Sunteți pe pagina 1din 2

Cainele si Catelul Povestire pe baza momentelor subiectului Desi se face referire la cadrul actiunii indicandu-se locul actiunii (intr-o

curte) si timpul desfasurarii (adverbul deunazi), totusi fabula incepe cu intriga ,cu discursul lui Samson, un monolog despre egalitate intr dobitoace. Aceste pareri sunt expuse de Samson ,, dulau de curte ce latra foarte tare unui bou oarecare cu care sta de vorba. Samson isi arata revolta impotriva celor care sunt superiori, pentru ca , se trag din neam mare .El precizeaza ca asta este o intamplare ca si el ar putea sa fie de vita nobila ,dar sa o arate nu-i place . Sustine ca este incantat cand toata lighioana,chiar si cea mai proasta caine sadea il numeste si nu domnia voastra. In desfasurarea actiunii , Samurache , care era doar un simplu privitor, luand in serios cele auzite, intervine in discutie si apreciind ca minunata gandire a lui Samson , li se adreseaza cu apelativul fratii mei. La interventia prietenoasa a catelului , Samson isi schimba brusc tonul ii da o replica violenta numindu-l potaie , lichea nerusinata si-l ameninta cu bataie. Acest moment constituie punctul culminant. Samurache este derutat de ceea ce aude , iar dulaul isi intareste spusele sustinand ca nu iubeste mandria , ca ii uraste pe lei , ca vrea egalitate , dar nu pentru catei. Ultimele versuri care contin deznodamantul dezvaluie morala fabulei. Naratorul isi exprima pe scurt atitudinea fata de realitatea prezenta sfatuindu-l pe cititor sa nu creada intotdeauna tot ce i se spune de catre persoane necunoscute.

Cinele i celul "Ct mi sunt de urte unele dobitoace, Cum lupii, urii, leii i alte cteva, Care cred despre sine c preuiesc ceva! De se trag din neam mare, Asta e o-ntmplare: i eu poate sunt nobil, dar s-o art nu-mi place. Oamenii spun adesea c-n ri civilizate Este egalitate. Toate iau o schimbare i lumea se cioplete, Numai pe noi mndria nu ne mai prsete. Ct pentru mine unul, fietecine tie C-o am de bucurie Cnd toat lighioana, mcar i cea mai proast, Cine sadea mi zice, iar nu domnia-voastr." Aa vorbea deunzi cu un bou oarecare Samson, dulu de curte, ce ltra foarte tare. Celul Samurache, ce edea la o parte Ca simplu privitor, Auzind vorba lor, i c nu au mndrie, nici capricii dearte, S-apropie ndat S-i arate iubirea ce are pentru ei: "Gndirea voastr, zise, mi pare minunat, i sentimentul vostru l cinstesc, fraii mei." - "Noi, fraii ti? rspunse Samson plin de mnie, Noi, fraii ti, potaie! O s-i dm o btaie Care s-o pomeneti. Cunoti tu cine suntem, i i se cade ie, Lichea neruinat, astfel s ne vorbeti?" - "Dar ziceai..." - "i ce-i pas? Te-ntreb eu ce ziceam? Adevrat vorbeam, C nu iubesc mndria i c ursc pe lei, C voi egalitate, dar nu pentru cei." Aceasta ntre noi adesea o vedem, i numai cu cei mari egalitate vrem.