TATE MODERN

uzina

de arta?

DATE ALE PROIECTULUI

http://www.tate.org.uk/modern/bu ilding/facts.htm

CENTRALA ELECTRICA BANKSIDE POWER STATION Situl: la sud de Tamisa, fata in fata cu Catedrala Sf. Paul Suprafata sitului: 3,43 Ha Arhitect: Sir Giles Gilbert Scott Construita in doua faze, 1947 si 1963 detalii ale proiectului: Cladirea este o structura de otel imbracata in caramida, cu un total de 4,2 milioane de caramizi. Inaltimea initiala a hornului centralei a fost limitata la 99m pentru a nu concura cu domul Catedralei Sf. Paul, iar fatada de nord are o lungime de 200m. Situl fusese folosit ca sit industrial inca de la mijlocul secolului 18. O centrala cu carbuni precede pe cea pe baza de petrol, construita in doua faze, in 1953 si in 1963. Centrala pe carbuni a continuat sa functioneze in prima faza de constructie celei noi. In mod conventional planul a fost impartit in trei: Camera Boilerelor la nord, Sala Turbinei in mijloc si Casa Switch-ului la sud. Instalatiile centralei au fost proiectate in general independente de structura cladirii, ceea ce a redus complexitatea lucrarilor de mentinere a anvelopantei si de conservare a ei. Structura instalatiei de eliminare a gazelor rezultate in urma arderilor era insa integrata structurii cladirii, contribuind la stabilitatea generala. Subsolul varia in adancime de la 8,5 la 9,5m, avand pereti de retentie din beton de aproximativ 2-3 metri grosime. Fundatiile initiale erau fundatii continue. Hornul beneficia de o oarecare independenta structurala, avand contravantuiri K intre cei patru stalpi de colt si sprijinandu-se pe o fundatie radier general care incorpora si sistemul de preluare a apei la interior pentru racire. Apa era adusa din Tamisa si distribuita in centrala printr-un sistem de rigole inainte de a fi deversata printr-un tunel prin partea de est a centralei inapoi in Tamisa.

Aceeasi compartimentare pe travei este inca operationala la nivel structural si in proiectul galeriilor Tate Modern

TATE MODERN Arhitecti: Herzog & de Meuron Costuri de conversie: 134 milioane lire sterline Suprafata totala desfasurata: 34 500m2 incluzand: galerii si spatii de expunere-7 827 m2 , vechea Sala a Turbinei transformata in pietonala acoperita-3 300m2, unde se expun si lucrari, un spatiu special de expunere-1 300 m2, un amfiteatru de 240 de locuri, 2 cafenele, 3 spatii comerciale500,300 si 150 m2, 9 lifturi si 6 scari rulante
Hirst, John - Tate Modern. Working with the existing, Ingenia

detalii ale proiectului: Muzeul Tate a avut initial in vedere cateva alte situri pentru mutarea colectiei de arta contemporana. Centrala Battersea, o alta cladire a lui Gilbert Scott, poate mai cunoscuta decat cea din Bankside, a fost situl preferat initial la care s-a renuntat din considerente financiare.

Centrala Battersea este in acest moment subiectul unui amplu proiect de regenerare http://www.thepowerstation.co.uk

Muzeul dorea o locatie centrala, usor accesibila publicului, care sa ofere in acelasi timp posibilitatea unei regenerari urbane ample. S-a decis ca centrala din Bankside prezenta toate aceste avantaje. Artisti contemporani au fost consultati cu privire la natura spatiului in care si-ar dori expuse lucrarile si majoriatatea si-au exprimat preferinta pentru spatii convertite prin folosirea patrimoniului existent al Londrei.

Millenium Bridge este una din cheile proiectului de regenerare urbana in Bankside, al carui nucleu este Tate Modern. Podul creeaza o legatura directa intre City si Southwalk.

Inainte de a se lua o hotarare definitiva cu privire la viitoarea locatie a proiectului au fost intreprinse studii asupra starii cladirii pentru a verifica daca o conversie-restaurare era posibila. Arup Engineers a examinat cladirea in 1993, iar in anul urmator Tate a organizat un concurs international pentru noua galerie. Cerintele concursului erau de a da cladirii industriale un sens public si civic, de a o deschide astfel incat sa se stabileasca o legatura intre interiorul cladirii si Tamisa. Concursul a fost castigat de catre Herzog & de Meuron, in propunerea carora vechea Sala a Turbinei se extinde pe verticala creind un spatiu catedrala. Galeriile sunt incorporate partii de nord a cladirii, unde initial fusesera boilerele. Sala Turbinei functioneaza ca o intersectie intre circuitele est-vest si nord-sud prin cladire, cu rampa principala a intrarii de vest. Fostele rezervoare de petrol raman neocupate, pentru o eventuala extindere a muzeului.

zoom in 1

UZINA DE ARTA?

Scopul acestei lucrari este de a analiza reusita proiectul Tate Modern ca proiect de conversie a unei cladiri industriale in muzeu de arta contemporana. Pentru a intelege mai bine proiectul Tate Modern e bine a clarifica mai intai pozitia britanica in momentul proiectului cu privire la conservare si conversie. Este binecunoscuta traditia britanica in ceea ce priveste conservarea cladirilor, cu principiul reparatiilor sincere trasat de W. Morris in termeni destul de rigizi care fac din cladire automat un monument. In anii 1920 aceste principii incep sa se relaxeze. Se accepta, de Exemplu, faptul ca schimbarea de functiune si eventuala extindere in cheie contemporana sunt de multe ori necesare pentru a asigura supravietuirea cladirii. Au loc astfel primele conversii de cladiri de patrimoniu. In acest moment dezbaterile cu privire la interventii asupra cladirilor de patrimoniu in Marea Britanie oscileaza intre doua extreme de principiu, una pur formala si alta conservatoare in traditia lui W. Morris, cu nuante moderate intermediare: demolarea intregii cladiri cu exceptia fatadei; demolarea si reconstruirea spatiului; demolarea partiala si pastrarea unor elemente definitorii; pastrarea cladirii cu reconstruirea unor elemente; conservarea cladirii asa cum este.

De exemplu folosirea placilor ceramice in repararea zidariilor de piatra pentru o evidenta diferentiere sau preferinta pentru ridicarea unei cladiri noi atunci cand necesitatea o cere, iar nu modificarea sau extinderea celei vechi. Worthing, Derek and Dann, Nigel -The application of conservation philosophy into practice, Structural Survey, Volume 18 . No. 4, 2000 . pp. 136-147, MCB University Press

http://www.cidb.org.za/studentco nference2/CIDB%20postgrad2/20 0209%20HERITAGE%20CONSE RVATION.pdf

O prima intentie este de a pozitiona proiectul de conversie a centralei lui Sir Gilbert Scott pe aceasta scara a conversiilor. In acest scop, lucrarea analizeaza in continuare aspectele tehnice ale acestui proiect de conversiei. In ceea ce priveste ideea de conversie unei cladiri industriale in galerie de arta, Tate Modern nu eprezinta un fenomen nou, ci se inscrie mai degraba intr-o tendinta la moda in domeniul proiectarii de muzee de arta contemporana. Muzeul Temporary Contemporary din Los Angeles anunta in 1984 o schimbare de paradigma in proiectarea muzeului de arta: conversia spatiilor industriale. Arhitectul Frank Gehry converteste doua vechi depozite intr-un spatiu expozitional, sustinand ca el nu a facut decat sa mature podeaua.

A unit doua depoziite, le-a curatat si a introdus sistemele spatiale, functionale si tehnice minim necesare pentru accesul publicului Singura interventie substantiala din punct de vedere architectural a fost marcarea accesului in muzeu printr-o copertina de otel sustinuta cu lanturi.

Gehry nu partitioneaza spatiul, ci proiecteaza un sistem de pereti mobili. Flexibilitatea spatiului, obtinuta nu cu ajutorul unor mecanisme complicate, ci cat se poate de evident, da spatiului un aer provizoriu, neterminat. In acest caz faptul ca muzeul arata ca o cladire in constructie, ca un santier, este important deoarece invita la actiune. Prin acest gen de proiecte institutiile muzeale incearca sa recupereze ceea ce de obicei nu se poate expune intr-o lucrare de arta: procesul de realizare. Spatiul industrial este asociat cu activitatea artistilor de avangarda, cu happening-ul in afara institutiei muzeale. Muzeul de arta contemporana alege de multe ori spatii industriale dorind sa transmita publicului ideea ca arta nu mei este expusa in sens conventional, smulsa din atelier si intronata, ci arta se face acolo, are loc intr-o uzina de arta. In ce masura acest lucru este posibil cu adevarat in cadrul institutional al unui muzeu este o alta discutie. Lucrarea de fata incearca sa clarifice care este sensul conversiei centralei din Bankside in galeriile de arta contemporana Tate Modern. In intampinarea argumentelor de principiu ce vor tine loc de concluzie, intentia este de a descrie latura de realizare tehnica a conversiei. Se va vedea tocmai prin aceste detalii daca, pe langa nivelul impecabil de punere in opera si de interesul ce il prezinta la capitolul tehnica de conservare-conversie, conceptul de uzina de arta in cazul Tate Modern este sustinut sau contrazis. INVESTIGAREA CONSTRUCTIEI EXISTENTE SI CONSERVAREA EI In faza initiala de investigare a cladirii existente s-a recurs atat la tehnici de ultima ora, cum ar fi scanarea laser, cat si la metode traditionale, cum ar fi accesul cu funia, scopul fiind de a minimiza actiunile directe asupra cladirii. In afara de caracterul sau cu desavarsire neintrusiv, scanarea laser este mult mai economica, atat ca timp cat si financiar. Este de neinlocuit atunci cand accesul este dificil sau periculos. Baza de date produsa pentru Centrala din Bankside contine planuri, fatade si chiar imagini tridimensionale, mult superioare ca acuratete celor obtinute cu ajutorul metodelor traditionale.

Foarte potrivit este termenul german Rohbau trades in engleza ca rough building cladire nefinisata. Caracterul nefinisat al spatiului, lipsa de deign in ultima instanta, invita artistii la actiune creativa, transformandu-l din galerie in atelier.

Hirst et al.- Tate Modern, The Arup Journal, Vol. 65, No. 3. G., Feb 2000

The Royal Academy of Engineering - Inquiry to Examine Science and Heritage, February 2006 p.4

Tehnologiile de acest fel sunt din ce in ce mai mult folosite in cazul cladirilor istorice, devenind indispensabile. Tehnologia digitala extinde gama de informatie stocabila peste informatia pur vizuala si textuala, sunetul facand si el parte din caracterul locului.

Se va vedea cum in cazul Tate Modern sunetul transformatorului electric pastrat langa cladirea muzeului este audibil in Sala Turbinelor contribuind la atmosfera speciala a galeriei.

Obiectul de studiu poate fi astfel analizat pe ecran in detaliu, fara a fi nevoie sa se revina de nenumarate ori la sit si limitand astfel posibilitatea eventualelor stricaciuni aduse cladirii in proces.

The Royal Academy of Engineering - Inquiry to Examine Science and Heritage, February 2006, p.5

In momentul identificarii Centralei lui Sir Gilbert Scott ca posibil sit pentru noul Tate Modern, cladirea prezenta infiltratii si necesita reparatii in tesatura de caramida. In plus continea inca toata instalatia de pe vremea cand era operationala. Investigatiile initiale au implicat cercetari amanuntite ale zidariei de caramida, in principal prin acces cu franghia, deschizand-o pe alocuri pentru a verifica starea structurii de metalice. Au fost preluate esantioane pentru a analiza compozitia mortarului precum si concentratia in sulfati. Zidaria fusese executata fara rosturi de dilatatie si de aceea s-au gasit multe crapaturi verticale in urma asezarii in timp. In cazul zidariei, miscarile de asezare sunt importante imediat dupa ridicarea constructiei. Asezarea se refera atat la compactarea solului sub greutatea cladirii, cat si la compactarea asizelor zidariei sub greutatea straturilor superioare. Miscarile de asezare sunt normale si nu reprezinta o problema atata timp cat au loc omogen in toata masa cladirii. In urma investigatiilor s-a observat ca acoperisul de asfalt era distrus, iar racordurile de plumb din partea superioara a zidariei lipseau cu desavarsire, astfel incat apa patrunsese nu doar in interiorul cladirii, ci si in zidaria propriu-zisa. Patrunderea umiditatii in zidarie a fost un semnal de alarma si in ceea ce priveste componentele metalice ale cladirii. In plus, de obicei, mortarul agresiv, folosit frecvent in epoca, cauzeaza corodarea rapida a sistemelor metalice din otel sau zincate. Deteriorarea zidariei in cazul centralei din Bankside s-a manifesta prin erodarea progresiva ducand la pierderea unui strat de suprafata de pana la 10mm, proces numit si ciobire. Ciobirea a fost mai accentuata in cazul componentelor expuse direct vantului si ploii, cum ar fi cornisele, coama zidurilor, hornul, insa in nici nul din cazuri grava. Deteriorarea zidariei este direct legata de umiditatea mediului si nu se refera doar la caramida in sine, ci si la liantul folosit in constructie. Mortarul contine ciment a carui rezistenta poate scadea prin expansiune/umflare daca sulfatii solubili reactioneaza cu componenta AlCa3 din cimentul obisnuit, o forma de deteriorare cunoscuta si sub numele de atac sulfatic. De asemenea caramizile s-au umflat pe masura ce au absorbit umezeala din mediu. Modificarea in volum a dus la o miscare relativa a componentelor zidariei, rezultand crapaturi, cu atat mai frecvete cu cat nu au fost prevazute rosturi de miscare. La o simpla inspectie vizuala se puteau observa astfel de crapaturi langa golurile in zidarie si in locurile unde zidaria isi modifica grosimea sau inaltimea.

Accesul cu franghi a permis o reducere a costurilor initiale. Principalul avantaj al sau consta tocmai in faptul ca nu recurge la schelarie. Este astfel o metoda mai ieftina, flexibila, discreta si eficienta: -schelaria constituie de obicei unul din costurile majore in cadrul unui proiect; -o flexibilitate mai mare este posibila atunci cand nu se recurge la schele in prima faza: programul de lucru poate fi divizat in faze scurte, dand posibilitatea de a aduna fonduri, si de a continua lucrul la scara mica; -accesul cu funia este discret, minimizand impactul asupra cladirii.

Barry A. Richardson - Defects and deterioration in buildings, p.13

Michael Wilson - Appraisal and Repair of Claddings and Fixings, p.2

Barry A. Richardson - Defects and deterioration in buildings, p.11

Peter R. Dickinson, Nigel Thornton - Cracking and Building Movement, p.12

Fiind fine si rareori trecand de startul superficial, de multe ori vizibile doar in mortar, ocolind caramizile, acest tip de crapaturi creeaza un rost de miscare natural. Astuparea sau mascarea lor nu este de dorit deoarece orice miscari viitoare in zidarie ar folosi rezerva de spatiu astfel creata in aceleasi puncte vulnerabile, reinprospatand crapaturile. Tratarea zidariei de caramida existenta a necesitat intelegerea tehnicilor de jumatate de secol 20. Ulterior cand la nivelul de acces in partea de nord a fost necesara inlaturarea partiala a zidariei, caramida a fost refolosita local pentru reparatii, iar mortarul din partile noi de zidarie a fost calibrat la aceeasi permeabilitate ca si in zidaria veche pentru a permite cladirii sa respire. S-a evitat reumplerea rosturilor cu ciment, rezultatul putand fi nu doar neplacut vizual, ci si negativ pe termen lung pentru stratul superficial al zidariei, absorbind umiditate. Mortarul era in conditii bune, de altfel, nefiind necesare interventii serioase. Nu s-au folosit metode de curatare abraziva a caramizii deoarece s-ar fi pierdut patina din ardere ca si urmele din prelucrare specifice epocii. In ceea ce priveste componentele metalice ale cladirii vechi, corodarea poate lua diferite forme, insa nu duce la prabusire structurala decat in cazul in care elementele de fixare cheie se corodeaza, ceea ce, din fericire, nu s-a intamplat in cazul de fata. Variatia in umiditate este cauza curenta a unor miscarilor structurale in cazul caramizii, insa in cazul metalului doar miscarile provocate de variatiile de temperatura sunt semnificative. In caz de incendiu chiar si ridicarile initiale de temperatura provoaca deteriorarea structurii. Daca focul se extinde critic, grinzile de otel tind sa se inmoie si sa se prabuseasca, tragand dupa ele pereti si plafoane. Toate aceste considerente au dus la decizia de a aplica un strat de vopsea intumescenta structurii metalice ce urma sa fie lasata vizibila in Sala Turbinei. Acoperisul de beton al centralei fusese turnat pe santier in prima faza a constructiei, iar in a doua faza fusese construit din panouri prefabricate. Acestea, precum si o eleganta retea de panouri cu insertii de blocuri de sticla, au fost analizate in privinta continutului de cloruri si a acid carbonic pentru a putea formula estimari cu privire la posibilitatea de a fi folosite in continuare. Cu toate ca initial acoperisul de beton nu a putut fi analizat amanuntit din cauza problemelor de acces, era evident ca blocurile de sticla nu puteau fi pastrate din cauza saturatiei inalte in acid carbonic precum si din cauza corodarii sistemelor de prindere.Au fost preluate mostre pentru examniare petrografica, iar partile principale din beton ale acoperisului au fost gasite in stare buna, dar un studiu amanuntit a demonstrat ca mentinerea lor astfel, odata

http://www.antaisce.org/campaign s/policy_statements/Building%20 Conservation.pdf, p.3

Barry A. Richardson - Defects and deterioration in buildings, p.13

cladirea terminata ar fi fost costisitoare. Avand in vedere riscul unor desprinderi ulteroare, cand cladirea ar fi ocupata de public, s-a hotarat inlocuirea integrala a placilor acoperisului. Pentru a reduce riscurile de deteriorare a structurii si a zidariei in timpul procesului de conversie au fost luate masuri provizorii in faza initiala de eliminare a instalatiilor fostei centrale. Galeriile Tate au intrat in posesia sitului la finalul tuturor acestor lucrari, cand volumele odata ocupate de boilere si de turbina fusesera golite. Structura instalatiei de eliminare a gazelor de ardere a trebuit pastrata din motive de stabilitate structurala. PRINCIPIILE CONVERSIEI Echipa de arhitecti a pastrat structura initiala si a adaugat punti si balcoane, noi pardoseli precum si o structura in sticla sablata ridicandu-se cu 2 etaje deasupra vechiului acoperis. Strategia a fost de a recunoaste si accepta prezenta fizica masiva a muntelui de caramida al centralei si chiar de o accentua. Noile volume si suprafete au fost proiectate spre a putea gazdui muzeul fara a face necesara demolarea totala a vechii structuri. Volumul combinat al Salii Turbinei si a Camerei Boilerelor este masiv: 160m lungime, 54m latime, 34m din subsol pana in acoperis. Strategia abordata de Herzog & de Meuron a fost de a plasa galeriilor si serviciile auxiliare pe 7 niveluri in fosta Camera a Boilerelor. Sala Turbinei formeaza un spatiu impresionant de acces in galerie. Intrarile principale sunt dinspre vest si dinspre nord. Rampa de vest conduce vizitatorii spre spatiul de acces si apoi spre Nivelul 1. Dinspre nord se intra de o parte si de alta a hornului, pe un pod deasupra Salii Turbinei, de unde o scara conduce spre Nivelul 1. Scari rulante ofera acces la primele 3 Nivele ale Galeriei. Accesul la diferitele nivele este posibil si cu ajutorul lifturilor. Ultimele doua niveluri se ridica deasupra parapetul initial al cladirii pentru a oferi privelisti asupra Londrei, cu Catedrala Sf. Paul. Structura de sticla care inchide cladirea la partea superioara, cunoscuta si sub numele de light beam lasa lumina naturala sa patrunda in spatiul galeriilor superioare. Blocul de sticla anunta din exterior schimbarile radicale ce s-au produs in cladire: in timpul noptii lumina din interior semnaleaza, cu un anumit grad de abstarctizare, functiunile de la nivelurile superioare. Viitoarea functiune a cladirii a fost cruciala in deciziile de proiectare. Faptul ca aceasta galerie urma sa prezinte si lucrari de arta inca nerealizate facea sarcina mai dificila decat in cazul lucrarilor de arta istoric clasate deja. A pune la dispozitia clientului un total de 28000m2 cu toate echipamentele necesare, discret infiltrate, conform cerintelor, intr-o carcasa pre-existenta a insemnat o adevarata provocare. 7
http://www.cse.polyu.edu.hk/~ cecspoon/lwbt/Case_Studies/T ate_Modern/Tate_Modern.htm

zoom in2

Lucrarile de arta contemporana variaza mult in dimensiuni si caracteristici: unele sunt mari si grele, altele folosesc materiale neobisnuite sau suport electronic care trebuie bransat la reteaua generala; multe lucrari sunt foarte sensibile la fluctuatii in conditiile de mediu. Lucrarile sunt inramate sau nu, sculpturile sunt expuse cu sau fara pedestal; obiectele pot fi agatate de pereti, de tavan, sau pot sta direct pe podea. Ca raspuns la toate aceste considerente, spatii de diferite dimensiuni si proportii au fost prevazute, dorite a fi simple si aerisite, fundal neutru cu potential de reconfigurare si adaptare viitoare.

O componenta cheie in proiectare a fost conceptual de dubla cutie, cu cavitate mare intre peretele expozitional si anvelopanta exterioara. Cavitatea permite accesul la instalatiile din tavan oferind in acelasi timp destul spatiu pentru distribuirea aerului spre plenumul de aer conditionat din pardoseala. Aceasta cavitate accesibila permite de asemenea personalului galeriei sa creasca local rezistenta peretilor expozitionali in cazul unor exponate mai grele, fara sa atinga cladirea veche. Cutia expozitionala interioara este rigidizata de gridul plafonului a carui soliditate permite si accesul la instalatiile de deasupra.

Sistemul de iluminat este proiectat spre evitarea reflectiilor care ar impiedica perceperea detaliilor exponatelor, oferind o distributie egala a luminii, un echivalent artificial al luminii de nord. Gridul de iluminat coincide cu cel al peretilor modulari pentru a face posibila eliminarea panourilor in caz de nevoie. Astfel dificultatile eventualelor reconfigurari interioare sunt reduse la minimum.

Unele echipamente din plafon necesita o inspectie regulata. Pe cat posibil instalatiile sunt plasate spre periferia plafonului spre a putea fi accesate urcand intre carcasa exterioara si peretii expozitionali. Insa, inevitabil, unele au trebuit pozitionate spre interior. Singurele elemente vizibile pe suprafata plafonului sunt cutiile luminoase. Acestea permit si accesul in tavan, fiind proiectate cu capace demontable. Orice echipament ce necesita inspectie este pozitionat langa o astfel de cutie luminoasa. Tavanul nu are deci nici un panou aditional pentru inspectie.

Gridul structural se raporteaza atat la anvelopanta existenta, neobturand ferestrele, precum si la configuratia spatiilor expozitionale astfel incat structura verticala este incorporata peretilor expozitionali imobili. 8

ASPECTE DE INGINERIE MECANICA O cerinta imediata din partea clientului a fost aceea de a mentine constante conditiile de mediu pentru expunerea si conservarea lucrarilor sub o varietate larga de corpuri de iluminat. Eficienta energetica si usurinta in operare au fost subliniate ca prioritati, ca si nevoia de stabilitate maxima a conditiilor de mediu intern in cazul unei defectiuni.

Nu la fel de evidenta inca de la inceput a fost necesitatea de a avea instalatii indeajuns de robuste pentru a face fata modului in care lucrarile sunt expuse. Curatorii pot decide ca una sau toate grilele de alimentare cu aer conditionat dintr-un spatiu sa fie acoperite daca se considera ca nu avantajeaza prezentarea lucrarilor.

In urma analizei mai multor sisteme s-a ales un sistem de alimentare cu aer conditionat prin grile metalice in pardoseala, cu extragere prin cutiile luminoase in vidul plafonului. Acest sistem are minumul de componente active, reducand necesitatea de intretinere regulata solutie benefica la nivelul costurilor cat si la nivelul prezentei vizuale in spatial expozitional. Sistemul este de asemena eficient energetic si robust deoarece aerul alimentat este doar cu cateva grade sub temperatra camerei. Aerul atmosferic poate fi folosit pentru racire pe aproape tot parcursul anului.

zoom in...3 Un dezavantaj ar fi nevoia de suprfata mare de pardosela precum si costul ridicat al suprainaltarii pentru a gazdui plenumul de aer de alimentare.

Centralele de aer conditionat de la nivelurile 1 si 7 preiau aerul din exterior, amestecandu-l cu aer recirculat din interior, incalzindu-l sau racindu-l apoi pentru a mentine conditiile interiare constante. Aerul este distribuit apoi la nivelurile 3-5 prin spatiul interstitial dintre peretii expozitionali si anvelopanta, spre plenumul din pardoseala. Fiecare spatiu este deservit de cele doua centrale programate la jumatate din capacitate astfel incat una poate fi temporar inchisa pentru inspectie fara a afecta conditiile de mediu interior. Se ofera astfel si acoperire in cazul unei pane. S-a hotarat sa se minimizeze racirea mecanica, reducand astfel consumul de energie. Aerul din incaperi este extras prin cutiile luminoase in plenumul din tavan si de aici prin tevi inspre centrale. Aerul extras de centrala de la Nivelul 1 este eliberat in Sala Turbinelor, spatiu netratat, insa usor temperat prin acest procedeu, efectul fiind cel al unei pietonale acoperite.

Holurile principale sunt aprovizionate cu aer prin lateralul scarilor rulante, prin trepte si prin grilele in pardoseala. Zonele de depozitare ale lucrarilor de arta au fost conditionate la acelasi standard de filtrare, dar la o rata mai mare de aprovizionare-extragere a aerului. Restaurantuele, bucatariile, zonele educationale si spatiile anexe au fost conditionate la standard confortabil.

Eficienta si eleganta solutiei nu poate fi negata, insa pare evident faptul ca muzeul ar fi preferat, daca ar fi fost posibil, chiar si lipsa grilelor de alimentare. Neputand fi evitate, li s-a dat, destul de convenabil, un aer industrial.

Grilele de alimentare se doresc consonanta vizuala si functionala cu caracterul industrial al cladirii initiale: masive si grele. Tinand cont de faptul ca unele ar putea fi obdurate s-au efectuat calcule pentru ca sistemul sa poate face fata unor cazuri extreme de fluctuatii in numarul de vizitatori.

ASPECTE DE INGINERIE ELECTRICA Cladirea Tate Modern a fost initial centrala electrica: energia transformata in camera boilerelor din combustibil in caldura era folosita petru a genera electricitate in Sala Turbinelor, distribuita fiind apoi orasului prin transformatorul din Casa Switch-ului. In proiectul de conversie acest flux este revizuit. Casa Switch-ului gazduieste inca o subcentrala electrica cu transformatorii electrici ce alimenteaza aproape toata Londra de sud si City-ul. Deci si actualul Tate Modern. Mare parte din lucrarile de arta sunt imprumutate de la alte galerii, avand conditii de expunere atasate. Tate modern a dorit sa poata raspunde celor mai exigente conditii de acest fel.

Dorinta de a controla prezenta vizuala a instalatiilor in spatiul expozitional a influientat radical proiectarea, pozitionarea si selectia tuturor instalatiile din incaperile de expunere, de la detectoare de fum, la semnalizare si grilele in pardoseala. O atentie mare in acest sens a fost acordata sistemului de iluminat si luminatoarelor.

Cutiile luminoase sunt vizibile ca suprafete planare luminoase, in acelasi plan cu tavanul. Panourile de sticla mata sunt demontabile pentru a permite schimbarea lampilor, iar intrega cutie poate fi demontata pentru a permite accesul la vidul din plafon.

La Nivelul 5 suprafetele ce la inceput par aceleasi cutii luminoase sunt de fapt luminatoare. Acestea lasa lumina naturala sa intre in galeria superioara, fiind prevazute cu storuri reglabile automat. Aici ca si in cazul fantelor verticale din Camera Boilerelor, ferestrele ample sunt prevazute cu storuri opace pentru a proteja lucrarile de lumina pe timpul cat muzeul este inchis.

Detaliu de ascundere a corpurilor de iluminat in balustada

Controlul digital al sistemului de iluminat contribuie la flexibilitatea amenajarii spatiilor, lampile fluorescente din cutile-luminator putand fi reduse pana la 1% din capacitate in functie de cerintele curatorilor. Culoarea luminii poate de asemenea fi ajustata.

Sistemul electric este deci detaliat impecabil pentru a raspunde dorintei exprese a muzeului de a minimiza prezenta elementelor tehnice, a viscerelor cladirii, in spatiile expozitionale. O atitudine ce poate fi numita conventionala, in sensul ca lucrarea de arta este expusa pe un fundal cat mai neutru spre contemplare, iar nu intr-un cadru de proces.
zoom in...4

10

ASPECTE DE INGINERIE STRUCTURALA

Alegerea sistemului structural a depins de cativa factori, cel mai insemnat fiind fundatia continua pre-existenta care s-a dorit pastrata nemodificata, costurile fiind prea mari in caz contrar. O fundatie tip radier general suprapusa fundatiei originale a fost solutia preferata. S-a hotarat de asemenea ca o suprastructura de otel functioneaza cel mai bine cu o fundatie tip radier general in acest caz deoarece incarcarile din greutatea proprie a structurii sunt astfel mai reduse. Structura din otel a fost gandita suprapus vechii structuri. Un grid sctructural de 7.77m est-vest a fost ales pentru a coincide cu pasul stalpilor existenti, eliberand ferestrele fanta de orice obstacol. Panourile itermediare de caramida dintre ferestre ramaneau de asemenea intacte. Stalpii noii structuri sunt pozitionati pe fundatia radier general, in partea de jos, sau direct pe masa peretilor de retentie incepad cu Nivelul 2. In acest din urma caz rezistenta la eforturile de forfecate a trebuit crescuta prin insertia de bare pretensionate in peretele de retentie. In plus au fost turnate noi praguri de beton pentru preluarea incarcarilor locale. Fundatia radier general a fost turnata in buzunare perforate in peretele de retentie pentru ca fundatia si peretii de retentie sa se comporte monolitic sub incarcari verticale. Inainte de a incepe constructia in Camera Boilerelor structura vechiului sistem de evacuare a gazelor de ardere a trebuit indepartata. Tinand cont ca lua parte la echilibrul structural general a fost nevoie de contrabalansarea temporara a structurii. Doua turnuri temporare pentru stabilizare au fost ridicate, de o parte si de alta a hornului, pentru a evita compromiterea accesului si a altor activitati de santier. Turnurile au fost legate de grinzile acoperisului Camera Boilerelor, placa de acoperire a acesteia fiind anterior indepartata. Noua structura interioara este in mare o structura conventionala de otel, iar proiectarea sa a trebuit sa tina cont de cateva restrictii: eventualele miscari intre anvelopanta pastrata si noua structura; nevoia de a minimiza prezenta sprijinelor verticale in spatiile principale ale galeriei; necesitatea pardoselilor galeriei de a suporta incarcari variabile importante.

Fabricarea structurii a inceput in paralel cu alte activitati de santier permitand o flexibilitate mai mare a programului de constructie.

Pentru etajele de pana la Nivelul4, deschiderea de 30 m nord-sud este impartita in trei tronsoane aproximativ egale, rezultand un grid cu pasi de 7,77X10m. Cele patru nuclee de servicii folosite si ca elemente structurale stabilizatoare sunt toate pozitionate in traveea centrala de 10m. La Nivelul 5, grinzi de transfer permit o schimbare de grid pe traveea centrala de 7.2m17.7m-7.2m, rezultand spatii centrale de expunere mai generoase, cu dubla inaltime pe Nivelul 6, iluminate natural prin peretii volumului de sticla. Inatimea libera in aceste spatii este de aproximativ 10.4m. Galeriile laterale de pe Nivelul5, mai mici ca latime decat pe etajele inferioare, sunt de asemenea luminate zenital prin luminatoare.

11

Pardoselile trebuiau sa sustina greutati considerabile, oferind in acelasi timp destul spatiu pentru plenumul de aer conditionat. O pardoseala suprainaltata normal deasupra placii structurale, cum sunt cele folosite de multe ori pentru plenumul de aer conditionat, era nepotrivita in acest caz din cuza incarcarilor mari, in special a celor locale, provenind de la lucrari gazduite temporar de muzeu. Cea mai buna solutie e fost o dubla placa, cea de jos sustionand o alta la ridicata cu 460mm, cu un plenum de aer intre ele.

Placa inferioara este o placa tipica de beton de 130mm, sustinuta si actionand concomitent cu grinzile de otel, in timp ce placa superioara este o placa de beton de 110mm sprijinindu-se la 2.59m pe grinzisoare de otel care la randul lor se sprijina pe stalpisori sudati pe grinzile de otel din placa inferioara. Pentru a permite trecerea instalatiilor, grinzile de otel sustinand structura principala sunt perforate la capete.

La Nivelul5, pentru a castiga destula inaltime sub grinzile zabrelite din Sala Turbinelor, toata zona centrala a structurii de otel a fost coborata cu 460mm, renuntandu-se la placa superioara in favoarea balcoanelor in consola. In aceasta zona aerul conditionat este alimentat prin contratrepte si prin balustrade. Pe nivelurile expozitionale, peretii spre Sala Turbielor sunt de sticla, permitand vizitatorului sa perceapa spatiul in ansamblu. La Nivelurile 3 si 5 aceasta experienta este potentata cu ajutorul balcoanelor care ies in consola deasupra Salii Turbinelor la aproape 25m inaltime deasupra primului nivel. Stabilitatea cladirii in ansamblu este realizata prin contravanturiri conventionale intre patru nuclee rigide. Rosturile prevazute sunt proiectate pentru a permite forfecarea pe directia nord-sud, precum si miscarea pe directia est-vest.

In structura sunt prevazute rosturi la fiecare nivel, la aproximativ 50m distanta fata de capatul de vest. Rolul lor este de a reduce in nuclee presiunea provenita in conditiile variatiilor de temperatura, diminuind si miscarile relative dintre scheletul intern si anvelopanta pastrata. Scheletul intern se comporta stabil in utilizare, anvelopanta externa continua insa sa raspunda temperaturilor externe variabile, astfel incat s-a decis ca peretii sa ramana liberi in miscare relativa fata de structura noua.

Suprafetele anvelopantei originare din zona accesului de nord de o parte si de alta a hornului pastrat au fost inlocuite, noua zidarie fiind sustinuta de o structura atarnata de placa pardoselei etajului superior, pentru a obtine o banda de vitraj orizontal libera de orice structura. Intrarea de vest strapunge masa originala a peretelui de retentie de beton in grosime de 2m, pe dedesubtul zidariei pastrate. Planificarea lucrarilor a fost esentiala pentru a mentine stabilitatea verticala, cat si orizontala a zidariei in timpul executiei. Noile deschideri in zona cafenelei au fost relaizate prin folosirea unei structuri independente. S-au perforat mici deschideri in care au fost instalati buiandrugi pentru a prelua incarcarile verticale; s-a realizat apoi o fanta orizontala, iar in jurul buiandrugilor de otel s-au turnat grinzi de beton, dupa care restul de zidarie a fost indepartat.

Anvelopanta existenta a trebuit perforata pe alocuri pentru a permite accesului unui public larg in cladire. Anvelopanta a fost perforata in dreptul intrarii de nord, in peretele de retentie de vest si in dreptul deschiderile vitrate ale cafenelei de la parter. Fiecare din acestea a necesitat o abordare distincta.

12

In ceea ce priveste incarcarile in pardoseala este evident ca recomandarile normale pentru incarcari utile nu puteau fi aplicate in cazul muzeului, tinand cont de natura lucrarilor de arta contemporana; impredictibilitatea lor cere ca proiectul sa fie cat mai flexibil posibil pentru a gazdui cele mai excentrice lucrari. Pentru a obtine un inalt grad de flexibilitate in utilizare la costuri rezonabile s-a realizat un studiu al incarcarilor ipotetice. Curatorii au oferit informatii cu privire la fiecere lucrare expusa pe perete sau direct pe pardoseala care s-a dovedit problematice in trecut. Criteriile au fost derivate prin cumularea tuturor acestor studii de caz. Incarcarile in pardoseala aferente lucrarilor au fost cumulate cu cele ale vizitatorilor si peretilor. Criteriile luate in considerare in analiza incarcarilor in pardoseala au fost dezvoltate astfel iterativ prin consulatii succesive cu clientul. Procesul a implicat o serie de ipoteze si testarea lor pentru diferite scenarii de expunere a lucrarilor: in forma individuala sau/si prin cumulare.

Se poate spune in acest moment ca strategia care s-a adoptat in lucrul cu structura vechii cladiri a fost una de golire a vechii cladiri si o dublare a structurii anvelopantei cu o a doua, interioara, care sustine noile functiuni, spatiile expozitionale conventionale, curate, izolate aseptic. Eforturile structurale intreprinse pentru atingerea acestui scop au fost considerabile.

Clientul a cerut ca placa superioara din pardoseeala sa fie rezistenta la incarcari mari concentrate local, dezvoltandu-se astfel doua criterii. Intai capacitatea liftului care manipuleaza lucrarile a fost convenita la 10 tone. Incarcari concentrata de 25kN a fost convenita, aceasta permitand ca incarcarea de 10 tone sa fie distribuita in cele patru colturi. Un caz aparte cum este cel al lucrarii Mama si Copil, Despartiti a lui Damien Hirst, a condus la cel de-al doile criteriu: incarcare uniform distribuita de 20kN/m2. In cazul placii inferioare a planseului a fost luata in considerare relatia dintre lucrarile expuse si pereti. Pentru majoritatea exponatelor dificile identificate de curatori o incarcare combinata de 9kN/ m2 a fost hotarata. Pentru flexibilitate aditionala galeriile de la Nivelul 5 au fost proiectate pentru o incarcare din oficiu de 12kN/ m2. Decizia a fost influientata de un alt caz particular, o lucrare fara titlu a lui Ruckreim, care consta in 4 piese, fiecare de cate 2 tone, expuse la perete.

ASPECTE DE ACUSTICA O provocare aparte a fost aceea de a controla sunetul provenind de la transformatorul ce continua sa functioneze in Casa Switch-ului. De vreme ce spatiile nu puteau fi separate structural s-a recurs la un tratament de izolare a vibratiilor transformatorului. Scopul a fost acela de a reduce transmiterea sunetului in spatiul galeriilor expozitionale, acceptand in acelasi timp faptul ca ca el va exista in continuare ca prezenta reziduala in Sala Turbinelor, localizata direct langa transformator. Zumzetul transformatorului a fost izolat partial cu succes : nu este perceptibil in spatiul galeriilor in timp ce in Sala Turbinei este audibil, fara a fi dominant, cum era inainte de inceperea tratamentului. S-a comentat mult ca acest zumzet este in perfecta concordanta cu natura spatiului: o fosta centrala reamenajata ca galerie de arta. Multi, ca si mine de altfel, au crezut ca a fost o decizie de design de atmosfera. A fost vorba insa de o imposibilitate tehinca. Intentionat sau nu, sunetul da caracter acestei conversii. 13
Echipamentul emite un zumzet de 100Hz care este transmis Salii Turbinelor prin structura cladirii si prin fundatii.

... in loc de CONCLUZII Tate modern se vrea a fi unul dintre cele mai bune exemple de reciclare sau adaptare utila a unei cladiri industriale, la intersectia dintre conservare istorica, regenerare urbana si dezvoltare durabila. Muzeul Tate declara ca a dorit sa redefineasca, iar nu sa demoleze.

Un proiect ce porneste de la o structura pre-existenta poate costa mai mult decat demolarea si construirea unei cladiri noi, mai ales in cazul in care se opteaza pentru spatii curate, farmaceutice aproape, spatii destul de greu de obtinut din foste spatii industriale. In plus cladirea remodelata trebuie sa satisfaca cerintele moderne de siguranta in caz de incendiu precum si de accesibilitate. Pana la 20% din intregul buget poate fi inghitit de indepartarea materialelor toxice, altadata in uz, cum ar fi asbestul si vopseaua pe baza de plumb. http://architecture.about.com/libra ry/weekly/aa050901b.htm Nu se poate incepe intotdeauna de la zero spun Herzog & De Meuron. provocarea consta tocmai in hibridizarea traditiei cu Art Deco-ul si cu supermodernismul: rezultatul este o cladire contemporana, o cladire pentru toata lumea, o cladire pentru secolul 21. Davidts, Wouter - Museums of Contemporary.Art and the Promise of Artistic Production, from Centre Pompidou to Tate Modern in Fabrications, vol.16, nr.1, iunie 2006 Ideea are ca predecesor conceptul de atelier al tuturor the peoples workshop din anii 60 al lui Cedric Price. Natura nondeterminista a proiectului sau, Fun Place, reuseste sa includa o multitudine de nuante culturale precum si inevitabilele schimbari viitoare, adaptandu-se utilizatorilor. Rezulta un consum de cultura participativ.

Multe din propunerile de conversie ale centralei prevedeau demolarea sa in mare parte. Intre cei sase finalisti Herzog & de Meuron au fost alesi cu argumentul ca ar fi singurii care au propus folosirea vechii cladiri in proportie importanta.

Una din criticile cele mai vehemente aduse acestui proiect de conversie apare in revista Fabrications intr-un articol in care Wouter Davidts pune la indoiala sinceritatea conceptului de propus de muzeele de arta moderna incepand cu Centrul Pompidou pana la galeriile Tate Modern. Ca si proiectul Pompidou, Tate Modern anunta ca doreste se renunta la idea de galerie de arta in sens conventional promovandu-se aceea de spatiu de arta.

In nici unul din cazuri nu poate fi insa vorba de desfiintarea galeriei de arta ca modalitate conventionala de expunere: la Tate Modern galeriile sunt clar separate, izolate chiar, de spatiul public al Salii Turbinei, singurul spatiu din muzeu care ofera o alternativa galeriei traditionale prin caracterul sau extrem de public. Tate Modern izoleaza galeriile in prisme pure, facand eforturi enorme de a ascunde pana si corpurile de iluminat. Principalul argument pentru alegerea centralei a fost chestionarul trimis artistilor cu privire la natura spatiilor de expunere. Majoritatea au raspuns ca prefera spatii iluminate natural, conversii ale unor cladiri existente, cu minima interventie arhitecturala. Avand in vedere natura rigida a chestionareleor, acestea pot fi usor reinterpretate. Tate Modern nu face nici o aluzie in tema de

zoom in 5

14

proiectare publicata pentru concurs la caracterul industrial al spatiilor de expunere. Drept urmare este ales un proiect in care galeriile sunt entitati cu totul separate, aproape sigilate in carcasa vechii cladiri. Tate Modern nu dorea nici flexibilitate, nici neutralitate, atat pe cat dorea spatii de expunere conventionale proiectate curat. In mod paradoxal insa caracterul industrial al cladirii este scos la rampa in interviuri foarte des. Fosta cladire industriala a fost preferata unei cladiri noi deoarece evoca momentul productiei, transformand, chiar daca doar ca imagine, locul de expunere in loc al productiei. In cazul Tate, industrialul a fost doar o cerinta de stil, de forma, iar nu de fond. In ciuda retoricii, Tate Modern a neglijat potentialul teoretic si fenomenologic al unei strategii de conversie. Daca interesul artistilor fata de fostele spatii industriale rezulta tocmai din faptul ca astfel de spatii nu sunt facute pentru expunere, nefiind deloc neutre, institutia muzeului a optat in cele din urma pentru o grefare de spatii neutre pe caracterul industrial puternic al cladirii, o combinatie prietenoasa fata de arta contemporana. Intalnirea publicului cu arta arte loc in principal in spatiile noi, special proiectate de catre arhitecti. Cu toate ca muzeul isi exprima public dorinta de a trata cladirea lui Gilbert Scott nu doar ca pe o cutie de caramida ce asteapta sa fie umpluta, proiectul retine doar coaja de caramida. Proiectul da impresia ca angajeaza vechea cladire in dialog. Prima travee structurala este in intregime ocupata de o suprapunere de spatii expozitionale conventionale. Noua structura metalica dubleaza vechea structura. Doar ferestrele banda verticala mai amintesc de vechea cladire, intr-un mod destul de subtil pentru a face parte din noua arhitectura. Nu este clar unde se termina vechea cladire si unde incepe cea noua: Herzog & de Meuron reusesc o trecere fara cusur. Conceptul de conversie este strict concentrat in spatiul de reprezentare al muzeului: Sala Turbinei. Nici caracterul industrial, nici patina structurii existente nu sunt prezente in prismele curate ale galeriilor. Singurele aluzii sunt grilele de metal greu pentru alimentarea cu aer conditionat. Restul instalatiilor sunt ascunse cu grija. Paradigma actului de productie este o imagine care intampina vizitatorul la intrare prin hornul pastrat ca relicva, si in holul de intrare prin zumzetul transformatorului electric, care nu a putut fi mascat cu desavarsire, asa cum se intentiona. Tate Modern este apreciat ca fiind unul dintre cele mai cool spatii publice din Londra: proiectul este un success la nivel socio-cultural. Exista insa numeroase argumente pentru a spune ca Tate Modern nu este o uzina de arta. 15
De altfel recrearea biotopului de loft-atelier este o contradictie in cadrul institutionalizat al muzeului. Muzeul incearca sa institutionalizeze fenomenele artistice paralele care de obicei au loc in spatii industriale dezafectate. Tate alege centrala din Bankside ca decor scenografic. Mult mai aproape de conceptual de uzina de arta de afla expozitiile actuale din cadrul altei centrale a lui Sir Gilbert Scott, Battersea Power Station. Vechea cladire a fost curatata si i s-au adaugat, fara prea multe fasoane, instaltiile si structurile necesare pentru a usura accesul vizitatorilor. Cablurile electrice sunt lipite de pardoseli cu banda adeziva, balustradele sunt simple balustrade de santier, iar in unele incaperi se intampla (sic) happeninguri. Poti vedea artisti la lucru. Poti deveni unul din ei cateodata.

BIBLIOGRAFIE Conservation of Historic Brick Structures, Donhead Publishing, London, 2007 Museums of Contemporary.Art and the Promise of Artistic Production, from Centre Pompidou to Tate Modern in Fabrications, vol.16, nr.1, iunie 2006 Cracking and Building Movement, RICS Books, 2004 Tate Modern. Working with the existing, Ingenia, nr.6, 2001 Tate Modern, The Arup Journal, Vol. 65, No. 3. G., Feb. 2000 Building Tate Modern. Herzog & De Meuron transforming Giles Gilbert Scott, London: Tate Gallery, 2000 Defects and deterioration in buildings, Spon Press, UK, 2001 Appraisal and Repair of Claddings and Fixings, Amer Society of Civil Engineers, 2003 Tate Gallery of Modern Art. Competition to Select an Architect, London:Tate Gallery of Modern Art, 1994 Tate Galery of Modern Art in El Croquis 84 - Herzog & de Meuron (1993-1997), El Croquis Editorial, Madrid, 1997, pp.172-181 Tate Modern in London in Detail 7 - Refurbishments, Detail Magazine Editorial, 2000 http://www.tate.org.uk/modern/building/facts.htm http://www.thepowerstation.co.uk/ http://www.cidb.org.za/studentconference2/CIDB%20postgrad2/200 -209%20HERITAGE%20CONSERVATION.pdf http://architecture.about.com/library/weekly/aa050901b.htm http://www.cse.polyu.edu.hk/~cecspoon/lwbt/Case_Studies/Tate_M odern/Tate_Modern.htm Inquiry to Examine Science and Heritage, The Royal Academy of Engineering, February 2006 http://www.antaisce.org/campaigns/policy_statements/Building%20 Conservation.pdf Baer, N.

Davidts, Wouter

Dickinson, Peter R Hirst, John et al Hirst, John et al Moore, Rowan; Ryan, Raymund Richardson, Barry A Wilson, Michael

16

Zoom in...1

Planuri si sectiuni caracterustice:

1 Rampa de acces V 2 Pietonala acoperita (fosta Sala a Turbinei) 3 Librarie 4 Facilitati educationale 5 Informatii si bilete 6 Rezervoare de petrol (nefolosite) 7 Pod 8 Cafenea 9 Amfiteatru si sali de seminarii 10 Depozit 11 Transformator electric 12 Galerii expozitionale 13 Vid deasupra galeriilor 14 Restaurant Tate Modern in London in Detail 7 - Refurbishments, Detail Magazine Editorial, 2000

17

Zoom in...2

Diagrame functionale
Tate Galery of Modern Art in El Croquis 84 - Herzog & de Meuron (1993-1997), El Croquis Editorial, Madrid, 1997, p.177

Zoom in...3

Principiile de functionare ale instalatiilor

Tate Modern. Working with the existing, Ingenia, nr.6, 2001, p.4

18

Zoom in...4

Detaliu de ascundere a corpurilor de iluminat in balustrada:

1- vang de otel 2 - profil metalic 3 - trepte si contratrepte din foaie de otel pliata 4 - 25 mm trepte de stejar netratat pe 12 mm PAL 5 - profile metalice in planul balustradei 6 - placaj de otel vopsit 7 - balustrada de lemn masiv 8 - tub fluorescent Tate Modern in London in Detail 7 - Refurbishments, Detail Magazine Editorial, 2000

19

Zoom in...5

Sectiune si detalii prin prismele de sticla:

1-22 mm sticla sablata securizata laminata 2 element glisant: 13 mm sticla sablata securizata laminata 3 - 68 mm dia. Tub de aluminiu 4 - 75/50/46 element de otel 5 - 50/50/6 mm element de otel cu 130/10 mm placuta de otel 6 - 80/80/6 mm element de otel 7 - 34 mm panou de aluminiu termoizolat 8 - 220 mm profil de otel 9 - tub fluorescent 10 - 12 mm placuta de otel 11 - 360 mm profil de otel 12 - gipscarton cu montanti 13 - grilaj metalic 14 - teava de incalzire 15 - 40 mm dia. Stalp de balustrade din profil tubular de otel 16 - 12 mm stejar netratat pe 18 mm PAL 50 mm sapa; 110 mm placa pardoseala 17 - 45 mm panou de aluminiu 18 - 200/100/5 mm element de otel 19 - 310 mm profil de otel 20 gipscarton vopsit gri

Tate Modern in London in Detail 7 - Refurbishments, Detail Magazine Editorial, 2000

20