P. 1
Scrisoarea I

Scrisoarea I

|Views: 53|Likes:
Published by Ştefan SiuLyk
Comentariu
Comentariu

More info:

Published by: Ştefan SiuLyk on Mar 25, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/11/2013

pdf

text

original

“Scrisoarea I” de M.

Eminescu

Mihai Eminescu (nascut pe 15 ianuarie 1850, Botosani – decedat pe 15 iunie 1889, Bucuresti) a fost poet, prozator, dramaturg si jurnalist roman. Socotit de cititorii romani si de critica literara postuma drept cea mai importanta voce poetica din literatura romana. Scrisoarea reprezinta o unitate de gandire si de creatie in care poetul devine sarcastic si vehement in ilustrarea contrastului dintre ideal si real, poemele fiind satire ascutite izvorate dintro inalta constiinta civica si artistica, dintr-un autentic patriotism eminescian. Initial, "'Scrisorile” s-au numit "Satire", insa Titu Maiorescu le-a schimbai numele. Ca specie literara, "epistola" sau "scrisoarea" a fost abordata inca din vechime de Horatiu, ale carui "Epistole" l-au fascinat pe Minai Eminescu inca din timpul audierii cursurilor in perioada studentiei la Viena. In literatura romana, aceasta specie fusese cultivata inainte de catre Costache Conachi si Grigore Alexandrescu, in versuri, si de Costache Negruzzi, in proza. Seria celor cinci Scrisori, publicate in 1881, cu exceptia “Scrisorii V”, care a aparut in 1886, acestea fac parte din opera de maturitate artistica eminesciana. Motivul al acestei serii de scrieri il constituie soarta nefericita a omului de geniu in raport cu timpul in care traieste si cu societatea meschina, superficiala si incapabila sa-i inteleaga aspiratiile spre ideal. In “Scrisoarea I”, geniul este intruchipat de savant, in cea de a doua scrisoarea, omul este creatorul de frumos, iar in “Scrisoarea III”, chipul uman este creionat de omul politic. Insa, in “Scrisoarea IV” si “Scrisoarea V”, scriitorul descrie profanarea sentimentului de iubire intr-o lume incapabila, incercand depasirea intereselor meschine. Incadrandu-se in contextul romantic european, Mihai Eminescu incearca sa se raporteaza in cele cinci Scrisori, realul de ideal si da idealului dreptul de existenta, chiar daca acesta poata sa para (sa ramana) doar o simpla iluzie. In “Scrisoarea II” se creioneaza idealul de literatura, cel patriotic in “Scrisoarea III”, iar cel erotic in “Scrisoarea IV”. Poemul filozofic si romantic, “Scrisoarea I”, a aparut la 1 ianuarie 1881. "Scrisoarea I" este o meditatie filozofica despre spatiu si timp, despre existenta, dar si o satira cu accente elegiace privind soarta nefericita a omului de geniu in societatea contemporana si in raport cu eternitatea. Aceasta creatie reprezinta mitul luciferic al “caderii” din timpul auroral, in lumea concreta, avand ca tema – destinul geniului traitor intr-o lume incapabila sa-i inteleaga maretia.

. fara inceput si sfarsit. Poetul creeaza imaginea globala. deoarece "el sprijina lumea si vecia intr-un numar": "Iar colo batranul dascal. Ca sa poata cobori in originile cosmice. cu o densitate ideatica. de la “miscatoarea marilor singuratate”. / Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii. luna devine zeitatea omniprezenta si omniescenta aflata sub zodia eternitatii. ca sa poata sugera necuprinsul pentru a pune in relatie cu aceste inalte concepte pe ganditorul de geniu. Ideea egalitatii oamenilor. ca orice muritor in fata mortii este ilustrata de Eminescu foarte sugestiv in versurile : “Desi trepte osebite le-au iesit din urna sortii./ Uscativ asa cum este. adica a timpului universal. palate si cetati. scurs ireversibil pentru om. care este preocupat de problemele grave ale Universului. supus destinului. cu-a lui haina roasa-n coate. fie puternici. sugestiilor si motivelor si are ea insasi o structura de sine statatoare.Structura poemului. acesta cuprinzand cinci tablouri . care este reprezentat prin motivul lunii – “Ea din noaptea amintirii o vecie intreaga scoate” . garbovit si de nimic. 7-38) nuanteaza motivul lunii ca astru tutelar al faptelor meschine sau nobile ale oamenilor. de cercetarea si descoperirea tainelor acestuia si care . pus sub zodia timpului. / La acelasi sir de patimi deopotriva fiind robi. pe care Eminescu il creioneaza in continuare. aceea de cugetator. pentru a o restrange apoi treptat: dela pustiuri la codri si izvoare. tabloul intai al poemului (primele 6 versuri) are functia de a introduce doua motive romantice scumpe poetului: motivul timpului bivalent (timpul individual) – “Doar ceasornicul masoara lunga timpului carare” si timpul universal. Aceasta parte a poemului fascineaza prin densitatea ideilor. Prima./ Universul fara margini e in degetul lui mic. pe cand cea de-a doua. la piept Si-ncheie tremurand halatul vechi. simbolizeaza superioritatea omului de geniu. asa dupa cum geniul apare in doua ipostaze.]Precum Atlas in vechime sprijinea cerul pe umar/Asa el sprijina lumea si vecia mtr-un numar.stapaneste tainele lumii. Eminescu recurge la motivul contemplatiei. Compozitia poemului evidentiaza o foarte diversa bogatie de teme si motive poetice.indiferent fata de latura pragmatics a existentei.. conduce spre satira. Portretul savantului." ./ Isi infunda gatu-n guler si bumbacul in urechi./ [. Astfel. Compozitional. da nastere unei profunde meditatii filozofice. Tabloul al doilea (v. din care primul tablou si cel de al cincelea reia motivul contemplatiei. a conditiei omului in lume. fie genii ori neghiobi!” ./ Intr-un calcul fara capat tot socoate si socoate/ Si de frig. / Fie slabi. a privelistilor ce se ofera ochiului contemplativ al lunii. de dimensiuni terestre. "Scrisoarea I" poemul este structurat armonic. Putem spune deci sa structura poemului este organizata pe doua coordonate fundamentale. la tarmuri.. care consta in relatia omului superior cu societatea omeneasca si cu posteritatea. In opozitie cu omul.

(„Si deodat-un punct se misca. ci acesta contempla chiar si viitorul. 3986). Este structurat pe trei parti : momentul haosului. dandu-se o expresie artistica concreta unor abstractiuni.Partea a III-a este reprezentata de cosmogonie.. urmat de geneza universului si de extinctia sa. infatisate in devenire si complexitate. G.. /Iata-l/ Cum din chaos face muma. undeva.” Prima secventa a tabloului este una descriptiva. prin racirea soarelui si caderea stelelor. Calinescu afirma ca „Perspective cosmice. Tabloul impresionant al haosului. desi tot era ascuns. poetul remarca energia nestavilita a punctului../ Cum se-inchide ca o rana printre nori intunecosi / Cum planetii toti ingheata si s-asvarl rebeli in spat”. Geneza si apocatastaza (stingerea) universului sunt prezentate in imagini simbol. Introducerea in cadrul cosmogoniei a conditiei omului de geniu surprinde... al conditiei de increat a universului impresioneaza prin concretetea unor imagini ce sunt de fapt teorii : La-nceput. de la momentul increatului la nasterea lumilor si pana la stingere. Tabloul da intrega masura a originalitatii eminesciene in ceea ce priveste realizarea unor cosmogonii.. Retraind un timp mitic si sacru al originii. . a macrocosmosului si a microcosmosului. ca si cea a intergatiilor retorice materializeaza acest tablou. /Cand patruns de sine insusi odihnea cel nepatruns (. Extinctia universului ilustreaza racirea astrului solar si caderea planetelor: „Soarele ce azi e mandru. Civilizatiile se nasc si mor ca in imaginea hindusa a cercului Samsara de morti si renasteri succesive. Aceasta parte este „o cosmogonie in care grandiosul si sublimul se convertesc intr-un stil metaforic de avengura” (Iustina Itu). Puterea gandului batranului dascal nu se opreste in a contempla trecutul sau prezentul.. /Cand nu s-ascundea nimica. el il vede trist si ros.)Nasterea lumii depasind izvorul vedic metafizic al inspiratiei. Totul este caracterizat printr-o amploare si grandoare deosebita a „zborului” cosmic. Intr-o succesiune de tablouri se contureaza antiteza dintre macrocosmos si microcosmos care converg insa spre acelasi punct in relatie cu Timpul „Caci e vis al nefiintei universul cel himeric. ratacita parca.(. nici nefiinta. se numara printre cele mai largi si mai sugestive pe care le-a nascocit vreodata fantezia romantica. Apocatastaza este grandios descrisa ca reprezentand moartea Timpului. se afla omenirea. a cufundarii acestuia in acelasi haos primordial..)/ Fu prapastie ? genune? Fu noian intins de ape ?” Seria de antiteze surprinzatoare. Intreg tabloul este dominat de tema trecerii implacabile si ireversibile a Timpului care manifesta o putere distrugatoare. impinge curgerea lumilor. adica cunoasterea Cosmosului (v.” Tabloul este unul dinamic prin multimea verbelor dar si prin imaginile succesive ale civilizatiilor terestre supuse perisabilitatii.. capata o concretete care impun date ale stiintei. oprindu-se in momentul inevitabilei stingeri a universului. a samburelui creatiei care descatuseaza „eterna pace”..Elasticitatea gandirii poetice eminesciene e uluitoare in maiestria de a surprinde Universul in care.”). cel dintai si singur. Te simti dintro data martor ocular al creatiei. iara el devine Tatal. tocmai prin atributele acestuia de a stapani mental spatiul si timpul.pe cand fiinta nu era.

. marcand drama la care este supus omul de geniu. Luna este stapana marii.. Dorul de absolut din „Scrisoarea I” ia astfel dimensiuni tragice. se loveste de inexorabilul destin al timpului. ilustrand in prim plan pesimismul schopenhaurian al zadarniciei efortului spiritual : „Poti zidi o lume-ntreaga. orice ai spune /Peste toate o lopata de tarana se depune. Se remarca fluiditatea versurilor.Penultimul tablou al poemului este consacrat conditiei omului de geniu intr-o societate in care e dispretuit si neinteles.. transfomata in meditatie cu caracter moral este plina de indignare si amaraciune. Individul . Este surprinsa ideea identitatii tuturor semenilor in fata destinului./Splendid ca o ironie cu priviri nepasatoare. simbol suprem. oglindeste frumusetile eterne ale naturii si spectacolul lumii umane.. comoditatea si ignorarea valorii societatii contemporane. reaua credinta.. Meditatia incepe cu imaginea batranului care revine in plan real. Satira sociala. poti s-o sfarmi. poetul foloseste metafora: timpul devine o lunga carare. Se remarca exceptionala capacitate a poetului de a concretiza idei abstracte. martor al acestor transformari supuse Timpului si Zadarniciei. Procedeul esential este antiteza intre micro si macrouniversul. fie el geniu sau om de rand.. /Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel/ Nu slavindu-te pe tine. In acest scop. Sunt reliefate ipocrizia. Motivul lunii accentueaza latura meditativa a satirei si sensul filozofic al discursului persiflant pe care eul liric il indreapta impotriva fiintei si a destinului general. Originalitatea poemului consta in imbinarea gandirii abstracte cu un lirism profund. Poate spera omul de geniu la nemurire prin opera sa ? Acestei intrebari i se raspunde taios: gloria si nemurirea sunt iluzii. lustruindu-se pe el. Poezia se incheie cu aceeasi invocatie catre luna. care isi cladesc un nume pe renumele altcuiva. Luna. . oamenii sunt robii propriilor patimi sau copii ai universului. Funeraliile dascalului nu sunt altceva decat un spectacol jucat de actori care doresc a se impauna cu valoarea celui decedat : „Or sa vie pe-a ta urma in convoi de-nmormantare. situata ca reper intr-o lume trecatoare. Foloseste metafora interogativa: Fu prapastie? Genune? Fu noian intins de apa? Mihai Eminescu foloseste comparatia dezvoltata in portretul batranului dascal. incompetenta. nepasarea. etc.” Ideea finala a tabloului este trista. Metaforic cade sentinta poemului care concentreaza ideea perisabilitatii fiintei umane. perfecta adaptare a limbajului poetic la fondul de idei.” Tabloul final al poemului da impresia de epilog si marcheaza revenirea in cadrul initial al poemului. Poetul ii stigmatizeaza pe cei care cauta picanteria si biograficul. filozofice (geneza universului). lauda.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->