Sunteți pe pagina 1din 174
' YON) Det Un profesor trebuie s& fie onest si s4-si avertizeze discipolul c4 inocenta si tihna momentului sint doar un miraj, ca in fata lui se aflé un abis fara fund gi cd, o data deschis& usa, nu mai exist nici o cale de a 0 inchide“. »Nu mai ai timp si, totusi, esti inconjurat de eternitate. Ce paradox pentru ,,ratiunea“ ta ! Don Juan ba00S oy Biblioteca Judeteana Brasov ii A WoT, Rl Eel i path RAO International Publishing Company S.A. P.O. Box 37-198 Bucuresti, RO! 1A CARLOS CASTANEDA Tales of Power Copyright © Carlos Castaneda, 1974 All rights reserved Traducere din limba engleza GABRIEL FLORENTIN POPA Editia I Copyright © 1995 RAO International Publishing Company S.A. pentru versiunea fn limba romana Coperta DONE STAN Tiparul executat de ELSNERDRUCK Berlin, Germania Octombrie 1995 ISBN 973-576-027-4 CUPRINS PARTEA {NTfI: MARTOR LA FAPTELE PUTERII / 9 1. fntitnire cu cunoasterea / 11 2. Visdtorul gi visatul / 65 3. Secretul fiintelor luminoase / 96 PARTEA A DOUA: TONALUL SI NAGUALUL / 123 1. Trebuie sd crezi / 125 2. Insula tonalului / 142 3. Ziua tonalului / 157 4. Contractarea tonalului / 177 5. fn timpul nagualului / 197 6. Soapta nagualului / 218 7. Aripile perceptiei / 237 PARTEA A TREIA: EXPLICATIA VRAJITORILOR / 251 1. Trei martorila nagual / 253 2, Strategia unui vrajitor / 272 3. Sfera perceptiei / 309 4, Predilectia a doi luptatori / 329 Caracteristicile unei pasari solitare sint cinci : Prima, c4 ea zboara pina in cele mai mari indltimi ; A doua, c4 ea nu sufera dupa companie, nici macar dupa vreuna dintre semenele sale ; A treia, c& ea f§i atinteste ciocul spre tariile cerului ; A patra, c4 nu are o culoare definita ; A cincea, c& ea cinta foarte duios. San Juan de la Cruz, Dichos de Luzy Amor 1. intlinire cu cunoasterea Nu l-am vazut pe don Juan timp de citeva luni. Era toamna lui 1971. Eram convins ca se afla acasa la don Ge- naro, in Mexicul Central, gi am facut pregatirile necesare pentru o excursie de sase-sapte zile, ca s4-l vizitez. Totusi, in ziua a doua a excursiei mele, ceva m-a imboldit pe la prinz si ma opresc la casa lui don Juan, in Sonora. Am parcat masina si m-am dus direct spre casi. Spre surpriza mea, cl era acolo. ~— Don Juan! Nu ma asteptam sa te gasesc aici, am spus. El a ris; surpriza mea parea s&-l incinte. Stdtea pe o naveta goala de lapte, in fata usii. Parca ci ma astepta. in dezinvoltura cu care m-a salutat se citea un aer de multumire. Si-a scos palaria si a fluturat-o cu un gest caraghios. Apoi si-a pus-o pe cap si m-a salutat ostaseste. Era intins linga perete, stind cdlare pe naveta de lapte. — Aseazii-te, ageazd-te, m-a indemnat el pe un ton jovial. imi pare bine cd te revad. — Féaceam tot drumul pind in Mexicul Central degeaba. Si apoi ar fi trebuit sa ma intorc spre Los Angeles. Faptul cd te-am gasit aici mi-a salvat zile intregi de condus. 12 CARLOS CASTANEDA — Cumva tot m-ai fi gusit, a spus el pe un ton miste- rios, dar s4 spunem c4-mi datorezi cele sase zile de care aveai nevoie ca s& ajungi acolo, zile pe care ar trebui sa le folosesti intr-un mod mai util decit si tot apesi pe accele- ratie. Era ceva angajant in zimbetul sdu. Caldura lui era contagioasa. — Dar unde ti-e carnetelul ? a intrebat. T-am spus ca ]-am lsat Ja masind ; mi-a spus cd ardtam neobignuit fara el si m-a trimis sd-1 iau. — Am terminat de scris 0 carte. Mi-a aruncat o privire care mi-a produs o furnicdturad in stomac. Era ca si cum mi-ar fi impins partea de mijloca corpului cu un obiect usor. Simteam cd-mi vine rau, dar apoi si-a intors capul intr-o parte si mi-am revenit. Am vrut s4-i mai vorbesc despre cartea mea, dar ela facut un semn care insemna c4 nu mai voia sa discut des- pre ea. A zimbit. Era vesel gi intr-o dispozitie incintatoare. M-a angajat intr-o conversatie despre oameni si evenimente curente. fn final, am reusit s4 conduc conversatia spre su- biectul care ma interesa. Am inceput sa-i spun cd mi-am revdzut notitele mai vechi gi ci mi-am dat seama c4 el imi daduse o descriere detaliata a lumii vrajitorilor chiar de la inceputul asocierii noastre. in legitura cu ceea ce mi-a spus inc& de pe atunci, am fnceput sa-l intreb despre rolul plantelor halucinogene. — De ce mi-ai dat de atitea ori aceste plante ale pute- rii ? _ A ris si a murmurat foarte usor: ,,Pentru cd esti prost.“ L-am auzit de prima dati, dar am vrut sa fiu sigur si m-am prefacut c4 n-am inteles. — Poftim?! — Stii ce-am vrut s4 spun, mi-a replicat gi s-a ridicat. POVESTIRI DESPRE PUTERE ——«113 M-a mingfiat pe cap, in timp ce mergea ling4 mine. — Esti destul de incet. Si nu era alta modalitate de a te obliga. — Deci nu erau absolut necesare ? — Erau, in cazul téu. Exist, totusi, si alte tipuri de oameni, care se pare c4 n-au nevoie de ele. Stdtea ling’ mine privind la virful tufisurilor din stinga casei, apoi s-a asezat iar $i mi-a vorbit despre Eli- gio, celalalt ucenic al séu. Spunea c& Eligio a folosit plante psihotrope doar o singura data de cind a devenit ucenic, dar c& el era, probabil, mai avansat decit mine. — A fi sensibil e starea fireascd a unor oameni, a spus. Dar tu nu esti. Nici eu. La urma urmei, sensibilita- tea conteaza prea putin. — Atunci, care-i lucrul care conteaza ? P&rea sa caute un raspuns potrivit. — Ceea ce conteazi e c& luptatorul trebuie sa fie impecabil, a spus intr-un tirziu. Dar asta e doar un mod de a spune, un mod de a te plimba in jurul cozii. Ai reali- zat deja niste fapte de vrdjitorie si cred cd e timpul sd mentionez sursa a tot ceea ce conteaza. Deci, voi spune ca ceea ce conteazd pentru un luptdtor este sd ajunga la totalitatea eului sau. — Ceeste totalitatea eului, don Juan ? — Am spus ca doar o voi mentiona. Existé incd multe lucruri marunte in viata ta, pe care trebuie s4 le rezolvi inainte s4 putem vorbi despre totalitatea eului. A pus punct aici conversatiei. A facut un gest cu miinile, s{-mi semnaleze c4 voia si ne oprim. Dupa cite se pare, se afla cineva sau ceva in apropiere. Si-a inclinat capul spre stinga, ca si cum ar fi ascultat. Puteam s&-i vid albul ochilor in timp ce fixa tufisurile din fata casei, din stinga. A ascultat cu atentie citeva clipe, apoi s-a ridicat, 14 CARLOS CASTANEDA S-a apropiat si mi-a soptit la ureche ca trebuia si parasim casa si s4 facem o plimbare. — S-a intimplat ceva? am intrebat si eu, tot in soapta. — Nu. Nu-i nimic. Totul e aproape perfect. M-a condus in desisul pustiu. Ne-am plimbat cam o ora si apoi am ajuns la o mic&d zona circulara fara vege- tatie. Avea vreo trei metri optzeci in diametru, iar pe jos praful rogu era intins si perfect neted. Totusi, nu se zirea nici un semn ca vreo magina ar fi curdtat si netezit zona. Don Juan s-a asezat in centrul ei, cu fata spre sud-est. Mi-a ardtat un loc cam la un metru si jumatate de el si m-a rugat s4 ma asez acolo, cu fata la el. — Ce-o sa facem aici ? am intrebat. — Avem o inttinire aici, in seara asta. A cercetat rapid imprejurimile cu privirea, intorcindu-se pe loc pind a ajuns iar cu fata spre sud-est. Misc&rile lui m-au alarmat. L-am intrebat cu cine aveam intilnire. — Cu cunoasterea. S& spunem c4 ea da tircoale acestui loc. Nu m-a lsat si ma copleseasca acest raspuns enigma- tic. A schimbat repede subiectul si pe un ton jovial m-a indemnat sé m& comport firesc, adicd s4 iau notite si sa vorbesc aga cum faceam la casa lui. Ceea ce ma preocupa atunci era acea senzatie vie pe care o resimtisem cu gase luni inainte, cind am ,,vorbit“ cu un coiot. Evenimentul acela insemna pentru mine cd, atunci, am fost capabil pentru prima data sa vizualizez, adicd s& tnteleg cu simturile mele si intr-o stare de constiinta perfecta, descrierea facuta de vrajitorii lumii ; 0 descriere in care cumunicarea cu animalele prin vorbire era ceva normal. POVESTIRI DESPRE PUTERE 15 — N-o s& ne apucdm acum sa insistim asupra unei probleme de natura asta, a spus don Juan, dupa ce a auzit intrebarea mea, Nu e¢ bine pentru tine si te complaci in a-ti focaliza atentia asupra unor evenimente trecute. Poti s& le amintesti, dar numai in treacdt, — Deceeasa, don Juan ? — inca n-ai destula putere personala pentru a cduta explicatia vrajitorilor. — Deci exist o explicatie a vrajitorilor ! — Bineinteles. Vrajitorii sint oameni. Sintem creaturi dotate cu inteligen{é. Noi céutam clarificari. — Aveam impresia cd marele meu defect este chutarea de explicatii. — Nu. Defectul tau este cd vrei explicatii convena- bile, care s4 se potriveascd cu lumea ta. Ceea ce ma deran- jeaza Ja tine este judecata. Un vrajitor isi explicd si el lucrurile in lumea sa, dar el nu e atit de rigid ca tine. — Cum pot sd ajung la explicatia vrdjitorilor ? — Acumulind putere personala. Puterea personala te va face si percepi cu mare usurinta explicatia vrajitorilor. Explicatia asta nu € ceea ce numesti tu — explicatie; totusi, ea face ca lumea si misterele ei s& fie dacd nu mai clare, macar mai putin ciudate. Asta ar trebui sd fie esenta explicatiei, dar nu e ceea ce cauti tu. Tu cauti niste reflexii ale ideilor tale. Mi-am pierdut elanul de a mai pune intrebari. Dar zimbetul s&u m-a indemnat s4 continuu sd vorbesc. O alt problema de mare important pentru mine era prietenul sau, don Genaro, si efectul extraordinar pe care-l aveau actiunile sale asupra mea. De fiecare data cind veneam in contact cu el, traiam experienta celor mai bizare distorsiuni senzoriale. Don Juan a ris cind am pus intrebarea. 16 CARLOS CASTANEDA — Genaro e surprinzdtor. Dar acum nu are sens sad vorbim despre el sau despre ceea ce iti produce el. {inca o data, n-ai destulé putere personala ca sa atingi acest su- biect. Asteapta pind 0 vei avea, apoi vom vorbi. — Dar daca nu o voi avea niciodata ? — Daca n-os-o ai niciodata, nu vom vorbi niciodata. — fnritmul in care merg, voi avea vreodatd destul ? — Depinde de tine. Eu ti-am dat toatd informatia necesara. Acum responsabilitatea iti apartine, si cistigi destula putere personala pentru a atinge dozajul necesar. — Vorbesti in metafore. Spune direct. Spune-mi exact ce sd fac. Dacd mi-ai spus deja, sd spunem cd am uitat. Don Juan a chicotit si s-a intins, punindu-si bratele sub cap. — Stii exact ce-ti trebuie. Lam spus ca uneori credeam ca stiu, dar cel mai des nu aveam incredere. — M& tem cd ai incurcat problemele. {ncrederea luptatorului nu e increderea omului obisnuit. Omul obignuit caut4 certitudinea in ochii interlocutorului gi ii spune fncredere fn sine. Luptatorul cauta perfectiunea in proprii s4i ochi si fi spune simplitate. Omul obisnuit e legat de semenii sai, in timp ce luptatorul e legat doar de el insusi. Probabil ca tu vinezi curcubeele. Cauti increderea omului obisnuit, cind colo ar trebui s4 cauti simplitatea lupt&torului. Diferenta dintre ele e remarcabila. increderea in sine cere s& stii ceva sigur; simplitatea cere sa fii impecabil in actiuni gi sentimente. — Am incercat si traiesc conform sugestiilor tale. Poate c& nu sint cel mai bun, dar am dat tot ce puteam. Este asta impecabilitate ? — Nu. Trebuie s-o faci mai bine. Trebuie s4 te pro- pulsezi dincolo de limitele tale, tot timpul. POVESTIRI DESPRE PUTERE 17 — Dar asta ar fi o nebunie, don Juan. Nimeni n-o poate face. — Sint o multime de lucruri pe care le faci acum si care ar fi fost o nebunie pentru tine acum zece ani. Lucru- rile astea nu s-au schimbat, doar ideea ta despre tine s-a schimbat ; ceea ce era imposibil inainte e perfect posibil acum si probabil ca succesui tau total in a te schimba e doar o problema de timp. In afacerea asta, singura solutie pe care-o are luptatorul e sa actioneze consecvent gi fara rezerve. Stii despre modul de a actiona al luptatorului, dar vechile tale obiceiuri si rutina fti stau in drum. Am fnteles ce voia si spuna. — Crezi ca scrisul e unul dintre vechile obiceiuri pe care trebuie s4 le schimb ? Sa-mi distrug noul manuscris ? N-a réspuns. S-a ridicat gi s-a intors s4 priveascd spre marginea desisului. I-am spus ca am primit scrisori de la diferiti oameni, care imi spuneau ca nu e bine sa scriu despre ucenicia mea. Ei fi citau ca precedent pe maestrii doctrinelor ezoterice orientale, care pretindeau un secret absolut in legatur& cu invataturile lor. — Probabil cd acei maestri se rasfata doar in postura de maestri, a continuat don Juan, fara s4 ma priveasca. Eu nu sint un maestru, ci doar un luptator. Deci, nu stiu exact cum se simte un maestru. — Dar poate cd dezvalui lucruri pe care n-ar trebui s& le spun, don Juan. — Nu conteaza ce dezvalui, sau ce tii in tine. Tot ce facem, tot ce sintem, sté in puterea noastra personala. Daca avem destuld, un ae euvint dezvaluit ar fi sufi- cient pentru a né schinipa vata. amr ayem destula putere personal, ne pot fide: ite $1 idele ai minu- nate parti de intelepsiune; an reyelatia na va avea nici cea mai mica importan' 18 CARLOS CASTANEDA Apoi si-a coborit glasul, ca si cum mi-ar fi destdinuit un secret, — {ti voi dezvalui probabil cea mai importanta cunoastere pe care o poate exprima cineva. Sa vad ce poti face cu ea. Stii cd, exact in acest moment, esti inconjurat de eternitate ? $i stii cd poti folosi aceasta eternitate, dact doresti ? Dupa o pauza lunga, in timpul c4reia m-a fndemnat cu Ochii sa fac o afirmatie, am spus cd nu intelegeam despre ce vorbea. — Acolo! Eternitatea e acolo! a spus, ardtind spre orizont. Apoi a aratat spre zenit. — Sau acolo, sau poate putem spune cd eternitatea ¢ ca asta. Si-a intins amindoua bratele pentru a arata spre est si vest. Ne-am privit. Ochii sai contineau 0 intrebare. — Ce spui de asta? a intrebat el, punindu-ma sa reflectez la cuvintele sale. Nu stiam ce s4 spun. — Stii c& te poti extinde pentru totdeauna tn orice directie am aratat ? Stii ci un moment poate fi o eterni- tate ? Asta nu ¢ o fictiune ; e un fapt, dar numai dacd am- plifici si folosesti momentul acela pentru a atinge totalitatea sinelui pentru totdeauna si in orice directie. M-a privit. — Nu stiai acest lucru fnainte, a spus el zimbind. Acum il sti. Ti l-am dezvaluit, dar nu conteaza, pentru ca nu ai destulé putere personald ca sa folosesti revelatia aceasta. Totusi, daca ai fi avut destula putere, doar cuvin- tele mele ar fi fost de ajuns ca sd-ti aduni tot sinele si si scoti partea esentiala a lui din granitele tn care se afla. POVESTIRI DESPRE PUTERE ———«219 A venit ling& mine gi m-a lovit in piept cu degetele ; a fost o atingere foarte usoara. — Astea sint granitele despre care vorbesc. Poti iesi din ele. Sintem un sentiment, o constiinta ingradita aici. M-a lovit pe umeri cu amindoua miinile. Carnetul si creionul mi-au scdpat pe jos. Don Juan a pus piciorul pe carnet si m-a privit, apoi a inceput s& rida. L-am intrebat dacd-] deranja faptul ci luam notite. Mi-a spus pe un ton linistitor ca nu si-a luat piciorul de pe carnet. — Sintem fiinte luminoase, a spus, clatinind ritmic din cap. lar pentru o fiinté luminoasa conteaza doar pute- rea personala. Dar daca m& intrebi ce este puterea perso- nala, trebuie sd-ti spun cd explicatia mea nu va explica nimic. Don Juan a privit la orizontul dinspre vest si a spus ci mai erau citeva ore de lumina. — Trebuie s& stim aici mult timp. Deci, ori stim linistiti, ori discutaém. Locul acesta e un punct al puterii si trebuie s4 ne fie folositor inainte de cdderea noptii. Tu trebuie sa stai aici, cit de natural posibil, fara fricd, sau nerabdare. Se pare ca cel mai ugor de a te relaxa este de a lua notite, deci scrie in voie dupa dorinta inimii. Tar acum, s4 te aud cum ai avansat cu ,,visatul“. Schimbarea brusca a subiectului m-a prins nepregatit. Si-a repetat indemnul. Era mult de vorbit despre asta. »Visatul“ presupunea cultivarea unui control deosebit asupra viselor, prelungit pind in punctul in care expe- rientele avute in vise gi cele traite in orele de veghe sa dobindeasca acceasi valoare pragmaticd. Afirmatia vraji- torilor era ci, sub impactul ,,visatului“, criteriile obisnuite de diferentiere a viselor de realitate deveneau inoperante. fn viziunea lui don Juan, practica ,,visatului“ era un exercifiu care consta fn gasirea miinilor fntr-un vis. Cu 20 CARLOS CASTANEDA alte cuvinte, trebuia s visezi fn mod deliberat ca fti cauti $i fti gasesti miinile fn vise, visind pur si simplu c4-ti ridici miinile la nivelul ochilor. Dupa ani de zile de incerc&ri infructuoase, am reusit sa indeplinesc aceasta sarcin4. Privind in urma, a devenit evident pentru mine cd am reusit doar dupa ce am cistigat un control asupra lumii mele obisnuite. Don Juan voia s4 afle punctele principale ale expe- rientelor mele. Am inceput sa-i spun cd, destul de des, dificultatea de a realiza comanda de a-mi privi miinile parea sa fie de netrecut. El m-a avertizat cd primii pasi din etapa pregatitoare, cdreia ii spunea ,,declansarea visa- tului“, constau intr-un joc mortal, pe care mintea il practicd cu ea insdsi, iar ci o parte din mine va fncerca totul ca sa se opuna realizarii acestei sarcini. Don Juan a spus cd asta putea include scufundarea mea fntr-o stare de pierdere a controlului, melancolie sau chiar 0 depresie sinucigasa. Totusi, nu ajunsesem atit de departe. Experienta mea se afla mai degraba pe latura ugoara, comica a situatiei ; oricum, rezultatul era la fel de frustrant. De cite ori eram gata s4-mi vad miinile in vise, se intimpla ceva extraordi- nar ; incepeam sd zbor, sau visul meu se transforma intr-un cogmar, sau pur si simplu devenea o experienta plicuta de excitatie corporala ; totul in vis depasea cu mult pragul »normalului“ in materie de acuitate si de aceea era teribil de captivant. In lumina situatiei nou create, uitam de fiecare data intentia mea initiala de a-mi observa miinile. fntr-o noapte, destul de neasteptat, mi-am gisit miinile in vis. Visam ca ma plimbam pe o strad& necunos- cuta, intr-un orag strain, si brusc mi-am ridicat miinile si le-am plasat in fata ochilor. Era ca si cum ceva din mine ar fi cedat si mi-ar fi permis s4-mi observ dosul palmelor. POVESTIRI DESPRE PUTERE 2 Potrivit instructiunilor lui don Juan, indata ce imagi- nea miinilor va fncepe sa se dizolve, sau s4 se schimbe in altceva, trebuia s4-mi mut privirea de la miini la orice alt element din vis. De data aceea imi mutasem privirea la o cladire de la capatul strazii. Cind imaginea cladirii a ince- put si se destrame, mi-am focalizat atentia pe alte ele- mente din jur aparute in acel vis. Rezultatul final a fost o imagine compus&4 extrem de clara a unei strazi pustii, dintr-un oras necunoscut. Don Juan m-a pus sd continuu cu prezentarea altor experiente in ,,visat“. Am discutat multa vreme. La sfirgitul prezentdrii mele, s-a ridicat si s-a dus in tufisuri. M-am ridicat si eu. Eram nervos, Era o senzatie nejustificata, deoarece nu era nimic care sd fi precipitat frica sau nelinistea. Don Juan s-a intors in scurt timp sia remarcat agitatia mea. — Calmeazi-te, mi-a spus tinindu-ma usor de brat. M-a pus si ma agez, sd-mi pun caietul in poala gi sa scriu. Argumentul sdu era c4 nu trebuia s4 deranjez locul puterii cu sentimente nedorite de fricd gi ezitare. — Dar de ce sint atit de agitat ? — E normal. Ceva in tine este amenintat de acti- vitatile tale din ,,visat“. Atit timp cit nu te gindesti la aceste activitati, totul este in regula cu tine. Dar, acum cind ti-ai revelat actiunile, egti aproape istovit. Fiecare luptator are un mod personal de a ,,visa“. Fiecare mod e diferit. Singurul lucru pe care-] avem este cd ne aplicam diverse trucuri pentru a ne forta s4 abandondm cdutarea. Ca o contramasura, trebuie sa persisti in pofida tuturor barierelor si dezamdagirilor. Apoi m-a intrebat dacd eram capabil si selectionez subiecte pentru ,,visat“. I-am replicat ci n-aveam nici cea mai mic& idee cum s-o fac,