TEMA 8. Etica in terapie. Cazul favorit al lui Handelsman.

Analizai situaia din perspectiva eticii i deontologiei profesionale pe o pagin A4. Facei referiri la curs i materialele pentru curs. Dr. Ionescu a inceput practica de psihoterapeut. Tocmai a venit de la domiciliu (o cas superb pe care a cumparat-o cu un mare credit ipotecar) cu maina sa sport turbo (vrf de serie de lux in clasa sa) la biroul su hipercentral (pentru care pltete rate lunare exorbitante). Prima edin este cu o femeie deosebit de atractiv care a venit s se decid dac va incepe psihoterapia sau nu la acest cabinet. Ea declar c a inceput s aib atacuri de panic in ultimul timp, de cnd a motenit o avere fabuloas prin moartea unei mtue din Israel. Dr. Ionescu nu are experien cu cazuri de atacuri de panic i tie un coleg care ar putea prelua cu succes acest caz. Uitndu-se pe fereastr la bolidul sport care trebuie achitat, psihoterapeutul se hotrte nu numai s nu refere cazul, ci s il pstreze pentru sine i, in plus, s ceara o tax orar dubl faa de cea uzual. Mai mult, ii spune clientei c, datorit urgenei situaiei ei, trebuie s vin la terapie de dou ori sau chiar mai des, pe sptmn. Doamna se decide s inceap terapia cu dr. Ionescu.

Terapia este o intalnire intre doi oameni ce urmeaza sa parcurga un drum impreuna, clientul si psihoterapeutul. De obicei, clientul isi expune problema sau problemele, intentiile, motivele care l-au determinat sa vina la psihoterapie, asteptarile cu care a intrat in cabinet. Psihoterapeutul, la randul sau, isi prezinta metoda si se prezinta pe sine din punct de vedere profesional. Ca orice relatie de colaborare interumana, este importanta stabilirea unor reguli, ce vor forma cadrul terapeutic. In cazul prezentat, este descrisa interactiunea dintre un psihoterapeut si pacient in cadrul primei sedinte. Problemele legate de relatia terapeutica(tipul terapiei, frecventa si durata sedintelor, onorariul) se discuta, de obicei, in prima sedinta. Toate cele trei aspecte au fost discutate, insa in cazul fiecareia in parte au fost violate principii etice din codul deontologic al profesiei de psiholog. In cazul primului aspect, tipul terapiei, psihoterapeutul a identificat problema, insa desi nu are experienta in tratatarea atacurilor de panica si desi cunoaste un coleg spre care ar fi putut indruma pacienta si care ar fi putut-o trata mai bine, acesta a preferat sa pastreze cazul, vazandu-l ca pe o sursa concreta de bani datorita mostenirii acesteia. Daca, din diverse motive, psihoterapeutul nu poate primi in terapie sau nu poate continua terapia cu un client, acesta este obligat sa il indrume spre alt coleg. Dr. Ionescu nu a respectat cel de-al patrulea principiu, standarde de competenta, Art. IV.5., limitarea competentei, care stipuleaza ca atunci cnd psihologii urmeaza sa desfasoare servicii psihologice dincolo de limitele de competenta, acestia vor cauta sa obtina ct mai rapid competenta necesara (care va presupune, dupa caz, studiu, evaluare si supervizare) si numai apoi se vor angaja in desfasurarea activitatilor vizate. De asemenea, acesta nu a respectat cel de-al treilea principiu integritate profesionala, Art. III.1in care este mentionat faptul ca psihologii vor prezenta intr-o maniera onesta domeniile de specialitate in care sunt atestati, competentele, afilierile si experienta profesionala, nefiind acceptate nici un fel distorsiuni, omisiuni sau false prezentari in acest sens. In ceea ce priveste frecventa si durata sedintelor, durata sedintelor nu a fost mentionata iar frecventa a fost stabilita de doua ori pe saptamana sau chiar mai mult datorita urgentei cazului. Exista forme de psihoterapie in care se lucreaza cu minim doua sedinte pe saptamana si altele in care frecventa este de o sedinta. In acest caz nu este mentionat tipul de psihoterapie practicat de Dr. Ionescu, insa, in mod normal, terapia recomandata in cazul atacurilor de panica este, de scurta durata si se desfasoara, de obicei, pe parcursul a cel mult 12 sedinte, cu o

frecventa de o sedinta pe saptamana. Psihoterapeutul nu a respectat cel de-al treilea principiu, Art. III.4. in care este promovata acuratetea, obiectivitatea, onestitatea si buna-credinta in activitatile professionale ale psihologilor. In aceste activitati psihologii nu vor fura, insela, si nu se vor angaja in frauda, eludari, subterfugii sau denaturari intentionate ale faptelor. Ultimul aspect mentionat a fost cel al onororariului. Dr. Ionescu a cerut o taxa pe ora dubla fata de cea ceruta in mod normal. Conform Colegiului psihologilor, psihoterapeutii sunt obligati sa aiba tarife fixe. Pot exista variatii in functie de tipul de terapie folosit sau de calificarile profesionale ale psihoterapeutului, insa aceasta nu pot fi schimbate in functie de venitul clientului, ca in cazul descris. In cel mai bun caz, doar daca venitul clientului este mult sub medie, este la alegerea terapeutului daca sa aplice un tarif mai mic sau nu si asta doar in cazuri speciale, nu in mod general pentru ca atunci acesta ar practica concurenta neloiala. De aceea este de preferat ca, in functie de serviciul oferit, terapeutul sa stabileasca de comun acord cu pacientul, care este valoarea onorariului in conditiile legilor in vigoare. Standardele nerespectate de catre Dr. Ionescu sunt standardele de onorarii si taxe, Art. IX.5., limitele onorariului in care este mentionat faptul ca onorariul fixat va depinde de calitatea serviciului oferit si competentele profesionale ale psihologului, insa psihologii vor avea grija sa nu ceara un onorariu disproportionat fata de valoarea serviciului oferit. Primul principiu din codul deontologic al profesiei de psiholog specifica, ca psihologii vor avea permanent in atentie faptul ca orice persoana are dreptul sa-i fie apreciata valoarea innascuta de fiinta umana si ca aceasta valoare nu este sporita sau diminuata de cultura, nationalitate, etnie, culoare sau rasa, religie, sex sau orientare sexuala, statut marital, abilitati fizice sau intelectuale, vrsta, statut socio-economic sau orice alta caracteristica personala, conditie sau statut. In cazul pacientei Dr. Ionescu, valoarea acesteia a fost sporita de catre statutul socio-economic, mai exact mostenirea unei averi. Acesta a fost principalul motiv pentru care terapeutul a explotat bneficiarul serviciilui acestuia si nu a respectat etica si deontologia profesionala a psihologilor.