B60

Nivele ale eticii afacerilor i concepte principale

In mod curent (Robert C. Solomon) sunt distinse mai multe nivele ale afacerilor i ale eticii afacerilor: a) nivelul microeticii cuprinde regulile schimbului echitabil intre indivizi; b) nivelul macroeticii se refer la regulile instituionale sau culturale ale comerului pentru o intreag societate (lumea afacerilor); c) nivelul molar al eticii afacerilor este preocupat de unitatea de baz a comerului i schimbului de astzi corporaia. Micro-etica afacerilor desemneaz o poriune foarte mare din etica tradiional: natura promisiunilor i alte obligaii; natura feluritelor drepturi individuale, inteniile; consecinele faptelor i alte implicaii ale aciunilor individuale. In orice caz, o caracteristic a micro-eticii afacerilor este ideea schimbului echitabil i o dat cu aceasta, noiunea de salariu echitabil, de negociere corect, ca i ideea de afacere bun pentru ambele pri. In acest caz, Robert C. Solomon arat, de exemplu, c noiunea lui Aristotel de dreptate comutativ ii pstreaz acum actualitatea dei sesizeaz el chiar anticii se intrebau cateodat dac, de pild, vanztorul unei case era obligat sau nu s-i spun potenialului cumprtor c acoperiul e vechi i c la prima ploaie torenial, apa ar putea s se scurg prin el. Dac nivelul micro-eticii vizeaz teme generale de etic, precum cele menionate, aprute intre doi indivizi care fac afaceri, in schimb, macro-etica devine o parte a acelei probleme majore referitoare la dreptate (justiie), legitimitate i natura societii, adic la teme care alctuiesc filosofia politic i social. Sunt puse explicit in acest anume caz intrebri de tipul: 1. care este scopul pieei libere? 2. exist, intr-un anumit sens, un bine intrinsec al acesteia alturi de telos-ul su? 3. sunt primare drepturile proprietii private, in sensul c sunt anterioare conveniei sociale (aa cum au artat, de exemplu, John Locke i, mai recent, Robert Nozick) sau urmeaz ca piaa s fie conceput ca o practic social complex in care drepturile nu sunt decat ingrediente? 4. este sistemul pieei libere unul corect din punct de vedere moral? 5. reprezint distribuirea bunurilor i serviciilor prin intermediul societii calea cea mai eficient? 6. se acord suficient atenie cazurilor de nevoie disperat, acolo unde nu se pune problema schimbului echitabil? 7. se acord suficient atenie meritului astfel incat acesta s fie recompensat in chip adecvat? 8. Care sunt rolurile legitime i/sau nelegitime ale guvernului in mediul de afaceri i care este rolul reglrii guvernamentale? Altfel spus, macro-etica este o tentativ a acestui nou teritoriu al teoriei etice de a se manifesta pe marele ecran; ea reprezint o incercare mereu reluat de a inelege natura lumii afacerilor i funciile ei particulare. Oricum, unitatea molar definitiv a afacerilor moderne este corporaia32, iar intrebarea central a eticii afacerilor tinde s fie pus cu obstinaie managerilor i angajailor celor cateva mii de companii care stpanesc atat de mult mediul comercial in intreaga lume. In particular, nivelul molar al eticii afacerilor este compatibil cu intrebri referitoare la rolul corporaiei in societate i la rolul individului in corporaie. Astfel, in ultim instan nu este deloc surprinztor faptul c multe dintre cele mai provocatoare subiecte se intalnesc in interstiiile celor trei nivele ale discursului etic. Vom avea astfel, de pild: a) problema responsabilitii sociale a fiecrui membru al corporaiei adic rolul corporaiei intr-o societate mai vast i b) problema responsabilitilor limitate ale locului de munc adic rolul individului in corporaie. In acest fel, deloc fr motiv, conceptul principal al unei insemnate pri din recenta etic a afacerilor este cel de responsabilitate social. i acest concept, ca multe altele in eticile aplicate, a primit fie o semnificaie ingust (ideea de responabilitate social fiind asociat numai de cea de profit) fie una mai ampl. In primul caz, cel mai citat este Milton Friedman cu celebra sa formul: responsabilitatea social a afacerilor este de a-i mri profiturile. Aprand o asemenea poziie, el ii numea pe oamenii de afaceri ce susineau ideea de responsabilitate social a fiecrui membru al corporaiei nite marionete nechibzuite ale forelor intelectuale care submineaz fundamentele unei societi libere i ii acuza pe acetia de propovduirea socialismului autentic. In esen, argumentul lui Friedman este acela c: a) directorii unor corporaii sunt, in primul i in ultimul rand angajaii acionarilor i, ca atare, ei au o responsabilitate tutelar de a le maximiza profiturile; b) a face acte caritabile sau a oferi bani unor cazuri sociale (cu excepia relaiilor publice ce intesc spre sporirea afacerilor), precum i implicarea in proiecte comunitare (care nu sporesc afacerile companiei) este inrudit cu a fura de la acionari; c) nu exist nici un motiv pentru a presupune c o corporaie sau funcionarii si au vreo aptitudine special sau vreo competen din domeniul politicii publice; d) prin urmare, ei (managerii corporaiilor) i-au depit competena i, de asemenea, i-au inclcat obligaiile in momentul in care s-au implicat in activitile comunitii33. Rspunsul dat tot mai frecvent argumentelor lui Friedman tinde s in seama de urmtoarele aspecte considerate eseniale pentru noul sens dat ideii de

responsabilitate social, intr-o lume atent atat la globalitate cat i la comunitate: a) in aceast optic, formula responsabilitatea social a afacerilor este de a-i mri profiturile ar vdi o viziune mrginit cu privire la afaceri; b) portretul acionarului este unul unidimensional, nerealist i neludabil; c) argumentul competenei are sens doar atata timp cat corporaiile intreprind proiecte cu caracter social ce depesc abilitile lor; d) in locul acionarilor, beneficiarii responsabilitii sociale sunt, in fapt, cei ce-i asum riscul, dintre care, acionarii alctuiesc doar o singur subclas; e) cei ce-i asum riscul intr-o companie sunt toi aceia care sunt afectai i care au drepturi i perspective legitime in legtur cu aciunile companiei, iar aici pot fi inclui angajaii, consumatorii, furnizorii, comunitatea i societatea in ansamblul ei. Rezult c acest concept de responsabilitate social vzut ca un concept cheie al eticii afacerilor este o noiune moral care coaguleaz atat ideea unor virtui particulare implicate in aceast sfer a vieii (onestitatea, reciprocitatea, interesul mutual, utilitatea) cat i ideea c exist capaciti i disponibiliti sociale i morale pe care le are corporaia insi. Astfel, dac se admite tot mai mult ideea c scopul unei corporaii este s serveasc publicul atat prin aprovizionarea cu produse i servicii cerute i dezirabile, cat i nevtmarea comunitii i a cetenilor; dac se pleac de la ideea c o corporaie este departe de a fi folositoare publicului cand, de exemplu, perturb traficul sau ii bate joc de resursele comune, sau promoveaz, direct sau indirect, rasismul sau prejudecile (rasiale, etnice, religioase, de gen etc.), sau dac distruge frumuseea natural a mediului inconjurtor sau amenin bunstarea cetenilor; de asemenea, dac se accept ideea c, fa de consumatori, corporaia are obligaia de a le furniza produse i servicii de calitate .a.m.d., atunci inseamn c, privit astfel, ideea de responsabilitate social nu este o povar suplimentar pentru corporaie; ea este o parte din problemele ei eseniale de a servi nevoile i de a fi cinstit nu doar fa de investitori sau proprietarii ei, ci i fa de cei care lucreaz pentru ea, cumpr de la ea, care vand, care triesc alturi sau sunt afectai in vreun fel de activitile revendicate i recompensate de sistemul pieei libere. In concluzie, privit astfel, etica afacerilor se afl la inceput ca domeniu teoretic de reflecie, dar, dup cum s-a vzut, ce este permanent obligat in ciuda miturilor care o inconjoar i-a metaforelor care o insoesc s resemnifice aproape toate conceptele utilizate in doctrinele morale dar i in gandirea comun.