nigeria sau Africi de Sud, aspir la calitatea de membru permanent, efortul lor fiind susinut de ri cunoscute pentru atitudinea lor tradiional de mediere la ONU, cum sunt Belgia, Irlanda, Australia. 23 In cadrul Consiliului de Securitate lrgit la 24 25 membri, cate un loc ar fi atribuit automat statelor a cror

populaie este mai mare de 100 milioane sau al cror brodus naional brut ar depi 2,5 % din cel mondial. Deciziile ar fi in mod normal luate de ctre o majoritate simpl i din cand in cand de ctre o majoritate calificat. In nici un caz nu s-ar acorda drept de veto unui anume stat membru sau grup de state. Ultimul curent promovat de ri cu pondere economic i politic, dar care nu au suficient influen incat s poat aspira la calitatea de membru permanent (Italia, Spania, Turcia, Mexic, Pakistan, Republica Coreea, Noua Zeeland, Egipt, Argentina), se opune lrgirii componenei permanente a Consiliului. Aceste ri ar dori o cretere a numrului membrilor nepermaneni, precum i o limitare, in perspectiva abolirii finale, a dreptului de veto. In ceea ce privete poziia adoptat de Romania, ea este aceea de susinere a unei lrgiri limitate a Consiliului, prin sporirea membrilor permaneni cu Japonia, Germania i un numr restrans de ri in dezvoltare, avand o importan regional deosebit, precum i prin creterea numrului membrilor nepermaneni, context in care este promovat ideea atribuirii unui loc suplimentar Grupului Geografic Est European din care face parte i Romania. Panelul personalitilor eminente pentru ameninri, provocri i schimbare a ajuns, in raportul prezentat in decembrie 2004, la concluzia c reforma Consiliului de Securitate trebuie s respecte urmtoarele criterii: s conduc la o mai mare implicare in procesul de luare a deciziilor a acelor state care contribuie cel mai mult sub aspect financiar, militar i diplomatic la activitatea ONU; s asigure includerea rilor reprezentative pentru componena ONU - in special a celor in curs de dezvoltare - in procesul de luare a deciziilor; s nu diminueze eficiena activitii CS; s consolideze caracterul democratic i responsabil al acestui organism. Pe baza acestor criterii, Panelul a propus dou modele alternative de lrgire a componenei CS (indiferent de formula ce va fi adoptat, nu se are in vedere i o extindere a dreptului de veto): modelul A - extinderea CS la ambele categorii de membri, prin alocarea a 6 noi mandate permanente i a 3 noi mandate nepermanente (formula Razali+); modelul B - extinderea CS prin crearea unei categorii semi-permanente", cu 8 mandate de 4 ani, reinnoibile, plus un loc nepermanent (formula Stedman).

Reforma sistemului operaiunilor ONU de meninere a pcii i lupta impotriva terorismului

Operaiunile de meninere a pcii, care s-au dovedit cea mai important i mai durabil inovaie conceptual a ONU, au fost formulate cateva principii eseniale, care au fost respectate in planificarea i defurarea operaiunilor de meninere a pcii (vezi tabel 3), i anume: funcionarea misiunii este limitat in timp; misiunea este executat intr-o manier strict imparial, care s nu duc la nici o schimbare sau prejudiciu privind relaiile politice sau militare de putere; folosirea forei este, prin urmare, limitat la autoaprare25; membrii permaneni ai Consiliului de Securitate nu iau parte in constituirea trupelor; misiunea se desfoar sub o structur de comand internaional unificat; trimiterea in teren a trupelor depinde de consimmantul prilor implicate, in mod deosebit de acceptul rii care le primete pe teritoriul su. Sensibilizat de fenomenul terorismului extins i intensificat, ONU a chemat statele membre s-i coordoneze aciunile in combaterea acestui flagel, care amenin pacea mondial. La cea de a 60-a sesiune a Adunrii Generale a ONU (2005) s-a creat oportunitatea de stabilire a unui consens asupra luptei impotriva terorismului, creat prin faptul c la ea particip efii de stat i de guvern ai Organizaiei. Pe baza unui studiu al unui grup de experi la nivel inalt, secretarul general al ONU a pregtit Raportul general pentru sesiunea din 2005, cu includerea unor considerente i sugestii privind lupta impotriva terorismului i ameninrilor lui. Strategia cuprinztoare propus s-ar putea baza pecinci piloni : descurajarea recurgerii la terorism i a sprijinirii lui; interzicerea accesului teroritilor la fonduri i materiale periculoase ; obligaia statelor de a nu sprijini terorismul ; dezvoltarea capacitii statelor de a -l combate ; aprarea drepturilor omului prin mijloace convenite in conveniile ONU. Secretarul general al ONU face apel la statele membre i la organizaiile societii civile s adere la aceast strategie.

La elaborarea unei asemenea strategii trebuie s se in seama de faptul c terorismul inflorete in mediul disperrii, umilinei srciei, opresiunii politice, extremismului i abuzului impotriva drepturilor umane i, de asemenea, in contextul conflictelor regionale i ocupaiei strine . El profit de slaba capacitate a unor state de a menine dreptul i ordinea. De aceea, stategia cuprinztoare de combatere a terorismului ar trebui s includ: descurajarea i eliminarea cauzelor care faciliteaz terorismul, incluzand promovarea drepturilor sociale i politice i a supremaiei legii i reformei democratice; combaterea crimei organizate; reducerea srciei i omajului; prevenirea prbuirii statale; eforturi pentru contracararea extremismului i intoleranei, inclusiv prin educaie i dezbateri publice; dezvoltarea de instrumente mai eficiente pentru cooperarea global impotriva terorismului, in cadrul legal i cu respectarea libertilor civile i a drepturilor omului; construirea capacitii statelor de a preveni recrutrile i operaiunile teroriste; controlul materialelor periculoase i aprarea sntii publice. Ajungerea la un consens asupra unei asemenea definiii este ins o oper dificil. Opiniile de la care se pornesc aciunile statelor in combaterea terorismului sunt in multe privine diferite, chiar divergente. Dintre opiniile divergente, dou sunt mai importante : posibilitatea folosirii de ctre stat a forei armate impotriva civililor, dreptul la rezisten al popoarelor impotriva ocupaiei strine. Romania este angajat, ca parte la conveniile internaionale deja existente, in rzboiul impotriva terorismului. Interesul naional al rii noastre este de a se altura unei strategii cuprinztoare asupra terorismului, inclusiv realizarea unei inelegeri privind definiia terorismului. Diplomaia roman, prin prestana sa pe plan internaional, poate participa activ la dezbaterile in materie din cadrul ONU.

Reforma asistenei pentru dezvoltare

La 17 ianuarie 2005, o echip format din 265 de experi in dezvoltare din intreaga lume a elaborat cea mai vast strategie de combatere a srciei, foametei i bolilor: A investi in dezvoltare. Plan practic pentru realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului , primul raport realizat de proiectul Mileniu al ONU. Documentul conine un punctaj pentru fiecare pachet de msuri specifice i cost eficiente care, pan in 2015, ar putea reduce la jumtate srcia extrem i ar imbunti radical vieile a cel puin un miliard de persoane din cele mai srace ri in curs de dezvoltare . Proiectul Mileniu al Naiunilor Unite intitulat Investind in dezvoltare este considerat de experi ca fiind cel mai eficient plan (din punct de vedere financiar) pentru indeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului pan in 2015. Raportul a fost lansat intr-o perioad in care intreaga lume ii indrepta atenia asupra dezastrului produs de tsunami in Asia, mai precis asupra intensitii i eficienei cu care s -a rspuns nevoilor sracilor din regiune. Reacia extrem de prompt la tragedia din Asia a fost cel mai puternic mesaj c cetenii de rand ai celor mai bogate ri din lume sunt de fapt cei care contribuie la formarea ajutorului umanitar - cu condiia s fie convini c este nevoie de un astfel de ajutor i c sumele donate vor ajunge i ii vor aju ta pe cei care au nevoie. Planul prevede tocmai lmurirea acestor dubii, i, in plus, promoveaz ideea c investiiile orientate sunt eseniale pentru buna funcionare a serviciilor publice (sntate, educaie i infrastructur), comunitile srace fiind mai puin vulnerabile in faa unor astfel de dezastre, a bolilor, foametei i a degradrii mediului inconjurtor. Documentul marcheaz inceputul unei serii de iniiative globale care se deruleaz pe toat durata anului 2005. Astfel, 2005 va deveni anul de referin in mobilizarea sprijinului internaional in lupta impotriva srciei i bolilor. Autorii Proiectului propun inceputul unui deceniu cu msuri drastice pe baza urmtoarelor reguli: rile in curs de dezvoltare trebuie s adopte strategii naionale de dezvoltare ambiioase, cu politici de reform i evaluri detaliate ale necesarului de investiii i ale opiunilor de finanare. rile cu venituri mari trebuie s ii deschid pieele ctre exporturile din rile in curs de dezvoltare i trebuie s ajute rile cele mai srace s ii sporeasc competitivitatea la export prin investiii in infrastructur, in faciliti comerciale i in tiin i tehnologie. Autorii cer aplicarea urgent, pan in 2006, a Rundei privind dezvoltarea de la Doha.

Grupurile regionale precum Uniunea Statelor Africane ar trebui s promoveze comerul regional i infrastructura transfrontalier (drumuri, energie, telecomunicaii) i s-i imbunteasc managementul de mediu; donatorii ar trebui s creasc nivelul finanrii pentru astfel de proiecte. Secretarul General al ONU trebuie s intreasc coordonarea ageniilor ONU astfel incat acestea s sprijine mai bine indeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului la nivel naional i internaional. Pentru indeplinirea acestor Obiective, ajutorul din rile industrializate trebuie s creasc la 0,44 la sut din Produsul Naional Brut al acestor state in 2006 i la 0,54 la sut din PNB pan in 2015 (in fapt, sub inta global de 0,7 la sut din PNB conform angajamentului liderilor mondiali de la Conferina din Monterrey privind finanarea dezvoltrii din 2002). Autorii cer rilor bogate s contribuie in 2006 la fondul de ajutor pentru dezvoltare cu 135 de miliarde de dolari - in cretere fa de angajamentele deja luate (48 de miliarde), dar echivalentul a numai aproximativ 5% din cheltuielile militare mondiale. Pan in 2015, ajutorul umanitar anual ar trebui s ajung la 195 miliarde dolari se recomand in Proiect. Sprijinul umanitar suplimentar ar trebui s creasc la inceput de la 5 la 7 miliarde de dolari pe an pan in 2015 pentru a promova tiina i tehnologia in folosul celor sraci, cu accent pe sntate, agricultur, energie, managementul mediului i cercetri privind climatul. Se susine infiinarea unei Faciliti Financiare Internaionale (IFF) care s acopere in 2005 nia din procesul de finanare a dezvoltrii. IFF ar fi menit s dubleze pan in 2015 asistena pentru dezvoltare, colectand fonduri suplimentare de pe pieele de capital prin emiterea de obligaiuni care vor fi garantate prin angajamentele privind ajutorul umanitar pe termen lung ale donatorilor. Dar acetia vor fi cei care aleg tipurile de aranjamente financiare, elementul cheie fiind rapiditatea cu care noile resurse devin utilizabile