REVISTA V~NÅTORILOR, PESCARILOR, CHINOLOGILOR {I A ALTOR IUBITORI AI NATURII

EDITATÅ DE A.J.V.P.S. TIMI{ ● AN XIX ● NR. 1 ● IANUARIE - MARTIE 2009

E X P O
VENATORIA

INVITA}IE LA
REFLEC}IE

V~NATUL {I
ZGOMOTUL
 ILIE SÂRBU
- Pre[edintele A.J.V.P.S. Timi[

CORNEL LERA
- Directorul A.J.V.P.S. Timi[
Audien]e: Luni: 10-14

Articolele apårute în revistå [i semnate cu numele sau ini]ialele

autorilor, nu reprezintå neapårat opinia redac]iei; ele angajeazå
råspunderea autorilor.
DIANA pune la dispozi]ia cititorilor såi rubrica sa permanentå “Opinii
- Påreri” în vederea exprimårii [i a dezbaterii problemelor ridicate.
Materialele trimise spre publicare rugåm a fi dactilografiate la douå
rânduri; materialele nu se înapoiazå autorilor, care sunt ruga]i så-[i
påstreze o copie. Dupå acceptarea acestora de cåtre redac]ie, apari]ia
se va face în limita spa]iului disponibil, redac]ia påstrându-[i dreptul
ca, în func]ie de spa]iul tipografic, så publice doar pasaje, indicând
expres acest lucru.
Reproducerea materialelor publicate fårå acordul prealabil al redac]iei
este interziså.

Revista DIANA
– vânåtoare, pescuit, chinologie –
apare trimestrial [i este editatå de Asocia]ia Jude]eanå a Vânåtorilor
[i Pescarilor Sportivi Timi[

Ini]iator: ing. NEBOI{A ROSICI

Colegiul de redac]ie:
Pre[edinte: Ilie SÂRBU
Director: Cornel LERA
Redactor [ef: Dan Lambert HODONEAN}U
e-mail: dan_hodoneantu@yahoo.com
e-mail: ajvpstimis@yahoo.com
Redactori de specialitate:
Iancu BRAICU, Traian OPREA
Mircea-Ionel PLE{
{tefan POLVEREJAN, Ioan VINTILÅ
Director economic: Flori JIVA
Agent de distribu]ie: Filareta Cre]u

Adresa redac]iei: A.J.V.P.S. Timi[ - 1900 Timi[oara, str. Bela Bártok nr.17
Telefon: 0256 - 497 706, 495 167; Fax: 0256 - 497 007
Tipårit de :
S.C. NICOLA MAZZOLIN S.R.L .
Telefon: 0722 - 503 129; Fax: 0256 - 369 300
 ÎN ACEST NUMĂR:

4
2 DAN L. Hodoneanţu Invitație la reflecție
4 NECULAI ȘELARU Un an nou, de bun augur

5 Vasile Docea La vânătoare cu regele Carol I 6

6 ROXANA DAN Eseu de vânătoare

8 Alexandru Alaci Ultimul iepure al sezonului

9 Ion Medoia La pândă de căprior

8
10 Mitică Georgescu Vânatul și zgomotul

12 Mircea Ionel Pleş În prag de iarnă

13 Gheorghe SECHEȘAN Aspecte ale mitologiei ursului 10

14 Ştefan Polverejan Păsările au o rezistenţă scăzută la
„înfometare” în timpul iernii!

15 Ştefan Polverejan Iepurele de câmp

16 Ştefan Polverejan Căderea coarnelor la cervide

16
17 COSMIN MARIȘ Expo Venatoria

18 DAN CONDREA Despre hrănirea complementară a

vânatului pe timp de iarnă 17
20 Petru DAMIAN Apariţii legislative de interes
vânătoresc II

22 Ioan VINTILĂ Un fazan fără sex

24 Iancu BRAICU 125 de ani de vânătoare 24

26 Francisc Castiov Pentru că aşa se face!

29 DAN L. Hodoneanţu Mozaic vânătoresc

30 Mihai BOCĂNESCU Vânătoarea cu bracul german
30
cu păr scurt la fazan

32 mihai BURCESCU Camaradul patruped

34 Petru Antonovici Dr. Kleemann

Zuchtausleseprufung – 2008 34
36 AIDAN La masă cu Diana
D IANA 1/2009
Invitație la reflecție
Domnul Ilie Sârbu este membru în Consiliul Asociației Generale
a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România, președintele al
AJVPS Timiș și recent numit Ministru al Agriculturii, Pădurilor
și Dezvoltării Rurale.
Este mândria noastră, a
bănățenilor - domnul Ilie Sârbu fiind
bănățean - de a avea un ministru
cu astfel de sarcini, într-o vreme
când criza economică mondială nu
ne ocolește și-și face simțite efecte-
le negative. Agricultura, pădurile și
mediul rural - ca și alte sectoare ale
vieții noastre - au nevoie, acum, de
guvernanți capabili ale căror sarcini
prioritare să nu fie interesul perso-
nal, ci nevoile societății românești
în general, cu accent pe rezolvarea
neajunsurilor existente, astăzi mai
ales în mediul rural.
Un astfel de bărbat de stat este
și domnul ministru Ilie Sârbu. Ca
vânător și membru pesedist ce sunt,
îl cunosc mai mult pe domnul minis-
tru și de aceea pot afirma că ansam-
bul de trăsături morale și intelectua-
le, ce-l caracterizează, este garanția
sigură că avem în față persoana a
cărei grijă principală este rezolvarea
sarcinilor din dosarul Ministerului
2
pe care-l conduce împreună cu cola-
boratorii pe care îi are.
Domnul ministru Ilie Sârbu este
omul pe care îl agreezi de la prima
strângere de mâna și-l regreți după
ce te-ai despărțit de dânsul.
Recent, în 24 ianuarie a.c., am
sărbătorit unirea Moldovei cu
Muntenia, în 1859, prilej să ne
amintim și de marii bărbați de
stat, Alexandru Ioan Cuza, Mihail
Kogălniceanu, Costache Negri,
patrioți cu minte clară și suflet înflă-
cărat, care au deschis calea spre o
Românie modernă și demnă printre
alte țări ale Europei. Dorim și astăzi,
când ne paște criza economică mon-
dială, să avem astfel de conducători.
Sunt convins că domnul ministru
Ilie Sârbu este omul potrivit, căruia
i s-a încredințat gestionarea agricul-
turii, pădurilor și dezvoltării rurale,
într-o astfel de perioadă care numai
ușoară nu este.
În concepția domnului ministru,
agricultura, pădurile, mediul rural,
vânatul și vânătoarea sunt un tot glo-
bal cu legături pe care nu trebuie să le
separăm una de alta. Omul de la sat,
- țăranul adică, - vânătorul, pădurarul
și oricare cetățean în general trebuie
să fie conștienți de obligațiile ce le
revin, când este vorba de agricultură,
de conservarea pădurilor, de daunele
aduse mediului, de gospodărirea fon-
durilor de vânătoare, de grija pentru
rezervațiile cinegetice etc.
Domnul ministru Ilie Sârbu este
și un vânător cu multă experiență
teoretică și practică. Observațiile și
sfaturile dânsului sunt de reținut.
Vânatul - ne spune domnul minis-
tru - este un element al mediului,
și, ca să-l sporim și să-l protejăm
prin selecție și recoltare a surplusu-
lui, trebuie să armonizăm cerințele
sporirii cantitative și calitative a
vânatului cu cerințele intensificării
producției agricole, silvice și pisci-
cole. În felul acesta, vânătoarea poate
fi considerată un factor ecologic, un
element al protejării și refacerii eco-
sistemelor. Lupta activă în acest scop
trebuie să devină o îndatorire socia-
lă, firească, nu neaparat o obligație
legală, așa cum este în prezent. Iar
vânătorul adevărat, pasionat trebuie,
zilnic, să-și fixeze astfel de țeluri și

să-și facă planuri de traducere a lor
în viață.
După părerea domnului minis-
tru, vânătoarea este o „îndeletni-
cire romantică”. Vânătorul, pesca-
rul au un contact direct cu natura,
cu frumusețea și vraja pe care ți-o
trezește acest contact intim, când
focul armei poate și lipsi. De-a lun-
gul civilizației omenirii, vânătorii i
s-a acordat multă atenție, ea fiind
temă pentru opere nepieritoare,
cum sunt pictura, muzica, sculptura
și literatura.
Desigur, - zice domnul ministru-
vânătorul merge în natură pentru a
vâna, dar aceasta implică, în egală
măsură, nu numai dreptul de a lua,
ci și obligații: ocrotirea mediului și
a vânatului, respectiv buna gospo-
dărire a fondurilor de vânătoare.
Vânătoarea trebuie să devină nu “plă-
cere duminicală” ci imperativ ecolo-
gic. Se cere ca vânătorul să fie un om
informat, citit, care știe ce înseam-
nă ecosistem, ecologie. Cunoscând
influența negativă a factorilor externi
asupra organismelor animaliere și
a celor vegetale, vânătorul va ști
să protejeze mediul, ecosistemul,
respectiv totalitatea viețuitoarelor
dintr-un mediu natural. Mediul are
nevoie nu numai de conservare, ci și
de remediere a daunelor produse de
factori naturali externi (ploi, furtuni,
îngheț, secetă).
O altă reflecție a domnului
ministru Ilie Sârbu se referă la etica
vânătorului: vânătorul să fie un om
educat, a cărui atitudine față de
mediu, față de ortacii din tagmă să
depășească simpla bună purtare și
respect. Există legi scrise și vânătorul
nu trebuie să le încalce, adică să nu
facă ceea ce nu îi este permis, lucru
ce ține tot de etică. Pentru braco-
nieri - zice domnul ministru- nu
poate exista nici indulgență și nici
circumstanțe atenuante. ”Braconajul
este o crimă odioasă” împotriva eco-
sistemelor. Braconajul nu este numai
o încălcare a legislației sau a eticii
vânătorești; este un delict, un atentat
cu grave implicații pentru întreaga
societate. Exista rezervații cinegetice
în care se urmărește menținerea și
protecția unor specii sălbatice; altele
sunt de interes științific sau didac-
tic. În astfel de rezervații, vânătorul
n-are ce căuta.
Părerile domnului ministru des-
pre păduri sunt niște adevăruri pe
care nu-i îndeajuns să le cunoaștem,
ci să le și aplicăm. Fără păduri,
posibilitatea de poluare și sărăcire a
mediului este foarte mare. Bănățean
cum este, sunt convins că domnul
ministru se va gândi și la județul
Timiș, care este unul dintre cele mai
sărace județe în suprafețe cu pădure,
aproximativ 12%, adică 81668 ha.
În jurul orașului Timișoara ar mai
fi nevoie de circa 250 ha de hectare
de perdea forestieră de protecție.
Apoi de protecție specială avifau-
nistică au nevoie și zonele umede,
respectiv Mlaștinile Satchinez,
Mlaștinile Murani, Lacul Surduc
REVISTA AJVPS
și Lunca Mureșului. De fapt sunt
necesare, în toată țara, programe
de plantații pe anumite terenuri
de câmpie și coline joase, unde
a dispărut vegetația forestieră și
arbuștii care adăpostesc unele specii
de vânat. Organele agricole și silvice
trebuie să aibe programe proprii în
această privință, iar tăierile masive
de pădure trebuie să înceteze și
legea să fie aplicată cu rigoare acolo
unde există iresponsabilitate.
Închei articolul meu, în care am
menționat câteva reflecții pe care
domnul ministru Ilie Sarbu le-a
publicat, cu ani în urmă, în revista
Diana. Sper ca, acum, Ministerul
condus de dânsul să ia parte, cu suc-
ces, la programul național de com-
batere a efectelor crizei economice
mondiale, micșorându-i greutățile
și costurile. Vă reamintesc însă
reflecția domnului ministru: grijile
publice cer și eforturi publice, adică
ale tuturor.
Dan L. Hodoneanțu
3
D IANA 1/2009
Un an nou, de bun augur
Revelionul s-a
încheiat. Lumea
s-a dus la culcare.
Lumina, care a înce-
put să ia locul întu-
nericului, și cafeaua
tare, băută la cum-
păna dintre ani, mă
împiedică să ațipesc.
Fel de fel de gânduri
și întrebări îmi trec
prin minte. Din staea
de meditație indusă în care mă aflu, mă scoate, treptat, o
convingere ce se conturează din ce în ce mai clar, referitoare
la viitorul nostru apropiat. La viitorul AGVPS din România,
al asociațiilor de vânători și/sau de pescari sportivi afiliate
și, mai ales, la perspectivele vânătorilor și pescarilor sportivi
din țara noastră.
Fiindcă nu am altceva mai bun de făcut, mă ridic ca de
obicei și mă așez la masa de lucru, pentru a nota câte ceva
ce nu trebuie uitat acum, la început de an nou.
Anul 2008, ca și precedenții trei ani din cea mai nepri-
etenoasă guvernare pentru noi, chiar ostilă și răutăcioasă
în multe ocazii, a fost depășit. Urmările acestei atitudini
potrivnice nouă – defavorabile, precum și vânătorii și pes-
cuitului sportiv din țara noastră – au rămas însă de acută
actualitate. Aceasta fiindcă au rămas materializate în ceea
ce s-a dorit a fi legea lui Flutur, modificată și completată de
patru ori în doi ani pentru a deveni cât de cât aplicabilă, și
în reglementările secundare la aceasta, deja perimate, care
au adăugat nepermis și frecvent la lege și chiar i-au schim-
bat pe alocuri sensul. Toate acestea, din dorința îndărătnică
a unor inspectori care „taie frunzâ la câini”, de a le crea
premizele unui control „la obiect”, prin care să prindă pe
picior greșit,, oricând vor dori sau vor fi intersați, gestiona-
rii fondurilor de vânătoare, singurii care au făcut și mai fac
totuși ceva concret în sensul cultivării fondului cinegetic
național. Au rămas, de asemenea, materializate în prevede-
rile O.U.G. nr. 23/2008, promovată de nevinovatul Dacian
Cioloș, care s-a dorit a fi o lege nouă a pescuitului și acva-
culturii din România , concepută neprofesional, interesat și
rău intenționat de echipa ANPA, precum și în reglementă-
rile subsidiare acesteia, cum a fost Ordinul 331/29.05.2008,
înlocuit de înșiși cei ce l-au conceput și l-au semnat, printr-
un alt Ordin nr. 753/16.12.2008, cu mult mai dezastruos,
din toate punctele de vedere, decât precedentul.
Urmările atitudinii guvernamentale potrivnice la care
ne-am referit au rămas deci materializate în reglementări
neprofesionale și interesate, care au creat premizele unui
haos aproape generalizat în cele două segmente de activitate
care ne preocupă, din responsabilitatea autorității publice
centrale care răspunde de vânătoare și acvacultură, și într-o
încercare nereușită de strategie cinegetică, fiindcă de stra-
tegia în domeniul acvaculturii nici nu se poate vorbi încă,
concepută superficial, fără obiective concrete de urmărit.
Anul nou, 2009, ne găsește, totuși, mai optimiști. La
conducerea autorității publice centrale care răspunde de
agricultură și silvicultură, inclusiv de vânătoare și acvacu-
ltură, a fost nominalizat d-l Ilie Sârbu, o personalitate cu
4
experiență în domeniu, care nu are nevoie de de consilieri
neprofesioniști sau interesați pentru a realiza situația dezas-
truoasă preluată de la predecesor și pentru a găsi căile de
soluționare rapidă a problemelor de stringentă actualitate,
îndeosebi a celor ce privesc conservarea fondului cinege-
tic național și a resursei acvatice vii din apele domeniului
public. Domnia Sa nu este doar ministru cu experiență în
domeniu, ci și președintele uneia dintre cele mai puterni-
ce asociații teritoriale de vânători și pescari sportivi din
România (AJVPS Timiș) și membru în Consiliul AGVPS.
De pe aceste poziții meritorii, este în măsură să cunoas-
că nemijlocit situația prezentată, și, din interior, forța
organizației non-profit pe care se poate bizui, în scopul
realizării obiectivelor pe care și le propune.
În dubla calitate de membru al Guvernului României
și de reprezentant de seamă al organizațiilor vânătorești
și pescarilor sportivi din România nu poate întârzia, chiar
scuzat de problemele mult mai acute ale ministerului dificil
pe care l-a preluat, dispunerea măsurilor necesare stopării
declinului cinegetic și halieutic și redresării activităților de
vânătoare și de acvacultură din România.
Desigur că foarte importante rămân și echipele Domniei
Sale de lucru, în cele două domenii de activitate la care ne-am
referit, și, în mai mare măsură, secretarii de stat pe probleme
și președintele/director general al ANPA. Avem convingerea
că, în situația de criză în care ne aflăm, va prima, cu ocazia
selecționării colaboratorilor, criteriul profesional în locul
celui politic, care pare să fi domnit până acum.
Iată pe scurt, motivele optimismului nostru la început
de an, optimism care ne dă speranțe și, în același timp,
ne obligă, să achiesăm deschis la toate inițiativele pozitive
ale conducerii MADR și ANPA, orientate spre țelul major
urmărit, de conservare a resurselor cinegetice și acvatice,
care au fost și rămân bunuri publice. Fiindcă, ne repetăm,
dacă va exista vânat și pește din belșug în România, vânăto-
rii și pescarii sportivi din țara noastră nu vor putea fi decât
foarte satisfăcuți.
Dacă nu, obiectul pasiunii va trebui mai exigent prote-
jat, inclusiv prin interzicerea temporară a vânării și pescui-
rii unor specii, în interesul direct al conservării echilibrului
în natură, și indirect, în beneficiul societății din care facem
parte.
Neculai Șelaru

Desenul alăturat îl înfăţişează pe Carol I la o vânătoare de mistreţi.
A avut loc undeva prin Muntenia, dar nu ştim exact locul. Un lucru îl ştim,
însă, cu precizie: desenul e prima imagine a lui Carol I în ipostază de vânător
după venirea sa, în 1866, în România. A fost desenat de artistul Emil Volkers
şi a fost publicat, sub formă de gravură, în anul 1870, în revista germană
„Daheim” (în limba română, titlul revistei înseamnă „Acasă”), un magazin
familial ilustrat, care apărea la Leipzig. În prim-plan se află trei personaje:
cel din dreapta, cu baston şi fără armă, este Carol I (pe-atunci purta doar
titlul de principe domnitor, rege avea să devină abia în 1881); la mijloc stă
maestrul său de vânătoare, colonelul Nicolae Bibescu, iar în stânga se află,
probabil, un localnic echipat destul de exotic, ce pare a fi suferit un accident în
timpul vânătorii, dacă ar fi să ne luăm după mâna bandajată şi ţeava îndoită
a armei. În spatele celor trei şi puţin lateral se află trofeul, un mistreţ uriaş.
A fost o vânătoare cu gonaci, iar artistul pare să fi surprins fie momentul
încheierii uneia dintre goane, fie clipele de la sfârşitul vânătorii.
Carol I avea să participe la nenumărate alte partide de
vânătoare, de felul celei imortalizate de peniţa lui Emil Volkers.
Pasiunea cinegetică pare să o fi deprins aici. Înainte de a veni
în România, câtă vreme a fost ofiţer de artilerie, apoi cavalerist
în armata Prusiei, nu o avea. Nici tatăl său, principele Carol-
Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, general şi prim-minis-
tru, pentru câţiva ani, al guvernului de la Berlin, nu se dădea în
vânt după vânătoare. Doar bunicul regelui României, pe care
îl chema tot Carol şi care a domnit la Sigmaringen în prima
jumătate a secolului al XIX-lea, era un vânător pasionat. Îşi
cumpărase chiar un domeniu de vînătoare în Boemia (Cehia
de astăzi), numit Bernstein, unde petrecea câteva luni pe an.
În memoriile sale, regele Caol I al României îşi aminteşte cum,
în copilărie, trebuia să meargă întotdeauna devreme la culcare,
deoarece bunicul – pe-atunci cap al familiei – obosit de aler-
gatul după vânat şi autoritar faţă de membrii familiei, le dădea
tuturor stingerea îndată ce se însera.
Lunile în care regele Carol I mergea la vânătoare erau, cel
mai frecvent, ianuarie şi februarie, pentru lupi, mistreţi şi iepuri.
Vânătorile sunt consemnate în jurnalul său, aşa cum e aceasta,
din 26 ianuarie 1881, în pădurea Dumitrana, pe Argeş:
„Sculat la ora 7. Moină, ploaie şi ceaţă groasă. Toţi se întrea-
bă dacă vânătoarea va avea loc. Plecat la 8 şi jumătate, cu sania,
însoţit de Candiano. Prin Măgurele spre Dumitrana, pe la ora
10 acolo, cale bună pentru sanie. Contele Hoyos, cu care pornesc
spre pădure, Petronovici, Bibescu, Haralambie, G. Cantacuzino,
REVISTA AJVPS
La vânătoare cu
regele Carol I
Stirbei, Lucaci, Cornescu, Manu, Dimancea, Manolescu etc.
acolo, 40 persoane. La prima goană sunt doborâţi trei lupi, câţi-
va iepuri. Ora 12 şi jumătate mare dejun în pădure, ploaie. Ora
2 şi jumătate a doua goană, doar câţiva iepuri. Ora 4 şi jumătate
plecat din Dumitrana. Ora 6 înapoi în Bucureştii. În oraş, străzi-
le într-o stare îngrozitoare. Seara cu Elisabeta (…)”
Nu întotdeauna avea succes în găsirea sau doborârea pră-
zii. Când se întâmpla astfel, regelui îi rămânea, totuşi, un altfel
de câştig, cel social şi politic. Vânătorile regale aveau şi aceste
ingrediente, la ele participau diplomaţi străini, fruntaşi politici,
membri ai elitei. Despre astfel de episoade vorbeşte, din nou,
jurnalul regelui:
„Sâmbătă, 4 ianuarie 1886. Ora 6 sculat, ora 6 şi jumătate
dejunat cu Elisabeta, apoi plecat la Gara de Nord. Ora 7 şi
jumătate plecarea cu trenul special, cu toată societatea de vână-
toare, spre Frăteşti, acolo la ora 9. Coutouly (diplomat francez),
Hooriks (diplomat olandez) şi Ferekide în vagon. Plecat în 12
sănii (eu cu Stătescu) spre Goştina pe Dunăre, două ore şi jumă-
tate (deşi am fost asiguraţi că durează doar o oră). Ora 12 prima
goană, care durează o oră, n-am împuşcat nimic. Lupi şi vulpi
în goană. Apoi mare dejun, care a fost adus acolo, 50 persoane,
mulţi domni din Giurgiu. Ora 2 şi jumătate plecat mai departe,
de-a lungul Dunării, deloc frig. Ora 5 şi jumătate în Frăteşti,
acolo urcat în trenul special şi ajuns la ora 7 şi jumătate în
Bucureşti. Seara cu Elisabeta (…)”
„Sâmbătă, 14 februarie 1887. Ora 7 sculat. Vreme minu-
nată. Dejunat cu Elisabeta. Ora 8½ plecat de la gara Târgu, cu
trenul special, pe noua cale ferată spre Dobrogea, la vânătoare
la Pasărea. 60 persoane, Coutouly, Hitrovo, Türkheim, Lascelles
şi Hooricks, Ferekide, Carp etc. Bibescu ne aşteaptă acolo. Cu
săniile în pădure. Prima goană, doar iepuri. Ora 12 mare dejun
şezând în pădure. Foarte cald. Apoi a doua goană. Eu merg pen-
tru o clipă la mănăstirea Pasărea. A treia goană, o vulpe. Ora
5½ înapoi la gară. Ora 6 în Bucureşti. Seara cu Elisabeta (…)”
Uneori, în septembrie sau octombrie, Carol I pleca la
vânătoare de urşi, aşa cum a făcut, în 1888, însoţit de arhi-
ducele Carl-Ludwig şi arhiducesa Marie-Therese din Austria.
Peste doar patru luni, în ianuarie 1889, moştenitorul tronului
Austriei, arhiducele Rudolf, avea să se sinucidă la Mayerling.
Familia imperială austriacă pare să fi fost urmărită încă de
pe-atunci de ghinion, căci vânătoarea nu a avut deloc succes,
aşa cum aflăm din acelaşi jurnal al regelui:
„Miercuri, 7 septembrie 1888. Rece, înnorat. Baie, promena-
dă. Ora 9 dejunat à quatro, foarte confortabil. Ora 10 ½ pleca-
rea la vânătoare de urşi. Mers până la Poiana Ţapului cu carul
cu boi. De acolo, pe jos, pe la cascadă spre Valea Urlătoarea.
Dejun în pădure. Ceaţă deasă, foarte frig. Urcat. Goană de 3
ore, nu am împuşcat nimic, un urs a scăpat. Ora 4 se termină.
La Poiana Ţapului. Ora 5 întoarcerea (…)”
Însemnările din jurnalul regelui sunt lapidare. Ele nu ne
oferă detalii despre organizarea vânătorii, despre felul în care
se făcea goana, despre armele folosite, dispunerea şi echipa-
mentul vânătorilor, conversaţiile dintre ei. O parte din aceste
goluri sunt umplute de gravura lui Emil Volkers. Pentru altele,
suntem nevoiţi să apelăm la alţi martori din epocă, ceva mai
vorbăreţi decât austerul rege Carol I, mai dispuşi să relateze
felul în care au văzut ei acele vânători. Asemenea martori exis-
tă şi lor le vom da cuvântul într-un număr viitor al revistei.
Vasile Docea
5
D IANA 1/2009
(continuare din numărul 4/2008)
Eseu de vânătoare
[Moartea vânatului]
Heidegger scria despre aptitudinea ființei umane de a muri
conștientă de mortalitatea ei spre deosebire de animale care nu
dețin nici aptitudinea, nici conștiența. Acest lucru se bazează pe
principiul iudeo-creștin al superiorității omului asupra celorlalte
ființe vii, contrar anumitor experimente științifice și anumitor
tendințe ale mișcărilor ecologiste contemporane.
Moartea urmărește obsesiv omul de îndată ce acesta devi-
ne conștient de viață. Fiindcă, grație experienței umane și a
repetiției implacabile a fenomenului morții, anunțat de îmbătrâ-
nire, omul știe, de la nașterea sa, că viața este anunțul sfârșitului
vieții. De aici angoasa omului pentru el însuși, întărită de
exemplul semenilor deja morți. În timpul slujbei de înmormân-
tare chiar, se vorbește despre «cel care ne-a părăsit». Odată cu
nașterea omului apare și dorinta de supraviețuire a corpului și
a încă ceva, destul de vag definit. Sepultura, ritualurile funerare
vechi de îmbălsamare, semne incontestabile ale umanității,
urmăreau tocmai conservarea corpului pentru a înlesni trecerea
dintr-o viață în alta, următoare, într-o succesiune fără sfârșit.
Animalul, spre deosebire de om, nu are conștiința morții
sale ineluctabile, instinctul nu include conștientizarea morții,
chiar izolarea indivizilor bătrâni și neputincioși nu înseamnă
conștientizarea apropierii morții. Animalul se teme de durere
subită dar nu are memoria dispariției ineluctabile a fiecărui
individ din specie. Animalul are o experiență proprie, îi e foame,
frig, are instincte de reproducere, conservare, prădator, nicide-
cum conștiența ori presentimentul morții.
Filozoful german Husserl scria: «Fiecare generație de ani-
male repetă instinctiv tipicul propriu speciei. Animalele nu
construiesc experiențe, semn al conștiintei unității vieții lor ori
al unității timpului, nefiind conștiente de trecerea generațiilor.
Nu au o veritabilă lume înconjurătoare comună, nu au amintiri
ori reprezentări imaginare intuitive, nu au imagini anticipative
ale viitorului, nici căi intuitive. Conștienta lor nu reprezintă
cunoașterea unei lumi de lucruri subzistente și persistente în
timp. Omul este singura ființă de pe pământ care știe că trebuie
să moară. Și această cunoaștere anticipativă a morții îi otrăvește
e întreaga viață pentru că dă naștere altor întrebări. Animalul
piere, nu moare, din cauza că el nu are o cunoaștere anticipativă
a morții, el doar ajunge la momentul ei, trăieș te și această ultimă
t etapă ca toate celelalte peripeții ce i-au alcătuit viața. Animalul
nu aparține ființelor muritoare, ci pământului. Oamenii sunt
singurele ființe muritoare, pentru că pot muri. A muri înseamnă
o aici a fi capabil de moarte mort fiind.»
Moartea omului înseamna moartea unui individ singular,
l diferențiat, conștient de sine și de această diferențiere (prin
transmiterea culturală a modalității în care a integrat, trăit și
interpretat istoria propriei vieți). Odată cu omul moare un mod
o inimitabil de a trăi și a gândi, imposibil de reprodus.
Distincția între moartea animalului și moartea omului
g depinde în integralitate de demnitatea pe care cultura o conferă
sau nu, omului. Omul este acea ființă conștientă de finitudinea
ființei lui. Pentru a poseda cunoștiința propriei morți, el trebuie
i să se simtă unic, distinct față de ceilalți oameni, altfel odată cu
el nu ar muri nimic altceva. Omul știe că odată cu el dispare
e această lume interioară singulară incomparabilă, a individului.
«Moartea este monstrul care vânează din marele teatru un specta-
tor absorbit de piesă, înainte ca aceasta să se fi terminat.”
Giovanni Casanova
6
[Filozofia vânătorii]
Ortega y Gasset susține că vânătoarea e singura ocupație ce
permite vânătorului autentic ceva similar unei vacanțe departe de
condiția umană. Fericirea a fost întotdeauna privită drept simplici-
tate și primitivism. Mai mult decât atât, omul fuge de Natură. El s-a
indepartat de natură pentru a creea Istoria… Istoria este întotdeau-
na creată în detrimentul Naturii.Vânătoarea include multe aspecte,
nu doar faptul de a omorî vânatul; e vorba de reîntoarcerea la natu-
ră, refamiliarizarea cu mediul sălbatic, natural, evadarea temporară
din lumea evoluată, totuși haotică în care trăim, reîntoarcerea la
lucrurile primare. Studiul, urmărirea, înțelegerea vânatului. Acestea
se trasformă într-o mai bună apreciere a speciei, în dorința nu de
a o decima, ci de a impune măsuri de protecție a speciei în viitor.
Vânătoarea nu e doar doborârea prăzii, ci creearea unei legături cu
natura, cu partenerii vânatori, cu prada însăși.
Explorând sufletul uman, Ortega y Gasset găsește pulsiuni pro-
funde ce animă vânătorul; omul, odată reîntors în natură, devine
un om în alertă, regăsindu-și sensul profund al locului propriu
în cohorta de viețuitoare. Pentru aceasta însă, omul renunță cu
bună știință la supremația mijloacelor sale. Revine în natură într-o
manieră austeră, fără de care vânătoarea nu ar furniza acea plăcere
profundă și acea senzație de comuniune intimă cu mediul înconju-
rător. Animalului sălbatic, vânătoarea îi furnizează hrana, deci viața.
Omului, vânătoarea îi furnizează o veritabilă experiență interioară.
Îi dezvoltă curajul, sensibilitatea, hotărârea, atenția, perseverența,
anduranța, intuiția și spiritul de aventură. Vânătorul refuză să fie un
simplu spectator al naturii, el vrea să devină parte a naturii, trăind
prin sine legea milenară a vieții și a morții.
[Etica vânătorii]
Plecând de la definiția vânătorii: “a urmări vânatul cu intenția
de a-l captura sau omori”, umanitatea nu încetează să ridice pro-
blema acceptării etice a acestei activități.
Argumentul drepturilor animalelor presupune dreptul la
viață al unei ființe vii, drept ce nu poate fi violat. Din nefericire,
dreptul legal la viață nu a fost definit pentru toate ființele; el este
un concept amorf dezvoltat într-o anumită cultură și diferă de la
o societate umană la alta, depinzând de o întreagă structură de
legi și convenții sociale. Dincolo de aspectul legal, rămâne unul
guvernat de complicații personale, emoționale și filozofice. Dacă e
normal ca un lup să vâneze un iepure, fără să violeze dreptul celui
din urmă la viață și libertate, acest lucru fiind considerat natural,
faptul că un vânător omoară un iepure rămâne de discutat strict
într-un context personal și social. Fără o lege impusă, oamenii
acționează conform oglinzii morale personale.
Argumentul unei întregi industrii de creștere a animalelor
domestice pentru consum împotriva vânătorii animalelor sălbati-
ce duce la o diferențiere nejustificată între animalele domestice și
cele sălbatice. În plus, permisivitatea consumului de carne și cea a
omorârii animalelor domestice nu exclude vânătoarea animalelor
sălbatice. Din nou, dezbaterea rămâne în sfera alegerilor morale
personale, depinzând de motivație și atitudine.
Argumentul vegetarianismului împarte populația umană în
două părți: una minoritară vegetariană și una majoritară omni-
voră, prin urmare consumatoare de carne. Amândouă au drepturi
egale în a-și păstra opiniile și preferințele culinare. În mod realist,
oamenii sunt în mod divin, natural sau biologic concepuți să con-
sume și carne, și plante. Dincolo de acest aspect rămâne discuția
morală și etică.

Dacă iepurele vânat de lup este ultimul din specia sa, actul
vânătorii nu e considerat imoral, deoarece lupul vânează din
instinct. Omul are în această chestiune o alegere conștientă și
voluntară, bazată pe informație. Vânătorii au o responsabilitate
morală în gestionarea și mentinerea durabilă a speciilor de vânat.
Din punctul de vedere al motivației, există o motivație internă
și una externă pentru care un vânător vânează. Bazele experienței
vânătorești pentru vânătorul motivat intern sunt provocările
experienței sălbatice: urmărirea, omorârea și consumul vânatului.
Vânătorul motivat extern este o specie extrem de periculoasă,
întrucât el urmărește aprecierea celorlalți prin actul uciderii
vânatului. Mai există o sub-clasă de vânători motivați extern,
poate cea mai periculoasă, de oportuniști fără judecată. Aceștia nu
conștientizează și nici nu respectă vânatul ori natura.
[Primitiviști și Ecofeminiști]
A vâna prin omorârea vânatului reprezintă un subiect
larg dezbătut de publicul larg dar mai ales de mișcări ecologiste
ori moraliste. Două întrebări fundamentale sunt ridicate frecvent:
«de ce vânează oamenii ?» și «este vânătoarea o activitate imora-
lă?». Ecofeminiștii contemporani au adăugat alte două întrebări
celor existente: «este vânătoarea o formă de dominare a naturii ?»
și «ce rol joacă sexele în vânătoare, respectiv în critica adusă vână-
torii ?». Ce impact are vânătoarea, psihologic, filozofic și ce dimen-
siune simbolică i se poate atribui ?
Punctul de vedere al primitiviștilor se regăsește în Chemarea
sălbăticiei, Jack London. Un câine numit Buck, ce trăiește în
însorita Californie este vândut pentru a deveni câine de sanie în
Alaska, unde se întoarce la instinctele sălbatice. Evadează într-un
REVISTA AJVPS
târziu de sub acoperișul umanității pentru a se alătura unei haite
de lupi.
Îl putem găsi de asemenea în Vânătoarea, John G. Mitchell, un
studiu al vânătorii, scris de un neurolog new-yorkez pasionat de
vânătoarea pe continentul african:
«Africa are un romantism sălbatic … Vânătoarea, acolo, înseam-
nă să te miști odată cu arătătorul timpului. Nu există decât pre-
zent. Vezi urmele. Vezi animalul și el devine un obiect al iubirii.
Totul emană o sexualitate feroce, în ideea în care dorești ceva
profund, în sensul erosului … Odată cu apropierea de vânat,
dispare lâncezeala din ființa ta. Toate rotițele se învârt ca unse.
Și odată cu mișcarea animalului în raza ta vizuală, devii extra-
ordinar de viu.»
«De ce vânează oamenii?» Primitiviștii susțin că omul actual
evadează din traiul modern spre primitivismul vieții în sălbăticie,
pentru a fi parte a naturii, nu pentru a o observa. Vânătorul este
scufundat în sălbăticie la care răspunde ființa din profunzime,
instinctul dintotdeauna prezent. Aldo Leopold sustine că «febra
vânătorii este endemica rasei umane» și că «omul căruia îi displa-
ce vânătoarea nu se poate numi normal. Este supercivilizat și eu
cel puțin, nu știu cum să mă comport față de el». Ortega y Gasset
definește vânătoarea ca «un dor adânc și continuu al condiției
umane. E ca și cum ai zgândări un nerv trigemen». Primitiviștii
sunt convinși că vânătoarea poate fi acceptată întrucât e un act
natural. Actul de a lua viața unei ființe vii va fi întotdeauna unul
ambivalent, vânătorul nefiind niciodată convins de justețea actu-
lui sau, întrebarea etică făcând parte și ea din experiența vânătorii.
Orice vânător e atins în profunzimea conștiinței lui de moartea
produsă vânatului ce i-a adus atâta încântare. În tot cazul, con-
siderată drept act just ori injust, vânătoarea este modul în care
funcționeaza lumea dintotdeauna.
Vânătoarea este o formă de dominație firească, ierarhia
manifestindu-se frecvent în natură, relațiile bazate pe putere sunt
inevitabile. Ortega y Gasset descrie vânătoarea ca un act de sus în
jos, manifestat în ierarhia zoologică. O specie vânează pentru a
poseda ceva aparținind unei specii inferioare. O paralelă poate fi
evidențiată între vânătoare și iubire, între actul vânătorii și actul
iubirii. Vânătorul nu este realmente un prădător, din cauza sutelor
de secole de experiența în a trata femeia-pradă cu dragoste, dra-
goste pe care o manifestă în schimb față de pradă. Consumarea
extatică a actului iubirii este omorârea prăzii. Bărbații vânători,
cuprinși de febra urmăririi și doborârii vânatului tratează femeile
cu mai multă blândețe față de bărbații ce nu pot exercita această
activitate (Shepard).
După ecofeminiști, oamenii vânează pentru că le place să
ucidă. Patriarhatul este considerat o stare necrofilă. Bărbații tind
să domine femeile și natura, nedispunind de abilitatea de a naște
copii. Vânătoarea este considerată astfel injustă; animalele ucid
pentru supraviețuire, oamenii pentru putere, pentru dominație.
Cu toate aceste opinii aparent diferite, atât primitiviștii cât și
ecofeminiștii fac aceleași aserțiuni:
- Bărbații vânează;
- Bărbaților le place să ucidă;
- Vânătoarea este un act violent;
- Relația prădător – pradă se regasește exclusiv în natură;
- Vânătoarea este o formă de dominație;
- Oamenii vâneaza pentru a se întoarce la natură, sălbăticie, viața
primitivă;
- Bărbații au față de pradă un sentiment similar dorinței față de
o femeie ;
- Femeile nu vânează;
- Femeile dau naștere și cresc copii;
- Femeile apreciază familia, comunitatea și artele ;
Roxana DAN
(urmare în numărul viitor)
7
D IANA 1/2009
O
are de ce păstrăm cele mai frumoase amintiri
primului iepure vânat?, fie că această aducere
aminte s-a întâmplat cândva în tinerețe, fie ceva
mai târziu. Oricum, acel prim iepure are parcă simbolul
consacrării și numai datorită lui am fost botezați în numele
patronilor vânătorii (Eustațiu, Hubertus și Diana). Nașul,
folosindu-se de nuiaua autohtonă împrumutată din lăstarul
apropiat. Dacă acel prim iepure, cu simbol de consacrare în
tagma buhnacilor, ne-a lăsat fiecăruia dintre noi acea aminti-
re neștearsă, de ce n-am păstra și amintirea ultimului iepure,
dobândit la sfârșitul sezonului, sau al carierei cinegetice.
Desigur mulțimea urechiaților dobândiți se estompează,
dar dacă ne-am strădui să reconstituim imaginile sau împre-
jurările în care tumbele ultimului iepure ne-au impresionat,
am avea amintiri dintre cele mai frumoase. Ce-i drept, pen-
tru a reaminti aceste imagini nu vom face eforturi deosebite,
mai ales în ultimii ani când, în medie nu vânăm mai mulți
decât degetele unei mâini și aceștia cu mult noroc. Și pentru
că mi-am propus să închin amintirile ultimului urecheat
dobândit în mai multe sezoane, voi începe cu cea mai înde-
părtată aducere aminte.
Era undeva în lunca Siretului, pe lângă Vadul Roșca.
Sfârșit de ianuarie, zăpada nu prea abundentă scârția aprig
sub pașii repeziți. Curentul văii Siretului făcea ca nasurile să
picure, mustețile să prindă promoroacă, iar căciulile îndesate
până spre sprâncene să contrasteze cu obrajii îmbujorați.
Cu toate acestea, voia bună domnea, poate și datorită asi-
gurărilor unui localnic ce ne asigura că vom vedea turme
de iepuri. Ca să nu lungesc povestea, începând cu prima și
până la a cincea goană, oriunde îmi cădea locul numărului
tras din căciulă, nu-mi venea nimic. Poate îmbrăcămintea
era de vină, sau Hubertus glumea, oricum ceva se întâmpla.
Urmează și ultima goană, ultima speranță să-mi vie și mie
iepurașul. În emoțiile așteptării și când hăulitul gonacilor se
auzea destul de aproape, apare țopăind nu prea repejor mult
așteptata speranță a acelei zile, ce mi-a dat posibilitatea să
depun la tabloul final ultimul iepure din acel sezon.
Într-o duminică din ianuarie, într-o zi însorită și un sol
prăfos datorită secetei prelungite, se parcurgea o tarla imensă
de grâu, cam pirpiriu și gălbejit, ce punea o pată de culoare
față de arăturile megieșe. Când gonacii începeau să fie vizibili,
din când în când în fața lor se contura câte o dâră de praf, ce
lua cele mai curioase traiectorii terminate brusc, sau se des-
făceau în evantai. Acele dâre reprezentau iepurii ridicați care
în goana lor ridicau trâmbele de praf, datătoare de speranțe
vânătorilor. Cum cele mai norocoase ștanduri erau flancuri-
le, fiecare depunea un efort suplimentar de-a porni printre
8
Ultimul iepure
al sezonului
primele arme ce
se desfășurau în
strategia învăluirii.
Ca la orice vână-
toare, sorții erau
incerți și numai
cei oblăduiți de
Diana aveau ce
depune la tablo-
ul zilei, când cei
nenorocoși căpă-
tau câte un iepu-
re, contra a două
cartușe gratuite,
acordate dona-
torului. Cum să
nu-ți aduci amin-
te de acel ultim
iepure căpătat.
După ce s-au încheiat lucrările de evaluare a efectivelor
de vânat rămase după botezul focului, au început calculele
de birou. S-a adunat, s-a înmulțit, s-a împărțit, s-au ajustat
din condei și în final s-a trecut pe curat. După un timp s-a
centralizat, iar s-au adunat, s-au comparat cu recensămintele
din anii anteriori și s-a hotărât câți iepuri se vor vâna în sezo-
nul următor. În preajma deschiderii, au sosit mult așteptatele
cote de recoltă, defalcate pe fonduri de vânătoare cu granițe
înviolabile. Cifrele de recoltă fiind comunicate șefilor de
grupă răspunzători de aducerea la îndeplinire a hotărârilor,
ce acordau un iepure și un sfert de fiecare armă, așa cum
rezulta din prodigioasele calcule. Mă întrebam năucit cărei
părți să-i acorzi amintirea cea mai frumoasă? Întregului sau
sfertului, știind că nimeni n-a împușcat decât iepuri întregi.
Dar matematica își are aplicabilitățile sale în cele mai diverse
domenii. Până când și în acest domeniu al numărării iepuri-
lor, de o exactitate exasperantă.
După lege, era ultima zi admisă, iar după dorința mea
expresă urma să vânez neaparat un iepure, pentru a onora
o promisiune mai veche. Unde și cum să-l cauți în acele
împrejurări potrivnice, datorate unei vremi câinoase. De
voie, de nevoie mi-am îndreptat pașii spre o arătură adâncă
așezându-mi pieptul în direcția vântului cu sfichi de nin-
soare. Încet-încet am început să escaladez bolovanii arăturii
transformați în betoane.
Tot mergând zgribulit, în acea căutare, din covrul lui
călduț sare iepurele mult râvnit. N-apuc să epolez că observ
zbătându-se dezordonat, iar când m-am apropiat cu neîncre-
dere, am constatat decesul de-adevăratelea. Ce se întâmpla-
se? O călcătură greșită, o tumbă fortuită, o lovitură în ceafă
de un colț de glie înghețată și sfârșitul.
Cum să nu-ți amintești acea ultimă zi, ultimul iepure și
poate ultima șansă de a-l avea, fiindcă focul armei era un
mare semn de întrebare.
Alexandru Alaci
 REVISTA AJVPS

Vânătorești, dar adevărate Deși vânătoarea s-a dovedit a fi mai

mult decât mulțumitoare, personal am

La pândă regretat că s-a terminat așa de repede.

Chibzuit și fin observator al trăirilor
sufletești, Oți “m-a citit” mângâindu-

de căprior
mă cu o subtilă consolare: „Era mai
bine să rătăcim pe drumurile agricole
ore întregi și să nu împușcăm nimic?
Am mai pățit-o de atâtea ori și vână-
norocul. Singura mea contribuție la toarea tot frumoasă a rămas! În plus,
„aventură” a fost să ne deplasăm cu fiind în plină campanie de seceriș, în
Skodița proprie pe fondul de vână- curând vor ieși și combinele pe câmp,
toare stabilit prin autorizație. Și cât chiar dacă astăzi e duminică:, a mai
mai devreme posibil. Mi-am pregătit adăugat el.
de cu seară drilingul și echipamen-
tul necesar. Nici nu se luminase de Pomana... țapului
ziuă când am răsucit cheia de contact. I-am dat dreptate prietenului meu,
Amicii mei de vânătoare au fost punc- deși inițial am fost tentat să le pro-
tuali, așa cum de fapt, mă așteptam. pun continuarea „raidului”. Dincolo
După circa o jumătate de oră am ajuns de astea, însă singura noastră grijă s-a
în vecinătatea Ceneiului, la marginea dovedit a fi unde vom beli și tranșa
Inginerul Neboișa Rosici, de felul
unei miriști de orz. Conform celor animalul. În cele din urmă Oți a a găsit
lui sârb din Variaș, era un prieten
stabilite mai înainte, ar mai fi trebuit să soluția. El și-a amintit de niște prieteni
devotat colegilor săi vânători din
mergem vreo doi-trei kilometri până de-ai lui, sârbi, consăteni de-ai săi,
AJVPS Timiș, dar și al gazetarilor din
la o parcelă cultivată cu trifoi. Oți, care locuiau pe malul drept al Begăi, la
– să-i zicem așa, fiindcă, oficial, nu era
care stătea pe bancheta din dreapta ieșirea din Timișoara. Singurul inco-
_ Casa presei timișene. Își aveau acolo
mea, mi-a făcut un semn brusc, dar venient era ora prea matinală la care
sediul redacțiile a patru publicații
discret să opresc. La început, nu am vom ajunge la poarta lor. Dar gazdele
editate în limbile română, germană,
prea înțeles de ce. Nu aveam pregătită noastre s-au dovedit a fi deosebit de
maghiară și sârbă, primele trei fiind
nici pușca, pusă în tocul ei nou-nouț ospitaliere după ce au văzut cine le bate
cotidiene, ultima cu apariție săptămâ-
de vițel. Când am aruncat privirea la ușă. Bărbatul, săritor peste așteptări,
nală. Slujbaș de frunte al serviciului de
spre dreapta, parcă nu-mi vnea să s-a dovedit a fi foarte priceput în
telefonie din cadrul Direcției Regionale
cred ochilor; un țap viguros era ieșit „rânduirea” țapului. În vreme ce el se
de Poștă și Telecomunicații Timiș (așa
la păscut la vreo 50 de pași de mașina apucase de treabă, nevastă-sa a și pus
era pe atunci), încredițîndu-i-se pen-
noastră. Afară abia se luminase de ziuă pe aragaz cratițele să ne pregătească
tru o bună perioadă de timp funcția
și el flămând, deja ieșise să-și potoleas- un „fruștuc” vânătoresc. După câteva
de inginer șef datorită competenței
că foamea. Am oprit, iar Marin Man a pahare de răchie, atmosfera a adevenit
profesionale unanim recunoscute, Oți
coborât de pe scaunul din spate și s-a și mai prietenoasă, numai bună pen-
– cum îl apelam noi, cei mai apropiați
furișat în spatele mașinii. Țapul s-a tru dezlegatul limbilor... vânătorești.
sufletului său – venea aproape zilnic
uitat la noi gata să o rupă la fugă în Până la urmă, în liniște și bine dispuși
la bufetul ziariștilor pentru a tăinui
orice clipă. N-a mai apucat, sărmanul, fruștucul s-a întins într-atât încât s-a
cu prietenii la o „cafă”, chiar dacă, în
fiindcă Marin, vânător dibaci, l-a țintit suprapus și prânzului! Nu a lipsit mult
realitate, era un nechezol (ceva ames-
și l-a doborât dintr-un foc. Ulterior să ne prindă și cina. Norocul nos-
tec de cafea naturală și un pumn de
ne-a explicat că distanța, fiind ea des- tru a fost că ne-am amintit că acasă
cicoare prăjită). Am zăbovit de multe
tul de mare, n-a vrut să riște cu poște, ne așteaptă nevestele. Ne-am simțit
ori împreună cu el și, mărturisesc cu
care prin „firea” lor s-ar fi împrăștiat minunat, am discutat fără opreliști
mâna pe inimă, că era un adevărat
prea tare, iar animalul să fie mai degra- despre câte în lună și în stele. Dorința
privilegiu să-l ai ortac și în astfel de
bă rănit decât să-și dea pe dată lui Oți a fost să ieșim mai des la
împrejurări. Mai ales că te puteai alege,
obștescul sfârșit. L-am felici- vânătoare în aceeași formație.
fără vreo pretenție financiară, cu o
tat pe camaradul nostru Și mai dorea el atunci ca
caricatură de zile mari din partea celui
și ne-am dus imediat vânătorii bănățeni să
pentru care calitatea de inginer era
să-l ridicăm. Fusese aibă o revistă. Avea
dublată de un talent incofundabil de
lovit exact în să devină realita-
artist grafician, cu predilecție în cari-
zona inimii. te abia după 1989.
catură. S-a întâmplat odată cu portetul
Primul ei redactor șef
pe care mi l-a făcut, realizat din câte-
avea să fie, bineînțeles,
va tușe extrem de sugestive, Neboișa
Neboișa Rosici, un
Rosici (Nero, cum nu uita niciodată
ins recunoscut prin
să semneze) să-mi avanseze o invitație
perseverență și pri-
la o vânătoare de țap pe autorizația
ceput în ale gazetă-
lui și a amicului sau, inginerul Marin
riei. Este vorba des-
Man. Oți știa că am pușcă nouă, cu
pre revista Diana în
glonț, numai bună pentru ieșit la
care apar astăzi, iată,
pândă.
aceste amintiri. Despre
Țapul parcă ne aștepta om și prieten, care, din păcate, prea s-a
Am așteptat cu sufletul la gură grăbit să plece în lumea veșniciei.
sfârșitul de săptămână să ne încercăm
Ion Medoia
9
D IANA 1/2009
Vânatul și zgomotul
În urmă cu ceva vreme, am publi-
cat în revista noastră de vânătoare,
un material cu titlul de mai sus. Se
pare că a stârnit un oarecare inte-
res, deoarece am primit o scrisoare
din partea Facultăţii de Conservarea
Mediului din Helsinki, doritoare să
afle amănunte în această privinţă,
scrisoare pe care o vom reproduce
la final. Deoarece subiectul în cauză,
este în permanenţă actualitate, îl
vom prezenta din nou, chiar dacă
parametrii au devenit...mai variabili.
Din cauza unei “evoluţii sau involuţii
a partenerilor“ !
E ste de cunoscut faptul că, în
general, vânatul manifestă un
anumit grad de fidelitate faţă de un
teren oarecare, printre alte motive, şi
10
datorită liniştii pe care acesta i-o oferă.
Şi adesea, devine motivul principal.
Explicaţia este simplă, liniştea
fiind unul din elementele de bază,
definitorii ale unui mediu de trai,
aşezat pe scara valorilor şi influenţe-
lor pe care le are asupra animalelor,
alături de elementele hrană şi adăpost.
Astfel, elementul “linişte” joacă un rol
deosebit de important mergând până
acolo, încât, condiţionează filozofic o
serie de activităţi vitale ale animalu-
lui, începând cu simpla odihnă, până
la hrănire, împerechere şi creşterea
puilor. Eventualele “abateri”, dealtfel
vremelnice, de la această regulă fixată
solid în comportamentul instinctual
al uneia sau altei specii, nu sunt decât
excepţii conjuncturale care nu exclud
instinctul de bază, cel al supravieţu-
irii. Deci, le putem socoti trecătoare
deviaţii comportamentale, dar care nu
anulează instinctul multimilenar al
supravieţurii.
În cele ce urmează, vom încer-
ca să prezentăm câteva aspecte ale
raportului “ ZGOMOT-VÂNAT ”, în
condiţiile activităţii omeneşti desfăşu-
rate la distanţe mai mari sau mai mici,
faţă de obişnuitele locuri de şedere ale
vânatului, toate acestea în condiţiile
modestei noastre posibilităţi de for-
mulare şi exprimare. Ce putem afirma
cu tărie este faptul că desfăşurarea
unor observaţii atente, îndelungate şi
în variate condiţii şi împrejurări, dau
prilejul unor constatări şi interpretări
interesante, din care se pot desprinde
aspecte mai puţin cunoscute ale bio-
logiei unei sau altei specii de vânat şi,
poate, soluţii practice pentru o mai

bună gospodărire vânătorească. Nu
suntem chiar foarte sceptici în acestă
privinţă, dar ne îngrijorează graba cu
care trece tăvălugul indiferenţei peste
regulile de aur care condiţionează păs-
trarea – practică – a respectului pe
care îl datorăm NATURII, în tot ce
înseamnă EA.
Din câte am băgat noi de seamă
– pentru a nu cuteza să emitem pos-
tulate, - vânatul reacţionează diferit
faţă de zgomote, în funcţie de mai
multe elemente. Dintre acestea, cele
mai importante ar fi următoarele… În
primul rând, gradul de receptivitate
al zgomotelor, deci acuitatea auditivă
a animalului, diferită de la o specie
la alta, coborâtă cu disponibilitatea
de acomodare a speciei sau a indivi-
dului din aceeaşi specie, la sursa de
zgomote. Ar urma apoi, - în opinia
noastră - natura zgomotului, frecvenţa
şi intensitatea sa, care ar putea reduce
sau nu reflexul de apărare faţă de un
potenţial pericol, apoi, perioada din zi
sau noapte, în care animalul îşi desfă-
şoară activităţile. Deşi reacţia fiecărui
individ – dintr-o specie oarecare - faţă
de zgomote, poate constitui obiectul
unor ample cercetări şi studii, noi vom
insera câteva observaţii pe care le-am
găsit interesante, asupra felului cum
se comportă unele specii de vânat faţă
de zgomote în diferite situaţii. Deşi,
în mare, se poate alcătui o “scară” a
receptivităţii ori sensibilităţii pe spe-
cii, faţă de zgomote, la una şi aceeaşi
specie reacţiile pot diferi mult de la un
individ la altul.
Animalele în lumea
zgomotelor
Oricine a observat că, în anumite
împrejurări, animalele părăsesc mediul
lor de viaţă obişnuit, pentru a se apro-
pria la distanţe foarte mici de aşeză-
rile şi activităţile omeneşti – izvoare
de zgomote de tot felul – şi chiar
pătrund în această lume a zgomotelor.
Principalul motiv care ar determina
acestă penetrare în “lumea zgomo-
telor”, este nevoia – am putea spune
disperată – de hrană, mai puternică
decât teama.
Exemplele următoare, sunt aleato-
rii… Se cunosc destule cazuri în care
lupii au pătruns în sate, în gospodării,
răpind până şi câte un câine de pază
“pus pe lanţ”, fără a mai vorbi de ata-
curile date în staule şi grajdurile din
gospodării aflate nu întotdeauna la
marginea satului, înspre pădure. La fel
şi incursiunile urşilor la stânile în care
numai de lipsă de zgomote nu se poate
vorbi. Referitor la acest comportament
al ursului, mă simt obligat să reamin-
tesc faptul că am publicat mai multe
materiale – preluate de mai multe
reviste din străinătate – în care expli-
cam cauzele acestui comportament,
încercând să scot ursul de sub inciden-
ţa unei cauze nefondate, care într-o
anume epocă şi într-o anume conjuc-
tură, ar fi putut declanşa o acţiune de
proporţii pentru reducerea drastică a
efectivului de urşi.
Să mai amintim de apropierea urşi-
lor, toamna, în jurul livezilor, nepăsă-
tori faţă de zgomotele din satele de
mai multe ori foarte apropriate. Să
mai amintim şi de incursiunile vul-
pilor în coteţele de păsări, ori de cele
ale mistreţilor în lanurile de porumb
ori de cartofi din grădinile sătenilor,
sau de urmele răzleţe de iepuri, lăsate
peste noapte pe zăpada de pe uliţele
unor sate de câmpie. Sau de căprio-
rii – din păcate din ce în ce mai rar
văzuţi dealungul şoselelor şi autostră-
zilor – aşteptând curgerea autovehicu-
lelor pentru a trece pe cealaltă parte.
Cu un caz de excepţie, cităm pe cel
al unui cocoş de munte - în perioada
rotitului – coborât din sihăstria lui şi
imortalizat de ing. Aurelian Neacşu
pintr-o fotografie a cocoşului aşezat pe
acoperişul unei şcoli dintr-o comună
suceveană. Iepurele s-a obişnuit cu
zgomotele produse de tractoare şi nu
îşi părăseşte covrul, decât când intu-
ieşte pericol iminent. Cândva, am avut
prilejul unic de a constata că dropia
nu mai suporta aproprierea căruţei, în
schimb se obişnuise cu mulţimea de
tractoare, care brăzdau cele 25.000 de
hectare ale Câmpiei Boianului, care la
vremea aceea adăpostea 800 de dropii.
Exemplele cu iepurele şi cu dropia pot
fi doar exemple de adaptare “nevo-
ită” la supravieţuire, dar noi le-am
prezentat doar în perspectiva titlului
anunţat.
Faţă de toate cele până acum, exem-
plul cel mai puternic, mai mediatizat şi
mai nedorit, este cel al urşilor din mar-
ginea Braşovului şi a câtorva localităţi
de pe valea Prahovei. Aţi aflat şi aţi
văzut, desigur, imagini televizate cu
urşi – mă sfiesc să-i numesc “gunoieri”
– bântuind pe la marginea cartierului
Rătăcău şi chiar circulând pe străziile
şi bulevardele oraşului. Pentru a nu
mai repeta explicaţia – făcută dealt-
fel prin publicarea în Revista noastră
Naţională de Vânătoare –definim vina
REVISTA AJVPS
certă a omului în această modificare
a comportamentului ursului. Cum?...
Prin degradarea nefastă a biotopului
ursului şi restrângerea acestuia, urma-
tă de restrângerea suprafeţelor în care
să-şi caute în linişte hrana naturală în
pădure şi în umilitoarele resturi azvâr-
lite de către om, care, în extremis, erau
o alternativă la supravieţuire. Mai mult
chiar, oferta iresponsabilă de nimicuri
alimentare, oferite urşilor prin tem-
belismul unor turişti – regret că n-am
găsit alt termen, dar cred că acesta este
foarte potrivit pentru cei care ignoră
insistenţele făcute de a nu oferi urşilor
resturi alimentare, doar de dragul a
câteva “grozave” fotografii – ei bine,
toate acestea au determinat un nou şi
nedorit aspect al comportamentului
ursului, făcându-l ca până la urmă
să pătrundă în “lumea zgomotelor”
produse de oameni. Faţă de acestea,
exemplele cu dihorii, nevăstuicile şi
uneori chiar jderii, care se aciuează
în gospodăriile omeneşti, par lipsite
de semnificaţie majoră. Dar, toate cele
până acum sunt în opinia noastră
exemple ale pătrunderii animalelor în
“lumea zgomotelor” – şi credem că nu
le-am epuizat – datorate, aşa cum am
mai afirmat, nevoii de hrană.
Un al doilea motiv puternic, din
cele enumerate deja, l-am observat
şi reţinut ca atare în cazul cârdurilor
de iernare alcătuite din ciute şi viţei
de cerb, motiv dictat de instinctul de
supravieţuire. Precizăm că observaţiile
au fost făcute în condiţiile specifice
unui judeţ ca cel al Argeşului, cu
mari masive păduroase şi cu localităţi
mai prezente de la nivelul baraju-
lui Vidraru spre sud. Astfel, adesea,
cârdurile de iernare astfel alcătuite
căutau fie vecinătatea oamenilor, fie în
funcţie de situaţia locală, protecţia faţă
de atacurile haitelor de lupi, mai ales
în perioadele în care zăpada căpăta o
crustă de gheaţă la suprafaţă. Aceste
exemplu, poate conferi cerbului-ciu-
telor, speciei în general, putinţa de a
se hotătâ între om şi lup, sperând pro-
tecţie de la cel dintâi. Scepticii, adepţi
ai unei oarecari logici “pur motivată
știinţific”, nu au decât să considere
acest exemplu, REAL dealtfel, ca fiind
izvorât din considerente... afective. Noi
rămânem credincioşi convingerii că în
lumea necuvântătoarelor – bine, nu în
toată acestă lume – există, dincolo de
insticte, ceva care ar putea fi asimilat
cu o motivaţie raţională.
Mitică Georgescu
(continuare în numârul viitor)
11
D IANA 1/2009

În prag de iarnă
Păsările cântătoare, cu minunatele
lor concerte, ne-au părăsit, lăsându-ne
în suflet golul şi regretul fantastice-
lor armonii, simfonii şi orchestre, din
Paradisul încântător al României.
Fermecătoarele peisaje şi privelişti
ale naturii, cu verdele pur al brădetu-
lui, galbenul de pe frunzele carpenului
şi arţarului, portocaliul închis de pe
frunza plopilor, frunzele fagilor înroşi-
te, cireşul sălbatic în roşul de foc, ste-
jarul în cafeniu auriu şi cornul în cuce-
ritorul violet, ambianţa atât de bogată
a culorilor, dispar în plânsul ploilor
reci, valsând, îngândurate, la vânturile,
vijeliile sau furtunile înaripate.
Aceste drame ale naturii fac ca
unele animale sălbatice ca ursul, bur-
sucul şi alte răpitoare să se retragă în
viziunile şi bârlogul lor. Cele rămase
să înfrunte vitregiile naturii vor forma
fauna sălbatică, ce vor contribui la
plăcutele aventuri ale vânătorilor, ce
îsi coboară puşca din cui, atrăgând
cu ea melancolia în sufletul lor, ştiind
bine că frumuseţile şi darurile naturii
din minunatul anotimp al toamnei s-a
sfârşit.
Sentimentele triste, trăite de vână-
tori, odată cu dispariţia liliachiului
brânduşelor, pojarniţei, gura leului,
piciorul cocoşului şi ciocul cocostâr-
cului, sunt înlocuite de eternul tru-
badur ce ne încântă auzul cu al său
ritmic madrigal: cri, cri toamnă gri,
tare-s mic şi necăjit. Prin păduri mai
auzi glasurile stridente ale gaiţelor, rar
darbana ciocănitoarei.
Formele lucrurilor se schimbă, se
mistuie şi se topesc. Umbrele iau forme
de balaur ce se întind şi cuprind văile
şi dealurile într-o mare întunecată.
Cel Atotputernic aprinde milioane
de astre strălucitoare pe bolta cerească
sub straja protectoare a lunii, ce-şi
strecoară razele palide printre ramuri-
le copacilor, ca o navă plină de mistere.
Luna, navă portocalie, îşi urmează
cursul veşnicii sale pribegii.
Clinchetul pârâiaşului din vale
întregeşte vraja nopţii şi a firii.
Vânătorul împăcat cu ziua de
recreaţie, cu o zi de farmece vizuale
şi vrăji auditive, se reîntoarce în ceta-
te, din catedrala naturii, mai viguros,
descătuşat, dornic de aventură, vred-
nic de muncă şi viaţă, ca un fiu cre-
dincios bunului Dumnezeu, conştient
de izvoarele nesecate ale naturii. Cu
binecuvântatele şi numeroasele sale
binefaceri.
Mircea Ionel Pleş

A murit Grigore Vieru

Cu inima adânc îndurerată, Românul pur, prieten poet,

De vestea tragică aflată, Om de omenie, credincios, corect,
Îţi închinăm frate Grigore, Având o unică dorinţă de a trece Prutul!
A noasră şi a Patriei cinstire! Şi lângă Mama Sa să-i fie trupul!

Acum sufletu-Ţi spre cer zboară, Frate de vis şi de năzuinţă,

Lăsând urmaşilor vastă comoară, Vom fi părtaşi l-a Sa dorinţă,
Simbol al renaşterii şi al dreptăţii, Stegarul Românităţii şi a Sa sacră dăruire...
Luptător neînfricat al unităţii! Memoriei Sale, imn de slavă şi iubire!
Mircea Ionel Pleş

12

ASPECTE ALE MITOLOGIEI URSULUI
Fiul lui Kallisto, Arcas, este regen-
tul noului ciclu, când Ursoaica se
transformă în urs şi dobândeşte o
poziţie polară. „Ţara lui Arcas” nu mai
este „ţara mistreţului” şi nici măcar
„ţara lupului”, ci Arcadia, „ţara ursu-
lui”, acea Arcadie căutată de toţi, de la
antici până la ocultiştii moderni, ca o
regiune ideală, asemănătoare cu para-
disul „vârstei de aur” (…)
În Povestea lui Harap-Alb, basm
transmis de Creangă, tatăl-împărat
este ursul, la prima vedere fiind o
indicaţie clară că avem de-a face cu
un ritual al castei războinice. De fapt,
chiar dacă puterea ursului în urma
„revoltei” s-a transmis de-a lungul
veacului, adevărata ierarhie nu a putut
fi înăbuşită. Vedem că împăratul doar
se îmbracă în piele de urs, fiindcă
din punct de vedere simbolic şi el şi
împăratul Verde şi împăratul Roşu nu
sunt decât măşti ale aceluiaşi Împărat,
ale Iniţiatorului suprem - Principiul;
cu alte cuvinte „proba ursului “ este
cea inferioară, aşa cum este şi puterea
temporală în raport cu cea spiritua-
lă. Mai mult decât atât, la Împăratul
Verde eroul parcurge două probe ini-
ţiatice, prin care asimilează puterea
temporală şi autoritatea spirituală,
prima fiind „proba ursului “.
Povestea lui Harap – Alb prezintă
cu insistenţă un simbol particular şi
anume „proba”. De la început craiul
– tată se îmbracă într-o piele de urs,
este adevăratul „ales”, cel calificat
de-a parcurge drumul iniţiatic. Apoi,
în „proba ursului”, Harap-Alb trebu-
ie el însuşi să se îmbrace în piele de
urs ca, după aceea, să fie obligat să
aducă „pielea ursului aceluia cu cap
cu tot”. Pielea implică un simbol vast.
Însemnătatea simbolică a pielii reiese
şi din declaraţia lui Porplyrios3.
În preajma lui Pitagora se mai afla
un tânăr, provenit din Tracia, numit
Zalmoxis. Acest nume îi fusese dat
deoarece a fost învelit într-o piele
de urs. Zalmoxis, învelit în pielea de
urs, apare şi el, precum Harap-Alb, ca
fiul al Ursoaicei şi semnifică evident
supremaţia castei războinice în acel
moment dar nu numai atât.
Cultul ursin este foarte răspândit
în Europa. În Franţa există multe loca-
lităţi care poartă acest nume (oraşul
Orcemont), ba chiar şi un sat Saint-
Ours, a cărui biserică avea odinioară
uşile acoperite cu pielea urşilor vânaţi
în regiune. De asemenea, „tradiţia”
franceză consemnează o dată a cul-
tului închinat ursului care coincide
cu una celebrată la noi : 2 februarie !
(Chandeleur), având aceleaşi valenţe
de previzionare meteorologică: dacă
ursul găseşte soare, el reintră în bâr-
log.
La Muri, lângă Bari, s-au găsit
două statuete de bronz dedicate zei-
ţei ursoaice Artio (arktoi, în greacă).
Statuetele reprezintă o femeie şezând
cu o cupă în mâna dreaptă. În stân-
ga ei se află un fel de altar. În faţa
ei – un stejar din care pare a coborî
un urs mare, ce înaintează spre feme-
ie (de dimensiuni mult mai mici).
Christinger vede în acest grup repre-
zentarea unei uniuni sacre, o hieroga-
mie care, la popoarele Europei antice,
era întruchipată prin răpirea femeii de
către un animal, aici ursul, animalul
nordic (hiperborean).
Mitul apare şi în mitologia greacă,
Kallisto este transformată de Zeus
(înfăţişare Artemis) într-o ursoaică
în amintirea dragostei sale, o trans-
formă pe Kallisto în constelaţia Ursei
Mari, care arată nordul polar. După
Christinger, ursul îndreptându-se spre
zeiţă este un animal ceresc, poate chiar
zeul-Cer însuşi, coborât din arborele
lumii spre a se împreuna şi a fecunda
Pământul-Mumă (sau Fata), mamă a
fiarelor, fructelor şi a abundenţei în
REVISTA AJVPS
calitate de zeiţă Artis, deţinătoarea
cupei şi a coşului4.
Ursul este un animal specific zone- a
lor noastre carpatice, cu păduri întinse
şi neumblate, sau mai puţin umblate
de om. Are nevoie de linişte, de stânci
n
şi arbori dărâmaţi pentru a-şi construi
bârlogul, de desişuri pentru adăpost t
pe timpul zilei şi o sursă de apă în
apropiere. Ursul nu hibernează, aşa
cum se crede; iarna se trage în bârlog,
o
întrucât deplasarea lui când se aşează
zăpada în strat mai gros devine foarte l
anevoioasă. De altfel, ursoaica fată
chiar în timpul iernii. Perioada de
împerechere durează din aprilie până
o
în iunie, durata gestaţiei fiind de 7-8
luni. Ursoaica fată în ianuarie-februa- g
rie, în condiţii grele, când trebuie să
se mulţumească cu propriile rezerve
de hrană acumulate toamna. Masculul
i
e
intră mai târziu în bârlog; dacă iarna
este blândă şi anul a fost bogat în ghin-
dă şi jir, el poate renunţa la adăpost. În
schimb, femela intră întotdeauna în
bârlog, părăsindu-l în martie-aprilie,
în funcţie de mersul vremii. Dacă nu
au fost deranjaţi, urşii îşi păstrează
bârlogul mai mulţi ani; în caz contrar,
îl strică.
1. Elena, Niculiţă Voronca, Datele şi
credinţele poporului român, I, Cernăuţi,
1903, p. 316
2. Mircea Tămaş, Cu moartea pe moarte
călcând, Timişoara, Rose-Cross Book,
2003, p. 13
3. id., ibid., p. 142
Gheorghe SECHEȘAN
13
D IANA 1/2009
Lipsa furajelor în timpul celor 3
luni de iarnă are ca rezultat un procent
ridicat al pierderilor prin mortalitate.
Spre deosebire de mamifere, păsă-
rile au nevoie de mai multe calorii pe
kg / viu, necesare menţinerii funcţiilor
vitale pentru supravieţuire. Consumă
c mai multă energie şi în repaus faţă de
mamifere. De reţinut faptul că tem-
peratura medie a diferitelor specii de
păsări este cuprinsă între 38° – 44° C.
o În consecinţă, pulsul are o frecvenţă
mai mare, la fel respiraţia mai efici-
entă, în raport cu nevoia de energie.
Concentraţia de zahăr în sânge mai
n Păsările au o rezistenţă
s scăzută la „înfometare”
t în timpul iernii!
a ridicată se asigură prin oferta trofică
energizantă administrată în hrănitori
şi în locuri de hrănire de către cei care
t administrează terenurile de vânătoare.
Pentru menţinerea constantă
a temperaturii corpului, păsările au
nevoie în mod susţinut de energie
ă conform profilului metabolic al vâna-
tului cu pene, deosebit faţă de mami-
fere care au rezistenţă mai mare la
înfometare.
r Energia necesară poate fi dobândi-
tă prin oferta trofică cu conţinut ridi-
cat de substanţe energizante. Fructele,
seminţele din flora spontană sunt
i sărace în hidraţi de carbon şi grăsimi,
fiind necesară hrănirea suplimentară
cu seminţe de mei, spărtură de grâu,
boabe de soia, porumb, floarea soare-
lui, etc. în raport cu speciile de păsări
aflate în zonă.
foto 2
14
Există observaţii care susţin că,
în fondurile de vânătoare cu un
număr aproape de optim a fazanilor,
numărul potârnichilor scade în mod
constant. Ambele specii fiind gra-
nivore, sedentare, apare concurenţa
biologică. Fazanul deşi nou venit în
nişa potârnichii fiind mai puternic
şi mai agresiv, se pare că a câştigat,
dominând spaţiul vital al potârni-
chii. Această concurenţă biologică se
manifestă atât prin diminuarea ofertei
trofice a potârnichii, cât şi în alegerea
locurilor favorabile depunerii ponte-
lor. La aceasta se adaugă şi agresivita-
foto 1
foto 3
tea cocoşilor de fazani asupra pontelor
potârnichii.
Fazanul de vânătoare provine din
amestecul prin hibridare a mai mul-
tor subspecii, cu o mare varietate,
devenind poligam deşi la originea lui
asiatică a fost monogam. Se pare că
şi această însuşire comportamentală
a fost favorabilă „împământenirii” în
acest areal a fazanului.
Monogamia potârnichii în spaţiul
ei vital nu se modifică şi pentru că în
acest spaţiu îşi are originea, provenind
înaintea fazanului, din sud – vestul
asiei ca specie de sine stătătoare.
Revenim la adevărul că păsările
în general traversează dificil anotim-
pul rece geros, fără o ofertă trofică
energizantă (se ştie că nici o specie de
păsări nu îşi asigură rezerve de furaj
depozitat pentru iernat).
În ce priveşte nevoia de hrană
pentru a rezista la foame în timpul
iernii a păsărilor, în raport cu greu-
tatea lor corporală există deosebiri
importante. Astfel, o mierlă în greu-
tate de 10 g, greutate vie are nevoie
zilnic de 3,5 g = 35 % din greutatea
ei. O pasăre cu greutatea corporală
de 1000 g are nevoie de 40 g hrană,
de 4 ori mai mult decât o mierlă, dar
numai 4 % raportat la greutatea sa
corporală. (E. Bessel, 2007) Păsările
cu cât sunt mai mici în greutate cu
atât, procentual, au nevoie de mai
multă hrană şi invers.
Potârnichea începând din luna
august până în luna noiembrie, creşte
în greutate cu 10 %, datorită acumulă-
rii de grăsime pentru iernat, în cazul
în care există oferta trofică necesară.
Comportamentul păsărilor în
general este favorabil economisirii
de energie. Se mişcă mai puţin şi stau
cu penele zburlite pentru a asigura
un strat izolator împreună cu aerul
(foto 1). Petru a se feri de vânt, se
adăpostesc în perdelele de protec-
ţie, în remize arboricole etc. (foto
2). Potârnichile se adăpostesc şi în
depresiuni ale solului (foto 3), sau
sub zăpadă. (la fel cocoşul de mestea-
căn). Este deosebit de important a se
asigura potârnichilor hrană adecvată
energizantă, pentru ca perechile bine
dezvoltate să reziste, asigurându – se
astfel reproducerea. Pe lângă hrăni-
rile suplimentare la toate speciile,
păsărilor le trebuie asigurată liniştea,
contribuind astfel la economisirea
energiei pe timpul iernii.
Ştefan Polverejan

Iepurele de câmp
Oscilaţii privind densitatea
efectivelor în fondurile
de vânătoare
În terenurile de vânătoare din zona de șes şi colinară, iepurele
de câmp constituie vânatul de bază. Deşi este cel mai îndrăgit
dintre speciile de interes vânătoresc suportă o presiune biologică
accentuată, mai ales în anumite zone, sub influenţa unor factori
limitativi. Unii dintre aceşti factori sunt cunoscuţi, asupra lor
omul putând acţiona, existând însă şi factori a căror acţiune e greu
de prevenit contribuind la diminuarea densităţii în anumite zone
din cadrul unei regiuni, a iepurilor de câmp.
Se cunoaşte faptul că, la o specie de animale, în cadrul ei, pot
apare densităţi diferite dacă în populaţie nu există structuri de
spaţiu vital şi social fixe, favorabile. În asemenea caz specia sau
populaţia devine foarte flexibilă (adaptabilă)(dr. Manfred Pegel,
2005). Aceste însuşiri biologice există şi la iepurele de câmp,
putând trăi pe o suprafaţa de 20-30 ha, iar alteori are nevoie de
mai multe sute de hectare. În prezent se cunoaşte faptul că între
locul de stat ziua şi locurile de hrănire poate fi distanţă de 2-3
km, fapt demonstrat cu ajutorul microcipurilor. La adulţi acestă
flexibilitate este favorabilă pentru reproducţie în cazul densităţii
reduse. Iepurii tineri nu au această flexibilitate. De remarcat fap-
tul că în cazul unei densităţi mici iepurele trăieşte singur sau în
număr foarte redus. În cazul unei densităţii mai mari are tendiţa
formării de grupuri.
Iepurele de câmp nu-şi apără teritoriul, putând exista toleran-
ţă ridicată în acest sens. Rivalităţi există în perioada împerecheri-
lor, fără a avea motivaţie de teritorialitate.
Iepurii tineri, de regulă, nu pleacă din teritoriu când devin de
sine stătători în cazul unei densităţi scăzute, păstrându-şi zona
în cadrul unui teren cu suportabilitate ridicată crescând astfel
densitatea. Această refacere misterioasă a densității efectivului de
iepuri de câmp a fost observată și în cadrul fontului de vânătoare
52 Jebel – Clubul Timişoara, în sezonul de vânătoare 2007-2008,
cu două sezoane în urmă observându-se o densitate scăzută faţă
alte zone ale fondului, s-a hotărât oprirea vânătorii pe o suprafaţă
de aproximativ 500 ha. În urma supravegherii zonei, vânătoarea
fiind oprită, densitatea a revenit la nivelul mediei fondului amin-
tit, demonstrându-se faptul că pe lângă prolificitatea proverbială,
iepurele de câmp are şi o flexibilitate biologică deosebită. Pentru
creşterea densităţii, factorii alimentari joacă un rol fundamental
REVISTA AJVPS
în existenţa iepurilor de câmp, întrucât reprezintă sursele de
energie şi a substanţelor plastice necesare proceselor de creştere,
dezvoltare şi înmulţire.
Iepurele de câmp are nevoie de ocrotire tot mai mult, întrucât în
ultimele decenii suportă o presiune biologică tot mai accentuată.
Dintre factorii limitativi ai înmulţirii iepurilor de câmp, de
altfel bine cunoscuţi, putem enumera:
Biotopul (spaţiul vital) asigură toate condiţiile necesare
supravieţuirii, reproducerii şi hrănirii iepurilor de câmp în terenul
de vânătoare. Acest spaţiu trebuie să asigure casa, masa şi liniştea
în concordanţă de nevoile biologice ale acestei specii. Cel mai bun
spaţiu vital pentru iepure este... câmpia. În acest cadru solul pre-
ferat este cel mai permeabil, umiditatea favorizând apariţia coc-
cidiozei şi a altor afecţiuni care decimează puietul acestei specii.
Iepurele preferă parcelele mici în exploatare agricolă, dar datorită
flexibilităţii se adaptează şi la monocultură, găsind suficientă floră
spontană pe marginea canalelor, a drumurilor şi a unor suprafeţe
mici necultivate.
Vremea. Ploile reci, dacă durează 3-4 zile consecutiv, dăunea-
ză puilor proaspăt fătaţi, care mor lipsind funcţia de termoreglare
în prima săptămână de viaţă. Seceta este mai bine suportată de
către iepurele de câmp datorită particularităţilor sale biologice.
Prădătoarele. Iepurele de câmp este poate cel mai oprimat de
un număr foarte mare de prădători în terenurile nesupravegheate,
rău gospodărite. (Ne)oamenii, câinii hoinari, lupii, râşii, vulpile,
jderii, ciorile grive, corbii etc, prădează un mare număr de puiet.
Iepurii adulţi cad pradă vulpilor mai ales iarna, când zăpada este
mare, câinii hoinari distrug un număr mare de iepuri, influenţând
negativ în mare măsură densitatea iepurilor.
Bolile. Densitatea scăzută poate fi în anumiţi ani, datorită
bolilor infecto-contagioase şi parazitare. Pasteureloza, bruceloza
şi pseudo-turbeculoza, bolile virotice; dintre parazitoze cocidioza,
strongilatozele pulmonare etc. reduc drastic densitatea iepurilor.
Sunt şi alţi factori necunoscuţi care contribuie la scăderea densi-
tăţii efectivelor de iepuri de câmp. Populaţiile de iepuri în natură
au variaţii ciclice, după unii din zece în zece ani. Aceste variaţii
nu se datorează numai climei, prădătoarelor sau bolilor, ci şi altor
factori necunoscuţi.
Vânătoarea. În cazul vânătorilor la iepuri se interzice vânarea
de două ori pe aceaşi suprafaţă de teren, în acelaşi an, protejând
astfel marca necesară reproducerii în anul următor. Este lipsită de
etică împuşcarea iepurilor în cârtog. Se impune folosirea numai
a muniţiei adecvate speciei, evitându-se rănile la mare distanţă.
Combaterea braconajului susţinut, precum şi observarea fiecărui
factor care afectează înmulţirea iepurelui de câmp constituie un
imperativ al zilelor noastre.
Ștefan POLVEREJAN
15
D IANA 1/2009
Căderea coarnelor la cervide
C
erbul carpatin, specie
emblematică a codrilor,
munţilor Carpaţi, deosebit
de valoroasă şi râvnită de vânători,
în special taurii datorită frumuseţii
coarnelor.
Se cunoaşte faptul că una din însu-
şirile specifice cervidelor este căderea
anuală a coarnelor. Începând de la
vârsta de doi ani şi jumătate, din
luna februarie şi până la începutul
lunii aprilie, cerbii „lapădă” coarne-
le în funcţie de vârstă. Cerbii mai
bătrâni lapădă coarnele mai repede, în
luna februarie, comparativ cu cei mai
tineri, în martie – aprilie.
Despre coarne se crede uneori în
mod eronat, că sunt folosite de cerbi,
ca armă de apărare. Dovadă că rolul
foto1
foto 2
foto 3
16
coarnelor la cerbi ca armă de apărare
contra prădătorilor este supraestimat
o constituie lipsa coarnelor la ciute.
Apărarea în cazul atacului prădători-
lor, o constituie fuga la ambele sexe şi
simţurile foarte dezvoltate (văz, miros,
auz). Prăjinile foarte puternice (grele)
a taurilor, în anumite situaţii pot fi
o povară în afara perioadei rutului.
Coarnele sunt foarte importante pen-
tru vânători, ca trofee, iar în timpul
rutului pentru selecţie naturală, tau-
rii viguroşi apărându-şi haremul de
intruşii mai slabi, nevolnici, transmi-
ţând vigoare în descendenţă. În func-
ţie de aceste considerente se stabilesc
planurile de vânătoare.
Coarnele sunt un produs de mediu.
Coarnele sunt de fapt oase în afara
corpului masculilor (taurilor), care
cad. (Caroline Schnit, 2008. Polonia).
Căderea coarnelor începe cu apa-
riţia celulelor mari şi moi, între ciotul
care rămâne şi restul coarnelor care
cad. Celulele respective formează un
strat intermediar, care nu mai rezistă
greutăţii coarnelor. Coarnele căzute
se găsesc în locurile de hrănire; cade
unul sau pot să cadă ambele deodată
(foto 1). Din cilindrul frontal rămas
urmeză să crească noile coarne, creş-
tere care durează 120 – 130 de zile
(foto 2).
Pierderea coarnelor duce la nesi-
guranţa de sine a taurului. În timp
îşi revine obişnuindu – se cu această
stare.
Pierderea coarnelor nu duce însă
şi la pierderea „rangului” în teren.
Aceasta confirmă faptul că rangul
de taur dominant depinde de vârstă,
experienţă şi de personalitatea cer-
bului.
Coarnele cu multe ramificaţii sunt
grele şi nu au nici un rost iarna, nefi-
ind folosite ca arme în potriva prădă-
toarelor. Dacă natura ar fi dat coarnele
pentru apărare ca şi la bovine, şi ciute-
le ar fi avut coarne.
Pentru spaţiul vital al cerbului
carpatin „vigilenţa” ajutată de simţuri
precum şi fuga plus saltul sprinten
peste desişuri sunt salvatoare.
Iarna coarnele rămuroase ar stân-
jeni trecerea prin desişuri şi arborete
sau saltul sprinten salvator.
În cadrul speciei pot exista lupte
între indivizii din acelaşi cârd. În spe-
cial între femele pot exista lupte, ata-
cându – se cu membrele anterioare şi
cu gura.
În perioada când coarnele sunt în
creştere taurii se feresc întrucât coar-
nele fiind moi şi foarte dureroase la
atingerea de arbuşti sau între indivizii
din acelaşi cârd.
De remarcat faptul că după pier-
derea coarnelor, masculii rămân în
cadrul cârdului până în perioada rutu-
lui, existând o totală indiferenţă sexu-
ală în timpul creşterii coarnelor. Viţeii
rămân cu mamele lor în cârd pănă
primăvara, fiind purtaţi şi învăţaţi să
evite pericolele.
Coarnele căzute în pădure şi găsite
de către vânători sau pădurari, sunt de
obicei analizate privind valoarea trofe-
ului, consemnându – se zona unde se
presupune că poate fi întâlnit cerbul.
Din coarnele „lăpădate” se pot
confecţiona diferite obiecte de artă,
fiind foarte rezistente ca materie primă
(foto 3).
Ştefan Polverejan

Î
n data de 05-06 2008 a avut loc la Timișoara prima
expoziție regională de evaluare a trofeelor de căpri-
or din România ținută sub egida C.I.C. (Consiliul
internațional al vânătorii și al protecției vânatului). Scopul
acestui eveniment a fost de a scoate la lumină trofee de foar-
te bună calitate, care în lipsa unor expoziții naționale din
ultimii ani nu au avut ocazia să fie evaluate și admirate de
catre vânătorii pasionați de la noi din țară. Pregătirea acestei
expoziții a început cu un an înainte, iar comitetul clubului
de vânătoare Timișoara a tratat cu foarte multă seriozitate
acest eveniment, fiecărui membru revenindu-i câte o sarcină
organizatorică în acest sens.
Arbitrii care ne-au onorat cu prezența la această expoziție
au fost colegii noștrii din Serbia, motivul aducerii lor aici
fiind numeroasele expoziții pe care le organizează în țara lor
și pozițiile domniilor lor din ierarhia organizatorică a C.I.C.
De asemenea la acest eveniment AJVPS Timis a invitat să i
se alăture în organizare și colegii de la Direcția silvică Timiș,
Liceul silvic din Timișoara cât și Facultatea de silvicultură
din cadrul USABT. Am rămas plăcut surprinși de conduce-
rea Facultății de silvicultură reprezentată prin
D-l decan Lăzureanu Aurel care la solicitarea
D-lui Crăciunescu Adam, profesor de cinege-
tică în cadrul facultății, ne-au pus la dispoziție
spațiul pentru desfășurarea expoziției cât și
aportul studenților de la silvicultură care
ne-au sprijinit în decorarea expoziției.
Delegația din Serbia a fost condusă de D-l
Milorad Perovici, proaspăt ales anul acesta
REVISTA AJVPS
ca vicepreședinte al C.I.C. în congresul anual al C.I.C. care
a avut loc la Maraches. Arbitrii care au evaluat trofeele la
această expoziție au fost din partea Serbiei: Aleksander
Ceranici, vicepreședinte al comisiei internaționale de eva-
luare a trofeelor din cadrul C.I.C., și Ivan Palometa arbitrul
acreditat C.I.C, iar din partea României: Mariș Cosmin,
arbitru asistent C.I.C.
Metoda de evaluare folosită a fost cea volumetrică (prin
scufundarea trofeului sub apă până la nivelul rozetelor),
aceasta fiind cea mai exactă evaluare a unui trofeu, mulți
vânători fiind mirați de diferențele mari de punctaj dintre
punctajul obținut de ei anterior prin metoda cu coeficient
și cea actuală volumetrică. În cele 2 zile au fost evaluate 160
de trofee, bilanțul fiind de 30 medalii de aur, 42 de argint
și 46 de bronz, celelalte fiind sub limita punctajului pentru
o medalie. De asemenea s-au prezentat și câteva trofee
excepționale de selecție care au făcut deliciul publicului și
care ne-au ajutat să explicăm presei care a venit în număr
mare că vânătorii nu sunt niște “criminali”, ci rolul nostru
este de a scoate aceste exemplare de la reproducție pentru
că și căpriorii de bună calitate să ajungă să se reproducă și
astfel să avem generații de cervide cu gene de foarte bună
calitate pe viitor.
Concluzia finală la care s-a ajuns după evaluarea tuturor
trofeelor a fost că aproape 80% din trofeele prezentate și
care multe din ele au obținut medalii de aur au fost recol-
tate prematur la vârste cuprinse între 3-5 ani, lucru care se
reflectă în calitatea personalului care însoțește vânătorii și
care trebuie educat și pregâtit pe viitor ca astfel de lucruri
să nu se mai întâmple. Recoltarea prematură a unui trofeu
care la vârsta de 3 ani a atins punctajul de aur face ca atât
filiala în zona căreia a fost recoltat trofeul să piardă cât și
vânătorul care ar fi obținut un trofeu mult mai bun peste
câțiva ani.
Considerăm că expoziția a avut efectul scontat, acela de
a ambiționa vânătorii să găsească cele mai bune trofee și să
le și prezinte celorlalți vânători cât și de a da un impuls altor
colegi de ai noștri din țară de a începe astfel de evenimente
în zona lor, noi luând deja hotărârea ca această
expoziție să fie una anuală la Timișoara
și poate chiar să organizăm pe viitor
expoziția națională de evaluare a trofee-
lor de vânătoare aici la noi în Banat.
Cosmin MariȘ
17
D IANA 1/2009
Despre hrănirea complementa
H
rana complementară, la
modul general, este hrana
pe care noi ca gospodari ai
fondurilor de vânătoare o recoltăm și
o depozităm în decursul anului, adică
la timpul potrivit, tocmai pentru a fi
servită în timpul iernii vânatului, când
acesta nu-și mai poate asigura necesa-
rul de hrană naturală din teren, fie din
cauza limitării cantitative a acesteia fie
din motive de accesibilitate la aceasta,
și așa limitată. Se mai numește hrană
complementară și din cauză că este
hrana care este administrată în com-
pletarea celei pe care vânatul o mai
găsește singur în teren.
Deoarece atât sub aport sezonier,
stațional, cantitativ, calitativ cât și ca
valoare nutritivă necesitațile de hrană
ale vânatului sunt diferite, hrana com-
plementară ar trebui să fie cam aceeași
cu hrana pe care vânatul și-o ia din
teren, în funcție de necesitățile lui
fiziologice la un moment dat. Fiindcă
nu cunoaștem aceste necesități decât
în linii mari, prin furajele pe care
le administrăm încercăm să acope-
rim într-un procent cât mai ridicat
nevoile de hrănire vitale ale vânatului.
Necesitățile de hrană ale vânatului sunt
18
diferite din cauza ciclului biologic la un nitori. Sunt hrănitori pentru vânat,
moment dat, a indivizilor populației, a construcțiile sau amenajările acope-
asociațiilor vegetale existente în teren, rite sub care se pune hrana, pentru
a preferinței pentru consumul anumi-
tor plante și al condițiilor atmosferice
care condiționează cantitatea de hrană
naturală cât și accesibilitatea vânatului
la aceasta. Pentru că gradual odată cu
înaintarea în iarnă cantitatea de hrană
scade, uneori din cauza stratului de
zăpadă, devenind și mai greu accesi-
bilă, cu atât mai mult este nevoie să
introducem hrana suplimentară. Nu se
poate vorbi de anumite cantități, rații
exacte pentru toți anii și pentru toate
terenurile din rațiuni arătate mai sus.
Totuși aceste rații se calculează pe cap
de individ, ele sunt orientative și ser-
vesc la calcularea necesarului de hrană ca aceasta să fie protejată de ploi sau
pentru toate speciile de vânat existen- zăpezi. Stațiunea de hrănire este un loc
te pe un anumit fond de vânătoare de hrănire dotat cu unele instalații mai
în vederea realizării aprovizionării cu mult sau mai puțin complicate, de care
furajele necesare. Este bine să realizăm se folosește vânatul în cursul iernii,
aceste stocuri deoarece nu știm cât de și sunt amplasate în anumite puncte
grea va fi iarna ce va veni. dinainte stabilite. Punctele de hrăni-
În continuare vom arăta care sunt re sunt locurile unde hrana se pune
cele mai importante furaje folosite direct pe teren neacoperită, de exem-
în hrănirea vânatului, conservarea și plu legarea unor sarcini de fân în jurul
păstrarea acestor furaje, cât și modul unui arbore, punerea de grăunțe în
de administrare al acestora la hră- mărăcini după ce a fost curățită zăpada

ară a vânatului pe timp de iarnă
etc. Ca principiu general depozitarea
și păstrarea hranei se face astfel încât
aceasta să fie ferită de intemperii cât
și de accesul rozătoarelor. Hrănitorile
se amplasează acolo unde în fiecare
iarnă se concentrează vânatul, cel ce
gospodărește terenul cunoaște foarte
bine aceste locuri. Locurile să fie înso-
rite și să permită vederea foarte bună
în împrejurimi deoarece astfel, vânatul
poate observa prezența eventualilor
prădători. Este mai bine ca hrănitorile
să fie multe și mici decât rare și mai
mari pentru că astfel se evită: concen-
trările mari de vânat din jurul acestora,
înlăturarea exemplarelor tinere de la
hrană de către indivizii mai puternici,
propagarea eventualelor boli, crearea
pagubelor în plantațiile tinere, livezi
de pomi etc. În cele ce urmează ară-
tăm câteva particularități la hrănirea
complementară a vânatului din zona
de câmpie.
În terenurile preponderent agricole
hrana complementară este necesară
acolo unde numai culturile de grâu,
orz și eventual rapiță, nu pot asigura în
totalitate necesitățile de hrănire a anu-
mitor specii de vânat cum sunt faza-
nul și potârnichea, și unde vegetația
rămasă și pâlcurile de hrană existen-
te, constituite din plante ierboase și
arborescente, este insuficientă pentru
a întreține pe timpul iernii în condiții
fizice acceptabile stocurile de vânat.
O altă cauză a necesității distribuirii
hranei în acest spațiu sunt intemperiile
iernii, grosimea stratului de zăpadă,
poleiul și gerul fac ca, chiar în cazul
existenței anumitor culturi agricole,
de întindere mai mare sau mai mică,
vânatul să nu poată ajunge la acestea,
fiind astfel în imposibilitatea de a se
hrăni.
În spațiul agricol hrana se adminis-
trează așa cum am mai arătat la puncte
de hrănire și hrănitori. Este bine ca
hrănirea să fie începută încă din luna
noiembrie, la început în cantități mai
mici apoi într-un procent mai ridicat,
în funcție de mersul vremii. Pe lângă
că hrănim propriu zis vânatul, îl și
obișnuim cu aceste locuri. La punctele
și stațiunile de hrănire este de preferat,
să servim vânatului hrana la care acesta
pentru a o consuma să fie obligat să
depună un efort oarecare, și anume
porumb direct pe coceni cu sau fără
pănușe, păioasele ca ovăz, grâu, secară
în snopi netreierate, cu scopul de a
menține vigoarea și caracterul sălbatic
al vânatului, iar pe de altă parte de
a determina consumarea progresivă a
furajelor prelungind în timp și fixarea
pe loc a stocurilor de vânat. Hrănitorile
se aprovizionează cu furaje clasice ca
fân din baloți sau vrac, porumb, gozuri
de cereale, furaje suculente sau concen-
trate etc. Sărăria se amplasează în jurul
acestor locuri.
Câteva dintre cele mai importante
furaje folosite la hrănirea complemen-
tară a vânatului:
Fânul de lucernă, Medicago sativa,
conținut mare în proteine (12,1%)
și săruri minerale dă o producție de
15.00-40.000 kg masă verde, respec-
REVISTA AJVPS
tiv 5.500-7.000 kg fân. Se recoltează
când planta a înflorit doar parțial.
Trifoiul roșu, Trifoilum pretense,
dă 3.000-5.000 kg fân/ha cu un
conținut de 12% proteine.
Sparceta, Onobrichis viciifolia, valoare
nutritivă de 10-15% proteine, rezis-
tă bine la secetă și îngheț, dă 3.000-
6.000 fân/ha.
În toate cazurile este recomandabil
ca planta din care se va produce fân să
fie recoltată la timpul potrivit și anume,
atunci când plantele au început să înflo-
rească, să fie uscat corespunzător pe
capre sau garduri de lemn și depozitat
în condiții care să nu producă depreci-
rea acestuia, în căpițe sau fânare.
La furaje concentrate amintim
porumbul, grâul, ovăzul, sorgul, meiul,
hrișca, plante cunoscute care nu au
nevoie de o prezentare amănunțită.
Suculente: cartoful, sfecla de zahăr,
sfecla furajeră, morcovul furajer, guliile
furajere importante prin conținutul lor
în proteine, zaharuri, amidon etc.
Frunzarele, foarte bogate în substanțe
minerale ca azot, fosfor, potasiu, cal-
ciu, mangan, se confecționează în luna
mai, recoltându-se dimineața sau spre
seară și se usucă la umbră, sunt mai
bine consumate dacă sunt stropite cu
o saramură de sare. Cele mai valoroase
specii arbustive pentru confecționarea
frunzarelor sunt: teiul, frasinul, salcia,
ulmul, plopul tremurător, mesteacănul,
sangerul, cornul, jugastrul, salcâmul,
carpenul, murul etc.
Cele arătate mai sus sunt doar câte-
va considerații referitoare la hrănirea
vânatului pe care dacă dorim să-l avem
trebuie să-l iubim și îngrijim, în special
atunci când are mai mare nevoie de noi.
Dan Condrea
19
D IANA 1/2009
Doresc să continui prezentarea
actelor normative care au intrat în
vigoare în anul 2008 şi care ar trebui
cunoscute de un număr cât mai mare
de vânători.
Aşa cum am promis, o să revin
asupra Ordinului nr. 353/2008, al
ministrului agriculturii şi dezvoltării
rurale, privind autorizarea, organiza-
rea şi practicarea vânătorii, şi anume
o să fac referire la subcapitolul III
I N T E R E S VÂ N ĂT O R E S C I I
– reguli de prevenire a accidente-
lor în timpul practicării vânătorii
şi obligaţii ale organizatorilor şi ale
vânătorilor. După cum se ştie, îna-
intea începerii oricărei acţiuni de
vânătoare, organizatorul are obligaţia
să facă instructajul pentru prevenirea
accidentelor în timpul vânătorii.
Normele care trebuie cunoscute
şi respectate, în lumina ordinului mai
sus amintit, sunt:
Art. 34. – Se interzice organiza-
rea vânătorii în condiţii de furtună,
precum şi urmărirea vânatului mare
rănit (urs, mistreţ) în condiţiile lipsei
de vizibilitate.
Art. 35. – (1) Arma de vânătoare
se foloseşte pe fondurile de vânătoare
numai pentru recoltarea vânatului şi
combaterea dăunătorilor vânatului.
În afara fondurilor de vânătoa-
re arma se transportă descărcată şi
introdusă în toc.
Art. 36. – (1) Muniţia trebuie să
fie corespunzătoare tipului şi calibru-
lui armei utilizate, categoriei speciei
de vânat care trebuie recoltat.
DE
Se interzice utilizarea alicelor cu
diametru mai mare de 5 mm.
Art. 37. – La vânătoare se vor
folosi numai armele care sunt în stare
de funcţionare.
L E G I S L AT I V E
Art. 38. – (1) Se interzice folosirea
armei pentru sprijin sau pentru lovi-
rea vânatului rănit.
(2) Se interzice lovirea armei de
arbori, stânci sau alte obiecte dure.
Art. 39. – În timpul odihnei, arma
va fi descărcată şi aşezată numai în
locuri care oferă o bună stabilitate.
Art. 40. – Se interzice îndreptarea
armei spre alte persoane, chiar dacă
aceasta este descărcată.
Art. 41. – (1) Cartuşele care
rămân blocate pe ţeavă se scot cu
instrumente adecvate.
(2) În caz de rateu, arma nu se
A PA R I Ţ I I
va deschide imediat, se va aştepta cu
ţeava îndreptată în jos timp de apro-
ximativ un minut.
Art. 42. – Se interzice punerea
mâinii pe gura ţevii.
Art. 43. – Organizatorii acţiu-
nilor de vânătoare au următoarele
obligaţii:
20
să aibă asupra lor autorizaţia de
vânătoare colectivă tip A sau, după
caz, tip B, completată corect;
să verifice la toţi vânătorii parti-
cipanţi, permisul de armă, permisul
de vânătoare sau ordinul de serviciu,
armamentul, muniţia şi asigurarea
obligatorie împotriva accidentelor;
să efectueze instructajul pentru
prevenirea accidentelor;
să prezinte vânătorilor principalele
reguli de practicare a vânătorii, spe-
ciile de vânat în care se poate trage,
numărul de exemplare permis a se
vâna şi altele asemenea;
să informeze şi să instruiască vână-
torii asupra semnalelor sonore – de
începere şi de încetare a goanei, utili-
zate în timpul vânătorii;
să informeze vânătorii şi gonaşii
asupra pericolelor care pot fi întâlnite
pe terenul de vânătoare – zone abrup-
te, stâncării, grohotişuri, ape curgă-
toare, canale, mlaştini, arbori aninaţi,
zone de formare a avalanşelor;
să interzică exercitarea vânătorii de
către persoanele aflate în stare de ebri-
etate, precum şi consumul de alcool în
timpul vânătorii;
să stabilească amplasarea vânăto-
rilor în stand şi să informeze fiecare
vânător asupra poziţiei ocupate de
vecini şi, în funcţie de situaţie, asu-
pra poziţiei vânătorilor amplasaţi pe
flancuri;
să stabilească direcţiile şi unghiu-
rile de tragere, reperele între care se
permite tirul, precum şi interdicţiile
de tragere, în funcţie de amplasarea
vânătorilor în ştanduri;
să stabilească componenţa echi-
pelor de gonaşi şi conducătorii aces-
tora, în funcţie de tipul de vânat, şi
să îi instruiască asuprea modului de
desfăşurare a fiecărei goane, pentru
vânătorile colective la goană;
să interzică folosirea altor câini,
în afara celor din rasele admise la
vânătoare;
să anunţe prin semnale sonore
începerea şi încetarea goanei, precum
şi a tirului;
să conducă vânătorii în fondul
de vânătoare numai dacă posedă
asigurare împotriva accidentelor de
vânătoare şi dacă autorizaţia, permisul
de vânătoare, legitimaţia de membru
al unei organizaţii vânătoreşti, per-
misul de armă şi armamentul sunt
regulamentare;
să completeze cu pix rezultatele
înregistrate de fiecare vânător, la fieca-
re acţiune organizată în baza autoriza-
ţiei de vânătoare;
să crotalieze şi să înscrie în autori-
zaţia de vânătoare individuală vânatul
împuşcat şi numărul crotaliei, imediat
după ce acesta a fost recuperat, înainte
de a părăsi fondul de vânătoare;
să excludă vânătorii care nu res-
pectă regulile privind organizarea şi
practicarea vânătorii în timpul în care
se află în fondul de vânătoare;
să constituie echipe pentru urmă-
rirea vânatului mare rănit;
să organizeze şi să supravegheze
transportul vânatului mare împuşcat
până la mijlocul de transport.
Art. 44. – Persoanele autorizate
să practice vânătoarea individual, la
fiecare ieşire în teren, au următoarele
obligaţii:
să prezinte organizatorului auto-
rizaţia de vânătoare, permisul de
vânătoare;
permisul de armă sau, după caz,
ordinul de serviciu, crotaliile cores-
punzătoare şi asigurarea obligatorie
împotriva accidentelor;
să se prezinte cu armament şi
muniţii care trebuie să aibă caracte-
risticile necesare pentru împuşcarea
exemplarului din specia înscrisă în
autorizaţia de vânătoare, în conformi-
tate cu prevederile legale în vigoare, şi
să le prezinte organizatorului pentru
control;
la vânătoarea de selecţie vor trage
numai în exemplarul indicat de orga-
nizator ;
la urs, cerb comun, cerb lopătar,
capră neagră vor folosi numai arme
cu ţevi ghintuite şi cartuşe cu glonţ,
în conformitate cu reglementările
în vigoare, iar la mistreţ, căprior şi
muflon se pot folosi şi arme de vână-
toare cu ţeava lisă, însă numai cu
muniţie cu proiectil unic;
înainte de a se încărca arma se
verifică şi se curăţă ţevile de even-
tualele depuneri de frunze, pământ,
zăpadă, etc.;
încărcarea armei se face la locul
de vânătoare, după ce se asigură că
pe direcţia de tragere nu se află alte
persoane;
încărcarea armei basculante se face
cu ţevile îndreptate în jos, închiderea
realizându-se prin ridicarea patului;
carabinele se încarcă ţinându-se cu
ţeava în sus;
imediat după încărcare arma tre-
buie asigurată;
arma se poartă în mână sau pe
umăr, asigurată până la identificarea
vânatului înainte de acţionarea sigu-
ranţei şi declanşarea focului asupra
vânatului, vânătorul se va asigura că
pe direcţia lui de tragere nu sunt per-
soane;
declanşarea focului se va face
numai după identificarea clară a vâna-
tului;

declanşarea focului asupra vâna-
tului în mişcare pe jos, la ridicare sau
în zbor;
se va face numai după asigurarea
că prin ricoşare nu pot fi provocate
accidente;
când se utilizează barca, vânătorul
se va aşeza cu spatele la barcagiu şi va
ţine arma îndreptată în sus; tirul este
permis numai în faţă şi lateral;
vânătorile la urşi la nadă se vor
realiza numai din observatoare des-
chise, în prezenţa personalului tehnic
de specialitate al gestionarului;
vânătorul trebuie să cunoască
amplasarea observatoarelor, a locu-
lui unde este expusă hrana şi să fie
dotat cu armă cu glonţ de calibru
corespunzător;
se interzice apropierea vânătorului
de locul unde este amplasată nada;
declanşarea focului din observa-
tor se va face numai după identificarea
precisă a vânatului;
personalul care aprovizionează
locul de nadă cu hrană va avea asupra
sa armă cu glonţ sau cartuş cu proiectil
unic, încărcată şi asigurată.
Art. 45. – La vânătorile colecti-
ve, vânătorii au obligaţia să respecte
următoarele reguli:
deplasarea vânătorilor în teren,
între goane, se va face în linişte şi în
şir indian;
la aşezarea în stand, fiecare
vânător trebuie să cunoască locul de
amplasare a vecinilor;
este interzisă schimbarea locului
indicat de organizator;
este interzis consumul de bău-
turi alcoolice în timpul acţiunii de
vânătoare;
încărcarea armei se va face numai
în ștand, după ce vânătorul şi-a ocupat
locul indicat de organizator;
arma se descarcă în ștand după
semnalul de încetare a goanei;
este interzisă părăsirea ştandului în
timpul vânătorii;
urmărirea vânatului rănit se face
după încetarea goanei şi numai cu
aprobarea organizatorului;
se execută foc în vânat doar după
ce acesta a fost foarte bine identificat
şi numai dacă se află sub distanţe de
tir eficient;
nu se trage în vânatul aflat în faţa
vecinului;
înainte de părăsirea ştandului pen-
tru goana următoare, arma se descar-
că, deplasarea între goane făcându-se
doar cu arma frântă sau cu închizăto-
rul deschis, astfel încât acest lucru să
fie vizibil; nu se părăseşte ştandul până
ce nu sunt strânse tuburile trase pen-
tru a fi duse ulterior la un container
destinat deşeurilor;
ridicarea vânatului căzut se va rea-
liza numai după încetarea goanei;
în situaţia amplasării ştandurilor
pe o singură linie, se interzice declan-
şarea focului sub un unghi mai mic de
45 de grade faţă de linia vânătorilor,
tirul fiind permis numai în faţă sau în
spatele liniei vânătorilor;
în situaţia amplasării ştandurilor
în linie pe o distanţă mai mică de
200 m, cu unul sau două flancuri,
declanşarea focului de către vânătorii
aflaţi pe flancuri este permisă numai
în spatele liniei flancului, cu respecta-
rea unghiului minim de tragere de 45
de grade;
în teren liber se interzice tirul în
faţă cu arma cu alice când gonaşii au
ajuns la 200 de m de linia ştandului;
în teren liber se interzice tirul în
faţă cu arma cu glonţ sau cartuş cu
proiectil unic când gonaşii au ajuns la
500 de m de linia ştandurilor;
interzicerea tirului în faţă se sem-
nalizează sonor de către organizator.
După acest semnal tirul este permis
numai în spatele liniei ştandurilor;
pentru executarea tirului asupra
vânatului care a trecut linia ştandului
trecerea armei încărcate peste aceasta,
se face numai cu ţeava în sus;
pentru urmărirea vânatului mare
rănit, se stabilesc de către organizator
echipele de căutare şi recuperare, for-
mate din minimum 2 vânători dotaţi
cu armament corespunzător şi câini
de vânătoare;
vânătorii au obligaţia de a aver-
tiza gonaşii, în cazul în care vânatul
mare rănit se deplasează în direcţia
acestora;
în cazul vânătorilor la pândă, cu
mai multe ştanduri alăturate, fiecare
vânător trebuie să cunoască locurile în
care sunt aşezaţi ceilalţi vânători;
REVISTA AJVPS
declanşarea focului se va face
numai după identificarea clară a vâna-
tului;
părăsirea ştandului se va face la ora
sau la semnalul stabilit de organizator. l
Art. 46. – La vânătorile colective,
gonaşii au obligaţia să respecte urmă-
toarele reguli:
să se deplaseze în goană aliniaţi cu
vecinii, la distanţă egală de aceştia,
e
pe traseul sau după direcţia indicată
de organizator;
să facă permanent zgomot pentru
a fi uşor de identificat de vânători, mai g
ales atunci când se apropie de linia
acestora;
să avertizeze vânătorii în momentul
observării vânatului, conform reguli-
lor stabilite de organizatorul vânătorii
i
la începutul acesteia;
să nu se apropie de vânatul mare
căzut şi nici de cel rănit;
să poarte elemente care permit
s
identificarea sa;
la vânătorile de mistreţ şi urs, fie-
care echipă de 4 gonaşi va fi condusă
de către un vânător înarmat pregătit să l
tragă în orice moment în vânatul rănit,
observat pe parcurs de către gonaşii
din echipă;
gonaşii au obligaţia de confirma
recepţionarea semnalului de averti-
a
zare;
observatorii, invitaţii, candidaţii
la obţinerea permisului de vânătoare
vor respecta regulile stabilite de orga-
ț
nizatorul acţiunii de vânătoare.
Normele de protecţie împotriva
accidentelor de vânătoare precum şi
normele de etică vânătorească trebuie i
însuşite şi respectate de toţi vânătorii,
fiindcă doar aşa putem preîntâmpina
evenimente care pot să se producă la
orice partidă de vânătoare. e
Petru DAMIAN
21
D IANA 1/2009
Un fazan fără sex
S
unt sigur că vânătorii care
vor citi acest articol au întâl-
nit, uneori, fazani la care
după culoarea şi dimensiunea penelor
nu se putea preciza dacă el era mas-
cul sau femelă. Acestor animale li se
spune, incorect, hermafrodite sau, în
orice caz, că sunt intersexe. Un her-
mafrodit este organismul care posedă
atât testicule dar şi ovare funcţionale,
iar un intersex le poate avea pe amân-
două sau numai părţi ale acestora, dar
nefuncţionale.
In luna decembrie, pe fondul de
vânătoare Jebel, din judeţul Timiş,
în grupa noastră a fost împuşcat un
fazan care, după culoarea penelor,
putea fi femelă dar şi mascul. Culoarea
penelor acestuia pe cap şi pe partea
superioară a gâtului şi chiar forma
capului şi a ciocului era asemănătoare
masculului. Culoarea penelor de la
baza gâtului, a celor de pe corp şi chiar
din coadă (deși mult mai lungi), pre-
cum şi forma şi dimensiunea picioare-
lor indicau însă că pasărea noastră ar
fi trebuit să fie o femelă.
Fig. 1. Aspectul penajului la fazanul „fără sex”
(în stânga fotografiei 1 şi 2). Aspectul penajului
aceluiaşi fazan văzut de la o distanţă mai mică.
22
La autopsia cavităţii abdominale şi
analiza organelor genitale nu am găsit
decât un rudiment din ovarul stâng,
lipsa oviductului stâng (găina nu are
decât ovarul şi oviductul stâng) şi
lipsa testiculelor. Prin urmare fazanul
nostru nu era nici femelă, dar nici
mascul.
Aspectul lui îl redau în figura 1.
Cum explică ştiinţa un astfel de
fenomen?
Se ştie că dezvoltarea sexului la
păsări, dar şi la mamifere, care se pro-
duce în faza timpurie a embriogenezei,
se desfăşoară în două etape.
Prima dintre ele este etapa genetică,
iniţiată de către prezenţa sau absenţa
în celulele embrionului a cromozo-
mului W, alături de cromozomul Z la
păsări (Y alături de X la mamifere),
când din creasta sexuală primitivă care
este neutră din punct de vedere sxual,
se va dezvolta un ovar (la păsări) sau
un testicul la mamifere.
Cea de a doua fază este etapa
hormonală, după apariţia şi formarea
celulelor endocrine, care sintetizează
şi secretă hormoni feminini în ovar
şi hormoni masculini în testicul. Sub
conducerea lor, în afară de testicule,
ovar, şi organele sexuale tubulare, se
dezvoltă şi caracterele sexuale secun-
dare, aşa cum sunt coloritul, forma şi
structura penajului, caracteristic mas-
culului (cocoşului) şi femelei (găinei).
Excesul sau lipsa hormonilor spe-
cifici sexului genetic al individului,
duce la îmbrăcarea cu pene ale cărui
aspect nu corespunde sexului adevărat
al individului. În literatura de speciali-
tate sunt cunoscute numeroase cazuri
de ,,cocoşi” care aveau comportament
straniu, de găină. Astfel de animale
bizare în vechime i-au făcut pe oameni
să creadă, în ignoranţa lor, că sunt
rodul vrăjitoriei şi întruchipează dia-
volul care unelteşte la bunăstarea lor
şi în consecinţă să ia măsuri pentru
stârpirea acestora. Se ştie, din literatu-
ră că în anul 1474 la Basel, în Elveţia, a
fost ars pe rug un cocoş pentru crima
de a fi depus, în mod nenatural, câteva
ouă.
În prezent se cunoaşte că un astfel
de fenomen se datoreză nefuncţionă-
rii, la parametrii normali, a hormo-
nilor sexuali produşi de ovar într-o
anumită etapă a ciclului biologic al
păsărilor. Se cunoaşte că în perioada
când pasărea năpârleşte ovarul ei nu
funcţionează şi în consecinţă cantita-
tea de hormoni sexuali feminini este
minimă. În mod normal, dacă ovarul
îşi reia treptat activitatea de sinteză a
hormonilor feminini, penele care se
vor dezvolta sub influenţa acestora vor
avea aspectul celor de găină.
Dacă, însă, în această perioa-
dă activitatea hormonală normală a
ovarului nu este reluată din diferite
cauze patologice (de regulă o tumoră)
cantitatea de hormoni masculini din
 REVISTA AJVPS

Modificări ale caracterelor sexu-

ale secundare la cocoş şi la găini
castrate şi cu transplant de testi-
cule şi ovare. (după F. B. Hutt)

1. Cocoş normal; 2. cocoş castrat;

3. cocoş castrat dar cu transplant
de ovar; 4.cocoş normal cu un
ovar transplantat; 5. găină cas-
trată la care i s-a grefat testicule;
6. găină castrată; 7. găină nor-
mală; 8. găină cu un ovar şi un
testicul transplantat.

circulaţie, produşi de tumoră sau de aproape nemodificate forma şi mări- care continuă să se dezvolte au luat
către glandele suprarenale, ajunge să-i mea penelor. (fig. 2) aspectul şi modelul coloristic specific
depăşească pe cei feminini. Din acest Din cele specificate mai sus reiese cocoşului.
motiv foliculii care dau naştere la pene că în cazul în care, din diverse motive, Supoziţia noastră pare să fie plau-
noi, vor fi influenţaţi de către hormonii în organismul găinii ajung mai mulţi zibilă deoarece se cunoaşte că procesul
masculini aflaţi în exces şi în consecin- hormoni masculini, noile pene care se de formare a sexului la păsări este
ţă găina în cauză se va acoperi de pene vor dezvolta tind să ia aspectul celor foarte flexibil, el putând chiar să fie
caracteristice cocoşului. Dacă la un caracteristice cocoşului. Pe această inversat în decursul vieţii, la acelaşi
astfel de animal, funcţia ovarului este bază noi putem presupune că fazanul individ. Cu câteva decenii în urmă un
reluată la parametrii normali, după ce nostru, cu aspect de intersex, s-a dez- cercetător american a castrat mai mulţi
găina s-a îmbrăcat cu pene de cocoş, voltat ca o femelă până la momentul pui de găină de sex feminin, la vârsta
individul cu acest aspect va depune când a schimbat puful cu pene. De de 4 zile. Aceştia toţi s-au dezvoltat
în mod sigur ouă, pentru că el, de acum încolo ovarul său, din motive cu un penaj caracteristic cocoşului. La
fapt, din punct de vedere morfologic şi necunoscute, a intrat în involuţie şi în pubertate, autopsia lor după sacrifica-
funcţional este o găină autentică. consecinţă producţia lui de hormoni re, a demonstrat că în locul ovarului
Din experimente efectuate pe găini feminini a scăzut drastic. Dacă aceasta stâng, care a fost extirpat, s-a dezvol-
şi cocoşi domestici, prin îndepărtarea s-a datorat unei cancerizări a ovarului tat un testicul funcţional, care forma
ovarelor sau a testiculelor, a reieşit sau a suprarenalei, atunci putem să spermatozoizi normali şi fecunzi,iar
că o găina care a fost castrată, după presupunem că producţia de hormoni oviductul s-a trnsformat într-un canal
prima năpârlire care urmează operaţi- masculini trebuie să fi întrecut pe cea a deferent (care conduce sperma de la
ei, dezvoltă pene asemănătoare coco- hormonilor feminini. Ca o consecinţă testicul la cloacă) ce se deschidea în
şului castrat (claponului), iar un cocoş a acestei noi stări hormonale, penele cloacă.
castrat nu va mai avea creasta specifică, Ioan VINTILĂ
pstrând însă penele caracteristice, dar
la dimensiuni mult diminuate.
Este foarte interesant de subliniat
că în cazul în care unui mascul castrat
(un clapon) i se transplantează un ovar,
penele lui, după prima năpârlire, vor
lua aspctul celei de găină, iar dacă i se
va grefa atât un ovar, cât şi un testicul
aspectul claponului va deveni asemă-
nător cocoşului.
Dacă unei găini căreia i s-a extirpat
ovarul şi apoi i se grefează un testicul,
penele ei devin, după prima năpârli-
re, aidoma cocoşului. Dacă, însă, unei
găini normale i se grefează un testicul
ea va lua aspectul cocoşului în privinţa
portului corpului şi al crestei, dar lasă

23
D IANA 1/2009
125 DE ANI DE VÂNĂTOARE
Î
n acest an vânătorii din Deta
aniversează 125 de ani de la
înfiinţarea primei Societăţi de
Vânătoare în anul 1884, după cum reie-
se din Tabloul alăturat, pe care l-am mai
publicat şi anterior. În acest document
inedit, care a fost găsit întâmplător într-
un anticariat din Timişoara, sunt repre-
zentaţi cei 25 de membri, echipaţi în
costume de vânătoare, cu arme, iar şase
dintre ei şi cu câinii alături. Tabloul, care
este frumos ornamentat cu scene de
vânătoare, a fost realizat în anul 1906, la
22 de ani de la înfiinţarea Societăţii. Din
acesta rezultă cu claritate, că începând
din anul 1884 în Deta s-a desfăşurat o
activitate cinegetică neîntreruptă, timp
de 125 de ani. Sigur că de-a lungul
anilor această activitate a avut şi sinco-
24
pe, determinate de evenimentele isto-
rice şi politice ce au avut loc în zonă.
Dintre acestea putem aminti: Primul
Război Mondial, realizarea României
Mari, Criza economică din anii 1929-
33, cel de al II-lea Război Mondial,
precum şi Actul de la 23 august 1944.
Cu toate acestea se poate spune, fără să
greşim, că societatea de vânătoare din
Deta a avut o activitate continuă,putând
fi considerată una din cele mai vechi
din Ţară. Aceasta, dacă ne raportăm la
faptul că primele Societăţi în Austro-
Ungaria, teritoriu din care făcea parte
şi Banatul până în 1920, au început să
se organizeze abia din anul 1850, în
timp ce în vechiul Regat, societăţile de
vânătoare s-au înfiinţat numai începând
din anul 1891.
Începând din anul 1850 şi până în
1884, când s-au pus bazele Societăţii
de Vânătoare din Deta (A DETTAI
VADÁSZ TÁRSASÁG), este mai mult
ca sigur că a existat activitate vânăto-
rească, dar probabil încă neorganizată
pe plan local. Din discuţiile pe care
le-am avut personal cu câţiva din cei
mai vechi vânători din Deta, cum ar fi
Jung Johann, Feigl Eduard, precum şi
cu primul pădurar al Reginei Elisabeta
de pe Domeniul Banloc, Moise Strizu,
care au vânat şi au cunoscut bine situ-
aţia cinegetică dintre cele două războa-
ie, a reieşit că se vâna în zonă şi era
vânat din abundenţă. Hecatombele de
iepuri, raţe, potârnichi, sitari şi căpri-
ori, povestite de aceştia erau impre-
sionante. De altfel ecotopul fondului
era foarte propice acestui vânat. Codrii
seculari de stejar, mlaştinile, precum şi
zonele umede se întindeau pe suprafeţe
imense, între care se intercalau culturile
agricole. La sfârşitul secolului XIX, s-au
făcut şi primele colonizări cu cervide
pe Domeniul Banloc, în acea vreme
proprietate a grofului Karacsonyi, care
apoi l-a vândut fostei regine a Greciei,
Elisabeta, sora lui Carol al II-lea, deve-
nind astfel Domeniu Regal, până în
1947.
Dovezi concrete din acele vremuri
nu am prea găsit, doar câteva coarne de
căprior şi cerb, fără o valoare deosebită,
un cap de mistreţ împăiat, care a dăinuit
mulţi ani într-o sală a Restaurantului
din Deta, precum şi câteva picturi. Din
relatările unor martori în vârstă a reieşit,
că tot ce se afla în castelul de la Banloc,
precum şi prin casele moşierilor, chia-
burilor şi a comercianţilor din Deta care
erau vânători, a fost furat sau distrus în
timpul războiului, dar mai ales după 23
august 1944. S-a reuşit în acest fel să se
treacă cu tăvălugul peste istoria, cultu-
ra şi o mare parte din patrimoniu, pe
lângă care nu au fost scutite nici dovezi-
le activităţii cinegetice din zonă.
În anul 1930 au fost reorganizate
corespunzător societăţile vânătoreşti
din România. Astfel am avut posibili-
tatea ca din Revista Vânătorilor să aflu
mai multe amănunte concrete despre
cele din Deta şi zona adiacentă. La Deta
apare Societatea de vânătoare Cerbul,
apoi una la Opatiţa, două la Denta şi aşa
mai departe. Mai târziu, prin anii cinci-
zeci, s-au constituit grupe de vânătoare
mari, cu 20-30000 hectare. În Deta,
care a fost pe rând Plasă, Raion şi apoi
oraş, a fost în toată această perioadă o

grupă puternică de vânători şi în câte-
va rânduri chiar Filială, aparţinând de
AJVPS-Timiş.
Din anul 1954, când am terminat
Facultatea, am fost repartizat la Deta,
unde după ce am devenit vânător în
1955, am vânat şi mai vânez încă pe
aceste meleaguri. În toată această peri-
oadă am avut colegi deosebiţi, buni
vânători şi prieteni adevăraţi, dintre
care la cei mai în vârstă admiram cum
vânau şi cum se străduiau să-i instruias-
că pe tinerii învăţăcei. Cu ocazia acestei
aniversări, să ne îndreptăm gândurile
către unii dintre ei, care din păcate
acum vânează pe veşnicele terenuri
de vânătoare mereu verzi. Astfel, i-aş
aminti pe : Rujan Ion, mulţi ani secre-
tarul primei Filiale din Deta, Munăraş
Paia, pădurar de vânătoare şi şef de
grupă, Virag Alexandru, Petcov Anton,
Uichiţu Gheorghiţă, Uroş Duşan şi Uroş
Jarco; Pantea Gheorghe, fost preşedinte
la a doua Filială-Deta, Preda Duminică
şi Chivu Vasile, foşti şefi de grupă,
precum şi alţii, pe mormântul cărora să
depunem simbolic, câte o ramură verde
de brad.
Dintre cei mai vechi, care sunt în
viaţă, trebuie să-i amintesc pe Farchescu
Livius de 88 de ani, care vânează şi
acum, de asemenea Ţuţu Ghiţă de 79
ani şi Butan Mircea, ambii foşti şefi de
grupă, apoi Jac Petru, Bânţu Dica şi încă
mulţi alţii.
Cu aceeaşi ocazie vreau să-i amin-
tesc şi pe colegii noştri din Silvicultură,
cu care am colaborat întotdeauna şi
ne-am ajutat în foarte multe situa-
Observator tip cabană, în
pădurea Clopodia, construit
de Filiala Deta
ţii. Astfel, aş vrea să-i remarc pe: Ion
Nedelcovici, primul brigadier silvic
de după 23 august 1944, ing.Traian
Todor şi Virgil Berghian, care au con-
dus Direcţia Silvică-Timiş, apoi priete-
nii mei tehnicienii Ion Gadina şi Zeno
Nadra, ambii foşti şefi de district în
Pădurea Banlocului, precum şi pe ini-
moşii pădurari Vasa Gruia, Ion Murgea,
Petru Şulean, Augustin Coroiu şi nea
Lazăr Stanciu, călătoriţi şi ei în lumea
umbrelor.
Toţi cei enumeraţi mai sus şi pe
lângă ei şi alţii, pe care nu i-am amin-
tit, au contribuit cu experienţa lor de
zeci de ani în tainele acestei frumoase
îndeletniciri, la educaţia şi instruirea
tinerilor vânători, privind gospodărirea
fondurilor de vânătoare, însuşirea eticii
şi regulilor tagmei, precum şi la păstra-
rea şi propăşirea unui nucleu viguros
de vânat, corespunzător bonităţii tere-
nului.
Pe tot parcursul existenţei Societăţii
de vânătoare (grupă, filială), din Deta,
rezultatele tehnice şi economice obţinu-
te au fost bune şi foarte bune. Ele s-au
concretizat prin calitatea vânătorilor,
performanţele câinilor şi organizarea
bună a partidelor de vânătoare cu pro-
prii membrii, precum şi cu vânătorii
străini. Prin vernisarea primei Expoziţii
de trofee din Deta, organizată în 1997
de către Filiala Deta, am reuşit să susci-
tăm interesul şi dragostea pentru natură
în rândul elevilor şi în general al tine-
rilor. Problemele de mediu şi ale peri-
colelor ce pândesc omenirea, legate de
fenomenul de încălzire globală, precum
REVISTA AJVPS
şi cele ale perturbării echilibrului din
natură datorată unei civilizaţii excesive
şi prea rapide, a început să-i preocupe
din ce în ce mai mult pe tinerii din zona
noastră.
Influenţa pozitivă pe care vânătorii
au avut-o asupra populaţiei a fost de
bun augur, convingându-i că vânătoa-
rea nu distruge fauna, ci din contră
o apără şi o protejează, prin măsurile
speciale de selecţie şi hrană, precum şi
de ajutor în condiţii vitrege de climă şi
de fenomene meteorologice extreme.
Aceste măsuri sunt absolut necesare
acum, când poluarea mediului şi urba-
nizarea prea rapidă îi determină pe
oameni să se îndepărteze de natură,
riscând să uite de ea, până la urmă tot
în detrimentul lor.
Această aniversare trebuie să-i
determine pe vânătorii din grupa Deta
să fie mai disciplinaţi, să-şi unească
forţele pentru a-şi realiza obiectivele
majore pe care le au de îndeplinit în
privinţa gospodăririi eficiente a fondu-
lui de vânătoare, după care ajutaţi de
Filiala Timişoara şi AJVPS-Timiş, să
organizeze în vara acestui an o serbare
de aniversare, specifică îndeletnicirii
noastre cinegetice (concurs de câini,
de tir, expoziţii de trofee etc.). În acest
fel vom putea arăta concret cu ce ne
ocupăm, cum contribuim direct la pro-
tejarea naturii şi păstrarea nealterată a
faunei şi florei, podoabe inestimabile,
care neajutate ar dispărea cu mult mai
repede şi din păcate ireversibil.
Iancu BRAICU
25
 D IANA 1/2009
“Epuruuuu!!” răcnea nea Gicu peste arăturile aburin-
de, făcând pe fiecare să caute cu ochii arătarea săltăreaţă.
Vânam pe atunci cu cei de la Teremia şi se arătau pe la noi
şi câţiva vânători din Timişoara; nea Gicu, fostul secretar
al filialei, ba chiar Telescu, fost prim secretar al judeţului.
Pensionari, săracii, îi lăsau puterile, pe la prânz când se
desfundau hotarele nu mai puteau ţine pasul, rămâneau în
urmă. Cei tineri aşteptam după ei cu îngăduinţa superio-
rităţii. Frumoase zile am prins, eram şi eu tânăr, înaintea
zilei de vânătoare, seara după ce pica întunericul ieşeam de
câteva ori să privesc cerul şi să încerc sub tălpile pantofilor
vârtoşenia noroiului. Era cer înstelat şi nu bătea vântul? Se
făcea pojghiţă peste noroaie şi îngheţau băltoacele? Fain!
v Mâine o să avem o vânătoare pe cinste. Dimineaţa săream
din pat şi mă infigeam în podele zbârnâind. Ca atunci când
infigi cuţitul în masă, ştiţi voi cum… Hei, mladosti, mla-
n Pentru că
ă aşa se face!
t
e
dosti! Tinereţe, tinereţe! Vorba bătrânului vânător care s-a
repezit să sară şanţul şi a picat în el şi cu apa până la brâu se
agaţă de mal cu degetele şi exclamă: “Mladosti, mladosti!”
După care se uită în stânga, se uită în dreapta… nu-i nimeni
să-l vadă, oftează necăjit: “Că tot rahatul ăla-am fost.”
Aşadar, “epuruuu,” vorba lui nea Gicu, fie iertat. Iepurele
nostru de fiecare duminică. Ce să scriu depre el? De cunos-
cut îl cunoaştem cu toţii, are urechi, păr cenuşiu, coadă,
câteva picioare p-acolo, sare din covru, fuge iute… îl vânăm
cu puşca cu alice, las specialiştii să se ocupe de calibre,
şocuri, împrăştierea alicelor, plasarea focului, draci cu coar-
ne şi toate celelalte.
Ce m-a preocupat pe mine dintotdeauna privitor la
iepure a fost de ce sunt atâţia câţi sunt şi de ce au fost mult
mai mulţi înainte vreme? Am mai scris despre asta, nu ştiu
26
dacă s-a publicat pe undeva, în orice caz, ca să nu mă repet
voi spune doar că într-un material despre iepuri am citat
mai multe lucrări care dovedesc că în trecut, acum 100-150
de ani, populaţiile de iepuri de câmp din mai multe ţări
europene au fost cu mult mai mari decât sunt în zilele noas-
tre. Sau cu alte cuvinde, abundenţa ori densitatea iepurilor
(= număr de indivizi pe suprafaţă teren) a fost mai mare.
Pentru România (şi în special Banatul de Câmpie, loc care
îmi este familiar) nu am găsit dovezi scrise, însă mărturiile
bătrânilor susţin că încă şi acum 50 de ani se găseau cu
mult mai mulţi iepuri pe hotare.
Acuma, explicaţia care s-a dat şi încă se încearcă a se da
va învinui agricultura de tip intensiv, respectiv distrugerea
mecanică a puilor de iepure în timpul lucrărilor agricole, şi
pe lângă aceasta efectul toxic al diferitelor chimicale cu care
se tratează culturile. Distrugerea puilor (şi chiar adulţilor),
mecanic şi chimic, în timpul prelucrării solului are fără
îndoială un efect concret asupra populaţiilor de iepuri, un
efect de scădere sau diminuare. Prin urmare, în zonele în
care agricultura intensivă nu se mai practică ar trebui să
întâlnim mai mulţi iepuri decât acolo unde agricultura îi
împuţinează. Oare aşa stau lucrurile? Pe de altă parte, nişte
studii pe care de asemenea le-am citat cu altă ocazie, susţin
că numărul de iepuri la 100 ha a fost pozitiv corelat cu pro-
centul hectarelor pluguite. Cu alte cuvinte agricultura sti-
mulează populaţiile de iepuri, acolo unde nu avem pământ
desţelenit avem mai puţini iepuri, iar acolo unde arăm şi
cultivăm plante nutritive (pentru noi, animalele noastre
domestice, dar inevitabil şi cele sălbatice), acolo avem mai
mulţi iepuri. La prima vedere cele afirmate mai sus se bat
cap în cap, precum berbecii.

Mai apoi însă ne-am putea gândi că agricultura care
stimula populaţiile de iepuri acum 100 de ani era o agricul-
tură “ecologistă,” practicată cu caii, cu sapa ţinută în mână
şi cu gunoiul de grajd produs în gospodăria ţărănească. Pe
când agricultura de astăzi se practică cu utilaje şi cu chi-
micale destructive. Adevărat, nimic de zis. M-am gândit la
toate acestea iarna trecută călcând hotarele din jurul satului
meu natal. Unele erau într-adevăr sub sistem de agricul-
tură intensivă şi acolo nici nu m-am aşteptat să întâlnesc
mulţime de iepuri (ori chiar deloc). În alte părţi însă (în
multe alte părţi) parcelele de 2-3 ha teren abandonat se
amestecau cu parcele cultivate, semănate, arate, recoltate şi
nerecoltate. Condiţii ideale pentru creşterea vânatului mic.
Fapt dovedit de mulţimea de fazani care săreau la tot pasul.
Chiar şi populaţia de “capre de câmp” mi s-a părut destul de
abundentă. Pe când iepurii, parcă, parcă, nu prea erau acolo
unde trebuiau să fie. Adevărul este că în noile condiţii de
desime nu prea se pot vedea. Probabil că nici nu sar decât
de foarte aproape. Dar noi ne vedem mai departe de tradi-
ţionalele metode de “gospodărire” a populaţiilor: în primă-
vară începem cu evaluarea efectivelor. Ţin minte într-un an
am desfăşurat peste câmpuri ghemuri de sfoară de cânepă
ca să pregătesc “suprafeţele de probă” de 2000/500 metri
exact măsurate şi exact evaluate, şi asta pe vremea când încă
câmpurile erau curate ca-n palmă şi se putea vedea ce faci.
Dar nu mai insist, ştiţi voi bine cu toţii cum se fac în fiecare
primăvară evaluările ştiinţifice ale populaţiilor de iepuri şi
alte vânaturi. După care, aflăm dintr-un articol publicat în
revista “Diana” (nr.1/2008) “se trece la etapa de birou în
care se centralizează… pe gestionari şi pe judeţe, totodată
efectuându-se calculul teoretic al cotelor de recoltă, calcul
ce se face pe baza sporurilor naturale, a efectivelor reale şi
a celor optime…” Acuma, ce-i drept efectivele optime le
cunoaştem cel mai bine, fiind ele acele cifre pe care le-am
stabilit noi înşine pe baza unor criterii anumite. Efectivele
reale le cunoaştem şi pe acestea cu mare precizie pentru că
numai ce-am terminat de numărat iepurii de pe hotare şi se
ştie bine că nu-i nimic mai uşor decât să numeri iepuri de
câmp în pârloage. În sfârşit, al treilea număr de care avem
nevoie ca să începem a socoti, respectiv “sporul anual” se
află adăpostit bine în sertarele birourilor anumitor specia-
lişti de la conducerea treburilor vânătoreşti ale ţării, aşadar
aceştia îl pot scoate la iveală şi pot calcula pe baza celor trei
cifre cotele de recoltă pentru toamna care vine.
REVISTA AJVPS
“Pentru că aşa se face! Şi nu mai intreba că te plesnesc!”
Îmi amintesc cum obişnuia să răspundă bunica la întrebă-
rile mele de copil curios. Născută pe la începutul secolului
XX, crescută la ţară, îndoctrinată în dogme şi tradiţii secu-
lare, bunica a trăit într-o lume turnată în şabloane a căror
raţiune nu se putea investiga şi din care dacă încercai să ieşi
erai socotit eretic.
Aşadar, trăitor în şabloanele tradiţiei, şi vânătorul
nostru de astăzi va continua în decursul lunilor care vin
lista acţiunilor de “gospodărire”: martie – evaluări, apri-
lie/mai – combaterea dăunătorilor cu “păr şi pene,” peste
vară – recoltarea şi adăpostirea hranei “suplimentare” (ştiţi
când a întrebat dom’ colonel trupele încolonate: “Soldaţi
aţi mâncat?!” “Daaaaa.” “Soldaţi v-aţi săturat?!” “Daaaaa.”
“Supliment vreţi?!” “Daaaaa!!!”). Toamna şi iarna se vor
“recolta” iepurii stabiliţi în urma centralizării şi calculării
cotelor de recoltă. Buuun.
Tare aş fi curios să aflu care este de fapt şi “pe bune”
efectul extracţiei cu arma asupra populaţiilor de iepuri din
Banatul de Câmpie. Am şi imaginat pentru asta anumite
scheme de investigare. Spre exemplu 100 ha teren pe care
să nu se facă vânătoare câţiva ani în şir şi să se compare mai
apoi efectivele cu zonele vânate normal. Ţinând cont de
faptul că iepurii se mută în teritoriu ar trebui ca acele 100
ha de interes să fie înconjurate de o zonă “tampon,” adică
un fel de cerc cu raza de cam 2 km în care iarăşi să nu se
vâneze iepuri. Complicată treabă. Până una – alta, pentru
că noi de fapt nu ştim care este efectul extracţiei cu arma
asupra numărului de iepuri (tot astfel cum nu ştim nici
ce este şi cât este sporul anual) nu avem altă cale decât sâ
urmăm directivele de sus, pentru că… aşa se face.
Mi-ar place acum să trântesc aici o poveste despre un
alt loc cu iepuri pe care am scris-o în urmă cu câteva luni.
Din păcate nu pot face asta pentru că se pare că a fost deja
publicată (vezi Raţe fără limită undeva prin 2008). Era
vorba acolo despre un teren public din California pe care
l-am vizitat în primăvară. Adică după încheierea sezonului
de vânătoare. Habitatul şi clima sunt foarte asemănătoare
celor din Banat, iar locul l-am găsit burduşit cu fazani şi cu
iepuri din specia Lepus californicus. Acest “californicus”
se cheamă în America jack rabbit şi este asemănător cu
iepurele nostru de câmp (excepţie urechile mai mari). De
fapt există mai multe specii în vestul continentului, în mare
sunt animale trăitoare în locuri uscate, chiar deşertice. Tare
27
D IANA 1/2009
mult am fost mirat când am aflat că pe acel teren public
de care vorbeam, adică Suisun Bay cam în centrul statului
California, există sezon de vânătoare la iepuri pe tot parcur-
sul lunii iulie! Asta pe lângă sezonul din iarnă.
E lung pământul şi e lat în America de Nord şi-n iepuri
e prea bogat. Deci, pe lângă iepurii cu urechi lungi din vest,
mai trăiesc în regiunile arctice iepurii albi din specia Lepus
arcticus (normal, nu?), mai apoi le sud de aceştia există
iepurii variabili (iarna albi şi vara bruni) L. americanus, iar
cel mai la sud câteva specii de Sylvilagus, spre exemplu în
Florida S. floridanus, un iepuraş de vreo 300 g din care n-ai
ce mânca.
Personal am vânat în Canada iepuri albi de câteva ori
umblând hai-hui prin pădure. Iepuraşii nu sunt prea speri-
oşi şi sunt uşor de împuşcat.
De opt ani, de când sunt în Florida nu m-am ostenit să
vânez iepuraşi cât pumnul. Tradiţional vânătorii americani
vânează iepuri cu câinii gonitori din rasa Beagle. Aud că
în vest, acolo unde terenul este deschis, asemănător câm-
purilor de la noi, se vânează la sărite. N-am auzit de goane
şi vânători colective. Tocmai aici stă diferenţa mare între
sistemul de vânătoare american şi cel de la noi. Mai apoi,
vânătorii din America sunt cel mai mult interesaţi de căpri-
ori, curcani sălbatici şi păsări de baltă. Asta nu înseamnă că
nu există şi pasionaţi de iepuri. Totuşi când spui vânătoare
aici, te gândeşti la standul din copac în care vânătorul stă
la pândă şi din care împuşcă căpriorul sau căpriorii la care
are dreptul. Am vorbit zilele trecute cu unul care a împuş-
cat în acest an nouă ţapi şi patru porci sălbatici în pădurea
Osceola (120.000 ha teren public). Altul a oprit la staţia
de verificare a vânatului ca să se laude, întâmplător eu mă
aflam acolo cu altă treabă. A împuşcat în dimineaţa respec-
tivă trei porci la vreo 70-80 kg (vorbim de porci sălbăticiţi,
nu de mistreţi). Tare mirat a fost să audă că sezonul s-a
închis ieri şi că era în ilegalitate (“Ia-ţi nene porcii şi dispari
până nu vine vreun ofiţer!” “Nuuu, că atuncia i-am împuş-
cat ieri dimineaţa” s-a răzgândit vânătorul).
Deci, vânat mare. Mai apoi iepuri nu prea numără
nimeni pe-aici. Afară de cazul în care vorbim de cercetări
ştiinţifice. Astfel, scotocind literatura, am găsit date despre
208 iepuri/100 ha raportaţi de Seton în 1929 undeva în
California (din ăia cu urechi mari). Mai zicea cineva despre
cam 10/100 ha în Ontario, de data asta fiind vorba despre
binecunoscutul nostru iepure european. Da, căci am uitat
să spui; au adus şi colonizat din cei europeni, însă se pare
că nu prea le merge bine.
Ca o concluzie, în America nimeni nu numără iepuri
pentru că se ştie bine situaţia: dacă există condiţii prielnice
iepurii se înmulţesc rapid (îmi vine să spun mai repede
decât îi putem număra), iar dacă nu există condiţii priel-
28
nice nu vom avea ce număra. Vânătorii vor căuta iepuri
şi vor împuşca acolo unde sunt iepuri şi nu vor împuşca
acolo unde nu sunt. Nimeni nu crede în cacialmaua cu
“sporul anual.” Adică să numărăm iepurii în primăvară ca
să ştim câţi putem împuşca în iarna viitoare? Iată mai jos
“înfăţoşez” un tabel interesant construit după nişte date
din Polonia. Se poate vedea că în 1988 deşi în primăvară
au existat cei mai puţini iepuri “sporul anual” a fost cel mai
mare, pe când în 1987 iepurii în toamnă au fost mai puţini
decât cei din primăvară.
Tabelul nr. 1. Caracteristicile unei populaţii de iepuri de
câmp din Polonia Centrală (după Michal Wasilewski, 1991).
A se observa că în 1987 populaţia a avut un “spor” negativ,
cu efective în toamnă mai mici decât cele din primăvară.
Care ar fi rostul “recoltei planificate” pe baza efectivelor de
primăvară în aceast caz?
Acuma, pe baza acestui principiu care spune că ce
putem noi împuşca în iarna viitoare depinde mai puţin de
numărul de iepuri din primăvară (“matca,” “prăsila,” sau
Măsurători* 1986 1987 1988 1989
Efective de primăvară 27,2 24,8 20,8 25,3
Efective în toamnă 29,3 24,6 29,1 30,8
-tineret 11,9 5,4** 11,5 10,3
-adulţi 17,4 19,2 17,6 20,5
% tineret în recolta 41% 22% 40% 33%
Presupusul “spor” 2,1 -0,2 8,3 5,5
* număr de iepuri la 100 ha.
**din care s-ar putea deduce că dacă la prima vânătoare
avem sub 40% tineret, trebuie să fim atenţi?
cum mai vreţi domniile voastre să-i spunem) şi depinde mai
mult de condiţiile de reproducere şi supravieţuire a progeni-
turii în timpul verii, pe baza acestui principiu deci, iată, eu
propun să se schimbe legile vânătoreşti din România în felul
următor: Trebuie să numărăm iepurii şi toamna, înainte de
începerea vânătorii ca să vedem cât de mare este sporul. Ca
urmare cu o zi înainte de vânătoare propun ca vânătorii care
intenţionează să participe să execute numărătoarea iepuri-
lor de pe terenul preconizat a se vâna. În acest fel se va şti cu
exactitate câţi iepuri se pot împuşca în ziua următoare, dacă
există surplus faţă de efectivul reproducător sau nu. Încă şi
mai bine, ţinând cont de scumpirea produselor şi de condi-
ţiile economice precare, vânătorii vor şti exact câte cartuşe
să-şi cumpere. Şi cel mai important, imediat după numără-
toare se poate telefona de urgenţă la forurile de centralizat
număr de iepuri, ale statului, care vor stabili peste noapte
nivelul cotizaţiilor ca nu cumva vreun nenorocit de vânător
să văduvească statul de unul dintre bunurile sale încredin-
ţate cu grijă spre îngrijire cetăţenilor vânători ai ţării, contra
cost (adică tu, vânător, să îngrijeşti şi tot tu să şi plăteşti!).
Pentru că am uitat să vă spun că în America vânătoarea
este mijloc de recreere în natură, ieftin, popular, accesibil
maselor, iar statul se străduieşte să asigure cetăţenilor mai
mult pentru mai puţină plată… pe când în România, ştiţi
dumneavoastră mai bine ce şi cum. Dar fiind acesta un
subiect cu totul şi cu totul altul, propun să ne oprim aici.
Şi-am încălecat p-o şea şi v-am spus povestea mea.
Francisc Castiov

Mozaic
vânătoresc
Dicționarul de neologisme
definește astfel cuvântul mozaic: opera
literară care conține multe elemente
eterogene, însă armonios ordonate.
Numai că Alexandru Alaci nu poate să
scape de amintirile sale de vânătoare.
Mozaicul vânătoresc este – după
cum mărturisește chiar autorul – o
întoarcere firească în natură, evadare,
din încorsetarea mediului casnic, mai
ales cel orășenesc, care ne asaltea-
ză în fel și chip. De aici necesitatea
evadării în natură. Și tot Alexandru
Alaci ne încredințează că întâmplările
din mozaic „n-au fost inventate, ci
le-a trăit alături de alți ortaci, care-i
pot fi martori.” Volumul, în general,
are un caracter educativ-instructiv.
Autorul dă lecții, sfaturi interesante,
explicații, concluzii la care a ajuns
după experiența de o viață ca vânător.
Fie și indirect, el se adresează vână-
torilor începători. Și aici, ca și în alte
articole de-ale sale, ne întâlnim cu
sitari, turturele, rațe, prepelițe, iepuri,
căpriori, capră neagră, urși, lupi, porci
mistreți, vulpi, nevăstuici etc. Și la
fiecare, pe scurt, Al. Alaci face un
mic portret din care se pot reține
multe. Urmează povețele, sfaturile de
o importanță, fără tăgadă.
Faptele și impresiile evocate stăru-
ie ca-ntr-n album de amintiri, ca-ntr-o
carte de vizită pe care trebuie să o mai
revezi din când în când.
Alexandru Alaci a inserat, în aceas-
tă carte, și date istorice. El coboară în
trecut cu incursiuni în tot spațiul vital
al Ardealului, respectiv “jurisdicția
cinegetică în Ardeal” de la cele mai
vechi începuturi până în zilele noas-
tre, când avem asociații cinegetice,
reviste, organizatori de vânătoare bine
instruiți etc. Tot de la autor aflăm
câte ceva – date precise – din istoria
tirului, a vânătorii și chinologiei. Ne
dă și statistici, ceea ce presupune o
documentare serioasă, de cercetător
împătimit. La cunoștințele obținute
din cărți de specialitate, el adaugă și pe
cele obținute din propria-i experiență
de vânător.
Alexandru Alaci este un educa-
tor de necontestat. El ne spune la
tot pasul ce trebuie să facă sau să nu
facă un vânător, ca să fie demn de
ocrotirea Dianei. Reproducem câte-
va povețe adresate mai ales tineri-
lor vânători. Povețele țin de etică, de
moralitate, de cinste și de prietenie.
Citez: „Fii întotdeauna bun camarad
săritor la nevoile altora, oferind din
ce ai dobândit și îți prisosește, acelora
ce în aceea zi Diana nu le-a zâmbit”
(pag. 12). Bucură-te când vezi vânat și
nu te lăcomi...” “Ca în orice vânătoare
contează armonia și comunicarea sufle-
tească ce se statornicește între vânători
REVISTA AJVPS
(pag. 120) mai ales în final, când se
dezleagă limbile și se golesc bardacele
ca să fie din nou umplute. La astfel de
mese prieteniile se încheagă, se verifică,
se cimentează.”
Mai în toate articolele cuprinse în
Mozaic sunt presărate ironii ușoare,
ținta fiind, deseori, chiar autorul. Sunt
însă, ironizați vânătorii orgolioși,
lăudăroși, cu pretenții și cu justificări
pentru orice rateu.
Cu Alexandru Alaci, colindăm și
noi cititorii prin locurile unde autorul
și-a desfătat privirea și și-a ascuțit
mintea: Munții Făgărașului, întinsu-
rile Bărăganului, Marghita Bihorului,
Crișana, Maramureș etc.
Alexandru Alaci a avut diferite
funcții în domeniul cinegetic. A avut
prilejul să organizeze vânătoarea, la
care au participat personalități de
seamă din țară și de peste hotare,
fiind prezent și șeful statului, Nicolae
Ceaușescu. Autorul îi prinde în scurte,
dar semnificative portrete.
Interesant articolul „De ce s-au
exclus ogarii la vânătoare?”. De citit
articolul „Spațiul vital”, adică ce ar tre-
bui să facă omul, vânător sau nu, pen-
tru ca vânatul să aibă spațiul necesar
să trăiască în liniște, să aibă hrană și să
se reproducă. În articolul „Când faza-
nii erau crescuți de cloști” idee care ar
fi foarte bine să se pună în practică.
În final vă spun că Mozaicul vână-
toresc cuprinde lecții de viață și com-
portament social, mai ales acum când
morala și moralitatea s-au diluat cum
spunea, acum un an, doi, filozoful
Andrei Pleșu.
Omului, în general și vânătorului
în special, trebuie mereu să-i amin-
tească învățăturile, învățături care ne
fac viața mai frumoasă, dacă știm și
vrem să știm viața noastră să nu o
deteriorăm.
Închei tot cu un citat: „Dacă vrei să
faci parte – ne spune autorul – din elita
vânătorească, fii onest și corect cu tine
însuți, nu fi orgolios sau gelos pe alții.
Comportă-te natural fără a brava, fii
atent cu cei din jurul tău. Buna creștere
nu-i altceva decât suma comportamen-
telor sociale în limitele bunei cuviințe.”
Dan Lambert Hodoneanțu
29
 Vânătoarea cu bracul german
cu păr scurt la fazan
Bracul german cu păr scurt (Deutscher Kurzhaariger
Vorstehhund) este cel mai cunoscut și mai răspândit
câine german de vânătoare pontator din lume, fiind
foarte apreciat pentru calitățile sale polivalente în cele
trei medii de lucru: câmp, baltă, pădure.
Istoricul rasei
Bracul german cu păr scurt a început să fie selecționat
în Prusia în secolul al XVII-lea, pornind de la câinii brac
spanioli, francezi și italieni, dar având inițial o răspândire
redusă.
Începând cu anul 1870, preferințele vânătorilor ger-
mani s-au îndreptat către câinii de aret autohtoni, lenți și
30
greoi, cărora li s-a infuzat sânge de Pointer, selecția în timp
ducând în final la actualul “Kurzhaar”, un câine elegant,
rapid, dar în acelasi timp și robust.
În anul 1897, rasa a fost înregistrată în Cartea de
Origine, fiind preferate pentru selecție exemplarele cele mai
ușoare și elegante.
Standardul a fost stabilit în anul 1938.
Caracteristici și dimensiuni
Solid, dar armonios proporționat, corpul se înscrie într-
un pătrat, cu spatele puternic și drept, pieptul mai mult
adânc decât lat.
Capul este uscățiv cu stopul nu prea pronunțat, botul
puternic și lung, cu linia nasului usor convexă (berbecat) și
trufa neagră.
Ochii de mărime medie, au o privire calmă și inteligentă.
Urechile sunt late, prinse sus, atârnă pe lângă cap.
Roba formată din păr scurt fin și aderent, poate fi maro
monocolor, maro cu pete albe de mărimi diferite, negru,
negru cu pete albe.
Coada prinsă sus, mai groasă la bază se subțiază spre
vârf.
Amputată de obicei între o treime și jumătate din lungi-
me, este purtată orizontal când câinele lucrează.
Liniștit și echilibrat, loial și ascultător, este energic și
activ la vânătoare. Poate fi în același timp: un câine de
aret, gonaci, câine de apă și un bun urmăritor al urmei de
sânge.
Totodată este și un foarte bun câine de companie, sim-
patic și afectuos în special cu copiii.
Inteligent și cu o bună memorie, învață usor, putând fi și
un bun câine de pază.
Revenind la titlul articolului, voi prezenta în câteva
cuvinte cea mai vânată pasăre de la noi, fazanul.
Oricine cunoaște fazanul din cauza dimorfismului sexu-
al evident. Găina arborează o ținută foarte mimetică, semă-
nând cu iarba uscată și cu frunzele moarte, penajul său
fiind un amestec înțelept între toate nuanțele de bej, maro
și brun.
 În schimb, penele cocoșului sunt exact la polul opus,
chiar dacă acesta este un maestru în arta ascunderii.
Capul cu reflexe metalice albastre și verzi, subliniate de
porțiunea de culoare roșu aprins din jurul ochilor, de coli-
erul alb – atât de distinctiv încât adesea este primul lucru
care se vede la un mascul pitit in iarbă – de părțile laterale
ale corpului de culoare brun-roșcat, fără a uita de coada
imensă care poate atinge până la 50 cm de culoare brună
stropită cu negru.
Fazanul este un mare umblător, parcurgând distanțe
lungi în cursul unei singure zile.
Alternanța de culturi și de păduri, de fânețe si de
boscheți cu mărăcini pare indispensabilă speciei.
Apa exercită o atracție de necontestat asupra acestei
galinacee, după cum o dovedește și prezența sa în mod
regulat pe marginea heleșteelor și de-a lungul cursurilor
de apă.
Fiind o pasăre foarte neîncrezătoare, fazanul stă în
locuri descoperite, pe alei forestiere, pe pășuni, atâta timp
cât nu este deranjat.
La cea mai mică alertă, fazanul fuge țopăind, cu un mers
super rapid, în direcția celui mai apropiat adăpost.
Atunci când optează pentru zbor, care este întotdeauna
foarte zgomotos, cocoșul scoate o serie de cârâituri foarte
puternice.
Masculul își apără foarte puternic teritoriul în perioada
primăverii, când va putea să fecundeze între 2-6 găini, dacă
stăpâneste un teritoriu vast.
Găina clocește pe sol cele aproximativ 10 ouă, pe o peri-
oadă de 24 de zile, după care ea se ocupă de creșterea puilor.
În această perioadă masculul nu manifestă nici cel mai mic
interes în această privință.
Puii se hrănesc cu insecte, melci, furnici etc., având
posibilitatea la 5-6 săptămâni să zboare, înoptarea făcându-
se pe crengile arborilor sau a boscheților.
Până a deveni adulți, puii și femela sunt protejați de natu-
ră pentru a nu fi detectați de animalele de pradă terestre.
Cel mai mare prădător al fazanului este vulpea, care în
teritorii populate cu fazan, trebuie controlată imperativ.
Vânătoarea la fazan cu bracul german cu păr scurt, com-
portă cautarea acestuia ținând cont de vânt și de obiceiurile
acestuia în teren.
De dimineață fazanul își abandonează refugiul nocturn
forestier, pentru a merge să se hrănească pe câmpie, acolo
unde culturile de toamnă au lăsat destule boabe de grâu și
porumb pe jos.
În câmp deschis, chiar dacă câinele nostru a plecat în
vânt, fazanul nu se lasă întotdeauna blocat, zburând destul
de departe sau țopăind cu o viteză aproape inimaginabilă
spre adăpost.
Se întâmplă frecvent să nu fie blocată decât la câteva
sute de metri de la prima oprire.
Este nevoie să avem un câine îndârjit, care să fie un bun
urmăritor, cu un aret sigur și totusi destul de prudent.
Însă și prea multa prudență penalizează cu mult acti-
unea vânătorii, căci doar un aret foarte scurt pe locurile
calde, urmat de o alunecare destul de rapidă și de autorita-
ră, permite unui câine să păstreze mereu contactul, până la
blocarea definitivă a păsării.
Când câinele avansează în filaj, este recomandat să nu
focalizăm în permanență privirea asupra câinelui, ci să
privim adesea departe în fața lui, prin găuri și luminișuri,
căci adesea putem observa păsările care se sustrag cu toată
viteza.
Fiind bine blocat de câine, fazanul nu prezintă dificultăți
majore pentru tragere, dacă petrecem timpul necesar pen-
tru a pune corecția necesară în față.
În vânătoarea cu câinele, o armă juxtapusă sau suprapu-
să tradițională este cea mai potrivită.
Nu sunt de neglijat nici armele semiautomate combina-
tia ½ și Full este optimă în obținerea unor fascicole de alice
destul de concentrate.
Cartușele pe care le vom folosi depind de felul în care
lucrează câinele nostru.
Dacă aretul este la o distanță mică față de fazan, se reco-
mandă alice nr. 8 sau nr. 7, iar dacă distanțele sunt lungi
este de preferat cartușe cu alice nr. 7 sau 6 dacâ se poate de
36 de grame.
Îngrijirea câinelui
Înainte de a urca câinele în mașină, se curață ochii
suflând semințele adunate sub pleoapa inferioară și superi-
oară, apoi verificăm cu degetul conductul auditiv din care
extragem semințele plantelor intrate în timpul alergării.
Se palpează capul, gâtul, corpul și labutele pentru a
detecta și extrage eventualii țepi care neextrași vor deveni
surse de infecție.
După toate acestea, nu ne vom gândi decât la unele
dintre multiplele rețete de preparare a fazanului și în timp
ce ne vom ospăta cu gustul său minunat, vom depăna
amintirile celor mai frumoase filaje și areturi ale prietenului
nostru.
Mihai BOCĂNESCU
31
D IANA 1/2009

Camaradul acestora la sfârșitul unei zile de vânătoare încununate de

succes. La un anume moment, omul sătul și deja obişnuit
cu prezența haitei în jurul taberei, dar și conștientizind

patruped avantajul de a-i avea aproape, întinde o ciosvârtă de carne

unui lup. Acesta trecând peste teama ancestrală o acceptă,
o ia din mână și de aici până la domesticirea efectivă deja
Origini, Istoric, Şcoli nu mai este deloc mult.
Oamenii acelor vremuri, a căror șansă de supraviețuire
era vânătoarea, au înțeles ajutorul pe care haita, o putea da,
Originile mai ales că și unul și celălalt erau interesați de aceleași prăzi.
Astfel urmărirea vânatului, hărțuirea, vânarea împreună

c Rădăcinile câinilor se pierd în negura timpului, de-a

lungul milioanelor de ani ai istoriei. Teorii ale strămoșilor
câinilor sunt multe, de asemenea și multe speculații, însă cele
cu haita deveneau mult mai ușoare, dar și paza, protecția

h
mai credibile și pertinente au fost enunțate de către Charles
Darwin (1809-1882) și Konrad Lorenz (1903-1989).
Charles Darwin fondatorul teoriei evoluționiste, suge-
rează că la originea câinilor au stat lupul, șacalul și coio-

i
tul, la rându-i Konrad Lorenz, părintele etologiei (știinta
ce se ocupă de studiul comportamentului animalelor)
considera că rădăcinile câinilor actuali sunt de origine
lupoidă și șacaloidă, dar el consideră șacalul auriu, din

n
toată familia șacalilor, ca fiind cel care a influențat deter-
minant actualele surse șacaloide.
Sigur nu putem ști exact, însă la ora actuală se pot
vedea strânse asemănări, în ceea ce priveste compor-

o
tamentul, anatomia, fiziologia și fiziopatologia acestor
specii și ce este extrem de interesant și constituie încă un
argument în favoarea acestor teorii, compatibilitatea aces-
tor specii în ceea ce privește împerecherea între ele.

l
Alt amănunt interesant este structura socială și comu-
nicarea comună a acestor specii, câinii de astăzi având
exact același comportament social și același fel de comu-
nicare precum lupii și șacalii. Konrad Lorenz, în funcție

o
de diverse criterii morfologice și anatomo-fiziologice
împarte actualele rase de câini în rase lupoide și rase
șacaloide, fiind astfel primul care stabilește criterii de
diferențiere vis-à-vis de origini. (Așa, omul a cunoscut

g
câinele, 1954)
Tot după Lorenz, asemănările cele mai izbitoare sunt
oferită de aceasta în fața marilor prădători de atunci au
între lup și câine în ceea ce privește structura socială și
determinat omul să adâncească această relație, mai ales cu
anatomică, el considerând că susele lupoide sunt primele
trecerea umanității de la nomadism (când supraviețuirea

i
care au fost domesticite în divese perioade, susținut fiind,
era condiționată de vânătoare și culegere) la sedentarism
mai apoi de biologul englez Chris Thorne.
(când supraviețuirea deja devenea legată pe lângă vânătoare
După Chris Thorne, domesticirea surselor lupoide a
și de cultivare și creștere) când alte calități ale câinelui au
fost posibilă mai rapid datorită structurii sociale existentă
ieșit în evidență.

e
într-o haită, astfel comunicarea, viața socială și automat
disponibilitățile suselor provenite din lup fiind superioare
celor provenite din șacal vis-a vis de integrarea și comu-
nicarea interspecifică și extraspecifică. Conform aceluiași
autor lupul din Orientul-Mijlociu (Canis lupus arabs)
este considerat ca fiind la originea câinilor europeni,
lupul chinezesc (Canis lupus chanco) la originea câinilor
din zona Chinei, iar lupul Indian (Canis lupus pallipes)
genitorul probabil al câinilor din Noua-Guinee și câinilor
paria din zona Indiei și Pakistanului.
Încă un pic de istorie…
Relația om-câine a inceput acum câteva milioane
bune de ani. Probabil filmul acestei lungi prietenii a fost
de genul următor: în jurul taberei oamenilor haita adul-
meca flămândă după resturile provenite după un ospăț al
Legat de toate acestea există două vestigii arheologice
care atestă vechimea relației om-câine. Ambele vestigii sunt
cam din aceeași perioadă, aproximativ 10.000-12.000 i.C.,
din perioada paleoliticului, una a fost descoperită în Iraq în
localitatea Pelegawra și cea de-a doua în Israel. Prima a fost
găsită într-o peșteră și este reprezentată de un habitat uman
în care au fost găsite și resturile unui câine, a doua este un
schelet uman alături de care este și un schelet de câine, dar
mâna omului se odihnește pe oasele capului câinelui.
Aceste descoperiri prin vechimea lor și prin simbolică, ates-
tă de asemenea că primul animal domesticit este câinele.
Alte dovezi arheologice care atestă legătura omului
cu câinele au fost descoperite în Idaho (10.400 i.C.), în
Anglia (9500 i.C), în Anatolia (9000 i.C.), Rusia (9000
i.C.), Australia (8000 i.C. ), China (6500 i.c.), deja după
anul 6500 i.c. vestigii arheologice încep să apară câte puțin
cam peste tot în lume.

32

În antichitate, situația câinelui începe usor, ușor, să se
schimbe datorită valențelor multiple pe care acesta le are.
Apar câini de pază, câini de vânătoare, câini de cireadă,
câini ciobănești, câini de luptă/atac, de diferite mărimi.
Câinele de vânătoare începe să își facă un loc din ce în ce
mai vizibil, vânătoarea fiind apanajul claselor sociale domi-
nante, șefiilor de stat, patricenilor etc.
Între câinii de vânătoare, conform izvoarelor istorice,
apar câinii de aret, câinii de haită gonitori și hărțuitori, levri-
erii, deci apare o primă specializare a acestora în funcție de
vânatul dorit. Astfel prima menționare istorică a existenței
câinilor de aret datează din 490 i.C., și apare într-o frescă
care comemorează victoria atenienilor la Maraton.
A doua importantă atestare o avem de la Xenofon, seco-
lul IV i.C. în lucrarea sa Cynegetica, în capitolul al III-lea, el
descrie anumiți câini care proveneau din câinii gonitori, dar
care în apropierea iepurelui sau a păsărilor se opreau parcă
ca trăzniți și nu se mișcau decât când vânătorii se apropiau
sau dacă vânatul se mișca. Aristotel (384-322 i.C.) totodată
descrie niște câini cu părul nu prea lung, care căutau vâna-
tul cu ajutorul nasului și se opreau în apropierea lui.
REVISTA AJVPS
Pliniu cel Bătrîn, enciclopedist roman din sec. I d.c.
povestește despre câinii gonitori ai galilor care erau folosiți
de obicei să găsească și să țină pe loc vânatul mare și care
când simțeau vânatul se apropiau încet, mișcându-se ușor,
uneori culcându-se sau stând imobili în apropierea acestu-
ia. Tot el povestește că după cucerirea Galiei romanii care
s-au intors la Roma au luat cu ei câini din cei care se opreau
în apropierea prăzii și mai departe i-au împerecheat numai
între ei. În această lumină romanii apar, părere unanimă, ca
primii mari crescători de câini care faceau o anume selecție
și care urmăreau în mod clar anumite calități ale acestora.
În ruinele orașului Pompei s-au descoperit numeroase
basoreliefuri, sculpturi și mozaicuri cu astfel de câini, care
erau numiți Canis Sagax (indicator) sau Canis Avicularis
(păsărar). Totodată există mozaicuri unde este înfățișată
metoda de vânătoare cu plasa, câinii în aret oferind sufi-
cient timp apropierii și aruncării plasei peste locul indicat
de câine. Cultul câinelui de vânătoare în Roma antică, de
asemenea este evidențiat în diversele izvoare ale timpu-
lui printre care celebrele cuvinte spuse de Iulius Cezar la
întoarcerea sa după campania din Galia:
“Femeile romane, nu mai au ele cum aveau mai
demult copii să îi poarte în brațe și să îi hranească?
Acum eu nu vad lângă ele decât câini și maimuțe !”
Un alt paragraf celebru se găsește în lucrarea lui Cicero,
Natura zeilor:
”Și despre câini: loialitatea lor așa de constantă în
funcția lor de gardian, devotamentul lor și afecti-
vitatea vis-à-vis de stăpâni și animozitatea lor spre
străini, la fel de bine ca și prodigioasa lor finețe a
nasului pentru a urmări o urmă de vânat și pasiu-
nea arzătoare pe care o au la vânătoare, ce semnifică
toate acestea? Nimic altceva, decât că au fost creați
să servească umanitatea ! “
În Evul Mediu, la începuturile creștinismului dar și
după aceea, datorită pasiunii nutrite de către nobilime
pentru vânătoare, locul câinelui deja devine din ce în ce
mai bine definit și clar. Carol cel Mare, împăratul francilor,
reunește câinii de vânătoare din tot imperiul în haite cu
scop clar, vânătoarea lupilor ce invadaseră regatul.
Seniorii acelor vremuri extrem de pasionați de vână-
toarea la goană și crescând câini pentru acest scop, puțin
câte puțin încep să prindă și gustul companiei intime a câi-
nilor, purtându-i cu ei peste tot, inclusiv în biserici. Carol
cel Mare interzice acest fapt. Rezultatul, seniorii refuză în
masă să mai intre la slujbe în biserici, obligând preoții să
lase ușile bisericilor deschise pe timpul ceremoniilor, ei
stând afară împreună cu câinii lor, iar după slujbă preoții
trebuind să iasă pentru a binecuvânta atât seniorii cât și
câinii acestora… Se pare că acest fapt a stat la originea
binecuvântarii câiniilor ce se practică și acum după Slujba
Sfântului Hubertus.
Vânătoarea ce era preferată la începuturile Evului
Mediu era cea cu câini gonitori, în haită, vânatul mare fiind
ținta predilectă a nobilimii acelor timpuri. Cu timpul câinii
gonitori au început sa fie selectați, iar echipajele au început
să aibă destinații precise, astfel, existand echipaje pentru
cervidee și separate pentru mistreț și urs. Din câinii goni-
tori au apărut câini la care secvența opririi înaintea atacului
era prelungită, așa numiții câini de aret, iar în momentul
apariției vânătorii cu plase acești câini au căpătat o nouă
utilizare dată de aceste calități.
mihai BURCESCU
(continuare în numârul viitor)
33
D IANA 1/2009
Dr. Kleemann
Zuchtausleseprufung – 2008
Poate cel mai răspândit şi mai
versatil câine de vânătoare din
lume - “kurzhaarul” are de susținut
nenumărate examene de muncă.
Examinarea începe încă din
tinerețea cătelului cu “Derby” și
continuă cu “Solms” sau “AZP” și încă
nenumarate examene pe care le vom
descrie în întregime în alt articol.
Două dintre examene sunt de talie
internațională: IKP și Dr. Kleemann,
care se desfășoară alternativ cu repeta-
re la doi ani adică - IKP în anii impari
și Kleemann în anii pari. IKP-ul până
acum a fost organizat în Germania,
Franța, Austria, Olanda, Ungaria iar
Kleemann-ul numai în Germania și o
singură dată în Austria.
IKP-ul a fost descris într-un arti-
col anterior și se adresează câinilor
ce fac parte din cluburile membre ale
clubului internațional și are o dificul-
tate relativ redusă fiind mai ușor chiar
și decât un examen Solms.
Dr. Kleemann este examenul de
vârf al bracului german și comportă
cea mai mare dificultate din toate
examenele acestui câine de vânătoare.
Promovarea acestui examen dă câi-
nelui titlul K.S. – Kurzhaar Sieger,
titlu care apoi face parte integrantă
din numele câinelui (exemplu Conan
Seehof a devenit după absolvirea exa-
menului KS Conan Seehof).
Dificultatea acestui examen derivă
din două componente: (1) – dificul-
tatea calificării în vederea înscrierii și
(2) – severitatea și duritatea
examinării.
34
Înscrierea la examenul Dr.
Kleemann necesită susținerea și pro-
movarea altor examene (Derby, Solms
sau AZP) în condiții impuse de regu-
lamentele germane.
Severitatea și duritatea vin din fap-
tul că fiecare câine are de parcurs de
patru ori proba de câmp și apoi proba
de apă cu scotocirea fără rață, scotoci-
rea cu rața vie și aportul raței.
De asemenea printr-un sistem de
notare cu note de la 0 la 4 (și 4h - «her-
vorragend» - în cazul unei evoluții de
excepție) cainele poate să primeasca
minim nota 3 numai la aportul raței și
la comportamentul general în raport
cu vânatul, în rest trebuie să obțină
numai note de 4 la toate probele și
minimum foarte bine (SG) la confor-
mitatea cu standardul. Un câine poate
susține acest examen numai de două
ori în viață.
Am fost prezent la ediția Nr. 38 a
Dr. Kleemann – Zuchtausleseprufung
care s-a desfășurat în localita-
tea Bad Nenndorf, situată în zona
Hanovra din landul Schaumburg din
Niedersachsen, în perioada 16-19
octombrie 2008, examen organizat de
Klub Schaumburg-Lippe condus de
Domnul Herbert Langhanki.
Inițial au fost depuse documente
de înscriere pentru un număr de 137
câini fiind acceptați un număr de 133,
prezenți au fost 122, din care 66 au
devenit KS, iar 56 nu au absolvit exa-
menul.
Acest examen se desfașoară pe par-
cursul a patru zile consecutiv.
În prima zi a avut loc examinarea
de conformitate cu standardul care
s-a efectuat în patru ringuri care au
fost așezate în zona de promenadă a
stațiunii Bad Nenndorf în apropiere
de cartierul general al Kleemann-ului
de la Haus Kassel, două ringuri pen-
tru femele și două pentru masculi. În
aceste ringuri au fost selecționati câini
pentru ringul final pentru masculi și
pentru femele, alegând în final primii
cinci masculi notați cu V1 până la V5
și primele cinci femele numerotate
deasemenea cu V1 până la V5 (V este
prescurtarea de la Vorzuglich = exce-
lent).
Iată care au fost aceștia:
Masculi
V1 KS Ungaro vom Hege-Haus
V2 KS Treff Rothenuffeln
V3 KS Wasir Birkenwald
V4 Gimli vom Kronsberg
V5 KS Conan Seehof
Femele
V1 Perle vom Amtmannsloch
V2 KS Vega II vom Riverwoods
V3 Zanka II Engholms
V4 Ania vom Wachtelfeld
V5 Catza vom Gänsehimmel
Apoi au urmat zilele de «foc» când
s-au desfășurat probele de câmp și apă.
De regulă toți câinii încep cu proba de
câmp care este a doua zi. Dar e posibil
ca unele grupe să înceapă întai cu pro-
bele de apă.
Pentru probele de câmp și apă
câinii au fost împărțiti în 30 de grupe
de câte 5 sau 4 și arbitrate de câte 3
arbitri.
Regulamentul prevede ca fiecare
câine să parcurgă de 4 ori câmpul timp
de 15 minute, timp în care trebuie
să dea tot ce poate: să facă cheta în
viteză, metodica, egala, eficiența, apoi
să găsească vânat, să ponteze, să fileze,
să stârnească la comandă și să rămână
nemișcat la focul de armă, eventual
dacă vânatul este împușcat să facă
aport corect fără să «molfăiască» sau
să strângă prea tare vânatul.
Terenul de vânătoare pe care a avut
loc examenul a fost bogat în fazan,
potârniche și iepuri, iar ca sol s-a
lucrat pe pășune, pe sfeclă, pe cartof,
pe pârloagă, în suprafețe nu prea mari,

dar bine așezate. Ar fi fost bine ca și
unii din conducătorii noștri de câini
care mai participă pe la concursuri și
examene în România să vadă pe ce fel
de sol se desfășoară un examen atât de
important și poate că ar comenta mai
puțin. Nu de puține ori câinii aveau
de parcurs zone mari cu iarbă (lipsite
de vânat) dar nu comenta nimeni.
De fapt în Germania nu comentează
nimeni. Dar și organizarea e organi-
zare nemțească. Și cu toate acestea au
fost și greșeli pe care cei vinovați le-au
corectat și nu facut nimeni crize.
Partea proastă a lucrurilor a fost
că vântul a fost tare și acesta a dăunat
cumva lucrului. De asemenea, la prima
oră, umiditatea vegetației a fost foarte
ridicată.
Câinii pe care i-am văzut eu au
făcut toți aret ferm și au ridicat vânat.
Astfel, după o evoluție de o oră în câmp
se poate aprecia cu destulă corectitu-
dine valoarea fiecărui câine.
Iepure s-a ridicat numai la câinele
Goran di Dual Status, iar acesta a făcut
«halt» la fluier și astfel nu a fost desca-
lificat. Toți câinii care au evoluat au dat
dovadă de o condiție fizică deosebită.
Apoi probele de apă au fost ca de
obicei «sita deasă» de la Kleemann.
Aici mulți câini «cad» pentru că
nu intră în apă (la scotocirea cu și fără
rață) sau nu scotocesc la comandă fără
să iasă din stuf.
Dar cei care lucrează corect sunt o
încântare.
E un regal să vezi câte un mascul
“kapital” – cum spun nemții – sco-
tocind ca un tanc stuful fără să
părăsească zona de căutare și să revină
la conducător numai la comandă.
Tot un regal este să vezi cum se
«încinge» scotocirea când aceasta se
face cu câinele pe urma raței vii.
Aportul a fost în general foarte
corect fără ca să trebuiască prea multe
comenzi date câinelui, aceștia dove-
dindu-se foarte temeinic pregătiți.
Și uite așa “s-a ales bobul de
neghină” cum ar spune românul,
rămănând din cei 122 doar 66 de KS.
Cu siguranță și fără îndoială că
cei care nu au promovat Kleemann-
ul nu sunt câini decât unul și unul,
dar la Kleemann numai învingato-
rii contează, numai învingătorii își
«încoronează» numele cu KS, numai
învingătorii sunt câini de mare clasă și
de mare valoare genetică.
Apoi vine ultima zi când se
organizează Schausuche unde se pun
cânii în perechi pe câmp și acordă
CACIT celui mai bun parcurs de câmp.
Această proba se desfășoara doar între
câinii KS și contează mai mult ca o
paradă a învingătorilor și o prezentare
a acestora în final și poate nu în cele
din urmă ca o socializare mai bună a
proprietarilor, conducătorilor de câini
REVISTA AJVPS
și a organizatorilor, asta dacă mai era
nevoie după ce pe timpul Kleemann-
ului au fost organizate două cine festive
(una de deschidere și una de premiere)
și un «damen program».
Din România au fost prezenți doar
doi câini la acest examen.
Din acești doi câini numai unul a
devenit KS – KS Conan Seehof care a
obținut V5 la examenul de conformi-
tate cu standardul din 58 de masculi
prezenți și a devenit KS cu note de 4
pe linie, la vârsta de 2 ani și aproape 5
luni, fiind primul brac german cu păr
scurt KS din România.
Cam așa este Kleemann-ul, care pe
drept cuvânt poate fi numit « Formula
1» a bracului german cu păr scurt.
În rest sunt mulți «braci germani»
care se intitulează campioni sau care
mai au și câte o probă de lucru luată ca
«vai mama lor».
Și ca să aveți o idee de ansamblu
a ceea ce înseamnă bracul german cu
păr scurt în acceptul clubului german
pot să vă spun numai că un campion
mondial sau european de frumusețe
poate să nu aibă drept de montă dacă
nu își sustine probele de lucru în mod
temeinic după reguli germane.
Această prezentare a fost făcută
în speranța că astfel o să se înțeleagă
mai bine și pe meleagurile noastre ce
înseamnă bracul german cu păr scurt.
Petru Didi Antonovici
35
D IANA 1/2009
La masa cu Diana
Vânat în aspic
Ingrediente: 12-13 foi sau 40 g granule de gelatină,
carne de vânat.
Preparare:
Se va prepara din cele 12-13
foi de gelatină sau cca.
40 g granule de gelatină un aspic mai
tare, care să nu se deformeze când se
taie preparatul în porții.
Carnea de iepure, căprioară,
mistreț etc., după ce a fost marina-
tă, se frige la cuptor acoperită, ca
să fie suculentă.
După ce s-a răcit, se scoate de
pe oase și se taie în felii care se
Zbârciogi umpluți
Ingrediente: Pentru 4 porții: 1 kg zbâr-
ciogi proaspeți; 400 g carne de miel sau vânat; 1
felie pâine înmuiată în lapte sau apă; 1 ceapă mică; 1 ou;
sare; piper; 3 linguri unt; 1/2 linguriță făină; 1 cană zeamă
de carne sau apă; 3 linguri smântână.
Preparare:
Se spală zbârciogii. Zbârciogii mari se vor folosi la
umplut iar cei mărunți se toacă împreună cu cozile și se vor
întrebuința la pregătirea sosului. Se dă prin mașina de tocat
carnea împreună cu miezul de pâine înmuiat în lapte și stors
bine. Se adaugă ceapa prăjită, oul, sarea și piperul. Se umplu
Tocană tunisiană de iepure
Ingrediente: Pentru 4 porții: 1 iepure, 1 lingură tabil
(acest amestec este specific Tunisiei. Tabil înseamnă cori-
andru, dar cel mai adesea este utilizat pentru a denumi
amestecul de mai jos:
• 1 lingură semințe de coriandru
• 1 1/2 lingurițe semințe de chimen
• 2 căței de usturoi
• 1 linguriță ardei iute roșu uscat și măcinat (Se
amestecă toate ingredientele și se pisează într-un mojar.
Se usucă apoi în cuptorul încălzit la 200 de grade, timp
de 30 minute. Când s-a uscat, se macină din nou până se
face o pulbere fină de tot. Amestecul de condimente se
păstrează la adăpost de lumină, aer și umezeală. Rezistă
cca. 4 luni.); 2 cepe medii tocate; 20-30 de căței de usturoi
tocați; 2 roșii medii, curățate de coajă și zdrobite; 2 1/2
linguri pastă de roșii; 2 1/2 linguri pastă de roșii; 2 cartofi
medii curățați și tăiați felii foarte subțiri; 500 ml ulei de
gătit; 2 lingurițe oțet roșu; pătrunjel tocat pentru ornat.
Preparare:
Se curăță iepurele, se îndepărtează capul, iar restul se
porționează (se taie în 8 bucăți). Se asezonează cu sare,
piper și puțin tabil.
36
așază suprapuse, însă neînghesuite, peste o porție de aspic
turnat în formă.
Peste ele se toarnă restul de aspic, umplând toate golu-
rile și depășind nivelul cărnii cu 1 cm.
După ce aspicul s-a închegat, preparatul se răstoarnă pe
platou, se porționează și se servește.
Durata: 2 h
zbârciogii se dau prin făină și se prăjesc în unt. Din tocătura
rămasă se formează perișoare care se dau prin făină și se
prăjesc în unt. Zbârciogii tocați se înăbușă separat în unt,
se adugă făina și cana cu zeamă de carne. Se toarnă peste
zbârciogii umpluți și se lasă să fiarbă înăbușit. Când sunt
gata se adaugă
perișoarele împre-
ună cu smântâna
și se mai dau într-
un clocot. Se ser-
vesc calzi. Se pot
folosi zbârciogi
uscați muiați în
apa rece timp de
10-12 ore.
Durata: 1 h
Se încinge ulei de gătit într-o cratiță și se pune car-
nea la prăjit, amestecând, frecvent, până se rumenește.
Se scoate carnea din cratiță și se adaugă usturoiul,
ceapa, roșiile și pasta de roșii împreună cu 1/4 cană
apă. Se aromatizează cu restul de tabil și se lasă să fiarbă
încet, 2 minute.
Se readuc bucățile de iepure în cratiță. Se adaugă apă
cât să fie acoperite, se acoperă cratița cu un capac și se
fierb înăbușit 30-45 de minute, funcție de cât de mare
este iepurele.
Se încinge ulei de gătit într-o tigaie și se prăjesc
feliuțele de cartofi. Se scot cu o spumieră și se scurg de
ulei pe prosoape de hârtie.
Când iepurele este gata, se adaugă puțin oțet și se
potrivește de sare și piper.
Se servește tocana ornată cu pătrunjel tocat, alături
de chipsuri de cartofi.
Durata: 1 oră și 45 minute
Poftã bunã!
 P entru iubitorii d e
n a t u r ă...
Manifestarea expoziţională “HUNT & FISH
EXPO”, aflată la a II-a ediţie, organizată de Star Expo
Timişoara în colaborare cu Facultatea de Horticultură
şi Silvicultură din cadrul USAMV Banat, Direcţia
Silvică Timiş şi Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor
şi Pescarilor Sportivi – AJVPS Timiş, in perioada
7 - 10 MAI 2009, la Hala TIMCO (fosta “6 MARTIE”,
str. Circumvalaţiunii 8 -12, îşi propune, chiar mai mult
decât la prima ediţie, să dea relief unor pasiuni, ca să
nu le spunem patimi, de care, la scară planetară, sunt
stăpâniţi milioane de semeni de-ai noștri. Sunt activi-
tăţi care se desfăşoară pe timpul şi cheltuiala fiecăruia,
şi care, dincolo de latura economică, sunt utile, în
primul rând pentru păstrarea echilibrului în natură şi,
concomitent, pentru protejarea speciilor care alcătu-
iesc fondul cinegetic şi pe cel piscicol pe Terra.
Ne este deosebit de plăcut să reluăm ideea că
România, ţară cu vechi tradiţii în practicarea organiza-
tă a vânătorii şi pescuitului sportiv, şi deţinătoare încă
a unor importante resurse naturale regenerabile, con-
stituie un “pol” de atracţie pentru pasionaţii mânuirii
de arme, undiţe şi lansete din ţări unde vieţuitoarele
pădurilor, câmpiilor şi apelor sunt mai puţine şi mai
sărace ca specii.
Expozanţii şi organizatorii nutresc speranţa ca vizi-
tatorii să perceapă şi, de ce nu, să practice vânătoarea
şi pescuitul sportiv ca pe nişte îndeletniciri nobile, de
intervenţie înţeleaptă, motivată ecologic şi economic,
în fauna planetei.
Reiterăm, de asemenea, adevărul că, desfăşurate
după norme binestabilite, cu respectarea riguroasă
a legilor care reglementează domeniile respective,
vânatul şi pescuitul, pasiuni sportive şi de agrement,
pot deveni pentru cât mai mulţi dintre noi atribute ale
unei vieţi ieşite din tipicul cotidianului, subordonată
tehnologicului şi tributară stresului.
Iubitorii de natură, de floră şi faună
din Timişoara vor avea şi în acest an
şansa de a admira, chiar la ei acasă,
o parte a „miracolului” floricol, den-
drologic sau cinegetic din ţară şi din
alte zone ale mapamondului, graţie
organizării şi în această primăvară a
unor ample manifestări expoziţionale
cu această tematică. Este vorba de
expoziţia „FLORI DE MAI”, aflată la a
III-a ediţie, şi de „HUNT & FISH EXPO”,
aflată la a II-a ediţie.
Programul actualei ediţii a manifestării “HUNT & FISH
EXPO”, este mai bogat decât cel din 2008, organizatorii
ţinând seama de propunerile, sugestiile şi dorinţelor vizi-
tatorilor din ţară şi din străinătate, cărora le-am dat contur
prin organizarea unor activităţi la standuri, pe platforma
exterioară a expoziţiei, sau în poligonul “Diana” al AJVPS
Timiş, deosebit de atractive şi instructive, dintre care amin-
tim: organizarea unui concurs de evaluare a trofeelor de
căprior şi mistreţ, cele mai valoroase piese fiind distinse cu
diplome şi medalii, prezentarea de filme cu tematică vână-
torească, poligon de trageri virtuale, miniexpoziţie cu rase
de câini de vânătoare medaliaţi, stand cu cărţi şi CD-uri de
specialitate, plimbări cu poneiul pentru copii, şi, atenţie!
spre deliciul gurmanzilor, zilnic, pe toată durata expoziţiei,
vor fi pregătite preparate vânătoreşti şi pescăreşti care pot fi
consumate pe loc sau pot fi cumpărate pentru acasă.
De un interes deosebit sperăm să se bucure şi sectorul
rezervat armelor şi muniţiilor de vânătoare care, pe lângă
informaţiile privitoare strict la caracteristicile acestora, va
oferi, prin cei mai avizaţi specialişti în domeniu, informaţii
şi explicaţii despre legislaţia în vigoare, mai precis, despre
ce este voie şi ce nu trebuie să facem atunci când ne apucăm
să vânăm şi să pescuim!
Practicanţilor vânătorii şi pescuitului sportiv le vor sta,
de asemenea, la dispoziţie activităţi şi informaţii în dome-
niul chinologiei şi tirului vânătoresc şi ale concursurilor
de pescuit pe specii, nemaivorbind de prilejul de a stabili
noi contacte cu alţi confraţi din ţară şi din străinătate, unii
deţinători de trofee şi punctaje internaţionale, cunoscute
fiind ataşamentul şi solidaritatea de “breaslă”, dar şi apetitul
acestora de a depăna noi întâmplări şi poveşti vânătoreşti
şi pescăreşti.
Tolbă plină şi fir întins!
Ioana Roxana Bonchiş
În aten]ia vânåtorilor
În conformitate cu prevederile art.43 alin.2 din Regulamentul privind
autorizarea, organizarea si practicarea vânåtorii nr.353/04.06.2008,
organizatorul ac]iunii de vânåtoare are obliga]ia så verifice la to]i
v`nåtorii participan]i: permisul de armå, permisul de v`nãtoare sau
ordinul de serviciu, armamentul, muni]ia [i “ASIGURAREA
OBLIGATORIE IMPOTRIVA ACCIDENTELOR” fapt care se justificå
prin prezentarea TALONULUI DE ASIGURARE eliberat de
Cluburile A.J.V.P.S. TIMI{ la plata ratei I a cotiza]iei anuale.
Ne\ndeplinirea condi]iilor precizate mai sus, atrage de la sine
pierderea dreptului de a participa legal la vânåtoare.