Motto: "Cand te opreti sa alergi dupa lucrurile greite, le dai lucrurilor bune ansa de a te gsi" Sa fii ceea ce esti!

Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa sa fii tu insuti intr-o lume care ncearc sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi ntotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar, insa nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat. Trecutul Nu vei putea incepe urmtorul capitol din viata ta, daca vei continua sa il citesti pe ultimul. Frica sa gresesti Facand ceva si obinnd un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice reusita are o urma de esec in spatele ei si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regrei mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut. Problemele nfrunt-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi fara greseala toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam instant toate probleme aparute. Nu asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca tocmai asta este intregul scop al vietii - sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in timp. Asta e, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem. A minti Poti minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti pacali pe tine.Vietile ni se imbunatatesc numai cand acceptam provocarile care ne apar in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine. Nevoile proprii Cel mai dureros lucru este sa te pierzi, pe tine ca persoana, atunci cand iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca exista vreodata vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care conteaza pentru tine, acel moment e acum. Esti pregatit ... Nimeni nu se simte niciodata 100% pregatit cand apare o noua sansa. Pentru ca cele mai multe oportunitati din viata ne forteaza sa trecem dincolo de zona noastra de confort. In orice situatie, ne vom simti intai insufiecient pregatiti. Dar asta tine de procesul de invatare, nu-i asa? Relatii din motive gresite Relatiile trebuie alese intelept. Este mai bine sa fii singur decat intr-o companie neplacuta. Nu trebuie sa te grabesti. Daca trebuie sa se intample, se va intampla - la timpul potrivit, cu persoane potrivita si din motivele corecte. Indragosteste-te pentru ca asa simti, nu pentru ca te simti singur. Relatii noi Vei invata ca in viata oamenii pe care-i intalnesti, ii intalnesti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor invata cate ceva. Dar, cel mai important, vor fi si cativa care vor scoate la iveala tot ce-i mai bun din tine. A concura cu toti ceilalti din jurul tau Nu te mai gandi la ce fac ceilalti mai bine decat tine. Concentreaza-te sa iti bati propriile recorduri zilnic. Succesul este pana la urma o lupta doar intre tine si propria-ti persoana. Invidia pe ceilalti Invidia inseamna sa numeri toate harurile cu care au fost daruiti altii, in loc sa te uiti la tine si la ce ai primit tu. Intreaba-te urmatorul lucru: "Ce am eu si toata lumea isi doreste?". Mustrarea pentru greselile vechi Putem iubi persoanele nepotrivite si putem plange pentru lucrurile gresite, insa, indiferent ce intorsatura ia viata, un lucru este sigur: greselile ne ajuta sa gasim acele persoane si acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toti gresim, toti ne zbatem si chiar toti regretam anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ti se intampla, bun sau rau, te pregateste pentru un moment care urmeaza sa vina. Cumpararea fericirii Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevarul este ca lucrurile care ne aduc cu adevarat fericirea sunt gratuite - dragostea, rasul, prietenia ... Completati voi lista mai departe. Asteptarea fericirii de la ceilalti Daca nu esti multumit cu tine, asa cum esti, nu vei fi fericit nici in relatii cu alte persoane. Trebuie sa-ti creezi stabilitate si fericire in propria viata inainte de a o impartasi cu altcineva. A trai in gol, gandindu-te si razgandindu-te Nu mai analiza asa de mult la fiecare situatie caci vei crea probleme care nu nici macar nu existau. Evalueaza situatia si actioneaza. Nu poti schimba lucrurile cu care refuzi sa te confrunti. Progresul implica riscuri. Punct! Ca sa marchezi un gol, trebuie ca intai sa dai drumul la minge. A plange de mila Surprizele neplacute cu care viata te pune fata in fata nu fac decat sa iti netezeasca calea in directia care era menita pentru tine. Poate nu intelegi si nu vezi asta in momentul in care lucrurile rele se petrec si poate iti va fi greu. Dar reflecta si la celelalte lucruri negative care ti s-au intamplat in trecut. Vei observa destul de des ca fiecare dintre ele te-a condus intr-un loc mai bun, catre o persoana mai buna, la o stare de spirit minunata sau o situatie fericita. Asa ca zambeste! Lasa-i pe toti sa vada ca astazi esti mult mai puternic decat erai ieri. Si astfel vei fi. A tine suparari Nu iti trai viata cu ura in suflet. Vei ajunge sa te ranesti mai mult pe tine decat pe oamenii pe care ii urasti. Iertarea nu inseamna "Ceea ce mi-ai facut este in regula", ci iertarea inseamna " Nu o sa te las sa imi strici fericirea pentru totdeauna". Iertarea este raspunsul. Renunta la ranchiuna, gaseste-ti pacea si elibereaza-te. Si, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este si pentru tine. Atunci cand este nevoie, iarta-te si pe tine, mergi mai departe si incearca sa te descurci mai bine data viitoare. Nivelul Refuza sa iti cobori standardele doar pentru a-i multumi pe cei care refuza sa si le ridice pe ale lor. Explicatii si scuze la nesfarsit pentru greseli Prietenii tai nu au nevoie de asta, iar dusmanii tai oricum nu vor crede. Doar fa ceea ce simti ca este corect. Frumusetea bucuriilor marunte ...

Bucura-te de lucrurile marunte pentru ca intr-o zi te vei uita inapoi si vei descoperi ca ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viata ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut razand cu cei care conteaza pentru tine. Sa faci lucrurile perfect Societatea nu premiaza perfectionistii, ci ii recompenseaza pe cei care duc lucrurile la bun sfarsit. Calea usoara Viata nu e usoara, mai ales atunci cand planuiesti sa obtii ceva care sa merite. Nu alege calea usoara care sa te duca acolo. Realizeaza ceva extraordinar. Lucrurile sunt minunate, atunci cand nu sunt... Este in regula sa te impiedici din cand in cand . Nu trebuie sa te prefaci sau sa demonstrezi mereu ca esti puternic. Nu ar trebui sa fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalti - plangi, daca simti nevoia - este sanatos sa iti versi lacrimile. Cu cat mai curand vei face asta, cu atat mai repede vei fi pregatit sa zambesti din nou. A invinui pe altii pentru necazurile tale Iti vei realiza visele in masura in care iti vei asuma responsabilitatea pentru viata ta. Cand ii invinuiesti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor parti din viata ta. Griji Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa te ingrijorezi pentru o situatie intreba-te urmatorul lucru: "Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?" Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil. Concentrare pe ce NU vrei sa se intample Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate. A fi nerecunoscator Oricat de buna sau grea a fost pana in acel moment, trezeste-te dimineata si fii multumit ca traiesti. Cineva, undeva se lupta cu disperare sa traiasca. In loc sa te gandesti la ceea ce iti lipseste, gandeste-te la ceea ce ai tu si le lipseste altora. Viata este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu merita. Daca cineva te vrea in viata lui, iti va face loc in ea, nu trebuie sa te bati tu pentru un loc acolo. Nu incerca sa te bagi cu forta in sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai.

METODOLOGIE CURS 1 NORME ETICE SPERCIFICE STIINTELOR PSIHOLOGICE SI CERCETARII PSIHOLOGICE In toate activitatile umane este necesar sa se respecte o serie de norme tehnice ce asigura in primul rind comunicarea normala si care nu genereaza frustari. Exista pentru fiecare profesie in parte o serie de norme de conduita morala. Asociatia psihologilor americani ( A.P.A. ) a formulat un cod al etici cu scopul de a orienta psihologii pe parcursul activitatii lor.In anii 80 aceeasi asociatie precizeaza in urma unor studiu cele patru DOMENII PRINCIPALE DE ACTIVITATE a psihologilor.Acestea presupun o serie de activitati specifice. (1)- Un prim domeniu este cel de CRCETARE SI EVALUARE care presupune activitati cum ar fi : - definirea unor probleme ( intrebari la care trebuie sa le dam raspuns ); - elaborarea unui proiect program de cercetare ( include si metodologia ); - colectarea datelor ( informatiilor ) necesare pentru a rezolva problema cercetata; - interpretarea acestora si evaluarea lor; - redactarea unui raport de cercetare care in cazul in care metodologia este de tip calitativ este urmat de o evaluare externa;

- publicarea rezultatelor crecetarii. (2)- INTERVENTIA TERAPEUTICA implica o serie de activitati cum ar fi : - planificarea strategiilor de interventie si fixarea unor obiective realiste; - acceptarea supervizarii; - modificarea terapiei si reorientarea pacientului daca este necesar; (3)- APLICATIILE ORGANIZATIONALE organizatie = orice grup care functioneaza cu un anumit scop . Implica o serie de activitati cum ar fi : - evaluarea necesarului de resurse umane; - acordarea de asistenta in modificarea programelor sau a sistemelor de lucru; - stabilirea unor relatii de colaborare cu membrii organizatiei respective; - obtinerea consimtamantului de a participa la activitatile noastre de cercetare; (4)- DIAGNOSTIC SAU EVALUARE Este concentrat pe procedeuri de evaluare si stabilire a caracteristicilor unei populatii sau a unui individ Implica activitati cum ar fi : - selectia instumentelor sau tehnicilor ce se vor utiliza ; - adaptarea lor ( traducerea , stabilirea de etaloane ) ; - administrarea probelor respective ; - interpretarea rezultatelor ; - cercetarea datelor de evaluare cu alte tipuri de informatii obtinute despre populatia sau persoana respectiva ; STANDARDE A.P.A. In ceea ce priveste CERCETAREA SI EVALUAREA , codul etic A.P.A. reglementeaza : - activitati de cercetare ( fie cu participare umana , fie cu participare animala ) ; - publicarea raporturilor de cercetare . PRINCIPIUL 9 : CERCETAREA CU PARTICIPANTI UMANI Hotararea de a intreprinde o cercetare apartine psihologului , care analizeaza in ce masura activitatea pe care o depune va contribui la dezvoltarea stiintei psihologice si mai ales la asigurarea unei bunastari umane . In obtinerea sau luarea deciziei pentru a efectua o cercetare , psihologul analizeaza diferitele alternative si in functie de resursele de care dispune si cat de importante sunt pentru comunitatea umana rezultatele cercetarii sale , isi fixeaza obiective si ipoteze de cercetare . In baza acestor consideratii , psihologii isi desfasoara cercetarea respectandu-se si fiind preocupati de modul de a actiona in sa fel incat participantii la cercetare sa nu sufere de frustari . Exista o serie de REGULI ETICE care vizeaza debutul si desfasurarea cercetarii : (1) in planificarea unui studiu ,cercetatorul face o atenta evaluare a importantei acestuia si in ce masura obtinerea unor rezultate stiintifice ar presupune nerespectarea partiala sau totala a unor norme de conduita etica .Deci el va analiza in ce masura ponderea valorii stiintifice si umane sugereaza un comportament in legatura cu orice principiu etic . (2) etic este ca pe prcursul unei cercetari psihologice sa obtinem cosimtamantul celor care participa . Pentru a-l obtine este obligatoriu sa comunicam acestora scopurile studiului si modul in care vor fi implicati clarificand astfel obligatiile de ambele parti . (3) cel care coordoneaza un program este responsabil pentru tratamentul etic al participantilor la cercetare din partea colaboratorilor , asistentilor , studentilor , tehnicienilor . (4) cercetarea cu copii ca si cea in care sunt implicate persoane cu tulburari psihice care limiteaza

intelegerea si comunicarea solicita proceduri specifice de protectie . (5) cerintele metodologice ale studiului pot solicita utilizarea unor proceduri in care participantul nu este anuntat. In aceste conditii este necesar ca inainte de a incepe , sa determinam daca utilizarea unor astfel de demersuri este justificata de rezultatele stiintifice \ aplicative ale studiului . De asemenea , cautam si proceduri alternative . (6) cercetatorul are obligatia de a respecta libertatea individului de a refuza participarea sau de a se retrage din cercetare in orice moment doreste el . (7) - cercetatorul trebuie sa protejeze subiectul fata de discomfort , vatamare sau pericol fizic sau mental carte pot sa apara datorita procedeelor de cercetare . (8) dupa ce datele au fost colectate, suntem obligati sa nu refuzam sa comunicam aceste rezultate daca participantii o cer . (9) informatiile obtinute in legatura cu un participant la cercetare in timpul unei investigatii sunt confidentiale in conditiile in care nu exista un acord stbilit inainte de debutul cercetarii in care confidentialitatea nu este necesar sa fie respectata . PRINCIPIUL 10 : CERCETARE CU ANIMALE In general , cercetarile pe animale nu sunt valoroase ele insele ci reprezinta modalitati prin care se poate contribui la asigurarea bunastarii umane . Deci , cercetatorul are obligatia de a se purta cu animalele omeneste . In generalcercetarile cu animale presupun si cunostiinte si abilitati speciale . Un psiholog care coordoneaza un astfel de plan de cercetare are obligatia de a asigura securitatea si confortul animalelor si este responsabil de activitatile desfasurate de toti ceilalti participanti la cercetare . In general psihologii depun toate eforturile pentru a minimiza discomfortul , boala si durerea animalelor , dar exista proceduri care obliga la a le provoca dureri , stres , ce se utilizeaza doar daca nu exista o procedura alternativa sau daca rezultatele obtinute prin aceasta cercetare sunt foarte importante prin aplicabilitatea lor in zona umana . Daca pe parcursul cercetarii este necesar sa se curme viata unui animal este obligatoriu ca acesta sa se faca rapid si fara durere . PRINCIPII ETICE PRIVIND ACTIVITATEA DE PUBLICARE Publicarea rezultatelor unei cercetari , sub forma unui articol / carti nu inseamna doar a spune celorlalti rezultatele activitatii grupului ci in acelasi timp reprezinta o afirmare sociala a cercetatorului si a institutiei din care face parte . In mod obisnuit , publicarea unui raport trebuie sa respecte conditiile impuse de editor , mai exact de Comitetul Stiintific al editurii respective . Aceste CONDITII se refera la : 1)- respectarea unui tip de redactare ; 2)- respectarea unei metodologii stiintifice care sa acopere obiectul de cercetare ; Ex: In cazul in care se obteaza pentru o metoda cantitativa , prelucrarile statistice trebuie sa fie posibile si corespunzatoare scopului. 3)- un motiv pentru care editorul poate refuza un material este contributia nesemnificativa la informatiile generale ale stiintei respective. 4)- uzual , articolele sunt analizate de un grup de specialisti ( Comitetul Stiintific de Redactie ) care au o serie de PRETENTII cum ar fi : - se verifica daca rezultatele cercetarii sunt corecte si nu s-a intervenit pentru a analiza spre a fi interesante ; - daca dupa publicarea articolului se constata erori de publicare , autorii au obligatia sa semnaleze

aceste erori prin erate , corectii etc. ; - se considera plagiat , orice preluare de informatii la care nu se semnaleaza sursa sau atunci cand citam ocazional un autor dar nu-l nominalizam ; - tot in sfera plagiatului se inscrie si semnarea unor articole care prezinta date de cercetare ale unei cercetari la care nu am participat ; - cand se semneaza un articol, semnatura trebuie insotita de precizarea pozitiei cercetatorului ( psiholog / masterant / cercetator ) - cei care recenzeaza un articol , au obligatia sa respecte confidentialitatea informatiilor cuprinse in articolul respectiv. --------------------------------------------------------------------------------------------------------------METODOLOGIE CURS 2 REALIZAREA CERCETARII Pentru orice psiholog , atunci cand se gaseste in fata unui fapt social se va intreba care sunt pasii in realizarea cercetarii. Un prim pas presupune SCHITAREA UNUI MODEL DE CERCETARE : - presupune un sumar al elementelor principale care ne intereseaza ; - unde , cand si cum putem masura aceste calitati ; - in ce fel vor fi prelucrate si analizate informatiile pe care le obtinem. Acest model poate fi : specific , descriptiv atunci cand apelam la o metoda cantitativa ; - mai flexibil , im cazul in care apelam la o metoda de tip calitativ Modalitatiile de cercetare presupun o serie de caracteristici. Cercetarea evalueaza intr-o succesiune de secvente , pasi , care sunt interrelationati ( realizarea unei secvente este dependenta de realizarea celei anterioare ). Realizarea unei cercetari are intotdeauna mai multe sanse de succes daca se bazeaza pe un astfel de model . Tipul de model variaza in functie de natura si scopul cercetarii si de metodele utilizate. Astfel , cercetarile descriptive vor utiliza un model care este in mod esential diferit de cel utilizat in cercetarile experimentale ( analize , studii de caz ) Orice cercetare obliga pecel ce o face sa ia cateva DECIZII : (a)- Ce tip de abordare este mai bunpentru situatia sociala caracteristica pe care dorim s-o masuram ? (b)- Stabilirea procedurii de esantionare . Care sunt caracteristicile participantilor la cercetare ? Cati subiecti sunt necesari pentru ca rezultatele sa fie corecte ? CERCETAREA CANTITATIVA : caracteristicile lotului si numarul subiectilor se stabilesc inainte de a incepe cercetarea si in general nu se modifica . CERCETAREA CALITATIVA : se admite modificarea numarului subiectilor si apelul la subiecti care sa aiba alte caracteristici decat cele propuse initial (c)- Metodele pe care le vom utiliza in cercetare . Aceste metode vor influenta activitatea pe intregul parcurs al cercetarii . De exemplu daca vom utiliza o metoda cantitativa ( statistica de prelucrare a datelor ) este necesar sa structuram chestionarele in asa fel incat sa se poata prelucra datele conform modelului stabilit . (d)- Stabilirea echipei de cercetare (numarul de cercetatori , specialitatiile lor , daca folosim operatori , ce au nevoie sa cunoasca , acceptul unor institutii pentru a ajunge la subiectii care ne intereseaza , s.m.a.d. )

In 1989 , BERGER enumera SCOPURILE UNUI MODEL DE CERCETARE : (1) sa ofere un ghid care sa dirijeze activitatile prin reducerea la maximum a posibilelor pierderi de timp si a celor financiare ; (2) sa asigure ordinea operatiilor asfel incat nici un aspect urmarit prin cercetare sa nu fie omis si sa fie executat in momentul adecvat ; (3) sa previna erorile de lucru dar si posibilele distorsiuni de informatie . STRUCTURA UNUI MODEL DE CERCETARE In anul 1993 , J. BEAUGRAND in lucrarea sa Ciclul de cercetare descrie ETAPELE CERCETARII : (1) ENUNTAREA PROBLEMEI (2) FORMULAREA PLANULUI DE CERCETARE (3) CULEGEREA DE INFORMATII (4) ANALIZA SI INTERPRETAREA INFORMATIILOR (5) REFORMULAREA ENUNTURILOR TEORETICE INITIALE IN FUNCTIE DE REZULTATELE CERCETARII BEAUGRAD subliniaza ca acest ciclu de cercetare admite reintoarcerea la o etapa inferioara . Totusi , trebuie mentionat ca de la a treia etapa nu te poti intoarce la a doua etapa .Fiecare dintre cele cinci etape presupune o serie de activitati specifice . (1) ENUNTAREA PROBLEMEI In general , o problema apare ca urmare a unei lipse de niformatie . Acesta sete primul pas in formularea unei problematici . Pentru a depasi aceste neclaritati se apeleaza la o activitate de documentare . Dupa aceasta etapa , observatia nestructurata ne poate fi de folos pentru ca ne permite sa facem un inventar complet asupra tuturor problemelor sub forma de intrebari . Observatie nestructurata ~ fara un plan grila antestabilit ~ precizam intrebarile selectate prin confruntarea cu informatiile deja existente (obtinute prin documentare) Alte surse pentru activitatea de cercetare : - evenimente din viata cotidiana ; - activitatea curenta ; - cercetarila gata finalizate in masura in care o cercetare buna trebuie sa raspunda la o intrebare formulata prin ipoteza dar sa si genereze alte intrebari teoriile considerate de MARX ( 1963 ) ca find niste reguli organizate logic . Teoriile sunt in acelasi timp o tinta si un instrument. Teoriile sunt cu atat mai bune cu cat permit o prelucrare si o dezvoltare a informatiilor pe care le transmit . Dupa alegerea temei ,DOCUMENTAREA este foarte importanta : - ce alte studii s-au maifacut pe tema respectiva ; - cercetarile paralele si tangentiale cu acestea pot oferi informatii esentiale aspra modalitatilor de abordare a problemei ; - ne documentam in functie de autori / autoritatiile in domeniu ( prin selectare ) Finalul acestor doua activitati ( alegerea temei , documentarea ) vor determina FORMULAREA UNEI IPOTEZE . (2) STABILIREA PLANULUI DE CERCETARE Aceasta etapa presupune transformarea in variabile empirice a conceptelor teoretice si ipotezelor generale ( trecerea de la structurile teoretice la concret , practic - OPERATIONALIZAREA CONCEPTELOR )

Observatie : in cercetarea cantitativa , operationalizarea conceptelor este obligatorie - operationalizarea conceptelor permite definirea cu acuratete a variabilelor utilizate Exemplu : Conceptul de RESPONSABILITATE este foarte greu de masurat si deci va trebui operationalizat . Vom folosi urmatorii indicatori :concentrabilitate - stabilitate in actiune - constanta comportamentala - fidelitatea s.a.m.d. BATHRANCH (1962 ) definea operationalizarea ca fiind definitia operationala a unei lucrari este reteta sa. Operationalizarea presupune trei PASI : P1 : selectia P2 : cuantificarea operatoriilor (valorile pe care le pot lua ) - stabilirea scopurilor sau valorilor numerice corespunzatoare P3 : cuantificarea variabilelor ( identificarea unui continuum numeric a valorii lor sau reprezentarea lor prin scopuri ). REGULILE OPERATIONALIZARII (1) REGULA RELEVANTEI EMPIRICE : indicatorii trebuie sa reflecte exact conceptul pe care il masoara . (2) REGULA ADEGVARII EMPIRICE : indicatorii trebuie sa aiba capacitatea de a masura toate fatetele conceptului . (3) REGULA CUANTIFICARII : valorile numerice utilizate in cuantificarea indicatorilor si variabilelor trebuie sa aiba capacitatea de a respecta constant aceleasi proceduri. CAILE DE SELECTIE A INDICATORILOR (1) studii exploratorii ( se determina ce reprezinta conceptul pe care il masuram ) (2) apel la propria experienta (3) analiza definitiilor In cercetare acalitativa operationalizarea este considerata inadecvata si deci nu este utilizata. LAMWECK (1988) explica de ce operationalizarea este inoperanta in cercetarea calitativa: in realitate nu asigura relatia abstract concret ci este o relatie abstracta pentru ca aici conceptele sunt definite prin alte concepte ; - este incompleta ( nu poate acoperi toate aspectele conceptului date in evolutie ) ; - este subiectiva (determinarea indicatorilor este dependenta de ceea ce intelege cercetatorul si astfel se explica de ce pentru acelasi concept exista mai multe explicatii ) LAMWECK discuta si problema scorurilor : - stabilirea unor echivalente numerice pentru indicatori nu este intotdeauna conforma cu realitatea - el concluzioneaza ca operationalizarea este o pierder de timp caci presupune definirea completa a conceptului inainte de inceperea cercetarii ( vom fi obligati sa ne limitam la ceea ce am stabilit la inceput ) In aceasta etapa ( stabilirea planului de cercetare ) trebuie de asemenea sa fixam si metodele de cercetare si sa estimam posibilitatile de realizare a temei pe care ne-am propus-o . Orice studiu : trebuie sa respecte anumite norme de timp ; - presupune niste costuri ; - obliga la respectarea codului etic ; Daca studiul pe care ni-l propunem presupune timp excesiv , costuri foarte mari , grad de experienta pe care nu-l avem , nerespectarea codului etic , atunci renuntam la el .

Metodologia cercetarii curs 3 ETAPELE CERCETARII continuare IV Analiza si interpretarea rezultatelor Dupa ce rezultatele au fost culese, se trece la etapa IV. Exista n analiza diverse niveluri la care ne putem opri: Niv 1 compararea de medii, nu sociometric, ci apelnd la calcul statistic (t student) Niv 2 compararea abaterilor standard Niv 3 folosim teste statistice ce permit afirmatii de tipul: Rezultatele obtinute ilustreaza efecte sistematice si nu sunt obtinute la ntmplare. Prin teste statistice se ntelege calculul corelatiei sau analiza factoriala Interpretarea reprezinta confruntarea rezultatelor sau a relatiilor dintre variabile, relatii ce au fost propuse prin ipoteza. n unele cazuri, ipoteza poate fi o simpla descriere a unor regularitati, n special cnd utilizam metode ca observatia, iar din punct de vedere al calculelor statistice o simpla comparatie de medii sau de procente. Alteori, ipoteza presupune o inferenta (explicare a cauzalitatii unor fenomene), iar rezultatele sunt obtinute n urma unui studiu corelational (teste, chestionare). Analiza si interpretarea datelor obliga la confruntarea lor cu o ipoteza stabilita initial n cercetare, pentru a descoperi n ce masura rezultatele obtinute confirma sau infirma ipoteza respectiva. V Reformularea enunturilor teoretice initiale Se face evaluarea ntregului studiu Se stabileste n ce masura metodele alese au corespuns ipotezei formulate Se stabileste care au fost sursele de eroare Se stabileste n ce domeniu pot fi generalizate rezultatele obtinute Este etapa n care se poate propune revizuirea unui model teoretic preexistent prin prisma noilor informatii obtinute, dar, binenteles, aceasta revizuire va fi reluata si verificata n alte cercetari VI. Publicarea rezultatelor obtinute ncheie un ciclu de cercetare A publica niste rezultate nseamna a te supune judecatii comunitatii stiintifice, att tu, cercetator, ct si rezultatele tale. MODELUL CALITATIV DE CERCETARE (comparativ cu cel cantitativ) Sarantakos a propus n 1994 aceasta comparatie, spunnd: Daca prima etapa (pregatirea) n cazul unei abordari cantitative prsupune un obiectiv bine specificat, o ipoteza formulata ferm si definitiv si operationalizarea conceptelor utilizate n studiu, n cercetarea calitativa aceasta etapa obliga la formularea unor obiective mai generale, mai putin structurate, ipotezele se pot formula si pe parcursul cercetarii, iar operationalizarea conceptelor este un proces care nu se desfasoara n acest caz. 1. n ceea ce priveste design-ul de cercetare Abordarea cantitativa este planificat cu multa atentie si acuratete din debut, presupune selectia judicioasa, conform unor criterii antestabilite, a loturilor de subiecti, si se precizeaza metodele de colectare a datelor, precum si metoda sau tipul de analiza statistica Abordarea calitativa este planificat, dar nu este restrictiv (pasii, etapele nu sunt fixate ntr-o ordine riguroasa nainte de a debuta studiul), exista criterii de selectie a subiectilor, exista un oarecare nivel de acuratete, dar criteriul de reprezentativitate nu este important de respectat, iar

metoda de lucru se precizeaza (de obicei metoda calitativa sau cvasicalitativa) 2. n ceea ce priveste colectarea de date Abordarea cantitativa - se utilizeaza operatori de cercetare Abordarea calitativa - nu se apeleaza la ajutorul unor intermediari, ci datele sunt culese direct de cercetator 3. n ceea ce priveste analiza datelor Abordarea cantitativa - analiza cantitativ- statistica Abordarea calitativa - analiza calitativa (se face simultan colectarea datelor, nu ete o etapa separata) 4. n ceea ce priveste interpretarea Abordarea cantitativa - se face prin generalizare inductiva Abordarea calitativa - se realizeaza prin generalizare analitica FORMULAREA SI FIXAREA IPOTEZELOR Formularea ipotezelor este o faza specifica abordarilor pozitiviste si cantitative ce are loc dupa ce s-a depasit etapa de operationalizare a conceptelor. Scopurile formularii ipotezelor: Determinarea si delimitarea domeniului de cercetare Ghidarea colectarii datelor, a analizei si a interpretarii datelor n cele mai multe cazuri, ipotezele se refera la verificarea unor relatii care se stabilesc ntre cele doua variabile, si deci ipoteza contine o posibila solutie la problema aflata n studiu. Kerliuger (1964) defineste ipoteza ca fiind un enunt conjunctural despre relatia dintre doua sau mai multe variabile. Legatura dintre variabile propusa prin ipoteza nu este o legatura sigura, ci una probabila, posibila. n general ipoteza se substituie ca o explicatie plauzibila care urmeaza a fi verificata prin cercetare, prin datele obtinute. n stiintele sociale, ipoteza este o rflectare ntr-o forma specifica a realitatii obiective, fiind un enunt cu caracteristici de probabilitate despre sensul, interconditionarea si cauzalitatea evenimentelor si comportamentelor socio-umane. Caplow (1970) ofera doua definitii termenului de ipoteza. Aceasta este enuntul unei relatii cauzale ntr-o forma care permite verificarea ei empirica, si, de asemenea, o tentativa de explicatie la o problema de cercetare. Ipotezele trebuie sa fie testabile, specifice si precise, sa contina formulari clare, sa numeasca variabile si sa descrie relatiile care se stabilesc ntre ele. Ele se pot construi: Ca rezultat al unor studii documentare Ca urmare a unei cerinte sociale O ipoteza se poate confirma sau se poate infirma (asta nu nseamna o eroare, pentru ca prin nsati infirmarea ei obtinem o informatie). O ipoteza trebuie sa ndeplinesca urmatoarele conditii 1. Sa ghideze cercetarea 2. Sa asigure un raspuns temporar la problema urmarita 3. Sa faciliteze analiza statistica Etapele formularii ipotezelor Charbonneau (1980) enumera urmatoarele etape Formularea ipotezelor generale Formularea ipotezelor de cercetare Formularea ipotezelor statistice Bandura, n lucrarea Cercetarea Bandura descrie etapele

1. Formularea ipotezelor generale Cercetarea efectuata de Bandura n 1963 a avut ca scop demonstrarea faptului ca acei copii care asista la comportamente agresive tind sa manifeste la rndul lor comportamente agresive. Pe parcursul acestei cercetari, Bandura a cerut primului grup de subiecti sa urmareasca o piesa de teatru foarte agresiva, al doilea grup a vizionat un film cu scene violente, iar al treilea grup a urmarit un film de desene animate n care personajele erau agresive. Subiectii au fost supusi unui proces de frustrare. Ulterior s-a masurat agresivitatea comportamentelor dezvoltate de ei si tipul de agresivitate (imitativa sau nonimitativa). Rezultatele au evidentiat ca exista o influenta a comportamentului perceput de copii asupra comportamentelor pe care le dezvolta ei nsisi. Datele au evidentiat ca nivelul influentei era dependent de ct de reale erau scenele agresive prezentate, si de asemenea s-a constatat o agresivitate n oglinda: Fetele imitau agresivitatea feminina Baietii imitau agresivitatea masculina n faza de debut a unei cerceetari se pot formula mai multe ipoteze generale. Ele pot fi privite ca ipoteze de lucru, adica formulari preliminare a scopurilor cercetarii atunci cnd nu exista suficiente informatii pentru o formulare precisa si clara. Ipotezele generale Ghideaza demersul de documentare Permit alegerea unor teluri mai precise de urmat Astfel, Bandura pare ca s-a inspirat din ipoteza generala: Este adevarat ca faptul de a-si imagina sau de a percepe un comportament agresiv executat de alta persoana reduce autocontrolul, determinnd aparitia unor comportamente agresive? Avnd aceasta formulare generala, cu aceasta ntrebare a enuntat o prima ipoteza cu un grad mare de generalitate: reactia la imaginea (perceptia sau reprezentarea) unui act agresiv determina mai degraba o crestere a agresivitatii dect o scadere a ei. Aceasta ipoteza generala a obligat la o optiune teoretica (Bandura este autorul unei teorii conform careia perceperea unor comportamente determina un proces de achizitie, nvatare a lor - de exemplu, adoptarea unui comportament agresiv ca urmare a vizionarii unui film agresiv) Ipoteza generala nu e verificata direct, ci prin apelul la o serie de strategii care indica unele cercetari particulare tintite. 2. Formularea ipotezelor de cercetare Optiunea pentru o strategie de verificare a enuntului general obliga la formularea unei ipoteze de cercetare. O ipoteza de cercetare reprezinta concretizarea ipotezei generale ntr-o cercetare bine delimitata. Este mult mai concreta si formularea respecta regulile logicii formale. De asemenea, prin ipotezele de cercetare se precizeaza si activitatile care se vor efectua. Astfel, la Bandura una dintre aceste ipoteze de cercetare a fost: Confruntati cu un exemplu de model agresiv, copiii vor dezvolta ulterior mai multe comportamente agresive comparativ cu cei care nu au fost confruntati cu acest model. Observatii Enuntul merge n acelasi sens cu ipoteza generala Enuntul precizeaza o situatie concreta de desfasurare a studiului Alte ipoteze de cercetare comparabile cu ipotezele generale au facut referire la dezvoltarea unor comportamente agresive generate de filme violente si de desene animate violente (nu de spectacole). Pentru a fi corecte (pentru a conduce la rezultate valide) ipotezele de cercetare trebuie sa aiba cteva calitati Sa fie operationale Sa fie riguroase

 Sa presupuna un grad de originalitate Sa fie verificate a) n cazul ipotezelor, se presupune ca ele sa precizeze activitatile (operatiile) concrete care trebuie efectuate pentru a vedea daca evenimentele psihice presupuse au loc. n studiul lui Bandura, modelul de imitat ia forma comportamentelor reale. n ipotezele de cereetare vom gasi precizate aceste conditii, precum si modul de evaluare a comportamentelor pe care le evaluam. Ipotezele sunt operationale, pentru ca descriu actiunile care asigura declansarea unui comportament. b) O predictie nu este posibila si valida doar n masura n care este coerenta utiliznd cele trei variante de lucru, prezentnd lotului cele trei modele de imitat (personaje de spectacole, filme si desene animate) agresive. Dar el (Bandura) nu a putut preciza n ipoteza daca imitarea unei persoane agresive va genera comportamente de trei ori mai violente dect imitarea unui desen animat. Rigoarea consta n a nu te hazarda ca n ipoteza sa faci precizari de tipul variabilelor cantitative. c) Informatiile pe care le presupune trebuie sa reprezinte o achizitie originala, dar si valida pentru stiinta. Bandura, cnd a presupus ca un model agresiv va determina un plus de agresivitate la copii, a vrut sa mbunatateasca teoria nvatarii prin imitatie si sa puna sub ndoiala teoria katharsisului. d) O ipoteza se verifica atunci cnd enuntul postulat este confirmat pe parcursul studiului sau se regaseste n informatiile initiale ale studiului. 3. Formularea ipotezelor statistice Odata formulata ipoteza de cercetare nu ramne dect sa decidem care este criteriul pe care l folosim pentru a stabili gradul ei de valabilitate si n ce masura se verifica. Daca Bandura ar fi presupus ca de la o imagine violenta toti copiii vor actiona mai agrsiv, ar fi fost o greseala. Dar reactiile comportamentale ale copiilor supusi aceluiasi stimul au fost diferite. La majoritatea s-a constatat o scadere a controlului, dar au existat si cazuri n care acest lucru nu s-a ntmplat. Asadar, pentru verificare ipotezei se apeleaza la statistica. Functii ale calculelor statistice: Permit cuantificarea reactiilor comportamentale si stabilirea relatiilor dintre stimul si reactie Ne permit sa aflam daca evaluarile facute corespund unor realitati si daca sunt tipice n concluzie, pe parcursul unei cercetari ipotezele obtin un grad de precizie mai mare, pe masura ce studiul se desfasoara. Ipotezele de cercetare sunt o concretizare a ipotezelor generale n cazul unui studiu particular, iar ipotezele statistice stabilesc daca ipotezele de cercetare fixate aprioric sunt verificate de datele cercetarii. Aceste etape de formulare a ipotezelor nu sunt concomitente cu dezvoltarea cercetarii propriu-zise. n mod obisnuit, studiul debuteaza n momentul n care ipotezele de cercetare sunt fixate. Pentru fixarea lor putem apela la un studiu preliminar (daca este nevoie). Ipotezele statistice privesc de fapt a treia faza (analiza si interpretarea datelor). TIPURI SI METODE DE CERCETARE n stiintele socio-umane, termenul de metoda are diferite acceptiuni. Uneori are un nteles mai larg (Septimiu Chelcea, 1995), daca ne referim la metoda statistica, dialectica, comparativa, etc., sau poate avea un sens mai restrns (metoda observatiei, chestionarului, etc). Clasificare A. dupa criteriul temporal 1. metode si cercetari transversale 2. metode si cercetari ale esantioanelor succesive 3. metode si cercetari longitudinale A1 determina relatiile dintre laturile sau aspectele unui fenomen psihologic la un moment dat (ex: Nivelul creativitatii la studentii din anul II la Psihologie 2000 2001)

 metoda observatiei metoda anchetei metoda testului A2 masoara acelasi eveniment psihic n ctiva ani sucesivi (la un an, la 2 ani sau 3, etc.), pastrnd aceleasi caracteristici ale lotului de cercetare si aceleasi metode. Metoda observatiei Teste A3 presupune studierea evolutiei fenomenelor n timp (studiu de caz, metoda biografica). Se testeaza acelasi esantion de subiecti n 2000, de exemplu, si peste 5, 10, 15 ani. Esantioanele ramn neschimbate si n cea mai mare masura probele ramn aceleasi. B. dupa criteriul de reactivitate (gradul de interventie al cercetatorului asupra obiectului de lucru 1. cercetare experimentala, experimentul psihologic 2. cercetare cvasiexperimentala se cere o opinie asupra unor evenimente sau trairi psihologice, cercetatorul este cunoscut de cel care ofera informatia, dar nu provoaca reactia 3. metode si cercetari observationale (observatia, studiul documentelor oficiale) cercetatorul este necunoscut de cel care reprezinta obiectul cercetarii C. dupa caracteristicile intrinseci ale metodelor 1. metode cantitative 2. metode calitative D. dupa locul ocupat n procesul cercetarii 1. metode de culegere a informatiilor (observatia, experimentala, etc.) 2. metode de prelucrare a informatiilor (cantitative sau calitative) 3. metode de interpretare E. dupa scopuri 1. descrierea derularii unor evenimente psihice (metode si cercetari descriptive) 2. predictia aparitiei unor evenimente psihice (metode predictive) 3. explicatia dezvoltarii unor evenimente psihice ntr-o cercetare, n mod obisnuit se apeleaza la unul dintre scopuri, si n functie de acesta se aleg metodele si se formuleaza ipotezele. Exista si studii complexe care presupun doua scopuri (foarte rar toate) se planifica pe un timp ndelungat sunt foarte costisitoare presupun un numar mare de cercetatori Metodologia cercetarii curs 4 CERCETARILE DESCRIPTIVE Daca scopul unei cercetari este descrierea evolutiei unor evenimente, atitudini, metodele utilizate trebuie sa permita definirea, clasificarea sau categorizarea evenimentelor urmarite si a relatiilor dintre ele. Se apeleaza n cazul descrierilor la o abordare nomotetica, scopul fiind stabilirea caracteristicilor comune unei populatii, de aceea presupune un numar mare de subiecti sau un grup de cercetare mare. Asadar, scopul l reprezinta determinarea performantelor medii, tipice ale grupului. Acest comportament tipic pentru grup nu se va regasi poate la fiecare individ, dar

caracterizeaza grupul. Cercetarea nomotetica ce ajunge la asemenea descrieri nu neaga existenta diferentelor interindividuale, dar are ca scop doar determinarea asemanarilor dintre indivizi. Abordarea nomotetica este inadecvata cercetarilor psihologice pentru ca individualitatea nu poate fi prezentata prin valorile medii ale grupului, exista o unicitate a persoanei, unicitate psihica, fizica, a comportamentului. Chiar daca aceste comportamente se nscriu n limitele unor reguli general acceptate, ele se dezvolta specific, particulariznd individul. Doar abordarea idiografica respecta particularitatile. Metode nomotetice: studiul corelational, ancheta Metode idigrafice: studiul de caz, observatia CERCETARI PREDICTIVE Scopul acestor cercetari este stabilirea modului n care unele evenimente, caracteristici psihice vor evolua (intereseaza viitorul). n cazul acestor cercetari se lucreaza cu corelatia (sunt studii corelationale). Exemple: Performantele scolare conditioneaza performantele universitare? Nivelul cultural scazut determina nerespectarea autoritatilor? Cnd utilizam valorile unei variabile pentru a face predictii asupra evolutiei altei variabile, avem de-a face cu variabile corelate. Se stabileste o corelatie atunci cnd doua masuratori diferite asupra aceluiasi eveniment sau fenomen psihic au legatura ntre ele. Putem evalua o valoare calitativa prin nivelul si tipul relatiei care se stabileste ntre cele doua variabile. Nivelul variatiei arata ct de strnsa este aceasta legatura dintre variabile (pragul de semnificatie), iar tipul variatiei indica directia pe care se stabileste legatura respectiva (poate fi o corelatie pozitiva sau una negativa). Asadar, corelatia este o relatie, o punere mpreuna, si nu determinarea ei. CERCETARI EXPLICATIVE Scopul lor este determinarea cauzelor unui eveniment sau a explicarea unei evolutii. Metoda la care apelam n acest caz este metoda experimentala. Pentru a explica o cauzalitate, sunt necesare 3 conditii Existenta unei covariante ntre cele doua evenimente urmarite (variabile) Existenta relatiei temporale si cauzale Eliminarea pe ct posibil a variabile cauzale alternative De exemplu Premisa: un comportament educational agresiv va declansa un comportament agresiv Premisa: un comportament educational permisiv va declansa un comportament non-agresiv OBSERVATIA Este una dintre cele mai cunoscute si utilizate metode n psihologie si n sociologie. Observatia este o metoda de culegere a datelor ce presupune accesul direct la obiectul cercetat. Se foloseste n combinatie cu alte metode, cum ar fi anamneza, analiza de caz, studiul documentelor, interviul. Poate fi folosita n stiintele sociale, dar numai pentru prezent.Nu se obtin informatii asupra cauzelor si consecintelor unor fenomene sociale. Exista, deci, restrictii legate de anumite comportamente care nu pot fi surprinse prin observatie.

Clasificare Observatie naiva, nestiintifica Observatie stiintifica se poate desfasura cu interventia cercetatorului, si atunci este o observatie naturala, neparticipativa, nestructurata, pasiva, uzuala, sau se poate desfasura cu interventia cercetatorului, fiind participativa, structurata, directa, activa, planificata si organizata sistematic, orientata spre un scop Observatia naturala se desfasoara n contextul situational, al mediului. De exemplu, Hartuf (1974), a studiat agresivitatea si a constatat ca exista doua feluri de agresivitate Cea orientata spre persoana, avnd ca scop bruscarea, descarcarea energiei, a frustrarii Cea care are ca scop un privilegiu, recuperarea unui obiect, etc. Asadar, exista grade diferite de agresivitate (se pare ca la barbati este mai ridicata dect la femei) Observatia participativa sau neparticipativa - n functie de gradul de implicare a cercetatorului. Cnd cercetatorul este implicat, observatia este participativa, totusi identitatea cercetatorului nu trebuie cunoscuta, iar cnd cercetatorul nu este implicat, observatia este neparticipativa (un exemplu clasic este observatia de laborator prin one way screen). Griffin (1959) a folosit metoda observatiei n scopul determinarii pozitiei, situatiei populatiei de culoare n sudul S.U.A (Georgia, Arkansas). ntre observatia structurata si cea nestructurata exista diferente n ceea ce priveste organizarea activitatii de observare. Procedura formala bine organizata, cu scopuri precise corespunde observatiei structurate, iar observatia nestructurata este mai putin sistematizata si informatia se ordoneaza pe parcursul cercetarii. Exista si un compromis, si anume un plan schitat. Avantajele observatiei n laborator (participative) Permite accesul la comportamente care nu apar n situatii normale Este nevoie de a masura limitele unor comportamente prin manipularea sistematica a evenimentelor declansatoare Se realizeaza controlul evenimentelor declansatoare si a comportamentelor consecutive Se poate face compararea efectelor generate de mai multe tipuri de variabile Etapele observatiei 1. Se alege si se formuleaza tema (se fixeaza scopul si structura activitatii ce urmeaza a se efectua). ntr-o abordare cantitativa, topica este riguras fixata astfel nct de la nceput sunt percizate toate elementele ce urmeaza a fi observate. Se definesc categoriile, clasele ce prezinta interes pentru studiu (comportamente, relatii) prin discutii cu expertii; se definesc nainte de nceput si se vor respecta ntocmai pe parcurs. n abordarea calitativa utilzam observatia participativa. Se fixeaza un model de lucru dar categoriile sau clasele de urmarit nu sunt antestabilite (n acest caz observatia este mai mult o explorare a zonei de cercetare fixate; scopul este fixarea categoriilor de observat care se pot remodela, redifini, daca informatiile care apar pe parcurs fac necesara aceasta remodelare). Adica, se fixeaza si tipul de observatie la care se apeleaza, n functie de tema si se decide asupra unitatilor de observatie (precizarea a ceea ce reprezinta obiectul de lucru: actiuni, atitudini, comportamente). 2. Design-ul de cercetare presupune selectarea esantionului (daca optam pentru o observatie cantitativa, esantionul se formeaza prin proceduri clasice; daca optam pentru o observatie calitativa, esantionul este mai dependent de scop, numarul fiind selectat n functie de regulile statistice trebuie sa fie suficient de mare pentru atingerea obiectivelor). Se obtin acceptele necesare, lucru esential pentru cercetator, se selecteaza observatorii (conteaza inteligenta, experienta, informatiile multiple asupra temei de cercetare, flexibilitatea si capacitatea de adaptare, abilitatea de a colabora cu altii, dar si capacitatea de a urmari unitati de observatie antefixate, fara sa se lase furat de informatiile colaterale, de cotext mai ales n observatia cantitativa; se cere obiectivitate, onestitate, deschidere catre ceilalti). Daca grupul de lucru nu este

obisnuit, se aplica un test pilot, pentru a fi sigur de ntelegerea scopurilor; se explica caracteristicile diferentiate ale populatiei, se descriu posibilele evenimente de pe parcurs, se descriu caracteristicile unitatilor de observat, solutiile posibile la conflictele posibile, sursele de distorsiune a datelor, se fac exercitii de atentie distributiva, flexibilitate si adaptabilitate. 3. Colectarea datelor exista mai multe variante nregistrarea narativa (reproducerea mai mult sau mai putin completa a evenimentelor urmarite) videocamere, reportofoane. Ex: Lawrence, Gramer, Evenfield, care n 1988 a realizat un studiu privind relatiile de adaptare (comunicare n grup 64 h de filmare); indicator al acceptarii a fost stralucirea ochilor Scale de evaluare (observatia are ca scop obtinerea de informatii cantitative). Pot fi nominale (raportarea la anumite categorii ale stimulului care trebuiesc masurate Da sau Nu, checklist, date pasive, cum ar fi ziua, ora, sau date active, cum ar fi absenta sau aparitia ntrziata a unei reactii, sau frecventa mare), ordinale (acordarea de valori diferite evenimentelor ce apar n cazul unitatilor de observatie; marcam n plus si valorile mai mult sau mai putin) sau de interval (precizeaza si distantele, diferentele dintre doua evenimente, comportamente). Oricare ar fi optiunea, aceste scale trebuiesc precizate anterior. 4. Analiza datelor si raportul de cercetare prelucrarea se face n functie de tipul de observatie adoptat. Raportul respecta forma unui asemenea document, dar exista diferente n functie de cel care a facut comanda. Kruger (1983) arata avantajele metodei observatiei: 1. procedura putin complicata si ieftina 2. obtinerea de informatii atunci cnd respondentii nu sunt capabili sa le ofere (persoane cu handicap, copii mici) 3. studiaza evenimentele asa cum sunt ele n realitate, chiar daca provoaca o anumita reactie (reactia exista si n mod real, fara observatie). 4. Ofera informatii directe, neinterpretate, neprelucrate (spre deosebire de teste, interviu) 5. Permite colectarea unei arii extinse de informatii, chiar daca sunt greu de studiat. Limite: 1. Nu poate fi folosita atunci cnd scopul este studierea comportamentului grupurilor mari 2. Nu poate oferi informatii despre trecut, viitor, sau evenimente neasteptate 3. Nu ofera informatii relevante despre frecventa unui comportament 4. Este inadecvata n timpul unor fenomene concrete precum violenta n familie 5. Datele obtinute pot fi influentate de observator. Erori: i lipseste abilitatea Inconsistenta informatiilor Atitudinea lui (acorda valoare n functie de propriile convingeri) Lipsa de familiarizare cu grupul Instrumentele de masurare Scopul fixat, daca nu este clar formulat Prevenirea acestor erori se poate face printr-un design bine stabilit, prin selectarea observatorilor si a asistentilor conform criteriilor cunoscute, si prin respectarea procedurii de antrenament. Metodologie, curs 5 OBSERVATIA PARTICIPATIVA

Observatia participativa este folosita cnd dorim informatii multiple, complete asupra unei comunitati. Este frecvent utilizata n studiile n studiile etnologice si etnografice, care presupun o serie de tehnici cu ajutorul carora se stabileste ntre cercetator si obiectul cercetat o relatie stiintifica care conjuga principiile unei anchete intensive de lunga durata cu implicatia directa, participativa a cercetatorului. Observatia participativa presupune: O relatie directa, de durata mai mult sau mai putin lunga cu subiectii cercetarii Comunicare (nvatarea limbajului comunitatii cercetate) ndeplinind aceste conditii, se evita o serie de capcane (informatii superficiale). Avnd n vedere participarea directa la activitatea grupului, trebuie insistat asupra riscului de a da o turnura subbiectiva informatiilor culese. Deci, obiectivitatea este unul dintre telurile vesnic prezente n gndurile unui ceretator ce apeleaza la observatia participativa. Marcel Mausse considera ca obiectivitate trebuie sa fie un tel principal n ntocmirea raportului Mai ales n perioada observarii Pentru a ndeplini acest deziderat, se apeleaza n perioada culegerii de date la o serie de tehnici (jurnal de teren, fise descriptive, inventare, s.a.m.d). Istoric n 1914 s-a utilizat pentru prima data observatia participativa de catre B.Malinowski, ntr-un studiu privind populatiile unor colonii franceze. Metoda observatiei participative este perluata si dezvoltata de scoala de sociologie de la Chicago. Reprezentantii acestei scoli s-au ntebat asupra rolului cercetarii si, pornind de la propria experienta, au descris o tipologie n functie de nivelul de implicare n sarcina, n activitatea comunitatii. Ei considera ca exista cel putin 3 tipuri de observatori: 1. Observatorul periferic se pozitioneaza n aceasta periferie deoarece considera ca o implicare prea puternica n activitatea comunitatii ar duce la o distorsiune a informatiilor obtinute 2. Observatorul participant activ considera ca pentru a obtine informatii pertinente este necesar sa fie puternic implicat, astfel nct sa se situeze ntr-o pozitie importanta n comunitatea respectiva (statut/ rol). 3. Observatorul complet preia valorile comunitatii de observat astfel nct el ajunge sa poata practica autoobservatia ca sursa de informatii asupra grupului respectiv. Exista o serie de concepte specifice metodei: 1. NEUTRALITATEA deriva din presupozitia conform careia orice interpretare facuta de un om asupra unei structuri umane este o deformare. De aceea, cel care studiaza este obligat sa ancerce sa aiba o atitudine complet neutra si sa redea informatiile asa cum le primeste, fara nici un fel de interpretare, n special n fazele premergatoare ntocmirii raportului (care presupune interpretari, rearanjari de informatii). 2. OBSERVATIA presupune o descriere completa a situatiei si a caracteristicilor grupului. Accentul cade pe detalii, care ajung sa reprezinte argumente n favoarea unei afirmatii generale. 3. PARTICIPAREA Se refera la modalitatile de observare. A.Piette precizeaza ca observatia participativa, ca modalitate de acces la informatii care structureaza valorile unei societati, poate fi considerata mai degraba o forma de socializare dect o forma de participare de tip afectiv si psihologic. n raport cu observatia participativa, o ntrebare care se pune este cea legata de distanta. Nu exista o cifra sau un coeficient care sa precizeze gradul optim de integrare ntr-un grup, pentru a obtine informatii bune, valide. Mai mult chiar, fie ca ne situam central n grup, fie exterior lui, observatia are sanse sa conduca la obtinerea unor informatii corecte, atunci cnd

 Nu uitam care este scopul cercetari Dispunem de o serie de informatii generale cu privire la populatia repectiva Trebuie sa tinem cont n alegerea unor observatori care sa se poata integra n grupul respectiv si sa obtina un maximum de informatie. Se insista pe cunoasterea limbajului grupului respectiv (de exemplu limbajul puscariasilor). 4. VERIFICAREA DATELOR Pentru ca metodele calitative se bazeaza esential pe marturii care urmeaza a se corela ntr-un raport de cercetare destinat a fi citit de neparticipanti la cercetare (observatie), se impune verificarea datelor pe masura culegerii lor. Deci, degajarea unui principiu, a unei legitati de baza se obtine pe masura ce naintam n culegerea datelor. Oricarei informatii i se acorda valoare din timp, si nu n final. Se pune problema validitatii rezultatelor prin raportare la esantionul cercetat. Daca n studiile cantitative numarul participantilor este foarte important, n cazul analizelor calitative nu conteaza foarte mult numarul subiectilor, ci mai ales densitatea informatiilor. n observatia participativa se apeleaza la informatori (persoane avizate si bune cunoscatoare a caracteristicilor grupului, care dispun si de capacitate de ntelegere corecta a modului de gndier al celorlalti). Acestia trebuie sa dispuna si de un oarecare nivel de cultura, de capacitati intuitive; daca acesta dispune de toate aceste calitati, este evident ca numarul persoanelor din cercetare se reduce. m general, rolul informatorilor este de a orienta cercetatorul spre aspecte pe care acesta nu le poate percepe, si el de asemenea poate explica o serie de date de observatie a caror semnificatie scapa cercetatorului. Tot informatorul poate oferi date la care cercetatorul nu are acces. Etapele observatiei participative 1. Alegerea locului n care se va desfasura observatia n conformitate cu obiectivele fixate. Se asigura colaborarea cu cei care vor fi supusi observatiei (acceptare n comunitate fara a preciza motorul). Observatia participativa nu presupune o faza de documentare, pentru ca observatia poate fi influentata (sunt influentate perceptiile si descrierile unor fenomene). n general, observatia debuteaza cu o imagine de ansamblu ce asigura familiarizarea cu terenul si reprezentarea /perceperea punctelor mai importante pe care trebuie insistat printr-o observatie focalizata (datele fiind neclare). 2. Observatia propriu-zisa presupune nregistrarea tuturor informatiilor care se preiau direct sau cu ajutorul informatorilor. Acum se vor contura unele structuri de informatii care se pot transforma n ipoteze si verifica imediat. n acest caz, testarea ipotezelor presupune un proces flexibil de tatonari, completat de informatii, schimbari ale ipotezelor daca datele de teren o cer. 3. Precizarea si consolidarea ipotezelor 4. Redactarea raportului. Se delimiteaza si definitiveaza teoriile generate de observatie. Dificultati 1. Validitatea si fidelitatea datelor culese. Credibilitatea observatiilor este dependenta nu de numarul de cazuri, ci de acuratetea informatiilor. Se pot folosi observatori multipli pentru a ndeparta riscul interpretarilor subiective. Dar numarul foarte mare de observatori poate duce la o distorsiune a informatiilor (va transforma observatia ntr-un experiment). 2. Este costisitoare din punct de vedere al timpului si presupune personal calificat 3. Se pune problema etcii profesionale, pentru ca participarea la viata unei comunitati ne obliga la o etica ireprosabila. TESTELE CA INSTRUMENTE N CERCETARE Standardele tehnice utilizate n adaptarea testelor educationale si psihologice R. Hambeton (1994) Ideea unor standarde tehnice porneste de la dovezile tot mai frecvente ca interesul si studiile

comparative sunt n continua crestere. Odata cu aceasta crestere, s-a ajuns si la necesitatea adaptarii testelor de aptitudini pentru a putea fi folosite n mai multe culturi si n mai multe limbi. De asemenea, se constata ca schimburile internationale de teste si instrumente devin ceva obisnuit. Apar tot mai frecvent examene de acreditare care trebuie sa ndeplineasca aceleasi conditii pentru mai multe culturi sau tari. n acelasi timp creste si interesul pentru studiile transculturale. Apar astfel metode de masurare mai complexe. Modelele de echivalare structurala par a fi utile n stabilirea zonala a echivalarii scorurilor obtinute la testele adaptate pentru a fi folosite n culturi multiple. O adaptare slaba a unui test face ca acesta sa fie mai dificil sau mai usor ntr-o alta limba, ceea ce poate modifica valabilitatea scorurilor ntr-o masura semnificativa. Aceste standarde au condus la crearea unei asociatii numite COMISIA INTERNATIONALA DE TESTE, avnd ca scopuri Pregatirea si raspndirea pe o scara ct mai larga a standardelor pentru adaptarea testelor Stabilirea unei echivalente de punctaj n functie de limba n care este tradus Observatii Adaptare: are o raspndire mai larga, reflecta mai bine activitatea, procesul de pregatire a unui test pentru a fi utilizat n a doua limba Traducere: ea face parte din procesul de adaptare, dar este doar una din numeroasele faze ale acesteia. Aceste standarde au fost mpartite n patru sectiuni: 1. Caracteristicile populatiei 2. Caracteristicile testului si adaptarea 3. Modalitati de administrare 4. Interpretarea scorurilor 1. Se refera la preocuparile cu privire la echivalarile de construct n populatiile analizate. Standard 1: Efectele diferitelor culturi care nu sunt relevante sau importante fata de scopurile principale ale studiului trebuie reduse la minim n masura posibilitatilor. Exista mai multi factori care influenteaza comparatiile transculturale. Adesea este necesar ca unii dintre acestia sa nu fie luati n calcul, dar trebuie ca efectele lor sa fie reduse la minim pentru a nu influenta comparatiile transculturale Ex: Sunt tari n care cetatenii sunt obisnuiti cu testarile si de aceea participarea la testare nu este ceva special. Dar pentru alte tari, participarea la testare este supraevaluata, astfel nct apar reactii de supramotivare. Standard 2: Este necesar sa se evalueze n ce masura un construct este identic n populatia de origine cu cel din populatia pentru care se face adaptarea. Diferentele care exista ntre diversele grupuri culturale deriva din: Traditii, norme, valori Interpretarile date acestor valori De exemplu, conceptul de inteligenta, care n unele tari reprezinta capacitatea de a oferi rapide raspunsuri corecte, n timp ce n alte tari nu presupune o variabila de timp (conteaza doar corectitudinea raspunsului). 2. n ceea ce priveste caracteristicile testului si adaptarea, aceste standarde se refera la modalitatile de adaptare si de la alegerea traducatorilor pna la metodele statistice pentru analiza datelor empirice n scopul stabilirii echivalentei scorurilor. Standard 1: Persoanele care se ocupa de adaptarea unui test trebuie sa se asigure ca procesul de adaptare ia n calcul toate diferentele logistice si culturale dintre populatiile de origine si cea careia

i este adresat testul. Cauze: Versiunea din limba tradusa (sursa) poate fi foarte complicata si destul de greu de tradus cu acuratete Concepte, idei folosite n versiune initiala nu au echivalent n limba n care se face treaducerea O traducere corecta presupune cel putin trei persoane cunoscatoare a celor doua limbi, dar avnd cunostinte de psihologie: Pas 1: o prima persoana traduce din limba engleza n limba romna, de exemplu Pas 2: o alta persoana ia traducerea n romna si o retraduce n limba engleza Pas 3: a treia persoana verifica daca cele doua traduceri sunt corecte Standard 2: Manualul testului trebuie sa contina descrierea tehnicilor de testare, a conventiilor de testare, ntr-un limbaj accesibil, international. Standard 3: Modelul colectarii de date trebuie sa permita folosirea unor tehnici statistice adecvate pntru a stabili echivalenta diferitelor versiuni. De asemenea, trebuie precizate aspectele problemelor care pot aparea n adaptarea pentru alta populatie. 3. Standardele se refera la: Modalitatile de selectare a examinatorilor Indicatii privind forma itemilor Standard 1: Cei care dezvolta si cei care aplica instrumentele trebuie sa anticipeze tipurile de probleme care pot aparea n aplicarea testelor si sa ia masuri adecvate pentru a remedia aceste probleme prin atasarea unor materiale explicative. Standard 2: Cei care aplica testele trebuie sa fie sensibili la unii factori legati de materialul stimulului, de procedeele de aplicare si de modurile de raspuns, care pot influenta valabilitatea raspunsurilor. Trebuie sa se precizeze ca exista o serie de aspecte ale mediului care influenteaza testele, si de aceea se descriu conditiile optime de lucru. Manualul testelor trebuie sa specifice toate aspectele care ar putea duce la distorsiuni ale informatiilor si sa precizeze daca cel care examineaza trebuie sa treaca neobservat, sau daca interactiunea examinator examinat este necesara. 4. Frecvent, cei care construiesc testul asigura prea putina documentatie referitor la modalitatile de interpretare a scorului. n momentul n care adaptam un test, la capitolul de interpretare a scorurilor trebuie sa justificam modalitatile de interpretare, trebuie sa se mentioneze echivalentele respectiv diferentele de interpretare. Comparatiile ntre populatii pot fi facute numai pe baza nivelului de invariabilitate care a fost stabilit pentru scara respectiva (la care se raporteaza scoruri). Este necesar sa se precizeze modul n care contextul socio-cultural al populatiei respective poate afecta performanta instrumentului si trebuie sa se sugereze procedurile ntr-o etapa de pretestare pentru a evita distorsiuni ale scororilor. Definitie: Standardele reprezinta repere importante pentru conducerea si evaluarea adaptarii, dezvoltarii paralele a instrumentelor psihologiei si educatiei pentru a fi folosite pentru diferite populatii (Comisia Internationala de Teste). Metodologie, curs 6 STUDII CORELATIONALE n stiintele umane exista mai multe clasificari ale studiilor, si implicit ale metodelor. n toate aceste clasificari criteriul ndeplineste un dublu deziderat (scopul cercetarii si metodele folosite). Respectnd acest criteriu, exista:

 Cercetari experimentale Cercetari descriptive O cercetare experimentala se constituie n baza unei idei, a unei ipoteze care este o ntrebare adreasta unei zone precise din realitate(Francis Bacon). Experimentul ca metoda specifica acestui tip de cercetare reprezinta mijlocul de analiza si permite miniaturizarea situatiilor de viata. Sunt cunoscute diferite planuri (modele, design-uri) de cercetare specifice acestei abordari: Design-uri elementare (de baza) presupun un singur factor de variatie Design-uri factoriale (multifactoriale) presupun mai multi factori de variatie (Radu, 1993) Cercetarile descriptive sunt descriptiv exploratorii. Scopul principal este descrierea comportamnetului uman sau animal n contextul n care se desfasoara n mod obisnuit, natural. De obicei utilizam observatia. Un al doilea scop este identificarea relatiilor care se stabilesc ntre diferitele variabile de comportament sau ntre aceste variabile si mediul ca factor generator de schimbare. Descriind aceste comportamente, se stabilesc bazele de date necesare pentru predictie. Ca metoda specifica utilizabila n predictie apelam la studiul corelational. Scopul sau este masurarea evolutiei diferitelor variabile, masurarea modalitatilor de asociere, de covarianta a acestor variabile nsusiri. n cazul acestor cercetari se pot identifica relatii predictive prin masurarea covarintei existente n mod natural ntre variabile sau nsusiri (cercetatorul nu intervine, nu manipuleaza nici o variabila). Exemple: Stabilirea relatiei emotivitate performanta n examenele de preselectie profesionala Rolul disfunctiilor sexuale n ruptura relatiilor de cuplu Instrumentele (metodele) utilizate sunt testul si ancheta. Ancheta se poate realiza n oricare dintre cele doua forme ale sale: chestionarul si interviul. Aceste doua forme au unele caracteristici comune, cum ar fi selectia subiectilor, stabilirea validitatii si fidelitatii datelor. ANCHETA Observatia permite deductii cu privire la reactiile individului uman generate de un context. Studiile corelationale permit studierea a ce se ascunde n spatele unui comportament (motive, afecte, etc). Ancheta pare mai usoara dect observatia, dar pune alte probleme. De exemplu, daca se face un studiu privind preferintele pentru o ciocolata, apar multe ntrebari: Cine sunt subiectii (vrsta, sex, tipul de scoala, locul scolii)? Care sunt criteriile conform carora au fost selectionati? Cum a decurs ancheta? Care a fost modul de lucru? S-a aplicat chestionar individual/ de grup? Sau s-a aplicat interviu, si ce fel de interviu? La toate aceste ntrebari trebuie sa existe un raspuns bine precizat, cunoscut nainte de nceputul interpretarii datelor. Dupa scop, ancheta poate fi: Sociologica Psihologica Politica Dupa metode, exista doua forme de ancheta: Interviu Chestionar Indiferent de scop sau metoda Selectia populatiei care alcatuieste grupul tinta (esantionarea) se face conform unor criterii bine stabilite Ancheta utilizeaza un set de ntrebari predeterminate care se aplica tuturor subiectilor. Raspunsurile orale sau scrise sunt principalele rezultate ale acestui tip de cercetare

Limite: Continutul si structura ntrebarilor sunt stabilite n orb, pe baza unor informatii documentare, dar astfel este posibil ca ntrebarile deduse din documentare si formulate conform asteptarilor sa nu fie corecte, adecvate populatiei careia ne adresam. De aceea apelam la un studiu pilot prin care sa verificam chestionarul; ulterior, ntrebarile se pot rafina, putem trece de la o varianta scrisa la una orala. TEHNICI DE ESANTIONARE Am ales tipul de populatie pe care facem studiul (elevi, batrni, muncitori), trebuie de asemenea sa stabilim cu cine lucram; se face selectia unui esantion de respondenti, esantion reprezentativ pentru ntreaga populatie din care ei fac parte. Procedurile de selectie sunt identice, indiferent daca populatia tinta este formata din toti membrii unei comunitati, tari, ntreprinderi, etc. 1. Populatia are sfera cea mai larga; este denumirea pentru toti subiectii care prezinta calitatea care intereseaza n studiu. De exemplu: toti studentii din Romnia sau din Universitatea Titu Maiorescu. Un recensamnt aduna informatii de la ntreaga populatie. ntr-o ancheta, pentru eficienta, se va selecta un subset, un grup care sa fie reprezentativ pentru ntreaga populatie 2. Cadrul esantionului este o lista cu membrii populatiei care au calitatea pe care urmeaza sa o cercetam; de asemenea, este o modalitate de restrngere a populatiei n functie de un criteriu (de exemplu intereseaza atitudinea studentilor fata de serviciile oferite de biblioteca; lista o vom lua din registrul bibliotecii pentru a gasi subiectii care dispun de informatii despre serviciile vizate; se limiteaza un esantion din ntreaga populatie. i vom elimina pe cei care nu se duc frecvent sau pe cei nscrisi recent). Rezulta esantionul. Validitatea rezultatelor obtinute pe un esantion comparativ cu caracteristicile generale ale populatiei depind de corectitudinea aplicarii tehnicilor de esantionare. 3. Element denumirea data fiecarui membru al populatiei. Selectarea acestor elemente (persoane) reprezinta scopul tehnicilor de esantionare. Exemplu: de la general la particular Populatia (1000 pers) > cadrul esantionului (lista cititorilor de la o biblioteca) > esantion (100 pers.) > element (individul) Punerea datelor obtinute pe un esantion este data de masura n care aceste date (informatii) reprezinta ntreaga populatie, adica de masura n care se pot aplica pe ntreaga populatie. Scopul ceretarii este descrierea caracteristicilor populatiei, nu ale esantionului. Posibilitatea de a generaliza rezultatele obtinute pe un esantion asupra ntregii populatii depinde de gradul de reprezentativitate a esantionului. Caracteristicile elementelor (indivizilor) care alcatuiesc populatia sunt distribuite diferit. Frecventa cu care ele sunt prezente la populatie este relativa si variabila. Un pericol important al reprezentativitatii este eroarea de esantionare (distributia caracteristicilor populatiei este sistematic diferita fata de populatia-tinta) (exemplu: 49% femei si 51% barbati). Exista doua surse de erori: Erori de selectie apar atunci cnd procedurile utilizate pentru a obtine un esantion conduc la o reprezentare disproportionat de mare sau mica a unui segment din populatie Erori generate de ntrebare Tipuri de esantionare 1. Esantionare neprobabilistica 2. Esantionare probabilistica 1. Nu exista o cale de estimare a probabilitatii pe care o are un element pentru a fi inclus n

esantion. Nu exista nici o garantie ca orice element are sansa de a fi inclus n esantion (se aleg primii ntlniti pe strada, sau luati la mtmplare din participantii la colectie) Avantajul este economia de timp. Esantionare neprobabilistica ntmplatoare subiectii raspund criteriilor de disponibilitate si voluntariat. Trebuie sa obtinem mai multe date despre populatie (datele obtinute sunt sau nu reprezentative?). Rezultatele sunt eronate daca nu avem dovezi adisionale care sa confirme datele. Esantionare neprobabilistica jurizata optiunea pentru elementul din esantion este determinata de un grup de experti (juriu). Persoanele selectate ntrunesc o serie de calitati care-i fac apti de a face parte din esantion (selectia si aprecierea prezentei/ absentei calitatilor apartin unui grup de experti, cum ar fi profesori, lideri de grup) 2. Daca este necesara apelarea la un esantion reprezentativ, atunci selectia se face prin metode probabilistice. Cercetatorul poate preciza pentru fiecare element al populatiei probabilitatea de a fi inclus ntr-un esantion Exista trei tipuri de esantionare folosite frecvent: Simpla, randomizata (prin tragere la sorti) Stratificata, randomizata (populatia este mpartita n straturi, si pentru fiecare strat se realizeaza o esantionare simpla randomizata Cluster (randomizata multistadial) selectie indirecta prin selectia grupurilor carora acestia apartin Radu (1993) mai mentioneaza esantionarea randomizata multifazica. Prima faza: esantion de dimensiuni mari, cercetari extensive. Apoi, n functie de rezultate se selecteaza un esantin pentru realizarea altor faze de cercetare, cu caracter mai intensiv. Tipurile probabilistice de esantionare presupu n practica existenta unui cadru de esantion, numerotarea elementelor reala/ fictiva si selectia elementului de investigat. Randomizarea simpla Tehnica de baza este utilizata n celelalte tipuri, iar elementul are sanse reale de a fi inclus. Se apeleaza la tabele cu numere ntmplatoare. (Bibl.: Septimiu Chelcea, Chestionarul n investigatia sociologica, editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1975, pg.62-68). De exemplu trebuie sa selectam 452 de subiecti dintr-o populatie de 3000. Numaram cei 3000 din populatia originara si apoi apelam la tabelul cu numere ntmplatoare. Se pune ntrebarea legata de numarul subiectilor care trebuie inclusi n esantion pentru ca acesta sa fie reprezentativ. Nu exista un numar fix, ci depinde de omogenitatea, respectiv eterogenitatea populatiei de baza. Pentru o populatie foarte omogena, putem lucra cu 1-2 subiecti. Pentru o populatie foarte eterogena, lucram cu ntreaga populatie. n mod obisnuit se alege o cale de mijloc, ntre cele doua extreme. O alta problema care se pune este gradul de corespondenta a datelor obtinute pe un esantion cu rezultatele care s-ar obtine pe ntreaga populatie. Nu vor corespunde perfect, si n acest caz se calculeaza MARJA DE EROARE. Reprezentativitatea procedurala este data de dimensiunea esantionului (unui esantion mare i corespunde o marja de eroare mica) si depinde si de ncrederea n precizia procedurilor si masuratorilor efectuate. Ca pricipiu general, diferentele absolute ale procentajelor (10% sau 12%, de exemplu) nu sunt direct interpretabile, ci doar n functie de marja de eroare si de valorile erorilor cauzate de preceduri. Randomizarea stratificata ntreaga populatie este divizata n 2,3,4... straturi. Ulterior se aplica randomizarea simlpa pentru fiecare strat n parte. Reguli: Se selecteaza cte un esantion pentru fiecare strat

 Dimensiunea esantionului trebuie sa fie dierct proportionala cu dimensiunea populatiei din strat Aceasta metoda este eficienta atunci cnd straturile sunt reprezentate de segmente ct mai omogene de populatie. Este utilizata cnd dorim sa obtinem o reprezentativitate crescuta a esantionului prin verificarea rezultatelor obtinute pe subesantion. Numarul de subiecti inclusi nu trebuie sa fie mult mai mare fata de un esantion randomizat simplu Randomizarea multistadiala Esantionul obtinut nu este alcatuit din elemente individuale ci din grupari de elemente, conform cadrului de esantion corespunzator. Metodologie curs 7 ANCHETA Metodele anchetei sunt chestionarul si interviul. 1. Chestionarul este frecvent utilizat n stiintele sociale, fie ca unic instrument, fie mpreuna cu alte metode. Are att avantaje ct si limite (Kidder 1991, Mozer & Kalton 1971). Avantaje Poate fi aplicat cu usurinta pe zone geografice mari (posta, MAIL, etc.) Pastreaza anonimatul corespondentilor Permite colectarea unui numar mare de informatii ntr-un timp scurt Reduce posibilitatea raspunsurilor false generate de prezenta operatorului de interviu Permite masuratori stabile, constante, valide, n masura n care chestionarul a fost verificat din punct de vedere al fidelitatii si validitatii Limite Nu permite culegerea altor informatii dect ale celor care fac parte din chestionar Nu permite descrierea cauzalitatii unor reactii Identitatea respondentului si conditiile n care a raspuns nu se cunosc cu certitudine Exista posibilitatea sa fie completate partial Structura chestionarului Secventa A scrisoare introductiva Secventa B instructiuni de aplicare Secventa C chestionar propriu-zis A cuprinde o serie de informatii despre scopul, semnificatia sociala a studiului, despre sponsori si despre motivele necesitatii de a raspunde. Se garanteaza anonimatul si confidentialitatea raspunsurilor si se explica clar cum trebuie sa se raspunda (eventual exemplificari). B pot fi incluse si n A (scrisoarea introductiva), dar pot fi si separate. Cuprind principiile de baza ale cercetarii: Raspunsurile trebuie sa corespunda opiniilor persoanei Nu exista raspunsuri bune sau raspunsuri gresite Este necesar a se raspunda la toate ntrebarile Data de returnare a chestionarului C reprezinta totalitatea ntrebarilor la care trebuie sa se raspunda. Reguli de constructie a chestionarului: Formatul chestionarului, modul de prezentare a ntrebarilor trebuie sa mearga de la cele mai simple (ntrebari) la cele mai complexe, astfel nct subiectul sa se nvete cu proba Primele ntrebari sunt mai neutre, impersonale, spre final se plaseaza ntrebarile mai personale, dupa ce subiectul capata ncredere n instrument

 Se utilizeaza formula ordonare plnie trecerea treptata de la simplu la complex Exista si cazuri n care se utilizeaza si formula opusa plnia ntoarsa, nsa trebuie sa existe motive serioase, logice. Numarul optim de ntrebari: se va utiliza un numar ct mai mic de ntrebari, dar suficient de mare pentru a oferi toate informatiile necesare temei cercetate. n general dimensiunea chestionarului variaza n functie de scopul cercetarii si de metodologia pentru care am optat (numarul de probe pe care le utilizam). Tipuri de ntrebari Dupa relatia dintre continut si tema studiului, exista 1. ntrebari primare 2. ntrebari secundare 3. ntrebari tertiare 1 sunt direct corelate temei. Pot fi independente sau se pot completa unele pe celelalte. Pot fi ntrebari contngente, pregatitoare (Cti litri de bere beti pe zi?) sau ntrebari-filtru (de exemplu Va place berea?). 2 nu sunt direct corelate cu tema, dar sunt folosite pentru a verifica consistenta si validitatea temei. 3 se justifica prin nevoia de relaxare, detensionare a respondetilor pe parcursul completarii. Apar fie nainte, fie dupa o ntrebare dificila. Dupa adresabilitatea ntrebarilor 1. ntrebari directe (Cte tigari fumati pe zi?) 2. ntrebari indirecte (Cte tigari credeti ca fumeaza un fumator mediu pe zi?) se folosesc doar cnd se presupune ca subiectii vor avea retineri sa raspunda direct la ntrebarile puse 3. ntrebari sugestive se utilizeaza mai mult n sociologie Dupa tipul de raspuns 1. ntrebari cu raspunsuri fixe (antestabilite) 2. ntrebari cu raspunsuri deschise ofera un numar mai mare de informatii, dar sunt mai greu de prelucrat Criteriu: formularea raspunsurilor. Trebuiesc respectate: exclusivitatea categoriilor, unidimensionalitatea (varintele alese trebuie sa apartina toate unui concept unic, de exemplu fals/ adevarat; satisfacator/ adevarat = gresit!!!) si exhaustivitatea (variantele de raspuns propuse trebuie sa acopere toate situatiile reale). Criteriu: variante de raspuns. Scalele pot fi: Numerice Verbale (foarte bine, bine, satisfacator) De discriminare crescatoare ( A grade 1-10; ...Z la fel) Cu raspunsuri grafice Cu raspunsuri grafice-numerice Cu raspunsuri figurale Licker Cu ranguri Continutul ntrebarilor Trebuie tinut cont de urmatoarele 1. ntrebarile trebuie sa fie relevante (direct corelate cu tema aleasa) 2. ntrebarile trebuie sa fie simetrice (orice ntrebare se refera la un singur aspect) 3. ntrebarile trebuie sa fie clare si simple (se foloseste un limbaj uzual, se evita jargonul si academismele) 4. Se utilizeaza expresii specifice populatiei careia i este adresat chestionarul

Etapele constructiei 1. Pregatirea. Se decide tipul de chestionar, continutul sau si tipurile de raspuns. Decidem daca vom construi un chestionar nou sau nu (putem recurge la chestionare gata construite, validate, verificate) 2. Se construieste o prima varianta, ceea ce presupune formularea unui numar de ntrebari (mai multe dect estimam ca ar fi necesar) si cnstruirea variantelor de raspuns. 3. Analiza critica a chestionarului. Prima varianta este analizata de catre experti (un juriu) att ai conditiilor necesare din punct de vedere al formatului si structurii, ct si ai problemei cercetate. 4. Etapa de reexaminare si verificare se iau informatiile care se obtin n urma etapei 3 si sunt prelucrate 5. Pretestare. Aplicam chestionarul pe un lot mic, cerndu-se subiectilor sa semnaleze orice nentelegere sau greseala pe care o sesizeaza (validare de continut). 6. Revizuirea chestionarului 7. Definitivarea chestionarului. Vizeaza att continutul si formularea ntrebarilor, ct si formula grafica de prezentare. Se revine la scrisoarea introductiva si la instructiunile de aplicare. Etapele 6 si 7 implica un numar mare de probleme, n legatura directa cu scopul cercetarii Se acorda o mare atentie dimensiunii chestionarului Este chestionarul prea mare sau prea mic? Acopera toata aria de probleme din sfera cercetata? Ce utilitate are fiecare ntrebare? ntrebari omise, repetitii, este chestionarul complet? Formularea, continutul sunt clare? Continutul ntrebarilor respecta criteriile de etica ale relatiei cercetator-cercetare-participant? Forma chestionarului: Exista un spatiu suficient pentru raspuns (n cazul ntrebarilor deschise)? Raspunsurile pe care le propunem sunt usor de nteles, exhaustive, unidimensionale si exclusive? Limbajul utilizat n chestionar corespunde nivelului intelectual al respondentilor si vocabularului acestora? Format caracterele literelor, ordonarea n pagina, culoarea hrtiei si a literelor. Verificam daca datele statistice sunt suficiente prin raportare la scopul cercetarii. Se cere vrsta, ocupatia, sexul, localiatatea, etc. 3. Interviul Este varianta orala a chestionarului. Etape ale interviului: 1. etape pregatitoare se fixeaza scopurile, se lucreaza pe ntrebari (aleg ntrebarile, dar ma informez asupra posibilitatilor de raspuns), se fixeaza data ntlnirii pentru interviu 2. interviul propriu-zis discutie sistematica si controlata de cercetator, pentru a evita distorsiunile. Se foloseste fie un studiu calitativ (utilizat preponderent n varianta nestandardizata) fie un studiu cantitativ (varianta structurata). Clasificare dupa nivelul de structurare a continutului 1. Interviu structurat presupune o procedura stricta, presupune construirea si respectarea unui ghid, este un chestionar construit de cercetator si citit de operator, nu permite obtinerea de informatii suplimentare fata de cele vizate initial. 2. Interviu nestructurat presupune fixarea unor teme de discutie, nu admite restrictii n formularea ntrebarilor, nu exista o ordine a ntrebarilor, informatiile sunt deosebit de aprofundate, si este frecvent utilizat n studiile calitative sub numele de interviu comprehensiv. Dupa numarul aplicarilor: 1. Interviuri unice se discuta o singura data 2. Interviuri panel intervievatorul revine cel putin de doua ori la aceeasi persoana; sunt tipice pentru studiile longitudinale si mai apar ca studii de verificare n cercetarile pe esantioane

succesive independent. Dupa numarul de persoane intervievate 1. Interviuri cu o persoana 2. Interviuri de grup subiectii primesc o foaie de hrtie pe care vor nota raspunsurile (a nu se confunda cu focus-grupul) Dupa scop 1. Interviuri analitice specifice psihologiei clinice si psihologiei analizei 2. Interviuri diagnostice (anamneze) presupun descrierea evenimentelor majore traite de subiect si care permit o diagnoza asupra sanatatii subiectilor. 3. Interviuri etnografice dezvoltate initial ca un instrument tipic etnografiei si antropologiei. Permit studierea structurilor culturale si a componentelor arhetipale (presupun fixarea nu numai a comportamentelor, ci si a simbolurilor lor, stabilesc relatiile dintre aceste simboluri ale comportamentelor). Se lucreaza cu informatori. 4. Interviuri centrate (focalizate) presupun o discutie semistructurate pe o tema bine precizata. Sunt interviuri de grup, participantii trebuind sa aiba .... Avantaje: intervievatorul este un modelator, subiectii au o libertate totala de raspuns, iar acest tip de interviu permite obtinerea unor informatii specifice si complexe. 5. Interviul narative a aparut n 1937, ntemeietor fiind Schuetzes; permite descrierea structurilor comunitare. Se cere subiectilor sa descrie o serie de situatii care privesc relatia dintre cei care asigura conducerea unei comunitati si restul lumii. Dupa naratiune abia cercetatorul are voie sa puna ntrebari suplimentare. 6. Interviul convergent (Kalant 1991 - studii asupra familiilor). Presupun doi intervievatori (un barbat si o femeie). Se adreseaza membrilor familiilor n conflict. Este un interviu nestructurat. Dupa obtinerea a datelor se compara cele doua siruri de date si se poate relua discutndu-se nodurile conflictuale semnalate att de ambii parteneri ct si de unul singur. Metodologie Cursul 8 Metoda experimentala n psihologie se utilizeaza metoda experimentala pentru a delimita un proces psihic sau o caracteristica psihica n scopul stabilirii trasaturilor sale specifice prin constructia unei situatii artificiale. Este greu de determinat acest lucru printr-o metoda descriptiva (observatie, ancheta, test) cnd un cititor apeleaza la un proces complet interiorizat (articulare subvocala) sau cnd apeleaza la un limbaj semiinteriorizat. HABER (1952) a stabilit, apelnd la o cercetare experimentala, diferentele la nivelul timpului necesar parcurgerii unui text ntre cele doua tipuri de citire. Acesta a selectat doua texte: - unul de tipul capul caprei (forma fara farmec) care obliga la un control al atentiei. S-a presupus ca n cazul citirii cu un limbaj interiorizat timpul va fi mai mare comparativ cu cel necesar descifrarii unei fraze uzuale; - unul vizual. CERCETAREA DESCRIPTIV-EXPLORATORIE utilizeaza metode de tipul descriptie, text, ancheta; masurarea sau determinarea caracteristicilor existente la nivelul unei populatii asa cum evolueaza ele natural (nu se intervine n evolutia lor); exista o serie de design-uri specifice pentru cercetarile descriptive:

 design transversal; design longitudinal, etc. CERCETAREA EXPERIMENTALA utilizeaza ca metoda experimentul; masoara caracteristicile unui proces sau ale unei trasaturi psihice, izolnd-o din structura generala a personalitatii si provocnd evolutia sa ntr-o situatie artificiala; apeleaza la o serie de design-uri specifice: design multigrup monogrup; design al grupurilor independente, corespondente, naturale,etc. O cercetare care sa certifice cu maxima certitudine caracteristicile psihologice ale unei anumite trasaturi presupune o abordare complexa: de factura descriptiva si experimentala. Din punct de vedere metodologic se permite obtinerea unei validitati convergente a datelor. CARACTERISTICILE EXPERIMENTULUI CORECT 1) Se utilizeaza atunci cnd psihologul doreste sa stie: - ce se afla n spatele unui comportament; - de ce apare acest comportament. Deci experimentul este o metoda care permite precizarea relatiilor cauzale. 2) Presupune manipularea uneia sau mai multor factori si permite masurarea lor. Acesti factori se numesc variabile independente, iar comportamentele, procesele, functiile utilizate pentru masurarea efectului variabilelor independente se numesc varibile dependente. 3) Diferenta dintre experimentul corect si cel indirect este data de: a) Validitatea interna: un experiment dispune de validitate interna atunci cnd orice factor care ar putea influenta necontrolat rezultatele este ndepartat (cauza si efectul sunt bine delimitate); b) Fidelitatea: n masura n care scopul unui experiment este sa determine un comportament specific, daca prin repetaea experimentului se obtin aceleasi rezultate atunci se considera ca primul experiment a avut un grad mare de fidelitate; c) Sensibilitatea: un experiment dispune de sensibilitate atunci cnd se pot masura efectele oricarei variabile independente orict de mica intensitate ar avea ea; d) Validitatea externa: daca rezultatele unui experiment se pot generaliza asupra unei populatii generale atunci putem considera ca experimentul respectiv dispune de validitate externa. OBSERVATIE: n mod obisnuit cele patru caracteristici nu se regasesc n aceeasi masura simultan ntr-un experiment. Procedurile de crestere ale uneia pot reduce pe celelalte. CONTROLUL SITUATIEI EXPERIMENTALE Pentru a realiza un experiment corect, trei elemente trebuie avute sub control: A) Modalitatile de manipulare a variabilelor; B) Mentinerea conditiilor experimentale; C) Grupul de control. A) Aceste aspecte urmaresc un obiectiv comun: - stabilitatea unor conditii necesare detinerii unor inferente cauzale (covarianta, ordonarea temporara, eliminarea cauzelor alternative posibile); - asigurarea validitatii interne a experimentului. COVARIANTA = obtinerea unor modificari la nivelul variabilei dependente atunci cnd se modifica variabila independenta, pentru ca modificarea variabilei independente se produce anterior

modificarii-raspuns a variabilei dependente, conditia odonarii temporare se realizeaza implicit prin respectarea conditiei de covarianta. B) Orice factor ce ar putea influenta performanta subiectului trebuie eliminat pentru a putea decide asupra influentelor reale ale variabilei independente. C) Grupul de control este optional n cercetarile experimentale. Daca se opteaza pentru un grup de control, este obligatoriu ca toate caracteristicile grupului experimental sa fie prezente si la grupul de control. TIPURI DE DESIGN-URI EXPERIMENTALE Se utilizeaza frecvent: 1) DESIGN-UL MULTIGRUP 2) DESIGN-UL UNIGRUP 1) Design-ul multigrup poate fi : 1.1 Cu grupuri independente (RANDOM GROUP) 1.2 Cu grupuri naturale 1.3 Cu grupuri corespondente. 1.1 Design-ul multigrup cu grupuri independente - n design-ul multigrup, fiecare grup reprezinta o conditie de realizare a variabilei independente. Este cel mai frecvent utilizat. Cel mai simplu experiment de acest tip presupune doua conditii: a. variabila independenta se aplica de doua ori cu nivele diferite de intensitate; b. diferentele de reactie a variabilei dependente reprezinta masura efectului variabilei independente. 2) Design-ul unigrup n acest design fiecare varianta nivel a variabilei independente se aplica pe grupuri diferite de subiecti. Ex: LOFTUS & BURNS (1982): S-au folosit doua grupuri independente carora li s-au prezentat doua filme. Grupului 1 i s-a prezentat o varianta violenta a filmului, iar grupului 2 o varianta siropoasa a filmului. Scopul experimentului: determinarea capacitatii de a memora detalii din film. Rezultat: Grupul 1 a retinut mai multe detalii dect grupul 2. CONCLUZII: Grupul 1 si grupul 2 au avut aceleasi caracteristici, n consecinta diferentele obtinute la nivelul memoriei de scurta durata a detaliilor s-au datorat variabilei independente (grad de agresivitate). n acest tip de design grupurile comparabile sunt formate n functie de caracteristicile variabilei independente si deci presupune ca esantionarea sa asigure conditii egale oricarui subiect din populatia aleasa sa faca parte n unul din grupuri. Se utilizeaza urmatoarele cai de selectie: I Esantionare aleatorie II Esantionare multistadiala. I ESANTIONAREA ALEATORIE - se refera la selectia unui subiect sau mai multor subiecti din aceeasi populatie; - ofera certitudinea existentei unei performante de nivel mediu a grupurilor alese prin respectarea tuturor procedurilor;

- asigura validitatea interna a experimentului (echilibrul diferentelor dintre subiecti) si validitatea externa a experimentului (asigura reprezentabilitatea grupurilor); - este utilizata mai putin frecvent n cercetarile experimentale, fiind specifica cercetarilor descriptive. II ESANTIONAREA MULTISTADIALA - realizeaza o esantionare secundara, indirecta a subiectilor care formeaza grupul de lucru prin intermediul selectiei la nivelul esantioanelor la care au aparut initial; - asigura repartitia echilibrata a subiectilor n grupurile experimentale. Validitatea externa n cercetarile experimentale Esantionarea multistdiala este specifica cercetarilor experimentale, dar utilizarea ei nu este suficienta pentru a asigura generalizarea rezultatelor obtinute ntr-un experiment asupra unei populatii. Validitatea externa n cercetarile experimentale nu se stabileste printr-un experiment mic, dar ne putem permite sa consideram rezultatele acestui unic experiment generalizabile n masura n care grupurile de cercetare au fost corect selectate n virtutea a doua argumente: 1) Presupozitia continuitatii comportamentului: n timp, comportamentele subiectilor sunt relativ constante si reprezentative pentru persoane similare cu cele care au fost testate. n mod obisnuit, generalizarile de la un singur experiment se pot face doar la grupurile ce apartin aceleiasi comunitati; 2) Posibilitatea de reproducere a experimentului: presupune replicarea practica a experimentului si compararea rezultatelor. Daca, de exemplu, efectuam un experiment pe o populatie urbana si pe o populatie de sihastrii iar rezultatele sunt semnificativ comparabile atunci putem fi siguri de validitatea externa a acestor rezultate. CAPCANA: de multe ori se generalizeaza nu numai rezultatele obtinute ci si rezultatele deduse logic. Validitatea interna n cercetarile experimentale Pentru a asigura validitatea interna trebuie sa avem n vedere doi factori: 1. Variabile nerelevante 2. Caracteristicile grupului experimental 1. Esantionarea este una din principalele modalitati de control a variabilelor nerelevante dar separarea lor nu este ntotdeauna certa. Exista variabile contopite (Radu 1993) care pot influenta rezultatele unei cercetari desi ramn mascate (variabile confundate). Manifestarile lor sunt sistematic legate de manifestarile altei variabile care face obiectul experimentului. Ex: KENDAL (1962): - se selecteaza trei grupuri omogene de elevi (din punct de vedere al esantionarii); - Scop: masurarea eficientei unor metode de nvatare a limbilor straine; - Metoda: se aplica trei metode diferite si la sfrsitul anului se masoara performantele pe grupuri precum si diferentele rezultatelor; - Rezultat: performantele obtinute pe clase, n conditiile n care fiecare grup avea alt profesor, au fost influentate de aptitudinea didactica a profesorului n plus fata de caracteristicile metodei. Daca se presupune prezenta unei variabile confundate ntr-un experiment se apeleaza la planuri factoriale si la experimant replica.

2) Pentru ca ntr-un experiment sa se obtina rezultate cu vaiditate interna este necesar ca grupul de subiecti sa ramna constant pe parcursul experimentului. Subiectii se pot pierde pe doua cai: (A) - aparitia unor factori care determina conditii de testare diferite. Aceste tipuri de pierderi se numesc PIERDERI MECANICE. Ele pot fi compensate fie prin nlocuirea subiectilor cu care se lucreaza n momentul respectiv cu urmatorii selectionati, fie prin repetarea experimentului. (B) Pierderi selective de subiecti apar din micile neglijente ale experimentatorului (selectia grupului fara acordul subiectilor, abilitatile, capacitatile, caracteristicile subiectilor difera n grupul de experiment, necesitnd astfel o prestare). METODOLOGIE CURSUL 10 DESIGN-UL GRUPURILOR CORESPONDENTE Pentru ca cercetarea sa indeplineasca conditiile de validare,trebuie sa existe un numar mare de subiecti.Se admite un numar de 30-50 ca suficient.Pentru ca cercetarea sa fie valida,trebuie sa ne ghidam dupa medie,abatere standard.Daca, un grup este eterogen,rezultatele obtinute sunt fidele si valide atunci cand abaterea standard a performantei grupului e mai mica decat media acelorasi performante. Design-ul grupurilor corespondente permite alcatuirea grupului experimental fara sa se apeleze la tehnici de selectie specifice si la calcule statistice de tipul celor descrise inainte.Este mult mai simplu sa se utilizeze criteriul corespondentei(asemanarii perechilor) in selectia grupului eexperimental ( de exemplu, studiile de zoopsihologie). Criteriul de selectie este unul genetic.In virtutea aceluiasi criteriu, se poate presupune ca rezultatele obtinute de cele doua grupuri sunt comparabile. Acelasi criteriu genetic s-a utilizat cand s-au comparat caracteristicile psihologice ale gemenilor.Selectia grupurilor presupune utilizarea unor tehnici de similaritate a subiectilor.In alegerea grupului care participa la un astfel de design, se poate utiliza si o alta tehnica (tehnica pretestarii). Grupurile de subiecti sunt supuse unui examen preliminar, iar selectia consta in alegerea acelor persoane care au obtinut performante comparabile.Se pune problema alegerii probei cu care se face pretestarea. Variante: 1. Se utilizeaza in pretestare proba ce va fi utilizata in experiment. De exemplu,consideram una din variabile ca fiind presiunea sangvina.Rezulta ca selectia se va face in functie de aceasta si se formeaza un lot de subiecti care au aceeasi valoare la aceeasi variabila. 2. Proba din pretestare este similara, dar nu ideentica cu cea din experiment. De exemplu,testarea combinatoricii mentale presupune ca proba un puzzle. 3. Pentru cazuri extreme, proba din pretestare este esential diferita de cea din experiment. Intr-un studiu asupra capacitatii de rezolvare a problemelor,in pretest aplicam un test de inteligenta. Design-ul de tip corespondent prezinta o serie de dificultati: Presupune fiecare testare de doua ori. Sunt greu de gasit doua grupuri corespondente. Grupurile de subiecti sunt comparabile doar din punct de vedere al dimensiunii pe care o testam( de exemplu,capacitatea de rezolvare a problemelor).E de dorit ca subiectii sa fie

comparabili( prezenta unor variabile independente necontrolate poate influenta rezultatele cercetarii. Design-ul grupurilor corespondente e superior design-ului grupurilor independente doar cand numarul subiectilor de care avem nevoie pentru acea cercetare e mic,atunci cand una din tehnicile de selectie a grupului e aplicabila si atunci cand proba utilizata in experiment e replicabila. DESIGN-UL GRUPURILOR NATURALE In psihologia sociala,psihologia personalitatii, diferentele individuale pot constitui o sursa de eroare si deci,pot fi utilizate ca si caracteristici intrinseci ce se transforma on variabile de cercetare.Asa ar putea fi , de exemplu, variabila subiect care este diferita de variabila independenta.Variabila subiect poate fi o nevroza,introversia/extraversia, agresivitatea/toleranta, etc.Variabila independenta este manipulabila ( de exemplu,nivelul de cunoastere al unei melodii). Design-ul grupurilor naturale se bazeaza pe aceste variabile subiect pe care le considera variabile independente ( cercetari asupra efectelor traumatice ale unor interventii chirurgicale,cercetari asupra relatiei dintre rata divorturilor si neurastenie). Se mai numeste si design de cercetare corelationala pentru ca presupune analiza corelatiilor existente intre caracteristicile subiectului si performantele sale. Este eficient in realizarea a doua conditii ale unei cercetari si anume,descrierea si predictia).Rezultatele obtinute dupa o astfel de cercetare nu permit rationamente de inferenta ( de exemplu, daca a suferit o operatie nu este obligatoriu sa dezvolte o depresie). Covariatia a doua variabile: exista o relatie intre ele,dar prezenta uneia nu determina prezenta celeilalte.Demonstrarea unei relatii de covarianta nu indica nimic cu privire la relatia cauzala, de unde rezulta ca pentru a sustine inferente cauzale,e necesar sa respectam conditiile eliminarii tuturor cauzelor alternative. In cazul unui experiment,e necesar sa controlam nivelul propriilor posibile asteptari, dar si pe cel al asteptarilor subiectilor expusi experimntului.De exemplu,studiul asupra efectelor alcoolului asupra capacitatii de memorare ne conduce la urmatoarele doua tipuri de asteptari: -cercetatorul crede ca performanta va scadea; -subiectii cred ca alcoolul le poate genera o stare de relaxare. Astfel,cercetatorul va crede ca o serie de manifestari se datoreaza alcoolului. Procedee de inlaturare a efectelor expectantei: Aplicarea probelor intr-o forma riguroasa. Utilizarea calculatorului ca intermediar intre subiect si cercetator ( Atentie la pregatirea, experienta subiectului cu calculatorul). Apelam la un grup de specialisti folositi doar ca executanti ( nu cunosc toate conditiile experimentului). DESIGN-UL MONOGRUP Daca pana acum,design-urile experimentale multigrup administrau cel putin doua niveluri de intensitate a unei variabile, pe minimum doua grupuri, exista situatii cand utilizarea a doua grupuri este inutila deoarece putem obtine rezultate valide pe un singur grup.Astfel,exista cercetari in care se apeleaza la design-ul monogrup.El prezinta avantaje si dezavantaje. Avantaje Numar mic de subiecti ( e mai usor se formam grupul experimental)

 Chiar daca avem subiecti, sunt cercetari in care se poate lucra cu un singur grup. Adecvat in unele cercetari (de exemplu, longitudinale) Limite Aplicarea repetata a probelor duce la oboseala si invatare.Aceste erori sunt efecte ale practicii. Nu poate fi utilizat in studierea variabilei subiect(vezi design-ul grupurilor naturale). Tipuri de design Design complet monogrup Design incomplet monogrup Intre primul si al doilea tip de design difera modul de anulare al erorilor progresive. In cazul primului,se aplica diferite nivelele ale variabilei independente intr-o ordine aleatoare tuturor subiectilor.Astfel , se reduce posibilitatea invatarii si a aparitiei oboselii,iar rezultatele sunt neviciate. In cazul celui de al doilea tip,se anuleaza erorile prin aplicarea nivelelor diferite ale variabilei independente pe subiecti diferiti ( nu se aplica toate nivelele variabilei independente la acelasi subiect).Apoi, se analizeaza rezultatele partiale la nivel de grup. 1. Primul grup presupune,asadar, un grup experimental si o variabila cu mai multe nivele de intensitate(fiecare nivel e aplicat fiecarui subiect). 1.a. ABBA 2.b. Selectie aleatoare in grup ( block randomisation) 1.a. Se aplica cele doua nivele ale variabilei independente intr-o succesiune de acest tip:primul nivel A, al doilea nivel B; apoi,in etapa a doua, aplicam al doilea nivel B si primul nivel A.Se utilizeaza cand,fiecare nivel al stimulului se poate aplica de cel putin doua ori fiecarui subiect.Contrabalansarea ABBA duce la eliminarea erorilor. Problema care poate aparea in acest caz este anticiparea efectelor cand succesiunea ABBA se repeta de multe ori. 1.b. Fiecare nivel al variabilei independente se aplica pe subgrupe de subiecti. Numarul subgrupurilor experimentale corespunde numarului nivelelor variabilei independente.Utilizand acest model, admitem existenta unor erori medii pe subgrupe de subiecti care se vor echilibra la nivelul intregului grup. 2. Presupune un grup experimental si o variabila independenta cu mai multe nivele de intensitate. Nu se aplica fiecare nivel fiecarui subiect.Ordinea aplicarii obisnuite urmareste trei nivele( patrat latin, ordine n luate cate n).Se obtine o performanta pe grup,care este media performantei individuale.Scopul acestui tip de design este evitarea erorilor progresive. Limite ale design-urilor monogrup Transferul diferential care apare mai putin cand se utilizeaza corect tehnicile de contrabalansare. Nu permite cercetari cu variabila subiect.( adica cercetari longitudinale). DESIGN-URI COMPLEXE

Acestea sunt cel mai frecvent utilizate in cercetarea psihologica.Se studiaza simultan doua sau mai multe variabile. Johnson(1983) face un experiment pe doua grupe de subiecti depresivi si nondepresivi,care aveau de indeplinit sarcini complete si incomplete. Ipoteza: Persoanele cu depresie isi vor reaminti cu mai mare usurinta activitatile intrerupte. Prezinta ambelor grupe, 12 activitati dintre care 10 intrerupte inainte de a fi finalizate si 2 duse la capat. Etapa a doua consta in reamintirea sarcinilor.In urma ei,ipoteza a fost confirmata(din cauza rezistentei scazute la frustrare a depresivilor). Design-ul clasic cuprinde doua grupe si doua probe ( design 2?2 ). Intr-un design complex putem avea mai multe categorii de subiecti, sarcinile pot fi mai multe ( de exemplu, 2?3, 3?3, etc.). Avantaje Permite verificarea practica a unor enunturi toretice ( optimum motivational ). Daca pe parcursul experimentului se manipuleaza o singura variabila independenta, oricare alta variabila independenta potentiala trebuie controlata pentru a nu influenta rezultatul. Putem masura influenta mai multor variabile independente asupra comportamentului. CURS 11 METODOLOGIA CALITATIVA Definitie: o metoda calitativa reprezinta succesiunea de operatii si activitati la care apleaza cercetatorul pentru a determina semnificatia unor fenomene umane. Se disting doua faze mari in analiza calitativa (comune si cercetarii cantitative): Colectarea de date; Analiza datelor. Metoda in sens larg inseamna formula de tehnici specifice de colectare si analiza de date corespunzatoare unei probleme de cercetare( problema de cercetare=ansamblu de intrebari la care cercetatorul vrea sa raspunda). Operatii/activitati de cercetare: 1. Tehnice: Transcrierile(inregistrarile)informatiilor culese de la subiect; Decupajul de text; Construirea matricilor pentru integrarea datelor. 2. Intelectuale: Inlocuirea unor termeni cu altii; Regrupari intuitive de informatii; Analiza documentatiei si determinarea legaturilor posibile intre scopurile studiului si cercetarile anterioare; Inductiile generalizate; Reducerea la constante,forme esentiale. Specificul metodelor calitative consta in subordonarea lor paradigmei comprehensive Orice epistemologie presupune a considera faptul ca evenimentele, fenomenele umane au un sens, o

logica care poate fi inteleasa printr-un efort specific. Acest efort are o dubla determinare: presupune o anumita capacitate de intelegere a fenomenelor socio-umane de catre cercetator si , in plus, depinde de natura fenomenelor carora li se acorda un sens. Capacitatea de intelegere a logicii fenomenelor socio-umane in abordarile calitative poarta numele de empatie.Daca utilizamm o metoda calitativa oricare, in afara cunostintelor generale sau specifice domeniului, e nevoie si de capacitatea empatica(fler, intuitie). Evenimentele umane pe care incercam sa le intelegm prin metodele calitative sunt unice, nerepetabile de unde rezulta diferentierea esentiala fata de abordarea experimentala.Aceste evenimente pot sa fie: Rezultatele activitatii unui individ:jurnale,articole,discursuri; Fenomene netangibile,neevidente:reprezentari sociale,norme culturale, modalitati de a rationa etc. Alta caracteristica a acestei metode consta in implicarea cercetatorului in colectarea de informatii.Nu se poate apela la un tehnician,operator,etc. ( de exemplu, studiul monografic al unei colectivitati trebuie realizat in prezenta cercetatorului in comunitatea respectiva), de unde rezulta ca este obligatoriu ca cercetatorul sa dispuna de un bagaj de informatii bogat, pentru ca fiind implicat, lipsa unei informatii poate duce la retinerea unor date false( cunoasterea semnelor,simbolurilor). Documentarea exacta asigura conditiile optime pentru dezvoltarea unor relatii empatice. Cercetarile calitative impun un grad crescut de profesionalitate,siguranta de sine asigurand realizarea unor interpretari corecte asupra datelor partiale si a intregului volum de informatii,permitand redirectionarea cercetarii cand conditiile de teren o cer. Profesionalismul este necesar.Uneori nu exista o grila care sa permita crearea de categorii,obtinerea de informatii.Grila nu se construieste in birou, fiind necesar contactul direct cu realitatea(experiment pilot).Validarea (in functie de situatie) presupune expunerea raportului de cercetare celor care au participat si care trebuie sa decida asupra corectitudinii.Ultimul pas si anume, raportul constituie ultimul pas in cercetarea calitativa. Criterii de alegere a unei metodologii de cercetare(cantitativa/calitativa) Berger ( 1989 ) enumera urmatoarele criterii: Metodologia trebuie sa corespunda scopurilor teoretice si obiectivelor concrete de cercetare( metodologia se alege in functie de avantaje si dezavantaje,prin raportarea la necesitatile studiului). Caracteristicile de prelucrare statistica a datelor(e suficient un raport obiectiv sau e nevoie de cifre?). Daca informatiile pe care le detinem despre domeniul de cercetare sunt insuficiente, se apeleaza la o metoda calitativa.Astfel, ne putem clarifica notiunile,conceptele,conditiile necesare cercetarii, alte neclaritati.Acestea sunt utilizare in faza de explorare,urmand faza de cercetare propriu-zisa in care putem apela la o metoda cantitativa. Se alege o metoda calitativa atunci cand e necesara o abordare din interior a fenomenelor sociale( de exemplu,integrarea sociala a emigrantilor in tarile de emigratie). Daca sunt necesare detalii,metoda cantitativa nu este recomandabila intrucat ofera informatii simplificate. Daca masuram un fenomen in evolutie, trebuie sa apelam la metode calitative. Daca informatia ce trebuie prezentata e complet verbala si nu si in cifre,alegem o metoda calitativa. Pentru studiul realitatii fara modle preconcepute si limitatoare,se alege o metoda calitativa

( exista riscul de individualism!!!) Daca scopul e determinarea sensului fenomenelor psihice,sociale repetabile, se alege o metoda calitativa. Metoda calitativa este un supliment al metodei cantitative, o alternativa.Trebuie precizat ca este o metoda de sine statatoare si presupune caracteristici proprii, structurate in timp: Se ocupa de cercetarile privind situatiile naturale, reale;nu se asociaza experimentelor de laborator. Utilizeaza analiza inductiva care presupune selectia datelor esentiale dintr-un numar mare de elemente de amanunt. Se ocupa de cercetarile holistice,fenomene sociale care constituie sisteme complexe care presupun un sens propriu diferit de suma sensurilor elementelor componente.De exemplu,fenomenele de masa,de grup mare nu pot fi intelese prin analiza comportamentelor individuale ale membrilor.Tipul informatiilor colectate este calitativ, detaliat,descrie amanunte. Modelul e flexibil, ne putem misca relativ independent (nu stabilim pasi rigurosi de urmat, ci doar o schema de lucru).In functie de informatii,modelul cercetarii se poate schimba. Abordare dinamica ce presupune capacitatea de adaptare la schimbarile ce intervin. Cercetarile calitative sunt orientate pe unicitate , presupun acceptarea de la inceput a ideei ca fiecare caz e unic si trebuie analizat in context astfel incat,fiecare eveniment social se plaseaza intr-un cadru istorico-social bine definit.Analizeaza mentalitati (idei cu valoare axiologica aplicate unei colectivitati,unei zone,unei perioade de timp bine definite). Presupune ca cercetatorul sa aiba o neutralitate empatica (capacitate de a percepe empatic trairile celorlalti si capaciatea de a ramane neutru). Domenii in care e utilizata metoda calitativa:antropologia(studiaza indivizii din perspectiva schemelor si categoriilor de evolutie),etnografia( descrie modul in care cultura influenteaza dezvoltarea umana),ecopsihologia(relatia dintre indivizi si mediul social pentru determinarea modului de adaptare), ecologia umana( descrie modelele comportamentale cotidiene),psihologia con( mod de interrelationare ob/nonob). Principii ale metodei calitative: Descrierea Con Considererea realitatii sociale ca proces Reflectie si analiza Flexibilitate Explicitarea scopurilor. Intr-o cercetare calitativa lipseste stuctura predeterminata prin ipoteze si proceduri care de obicei, limiteeaza domeniul de cercetare.Intr-o cercetare calitativa se precizeaza scopurile si obiectivele( care sunt relatiile intre comunitatile de homosexuali si preoti ). Ipoteza difera de ipoteza de tip cantitativ , nu exista modele,conditii prestabilite de verificat,ci doar prezumtii asupra evenimentelor si fenomenelor umane. Participarea directa a cercetatorului la activitate presupune relationarea cu participantii vizati( nu este o dependenta a cercetatoruluide subiecti,travaliu in comun pentru determinarea unor caracteristici). Se refera la evolutia evenimentelor respective, la identificarea pattern-urilor de evolutie ale unui individ sau ale unei societati si la determinarea sensurilor. E necesar ca persoanele studiate sa stie si sa inteleaga ce se asteapta de la ei.Se urmareste descrierea si teoretizarea unui proces,nu numai semnalarea unor date.

Fiecare simbol sau sens reprezinta reflexul,efectul contextului in care a luat nastere.Analiza acestora presupune o metoda flexibila care sa surprinda toate schimbarile care apar. TEHNICILE GRUPULUI NOMINAL Cercetarile calitative studiaza fenomenele interne,psihice,ceea ce nu este cuantificabil direct( de exemplu, procedurile de conducere), ce presupune un efort de intelegere.Metodele calitative utilizeaza tehnici clasice( analiza cercetarilor anterioare) sau tehnici specifice(tehnicile grupului nominal). TGN reprezinta un mod de identificare, fixare a problemelor si a temei de cercetare, a implicatiilor rezultatelor cercetarii.Se bazeaza pe un demers inductiv, poate inlocui faza de documentare a unei cercetari(rar, cu conditia ca participantii sa fie buni profesionisti). TGN presupune o conduita speciala si anumiti pasi de urmat(Delbeco&Van de Ven,1968). Denumirea de grup este gresita intrucat aceasta inseamna ansamblul de relatii intre persoanele din acelasi spatiu.In cazul grupului nominal,spatiul e acelasi, dar nu se stabilesc relatii interpersonale.Se culeg informatii de un mediator. Grupul nominal presupune reunirea unor persoane ce poseda informatii despre domeniul cercetarii, ce sunt trensmise prin mediator conducatorului de grup. Etape ale functionarii grupului: Enuntarea temei, problemei.In general, se formuleaza sub forma de intrebare de catre mediator. Generarea solutiei.Fiecare participant comunica in scris o serie de solutii ale problemei propuse; acestea trebuie sa fie enunturi scurte;fiecare propozitie e o solutie. Colectarea enunturilor solutiilor se face de catre mediator.Organizatorul va obtine o baza de date ce sunt comunicate grupului, cu scopul eliminarii duplicatelor. Formularea clara a solutiei la problema.Scopul este de a reformula,regrupa si elimina ideile redundante.Enunturile care raman sunt clare, acceptate si intelese de toti. Etapele votului preliminar.Se cere participantilor sa ordoneze primele opt solutii,cele mai bune din propriul punct de vedere pentru problema discutata(confidentialitate). Con.rezultatelor.Mediatorul reuneeste solutiile si stabileste o lista si rangul de prioritate al fiecarei solutii. Se analizeaza in grup solutiile. Se voteaza lista finala.Fiecare solutie , daca demersul a fost corect,este un posibil obiectiv de urmarit si cercetat. CURSUL 12 GRUPUL NOMINAL ( continuare) Avantaje: 1. Timp scurt necesar pentru documentare; 2. Costuri reduse pentru cercetare; 3. Se pot obtine informatii de la persoane cu nivele diferite de competenta, varsta, astfel incat informatiile sa fie mult mai adecvate. Limite: 1. O proasta coordonare a grupului poate genera frustrari participantilor in masura in care acstia sunt:

 tacuti vorbareti; timizi indrazneti s.a.m.d. 2. Se poate ca solutiile obtinute pentru problemele puse in discutie, adica viitoarele probleme de cercetare, sa nu fie recunoscute social. Ne vom afla in acest caz in situatia clasica de neconfirmare a ipotezelor. 3. Solutiile oferite de grupul nominal pot fi superficiale, situatie la care se ajunge: ? fie dintr-o defectuasa coordonare; ? fie dintr-o selectie neatenta a participantilor. Obiectivul general al unui studiu calitativ este de a determina cum se desfasoara un fenomen social sau individual-uman si in secundar de a determina efectele unei asemenea evolutii intr-un plan social mai larg ( cand descriem evolutia unui grup ). Etapele metodei calitative: ( I ) Analiza problemei de cercetare. Presupune in cadrul cercetarii calitative utilizarea de tehnici de tipul: ? interviu cu specialistii; ? tehnica grupului nominal; ? analize calitative ale raporturilor stiintifice pe tema aleasa. Specifica cercetarii calitative este valorizarea intuitiilor. DEFINITIE: Intuitia reprezinta operatia intelectuala nerationala si emergenta.Ea se declanseaza, se dezvolta corelativ cu rationamentele constiente si dezvaluie diferite semnificatii, sensuri nepercepute in momentul initial si greu de sesizat daca gandirea omului s-ar limita doar la o evolutie constienta. ( II ) Formularea problrmaticii de cercetare. In functie de rezultatele obtinute la prima etapa, se trece la o analiza a posibilitatilor de abordare a temei. Aceasta presupune : ? pe de-o parte, analiza propriilor competente ( Pot eu sa duc la capat acest studiu? ); ? pe de alta parte, analiza pertinentei si importantei problemei de cercetat (Are vre-un sens acest studiu? ). ( III ) Etapa de studii pregatitoare. Studiile pregatitoare nu se desfasoara liniar. Exista oricand posibilitatea, pe parcursul unei cercetari, sa fie necesara revenirea la o etapa anterioara, la fel cum este posibil sa se sara anumite etape. 3.1. Documentare: presupune studiul serios al cercetarilor deja facute in domeniul respectiv si, eventual, pe tema data daca exista. 3.2. Interviul cu expertii: reprezinta o prima faza non-directiva, adica se discuta domeniul larg din care face parte problema, evitand focalizarea chiar pe tema studiata. 3.3. Prelucrarea, analiza si utilizarea informatiilor obtinute de la experti: presupune apelul la metoda analizei de continut ( esentialmente calitativa ), evaluarea dificultatilor cu care ne-am putea intalni, precum si precizarea metodelor pe care le vom utiliza. 3.4. Preancheta: reprezinta un prim contact cu tema de cercetare si subiectii vizati,avand scopul de a verifica instrumentele alese si de a preciza inca o data dificultatile ce pot apare. 3.5. Fixarea metodologiei de lucru: in aceasta faza se vor preciza atat tehnicile de culegere a

datelor, cat si metodele de analiza a lor (cantitative/calitative). De asemenea se fixeaza design-ul de cercetare, echipa de lucru si sarcinile fiecaruia. ( IV ) Reformularea problematicii. Daca studiile pregatitoare permit verificarea pertinentei obiectivelor temei, este posibil sa descoperim ca problematica pe care ne-am propus-o este prea vasta sau prea limitata si atunci va trebui sa o reformulam. ( V ) Esantionarea apriori si pregatirea anchetei. In aceasta etapa se fixeaza caracteristicile esantionului, se stabileste numarul de subiecti necesari precum si modalitatile de lucru. Esantionarea apriori presupune ca numarul de subiecti poate fi mai mic iar rezultatele obtinute printr-o abordare comprehensiva nu se pot generaliza asupra altor populatii. ( VI ) Ancheta propeiu-zisa ( culegerea informatiilor ). Reprezinta lucrul propriu-zis in teren. ( VII ) Jurnalul de bord. Reprezinta o metoda obligatoriu de utilizat in colectarea informatiilor, fiind un document cu valoare de memorie vie a cercetarii, cuprinzand o serie de reactii, evenimente, comportamente care insotesc evolutia subiectilor cercetarii si care intr-un simplu interviu nu le putem surprinde. Deci, in jurnalul de bord, cercetatorul va nota tot ce se intampla pe parcursul studiului, inclusiv propriile reflectii asupra derularii evenimentelor. In general, notitele se structureaza pe patru domenii: 1.- Notele de context: care descriu ce se intampla pe teren precum si caracteristicile generale ale mediului social in care se desfasoara studiul; 2.- Notele personale: care fixeaza intuitiile, constientizarile concomitente efectuarii studiului; 3.- Notele metodologice: precizeaza modificarile care au aparut in metodologia utilizata si justificarea acestor modificari; 4.- Notele teoretice: cuprind explicatii si integrari partiale teoretice ale rezultatelor obtinute ( se incepe construirea raportului de cercetare ). ( VIII ) Efectuarea de analize cantitative si calitative. Este una dintre cele mai importante etape. O baza de date obtinuta prin metode calitative nu implica cu necesitate utilizarea unei interpretari de tip calitativ, ci se pot utiliza si modalitati de analiza cantitativa sau o combinatie calitaiv-cantitativ. EX: In anchetele sociale se va utiliza o analiza cantitativa riguroasa dupa o citire calitativa a datelor. Paille ( 1996 ) face distinctia intre: analiza datelor calitative analiza cantitativ-statistica analiza calitativa a datelor reprezinta un demers discursiv de reformulare a informatiilor obtinute, de explicitare si teoretizare a unor evenimente sociale. Analiza calitativa a datelor = demers care incearca sa descopere, sa construiasca sensul logic al unei baze de date care surprinde un anumit fenomen social.

Cuvintele reprezinta suportul de informatii care analizate pot evidentiasensul sau continutul lor informational.Aceasta operatie nu presupune o transformare numerica. EX: utilizarea repetitiva a unui cuvant intr-un discurs are o anumita semnificatie, spune ceva despre cel care conferentiaza. Rezultatele unei analize calitative nu sunt niciodata o proportie ci o calitate, o dimensiune, o extrapolare. Scopul ei este nelimitat. Exista o clasificare a metodelor: Metode pur calitative: analiza fenomenologica; analiza calitativa prin teoretizare; analiza tematica. Metode cvasicalitative: analiza de continut ( unele forme ); analiza propozitionala a discursului, analiza protocolului. Caracteristic acestor metode este urmatoarea succesiune de operatii: operatii preliminare exploratorii de tip calitativ; operatii de confirmare, definitorii de tip statistic. Deosebiri: 1. Metodele cvasicalitative urmaresc sa cuantifice evenimentele analizate, in timp ce metodele calitative incearca sa le inteleaga ( comprehensiune discursiva ); 2. Metodele cvasicalitative comporta operatii de numarare, in timp ce metodele de tip calitativ nu fac niciodata apel lacifre; 3. Metodele cvasicaitative sunt centrate pe forma materialului de analizat, in timp ce metodele calitative presupun o analiza intrinseca a datelor, de tipul de ce ?. 4. Metodele cvasicalitative sunt mai obiective in masura in care sunt cifre si mai ales daca utilizeaza programe statistice computerizate, in timp ce metodele calitative sunt pe latura subiectiva in masura in care, pentru a interpreta rezultatele, se apeleaza la o persoana care face interpretari, analize, trecandu-le prin filtrul propriei subiectivitati. ( IX ) Validitatea interna. Presupune reintoarcerea pe teren pentru a verifica rezultatele obtinute pana in acest moment. Caracterul de validitate a rezultatelor presupune intrebari de genul: Cat poate surprinde studiul dintr-o realitate sociala? Ce a ramas necunoscut? Cat de mult explica studiul evolutia realitatii sociale? OBS: In masura in care rezultatele unei cercetari surprind 75% din realitate iar explicatia lor este in proportie de 75% , atunci putem considera ca aceste rezultate sunt stabile si valide. Validitate = exactitate, corectitudine a rezultatelor, grad de adecvare a unei categorii de informatii, formulate teoretic, la fenomenul social sau psihic pe care il descriu. Traditional, se face distinctia intre: Validitate interna: corespondenta intre datele culese prin cercetare; realitatea empirica cercetata. Validitate externa: presupune raportarea propriilor concluzii la teoriile/

Rezultatele altor cercetari ca si verificarea rezultatelor obtinute pe O alta populatie. ( X ) Redactare raportului de cercetare. Presupune, de asemenea, si oferirea de sugestii pentru continuarea in viitor a cercetarii ( principiul deschiderii). ( XI ) Validarea externa a rezultatelor. Se mai numeste si confirmare externa. Acest tip de evaluare se bazeaza pe prezumtia ca cercetatorul este incapabil sa fie obiectiv 100%, fiind implicat in cercetare. Literatura de specialitate precizeaza o serie de strategii caracteristice a acestei etape: utilizarea unitatilor de observatie; validarile prin triangulatie. TEHNICI DE TRIANGULATIE. Permit validarea rezultatelor, fiind strategii prin care se suprapun / se combina mai multe tehnici de culegere de date pentru a compensa pierderile inerente utilizarii oricarei metodologii. Originea termenului de triangulatie se afla in topografie, fiind transferat in stiintele sociale unde presupune o serie de activitati de verificare succesiva a informatiilor culese. Cu cat numarul de informatiiculese este mai mare, cu atat certitudinea corespondentei cu realitatea empirica este mai mare. Motivele utilizarii acestei tehnici sunt: ? dinamismul si caracterul evolutiv al fenomenelor umane si sociale; ? utilizarea mai multor surse de informatii care determina un grad mai mare de obiectivitate. Clasificarea tipurilor de triangulatie: ( A ) Clasificarea lui Denzen (1970): 1.-Triangulatia datelor. Permite cresterea numarului de probe, ceea ce determina nuantarea / evidentierea numarului mai mare de fatete ale fenomenului studiat. Triangulatia datelor se face in trei directii: Spatiala: masurarea caracteristicilor fenomenului in contexte diferite; Temporala: se ia in consideratie dimensiunea evolutiva a fenomenului studiat ; A subiectilor: se analizeaza fenomenul-tinta la diverse niveluri ( idividual, colectiv ). 2. Triangulatia cercetatorului. Presupune alcatuirea unor echipe de cercetatori ( minim 2 ), observatiile si interpretarile facute separat fiind comparate. Se realizeaza astfel o validare de semnificatie. In medicina acest tip de validare se denumeste consult. 3. Triangulatia teoretica. Presupune interpretarea rezultatelor obtinute prin incadrari succesive in diferite teorii. Ex: esecul scolar: teoria deficitului; Teoria incompatibilitatii culturale.

4. Triangulatia metodologica. Presupune utilizarea unor tehnici diferite de culegere a datelor ( observatie, interviu, analiza ). In momentul in care, apeland la mai multe metode, obtinem informatii aproximativ identice rezulta ca informatia este buna. ( B ) Becker (1970) adauga : 5. Triangulatia nedefinita. Presupune actiunile cercetatorului de a supune participantii la un studiu pilot si analizarea rezultatelor, verificare care permite sa se faca o serie de corectii inaintea inceperii anchetei propriu-zise. CURSUL12 INTERVIUL COMPREHENSIV CONSIDERATII GENERALE. In sec.XIX apar primele anchete sociale in domeniul etnologiei si psihologiei clinice. Astazi, interviul comprehensiv este utilizat mai ales in studiile asupra motivatiei, in studiile de psihologie organizationala si in cele cross-culturale. In evolutia interviului se manifesta doua tendinte: 1. Tendinta de a acorda o mai mare importanta intervievatorului. Deci, ascultarea atenta a inlocuit obtinerea de informatii prin chestionare. 2. Rolul pe care il ocupa interviul in design-ul cercetatorului: interviul poate fi un instrument auxiliar, complementar de obtinere de informatii( interviu de explorare, interviu de ilustrare). Interviul poatefi, deci: metoda principala de culegere ade informatii; metoda complementara. CLASIFICARE: In metodologia interviului apar doua aspecte care trebuie analizate din punct de vedere al evolutiei: conduita de interviu; analiza continutului obtinut. (1) Interviurile directe. Au un continut antefixat prin intrebari cu raspuns dirijat, motiv pentru care au o eficacitate redusa , fiind din ce in ce mai putin utilizate. Interviurile pozitiviste vor sa elimine pe cat posibil influentele anchetatorului asupra intervievatului , tinzand spre o prezenta discreta a intervievatorului.Aceasta atitudine neutra , retinuta declanseaza la intervievat o reactie specifica de retragere. Caracterul impersonal al anchetatorului si cel al intrebarilor determina o non-implicare a intervievatului. Datorita acestui

fapt, analiza acestor continuturi devine impersonala, cercetatorul fiind pus in situatia de a se restrange la propriile interpretari. ( 2 ) Interviurile comprehensive. Presupun o dinamica inversa celor dintai. Anchetatorul se angajeaza puternic in formularea intrebarilor pentru a provoca angajarea respondentului. In ceea ce priveste analiza datelor obtinute, aceasta se face in colaborare cu cel intervievat (De ce?, Cum? intrebari care se pun in cazul in care informatia nu este clara). Astfel, participarea anchetatorului in interpretari este mai obiectiva, rezultatele fiind mai realiste. Interviul direct (standardizat) vizeaza un nivel precis.Opiniile de suprafata sunt cele mai accesibile si de aceea aceste interviuri permit disimularea esentialului ( ex: rateuri de exprimare e.t.c.) iar analiza de continut se va reduce si ea la un anumit nivel de suprafata. Cea mai periculoasa tehnica de analiza a interviurilor directe o reprezinta sacul cu teme (= inventarierea raspunsurilor diferitilor itemi). Aceasta inventariere este nociva pentru ca distruge arhitectura cognitiva si afectiva a persoanelor singulare (Bardin ). Interviul comprehensiv isi propune o restructurare a situatiei. Se considera ca socialul nu poate fi inteles separat de perceptia subiectiva a individului, separat de cunoastera comuna. Obiectul cunoasterii pare a fi mai real, mai usor de determinat decat in primul caz. ? In designurile cantitative exista o evolutie clar delimitata: (a) elaborarea unei ipoteze conforme cu teoria consolidata; (b) - definirea unei proceduri de validare care permite corectarea ipotezei. Interviul comprehensiv: reia cele doua metode ale design-ului cantitativ, dar inverseaza ordinea aplicarii acestora: aplicarea pe teren nu mai este o modalitate de verificare a teoriei , ci punctul de plecare pentru problematizare; Interviul direct: problematizarea se constituie in faza initiala. Ulterior se realizeaza protocolul de ancheta, ca instrument de verificare a ipotezelor si culegere a datelor. Instrumentul trebuie construit cu grija, grila de intrebari trebuie sa fie standardizata iar conduita de interviu trebuie sa fie rezervata neimplicata. Analiza de continut trebuie sa se bazeze doar pe rezultatele obtinute. ? In designurile calitative se inverseaza modul de constructie, problema stabilindu-se pe parcurs, procedeele utilizate fiind esential diferite. Interviul comprehensiv presupune echilibrarea a doua pozitii: intelegere si ascultare atenta; analiza critica a informatiilor. Caracterul obiectiv al datelor se obtine treptat, cu ajutorul instrumentelor conceptualizate care se sustin reciproc si se organizeaza astfel incat subiectul anchetei devine din ce in ce mai indepartat de ideea spontana de la care s-a plecat, fara sa se rupa definitiv de ea. Demers comprehensiv: oamenii nu sunt simplii purtatori de informatii, ci participa efectiv la constructia socialului. De aceea ei sunt detinatori de informatii care trebuie abordate din interior, prin intermediul sistemului de valori al indivizilor.

In ceea ce priveste rezultatele, exista o serie de criterii de evaluare a studiilor calitative: (1) Coerenta demersului de cercetare in ansamblul sau. In masura in care ipotezele sunt intemeiate pe observatii logic articulate intre ele, rezultatele pot fi considerate valide. (2) Analiza riguroasa a modelului rezultat prin adecvarea lui la realitatea din care a fost extras. (3) Expunerea rezultatelor cercetarii prin publicare. Evalurea poate fi conceputa in trei moduri: 1. prin reactiile critice otinute imediat dupa publicare; 2. prin reactiile critice obtinute pe timp mai indelungat; 3. in functie de intreaga cariera a persoanei care ofera rezultatele. CONCLUZIE: In utilizarea interviului comprehensiv implicarea anchetatorului este esentiala, analiza rezultatelor capatand valoare prin implicarea intervievatilor in evaluare. Informatii corecte se pot obtine atat printr-un interviu directiv (informatii de suprafata ), cat si printr-un interviu non-directiv (informatii profunde). INTERVIUL COMPREHENSIV Din punct de vedere al duratei, interviul non-directiv presupune ca cercetatorul sa poarte discutii libere cu anumiti membrii ai comunitatii, pe una sau mai multe probleme incluse in cercetare. Aceste interviuri presupun de obicei mai multe intalniri, iar o intalnire poate dura mai multe ore. TIPURI: Se utilizeaza criteriul continut\ forma, care difera in functie de problemele discutate. Fontana \ Frey ( 1994 ): (1) Interviul de tip calitativ clasic utilizat in cercetarile etnografice unde apare intotdeauna in asociatie cu observatia participativa ( pentru ca cercetarea, fiind implicata in activitatile unei culturi, are posibilitatea sa apeleze la observatie si totodata sa realizeze o serie de convorbiri informale) (2) Interviul care apare in studiile de istorie orala acestea au ca suport interviul comprehensiv, dar el urmareste reconstituirea din relatarile orale ale participantilor a unor evenimente, episoade istorice s.a.m.d. (3) Interviul creativ presupune o consonanta si o rezonanta a intervievatorului cu cel intervievat. (4) Interviul interpretativ se urmareste determinarea unor evenimente-cheie in evolutia unei societati sau a unei organizatii. OBS: Ultimile doua tipuri de interviuri sunt foarte putin riguroase. Interviul comprehensiv permite culegerea unor informatii direct de la sursa pe o tema antestabilita. Interviul presupune doua personaje: intervievatorul si intervievatul (actorul). OBS: Este mai comod sa utilizam termenul de actor pentru ca lingvistic acest termen ofera posibilitatea de a denumi atat o persoana, un individ, cat si un grup care este intervievat. Etapele interviului comprehensiv: ETAPA EXPLORATORIE (de documentare)

? Se apeleaza fie la documentarea clasica ( in biblioteca ), fie la tehnica grupului nominal. ? Se pun la punct si instrumentele, in sensul stabilirii grilei de intrebari care trebuie sa fie experimentata o data, de doua ori, si evaluata inainte de a se fixa definitiv. OBS: Instrumentele utilizate trebuie sa fie simple si evolutive, adica sa se poata modifica daca situatia de teren o cere. Constant, pe parcursul cercetarii, se face un bilant al activitatii si , raportandu-ne la acesta , determinam daca modificarile grilei de intrebari sunt necesare , utile, eficiente sau sunt gratuite, inutile. ? Se structureaza un plan de cercetare in sensul fixarii persoanelor pe care le vom intervieva, temelor de discutie s.a.m.d., cu scopul de a nu dispersa informatiile. Discutand despre esantion, el nu trebuie sa respecte criteriul de reprezentativitate, dar important este sa evitam dezechilibrul evident al categoriilor din esantion si sa nu uitam nici una din categoriile sociale mari. Rezultatele unui studiu in care am utilizat interviul comprehensiv nu trebuie generalizate asupra altor populatii. O caracteristica a dialogului comprehensiv este atitudinea non-directiva. Acest tip de atitudine asigura libertatea de exprimare a actorului prin raportare la tema discutata. De asemenea, interviul comprehensiv presupune utilizarea unor serii de tehnici care asigura obtinerea unor informatii cu nivel crescut de valabilitate ( obiectivitate ). Aceste tehnici se incadreaza in cadrul tehnicilor de comunicare interpersonala si sunt de doua tipuri: 1. Tehnici non-verbale fac apel la mimica si pantomimica si presupun: observarea atenta a actorului pentru a determina reactiile mimice/pantomimice care pot acorda de multe ori un sens contrar informatiilor verbale. intervievatorul trebuie sa se arate deschis la dialog iar prin atitudinea posturala trebuie sa denote intelegerea discursului actorului. 2. Tehnici verbale privesc mai multe aspecte ale dialogului: intervievatorul trebuie sa se abtina sa aiba interventii directe care pot distorsiona discursul actorului ( comentarii de valorizare a unor informatii si de devalorizare a altora); dialogul se va mentine in limitele expunerii unor opinii pe tema data, evitandu-se expunerea unor probleme personale; reformularea intrebarilor: Rogers & Kinger ( 1966 ) au demonstrat importanta reformularii intrebarilor care genereaza un nivel de inductie pozitiva si confera actorului nu numai certitudinea ca a inteles sensul frazei, dar asigura ca intervievatorul a inteles informatia primita. Tpuri de reformulari: (1) Reformularea reflexiva: presupune o reluare a frazei in care se modifica accentul in exprimare; (2) Reformularea sinteza: presupune o serie de informatii care se reordoneaza si se sintetizeaza; (3) Reformulari prin inversarea raportului figura-fond: necesita decentrarea fata de continutul imediat al discursului si raportarea acestor informatii la alte elemente/repere astfel incat se constientizeaza si se evidentiaza in mod uzual toate fatetele avute in discutie. (4) Reformulari prin clarificare ajuta actorul sa sesizeze mai clar logica propriului discurs; (5) Reformulari prin abstractizare presupun sinteza, generalizarea, abstractizarea unor informatii si se foloseste numai cu actorii care dispun de acest nivel de intelegere.

Utilizarea acestor tehnici verbale \ non-verbale implica participarea activa a intervievatorului si asigura seriozitatea demersului si implicit validitatea informatiilor. Particula de non-directiv atasata cuvantului interviu nu inseamna laisse-fair, intervievatorul intervenind in organizarea acestuia, analizand si sistematizand elementele importante pe care le comunica neutru actorului. CURSUL 13 INTERVIU COMPREHENSIV (continuare) Instrumente adiacente corelative grilei Asigura o mai mare veridicitate si complexitate a informatiilor obtinute. Notele descriptive (thick description denumire data de GEERTZ) sunt specifice interviului: - dubleaza informatiile obtinute cu ajutorul reportofonului - asigura o descriere mai bogata a intregii activitati de intervievare Definitie: Notele descriptive presupun consemnarea tuturor comportamentelor, reactiilor observabile, conversatiilor paralele temei ca si a reflexiilor metodologice proprii cercetatorlui, generate de discutie. SCHATZMANN si STRAUSS (1973) descriu trei tipuri de note specifice interviului comprehensive: 1. note metodologice 2. note teoretice 3. note descriptive 1. NOTE METODOLOGICE temporal, corespund momentului cercetarii, sunt un fel de jurnal de bord descriptive si critic.Tipurile de informatii cuprinse: - ce tip de metodologie s-a utilizat - de ce s-au ales aceste metode - ce probleme au aparut pe parcurs - ce trebuie facut pentru a nu mai apare asemenea probleme 2. NOTE TEORETICE se pot lua fie pe parcursul cercetarii, fie in momentul redactarii raportului.Sunt: - date de observator - intuitii - ipoteze teoretice generate de cercetare Notele teoretice se confunda uneori cu codificarile colaterale tertului, care sunt specifice efortului progresiv de teoretizare. 3. NOTE DESCRIPTIVE pot fi intercalate intre notele metodologice si notele teoretice dar ele reprezinta descrieri analitice si nu abstractizari si rationalizari si depind in mod logic de motivatia cercetatorului, In cadrul analizei calitative, care se caracterizeaza printr-un demers iterative, descrierile analitice capata o tinta in sensul in care ele vor selectiona si vor retine doar informatii circumscrise sensului cercetarii. Avand in vedere complexitatea unei situatii de cercetare descrierea exhaustiva este imposibila, atunci se va apela la cuvintele cheie, extrase de conversatie, rezumate, scheme etc. care pot descrie cat mai viu ceea ce se intampla.

Focus grupul Definitie: Este o metoda care se utilizeaza atat in studiile cantitative cat si in cele calitative presupunand in principal utilizand interviul non-directiv concomitent cu metoda observatiei. Definitie: Focus grupul este un tip de interviu de grup, condus de un moderator si focalizat pe o tematica strict delimitata. Tehnica poate fi usor confundata cu o serie de alte tehnici asemanatoare.Ca urmare: 1.TGN interviul de grup se realizeaza prin nominalizarea membrilor unui grup abstract, construit de cercetator, grup care este alcatuit din indivizi care nu se cunosc intre ei si care sunt chestionati pe rand, cu aceleasi instrumente, fara ca respectivii indivizi sa pota comunica intre ei. Se utilizeaza si atunci cand se doreste eliminarea efectului de hallo si orice alte perturbante datorate influentelor pe care unii lideri de opinie ar putea-o avea asupra grupului. 2. T. DELPHY urmareste detinerea de informatii de la experti in vederea elaborarii unor previziuni fata de un anume proces\fenomen. Presupune cateva runde de interviuri in sistem fanel cu specialisti din elemente diferite.In prima runda, fiecare specialist este rugat sa faca propriile previziuni si sa acorde fiecarui anunt un anume grad de incredere.Se analizeaza rezultatele de la toti membrii grupului, se prelucreaza rezultatele si se elaboreaza un chestionar in care sunt exprimate sintetic atat rezultatele obtinute cat si problemele, intrebarile care deriva din aceasta prima analiza. Urmeaza o noua runda de interviu s.a.m.d. pana cand se ajunge la o consensualitate. 3.T. BRAINSTORMING-ULUI tehnica de stimulare a creativitaii si se aseamana foarte mult cu T. Delphy dar spre deosebire de aceasta grupul in care se lucreaza trebuie sa fie eterogen.De asemenea, participantii la discutii se constituie intr-un grup, pot interactiona, preiau ideile unii de la altii si le dezvolta. Se interzice total omiterea unor opinii critice, scopul acestei tehnici fiind de a produce o avalansa de idei, indiferent daca sunt sau nu mai bune.Aceasta interdictie diferentiaza tehnica brainstorming-ului de focus-grup. 4.SINECTICA presupune un moderator care structureaza discutiile si controleaza fluxul comunicatiei in grup. 5.T. GRUPULUI DE DISCUTIE FARA LIDER utilizata in analiza relatiilor si modelelor de interactiune dintre membrii unui grup nestructurat.Nu intereseaza atat influentele care se produc in grup, cat modul in care ele se produc. OBSERVATIE: Toate aceste tehnici fac parte din familia mare a metodelor care urmaresc sa obtina informatii de la un grup social.Toate au o nota comuna: un fol, un chestionar fiind diferite de metodele cantitative care urmaresc acelasi scop. 1936 K. LEWIN utilizeaza focus-grup in studiile asupra grupurilor mici 1950 P. LAEERFELD\R. MERTON utilizeaza focus-grup pentru cercetarea grupurilor mici 1970 moment de explozie a focus-grupului, fiind utilizat frecvent si masiv in studii de marketing, management, antropologie, publicare, dinamica grupurilor. Focus-grupul chiar daca pare o metoda simpla, presupune cel putin doua tipuri de competente: - pregatire fireasca cu influente in domeniu - competente in dinamica grupurilor, in special a grupurilor mici Mai putem adauga o competenta de comunicare. Obiectivele focus-grupului: - obtinerea unor date sociale de profunzime care tin de infrastructura atitudinilor si opiniilor exprimabile de subiecti - obtinerea unei descrieri a mecanismelor de formare si exprimare a atitudinilor si opiniilor - identificarea acestor mecanisme de formare

Focus-grupul utilizeaza ca tehnici\instrumente secundare: - grile de interviu flexibile (se pot dezvolta si adapta in functie de evoluarea discutiilor) - observatia ca metoda de retinere a comportamentelor non-verbale - teste proiective - jocuri de rol - prezentari de situatii de tip dilemmatic Rezultatele unui focus-grup pot fi influentate de ceea ce se numeste efect de grup, informatiile obtinute poarta intotdeauna amprenta caracteristicilor gradului de referinta deci raspunsurile pe care le dau diferitii participanti la grup sunt raspunsuri ale caracteristicilor structurii globale a grupului. Informatile obtinute cu ajutorul focus-grupurilor sunt conforma clasificari facute de catre KRIPPENDORF (1980) informatii cu caracter emic (date care exista intr-o forma naturala, neimpuse de cercetator). Avantajele focus-grupului: 1.permite obtinerea de informatii asupra unei teme date dar si descrieri de motive , atitudini, credinte generatoare de comportament 2.construieste o situatie de comunicare sociala care este mult mai naturala comparativ cu interviul traditional, in focus-grup comunicarea facandu-se pe orizontala, moderatorul integrandu-se in grup in timp ce in interviul traditional moderatorul este exterior grupului si oarecum superior 3.face posibila relevarea mecanismelor prin care se conditioneaza in realitatea sociala opiniile si atitudinile polarizate 4.permite intelegerea mecanismelor care produc, sustin si anihileaza anumite opinii\atitudini 5.informatiile obtinute au un grad crescut de fidelitate, dar pentru a obtine aceasta fidelitate este necesar ca modelarea sa fie realizata de cercetatorii cu experienta,numarul subiectilor inclusi in focus-grup sa fie suficient de mare (se apeleaza la focus grupuri 3-4 grupuri paralele pereche). Limite: - fiind o investigatie calitativa, rezultatele au o relevanta statistica slaba - nu ofera expresii sintetice cantitativa a fenomenelor - rezultatele depind in foarte mare masura de activitatea moderatorului - efectele de grup pot influenta negativ rezultatele: 1. efect de polarizare (exagerarea opiniilor si atitudinilor exprimate ca efect al presiunii grupului) 2. effect de turma sau effect gregare (conformarea opiniilor si atitudinilor exprimate la ideile grupului de apartenenta) 3. efectul groupthink (tip mai complex de influenta care apare tot datorita presiunilor normative si care are ca effect deteriorarea aprecierilor pe care le fac membrii unui grup in raportarea la o problema data.Se emit opinii identice de catre toti membrii grupului chiar de la inceput.De obicei apare atunci cand participantii se cunosc foarte bine sau problema, prin importanta,obliga la aceeasi pozitie.) Reguli de alcatuire a focus-grupului: - selectia participantilor la grup se poate numi esantionare teoretica care este diferita de esantionarea probabila si care are la baza un model theoretic.Ea presupune luarea in consideratie a modelului teoretic caruia i se subsumeaza cercetarea si a metodologiei de selectie BULAI (2000): Modelul theoretic, pe baza caruia se desfasoara cercetarea, de tip focus-grup, sta la baza metodologiei si a selectiei participantilor. Tipuri de esantioane: 1.Dupa gradul de eterogenitate: - esantioane omogene (atunci cand dorim sa studiem diferenta minima:diferentele de opinii

specifice grupurilor omogene) - esantioane eterogene (favorizeaza producerea efectelor de polarizare, care pot evidentia aspecte pe care subiectii ezita sa le prezinte intr-un grup omogen:blocajele, barierele de comunicare existente intre diferitele categorii sociale, incompatibilitatile valorice si de opinie) OBSERVATIE: Pentru ntelegerea unor mecanisme sociale acest gen de relatii intre diversele categorii sociale este foarte importanta. 2.Esantionul cu structuri preexistente (participantii la grup se cunosc, esantionul permite studiul mecanismelor de decizie) 3.Dupa tipul de relatii: - Esantioane conflictuale (se pot obtine rezultate bune pentru ca subiectii devin critici isi precizeaza pozitiaiar efectul de dezirabilitate se reduce) - Esantioane armonice Numarul de participanti la grup este dat de raportul spatiu intim spatiu public: - spatiu intim : 8-10 membrii - spatiu public: peste 10 membrii Modelarea discutiei: Moderatorul trebuie sa aiba: - competente - o pregatire serioasa in domeniul respectiv de cercetare - bun cunoscator al metodelor calitative Pregatirea pentru focus presupune: - construirea unui model theoretic referential pe care se bazeaza instrumentul de investigatie(ghidul de interviu) - stabilirea structurii grupurilor generatoare de esantioane, datei, duratei, locului de desfasurare si modalitatilor de inregistrare a datelor Durata optima: 60-90 minute Locul de desfasurare: de dorit sa fie un loc neutru, dar putem apela la locuri care au o rezonanta afectiva puternica pentru membrii participanti la discutie. CURSUL 14 FOCUS GRUPUL (continuare) Ghidul de interviu. Precizeaza tema de discuti. In ghidul de discutie prevaleaza urmatoarele tipuri de intrebari: de ce?; intrebari deschise; intrebari ipotetice; intrebari dilematice. In cadrul focus grupului se apeleaza si la tehnci de tipul: situatie dilematica, joc de rol, teste. Ghidul se orienteaza dupa principiile scenariului care urmareste o succesiune de date si probleme , de intrebari sisituatii propuse participantilor. Situatii si strategii de modelare.

Modelarea se poate face intr-un numar mare de modalitati in functie de: natura si dtructura populatiei sau esantioanelor folosite; problematica discutata; tipurile de instrumente folosite. Un prim pas obligatoriu in focus grup este acela al antrenarii tuturor participantilor in discutie( fiecare participant se prezinta sau se acorda un timp liber de 15 30 min in care participantii vor conversa intre ei, se vor cunoaste). Produsele de protocol ( cafea, apa minerala, e.t.c.) au un rol foarte important deoarece destind. De asemenea, se poate apela la fortarea primelor raspunsuri. Procedee de modelare. (1) Provocarea conflictelor si stimularea polarizarii ( conflicte legate strict de tema data, dar in momentul in care conflictul ia amploare moderatorul trebuie sa intervina ); (2) - Reformularea raspunsurilor participantilor; (3) -Atenuarea raspunsurilor ( se intervine daca este vorba despre o opinie agresiva ); (4) Atenuarea disputelor si mai ales a efectelor de moralitate. Stiluri de modelare. 1. Avocatul diavolului. Este un stil agresiv in care moderatorul renunta la neutralitate si argumenteaza contrar majoritatii. 2. Stilul empatic. Presupune reformularea raspunsurilor in termeni afectivi si cu apel la verbe de stare , termeni utilizati deja de subiecti ( a suferi, ma bucur cand). Acest stil nu trebuie dus la extreme. Se apeleaza maximum de doua ori la el in cadrul unui focus-grup. 3. Stilul neutru. Presupune tratarea echidistanta a problematicii abordate. Pe parcursul focus-grupului se utilizeaza atat observatia cat si evaluarea participantilor din punct de vedere al atitudinii generale pro/contra problematicii. Astfel se pot observa: gradul de interes fata de tema; gradul de competenta; nivelul dezirabilitatii; stilul de lucru ( afectiv/rational). De asemenea se face o analiza a continutului manifest / latent al raspunsurilor. Se face si o evaluare/ analiza a interactiunilor care se stabilesc in focus-grup. Astfel, este bine sa se apeleze la camere de filmat si comoderator. Tipuri de focus-grup. In functie de tema discutata / obiectivele propuse distingem: focus-grupuri pe teme politice; focus-grupuri de evaluare comunitara; focus-grupuri de evaluare institutionala; focus-grupuri de analiza mass-media; focus-grupuri de marketing si publicitate s.a.m.d.

Prelucrarea si analiza datelor de focus-grup. Intr-un focus-grup se utilizeaza: prelucrarea cantitativa ( se lucreaza cu procente) analiza calitativa, de continut ( se apeleaza la decupaje tematice, pe ipoteze, pe categorii de participanti). METODA ANALIZEI DE CONTINUT Activitatea oamenilor presupune si obliga la crearea de documente in sensul larg al cuvantului adica: scrisori; jurnale; rapoarte; articole de ziar; carti s.a.m.d. Studiul stiintific al documentelor reprezinta o sursa indirecta de informatii asupra comportamentului uman. Exista mai multe criterii de clasificare a documentelor: (I)- P. Ilut ( 11997) enumera ca si criterii: vechimea; destinatarul; accesibilitatea; gradul de incredere. (II)- Chelcea (1993) retine patru criterii: 1.- natura documentelor: documente scrise; imagini; documente audio. 2.- continutul informational: in limbaj natural cifre; necifrice. 3.- destinatarul: documente personale; documente publice. 4.- emitentul: oficial; neoficial. Documentele fac obiectul mai multor genuri de analiza. Din perspectiva stiintelor socio-umane facem distinctia intre: (I) Analiza cantitativa a documentelor; (II) Analiza calitativa adocumentelor. (I) Analiza cantitativa adocumentelor. Are ca scop determinarea si definirea temelor, tendintelor, atitudinilor, valorilor, modelelor prezente in diferite documente.

Analiza cantitativa a documentelor este specifica celor care contin informatie complexa, cu valoare de comunicare cum sunt cele din: mass-media; literatura; legislatie; corespondenta; jurnale. Etapele analizei cantitative a documentelor: 1.- Stabilirea tipului de document pe care se lucreaza ( in conformitate cu scopul si obiectivele studiului); 2.- Se parcurge materialul supus cercetarii si se formuleaza ipoteze care se traduc in categorii sau clase care , la randul lor, se transforma in indicatori direct numarabili in text ( procedam asemanator operationalizarii conceptelor). 3.- Existenta grilei de categorii si a sistemului de indicatori permite trecerea la definirea unitatii de analiza. Unitatea de analiza poate fi de doua tipuri; unitate de analiza de reperaj ( lungimea textului in care este recunoscuta tema) unitate de analiza de context ( lungimea minima a textului care trebuie citit pentru a desemna daca tema este prezentata favorabil sau nefavorabil. Este mai mare decat prima sau cel putin egala cu aceasta, pentru ca Trebuie sa facem o comparatie intre ceea ce este favorabil si ceea ce nu este favorabil. OBS: In cazul articolului putem considera paragraful ca fiind unitatea de analiza de reperaj iar intregul articol ca fiind unitatea de analiza de context. Numararea unitatilor favorabile, a celor nefavorabie si a celor neutre permite o evaluare numerica a materialelor respective. Avantajele metodei: 1.- Aduce riguare in interpretarea documentelor , permitand depasirea afirmatiilor fara acoperire; 2.- Permite determinarea tendintelor prezente intr-un document sau mai multe si permite caracterizarea unei perioada sau a unei epoci, structuri sociale, comunitati precum si compararea (fie longitudinala, fie verticala). 3.- Nefiind provocate, efectul dezirabilitatii sociale este nul. Deci, datele obtinute prin analiza cantitativa a documentelor au un plus de obiectivitate si nu sunt distorsionate de relatia cercetatorparticipant la cercetare. 4.- Acest tip de analiza beneficiaza de costuri reduse. Dificultati / limite ale metodei: 1.- Stabilirea grilei de categorii si indicatori. Rotariu(1991) apreciaza ca o astfel de grila trebuie sa fie: exhaustiva ( sa cuprinda toate problemele cercetate); exclusiva ( o unitate care apare intr-o categorie sa na apara si in alta); obiectiva ( sa permita o clasificare obiectiva a datelor);

 pertinenta ( sa fie adecvata scopului urmarit). 2.- Validitatea si fidelitatea informatiilor. validitate de construct; validitate de continut. 3.- Volumul materialelor analizate. Daca volumul de materiale este foarte mare, atunci se apeleaza la o esantionare a materialului. Uzual, se apeleaza la o esantionare aleatorie combinata cu o esantionare stratificata. 4.- Interpretarea atitudinilor, valorilor si intentiilor autorului documentelor respective. Se poate apela la inferente ca modalitati de analiza: inferenta directa ( se ia continutul ca atare); inferenta opusa ( opusul afirmatiilor din continut trebuie considerat ca adevar). OBS: Se face distincti intre: Analiza in plan orizontal ne oprim strict pe document; Analiza in plan vertical: ne intereseaza cauzele, antecedentele, intentiile Care au produs documentul respectiv, precum si urmarile. (II)- Analiza calitativa a datelor. Aduce un plus de informatii raspunzand la intrebarile: Cine? Ce? Cui? Cum? Cu ce scop? Silverman (1993) face o clasificare a analizelor calitative a documentelor stabilind trei categorii: 1.- Analiza calitativa a documentelor etnografice; 2.- Analiza calitativa a documentelor semiotice; 3.- Analiza calitativa a documentelor etno-metodologice. Ilut (1997) clasifica problematica din cercetarea calitativa a documentelor astfel: 1.- Problematica privind producerea si organizarea sociala a documentelor ( Cine?, Cum?); 2.- Analiza interna a textului si rolul categorizarilr ( Cui?, Cu ce scop?); 3.-Transcriptia si analiza conversatiilor cotidiene. Muchelli ( 1996 ) descrie sub denumirea de analiza calitativa a documentelor analiza calitativa prin teoretizare ( grounded theory). DEF: Analiza calitativa prin teoretizare este o metoda calitativa care urmareste sa genereze inductiv o teorie asupra unui fenomen cultural, social, psihologic prin conceptualizarea si relationarea progresiva si valida a datelor empirice calitative, inclusiv a documentelor. Primii care au utilizat aceasta metoda , dandu-I o forma standardizata au fost Glasser & Strauss in1967. Carateristici:

 Este o metoda care poate fi considerata sau utilizata ca strategie generala de cercetare permitand mentinerea unui oarecare grad de autonomie teoretica, in sensul in care spre deosebire de celelalte metode nu trebuie sa ne raportam, sa ne supunem si sa respectam regulile unei teorii intimp ce lucram. Exista si o autonomie tehnica, in sensul in care metoda nu este unidirectionata si poate viza diverse scopuri; Analiza prin teoretizare presupune o serie de pasi / operatii care conduc la structurarea unei teorii asupra fenomenului studiat. Succesiunea operatiilor. In anliza calitativa prin teoretizare se porneste de la codificarea initiala a informatiilor si se ajunge la verificarea teoriei. Treptat se parcurg o serie de etape: categorizarea ( determinarea unor categorii in care se incadreaza informatia); analiza calitativa a datelor; gasirea unui algoritm prin care se construieste un edificiu conceptual). Ea se bazeaza pe un examen sistematic al datelor, la care se revine constant pe parcursul analizei. Aceasta analiza presupune nu numai o activitate metodologica, dar si o lecturare teoretica nuantata a fenomenului studiat. Lecturare teoretica nuantata = decodificare, intelegere a corpusului de informatii, in care ne bazam pe informatii de cultura generala, informatii psiho-sociale,profesionalism, experienta. Teoretizare = nu numai o constructie de teorie, ci si o modalitate de a intelege faptele sociale si evenimentele psihologice. Aceasta intelegere presupune inserarea evenimentului concret intr-un context explicativ si integrarea intr-o alta schema care permite reevaluarea unor noi aspecte. Indiferent de amploarea unei astfel de analize, ceea ce se obtine este intotdeauna ancorat la nivelul datelor empirice. Materialul empiric este in acelasi timp : ? punct de plecare al teoretizarii; ? locul de verificare al ipotezelor ce apar; ? un ultim test de validare a intregii constructii teoretice. In analiza calitativa a documentelor de acest tip, efortul de adecvare empirica este prezent in toate etapele procesului si este mai mult un indice de rigurozitate stiintifica. Aceasta adecvare se obtine prin comparatia dintre teoria de constructie si realitatea empirica. Analiza calitativa a documentelor este o activitate iterativa, deci se dezvolta progresiv, sa ajunge prin aproximari succesive la concepte, ne putem intoarce la etapa de baza, putem sari o etapa in cazul in care nu este necesara. Etapele nu au o succesiune liniara iar operatiile de revenire nu sunt echivalente. Etape: Etapa 1: Fixarea scopului si materialului de analizat. Etapa 2: Codificarea. Presupune examinarea atenta si reformularea ipotezelor prezente. Se analizeaza materialul, se degajeaza esentialul care se noteaza intr-un spatiu lasat liber ( partea stanga apaginii). Codificarea are rolul de a evidentia esentialul. Cuvintele folosite in codificare trebuie sa fie relativ apropiate de un nivel de generalizare si abstractizare cu cele prezente in textul analizat. Ele au

valoare de simboluri reprezentative pentru textul de baza, astfel incat reluarea lor este suficienta pentru a declansa o imagine corecta a bazei initiale de date , fara a fi nevoie de o recitire a ei. Pentru a codifica un material se pun intrebari de genul: Despre ce este vorba?; Ce este aici?; Ce se intampla?. Etapa3: Categorizarea. Categorizarea desemneaza un nivel superior al abstractizarii. Se pune urmatoarea intrebare: Ce fenomen are loc?. Generarea de categorii reprezinta punctul de plecare a unui drum in care conceptele se vor rafina. Orice categorizare presupune urmatoarele operatii: definirea ei concisa si adecvata; precizarea elementelor distinctive; identificarea elementelor necesare pentru ca ea sa existe; identificarea formelor sale de manifestare. Etapa 4: Relationare. Presupune determinare relatiilor existente intre informatia bazala si categorie. Aceasta presupune o sistematizare a categoriilor iar intrebarile care se pun vizeaza stabilirea de relatii intre concepte: Categoria 1 este corelata cu categoria n?, Cum? In ce fel?, Care este legatura intre aceste categorii?. Se lucreaza simultan la doua nivele: la nivelul datelor de baza ( exista o legatura intre structurile categoriilor 1 si n?); la nivelul categoriei si al fenomenelor pe care le desemneaza. CURSUL 15 ANALIZA DE CONTINUT = Etapele analizei calitative ( continuare ) = Etapa 4: Imtegrarea ( Coroborarea P.Ilut) Din etapele anterioare au rezultat relatii diferite, termeni disparati, fiind nevoie sa reunim informatiile obtinute. Integrarea permite definirea obiectului principal pe care se va axa raportul de cercetare . Se pun urmatoarele intrebari: Care este problema principala? In fata carui domeniu ma aflu? Care este scopul? Faza de integrare este o faza de sinteza. Etapa 5: Modelarea. Reprezinta reproducerea fidela a relatiilor functionale si structurare dintre elementele care alcatuiesc structura fenomenului studiat. Se pun intrebarile: Care sunt proprietatile fenomenului? Care sunt antecedentele?

 Care sunt consecintele? Care sunt [procesele implicate? Etapa 6:Producerea teoriei ( Producerea raporturilor P.Ilut). Este o etapa de teoretizare ce presupune scrierea raportului si obliga la trei suboperatii: (a) esantionarea teoretica retinerea categoriilor care se repeta in cursul analizei de continut ca fiind caracteristice fenomenului studiat; (b) inductia analitica o strategie veche ( 1930) care presupune cautarea cazului negativ; (c) verificarea implicatiilor teoretice( validarea in demersul de teoretizare) presupune cautarea, determinarea in interiorul unui fenomen a datelor care sa confirme teoria la care am ajuns in acest moment. Aici, reluam teoria pe o alta baza si incercam sa o verificam. ANALIZA DE CAZ OBS: Trebuie sa facem distinctia intre: Studiul de caz; Analiza de caz. Studiul de caz = descriere a caracteristicilor evolutiei unei persoane dintr-un anumit punct de vedere. Analiza de caz = metoda de culegere de informatii, ordonare si interpretare a lor. Ea are ca scop explicarea caracterului evolutiv si complex al unor fenomene sociale specifice unui sistem in evolutie. EX: Daca putem constata pe cinci generatii de studenti o crestere a absenteismului, atunci putem vorbi despre un fenomen social in evolutie. Ancheta de caz este o ancheta empirica care studiaza un fenomen real in evolutie sau limitele, granitele dintre fenomene si contextul in care se desfasoara un fenomen. Analiza de caz este deci o sursa de informatii multiple. Ea se refera la: descrierea unei situatii de viata; descrierea elementelor componente pe care le fixam ca sursa a cercetarii. Cazul furnizeaza un context de observatie ce permite identificarea unor procese particulare. El este tratat ca un sistem integrat in care componentele functioneaza si rational si irational. Abordarea completa si structurala permite o mai buna intelegere a lor. Deseori, cazul ca element complex joaca un rol secundar, fiind 7un suport care evidentiaza mult mai clar diferitele elemente particulare. Utilizata in psihologia organizationala , dar nu numai , analiza de caz mai poate fi folosita atunci cand: suntem interesati sa determinam cum si de ce fenomenele se produc intr-o situatie; suntem interesati sa aflam cum se deruleaza un fenomen intr-un cadru real; este imposibil sa controlam o situatie sociala. Analiza de caz poate fi folosita pentru a analiza legaturile operationale existente intre fenomene ( incidenta de exemplu, adica frecventa aparitiei unui fenomen ). Ea permite analiza aspectelor globale si semnificative ale unor eevnimente de viata, in structuri sociale, procese organizatorice ( in resurse umane, in psihologia organizationala), in analiza schimbarilor aparute intr-un context social, sau in procese sociale in evolutie / involutie. Analiza de caz permite surprinderea unor relatii mai complexe, ce scapa anchetei si experimentului

( design-urilor de tip experimental). Rezultatele analizei de caz nu pot fi judecate folosind aceleasi criterii ca pentru studiile statistice. Aceste rezultate pot fi generalizate analitic, imbogatind o teorie , dar nu statistic. EX: Pierre Collerette ( 1995 ) a utilizat analiza de caz in studiul evolutiei unei intreprinderi pe parcursul a trei ani. Scopul era verificarea valorii explicative si predictive a unui model elaborat anterior ( presupune un timp mai lung de cercetare). Tipuri de analize de caz ( Strake): (1) analiza de caz intrinsec. (2) analiza de caz instrumental. (3) - analiza de caz multiplu. (1) Analiza de caz intrinsec este mai greu de utilizat. Se ocupa cu descrierea unui caz unic, a unei situatii care se produce foarte rar ( aclipse, cutremure, revolutii e.t.c.) Aceste evenimente sunt foarte bogate in informatii si presupun o analiza de profunzime a diferitelor aspecte, astfel incat sa putem preciza elementele semnificative si daca legaturile care apar intre aceste elemente determina aparitia unui fenomen social unic e.t.c. (2) Analiza de caz instrumental se ocupa de o situatie tipica pentru obiectivul fixat. Ea presupune un numar mare de amanunte. Este adecvata in situatiile care se doreste ilustrarea de fenomene sociale diferite, dar definite anterior, astfel incat sa asigure o sustinere concreta modelului teoretic propus. Un astfel de caz serveste drept situatie-exemplu in care se verifica capacitatea unei teorii de a explica fenomenele sociale la care se raporteaza. (3) Analiza de caz multiplu urmareste determinarea fenomenelor identice intr-un numar de situatiiSe compara situatiile respective pentru a extrage , stabili procese asemanatoare. Etapele analizei de caz: (A) Fixarea cadrului general consta in precizarea pozitiei teoretice asupra fenomenului studiat. (B) Culegerea, structurarea si ordonarea informatiilor culegem orice informatie pe care o consideram necesara atingerii obiectivului. Pe parcurs selectam doar pe cele corelate temei. Pentru a nu omite informatii dar trebuie evitata pastrarea unor informatii redundante, fiind bine sa lucram cu o matrice specifica studiului care presupune doua niveluri: obliga la analiza unei situatii( descierea cazului). Aceasta descriere trebuie sa surprinde evenimentul respectiv in evolutie. nivelul de abstractizare presupune analiza si explicarea relatiilor Dintre evenimente comune, conform regulilor analizei de continut prin teoretizare. Este necesar pentru a obtine informatii corecte sa se respecte situatia asa cum a fost ea traita de actorii sociali implicati. Exista trei conditii pentru obiectivitate: se apeleaza la triangulatie; alcatuirea unui fisier de date primare la care cercetatorul sa se poata intoarce de cate ori este nevoie ( teoretic, si alti cercetatori trebuie sa aiba acces la fisier); supunerea raportului de cercetare judecatii actorilor sociali implicati, care sa comenteze si sa faca observatii. (C) Analiza propriu-zisa include doua strategii:

1. strategia inductiva construirea unei teorii pornind de la fenomene asemanatoare observate in cadrul cazurilor studiate. 2. strategia deductiva compararea fenomenelor empirice cu cele presupuse prin enunturile teoretice pe care vrem sa le clarificam. METODA INCIDENTULUI CRITIC Este o metoda noua in psihologia organizationala, insa a fost adoptata si in alte domenii. Definitiile difera in functie de domeniul de utilizare. Din punctul de vedere al psihologiei organizationale, incidentul critic presupune (Flanagan, 1954) colectarea de evenimente desprinse prin observarea comportamentului uman in situatii care reclama rezolvarea de probleme practice. (Pitariu): Incidentul critic reprezinta orice actiune umana observabila suficient de completa pentru efectuarea de explicatii si predictii. Exista patru conditii: 1. activitatea umana observata sa fie distincta ( sa aiba limite bine definite); 2. situatia definita sa permita determinarea cauzelor si efectelor sale astfel incat sa se obtina semnificatiile respectivului eveniment;\ 3. descrierea clara a situatiei respective; 4.- incidentele relatate trebuie sa fie situatii extreme de comportament pozitiv sau negativ. Din punct de vedere a psihologiei sociale si al sociologiei aceasta metoda este o varianta a studiului de caz ( Muchelli).Ea presupune colectarea prin interviu a unor evenimente importante, esentiale ( situatii sau factori care au determinat un salt esential in bine sau in rau in evolutia individului). EX: alcoolismul ca precedand consumul de droguri. Tehnici specifice: (1) analogia formala; (2) analogia structurala si fenomenologica; (3) analiza jocurilor. (1) Analogia formala reprezinta operatia de generalizare a descrierilor fenomenologice a unor situatii . Ea presupune fixarea, determinarea elementelor esentiale ale unei situatii, din punctul de vedere al mai multor actori. Aceste elemente esentiale, asa cum par, pot fi sintetizate, reprezentand trairile comune tuturor membrilor grupului. Descrierea unor evenimente identice de mai multe persoane se bazeaza pe mecanisme de schematizare descrise de gestaltisti ( de aceea se numeste analiza formala ). EX: Levy le Boyer(1971) a demonstrat ca , din punct de vedere profesional, agricultorii, pescarii si minerii se raporteaza la acelasi model. Ei au urmatoarele trasaturi comune: contact direct cu natura ( pamant, mare, mina) si effort fizic pentru indeplinirea unor sarcini; posibilitatea de vizualizare directa a rezultatelor muncii ( recolta de orice fel); risc crescut de aparitie a unor catastrofe naturale care pot distruge eforturile de pana atunci ( inundatie, cutremur) Cele trei situatii de munca sunt analogice din punctul de vedere al acestor caracteristici, deci cele trei profesii au o forma comuna definita prin elementele de mai sus ( evident apar si parametrii care le particularizeaza, dar nu prezinta interes acesti parametrii). Le este asociata o traire colectiva ce are o semnificatie particulara, dar care depaseste elementele punctiforme care le diferentiaza.

Sensul comun = efortul constant de a atinge un scop palpabil ce poate deveni inutil prin interventia unor situatii necontrolate ce genereaza frustrare. Acest tip de analiza presupune aplicarea unui chestionar pe un esantion semnificativ care sa evidentieze asocierea evenimentelor determinate ca elemente ale formei si evenimentelor care pot distruge forma .9 incidente critice). APLICATII: Scala de evaluare cu ancore comportamentale ( Smith &Candle 1963) Reprezinta o tehnica noua de evaluare , fiind o scala de expectante comportamentale care ulterior a devenit o scala de evaluare cu ancore. Ea difera de alte scale: sub aspect constructiv; pentru ca se apeleaza la exemple de comportamente in locul unor adjective sau numere. Are la baza teoria lui Flanagan. Exemplele de comportament in baza carora se face evaluarea unui individ sunt exemple de performante sau de evenimente de munca etichetate ca fiind critice in determinarea unei performante bune / medii / slabe. Landy & Fronbo ( 1981-1983 ) : Ancorele sunt niste propozitii explicative care pot identifica cu precizie un nivel de perfoemanta. Aceste scale trebuie sa indeplineasca trei criterii importante: ? factorii de performanta trebuie sa fie definiti cu acuratete; ? ancorele sa descrie precis principalele categorii; ? dirijarea raspunsului evaluatorului prin instructiuni precise de operare cu scala. Etape de constructie a scalei ( minim 1 an): 1. Unui prim juriu ( 2,3 max 10 persoane) I se cere sa denumeasca in scris factorii si dimensiunile care permit evaluarea performantelor in domeniul respectiv. Se strang raspunsurile, se face o baza de date si se elimina raspunsurile redundante, repetitive, rezultand o lista curata ce se supune din nou judecatii expertilor. Ei trebuie sa defineasca aceste dimensiuni. Astfel, vom avea o lista de dimensiuni si definitiile lor. 2. Lista este evaluata de alti experti obligati sa construiasca exemple de comportamente care sa corespunda dimensiunilor si definitiilor date prima data. Aceste comportamente exemplu trebuie sa fie semnificative pentru trei nivele de performanta ( minim / mediu / maxim) mai multe niveluri implica o dificultate mai mare. Se face apoi o curatire a exemplelor ( se elimina suprapunerile, redundantele) 3. Se lucreaza cu un al treilea grup de experti, care primesc doua liste: una cu dimensiunile si definitiile; una cu comportamente. Daca prima lista este ordonata, atunci a doua nu trebuie sa respecte ordinea initiala. Expertii rebuie sa ataseze fiecarei dimensiuni si definitii comportamentale, exemplele corespunzatoare pe cele trei niveluri de performanta ( retroversiune). La final, comportamentele devin ancore, evenimente specifice cu valoare de incident pentru situatiile respective. 4. Refacem procedura de evaluare. Se foloseste un al patrulea grup de experti care trebuie sa noteze cu cifre 1 9 comportamentele respective ( rezulta o pondere a ancorelor) 5. Se efctueaza operatiile de determinare a fidelitatii scalei, a validitatii si dezirabilitatii. Mai multi evaluatori analizeaza o persoana bine cunoscuta (evaluare) si apoi se fac corelatiile statistice.

Bibliografie: Pitariu Managementul resurselor umane, Ed. All, 1994 (1996) CURSUL 16 ANALIZA FENOMENOLOGICA SI STRUCTURALA Se defineste ca un ansamblu de analize de caz distincte ( cazuri care descriu actiuni si situatii, adica studii de caz ) , care permite explicarea sensului actiunilor care au loc in situatii structural asemanatoare din punc de vedere al trairilor subiective ale actorilor. Tehnica consta in alcatuirea unei colectii de activitati ale unor subiecti, urmata de interpretarea globala a sensului actiunilor. ETAPE: ( 1 ) Alcatuirea unei colectii de cazuri. ( 2 ) Selectionarea cazurilor pe categorii analoge. ( 3 ) Descompunerea fiecarui caz in microsituatii analoge si evidente in fiecare din cazurile descrise. ( 4 ) Alcatuirea / structurarea unui tabel astfel incat microsituatiile sa apara pe coloane (pe verticala ) si fiecare caz cu elementele sale particulare pe orizontala. ( 5 ) Analiza coloanelor si concluzionarea asupra sensului. ( 6 ) Analiza ansamblului coloanelor si concluzionarea asupra conduitelor actorilor in situatia respectiva. Exemplu: Situatie Evolutie Efecte Momente de conflict 1 Mama sa dorea un baiat.In copilaria mica era impartita de doua familii. Tatal moare cand Avea 10 ani Esec scolar si reacTie de opozitie la Tatal vitreg. Interdictie de a iesi afara Si riscul sa piarda afectiunea materna in aceste conflicte. 2 Tatal moare. Dat in ingrijirea unor rude la tara. Dificultati de reinsertie in familie. Reactii de rebeliune. Enurexis nocturn. Mama si sora o ameninta cu internarea intr-un cen-

tru de plasament. 3 Al treilea copil din 8 Ai ynei familii, toti cu tati diferiti.Pana la 14 ani este servitoare intr-o casa, dupa care este plasata intrun centru de recuperare pana la 16 ani Furt. Se bate cu o colega. Abandon la propriului copil. Conflict cu soacra. 4 Ultimul dintr-o failie cu 13 copii. Creste in familie pana la o varsta dupa care intra in ingrijirea unuia din fratii mai mari. Alcoolic din adoles centa. Delirium tremence. Sotia ii reproseaza faptul ca nu lucreaza ceea ce este interpretat de subiect ca fiind un atac care conduce la riscul de a nu mai fi protejat Ex: CAZ 1: Nadine, 23 ani, unicul copil. Tatal sever, totdeauna bolnav.El moare cand fata avea 10 ani. Mama se recasatoreste dupa 2 ani. Intre12-13 ani locuieste la bunicii sai unde inregistreaza primul esec scolar ( la bacalaureat). Se intoarce la mama, sustine din nou examenul,reusind sa-l promoveze, dupa care se inscrie la Politehnica. In anul II, incepe sa aiba din nou esecuri. Analiza: Cuplul mama fata are o reactie de opunere fata de tatal vitreg. Fata isi doreste ca mama sa divorteze, utilizand tot felul de mijloace de intimidare ( somnifere, tentative de suicid ) Mama isi programeaza un divort. Conluzie: Santajul si tentativele de suicid ( ca efecte ) pot fi semnalate prin : abandon afectiv; opozitie constanta. TEHNICA ANALIZEI JOCURILOR Analiza jocurilor reprezinta fixarea si formalizarea ciclurilor repetitive de actiuni intre actorii sociali analizati. Forma bizara presupune explicitarea regulilor implicite care par a guverna aceste schimbari sistematice, care se finalizeaza prin obtinerea de avantaje si beneficii de catre actorii implicati. Psihologia sociala , prin analiza tranzactionala a demonstrat ca intre indivizi exista constante interactiuni, schimburi, care respecta scheme susceptibile de a fi clasificata si reproductibile in

relatii. Autorul acestei teorii si metode de terapie este Henri Berne (60). Aceste relatii par a fi cautate de indivizi, mai mult, par a provoca anumite contexte. Se incearca, astfel, impunerea unor comportamente care sa permita indivizilor sa suporte situatia si sa se simta utili in rolul pe care il au. Se poate numi un joc nu prin aspectul ludic ci pentru ca analiza unui ansamblu de schimburi evidentiaza un sistem de interactiuni care par a fi determinate de niste reguli si care par a fi repetitive. Jocul presupune o regula si se reia de fiecare data astfel ca sistemul de interactiuni poate fi considerat un joc. PSIHOLOGIA CROSS-CULTURALA ISTORIC: W. Wundt (1916) publica Volker Psychologie W.H.R. Rivers a organizat si condus o expeditie formata din antropologi pentru a strange date din Pacificul de Sud si Estul Indiei. Psihologia sociala acopera majoritatea cercetarilor cross-culturale Pana in anii 60 nu a existat un pattern sau un program coerent de cercetare care sa ghideze aceste incursiuni. Astfel, psihologul calatorea in zone exotice pe o perioada de cateva saptamani, mnaxim cateva luni, si testa cateva principii sau examina anumite teorii de interes. Intors acasa el scria un raport pe care il trimitea diferitelor publicatii. La sfarsitul anilor 60 se schimba radical imaginea cross-culturalitatii, incepand era moderna a psihologiei cross-culturale. Primul eveniment notabil a avut loc la Ibadan ( Universitatea din Nigeria) in anii 65, 66,unde au participat peste 100 de psihologi, discutandu-se diferitele perspective psihologice si s-au stabilit colaborari stiintifice viitoare. 1965 Journal Of Cross-Culturality John Dawson (1972) intalnirea inaugurala a Asociatiei Internationale a Psihologilor crossculturalisti la Universitatea din Hong Kong RATIUNEA DE A FI A PSIHOLOGIEI CROSS-CULTURALE. ? invatand despre alte culturi omul se pregateste pentru: o interactiune interculturala mai eficienta; explorarea si intelegerea altor culturi si grupuri etnice. ? Cole (1984) studiul lumii de dincolo de anumite granite ne furnizeaza raspunsuri la anumite intrebari precum: cine suntem; de unde venim; incotro ne indreptam. ? Berry si colab. (1997) - descriu fapte istorice cu prelungirile lor culturale si lingvistice Concluzie: Marea majoritate din ceea ce era cunoscut despre functionarea fiintelor umane venea dintr-un nuamr mare de cercetari si teorii care isi aveau originea in prima lume a psihologiei. PARADIGMA STANDARDULUI METODOLOGIC IN PSIHOLOGIA CROSS-CULTURALA

Berry (1992): Psihologia cross-culturala reprezinta studiul similaritatilor si diferentelor in functionarea individuala, in grupuri si in culturi etnice diferite, a relatiilor dintre variabilele psihologice si cele socioculturale, ecologice si biologice precum si schimbarile acestor variabile. Astfel, un protocol metodologic standard in psihologia cross-culturala trebuie sa cuprinda: transferul; testul; procedura de descoperire. Acest lucru implica: selectarea unor principii, teste sau modele psihologice care functioneaza optim in cultura originara; testarea a ceea ce a fost selectat in una sau mai multe culturi, pentru a vedea intre ce limite functioneaza acestea ( principiile, testele, modelele); descoperirea factorilor sau elementelor din alte culturi care nu exista in cultura originara in care conceptul psihologic a fost promovat; diferitele conditii experimentale sau variabile independente create sunt denumite culturi sau grupuri etnice sau sunt recunoscute ca fiind diferite de populatia altei culturi, a carei participare a fost centrul pachetului de informatii primite. Conform acestui standard, psihologia cross-culturala poate fi vazuta, nu ca un domeniu sau disciplina separata, ci ca o metoda speciala de investigare, care atrage dupa sine un set de circumstante metodologice unice. Cercetarile din domeniul psihologiei cross-culturale, desfasurate pana la mijlocul anilor 60 pot fi caracteizate ca extinderi de la culturi mult studiate ( cunoscute ) la cele foarte putin studiate ( necunoscute ). Incepand cu anii 60 , cateva alte paradigme au ghidat cercetarile cross-culturale: ? cercetari asupra realizarilor influentate de motivatie; ? teoria psihologiei diferentiale; ? cercetari asupra culturii subiective ( analiza diferitelor modalitati in care fiintele umane percep partea modificata a mediului; ? cercetarea modernismului si a efectelor sale asupra populatiilor care sunt in diferite stadii de ajustare la alte societati; ? cercetari asupra teoriilor dezvoltarii cognitive ( una din cele mai mari extensii ale unei teorii psihologice ) s.a.m.d. Paradigme: - definirile culturale ale Self-ului; - individualism colectivism; - valorile umane de baza; - valorile legate de munca; - stereotipurile legate de trasaturile sexuale. PSIHOLOGIA CULTURALA SI PSIHOLOGIA CROSS-CULTURALA Sunt doua discipline care se completeaza reciproc si care isi acopera una alteia mai multe slabiciuni, chiar daca tind sa se suprapuna. Psihologia culturala poate completa diferentele limitarilor descrierilor culturale care par sa fie o problema inerenta in psihologia cross-culturala.

Psihologia cross-culturala poate oferi o abordare metodologica mai consistenta in studiul culturii si comportamentului uman. BOESCH (1996) relatia dintre cele doua nu este de tipul una sau cealalalta; un studiu crosscultural ar trebui sa fie completat de o investigatie culturala. EMIC SI EPIC ( SPECIFIC SI UNIVERSAL IN STUDIUL CULTURILOR) Studiul lui Picke ? deosebirea dintre descrierea si explicarea realitatilor unui grup cultural oferite de cercetarile din exterior ( etic) si descrierea si explicarea propriilor realitati de catre grupul insusi ( emic). Etnostiinta ( noua etnografie) utilizeaza metoda analizei componentiale si are ca program epistemologic descoperirea metodelor de organizare a materialului cognitiv la nivelul diferitelor colectivitati culturale. Ea are ca corespondent in sociologie etnometodologia care are in vedere componente cognitiv-culturale unitare si stabile ale comunitatilor umane mai simple ( exotice). Ea foloseste procedee mai riguroase , inclusiv cantitative ( se asigura de replicabilitate si verificabilitate). Etnometodologia se ocupa cu descifrarea fenomenelor de viata cotidiana in societatile mai complexe ( societatea contemporana). Accentul se pune pe aspecte de psihologie sociala, pe reconstructia metodelor prin care omul se orienteaza in activitatea zilnica, descrie, explica si interpreteaza propria lume, subliniind caracterul dinamic al acestor constructii. Ea este fundamentata prin fenomenologie. Emicul = imaginea constiintei comune referitoare la multitudinea componentelor mediului fizic si social, vizeaza reprezentarile oamenilor despre realitatea imediata. Eticul = descrirerea si explicatia rezultate dimn abordarile sistematice. Etnometodologia nu studiaza imaginile actorilor cotidieni referindu-se la macrosocial, ci la spatiul lor de viata nemijlocit. Accesul constiintei comune la aspectele globale ale societatii in care traiesc oamenii ar fi probabil doar indirect, pe baza informatiei culese prin investigatii speciale.
METODOLOGIA CERCETRII PSIHOLOGICE I. Norme etice n cercetare; scurt istoric Decizia de a ntreprinde cercetari se bazeaza pe judecata psihologului legata de modul n care poate contribui cel mai bine la dezvoltarea stiintei psihologice. O conditie care trebuie respectata, avnd n vedere faptul ca participantii la cercetare sunt oameni sau animale, este aceea de a nu interveni agresiv n modul de viata uzual al subiectilor. Orice psiholog are obligatia sa nu traumatizeze si sa nu intervina n nici un mod negativ bunastarea participantilor la cercetare. Atunci cnd cercetarea are ca participanti subiecti umani, psihologul are obligatia de a verifica si evalua scopurile si obiectivele propuse prin prisma unui cod etic. Daca apare o disonanta ntre scopul cercetarii si cstigurile pe care ea le aduce pentru stiinta si morala, cercetatorul are obligatia sa o rezolve astfel ca drepturile participantilor la cercetare, n principal dreptul de a fi protejat, sa nu fie vatamat n nici un fel. Pentru ca, de cele mai multe ori, cercetarile se efectueaza n echipa, cel care coordoneaza echipa de lucru are obligatii si responsabilitati suplimentare: el este responsabil de comportamentul etic si moral al ntregii echipe.

Unul din principiile etice ale profesiei de psiholog l reprezinta comunicarea scopurilor cercetarii nainte de debutul ei, aceasta fiind o obligatie. Acest lucru este important deoarece astfel se obtine deschiderea subiectilor si se evita posibilitatea ca acestia sa aiba senzatia ca sunt manipulati. Informatiile asupra scopurilor cercetarii trebuie date n conformitate cu vrsta si nivelul cultural al participantilor la cercetare. Pe parcursul cercetarii, exista obligatia de a se respecta libertatea individului de a se retrage oricnd doreste din colaborare, aceasta pentru ca psihologul se situeaza oricum pe o pozitie superioara, care nu trebuie folosita. Cercetarile cu copii sau persoane cu tulburari de diverse feluri solicita proceduri speciale de comunicare si protectie. Este bine sa se faca un fel de antrenament, care sa aiba la baza informatii de la cei care lucreaza n mod obisnuit cu acele persoane. Dupa colectarea datelor, cercetatorul este obligat sa ofere informatii asupra lor, sa comunice rezultatul studiului, singura exceptie fiind cazul n care programul de cercetare presupune conditii de confidentialitate (de exemplu, o cercetare asupra relatiilor dintre minoritati). Un alt principiu se refera la cercetarile cu animale, unde cercetatorul are obligatia de a face un training special nainte. Coordonatorul proiectului este obligat sa asigure confortul si sa nu vatameze sanatatea participantilor la cercetare. Utilizarea procedeelor pe baza de durere sau stres este permisa doar daca alte proceduri nu pot fi folosite si scopul cercetarii prezinta interes stiintific si moral. Daca viata animalelor folosite pentru cercetare, aceasta trebuie sa se faca n cel mai rapid si mai putin dureros mod. (Info: M. Beniuc - Zoopsihologie). Concepte de baza n cercetarea stiintifica: paradigma, metodologie, metoda, tehnica. Paradigma reprezinta un set de propozitii care explica modul n care este perceputa realitatea, un set de informatii care descriu realitatea sau reprezinta o modalitate de ntelegere a ei. Paradigma ca explicatie generala asupra lumii poate fi cu tenta pozitivista (cantitativ-descriptiva) sau cu tenta comprehensiva (cantitativ-explicativa). De aici rezulta urmatoarea clasificare: - paradigme care stau la baza interpretarilor pozitiviste; - paradigme care stau la baza interpretarilor comprehensive; - paradigme pozitiviste care stau la baza teoriilor pozitiviste si neopozitiviste; - paradigme interpretative, care subsumeaza abordarile de tip fenomenologic, psihanalitic si comprehensiv; - paradigme critice, care se aplica n abordarile sociologice, feministe si marxiste. Metodologie Definitia 1: Metodologia este modelul de cercetare utilizat ntr-un studiu particular; include informatiile teoretice adiacente temei si metode pentru verificarea acesteia. n acest caz, fiecare cercetare are o metodologie distincta. Definitia 2: Metodologia n stiintele sociale are doua laturi: analiza critica a activitatii de cercetare si formularea unor propuneri pentru perfectionarea acestei activitati. Lazarsfeld (1969) formula o alta definitie, aratnd ca metodologia are sase obiective principale: delimitarea obiectului de studiu n cercetarile empirice, analiza conceptelor, analiza metodelor si tehnicilor de cercetare, analiza raportului dintre metodele si tehnicile utilizate, sistematizarea datelor obtinute n cercetarea empirica si formalizarea rationamentelor finale. Metoda este definita ca fiind modul de cercetare, sistemul de reguli si principii de cunoastere si transformare a realitatii obiective (S. Chelcea, 2001). Metodele reprezinta totalitatea instrumentelor folosite ntr-o cercetare pentru culegerea si prelucrarea datelor. Clasificarea metodelor se poate face dupa mai multe criterii:

1. Dupa criteriul temporal, se descriu metode transversale si metode longitudinale. Metodele transversale urmaresc descoperirea relatiilor dintre laturile, aspectele, fenomenele si procesele socio-umane la un anumit moment dat. n aceasta categorie se ncadreaza observatia, testele, ancheta (pe baza de chestionar si pe baza de interviu). Atentie! Testele nu permit predictia! Metodele longitudinale studiaza evolutia fenomenelor n timp; n aceasta categorie se ncadreaza studiul de caz, biografia, studiul panel etc. Aceste metode permit o oarecare predictie facuta cu prudenta si nu pe termen foarte ndelungat. 2. Dupa criteriul reactivitatii, adica al gradului de interventie al cercetatorului asupra obiectului de studiu, se disting: metode experimentale n care psihologul intervine provocnd producerea unor fenomene, metode cvasiexperimentale (ancheta, sondajul de opinie), n care psihologul nu intervine activ, dar este prezent, ceea ce poate duce la o modificare a raspunsurilor (aparitia asa-numitelor "raspunsuri dezirabile"); metode de observatie, n care psihologul nu este prezent fata n fata cu participantii (studiul documentelor sociale, observatia indirecta), situatie n care comportarea participantilor este absolut libera, spontana. 3. Dupa criteriul numarului de unitati sociale luate n studiu (numarul de subiecti), se disting: metode statistice, care presupun investigarea unui numar mare de subiecti (aproximativ 1000-1500, minimum 50): anchete socio-demografice, chestionare de opinie etc; si metode (analize) cazuistice, care presupun studiul integral al ctorva unitati sau fenomene (biografia, monografia, studiul de caz). Tehnica psihologica reprezinta un demers operational al abordarii. Ex: ancheta reprezinta o metoda, iar tehnica aleasa n cadrul acestei metode poate fi chestionarul sau interviul. Procedura se refera la modalitatea concreta de culegere a datelor: creion si hrtie, reportofon, camera video, etc. Scurt istoric Primele studii empirice din antichitate, apartinnd lui Socrate, Hipocrat, Thales, au fost preluate n secolul XIX, cnd a avut loc o adevarata explozie a cercetarilor sociale. Le Play investigheaza conditiile de munca n fabrici folosind monografia. Cresterea conflictelor sociale pe fondul cresterii industriale este unul din motivele care duc la dezvoltarea cercetarii stiintifice. Debuturile analizei de tip cantitativ se leaga de numele lui Auguste Comte, care, n 1948, descrie caracteristicile filosofiei pozitiviste si introduce n cercetare metodele; orientarea pozitivista si pastreaza dominatia pna n secolul XX. Comte propune ca metoda de cercetare experimentul. La sfrsitul anilor '50, pozitivismul este n plina nflorire; pentru a le contrabalansa, apar teoriile comprehensive care stau la baza abordarilor de tip calitativ. Teoriile comprehensive i au ca promotori pe Weber si Husserl si apar pe terenul 21121q1617v sociologiei de tip anglo-saxon. Metodologia de tip calitativ devine o concurenta serioasa a celei de tip cantitativ. n prezent, ntre cele doua abordari s-a produs o echilibrare, fiecare recunoscnd meritele celeilalte.

II. Modele de cercetare Succesul cercetarilor empirice asupra comportamentului uman individual sau de grup presupune luarea n considerare a trei principii metodologice. Dupa S. Chelcea (2001), aceste principii sunt: (1) principiul unitatii teoretic-empiric, (2) principiul unitatii ntelegere (comprehensiune) - explicatie, si (3) principiul unitatii cantitativcalitativ. Conform principiului unitatii teoretic-empiric, n cercetarea stiintifica cunostintele teoretice ghideaza activitatea empirica, activitatea de cercetare concreta; pe de alta parte, datele obtinute prin activitatea de cercetare confera valoare de adevar teoriilor. Principiul unitatii ntelegere-explicatie pune n discutie relatia dintre subiectul si obiectul cunoasterii stiintifice. Cu alte cuvinte, a ntelege de ce apare sau se desfasoara un anumit comportament nu este acelasi lucru cu

a-l explica. Putem ntelege intuitiv cauzele care duc la aparitia unor fenomene sociale, dar aceste acte de ntelegere nu garanteaza obiectivitatea concluziilor noastre. Explicarea unui fapt social presupune descrierea si definirea unor argumente concrete care sa justifice aparitia si dezvoltarea unor fenomene sociale. Asadar, explicatia stiintifica presupune o analiza de profunzime a comportamentului uman, si nu doar o simpla intuitie. Principiul unitatii cantitativ-calitativ impune utilizarea convergenta a metodelor statistice, specific cantitative, si a celor cazuistice, specific calitative. Din punct de vedere epistemologic, cercetarea cantitativa se supune paradigmei pozitiviste, conform careia evenimentele, faptele, informatiile care decurg din observatii si experimente pot fi analizate obiectiv. Pozitivismul admite ca exista o realitate exterioara subiectului, o conduita externa care reproduce ad integrum trairile sale psihice interne. Aceasta realitate externa (comportamentul uman) poate fi masurat de catre cercetatori ntr-un mod absolut obiectiv. Subiectivitatea inerenta poate fi eliminata prin concordanta observatiei: daca exista trei persoane care ajung la aceeasi concluzie despre caracteristicile unui comportament, eroarea de evaluare este nula. Cercetarile cantitative, prin caracteristicile metodelor pe care le utilizeaza si prin analiza matematicostatistica a datelor obtinute, conduc la adevaruri sau informatii care pot fi generalizate. Explicarea unui fenomen social trebuie sa se obtina pe calea unui experiment; construirea teoriilor urmeaza o cale bine definita, se utilizeaza concepte si proceduri formale cunoscute, astfel nct rezultatele sa poata fi verificate de alti cercetatori prin utilizarea aceleiasi metodologii. Demersul logic utilizat n cercetarile cantitative este deductia. Cercetarea calitativa se supune paradigmei comprehensive, conform careia psihicul uman nu este integral prezent n comportamentul manifest; aceasta perspectiva admite teza independentei ntre conduita de masurat si realitatea ei obiectiva. n plus, conform acestei paradigme, obiectivitatea cercetarii este o iluzie: masuram ce ni se ofera. Georges Devereaux (1980) preciza ca stiintele socio-umane trebuie sa tina cont si de persoana cercetata, de faptul ca trasaturile ei de personalitate pot influenta si chiar perturba rezultatele cercetarii. Pentru a ndrepta neajunsul capacitatii de a fi obiectiv, el propune validarea de semnificatie, specifica paradigmei comprehensive. Validarea de semnificatie se obtine printr-o analiza obiectiva si critica a datelor intermediare si finale ale unei cercetari de catre un grup de specialisti sau chiar de catre participantii la cercetare, considerati "persoane neutre" n raport cu cercetatorul. Rezultatele unei cercetari comprehensive nu pot fi generalizate si nici nu-si propun acest scop. Ele duc la o explicare de profunzime a unui segment de comportament. Modelul cercetarii stiintifice Un prim pas al cercetarilor empirice presupune doar schitarea unui model de cercetare. Aceasta schita presupune sa definim mai nti comportamentele pe care vrem sa le evaluam, sa precizam unde, cnd si cum putem masura aceste comportamente. De asemenea, ne vom gndi la modalitatile de prelucrare a informatiilor obtinute si la modurile de analiza a acestor rezultate. Modelul de cercetare difera n functie de natura si scopul acesteia si de metodele pe care vrem sa le utilizam. Orice cercetare obliga la cteva decizii: - ce tip de abordare este mai bun pentru situatia sociala pe care vrem sa o evaluam (cantitativ, calitativ sau mixt); - caracteristicile populatiei pe care urmeaza sa lucram: care sunt subiectii, cti sunt acestia; pentru o cercetare cantitativa stabilim numarul si caracteristicile subiectilor nainte de a debuta cercetarea; pentru o cercetare calitativa, numarul subiectilor nu este ferm stabilit de la nceput, avem doar o tinta, un numar aproximativ; - o alta decizie tine de metodele utilizate; - se stabileste echipa de cercetare: numarul de specialisti, specialitatea lor, daca se vor folosi operatori sau nu;

- se obtine acceptul unei institutii si a participantilor. Berger (1989) stabilea scopurile unui model de cercetare: 1. Sa ofere un ghid care sa dirijeze activitatile prin reducerea la maxim a posibilelor pierderi financiare si de timp. 2. Sa asigure ordinea activitatilor, a operatiilor, astfel nct nici un scop urmarit sa nu fie omis sau sa fie urmarit ntr-un moment nepotrivit. 3. Sa previna distorsiunile de informatie si erorile de lucru. Modelul unui ciclu de cercetare, dupa Beaugrand (1993) presupune cinci pasi: (1) enuntarea problemei de cercetare; (2) formularea planului de cercetare; (3) culegerea de informatii; (4) analiza si interpretarea informatiilor culese; (5) reformularea enunturilor teoretice initiale n functie de rezultatele obtinute la sfrsitul activitatii. 1. Enuntarea problemei de cercetare n general, o problema apare ca urmare a unui gol de informatie. Aceasta lipsa de informatie este primul pas n formularea temei, a problemei de care ne vom ocupa. Precizarea clara a obiectivelor cercetarii se face nsa doar ca urmare a unei activitati de documentare. Activitatea de documentare precizeaza ce studii si informatii mai exista despre tema respectiva. De asemenea, tot prin documentare ne putem fixa modalitatile de abordare a problemei, metodele etc. n aceasta etapa, observatia nestructurata (de tip calitativ) ne poate fi de folos, pentru ca permite obtinerea unui inventar complet a tuturor posibilitatilor sub forma de ntrebari. La finalul acestei etape se pot formula ipotezele de cercetare, si anume ipotezele teoretice. 2. Formularea planului de cercetare Presupune traducerea ipotezelor teoretice n ipoteze empirice, fixarea locului cercetarii si a grupului de cercetat, alegerea metodelor, verificarea oportunitatii utilizarii acestora si operationalizarea conceptelor. n cercetarea de tip cantitativ, aceasta operationalizare este absolut necesara, deoarece ea permite definirea cu acuratete a variabilelor utilizate. Exemplu de operationalizare: conceptul de "responsabilitate" include urmatoarele trasaturi: stabilitate n actiune, constanta comportamentala, fidelitate, capacitate de concentrare. Operationalizarea a fost definita (1962) ca fiind o reteta care presupune trei pasi: - selectia indicatorilor; - cuantificarea variabilelor (stabilirea valorilor pe care le pot lua indicatorii); - identificarea unui continuum numeric al valorii variabilelor (ex: fidelitatea poate lua valori de la 1 la X). Reguli ale operationalizarii conceptelor: a) Regula relevantei empirice: indicatorii trebuie sa reflecte exact conceptul pe care l masoara; b) Regula adecvarii empirice: indicatorii trebuie sa aiba capacitatea de a masura toate fetele conceptului; c) Regula cuantificarii: valorile numerice utilizate n cuantificarea indicatorilor si variabilelor trebuie sa aiba capacitatea de a respecta constant aceleasi proceduri. Caile de selectie a indicatorilor: studii exploratorii, analiza definitiilor, apelul la propria experienta. n cercetarea calitativa, operationalizarea este considerata neadecvata. Lamneck (1988) explica de ce operationalizarea este inoperanta n cercetarea calitativa: - nu asigura relatia abstract-concret, ci este o relatie abstracta, deoarece un concept este transcris prin alt concept;

- este incompleta, deoarece nu poate acoperi toate aspectele conceptului relativ, care este n perpetua revolutie; - este subiectiva: determinarea indicatorilor este dependenta de ceea ce ntelege cercetatorul; astfel se explica de ce pentru acelasi concept exista mai multe definitii. Lamneck vorbeste si despre cuantificarea variabilelor: stabilirea unor echivalente nu ntotdeauna conforma cu realitatea. El concluzioneaza ca operationalizarea este o pierdere de timp, pentru ca presupune definirea conceptului nainte de a debuta cercetarea, si astfel vom fi obligati sa urmam ceea ce am stabilit dinainte. 3. Culegerea de informatii se face prin diferite metode, cantitative sau calitative, si utiliznd diverse tipuri de design. 4. Analiza si interpretarea informatiilor culese conduce la generalizari empirice. Analiza si interpretarea informatiilor se poate face la diferite nivele: - comparatie de medii sau procente, utiliznd testul t Student; - comparare de abateri; - teste statistice. n cazul prelucrarii cu ajutorul inferentelor, corelatiei, a regresiei, se poate afirma: "Rezultatele obtinute ilustreaza efecte sistematice si nu sunt obtinute la ntmplare"; aceasta afirmatie este permisa numai n cazul utilizarii acestor prelucrari statistice superioare. Interpretarea reprezinta confruntarea relatiilor dintre variabile, relatii presupuse prin ipoteza. n unele cazuri, ipoteza poate fi o simpla descriere de regularitati, iar din punct de vedere al calculului statistic, o simpla comparare de medie sau procente; alteori ipoteza presupune o inferenta, explicarea cauzala a unor fenomene, iar rezultatele sunt obtinute n urma unui studiu corelational sau de regresie. Interpretarea obliga la confruntarea rezultatelor cu ipoteza initiala. 5. Reformularea enunturilor teoretice initiale se face evalund ntregul studiu; se stabileste n ce masura metodele alese au corespuns ipotezei, care au fost sursele de eroare si n ce domeniu pot fi generalizate rezultatele obtinute. Fiind etapa n care se pot propune revizuiri teoretice ale unor modele existente, ea presupune ncorporarea datelor de cercetare n teoriile existente, anularea informatiilor neconcludente (gresite) si formularea unor noi probleme de cercetare (noi ipoteze). n sfrsit, dupa toate aceste etape mai urmeaza si etapa de publicare a rezultatelor obtinute, care ncheie un ciclu de cercetare si care presupune o expunere la judecata comunitatii stiintifice, judecata care se aplica att cercetatorului, ct si institutiei la care este afiliat. Acest ciclu de cercetare este specific cercetarii cantitative. n cazul cercetarii calitative exista unele diferente. Sarankatos (1994) propune aceasta comparatie, spunnd: daca prima etapa, n cazul unei abordari cantitative, presupune specificarea unui obiectiv, formularea unei ipoteze, operationalizarea conceptelor, n cercetarea calitativa aceasta etapa obliga la formularea unor obiective mai generale, mai putin structurate; ipotezele se pot formula si pe parcursul cercetarii, iar operationalizarea conceptelor este un proces care nu si are rostul n acest caz. Alte diferente ntre cercetarea cantitativa si cea calitativa: - daca n cercetarea cantitativa design-ul este planificat cu multa acuratete de la debut, ea presupunnd si o selectie judicioasa a loturilor de subiecti si precizarea metodelor de colectare a datelor si tipul de prelucrare, n cercetarea calitativa design-ul este cunoscut, dar nu restrictiv; pasii nu sunt fixati n ordine absolut riguroasa.

- exista criterii de selectie a subiectilor, dar criteriul de reprezentativitate statistica nu-si are locul n cercetarea calitativa; - culegerea datelor: daca ntr-o abordare cantitativa putem utiliza operatori, ntr-o analiza calitativa acest lucru nu este permis si obligatoriu cercetatorul preia informatia; - analiza datelor: n cercetarea calitativa, aceasta nu este o etapa separata; ea se efectueaza pe parcurs, pe masura aparitiei de noi informatii, se apreciaza daca ele sunt utile sau nu obiectivului fixat; - interpretarea datelor se face prin generalizare inductiva (n studiul cantitativ) si prin generalizare analitica (n studiile calitative). III. Formularea ipotezelor Ipotezele sunt specifice cercetarilor cantitative; formularea lor se face dupa ce au fost definite scopurile cercetarii si conceptele cu care vom lucra. Exista o serie de motive pentru care ipotezele sunt necesare: (1) necesitatea determinarii si delimitarii domeniului de cercetare, si (2) o ipoteza ghideaza colectarea datelor, analiza si interpretarea lor. n cele mai multe cazuri, ipotezele se refera la verificarea unor relatii care se stabilesc ntre doua variabile, ceea ce ne permite sa spunem ca ipoteza respectiva contine o posibila solutie la problema aflata n studiu. Kerlinger (1964) definea ipoteza ca fiind un enunt conjunctural despre relatia dintre doua sau mai multe variabile. Legatura dintre variabile propusa prin ipoteze este o relatie posibila, nu una certa; ipoteza este deci o explicatie plauzibila care urmeaza a fi verificata n cercetare prin datele care se obtin. n stiintele sociale, ipoteza este reflectarea ntr-o forma specifica a realitatii obiective, un enunt cu caracteristici de probabilitate despre sensul, interconditionarea si cauzalitatea evenimentelor si comportamentelor umane. Caplaw (1970) ofera doua definitii ale termenului de ipoteza: 1. Ipoteza este enuntul unei relatii cauzale ntr-o forma care permite verificarea ei empirica. 2. Ipoteza este o tentativa de explicatie la o problema de cercetare. Ipotezele trebuie sa fie testabile, specifice si precise, sa contina formulari clare, sa numeasca variabile si sa descrie relatiile care se stabilesc ntre ele. Potrivit lui S. Chelcea (2001), ipotezele trebuie sa ndeplineasca 10 conditii pentru a fi valide: generalitatea, complexitatea, specificitatea, determinarea, falsificabilitatea, testabilitatea, predictivitatea, comunicabilitatea, reproductibilitatea si utilitatea. 1. Generalitatea se refera la faptul ca o ipoteza trebuie formulata astfel nct relatiile dintre variabile sa fie adevarate indiferent de conditiile spatio-temporale. 2. Complexitatea se refera la numarul de variabile care sunt cuprinse ntr-o ipoteza. Ipotezele de nivel 1 au doar doua variabile corelate, ipotezele de nivel 2 au trei variabile corelate; se poate merge pna la ipoteze de nivel 3, cu patru variabile corelate. 3. Specificitatea priveste numarul de valori pe care le pot lua variabilele respective, valorile putnd fi extremizate (prezent-absent) sau pe un continuum ntre extreme. 4. Determinarea priveste obiectivitatea ipotezei respective, n sensul ca nu putem enunta o relatie ntre doua variabile dintre care una este imposibil de evaluat. 5. Falsificabilitatea priveste formularea enuntului ipotetic n aceasta privinta vorbim despre ipotezele de tipul "si da, si nu".

6. Testabilitatea se refera la conditiile de verificare a ipotezei, n sensul ca, cu ct o ipoteza este mai concreta, cu att ea poate fi verificata mai usor. 7. Predictivitatea se refera la faptul ca o ipoteza are functia de a descrie si explica anticipativ procesele, relatiile, evenimentele psihice. 8. Comunicabilitatea priveste formularea enuntului: enuntul unei ipoteze trebuie sa ndeplineasca conditii de inteligibilitate, astfel ca ea sa fie decodificata identic att de cel ce o formuleaza, ct si de cel ce o citeste. 9. Reproductibilitatea se refera la posibilitatea de a repeta un demers de cercetare, adica posibilitatea de re-validare a ipotezei de catre alti cercetatori. 10. Utilitatea se refera la faptul ca o ipoteza, prin confruntarea cu realitatea, poate fi total validata, partial validata sau invalidata. Infirmarea unei ipoteze nu nseamna neaparat ca acea ipoteza este eronata. Etapele formularii ipotezelor Sunt definite trei etape (dupa Charboneau): (1) formularea ipotezelor generale; (2) formularea ipotezelor de cercetare si (3) formularea ipotezelor statistice. Aceste etape corespund celor trei tipuri de ipoteze definite n cercetare: ipotezele generale, de cercetare si statistice. 1. Formularea ipotezelor generale. Se pot formula una-doua ipoteze cu grad de generalitate mare. Ele pot fi privite ca niste ipoteze de lucru, niste formulari preliminare ale scopurilor cercetarii. Ipotezele de lucru sunt admise atunci cnd nu exista suficiente informatii pentru o formulare clara si precisa. Ipotezele generale ghideaza demersul de documentare si permite alegerea unor scopuri, a unor tinte. Exemplu: Profesorul A. Bandura (1963) a efectuat o cercetare avnd la baza o teorie referitoare la agresivitate, si anume ca perceperea unor comportamente determina un proces de achizitie, de nvatare a lor. Astfel, el si-a propus sa cerceteze daca se poate vorbi despre adaptarea unui comportament agresiv ca urmare a perceperii lui. Cercetarile initiale s-au bazat pe ipoteza generala conform careia faptul de a imagina sau percepe un comportament agresiv executat de o alta persoana reduce autocontrolul, determinnd aparitia unor comportamente agresive. El a enuntat o a doua ipoteza generala, de lucru: Reactia la imaginea unui act agresiv determina mai degraba o crestere a agresivitatii dect o scadere a ei. Cercetarea a presupus trei grupuri de subiecti copii. Fiecare grup a fost supus unui stimul agresiv diferit: primul grup a vizionat un film foarte agresiv cu personaje oameni; al doilea grup a vizionat o piesa de teatru cu un grad ridicat de agresivitate, iar al treilea grup a vizionat un film de desen animat cu continut agresiv. S-a considerat ca astfel subiectii sunt supusi la frustrare. S-a constatat ca grupul al doilea a manifestat cea mai accentuata crestere a agresivitatii, urmat de primul grup si apoi de al treilea. S-a masurat ulterior, comparativ, agresivitatea la baieti si la fete, precum si tipul de agresivitate (imitativa sau non-imitativa). Rezultatele au aratat ca exista o influenta ntre vizionarea unor materiale cu continut agresiv si comportamentul agresiv ulterior, influenta depinznd de gradul de realism al materialului prezentat (teatru - film - desen animat). Din punctul de vedere al efectului pe sexe, s-a constatat o agresivitate n oglinda ( fetele imitau comportamentul agresiv feminin vazut n material, iar baietii imitau comportamentul masculin). Paranteza: Se impune o diferentiere ntre ipotezele teoretice si cele generale: ipotezele teoretice propun interpretari generice ale faptelor si fenomenelor, au un grad mai mare de generalitate dect cele generale, sunt indirect testabile si sustin salturile semnificative ale gndirii, sau "revolutiile stiintifice". 2. Formularea ipotezelor de cercetare Optiunea pentru o strategie de verificare a enuntului general obliga la formularea unor ipoteze cu un grad mai mare de concretete - ipotezele de cercetare. Ipoteza de cercetare este mult mai concreta si respecta regulile logicii formale; de asemenea, ea precizeaza activitatile care se vor efectua n cadrul cercetarii.

Revenind la exemplul cercetarii ntreprinse de profesorul Bandura, n acest caz ipoteza de cercetare a fost: "Confruntati cu un model agresiv, copiii vor dezvolta ulterior mai multe comportamente agresive, comparativ cu cei care nu au fost confruntati cu un asemenea model." Bandura a mai formulat si o serie de ipoteze referitoare la dezvoltarea unor comportamente agresive generate de imagini de film si imagini de desen animat. Pentru a fi corecte, ipotezele de cercetare trebuie sa fie: operationale, riguroase, sa presupuna un grad de originalitate si sa fie verificabile. Caracterul operational presupune ca ipotezele trebuie sa precizeze activitatile sau operatiile concrete care trebuie efectuate pentru a vedea daca evenimentele psihice presupuse au lor. n cercetarea lui Bandura, modelul de imitat ia forma comportamentelor reale. Ipotezele sunt operationale pentru ca descriu actiunile care declanseaza un comportament. Caracterul riguros presupune cerinta de a nu te hazarda prin ipoteza sa precizezi clar, cantitativ gradul de aparitie al unei variabile. Bandura nu precizeaza daca comportamentele caracterizate ca fiind imitative ale agresivitatii imaginilor sunt de trei ori mai puternice dect cele caracterizate ca fiind non-imitative. Originalitatea presupune ca informatiile propuse de o ipoteza trebuie sa fie o achizitie originala, dar valida pentru stiinta. Bandura a vrut sa mbogateasca teoria nvatarii prin imitatie si sa puna n discutie teoria catharsis-ului. Caracterul verificabil presupune ca un enunt trebuie sa fie confirmat ntr-o oarecare masura de catre datele de cercetare. 3. Formularea ipotezelor statistice Pentru a formula aceste ipoteze, mai nti decidem care criteriu l folosim pentru a stabili gradul de valabilitate al unei ipoteze de cercetare. Daca Bandura ar fi presupus ca o imagine violenta va declansa la toti copii participanti la experiment comportamente agresive de acelasi tip, aceasta ar fi fost o greseala. El nsa nu face precizarea "la toti copiii", astfel ca ipoteza este corecta, pentru ca reactia copiilor la stimuli a fost diferita. La majoritatea copiilor s-a nregistrat o scadere a controlului, dar au fost si cazuri cnd aceasta nu s-a ntmplat. Prin ipoteza statistica se stabilesc masuri cantitative ale comportamentelor de masurat. Aceste evaluari cantitative permit cuantificarea reactiilor comportamentale si stabilirea relatiilor ntre stimul si reactie. De asemenea, ele ne permit si sa aflam daca evaluarile facute corespund unor realitati si sunt tipice. Concluzie: Pe parcursul unei cercetari, ipotezele obtin un grad de precizie tot mai mare pe masura ce studiul se desfasoara. Ipotezele de cercetare sunt o concretizare a ipotezelor generale, iar ipotezele statistice stabilesc daca ipotezele de cercetare fixate apriori sunt verificate de rezultatele cercetarii. Etapele de formulare a ipotezelor nu sunt concomitente temporal cu etapele studiului. Studiul debuteaza atunci cnd ipotezele de cercetare sunt fixate. Putem apela la un studiu preliminar, pentru a fixa aceste ipoteze de cercetare. Ipotezele statistice se leaga de faza a treia a derularii unui studiu, cea de analiza statistica, si sunt active doar n aceasta faza. IV. Tipuri de cercetari Exista diverse clasificari ale cercetarilor psihologice, dupa mai multe criterii. n functie de scop, se deosebesc: cercetari descriptive, cercetari predictive si cercetari explicative. Cercetarile descriptive. Scopul lor este surprinderea sau descrierea evolutiei unor evenimente, comportamente etc., definirea si clasificarea evenimentelor cercetate si a relatiilor dintre ele. n cercetarile descriptive se utilizeaza de obicei abordarea nomotetica. Acest tip de abordare, corect utilizata, este optim n domeniul psihologiei sociale si al sociologiei, pentru ca scopul unor asemenea studii este surprinderea caracteristicilor comune ale unui grup sau populatie, caracteristici comune care pot fi considerate "performante medii" si sunt tipice grupului respectiv. Se lucreaza cu grupuri mari de subiecti; ca metode, se utilizeaza studiile corelationale (teste) si ancheta (chestionar, interviu).

n cazul studiilor psihologice n care urmarim performantele individuale, unicitatea persoanei, a unor comportamente psihice, ne nscriem ntr-o abordare de tip idiografic, care permite descrierea caracteristicilor particulare (individualizate) ale unei persoane. n acest caz, esantionul poate fi limitat la 30 persoane, iar ca metoda se utilizeaza studiul de caz, biografia, metodele calitative. Cercetarile predictive au ca scop stabilirea modalitatilor n care vor evolua diferite evenimente. n acest tip de cercetari se apeleaza, de obicei, la studii corelationale. Vom avea cel putin doua siruri de performante (sau variabile) si, utiliznd valorile unei performante (sau variabile), dorim sa facem predictii asupra evolutiei unei alte performante (variabile) sau a mai multora. Ajungem sa obtinem sirul de variabile si stabilim corelatia atunci cnd evaluam cu metode diferite acelasi eveniment psihic, sau cu aceeasi metoda doua evenimente psihice care au legatura ntre ele. Pentru acest tip de cercetari nu este necesar grupul de control. Putem evalua din punct de vedere calitativ relatiile dintre doua variabile n functie de nivelul si tipul relatiei sau relatiilor care se stabileste ntre cele doua variabile. Nivelul de variatie arata ct de strnse sunt legaturile dintre variabile (pragul de semnificatie al unei corelatii), iar tipul variatiei indica directia n care se stabileste legatura respectiva (pozitiv sau negativ). Important: Corelatia dintre doua evenimente, indiferent ct de strnsa si indiferent de directia ei, nu nseamna o relatie de determinare, ci o evolutie concomitenta. O concluzie este semnificativa daca valoarea pragului de semnificatie este mai mica de 0,05; daca este egala cu 0,05, avem de a face cu o corelatie mediu semnificativa. Instrumentele cel mai frecvent utilizate n studiile corelationale sunt testul, ancheta (chestionar, interviu); ambele ofera informatii diagnostice (aplicabile la momentul prezent), nu prognostice. Cercetarile explicative au ca scop determinarea cauzelor unui eveniment sau explicarea unei evolutii. n acest caz se foloseste metoda experimentala. pentru a se explica o cauzalitate, este necesar sa se respecte trei conditii: - sa existe o corelatie ntre cele doua evenimente urmarite; - sa existe o relatie temporala si cauzala; - sa se elimine, pe ct posibil, cauzele alternative. De exemplu, pornind de la premisa ca un comportament educational agresiv va declansa un raspuns agresiv, modelam un experiment folosind un grup de cadre didactice cu comportament agresiv, urmarind efectele asupra grupului experimental de elevei sau studenti. n aceste cazuri este necesar si un grup experimental. Observatia Observatia este o metoda tipic descriptiva, care presupune accesul direct la obiectul cercetat si se foloseste n combinatie cu alte metode: anamneza, studiul de caz, biografia, interviul, studiul documentelor. Observatia presupune derularea unor evenimente si prezenta unui observator care sa poata lua cunostinta de ele. Prin observatie nu se obtin informatii asupra cauzelor sau consecintelor unor fenomene sociale; de aici decurge faptul ca observatia nu poate fi folosita n orice conditii. Exista diferite clasificari ale acestei metode; pentru moment diferentiem ntre observatia nestiintifica si cea stiintifica. Observatia nestiintifica este o observatie ntmplatoare, fara scop si fara un plan (grila) care sa permita nregistrarea unor reactii. Observatia stiintifica este cea n care exista un scop anterior fixat si o grila sau fisa de nregistrare a fenomenelor, mai mult sau mai putin elaborata. Observatia stiintifica poate fi de doua tipuri: cu interventia cercetatorului si fara interventia cercetatorului. Cercetarile n care se utilizeaza observatia fara interventia cercetatorului sunt specifice abordarilor cantitative si putem considera ca sunt naturale (reactiile subiectului nu sunt influentate de prezenta psihologului), neparticipative, structurate n masura n care exista o grila de observatie. Aceasta consta n pre-existenta unor evenimente, comportamente pe care cercetatorul le asteapta si pe care le va urmari.

Observatia stiintifica cu interventia cercetatorului este specifica abordarilor calitative, este participativa, observatorul fiind integrat n grupul de observat, de obicei nestructurata (grila de observatie nu este stabilita dinainte n amanunt, ci se precizeaza doar o serie de obiective; informatia se sistematizeaza pe masura ce se aduna), activa n masura n care cercetatorul, fiind integrat n grup, participa la activitatile desfasurate de acesta. Exista o serie de avantaje ale observatiei cu interventia cercetatorului: - permite masurarea limitelor unor comportamente prin manipularea unor evenimente declansatoare; - se pot declansa prin manipulare comportamente greu de surprins n situatii normale; - se pot compara efectele generate de diverse proceduri de manipulare. Observatia neparticipativa (cantitativa): Etape I. Ca n orice cercetare, primul pas l constituie stabilirea temei si a conditiilor de lucru. Fiind o abordare cantitativa, topica este riguros fixata, astfel nct sunt precizate de la nceput toate elementele care urmeaza a fi observate. Se definesc evenimentele, categoriile, clasele (constnd n comportamente) care prezinta interes pentru studiu, de obicei n urma unor discutii cu experti. Este de dorit sa se apeleze la persoane neutre si cu experienta n domeniu. II. n aceasta etapa, predominant organizationala, este necesar sa se stabileasca att esantionul, ct si grupul de lucru. De asemenea, se obtin toate aprobarile necesare pentru a desfasura o asemenea cercetare. Selectia esantionului presupune apelul la proceduri clasice de esantionare. n ce priveste observatorii, ei trebuie sa aiba o serie de calitati: - un anumit nivel intelectual; - un anumit nivel cultural; - experienta n domeniu; - informatii multiple asupra temei de cercetare; - flexibilitate si capacitate de adaptare; - abilitate n colaborare si comunicare; - capacitatea de a urmari unitatile de observatie (comportamentele) fixate (observatorul nu trebuie sa se lase "furat" de fapte colaterale celor fixate, indiferent ct de interesante ar fi ele). Coordonatorul grupului de lucru apeleaza la un antrenament cu cei care participa la cercetare, pentru a fi sigur ca scopurile fixate sunt ntelese. n acest antrenament sunt explicate caracteristicile populatiei, se descriu posibilele evenimente colaterale care pot aparea, caracteristicile unitatilor de observare, se ofera solutii la posibilele conflicte care pot aparea, se enumera posibilele situatii care genereaza distorsiunea comportamentelor urmarite (a unitatilor de observare), se fac exercitii de atentie distributiva si, n masura n care se poate, exercitii pentru cresterea capacitatii de adaptare si a flexibilitatii observatorilor. III. Colectarea datelor presupune stabilirea unei grile sau fise de observatie. n functie de tipul de grila, exista mai multe modalitati de colectare a datelor: - nregistrarea narativa presupune reproducerea ct mai completa a evenimentelor urmarite; pentru aceasta se utilizeaza videocamera, reportofonul sau, n lipsa lor, un grup de observatori n locul unui singur observator. - scalele de evaluare pot fi: - nominale - ne vom raporta la anumite categorii ale stimulului care trebuie masurate; - scale de tip check-list;

- scale ordinale, n care se acorda valori diferitelor evenimente care apar n cazul unitatilor de observatie si se marcheaza valorile care difera fata de cea stabilita drept reper; - scale de interval, n care se precizeaza si diferentele dintre doua evenimente. IV. Analiza datelor si redactarea raportului de cercetare Analiza datelor este de tip statistic. Raportul respecta anumite standarde ale comunitatii stiintifice; exista posibilitatea de a nu respecta aceste standarde, daca studiul este comandat si platit de cineva care doreste o alta modalitate de prezentare a datelor. Krger (1987) enumera o serie de avantaje ale observatiei: - este o procedura putin complicata si ieftina; - permite obtinerea de informatii atunci cnd respondentii nu sunt capabili sa le ofere (cazul copiilor, al persoanelor care nu vorbesc etc.); - studiaza evenimentele asa cum sunt ele n realitate; - ofera informatii directe, neprelucrate, neinterpretate, n sensul ca datele obtinute nu pot fi banuite de a avea un indice de dezirabilitate sociala, cum sunt cele obtinute prin chestionar, interviu etc. - permite colectarea de informatii multiple, chiar daca uneori ele sunt greu de prelucrat. Limite ale observatiei: - nu poate fi utilizata atunci cnd scopul este studiul comportamentelor grupurilor mari; - nu poate oferi informatii despre trecut, viitor sau evenimente neasteptate; - este inadecvata pentru determinarea unor fenomene concrete cum ar fi violenta n familie; - datele obtinute pot fi influentate de subiectivitatea observatorului; - un observator nepregatit poate oferi informatii neconsistente, neimportante sau poate sa induca comportamente celor observati. Prevenirea acestor neajunsuri se poate face printr-un design bine stabilit, prin selectia observatorilor si a asistentilor pe criterii bine stabilite si prin antrenament. Observatia participativa (de tip calitativ) Este folosita atunci cnd dorim informatii multiple si complete asupra unei comunitati. Este frecvent utilizata n studiile de antropologie si etnografie. Observatia participativa presupune o serie de tehnici cu ajutorul carora se stabileste ntre cercetatori si grupul de cercetat o relatie stiintifica n care se conjuga principiile unei anchete intensive cu principiile unei activitati de observatie. Aceasta forma de observatie presupune o relatie directa si de durata cu subiectii cercetarii si, spre deosebire de observatia neparticipativa, presupune comunicarea directa dintre observatori si observati, ceea ce nseamna eforturi pentru a nvata sistemul de comunicare al grupului de cercetat. Respectnd aceasta conditie se evita o serie de capcane si de informatii superficiale. Un aspect important este faptul ca participnd direct la activitatea grupului, implicarea cercetatorului poate fi foarte mare, astfel nct informatiile culese sa nu mai fie obiective. Obiectivitatea este unul din telurile constant prezente n gndul unui cercetator care apeleaza la aceasta metoda. Ea este necesara si atunci cnd se alcatuieste raportul de cercetare; pentru aceasta este necesar ca, n perioada culegerii de date, sa se faca apel la o serie de tehnici de nregistrare a informatiilor (prin jurnal de teren, fise descriptive, inventare), care trebuie sa ndeplineasca conditia obiectivitatii, iar la ntocmirea raportului datele trebuie preluate exact cum apar ele n aceste jurnale sau fise.

Scurt istoric Observatia participativa a fost utilizata pentru prima data de catre R. Malinovski ntr-un studiu asupra caracteristicilor populatiei din coloniile franceze. Apoi a fost preluata si dezvoltata de scoala de sociologie de la Chicago. Aportul acestei scoli consta, ntre altele, din clasificarea tipurilor de observatori dintr-o cercetare de tip participativ (comprehensiv): - observatorul periferic, care se pozitioneaza marginal fata de grup, deoarece considera ca o implicare prea puternica n activitatea comunitatii ar duce la distorsionarea informatiilor obtinute; - observatorul participant activ, care considera ca, pentru a obtine informatii pertinente, este necesar sa se implice puternic, astfel nct sa se situeze pe o pozitie importanta n acea comunitate; - observatorul complet, care preia valorile comunitatii de observat, astfel ca ajunge sa poata practica autoobservatia ca sursa de informatii asupra comportamentului grupului respectiv.

Tipuri si metode de cercetare n cercetarile socio-umane, termenul metoda are diferite acceptiuni. Uneori are un nteles mai larg (metoda statistica, dialectica etc.), alteori are un sens mai restrns (observatie, ancheta etc). Clasificarea metodelor de cercetare se face n functie de diverse criterii: (1) criteriul temporal, (2) criteriul de reactivitate, (3) caracteristicile intrinseci ale metodei, (4) locul si rolul ocupat n procesul cercetarii, (5) scopurile cercetarii. (1) n functie de criteriul temporal, se disting: - Cercetari transversale, care determina relatiile dintre laturile sau aspectele unui fenomen psihic la un moment dat. (Exemplu: responsabilitatea la studentii din anul I psihologie.) Metode utilizate: observatia, ancheta, testul. - Cercetari orizontale pe esantioane succesive independente, n care se masoara aceeasi caracteristica psihica n ctiva ani succesivi. (Exemplu: responsabilitatea la studentii din anul I psihologie, n anii scolari 19951996, 1997-1998, 1999-2000, 2001-2002.) Metode utilizate: observatia, ancheta, testul. - Studiile longitudinale, care presupun masurarea evolutiei fenomenelor n timp, de obicei pe termen de 10 ani sau, mai rar, cu pas de 10 ani; subiectii sunt aceiasi si asupra lor se fac evaluari comparative. (Exemplu: responsabilitatea acelorasi studenti la psihologie masurata succesiv n anul I, anul II, anul III, anul IV.) Metode utilizate: testul, studiul de caz, biografia etc. (2) Criteriul de reactivitate priveste gradul de interventie al cercetatorului asupra subiectului. n functie de acest criteriu se disting: - Cercetarile experimentale, n care cercetatorul intervine si determina anumite reactii ale subiectului; - Cercetarile cvasi-experimentale, n care cercetatorul este prezent, dar nu intervine activ n generarea unor reactii (exemplu: sondajul de opinie). - Cercetarile observationale, n care cercetatorul nu intervine deloc (observatia, studiul documentelor oficiale, al biografiilor etc.) (3) n functie de caracteristicile intrinseci ale metodei, se disting: - Metode si cercetari cantitative, si - Metode si cercetari calitative. (4) n functie de locul si rolul ocupat n procesul cercetarii, se disting: - Metode de culegere a informatiilor (observatie, experiment, test);

- Metode de prelucrare a informatiilor, si - Metode de interpretare a informatiilor. (5) n functie de scopul cercetarii, se disting: - Metode si cercetari descriptive; - Metode si cercetari predictive (studiul corelational); - Metode si cercetari explicative. Reguli specifice: 1. Implicarea. A Piette preciza ca "observatia participativa, ca modalitate de acces la informatiile care structureaza valorile unei societati poate fi considerata mai degraba o forma de socializare dect o forma de participare de tip afectiv si psihologic". Diferenta dintre participare si socializare vizeaza gradul de implicare. Participarea presupune preluarea de valori si integrarea lor fara discernamnt, n timp ce socializarea presupune comunicarea cu cei cu care lucrezi si efortul de a-i ntelege. n raport cu observatia participativa, se pune ntrebarea legata de distanta, de gradul optim de integrare ntr-un grup, care sa permita obtinerea de informatii corecte, valide. Fie ca se situeaza la periferia grupului, fie ca se pozitioneaza central n grup, observatorul are sanse sa ajunga la informatii corecte, atunci cnd nu uita scopul cercetarii si dispune de o serie de informatii generale privitoare la populatia respectiva. (Daca apelam la observatia neparticipativa clasica, aceste doua cerinte nu sunt neaparat obligatorii, deoarece exista o grila care obliga la obiectivitate.) n aceste conditii, persoanelor care sa participe la o cercetare cu observatie participativa trebuie sa fie alese dintre persoanele care se pot integra n comunitatea de observat, pentru a putea obtine un maximum de informatie. De asemenea, este necesara comunicarea directa ntre observator si cei observati, ceea ce presupune cunoasterea limbajului folosit de populatia cercetata. 2. Completitudinea. Scopul unor cercetari bazate pe observatia participativa este descrierea ct mai completa a situatiei / situatiilor si a caracteristicilor grupului observat. Completitudinea informatiilor nseamna ca accentul cade pe detalii, care reprezinta argumente n favoarea unei afirmatii generale. 3. Neutralitatea. Deriva din presupunerea conform careia orice interpretare facuta de un om asupra unei structuri umane este o deformare. Pornind de la aceasta presupunere, ntr-o observatie participativa cercetatorul trebuie sa ncerce sa aiba o atitudine complet neutra, sa noteze si sa reproduca informatiile asa cum le primeste, fara nici un fel de interpretare. Daca n etapa de teren (culegerea datelor) se apeleaza la jurnale, reportofon etc., mijloace care asigura un grad ridicat de obiectivitate, riscul de a nu mai fi obiectiv apare n faza de redactare a raportului, faza care presupune interpretari si rearanjari ale informatiilor. 4. Validitatea. Pentru a obtine informatii valide, este necesar sa se verifice informatiile pe masura culegerii lor. Degajarea unui principiu sau a unei legitati de baza se obtine pe masura ce naintam n cercetare. Oricarei informatii i se acorda valoare pe parcursul cercetarii, si nu n final. Validitatea rezultatelor se mai raporteaza si la esantionul cercetat. Daca n studiile cantitative numarul participantilor este foarte important, n cazul cercetarilor calitative nu conteaza att numarul de participanti, ct densitatea informatiilor obtinute. Ca urmare, n observatia participativa se apeleaza la asa-numitii "informatori", persoane avizate, bune cunoscatoare ale caracteristicilor grupului de cercetat si care dispun de o capacitate crescuta de ntelegere si interpretare, astfel nct sa poata oferi informatii corecte despre grupul respectiv. Corectitudinea informatiilor mai depinde si de nivelul de cultura a informatorilor, ct si de capacitatile lor intuitive. Rolul informatorilor este de a orienta cercetatorul spre aspecte pe care o persoana din exteriorul grupului nu le poate percepe. De asemenea, tot ei pot oferi o serie de explicatii datelor de observatie si pot valida informatiile culese de persoana exterioara grupului. Etapele observatiei participative

I. Alegerea locului de observatie n conformitate cu obiectivele fixate. Pentru a asigura un demers lin al cercetarii, este necesar sa se asigure colaborarea cu cei care vor fi observati; aceasta nu nseamna ca trebuie sa le precizam obiectivele cercetarii, ci doar sa le oferim o descriere generala a acestora. Observatia participativa, spre deosebire de cea neparticipativa, nu presupune o faza de documentare att de profunda, pentru ca datele care se obtin ar putea fi influentate de descrierile existente n materialele documentare. Important este ca, o data ajuns pe teren, cercetatorul sa obtina o imagine de ansamblu a fenomenului de cercetat, care sa asigure fixarea unor puncte importante de observatie. II. Culegerea informatiilor presupune nregistrarea tuturor informatiilor, ceea ce impune apelul la o serie de informatori; de asemenea, o serie de informatii se preiau direct de catre cel care face cercetarea. Coroborarea celor doua siruri de date va conduce la structurarea unor seturi de informatii, care pot sa aiba statutul de ipoteze, ipoteze care se verifica imediat. n acest caz, testarea ipotezelor presupune un proces flexibil de tatonari, completat de informatii, eventuale modificari ale ipotezelor, etc. III. Precizarea ipotezelor IV. Redactarea raportului de cercetare, n care informatiile se ordoneaza, se delimiteaza si se definitiveaza, astfel nct se pot emite explicatii teoretice, abstracte raportate la fenomenul studiat. Dificultati ale observatiei participative: - fidelitatea si validitatea informatiilor; n acest caz credibilitatea nu este legata de numarul de cazuri, ci de acuratetea studierii lor. Pentru validitatea datelor se poate utiliza un numar mai mare de observatori; pe de alta parte, un numar mare de informatori poate duce si la o distorsionare a informatiilor. - are durata lunga de derulare si este costisitoare. Metoda testelor Standarde tehnice utilizate n adaptarea testelor educationale si psihologice Ideea unor standarde tehnice a pornit de la dovezile tot mai frecvente ca interesul pentru studii comparative interculturale este n crestere. Devine astfel necesara adaptarea testelor, pentru a putea fi folosite n mai multe culturi si n mai multe limbi. O adaptare corecta a probelor pentru populatia cu care lucram asigura validitatea informatiilor pe care le obtinem. Metodele de echivalare structurala par a fi utile n stabilirea zonala a echivalarii scorurilor obtinute la teste, dar att nu este suficient, trebuie respectate si alte criterii. Se utilizeaza termenul de adaptare atunci cnd preluam un test, el reflectnd mult mai bine procesul de pregatire a unui test pentru a fi utilizat n alta cultura sau alta limba. Termenul de "traducere" este partial corect prin raportare la activitatea depusa n preluarea unui test. Problema adaptarii testelor este una internationala si, ca urmare, n 1997 a aparut asociatia numita "Comisia Internationala de Teste", care a elaborat standardele tehnice de adaptare a testelor (Ronald Hambledon, Th. Oakland, B. Byrne, B. Braken, N. Tonzer si altii). Standardele reprezinta repere importante pentru conducerea si evaluarea adaptarii si a dezvoltarii paralele de instrumente psihologice si educationale. Aceste standarde conditioneaza preluarea si utilizarea testelor pentru diferite populatii. Exista patru tipuri de standarde: A) Standardele privind caracteristicile populatiei se refera la echivalentele de construct. 1. Efectele diferitelor culturi care nu sunt relevante sau importante fata de scopurile principale ale studiului trebuie reduse la minim. Exista o serie de factori care influenteaza componentele transculturale. Adesea este necesar ca unii factori sa nu fie luati n calcul, dar trebuie ca efectele lor sa fie reduse la minim, astfel nct rezultatele cercetarii sa nu fie influentate. Explicatiile anterioare aplicarii testului trebuie sa tina cont de specificul populatiei cu care se lucreaza.

2. n privinta evaluarii masurii constructului, trebuie sa se determine n ce masura constructul vizat cu instrumentul dat este identic n populatia de baza si n cea pe care se aplica. Diferentele ntre diferite grupuri culturale deriva din sistemul de valori si traditii, dar si din interpretarile care li se dau acestora (spre exemplu, ntr-o cultura inteligenta este considerata a fi rezolvarea rapida de probleme, iar n alta cultura, rezolvarea corecta de probleme). B. Standardele privind caracteristicile testului si adaptarii lui se refera la modalitatile de adaptare, de alegere a traducatorilor si a metodelor statistice care vor fi utilizate n analiza datelor empirice. O adaptare corecta presupune cel putin trei traducatori: primul traduce din limba initiala n limba data, al doilea face retroversiunea, iar al treilea verifica daca cele doua traduceri au fost corecte. Este necesar sa se faca apel la minimum trei traducatori deoarece versiunea din limba sursa poate fi complicata si dificila; de asemenea, se poate ca o serie de concepte, notiuni folosite n versiunea initiala sa nu aiba echivalent n limba din care se face traducerea. C. Standardele privind modalitatile de administrare se refera la faptul ca orice manual complet al unui test trebuie sa descrie n amanunt tehnicile de testare si conditiile de testare (aplicare colectiva sau individuala, ct de mare poate fi grupul n cazul testarii colective, vrsta careia i se adreseaza etc). D. Standardele privind modalitatile de interpretare a scorurilor. Cei care scriu manualele testelor asigura prea putina documentatie referitoare la modalitatile de interpretare a scorurilor. Cnd adaptam un test, trebuie justificate modalitatile de interpretare si trebuie precizate echivalentele si diferentele de interpretare. Comparatiile ntre diferite populatii pot fi facute doar pe baza nivelului de variabilitate stabilit pe scala respectiva. Este necesar sa se precizeze modul n care contextul socio-cultural al populatiei poate afecta performanta instrumentului si trebuie sugerate proceduri de pre-testare care trebuie aplicate pentru a evita distorsiuni ale scorurilor. V. Studii corelationale Scopul studiilor corelationale este acela de a masura si a determina modul de asociere, de covariatie a unor nsusiri psihice. n cadrul acestor studii putem determina si identifica relatiile predictive prin masurari sau evaluari ale covariantei ntre variabile, asa cum evolueaza ea n mod natural. Exemplu de formulare a scopului unei cercetari corelationale: "Care este relatia dintre emotivitate si performanta scolara?", sau: "Care este rolul disfunctiilor sexuale n ruptura cuplului?" Informatiile de acest tip se pot obtine fie prin aplicarea unor teste, fie prin utilizarea metodei anchetei, care presupune doua tehnici principale: chestionarul si interviul. Att testul, ct si chestionarul presupun selectia subiectilor si stabilirea validitatii si fidelitatii datelor. Ancheta Daca metoda observatiei permite deductii privitoare la comportamentele sau modalitatile de a reactiona a indivizilor umani n anumite contexte, studiile corelationale permit accesul la informatii de tipul "ce se ascunde n spatele unui comportament, n mintea individului". Am putea spune, metaforic, ca motto-ul anchetei este "Daca vrei sa afli ceva despre oameni, ntreaba", spre deosebire de cel al observatiei, care ar putea fi formulat "Daca vrei sa stii ceva despre oameni, uita-te la ei". Sa presupunem, spre exemplu, ca se efectueaza un studiu asupra tipurilor de ciocolata preferate de copii. Se face o ancheta pe un esantion de 50 de elevi din ciclul gimnazial; dintre acestia, 25 prefera ciocolata Excelenta, 15 ciocolata Poiana si 10 ciocolata Cadbury. ntr-un raport de cercetare bazata pe ancheta, trebuie sa se specifice: - descrierea grupului sau a esantionului pe care s-a facut testarea: vrsta, sex, tipul scolii (n cazul exemplului dat), locul scolii (mediul urban sau rural) si criteriile de selectie a elevilor. - cum a decurs ancheta: daca chestionarul s-a aplicat individual sau n grup, daca s-a folosit interviul, ce tip de interviu anume; metodele folosite se descriu obligatoriu n anexa. - daca pe parcursul individului au fost prezente si alte persoane, neimplicate direct n cercetare. Toate acestea trebuiesc precizate n raportul de cercetare, iar raspunsul la aceste probleme trebuie sa-l avem nainte de a demara ancheta. Aceste conditii alcatuiesc o grila de evaluare a corectitudinii cercetarii.

Clasificare Anchetele se clasifica n functie de doua criterii: scopul si metodele. Din punctul de vedere al scopului, anchetele pot fi psihologice, sociologice si politice. Din punctul de vedere al metodei, anchetele pot fi pe baza de chestionar si pe baza de interviu. Orice tip de ancheta trebuie sa ndeplineasca o serie de caracteristici: - sa respecte o serie de criterii de selectie a populatiei care alcatuieste grupul-tinta (esantionarea); - sa utilizeze un set de ntrebari predeterminate care se aplica tuturor subiectilor. Raspunsurile obtinute reprezinta rezultatele acestui tip de cercetare. Limitele acestei metode: continutul, structura si ordinea ntrebarilor fiind stabilite n orb, n baza unor studii documentare, este posibil ca parte din ntrebari sa nu fie adecvate populatiei pe care o cercetam. n aceste conditii folosim chestionare mai putin structurate si apelam la un studiu pilot, cu rol de cercetare explanatorie n care ntrebarile se pot rafina, iar optiunea pentru o varianta finala va fi sustinuta de datele de teren concrete. Tehnici de esantionare Presupunnd ca am ales tipul de populatie pe care facem studiul, ntrebarea la care trebuie sa raspundem este: cui anume, din cadrul populatiei, i adresam ntrebarile noastre? Raspunsurile la aceasta ntrebare presupune selectia unui esantion de respondenti care sa fie reprezentativ pentru ntreaga populatie din care esantionul face parte. Procedurile de selectie a unui esantion sunt identice, indiferent daca populatia tinta este alcatuita din toti membrii unei comunitati, a unei tari sau a unei scoli. Concepte specifice: populatie, cadru de esantionare, esantion, elemente. Populatie: conceptul cu sfera cea mai larga si, denumind toate persoanele care prezinta calitatea care ne intereseaza n studiu. Daca facem un recensamnt, va trebui sa obtinem informatii de la fiecare persoana care are calitatea respectiva. ntr-o ancheta, din motive de eficienta, vom selecta un sub-set (grup) de populatie care sa fie reprezentativ pentru grupul mare. Cadru de esantionare: o lista cu membrii populatiei, care prezinta calitatea ce urmeaza a fi evaluata. Asadar, cadrul de esantionare este o modalitate de restrngere a numarului de subiecti, n functie de criteriul dat. Esantion: sub-setul de populatie limitat de un anumit cadru de esantionare. Element: fiecare membru al esantionului. Spre exemplu, daca vrem sa masuram atitudinea studentilor de la UTM fata de serviciile oferite de biblioteca, populatia este reprezentata de studentii universitatii. Cadrul de esantionare este reprezentat de lista studentilor care frecventeaza biblioteca (lista reprezentnd cadrul care delimiteaza un esantion din populatia universitatii). Pentru a obtine informatii ct mai corecte, ar mai fi necesare o serie de operatii suplimentare, cum ar fi excluderea din esantion a studentilor nscrisi la biblioteca foarte recent (cu doar o zi sau doua nainte). Puterea, n sensul de realism sau validitate, a datelor obtinute prin analiza rezultatelor obtinute pe un esantion este data de masura n care aceste date sunt valabile pentru ntreaga populatie, deoarece scopul cercetarii este descrierea caracteristicilor unei populatii, nu a esantionului. Posibilitatea de a generaliza la nivelul populatiei rezultatele obtinute pe esantion depinde de gradul de reprezentativitate al esantionului. Caracteristicile elementelor care alcatuiesc populatia sunt distribuite n mod diferit. Frecventa cu care aceste caracteristici sunt prezente la nivelul populatiei este relativa si variabila. Un esantion este reprezentativ atunci cnd repartitia caracteristicilor lui corespund repartitiei caracteristicilor populatiei. Spre exemplu, daca la nivelul unei populatii de studiat exista 70% femei si 30% barbati, aceste procente trebuie respectate si la nivelul esantionului. Principalul pericol al reprezentativitatii este eroarea de esantionare, care apare atunci cnd distribuirea caracteristicilor populatiei este sistematic diferita fata de populatia tinta. Se cunosc doua tipuri de eroare: erori de

selectie si erori generate de raspuns. Erorile de selectie apar atunci cnd procedurile utilizate pentru a obtine un esantion permit sau conduc la o reprezentare disproportionat de mare sau de mica a unui segment de populatie. Tipuri de esantionare Se cunosc doua tipuri principale: esantionarea neprobabilistica si esantionarea probabilistica. A. Esantionarea neprobabilistica n acest tip de selectie nu exista o cale de estimare a probabilitatii pe care o are un element de a fi inclus n esantion si, de asemenea, nu exista nici garantia ca orice element are sanse sa fie inclus n esantionul respectiv. (De exemplu, se administreaza chestionarul primilor zece studenti iesiti n cale. Daca cercetatorul alege n mod aleator sau randomizat zece studenti din registrul bibliotecii, el va utiliza o metoda de esantionare probabilistica, deoarece toti studentii au sansa de a fi nscrisi n acest esantion.) Principalele avantaje ale esantionarii neprobabilistice constau n comoditatea si economicitatea lor. Tipuri de esantionare neprobabilistica: esantionare ntmplatoare si esantionare jurizata. Esantionarea neprobabilistica ntmplatoare se realizeaza atunci cnd subiectii corespund criteriilor de disponibilitate si voluntariat. Se pune problema gradului de reprezentativitate, context n care este necesar sa se obtina o serie de informatii suplimentare despre populatia respectiva, pentru a vedea daca datele obtinute sunt corecte. Ca o regula generala, se considera ca datele obtinute pe un esantion selectat ntmplator sunt false atta timp ct nu avem informatii aditionale certe care sa confirme datele. O esantionare jurizata asigura o mai mare reprezentativitate a datelor. Ea presupune selectarea elementelor esantionului de catre un grup de experti, care indica subiectii cei mai potriviti scopului cercetarii. Subiectii selectate astfel ntrunesc o serie de calitati care-i fac apti sa faca parte din esantion. B. Esantionarea probabilistica Pentru a obtine un esantion reprezentativ apelam la metode probabiliste de esantionare. Caracteristica distinctiva a acestor metode este aceea ca cercetatorul poate sa precizeze pentru fiecare element al populatiei probabilitatea de a fi inclus n esantion. Exista trei tipuri de esantionare probabilistica: - simplu randomizata; - stratificat randomizata; - cluster sau randomizata multistadial (vezi articolul "Factori de personalitate", revista Institutului de Psihologie, 1998, H. Pitariu, M. Albu, M. Dinca) I. Radu (1993) considera ca exista si o esantionare randomizata multifazica. Esantionarea simplu randomizata se efectueaza prin tragere la sorti, este o tehnica de baza a esantionarii probabilistice si se preia n celelalte tipuri de esantionari probabilistice. Prin aceasta metoda, orice element are sanse egale sa fie inclus n esantion. Raportat la esantioanele selectate prin acest procedeu, se pune ntrebarea ct de mare trebuie sa fie esantionul. ndeplinirea criteriului de reprezentativitate al unui esantion este dependenta de gradul de omogenitate sau heterogenitate al populatiei respective. Daca populatia este complet omogena, un singur subiect este suficient. Daca populatia este complet heterogena, atunci populatia se suprapune esantionului. Aceste doua situatii extreme sunt doar teoretice si nu pot fi ntlnite n practica; n mod uzual, ne situam ntre extreme. O a doua problema se refera la gradul de corespondenta al rezultatelor obtinute pe esantion cu cele care sar obtine pentru ntreaga populatie. Se calculeaza marja de eroare, data de dimensiunea esantionului: cu ct esantionul este mai mare, cu att eroarea este mai mica. Asadar, marja de eroare se reduce pe masura ce numarul subiectilor din esantion creste. Ea depinde si de precizia instrumentelor folosite. Utilizarea notiunii de "marja de eroare" ilustreaza un principiu general, care postuleaza ca diferentele absolute ale procentajelor obtinute nu sunt direct interpretabile ca atare; ele trebuie interpretate n functie de valoarea marjei de eroare.

Esantionarea randomizata stratificat consta n aceea ca populatia este mpartita n straturi, dupa unul sau mai multe criterii, si pentru fiecare strat se realizeaza o esantionare simplu randomizata. Pentru a selecta un esantion conform acestei proceduri, totalul populatiei este divizat n doua sau mai multe subpopulatii, denumite straturi, si se aplica procedura esantionarii simplu randomizate pentru fiecare strat. Exista doua reguli care trebuie respectate n acest tip de esantionare: - sa se selecteze cte un esantion pentru fiecare strat n parte; - dimensiunea esantionului sa fie direct proportionala cu dimensiunea populatiei incluse n stratul respectiv. Numarul de subiecti inclusi ntr-un esantion obtinut prin procedura randomizarii stratificate nu este necesar sa fie mult mai mare dect cel al subiectilor dintr-un esantion obtinut prin randomizare simpla. Esantionarea randomizata multistadial (cluster). Selectia elementelor se face indirect, prin intermediul selectiei grupurilor de care apartin acestea. (Spre exemplu, vrnd sa alegem un esantion din populatia unui camin studentesc, facem selectia nu pe indivizi, ci pe camere, camera reprezentnd elementul constitutiv al esantionului). Utiliznd aceasta modalitate de selectie, esantionul obtinut nu este alcatuit din elemente individuale, ci din agregate, clusteri, grupari de elemente n conformitate cu un cadru de esantionare corespunzator. Esantionarea randomizata multifazica presupune alegerea initiala a unui esantion de dimensiuni mai mari, pe care se realizeaza diferite faze ale cercetarii, iar apoi, din acest esantion initial se selecteaza o serie de grupuri cu care se lucreaza n fazele urmatoare, de obicei atunci cnd se urmareste obtinerea unor informatii de profunzime. (vezi I. Radu - Metodologia cercetarii stiintifice, p. 31) VI. Metodele anchetei Ancheta contine ntrebari privind subiectii, criteriile de selectionare, esantionul, modul ei de desfasurare (direct sau prin posta, aplicata individual sau n grup). Clasificarea tipurilor de ancheta se face dupa mai multe criterii: - n functie de metoda, avem ancheta pe baza de chestionar si ancheta pe baza de interviu. La rndul lui, interviul poate fi de tip cantitativ (pozitivist) sau de tip calitativ (comprehensiv). - n functie de scop, avem anchete sociologice, psihologice, antropologice, politice. Indiferent de tipul de metoda, selectia populatiei care alcatuieste grupul tinta se face conform unor criterii bine stabilite si, de asemenea, ea va utiliza un set de ntrebari mai mult sau mai putin structurate, care trebuie adresate tuturor subiectilor participanti la cercetare. Raspunsurile primite reprezinta rezultatul unui astfel de studiu. Exista o limita generala a tuturor tehnicilor anchetei: continutul si structura ntrebarilor fiind stabilite n orb (n baza unor informatii documentare), exista posibilitatea ca ele sa nu corespunda populatiei careia ne adresam

Chestionarul
Este o metoda frecvent utilizata n stiintele sociale, fie ca instrument unic, fie mpreuna cu altele. Se poate aplica: - direct, prin utilizarea unui operator, care poate fi att cel care conduce cercetarea si a produs chestionarul, ct si o persoana straina de obiectivele cercetarii si de felul cum a fost construit chestionarul. - indirect, putnd fi trimis prin posta clasica, electronica etc; nu se stabileste o relatie "fata n fata" ntre operator si subiect. Calitatile chestionarului sunt: - obiectivitatea rezultatelor; - se poate aplica unui numar mare de subiecti;

- se poate aplica n cercetari care presupun chestionarea unor subiecti din zone geografice diferite; - pastreaza anonimatul respondentilor (una dintre conditiile care garanteaza obiectivitatea raspunsurilor); - se pot obtine multe informatii ntr-un timp relativ scurt. Limitele chestionarului: - informatiile care se obtin sunt doar cele anticipate de cel care a construit chestionarul si nu se pot obtine informatii suplimentare fata de acestea; - nu se pot cunoaste cauzele care au condus la anumite raspunsuri; - n cazul chestionarului aplicat indirect, anonimatul respondentului poate conduce la situatia ca persoana care raspunde sa nu fie cea pe care o cautam (n locul tnarului de douazeci de ani poate raspunde bunicul, care are mai mult timp liber); - este posibil ca unii subiecti sa nu raspunda la toate ntrebarile. Structura chestionarului trebuie sa cuprinda trei secvente: o scrisoare introductiva, instructiunile de aplicare si chestionarul propriu-zis. Scrisoarea introductiva cuprinde o serie de observatii privitoare la scopul si semnificatia studiului. Fara a fi obligatoriu, se pot trece informatii referitoare la sponsori sau la institutul care l-a comandat, de aici rezultnd motivele pentru care se cer raspunsurile la ntrebari si importanta lor. Se precizeaza garantarea anonimatului si confidentialitatii si se explica, n linii mari, cum trebuie sa se raspunda. Instructiunile de aplicare au ca scop principal explicarea modului n care trebuie raspuns la ntrebarile respective. Tot aici se precizeaza ca raspunsurile trebuie sa reflecte opiniile si experientele personale, ca nu exista raspunsuri corecte sau gresite si ca chestionarul trebuie completat n totalitate si returnat la o anume data (daca este trimis prin posta). Chestionarul propriu-zis cuprinde totalitatea ntrebarilor; pentru a fi eficient, trebuie sa respecte regulile privitoare la continut si forma. Modul de prezentare a ntrebarilor este de la cele simple la cele complexe, ntr-o ordine logica. Exista si posibilitatea de a ncepe cu ntrebari neutre, ajungndu-se ulterior la cele personale. Forma de prezentare a ntrebarilor de la simplu la complex se numeste "chestionar plnie". Exista si chestionare "plnie ntoarsa", dar se utilizeaza foarte rar. n ce priveste numarul de ntrebari, regula de aur este: un numar ct mai mic de ntrebari, dar suficient de mare pentru a cuprinde problema cercetata". Dimensiunea chestionarului difera n functie de scop, dar si de structura generala a metodologiei aplicate n cercetarea respectiva. Daca folosim o baterie de probe, atunci chestionarul poate sa nu fie foarte vast, pentru ca primim informatii si prin alte canale sau instrumente. n functie de tipul ntrebarilor si tema studiului, se delimiteaza ntrebari primare, ntrebari secundare si ntrebari tertiare. ntrebarile primare sunt cele direct corelate cu tema de cercetare. Fiecare ntrebare se adreseaza unui aspect al problemei. Ele pot fi independente sau se pot completa unele pe altele. ntrebarile secundare nu sunt direct corelate cu tema, dar sunt folosite pentru a verifica validitatea si coerenta lor. Pentru chestionarele de personalitate, ntrebarile secundare sunt cele cuprinse n scalele de disimulare pozitiva sau negativa (de validitate). ntrebarile tertiare au rolul de a crea momente de relaxare pe parcursul completarii chestionarului. Ele apar fie naintea unei ntrebari dificile, fie imediat dupa. Din punctul de vedere al adresabilitatii ntrebarii, se delimiteaza ntrebari directe si ntrebari indirecte. ntrebarile directe se refera la opiniile celui care raspunde (de exemplu, "De cte ori pe saptamna folositi samponul X?"). ntrebarile indirecte sunt ntrebari cu caracter proiectiv, la care se cer raspunsuri de tip presupunere ("De cte ori pe saptamna credeti ca persoana P foloseste samponul X?") ntrebarile indirecte se folosesc n general atunci cnd presupunem ca subiectii vor avea retineri sa raspunda direct la unele ntrebari. Exista si ntrebari sugestive, la care raspunsul este sugerat chiar din continutul lor; ele se folosesc foarte rar, si numai atunci cnd controlul este suficient de puternic astfel nct rezultatul obtinut sa nu fie fals.

n functie de tipul de raspuns, se pot descrie chestionare cu raspunsuri fixe (prestabilite) si chestionare cu raspunsuri deschise. n cazul celor cu raspunsuri deschise, numarul de raspunsuri obtinute este mai mare, dar exista si dificultati: se obtin foarte multe raspunsuri diferite, ceea ce presupune un efort de prelucrare si sistematizare considerabil, si, de asemenea, se pot obtine si multe raspunsuri nerelevante. Din punctul de vedere al variantelor de raspuns, se respecta o serie de reguli legate de exhaustivitatea, exclusivitatea si unidimensionalitatea lor. Exhaustivitatea se refera la faptul ca variantele propuse trebuie sa acopere toate variantele de raspuns posibile. La sfrsit introducem si un raspuns semi-liber, ca masura de precautie, acesta avnd forma "Altele...", pentru a acoperi posibila noastra nestiinta. Exclusivitatea se refera la faptul ca variantele trebuie alese astfel nct sa raspunda si sa defineasca toate acelasi concept. Unidimensionalitatea cere ca itemii formulati sa fie independenti si reciproc exclusivi si sa nu creeze dificultati de optiune datorita suprapunerii lor. n ceea ce priveste variantele de raspuns, acestea pot lua urmatoarele forme: - scale cu raspunsuri numerice; - scale cu raspunsuri verbale; - scale de discriminare crescatoare (nesatisfacator - satisfacator - bine - foarte bine); - scale cu raspunsuri grafice (pot fi si numerice); - scale-termometru; - raspunsuri figurale, etc. Etapele constructiei chestionarului 1. Pregatirea chestionarului presupune nu numai documentarea, n sensul n care vrem sa vedem daca sau construit alte chestionare care sa evalueze aceiasi factori pe care i-am ales si noi, dar se decide si asupra tipului de chestionar, continutul si tipul raspunsurilor. Regula: este de dorit sa preluam un chestionar pe tema data, daca exista, si sa ncercam sa-l facem mai complex, sa-l mbunatatim. 2. Constructia primei variante. Se construiesc o serie de itemi, de obicei mai multi dect ar fi nevoie la o prima vedere. ntrebarile trebuie sa vizeze att aspectele principale ale cercetarii, ct si aspectele secundare si tertiare. Trebuie sa ne gndim si la forma raspunsurilor, urmnd ca att aceasta serie de ntrebari, ct si raspunsurile sa treaca de analiza critica a chestionarului, facuta de regula de catre specialisti (un juriu de experti). Colectnd informatiile oferite de juriul de experti se re-examineaza chestionarul si se fac modificarile necesare. Urmeaza testarea pilot, cu un grup restrns de subiecti din esantionul selectat. Se analizeaza raspunsurile obtinute si este de dorit sa se ceara subiectilor sa scrie si nelamuririle sau problemele legate de ntelegerea itemilor si a variantelor de raspuns alese (continutul itemilor trebuie sa fie nteles de subiectii de nivel mediu). Chestionarul este apoi revizuit nca o data si apoi definitivat. n construirea unui chestionar ne bazam pe operationalizarea conceptelor, adica determinarea notelor concrete si situationale ale unor concepte cu un grad mare de abstractizare. Interviul Este varianta orala a chestionarului. Se descriu doua etape: (1) etapa pregatitoare, n care se fixeaza scopurile interviului si se stabilesc persoanele care vor fi intervievate; (2) etapa interviului propriu-zis, care este o discutie sistematica si ordonata, coordonata de intervievator cu scopul de a evita distorsiunile de informatie. Interviul se foloseste att n studiile calitative, ct si n cele cantitative. Metodele au o serie de caracteristici: - n studiile cantitative se utilizeaza interviul structurat (ex: o grila de ntrebari); - n studiile calitative, interviurile sunt preponderent nestructurate (de tip intensiv sau de tip focalizat pe o anumita tema).

n ceea ce priveste diferentele dintre interviul cantitativ si cel calitativ, un prim criteriu este nivelul de structurare: - interviul structurat se caracterizeaza printr-o procedura stricta; presupune construirea si respectarea unui ghid asemanator unui chestionar (este, de fapt, un chestionar citit, construit de un cercetator si aplicat de un operator). Aplicarea acestui tip de interviu permite obtinerea unor informatii care au fost presupuse de cercetator, dar nu si a unor informatii suplimentare. Operatorul nu se implica personal cu nimic n aplicarea interviului, ci este un fel de robot. - interviul nestructurat nu presupune o procedura stricta de derulare, nu exista restrictii n formularea raspunsurilor sau a ntrebarilor si nu este absolut necesara respectarea ordinii ntrebarilor. Pe de alta parte, ntrebarile pe care le pune operatorul-cercetator au la baza un model, o structura si tintesc spre un anumit scop (seamana cu interviul clinic). - exista si interviul semistructurat, o varianta intermediara ntre celelalte doua prezentate. Operatorul are libertatea ca, atunci cnd sesizeaza un raspuns incomplet, sa puna si ntrebari care nu sunt cuprinse n grila initiala. Un alt criteriu de clasificare a interviurilor este nivelul de standardizare al raspunsurilor. n interviul cantitativ, fiecare ntrebare are o serie de raspunsuri prestabilite, dintre care respondentul l alege pe cel care i se potriveste cel mai bine. n interviul nestandardizat, respondentul raspunde cum vrea (raspunsuri deschise). n functie de numarul de persoane intervievate, se delimiteaza: - interviul individual (un operator - un respondent); - interviul n grup (un operator - maximum cinci respondenti). Acest tip de interviu se aplica atunci cnd ne intereseaza sa aflam punctul de vedere al mai multor subiecti asupra unei probleme (de pilda, atunci cnd studiem relatiile dintr-o familie). Acest tip de interviu nu trebuie confundat cu focus-grupul, care este o metoda de determinare a caracteristicilor unei situatii sau a opiniilor despre o situatie n cadrul unei discutii de grup, cnd se propune tema si n jurul ei se desfasoara discutiile liber, fara interventii. Din punctul de vedere al frecventei aplicarilor, se delimiteaza interviurile unice si interviurile panel. Interviurile unice sunt cele n care se discuta o singura data cu o persoana si sunt specifice cercetarilor calitative. Interviurile panel sunt cele n care acelasi set de ntrebari sau aceeasi tematica este pusa n discutie de mai multe ori cu acelasi set de subiecti; sunt specifice cercetarilor longitudinale si cantitative. Spre exemplu, pentru a studia opinia fata de democratie, se alcatuieste un interviu care se aplica unor subiecti adolescenti, apoi acelasi interviu se aplica acelorasi subiecti dupa cinci ani etc. Exista si alte tipuri de interviuri, diferentiate n functie de continut: - interviul analitic, care se bazeaza pe o teorie si are ca scop analiza conceptelor specifice acesteia, a relatiilor sociale si a evenimentelor, totul analizat prin prisma teoriei respective; - interviul diagnostic (anamneza), care urmareste sa determine evenimentele majore de pe parcursul vietii unui individ. El permite sa se obtina un diagnostic corect asupra unui individ n masura n care este completat de alte instrumente diagnostice. - interviul etnografic (dezvoltat la nceput de etnografie si preluat si folosit de psihologia sociala si sociologie) permite studiul structurii culturale si arhetipale, ceea ce presupune determinarea comportamentelor, a simbolurilor utilizate, a relatiilor ntre simboluri si comportamente etc. Delphi este o varianta de interviu etnografic, aplicat multifazic. Se lucreaza doar cu experti, ei fiind att respondenti, ct si juriu al informatiei obtinute. VII. Masuratori alternative (indirecte) ale comportamentului uman Masuratorile alternative sunt masuratori care completeaza informatiile ce se pot obtine prin observatie, ancheta etc. Ele sunt importante, dar nu pot fi utilizate ca unice mijloace de cercetare. Cel mai adesea, sunt utilizate pentru a valida masuratorile obtinute cu alte metode. Masuratorile indirecte sunt caracteristice metodelor si cercetarilor de tip descriptiv si sunt considerate metode alternative.

Tipuri de masuratori alternative: - analiza si interpretarea urmelor si documentelor materiale; - analiza arhivelor (de continut); - analiza de caz. Analiza si interpretarea urmelor si documentelor materiale si are justificarea n faptul ca detectivii au demonstrat ca analiza urmelor (pe strada, pe pervazul ferestrei etc.) poate oferi informatii despre persoanele care au trecut prin locul respectiv. Urma pasilor pe nisip, spre exemplu, poate oferi informatii despre naltimea, vrsta si greutatea persoanei. Distanta dintre pasi poate furniza informatii despre ritmul mersului (fuga, mers agale), si asa mai departe. Prin urmare, examinarea urmelor si documentelor materiale este importanta n cercetarile psihologice pentru ca ele ofera informatii despre neinfluentate de reactiile de dezirabilitate. Orice alt tip de cercetare poate sa genereze raspunsuri dezirabile si astfel, reactiile nregistrate sa fie, ntr-o oarecare masura, false. Urmele materiale reprezinta dovezi ale activitatii oamenilor, documente neprovocate existente sub forma unor resturi sau fragmente de obiecte ori sub forma unor dovezi integrale, intacte. Documentele materiale sunt: - fragmente de obiecte sau obiecte nefunctionale, care atesta prezenta unei persoane si vor fi numite urme; - creatii, constructii, obiecte care pot fi utilizate si pe care le numim produse. Urmele pot rezulta fie prin acumulare, fie prin erodare. Din prima categorie fac parte praful de pe cartile neutilizate, desenele grafitti etc.; din a doua categorie pot face parte treptele de la cladiri, cartile, covoarele etc. Indiferent de modalitatea lor de aparitie, urmelor rezultate prin acumulare li se pot asocia o serie de semnificatii psihologice. Sticlele de bautura din pubele pot fi un indicator al cantitatii de alcool consumat n casa respectiva (n 1973, americanii au efectuat un studiu asupra gunoaielor pentru a obtine indicii despre obiceiurile alimentare si stilul de viata al cetatenilor). Urmele de degete si nasuri de pe ferestre indica faptul ca n locuinta respectiva au fost n vizita copii. Un indiciu de trafic l reprezinta zonele tocite de pe podele sau covoare; alimentele lipsa din galantare informeaza asupra obiceiurilor alimentare. Statuile distruse pot fi indiciu al unei atitudini politice; cele din biserici dau indicii asupra atitudinilor religioase. Uzura ncaltamintei la copii este un semn de activism; la orice vrsta, ea da informatii despre eventuale deficiente fizice. Produsele sunt obiecte sau constructii pastrate intacte, care ne permit sa aflam comportamentul unor persoane sau grupuri sociale ntr-un anumit moment de timp. Produsele, fiind intacte, permit masurarea stilului de personalitate, comportament, patternuri comportamentale. n zoopsihologie, masuratorile de acest tip sunt esentiale. Stilul arhitectural al unui oras poate indica influentele culturale, nivelul de civilizatie, relatiile sociale. Urmele si produsele ofera informatii teoretic valide asupra comportamentului uman, dar aceste informatii trebuie verificate prin alte metode. Erorile de evaluare se pot datora unor factori care conduc la deteriorarea unor obiecte si transformarea lor n urme. Exista urme si produse care nu sunt reflexul unor obiceiuri ale comunitatii respective, ci impuneri ale unui alt grup social. Analiza arhivelor sau analiza de documente, de text. Arhivele reprezinta nregistrari sau documente care dau socoteala despre activitatea umana sau a institutiilor, guvernelor, altor grupuri sociale. Consideram ca date de arhiva analizabile si datele de presa, datele oficiale de la primarii, emisiunile TV sau radio, asadar nu numai textele scrise. Arhivele au o serie de avantaje: sunt nereactive, sunt stabile, ofera o alternativa colectarii de date prin ancheta si observatie. Datele de arhiva pot fi utilizate pentru a sustine, confirma sau infirma alte procedee ale evaluarii comportamentului uman. si n cazul analizei arhivelor, reactia de dezirabilitate este nula. Tipuri de arhive Marea diversitate a informatiilor face dificila clasificarea lor. Totusi, ele pot fi mpartite n functie de criteriul temporal n: arhive curente (sau continue), care privesc nregistrari zilnice sau la intervale relativ egale de

timp si care nu au ntreruperi (raportarile circumscriptiilor financiare, agentiile guvernamentale etc.); arhive periodice (sau discontinue), cum ar fi cele ale agentiilor imobiliare sau documentele personale. La rndul lor, att arhivele curente ct si cele periodice pot fi mpartite n functie de permeabilitate sau transparenta la public (masura n care att persoanele publice, ct si cele particulare au acces la ele). Datorita faptului ca reflecta o continuitate a activitatii unor oameni, arhivele curente sunt folosite n studiile longitudinale sau n cele cu esantioane independente succesive. P. Ilut (1997) considera ca importante n clasificarea arhivelor criteriile de: vechime, destinatar, grad de ncredere si accesibilitatea. S. Chelcea (1993) identifica patru criterii: natura documentelor (scrise, imagistice sau audio), continutul informational (documente cifrice sau necifrice), destinatarul (documente personale sau publice) si emitentul (documente oficiale si neoficiale). n categoria arhivelor intra actele care nsotesc cresterea si dezvoltarea umana: actul de nastere (orasul, momentul nasterii, numele parintilor); diplomele scolare, cataloagele scolare, condicile spitalelor, fisele de personal de la departamentul Relatii Umane, certificatul de casatorie sau cel de divort, n fine, actul de deces (vrsta, cauzele decesului etc.) Aceste informatii nu reprezinta doar referinte individuale. Daca cercetatorul actioneaza asupra unui ntreg grup, poate afla informatii despre activitatea comunitatii respective. Din ziare putem obtine informatii, de pilda, din lista de oferte pentru locuri de munca. Mai putem obtine informatii din recensaminte, din cartea de telefon (pentru etnicitate) etc. n 1958, Frank si Gilovich au facut un studiu asupra legaturii dintre culoarea neagra si ideea de rau. Ei au aratat ca, n mod obisnuit, culorii negre i sunt asociate ideile de rau, nenorocire, neajuns etc. Toate aceste situatii de viata negative sunt denumite, n limba engleza, prin termeni care cuprind si cuvntul black, negru. n general, negrul este asociat cu moartea, iar albul cu viata. Aceste asociatii influenteaza modul de a gndi si de a se comporta al oamenilor. Cei doi cercetatori au facut un studiu asupra a doua echipe de fotbal: echipa mbracata n negru este mai agresiva dect o echipa mbracata n orice alta culoare. Cercetatorii au contorizat numarul de penalizari acordate n teren si numarul de minute de eliminare dictate pentru jucatorii fiecarei echipe. Echipele cu "scoruri" nalte erau cele mbracate n negru, cu exceptia unei echipe n bleumarin nchis. Explicatia pentru aceasta constatare este legata att de perceptia individuala, dar si de perceptia sociala. Cei care apreciaza jocul au tendinta de a-i aprecia pe jucatorii n negru ca fiind mai agresivi; la rndul lor, jucatorii dezvolta un comportament mai agresiv. Pentru a dovedi acest lucru, cercetatorii au apelat la doua studii de laborator. n primul, arbitrii au fost pusi sa urmareasca jocul n care una dintre echipe era mbracata n negru, iar aceasta a fost notata ca fiind mai agresiva. n al doilea studiu, la doua echipe de studenti li s-a cerut sa aleaga ntre echipament sportiv negru si de alte culori. Cei care au ales echipamentul negru au ales apoi, din listele care li s-au prezentat tuturor subiectilor, nume de sporturi mai agresive. Cercetatorii au concluzionat ca exista o implicatie a culorii n comportamentul lor. Metoda utilizata n analiza arhivelor este analiza de continut. Aceasta este o tehnica ce permite crearea inferentelor prin identificarea caracteristicilor specifice ale unui mesaj. Ea poate fi folosita si pentru mesaje video sau audio. Analiza de continut poate fi cantitativa sau calitativa. Analiza de continut cantitativa are ca scop definirea tendintelor, atitudinilor, modelelor prezente n anumite documente. Este specifica documentelor care contin informatii complexe, cum sunt cele din mass-media, literatura, legislatura, corespondenta, jurnale personale. Analiza cantitativa de continut presupune mai multe etape: - stabilirea tipului de documente pe care se lucreaza, n conformitate cu scopul si ipoteza cercetarii; - stabilirea de categorii sau clase si de indicatori direct numarabili n text (asemanator cu operationalizarea conceptelor). n general, o categorie corespunde unei anumite ipoteze. Existenta grilei si a sistemului de indicatori permite definirea unitatii de analiza, care poate fi de context (lungimea minima a textului care trebuie citit pentru a desemna modul favorabil sau defavorabil n care este prezentata tema) si de reperaj (lungimea textului n care este recunoscuta tema). Unitatea de reperaj poate fi aceeasi sau mai mare dect unitatea de context. n cazul unui articol, putem considera paragraful ca unitate de context si articolul n totalitatea sa ca unitate de reperaj. Avantajele:

- permite o interpretare riguroasa a documentelor, astfel ca afirmatiile fara acoperire pot fi depasite; - permite determinarea tendintelor prezente ntr-un document sau mai multe si caracterizarea unei perioade sau epoci; - efectul dezirabilitatii este nul; - presupune costuri reduse. Limitele: - o grila de categorii si indicatori trebuie sa fie exhaustiva (sa se refere la toate problemele cercetate), exclusiva (un indicator care apare ntr-o categorie sa nu apara si n altele), sa fie obiectiva si pertinenta; - are validitate si fidelitate inferioara (din punctul de vedere al validitatii, informatiile obtinute nu pot fi supuse dect analizei validitatii de construct sau de continut). Info: pentru seminar sau cursul de saptamna viitoare, de facut o analiza de continut pe un text din S. Chelcea, Metodologia cercetarii sociologice. VIII. Studiul de caz Studiul de caz (diferit de analiza de caz) presupune o analiza si o descriere completa a caracteristicilor de evolutie (a evolutiei) unei persoane. Unii autori (ex. P. Ilut) considera studiul de caz drept o metoda prin excelenta calitativa. Altii (I. Radu) considera ca este o metoda descriptiva cu valente calitative sau cantitative, metoda absolut necesara pentru completarea informatiilor care se obtin prin utilizarea celorlalte metode descriptive. Departajarea cantitativ-calitativ este greu de stabilit. Studiul de caz este o metoda cantitativa n masura n care, ntr-o cercetare n care se apeleaza la culegerea de date pe aceasta cale, metoda permite formularea unor presupozitii, spre deosebire de metodele calitative, unde se porneste de la un obiectiv. Studiul de caz este o procedura de integrare a modalitatilor de cercetare cantitativa si calitativa, care permit abordarea, analiza unei entitati sociale, a unei persoane, cu scopul de a ajunge la o imagine ct mai completa a evolutiei sale. Datele pentru studiul de caz se obtin pe diferite cai: prin observatie si interviu (daca obiectul studiului este o persoana prezenta), cu ajutorul documentelor personale, al datelor de arhiva etc. Studiul de caz este o metoda doar n sensul larg al cuvntului, pentru ca nu ajunge la stabilirea unei baze de date cifrice, numerice, asa cum se ntmpla atunci cnd folosim celelalte metode, n variantele lor cantitative. Studiu de caz - analiza de caz; metoda biografica - experimentul mono-subiect Studiul de caz este o metoda care are ca scop descrierea unei persoane; ca atare, este o metoda de tip descriptiv-exploratorie. Analiza de caz (sau studiul de caz multiplu) (Radu, 1994) este o metoda de culegere a informatiilor, de ordonare si interpretare a lor, care are ca scop explicarea caracterului evolutiv si complex al unor fenomene sociale, specifice unui sistem n evolutie. Analiza de caz presupune un grup si se ocupa cu definirea relatiilor existente la nivelul acelui grup. Experimentul mono-subiect masoara caracteristicile de baza ale unui subiect n conditii experimentale. Din punctul de vedere al designului, n acest experiment se masoara o valoare initiala, apoi se intervine cu o variabila si se masoara reactia post-interventie. Acest tip de experiment a fost utilizat de Fisher, Pavlov, Piaget; nsa cel care l-a consacrat a fost Skinner, care, n anii '30, a procedat la analiza experimentala a comportamentului. Apelul la experimentul mono-subiect este binevenit atunci cnd exista posibilitatea unui studiu n timp asupra comportamentului. Studierea pe o perioada mai ndelungata a unui singur subiect duce la obtinerea unor informatii de profunzime; asadar, metoda experimentului mono-subiect este la fel de riguroasa din punct de vedere stiintific ca si cea care utilizeaza esantioane si inferente statistice. Experimentele mono-subiect pot fi considerate mai putin expuse erorilor dect designurile cu multi subiecti. Generalizarea rezultatelor, n experimentul de acest tip, se realizeaza fie la nivel intra-subiect, cnd se compara n timp acelasi subiect, fie la nivel inter-subiect, atunci cnd este necesar sa desfasuram mai multe experimente (identice) mono-subiect. Datele obtinute n finalul unei astfel de validari nu se prezinta sub forma de medii statistice.

Studiul de caz este tipic psihologiei clinice. El permite compararea sistematica a cazurilor, comparatia realizndu-se ntre cazuri particulare, ntre evolutii individuale. Se pot compara cazurile la fel ca n experimentul mono-subiect, dar n studiul de caz cercetatorul nu intervine pentru a genera o reactie. Avantaje - Poate fi sursa de idei pentru ipoteze si obiective de cercetare. - Permite "testarea" unor tehnici noi de psihoterapie. - Este o metoda de studiu a fenomenelor rare. - Permite verificarea si modificarea unor teorii general acceptate (exceptia care confirma sau infirma regula). - Rezolva conflictul ntre abordarile nomotetice si cele idiografice. n abordarile nomotetice se descriu performantele medii ale populatiei; studiul de caz poate fi folosit ca o exemplificare, astfel ajungndu-se n planul cercetarii idiografice. Dezavantaje - Se poate concluziona asupra unei relatii cauza-efect doar la nivel individual, dar nu se poate generaliza. - O serie din modificarile comportamentale care apar n timpul unei psihoterapii se pot datora unor variabile pe care nu le putem controla. - Metoda este supusa erorilor, deoarece cercetatorul este implicat n relatia respectiva si, ca atare, este implicit un grad de subiectivitate. Analiza de caz Este o metoda speciala de culegere a informatiilor, de ordonare a acestora si de interpretare a lor, avnd ca scop explicarea caracterului evolutiv si complex al unor fenomene sociale specifice unui sistem n evolutie. Spre deosebire de studiul de caz, care vizeaza un singur element dintr-o structura sociala, analiza de caz se ocupa de ntreaga structura, de ntregul sistem. Se foloseste mult n Franta, cu precadere n psihologia organizationala. Analiza de caz este diferita de studiul de caz prin aceea ca este orientata pe studiul relatiilor care apar ntr-un grup, pe cnd studiul de caz presupune descrierea evolutiei unui individ, a caracteristicilor sale. Analiza de caz este o ancheta empirica, avnd ca obiect de studiu un fenomen n contextul real de evolutie si care permite delimitarea fenomenului de contextul n care are el loc. n aceasta metoda se utilizeaza surse de informatie multiple, care sa permita descrierea att a unor situatii, ct si a unor fenomene evolutive care caracterizeaza cazul respectiv. Cazul, asadar, furnizeaza un context de observatie care permite identificarea si determinarea unor procese particulare. Cazul trebuie tratat ca un sistem integrat n care componentele functioneaza rational, dar si creativ. Analiza acestor componente prin prisma structurii permite o mai buna ntelegere a lor; cazul joaca un rol secundar, fiind un suport care faciliteaza ntelegerea unor elemente particulare. Avantaje - Furnizeaza o situatie n care sa poata fi analizata evolutia unui numar mare de procese. - Permite descrierea relatiilor de interactiune ntre aceste procese si, mai n profunzime, ntre diferite evolutii, ceea ce permite descrierea diversitatii situatiilor sociale. Analiza de caz se foloseste atunci cnd: - se doreste a se determina cum si de ce apar si se dezvolta anumite evenimente ntr-o situatie; - exista imposibilitatea de a "controla" o situatie sociala; - se doreste obtinerea de informatii despre un eveniment care se deruleaza ntr-un cadru natural.

Asadar, analiza de caz este un fel de experiment cu n variabile, n care cercetatorul nu intervine n nici un fel. Metoda permite analiza legaturilor operationale existente ntre evenimente, fenomene, chiar daca frecventa aparitiei acestora nu face obiectul analizei de caz. Ea permite, de asemenea, definirea caracteristicilor globale si semnificative ale unor evenimente reale de viata: - evolutia individului n context social; - proceduri organizatorice si de gestiune umana; - schimbarile aparute ntr-un context social; - procesul de evolutie si involutie industriala. Analiza de caz permite explicarea acestor relatii complexe, care nu pot fi surprinse prin anchete si prin strategii experimentale. Nu se poate judeca analiza de caz apelnd la aceleasi criterii ca ntr-un studiu experimental. Rezultatele pot fi generalizate analitic, dar nu si statistic. Analiza de caz poate reprezenta o cale de mbogatire a unei teorii, dar poate fi si o modalitate de validare a unor teorii existente. Ea mai are doua functii: cea de cadru ntr-o abordare inductiva si cea de cadru ntr-o abordare deductiva (sau confirmativa). Analiza de caz serveste drept cadru pentru abordarea inductiva atunci cnd situatiile ne permit sa analizam o serie de cazuri particulare si sa degajam procese care se repeta si se pot grupa evolund, structurnd o teorie. Ea se foloseste n acest caz la debutul unei teorii si asigura obtinerea unei baze de date. Analiza de caz serveste drept cadru pentru abordare deductiva atunci cnd teoria este cunoscuta si se doreste verificarea ei. Aceasta are loc ntr-o etapa mai avansata de cercetare, atunci cnd se doreste mbunatatirea unui model deja stabilit. n 1984, Roger Steake definea trei tipuri de analiza de caz: intrinseca, instrumentala si multipla. Analiza de caz intrinseca se utilizeaza atunci cnd ne ocupam de o situatie care are caracteristici de unicitate sau este foarte rara. Ea presupune o interpretare de profunzime a diferitelor aspecte, pentru a determina elementele semnificative si legaturile care reunesc aceste elemente n obtinerea unei dinamici sau evolutii specifice. Analiza de caz instrumentala se ocupa de o situatie care prezinta o serie de trasaturi specifice, tipice, prin raportarea la un model teoretic existent. Se foloseste atunci cnd cercetatorul doreste sa ilustreze fenomene sociale definite anterior ntr-un model teoretic. Cadrul serveste drept situatie-tip n care se verifica n ce masura o teorie este capabila sa explice fenomenul la care se raporteaza. Analiza de caz multipla presupune identificarea sau precizarea unor evenimente sau fenomene asemanatoare ntr-un numar oarecare de situatii. Se face o analiza individuala a fiecarei situatii, apoi se extrag elementele asemanatoare. Se foloseste n abordari de tip inductiv. Etape 1. Fixarea cadrului epistemologic general si stabilirea limitelor analizei. 2. Culegerea si ordonarea informatiilor. Informatiile se pot obtine si utiliznd interviul, chestionarul si observatia, dar mai ales datele de arhiva, analiza de urme si de produse. Scopul este cel de a ncerca sa delimitam informatiile importante n functie de scopul urmarit. Ordonarea informatiilor se poate face pe doua nivele: - nivelul descriptiv: pastram informatii care permit o descriere a evolutiei fenomenului respectiv. - nivelul abstract: ne obliga la analiza si explicatia relatiilor dintre evenimentele comune, utiliznd cel mai frecvent analiza de continut prin teoretizare. n aceasta etapa exista riscul interventiei subiectivismului cercetatorului, care poate deforma datele si invalida rezultatele. Pentru a evita aceasta, se foloseste o metoda calitativa de verificare, triangulatia, care se poate

aplica si datelor, si cercetarii. Triangulatia datelor presupune apelul la ct mai multe surse de informatii si inserarea lor ntr-un fisier comun. Triangulatia cercetarii presupune ca acest fisier sa fie analizat si de alti cercetatori. Obiectivarea datelor se face si prin supunerea lor judecatii unor "judecatori sociali", persoane implicate n analiza de caz si care pot analiza din interior obiectivitatea datelor obtinute. 3. Analiza propriu-zisa a datelor se poate face deductiv, prin raportarea la o teorie deja existenta, sau inductiv, construindu-se teoria pe baza datelor existente, a asemanarilor si deosebirilor prezente la evenimentele studiate. IX. Designul de cercetare descriptiva si experimentala Cercetarea descriptiva presupune utilizarea metodelor descriptive (observatia, ancheta). (Important: n cercetarile descriptive, pentru caracteristicile masurate folosim denumirea de variabile; este gresita folosirea denumirii de variabile dependente si independente, deoarece studiile descriptive nu permit explicatii cauzale, ci numai de tip corelativ.) Alegerea tipului de design este o optiune necesara, la care se ajunge dupa ce am stabilit obiectivele, ipotezele, mijloacele de esantionare. Optiunea pentru un tip de design nseamna optarea pentru un plan sau modalitate de gestionare a datelor. Se cunosc urmatoarele tipuri de design: transversal, al esantioanelor succesive independente si longitudinal (sau panel). Designul transversal se utilizeaza cel mai frecvent si presupune obtinerea datelor printr-o unica aplicare a chestionarului (sau interviului, observatiei etc). Se mai numeste si "one shot". Apelul la acest design nu nseamna o perioada scurta de lucru, dupa cum un timp scurt de lucru nu nseamna folosirea unui esantion. Din necesitatea de validitate a datelor, este de dorit sa se lucreze cu mai multe esantioane. Datele obtinute pentru fiecare esantion se vor compara ntre ele, asigurndu-se astfel fidelitatea rezultatelor. Utilizarea anchetei permite descrierea caracteristicilor unei populatii sau a diferentelor existente ntre doua sau mai multe esantioane ale aceleiasi populatii. Ea permite si masurarea relatiei care se stabileste ntre diferite caracteristici ale acelei populatii. Jessar (1980) a determinat relatia dintre caracteristicile de personalitate si consumul de droguri. El a ajuns la concluzia ca persoanele consumatoare de droguri tind sa aiba expectatii profesionale scazute, toleranta crescuta la devianta, incompatibilitate ntre grupul familial si cel de prieteni. Alti factori care conduceau spre comportamentul studiat de el au fost identificati dupa cum urmeaza: preluarea modelului parental, preluarea modelului din grupul de prieteni, implicarea ntr-un grup de aceeasi vrsta cu comportament deviant. Aceste concluzii au presupus nu numai determinarea caracteristicilor de personalitate ale celor care se drogau si selectarea lor, ci si informatii amanuntite despre grupul social de provenienta si cel din care faceau parte n momentul respectiv subiectii, si, de asemenea, informatii asupra evolutiei fiecarui membru al cercetarii n parte. Concluzia studiului a fost aceea ca consumul de droguri trebuie nteles ca fiind generat de un pattern de factori, si nu de un factor singular. Designul transversal este potrivit atunci cnd scopurile privesc descrieri de tipul celei sus-mentionate. Daca dorim sa evaluam modificari comportamentale de atitudine, evolutive sau involutive, vom apela la designul esantioanelor succesive independente sau la designul longitudinal. Designul transversal permite evaluarea unui comportament sau caracteristica psihica ntr-un moment oarecare de timp. Designul esantioanelor succesive independente este o serie de studii transversale n care aceasta metoda se aplica pe esantioane succesive de respondenti. Acest tip de design este cel mai potrivit daca ne fixam ca scop descrierea manifestarilor comportamentale, a atitudinilor etc. Limite: - Cercetarea se face pe esantioane diferite de populatie si, ca atare, modificarea unei atitudini sau a unui comportament se poate datora unor factori exteriori studiului. De aceea, n concluziile studiului, informatia se reduce la constatarea modificarilor, neputndu-se face inferente asupra cauzelor, chiar daca aceasta tentatie exista. - Caracteristicile urmarite ale esantioanelor, schimbarile comportamentale sau de atitudine de la nivelul unei populatii pot fi descrise corect pe o perioada de timp doar daca caracteristicile populatiilor ramn identice. Se

poate apela la analiza de regresie sau la analiza factoriala pentru a corecta neajunsul modificarii esantioanelor, dar este recomandabil ca, daca utilizam aceste metode, sa verificam caracteristicile subiectilor participanti n fiecare an. - Daca studiem modificarile comportamentale determinate de evenimente care apar n mod natural (ex., votul), este posibil ca rezultatele sa fie influentate de o serie de legi care se asociaza cu comportamentul studiat. n designul longitudinal se apeleaza la acelasi esantion de populatie pe parcursul mai multor ani, de mai multe ori. Avantaje: - Permite evaluarea modificarilor particulare, individuale ale respondentilor si astfel se pot preciza cauzele unor modificari (ceea ce designul transversal si cel al esantioanelor succesive independente nu permite). - Permite cea mai corecta evaluare a efectelor unui eveniment natural. Limite: - Esantionul trebuie pastrat stabil n timp, ceea ce este mai greu de realizat. - Posibilitatea de comparare la intervale mari de timp este redusa, ntruct pe parcursul studiului o parte din respondenti pot sa nu mai vrea sau sa nu mai poata sa raspunda (se muta, mor etc.) Acest dezavantaj se poate reduce daca initial demaram studiul cu un esantion dublu fata de ct ar fi necesar n mod normal. - nvatarea probelor poate duce la rezultate nevalide. - Aparitia reactiei de dezirabilitate, datorata ntlnirii de mai multe ori, de-a lungul anilor, cu acelasi psiholog. Cercetarea experimentala n psihologie se utilizeaza metoda experimentala pentru a izola sau delimita un proces ori o caracteristica psihica, pentru a stabili trasaturile sale specifice prin constructia unei situatii artificiale. Spre exemplu, este dificil de evaluat daca un cititor apeleaza la un limbaj interiorizat sau la unul semiinteriorizat n parcurgerea unui text. Huber si Huber (1982) au stabilit, folosind un experiment, diferentele dintre cele doua tipuri de cititori. Ei au ales doua tipuri de texte, unul care presupunea dificultati de pronuntie si un altul mai usor de citit. Ipoteza cercetarii era aceea ca, n conditiile unui text dificil, daca limbajul subiectului este interiorizat, timpul de citire este evident mai lung. Ipoteza s-a confirmat. Diferentele dintre o cercetare descriptiva (sau exploratorie) si una experimentala nu este de neglijat. Cercetarea descriptiva utilizeaza ca metode observatia, ancheta si testul, evalueaza caracteristici existente la nivelul unei populatii, asa cum sunt ele, si apeleaza la designuri specifice metodelor folosite. Cercetarea experimentala utilizeaza metoda experimentului, masoara caracteristicile unui proces izolndu-l din structura generala a personalitatii, provocnd evolutia lui ntr-o situatie artificiala si apeleaza la designuri specifice: multigrup sau monogrup. Este evident ca rezultatele unei cercetari sunt cu att mai valide si mai fidele, cu ct metodele de cercetare ale caracteristicilor psihice pe care se focalizeaza cercetarea combina abordarea descriptiva cu cea experimentala. Ca atare, o abordare multipla din punct de vedere metodologic permite cresterea validitatii informatiilor, care, n acest caz, se numeste validitate convergenta. Un experiment corect permite evidentierea unei cauzalitati, psihologul ncercnd sa afle, prin experiment, ce se afla n spatele unui comportament sau ce anume determina acel comportament. Un experiment presupune manipularea unuia sau mai multor factori si masurarea efectelor acestei manipulari asupra comportamentului. Factorii pe care cercetatorul i controleaza se numesc variabile independente. Comportamentele sau functiile care sunt utilizate pentru a masura efectul variabilelor independente se numesc variabile dependente. Experimentul are patru caracteristici: validitatea interna, fidelitatea, sensibilitatea si validitatea externa. Un experiment dispune de validitate interna atunci cnd oricare factor necontrolat care ar putea influenta rezultatele este ndepartat. Asadar, un experiment are validitate interna ridicata atunci cnd cauza si variabila dependenta sunt bine delimitate.

Fidelitatea se refera la aceea ca scopul unui experiment este sa determine un comportament specific. Daca, prin repetarea experimentului, se obtin aceleasi rezultate, atunci datele obtinute n cadrul primului experiment au un grad nalt de fidelitate. Fidelitatea se verifica n cadrul experimentului-replica. Un experiment dispune de sensibilitate atunci cnd permite masurarea oricarei variabile independente, indiferent ct de mic este efectul ei. Validitatea externa este data de generalizarea rezultatelor unui experiment asupra unei ntregi populatii, adica atunci cnd datele sunt corecte pentru ntreaga populatie din care a fost extras esantionul. Controlul situatiei experimentale presupune: modalitatea de manipulare a variabilelor, modul n care evolueaza conditiile experimentale si grupul de control. Aceste trei aspecte urmaresc un obiectiv comun: stabilirea conditiilor necesare obtinerii unor inferente cauzale si, de asemenea, asigurarea validitatii interne a experimentului. Modalitatea de manipulare a variabilelor se refera la respectarea conditiilor de covarianta si de ordonare temporala. Conditia de covarianta presupune obtinerea unei relatii directe ntre variabila dependenta si cea independenta; doua variabile sunt covariante atunci cnd cea independenta determina n acel moment o modificare a celei dependente. Daca variabila dependenta se modifica naintea variabilei independente, conditia de covarianta nu este relevanta. Conditia de ordonare temporala se realizeaza implicit prin respectarea conditiei de covarianta. Modul de evolutie a conditiilor experimentale se refera la mentinerea conditiilor experimentale constante, ceea ce presupune ca orice alt factor care ar putea influenta performanta subiectilor sa fie controlat si eliminat, pentru a putea decide asupra influentei reale a variabilei independente. Este important sa stim si sa recunoastem ca noi controlam doar acei factori despre care presupunem ca influenteaza comportamentul uman n momentul experimentului, dar mai exista si altii, externi, care l pot influenta. Grupul de control este optional n cadrul cercetarii experimentale, dar daca optam pentru el trebuie sa avem grija sa ndeplineasca toate conditiile grupului de cercetare. X. Designuri experimentale multigrup 1. Designul grupurilor independente (randomizate) Este cel mai simplu design de cercetare si presupune aplicarea variabilei independente de doua ori pe acelasi grup de subiecti, intensitatea variabilei independente fiind diferita prima oara fata de a doua oara. Diferenta de reactie (a variabilei dependente) care se obtine reprezinta masura efectului variabilei independente. n designul grupurilor independente, fiecare varianta sau nivel de intensitate a variabilei independente se aplica pe grupuri diferite de subiecti. Loftus si Bunos au testat capacitatea de memorare a detaliilor unui film. Daca cele doua grupuri de subiecti sunt comparabile din toate punctele de vedere la nceputul experimentului, iar pe parcurs sunt testate la fel cu exceptia tipului de film vizionat (violent sau siropos), atunci diferenta ntre reactii se datoreaza variabilei independente (tipul de film). Asadar, n designul grupurilor independente, grupurile se formeaza dupa caracteristicile variabilei independente si, ca atare, trebuie sa se asigure aceleasi conditii fiecarui subiect din populatia aleasa sa faca parte din cele doua grupuri. Exista doua cai de selectie a grupurilor: esantionarea aleatorie si esantionarea stadiala. Esantionarea aleatorie presupune selectia unuia sau mai multor subiecti din aceeasi populatie. Tehnica esantionarii ne ofera certitudinea ca, la nivel mediu, cele doua grupuri sunt reprezentative la nivelul populatiei la nceputul experimentului. Esantionarea aleatorie asigura validitatea interna a experimentului, deoarece echilibreaza diferentele dintre subiecti si creste validitatea externa a rezultatelor. Validitatea externa se datoreaza faptului ca ele devin esantioane reprezentative pentru populatia din care fac parte. Dar acest tip de esantionare se foloseste rar n psihologia experimentala, si mai des n cea descriptiva, unde este important ca grupurile cu care se lucreaza sa fie reprezentative pentru populatia cu care se lucreaza. Esantionarea stadiala presupune o selectie secundara, indirecta a indivizilor care formeaza esantionul prin selectia grupurilor la care au apartinut ei initial. Repartitia echilibrata a subiectilor n grupurile experimentale reprezinta beneficiul esantionarii stadiale.

Esantionarea stadiala duce la obtinerea unui grad ridicat de validitate interna, dar pentru generalizarea rezultatelor nu este suficient doar att. Se pot generaliza doar rezultatele care au fost obiectul experimentului, nu si eventualele rezultate deduse logic. Validitatea interna se stabileste prin repetarea experimentului. Putem considera rezultatele unui experiment generalizabile atunci cnd grupurile de cercetare au fost corect selectate si daca exista presupozitia comportamentului si posibilitatea de reproducere a experimentului. Presupozitia comportamentului se bazeaza pe faptul ca, n timp, comportamentul ramne relativ stabil si reprezentativ pentru persoane similare cu cele testate. Posibilitatea de reproducere a experimentului presupune ca, n conditii de replicare a experimentului, rezultatele obtinute n al doilea experiment sa fie identice sau macar comparabile cu cele obtinute n primul experiment. Pentru a asigura validitatea interna trebuie respectate doua conditii, una privitoare la evitarea factorilor nerelevanti si a doua privitoare la caracteristicile grupului experimental. Evitarea factorilor nerelevanti se face prin respectarea conditiilor unei esantionari corecte. Trebuie evitate asa-numitele variabile contopite, sau variabile confundate, numite astfel deoarece ramn mascate si manifestarile lor sunt sistematic legate de manifestarile altei variabile care face obiectul experimentului. Spre exemplu, Kandel (1962) a efectuat o cercetare pe trei grupe omogene de elevi, dorind sa masoare eficienta unei metode de nvatare a unei limbi straine. La sfrsitul anului scolar a masurat performantele si a descoperit trei tipuri de performante. Aceste diferente se puteau datora metodei de nvatare, dar se puteau datora n egala masura abilitatilor, aptitudinilor profesorilor care au utilizat cele trei metode. Asadar, daca presupunem ca, pe parcursul cercetarii, poate sa apara o variabila contopita, putem apela la designuri experimentale de tip multifactorial. Pentru ca ntr-un experiment sa se obtina rezultate cu validitate interna, este necesar ca grupul de subiecti sa ramna constant pe parcursul experimentului. Exista pierderi de subiecti numite mecanice, care tin de contextul concret (mediul fizic) de desfasurare a experimentului (fie experimentatorul nu poate fi prezent n spatiul n care urmeaza a se desfasura experimentul, fie conditiile de mediu fac imposibila desfasurarea). Exista si pierderi selective de subiecti, care apar atunci cnd subiectii accepta initial sa participe, dar apoi se retrag. Aceste situatii se evita prin selectarea initiala a unui grup de subiecti mai mare dect este nevoie. 2. Designul grupurilor corespondente Daca designul grupurilor independente este cel mai folosit n psihologia experimentala pentru ca rezultatele ndeplinesc conditiile de fidelitate si validitate, apelul la designul grupurilor corespondente asigura un grad mai crescut de fidelitate si validitate. Alcatuirea grupurilor experimentale n designul grupurilor corespondente se poate face fara a se apela la tehnici de selectie specifice si la calcule statistice sofisticate care sa asigure validitatea rezultatelor. Numarul de subiecti care sa garanteze validitatea rezultatelor nu poate fi precizat n mod absolut (poate fi 30, sau 50, sau 60), dar putem determina eterogenitatea unui grup prin calculul raportului dintre media aritmetica a performantelor grupului si abaterea standard. Regula de aur este ca media aritmetica sa fie mai mare dect abaterea standard. Designul grupurilor corespondente este mult mai simplu, deoarece utilizeaza criteriul corespondentei sau asemanarii perechilor de subiecti n selectia grupurilor experimentale. Spre exemplu, n zoopsihologie putem considera comparabile doua loturi de pisici birmaneze. Criteriul de selectie n cazul de mai sus este unui genetic si n baza lui se vor obtine rezultate comparabile. Selectia grupurilor presupune utilizarea tehnicii similitudinii subiectilor. Se poate utiliza si tehnica pretestarii, prin care se selecteaza grupul n functie de dimensiunea (caracteristica psihica) urmarita n experiment. Aceasta presupune utilizarea tehnicii de pre-testare: 1. Cu proba care va fi utilizata n experiment. Daca una din variabilele independente experimentale este tensiunea arteriala, testarea se va face pe acest criteriu n perechi (sau tripleti etc.) de subiecti care au aceeasi valoare a variabilei. 2. Cu probe echivalente. n studiul capacitatii de rezolvare a problemelor la diferite vrste n care variabila independenta este un puzzle; nu putem alege subiecti de vrste diferite, dar daca n pre-testare utilizam puzzle-uri de grade de dificultate diferite, dar echivalente cu cele care vor fi utilizate n experiment, rezultatele vor fi valide.

3. Cu probe diferite. n pre-testare se utilizeaza probe care sa difere esential de proba experimentala propriu-zisa, dar care masoara aceeasi caracteristica; pentru exemplul de mai sus, n pre-testare se poate utiliza un test de inteligenta. Designul grupurilor corespondente presupune testarea subiectilor de doua ori, ceea ce este dificil. Daca se gasesc subiecti similari din punctul de vedere al caracteristicii psihice vizate, de cele mai multe ori ei sunt foarte putini, astfel ca lotul experimental va fi foarte mic, ceea ce nu va permite generalizarea rezultatelor pe ntreaga populatie. Este de dorit ca grupurile de subiecti sa fie comparabile nu doar din punctul de vedere al caracteristicii pe care o testam, ci din toate punctele de vedere, pentru ca prezenta variabilelor independente necontrolate poate influenta mult rezultatele. Designul grupurilor corespondente este superior celui al grupurilor independente cnd numarul de subiecti necesari este mic. El mai poate fi utilizat si atunci cnd proba din experiment este replicabila (exista probe paralele). 3. Designul grupurilor naturale n psihologia sociala, psihologia personalitatii sau psihopatologie, diferentele individuale sunt mai mult dect o eroare de variatie si o sursa de eroare. Aici intervin puternic variabilele subiect (caracteristicile de gen, gradul de introversie-extroversie etc.). Designul grupurilor naturale utilizeaza variabile subiect pe care le considera variabile independente. De exemplu, cercetam trauma psihica generata de o interventie chirurgicala si selectam ca atare grupul de subiecti dintro sectie de chirurgie. Apelnd la designul grupurilor naturale vom putea compara persoane si grupuri de subiecti care au experimentat o situatie ale caror urmari dorim sa le masuram. Acest tip de cercetare se numeste si design de cercetare corelationala, pentru ca presupune n principal cercetarea relatiilor (corelatiilor) dintre caracteristicile subiectului si performantele sale. Designul grupurilor naturale este eficient n realizarea descrierii si predictiei, dar rezultatele nu permit rationamente de inferenta cauzala. Covarianta a doua variabile nu nseamna ca prezenta uneia implica si prezenta celeilalte. n cercetarile corelationale nu trebuie folosite cuvintele "determina, "conditioneaza". Pentru o inferenta cauzala este necesar sa eliminam cauzele variabilelor alternative. Masuri necesare de control: Rezultatele pot fi influentate de expectatiile subiectilor sau experimentatorului; efectele expectatiei pot fi diminuate prin: - procedurile tip (sablon) de aplicare a probelor si evaluare a rezultatelor; - utilizarea computerului; - apelul la un grup de specialisti care sa fie folositi ca executanti, adica sa interpreteze rezultatele obtinute fara sa cunoasca exact designul. XI. Designul monogrup ntr-o cercetare de tip experimental, uzual se administreaza minimum doua nivele de intensitate a unei variabile, aceasta fiind conditia pentru a determina o influenta diferentiata la nivel comportamental. Conditia unei unice variabile cu doua nivele de intensitate este specific designurilor experimentale n care se utilizeaza mai mult de doua grupuri de subiecti. Exista nsa situatii n care utilizarea a n grupuri experimentale este inutila, pentru ca se pot obtine aceleasi rezultate valide lucrnd cu un singur grup; acesta este designul monogrup. Avantajele designului monogrup sunt numarul mic de subiecti si posibilitatea de a lucra cu mai multe variabile independente pe acelasi grup. Spre exemplu, Postner (1973) a evidentiat procesele cognitive implicate n identificarea literelor n procesul de citire, masurnd timpul necesar pentru a descifra majusculele si minusculele. La sfrsit, diferenta de timp evidentiata de el a fost de 80 milisecunde. Designul monogrup se foloseste n functie de domeniul de cercetare si, cu precadere, n studiile longitudinale. n conditiile repetarii succesive ale conditiilor experimentale cu design monogrup survin unele dezavantaje:

1. Posibilitatea nvatarii probelor sau instalarea fenomenului de oboseala. Aparitia erorilor ca urmare a nvatarii sau oboselii sunt rezultatul influentei directe ale variabilei independente; erorile sunt absolut subiective si se numesc efecte ale practicii sau efecte ale etapelor de practica. Daca ne referim doar la faptul ca performantele cresc n ciuda faptului ca variabila ramne aceeasi (adica se datoreaza nvatarii si nu capacitatilor individului), erorile se numesc erori progresive (de exemplu, erorile tot mai reduse, n timp, ale unui copil netalentat care nvata sa cnte la un instrument nu reflecta abilitatile lui, ci doar exercitiul). Erorile progresive pot fi evitate daca, n proiectarea designului experimental, respectam regulile de asigurare a validitatii interne, adica daca experimentul dispune de validitate interna buna. 2. Designul monogrup nu poate fi utilizat cnd se studiaza variabilele subiect, tipic n designul grupurilor naturale. Existenta unei variabile subiect (de exemplu, trauma fizica reprezentata de o interventie chirurgicala) induce o evolutie specifica a variabilei dependente, care poate fi evidentiata doar prin comparatie cu rezultatele obtinute de un al doilea grup. Designul monogrup poate fi de doua tipuri: complet si incomplet. n designul monogrup complet se anuleaza erorile progresive prin aplicarea variabilei independente cu diferite nivele de intensitate ntr-o ordine aleatoare tuturor subiectilor. Aceasta aplicare aleatoare reduce posibilitatea nvatarii si aparitia oboselii. Rezultatele nu vor fi viciate, ci vor fi valide. n designul monogrup incomplet, erorile progresive se anuleaza prin aplicarea diferitelor nivele de intensitate ale variabilelor la diferiti subiecti: valoarea 1 se aplica subiectului 1, valoarea 2 se aplica subiectului 2 etc. Designul monogrup complet presupune un grup experimental si o variabila independenta cu mai multe nivele de intensitate. fiecare nivel de intensitate al variabilei independente se aplica fiecarui subiect. n functie de modalitatea de aplicare a variabilei independente se definesc doua tipuri de design monogrup complet: - de tip ABBA, n care se aplica cele doua variante ale variabilei independente fiecarui subiect n ordinea AB si apoi BA; - de tip block randomisation, n care se alcatuiesc subgrupe (block) de subiecti si se aplica toate nivelele variabilei independente, ntr-o ordine aleatoare, fiecarui subgrup. Designul monogrup de tip ABBA se utilizeaza atunci cnd fiecare nivel al variabilei independente se poate aplica de minim doua ori fiecarui subiect. Se mai numeste si "contrabalansare ABBA", deoarece apelul la acest tip de design permite sa se evite erorile progresive. Din punctul de vedere al experimentului, contrabalansarea ABBA presupune aplicarea celor doua nivele ale variabilei independente succesiv, nti i ordinea AB si apoi n ordinea BA. Poate aparea nsa problema anticiparii efectelor, n conditiile n care se aplica de mai multe ori aceeasi succesiune de variabile. Teoretic, ncepnd de la a treia aplicare ne putem astepta la aparitia unor efecte anticipate. Designul monogrup de tip "block randomisation" (sau cu repartitie aleatoare) presupune ca fiecare nivel al variabilei independente se aplica pe subgrupe de subiecti. De obicei, numarul subgrupelor este egal cu nivelul aplicarilor diferitelor nivele ale variabilei independente. Numarul subiectilor din subgrupe este egal cu numarul nivelelor variabilei independente. Spre exemplu, pentru doua nivele ale variabilei independente, fiecare aplicat de 5 ori, avem nevoie de cinci subgrupe a cte doi subiecti. Utiliznd acest model admitem existenta unei erori medii pentru fiecare subgrupa de subiecti, care se va echilibra la nivelul ntregului grup. Designul monogrup incomplet presupune un grup experimental si o variabila independenta cu mai multe nivele de intensitate. Nu se aplica fiecarui subiect toate nivelele de intensitate ale variabilei independente, ci se face media performantelor individuale si astfel se asigura si anularea erorilor progresive. Acest design poate fi: - cu ordonare aleatoare; - cu ordonare de n luate cte n; - cu ordonare de tip patrat latin. Limitele designului monogrup: - Nu poate fi utilizat atunci cnd vrem sa cercetam efectele variabilelor subiect.

- Transferul diferential apare n mica masura atunci cnd se utilizeaza tehnici de contrabalansare, dar apare oricum. n cercetarea experimentala se utilizeaza designuri complexe, cu doua sau mai multe variabile, care modeleaza mai bine viata. Johnson, spre exemplu, a vrut sa cerceteze relatia ntre memorie, depresie si tipul de activitate (finalizata sau nefinalizata). Ipoteza lui era ca persoanele depresive si vor aminti cu mai mare usurinta o activitate finalizata, iar cele non-depresive si vor aminti mai degraba activitatile finalizate. Proba experimentala a constat din zece activitati, dintre care subiectii au fost lasati sa duca pna la capat doar doua. Ipoteza a fost confirmata. Cel mai simplu design complex este cel de tip 2x2, descris mai sus, dar se pot modela si designuri de tip 3x3, 4x4 etc. Avantajele designurilor complexe: 1. Modeleaza mai aproape de realitate viata psihica. 2. Rezolva problema variabilelor necontrolabile, introducndu-le ca variabile de cercetare. 3. Permit testarea sau verificarea practica a unor enunturi teoretice. XII. Standardele APA pentru redactarea unui raport Daca raportul de cercetare urmeaza sa fie publicat, atunci primul capitol este un rezumat, nu mai mult de 250 cuvinte. Daca raportul de cercetare nu va fi publicat, atunci primul capitol este unul teoretic: - se definesc conceptele; - se expun teoriile existente n domeniul respectiv, corelativ cu cele folosite n cercetare; - se precizeaza sumar caracteristicile populatiei pe care se aplica testul; - pentru populatiile de cercetare speciale (aceasta nu nseamna studenti, medici etc., ci persoane cu comportament deviant etc.) se face de asemenea o caracterizare sumara. Partea teoretica nu trebuie sa depaseasca o treime din volumul lucrarii. n capitolul II: - Se prezinta obiectivul, ipotezele, designul de cercetare, metodele, participantii (a se evita termenul de "subiecti"). Se precizeaza tipul de design, daca aplicarea testului s-a facut n grup sau individual, de catre cercetator sau de catre operatori. - La expunerea metodelor nu se precizeaza doar ce metode au fost folosite, ci si o succinta prezentare. Descriere exhaustiva se face doar daca este o metoda noua. - Jumatate din lucrare trebuie sa contina rezultatele cercetarii. - La capitolul "Rezultate" trebuie sa fie precizata ipoteza pe care lucram. Daca sunt mai multe ipoteze, fiecareia i se rezerva un sub-capitol. - Tabelele cu date trebuie urmate de comentarii. - Se mentioneaza pragurile de semnificatie, deoarece n functie de ele se stabileste ct de semnificative sunt rezultatele obtinute. n capitolul de concluzii se discuta doar obiectivele; daca unui dintre obiective nu a fost atins se precizeaza acest lucru, iar daca un obiectiv a fost verificat partial, se explica de ce. Bibliografia trebuie prezentata pe larg. Ca anexe se insereaza metodele folosite daca sunt noi, datele primare (brute) etc.

Cerinte de stil: - n general, prima propozitie este de dorit sa fie independenta. - A se evita formele contrase (nu-i) folosite n locul formelor ntregi (nu i). - Se recomanda folosirea persoanei nti plural, dar fara a se folosi cuvntul "noi". - La "Metode", "Rezumat", partea teoretica se foloseste timpul trecut; la redactarea rezultatelor si concluziilor se poate folosi si timpul prezent. - Abrevieri: se scrie nti denumirea completa, apoi n paranteza abrevierea, care se va folosi ca atare pe tot parcursul raportului. Nu se folosesc prescurtari, nici pentru unitatile de masura. - n text, numerele de la 1 la 10 se scriu n litere. - Pentru citate se folosesc ghilimelele. Daca preluam ideile unui autor, dar nu textual, nu folosim ghilimele, ci precizam: Autorul X afirma ca... - Referintele n text: se scrie n mod obisnuit numai numele autorului si anul aparitiei lucrarii din care se preiau ideile, eventual pagina. - Titlul nu trebuie sa aiba mai mult de 10-12 cuvinte. - Pentru bibliografie se ncepe pagina noua; orice lucrare sau autor citat n raportul de cercetare trebuie sa se regaseasca n bibliografie; se trece: numele de familie al autorului, initiala prenumelui, anul aparitiei lucrarii, titlul lucrarii, localitatea unde a fost publicata si editura.

XIII. Metode calitative de cercetare Trasaturile caracteristice ale metodologiei calitative - Se ocupa de cercetarea situatiilor reale, si nu de experimente de laborator. - Se supune analizei comprehensive; demersul de cercetare este inductiv, ceea ce presupune selectarea datelor esentiale dintr-un numar mare de informatii. - Se ocupa de cercetari holistice; fenomenul social n totalitatea lui nseamna mai mult dect o suma de componente. - Este specifica participarea personala a cercetatorului, care se foloseste de rationamente intuitive de tip insight si trebuie sa poata apela la empatie. - Presupune o abordare dinamica; aceasta se refera la capacitatea de adaptare n fata schimbarilor din evolutia sistemului social. n ciuda existentei unui plan de cercetare, etapele nu sunt fixate imuabil. - Este orientata spre unicitate; presupunem nca din debutul cercetarii ca fiecare situatie cercetata este unica, evolutiva si trebuie cercetata ca atare. Utilizeaza analiza contextuala (cadrul istoric si temporal). - Empatia nu se refera n acest caz la rezonarea afectiva, ci are un sens obiectiv, acela de neutralitate empatetica, adica acea capacitate de a ramne neutru (obiectiv) si, n acelasi timp, de a percepe empatic trairile participantilor la cercetare. Domenii de aplicare:

- ecologia umana (studiul patternurilor de comportament); ecologia sociala ca stiinta se bazeaza pe principiul inter-relationarii ntre contextul social si individ sau grup si investigheaza relatiile dintre persoane si mediul social cu scopul adaptarii. - etnografia (descrie modul n care cultura influenteaza dezvoltarea umana); - antropologia cognitiva (cerceteaza psihicul uman din punctul de vedere al schemelor si categoriilor mintale de inter-relationare; include studii asupra comunicarii). Principiile metodologiei calitative 1. Deschiderea: cercetarea calitativa nu are o structura predeterminata prin ipoteze si proceduri care sa-i influenteze evolutia. Ipotezele reprezinta un scop, nu o conditie a cercetarii; exista totusi precizat un obiectiv, un scop de cercetare. 2. Comunicarea: cercetarea calitativa presupune directa relatie ntre cercetator si participanti; aceasta relatie directa este un travaliu comun care permite obtinerea unui maximum de informatie. Participantii definesc, explica si interpreteaza realitatea, iar cercetatorul selecteaza si pastreaza ceea ce este esential, comun si definitoriu din informatiile primite. 3. Realitatea sociala ca proces: scopul cercetarii calitative este identificarea modului de construire a patternurilor comportamentale si definirea sensului actiunilor umane. 4. Reflexivitatea si analiza: fiecare sens este considerat reflexul contextului din care a luat nastere. Analiza acestuia presupune o metoda flexibila care sa surprinda schimbarile contextuale. 5. Explicatia: ntr-o cercetare calitativa, cel care o efectueaza este obligat sa explice scopul cercetarii n amanunt, onest si fara sa induca anumite raspunsuri. Analiza datelor urmeaza descrierii si teoretizarii unui context social, si nu semnalarii unor relatii de tipul "un sunet puternic determina scaderea atentiei). 6. Flexibilitatea: att din punctul de vedere al alegerii metodelor si procedeelor, ct si al designului; designul se poate schimba pe parcurs, n functie de realitatea din teren. Etapele pot sa nu se deruleze n ordinea fixata. Comparatie ntre metodele de tip cantitativ si cele de tip calitativ Metodele cantitative Realitatea sociala este considerata simpla, obiectiva, unica, masurabila Se stabilesc relatii cauzale si corelatii si se utilizeaza rationamente nomologice Metodele calitative Realitatea sociala este considerata problematica, holistica, un construct social subiectiva,

Lucreaza cu rationamente non-deterministe; nu considera relatia cauza-efect ca fiind un principiu de baza al explicatiei, ci se intereseaza de o cauzalitate circulara si holistica ncearca o descriere ct mai completa a realitatii umane Demersul logic este inductiv, idiografic, interpretativ, bazat pe logica descoperirii Sunt mai putin interesate de cifre; ca proceduri de validare folosesc validarea de semnificatie Cercetatorul are rolul de a reproduce ct mai fidel si mai corect informatiile obtinute

Au la baza teorii pozitiviste; neaga complexitatea fenomenelor investigate Demersul logic este deductiv, nomotetic, bazat pe reguli strict verificabile, ceea ce face posibila replicabilitatea Conduc la obtinerea de rezultate cifrice, prelucrabile statistic Cercetatorul are rol dual: colecteaza si interpreteaza datele

Metodele calitative trebuie considerate ca un supliment, o completare a metodelor cantitative si este de dorit ca, ntr-o cercetare, sa se utilizeze ambele.

Tehnica grupului nominal Este specifica abordarii calitative si este suficient de puternica nct sa nlocuiasca o documentare clasica. Se bazeaza pe ideea ca reunirea unui grup de experti pentru discutarea unei problematici anume ofera la fel de multe informatii ca si studiul lucrarilor publicate anterior pe acea tema. Tehnica grupului nominal reprezinta o tehnica de identificare si fixare a problemei si a temei de cercetare, ca si a implicatiilor acestora. Presupune un demers inductiv si poate nlocui cu succes documentarea clasica. A fost pusa la punct de catre cercetatorii olandezi Delbecq si Van de Ven (1968). Presupune o conduita speciala a grupului de lucru si o serie de pasi de urmat. Grupul de lucru presupune reunirea unui numar de persoane (maxim 10) care discuta foarte putin ntre ele; comunicarea se face n scris, prin intermediul celui care coordoneaza activitatea (mediatorul). Acesta preia orice informatie si are grija ca fiecare participant sa-si expuna opinia. De obicei, participantii sunt persoane avizate. Etapele functionarii grupului nominal 1. Enuntarea temei de discutat, sub forma unei ntrebari. 2. Generarea de solutii: fiecare participant raspunde ntrebarii puse n discutie; raspunsurile se dau n scris, cu cerinta de a fi ct mai scurte si mai numeroase; fiecare enunt contine o solutie si numai una. 3. Colectarea solutiilor de catre mediator; rezulta o banca de date pe care mediatorul le returneaza grupului, n scopul de a elimina duplicatele. 4. Reformularea si gruparea solutiilor, n scopul de a elimina redundantele si duplicatele. Mediatorul pastreaza doar solutiile clare, diferentiate, unice, mai mult sau mai putin bune. 5. Selectarea solutiilor bune: fiecare membru al grupului selecteaza cele mai bune 5-8 solutii; si acest demers, ca si cele anterioare, este confidential. Mediatorul dispune astfel de o lista a solutiilor, ordonate n functie de rangul de prioritate. Acum are loc prima comunicare orala: mediatorul prezinta grupului cele 5-8 solutii si se analizeaza coerenta raspunsurilor, pentru evitarea contradictiilor. Se supune la vot lista de solutii care reprezinta posibilele obiective de urmarit n cercetare. Avantaje: - timpul scurt (se poate realiza n cteva ore echivalentul unei documentari de doua luni de zile); - permite analiza unei game mari de tematici, daca nu se introduc restrictii cu privire la vrsta si ocupatia membrilor, singura conditie fiind aceea ca membrii sa cunoasca realitatea care se doreste a fi cercetata. Limite: - Se poate ca solutiile oferite, transformate n obiective de cercetare, sa nu fie recunoscute social; - Se poate ca solutiile colectate sa fie superficiale; - Se poate sa apara frustrari la unii membri ai grupului (cei mai putin vorbareti, care nu apuca sa-si expuna ideile). n general, limitarile pot fi reduse prin experienta mediatorului. Etapele cercetarii calitative I. Analiza problematicii de cercetare. Obiectivul general al unui studiu calitativ este de a stabili modalitatea de desfasurare a unui fenomen sau eveniment. Analiza problematicii de cercetare presupune utilizarea de tehnici cum ar fi: interviuri cu experti, discutii de grup cu persoane competente n domeniu, tehnica grupului nominal, analiza rapoartelor stiintifice (din punct de vedere calitativ) pe tema data. Prin intuitie ntelegem o operatie intelectuala nerationala si emergenta. Ea se declanseaza corelativ rationamentelor deductive si dezvaluie semnificatii nesesizabile printr-un rationament clasic.

II. Formularea problemei de cercetat. n functie de rezultatele etapei de analiza a problematicii de cercetare, cercetatorul face o prima analiza a posibilitatilor de abordare a acestora, ceea ce presupune att stabilirea importantei problemei de cercetat, dar si analiza propriilor competente. III. Studiile pregatitoare presupun cinci pasi de urmat; ordinea lor nu este neaparat obligatorie; se poate reveni sau sari de la un pas la altul. 1. Documentarea preliminara (studierea cercetarilor deja efectuate) presupune analiza globala a documentelor, discutii n grupul de lucru asupra temelor, stabilirea expertilor n domeniu. 2. Interviuri cu expertii; se desfasoara n doua faze: prima, non-directiva, pe domeniul larg din care face parte tema, iar a doua se focalizeaza pe tema aleasa. 3. Analiza de continut a informatiilor si evaluarea dificultatilor care se pot ivi; se precizeaza tehnicile si metodele de cercetare. 4. Pre-ancheta; reprezinta primul contact cu participantii la cercetare si are drept scop verificarea instrumentelor si precizarea posibilelor dificultati. 5. Precizarea metodologiei; presupune fixarea definitiva a tehnicilor de culegere si analiza a datelor, stabilirea modelului de cercetare, a echipei de lucru etc. IV. Reformularea problemei de cercetat. Este oarecum similara cu pasul cinci al studiilor pregatitoare; se fixeaza clar tema de cercetare, obiectivele cercetarii si metodele. V. Esantionarea apriori si pregatirea anchetei . Se fixeaza caracteristicile grupului cu care se lucreaza; grupul trebuie sa fie suficient de mare, n functie de problema de studiu, astfel nct datele obtinute sa permita atingerea scopului fixat. Daca n cercetarile de tip cantitativ, numarul minim de participanti este de 30-50, n cele de tip calitativ el poate fi mult mai mic; nsa rezultatele obtinute nu se pot generaliza asupra altei populatii dect cea din care provin participantii, chiar daca aceasta ndeplineste toate conditiile primei populatii, pentru ca intervin efectele de timp. VI. Ancheta. Presupune deplasarea efectiva n teren si culegerea informatiilor. Deosebit de important n aceasta etapa este jurnalul de bord, ca instrument obligatoriu. Jurnalul de bord reprezinta un document important prin faptul ca ofera informatii de "memorie vie" a cercetarii. Cercetatorul va nota tot ce se ntmpla pe parcursul studiului, inclusiv propriile sale reflectii. Informatiile pot fi structurare pe patru directii: note de context, note personale, note metodologice si note teoretice. Notele de context descriu ceea ce se ntmpla n teren, caracteristicile generale ale locului. Notele personale fixeaza intuitiile, constientizarile de pe parcursul efectuarii studiului. Notele metodologice retin modificarile de metodologie care intervin pe parcurs si motivele pentru care au fost facute. Notele teoretice contin explicatii, interpretari teoretice partiale ale rezultatelor obtinute. VII. Analiza rezultatelor. Se impune o distinctie ntre analiza datelor calitative (care presupune prelucrari statistice de tip calitativ, de cele mai multe ori procentaje sau diferente de procentaje) si analiza calitativa a datelor (un demers discursiv de reformulare, explicitare si teoretizare a unor evenimente sociale). Analiza calitativa a datelor ncearca sa construiasca sensul logic al unui set de informatii care surprind un eveniment social. VIII. Validarea interna consta n validarea rationamentelor obtinute n etapa anterioara, de analiza a rezultatelor. Presupune ntrebari de tipul: "Ct am surprins din realitatea sociala si ct a ramas nedescoperit?". Validitatea reprezinta exactitatea unui rezultat sau adecvarea unei categorii de informatii formulate teoretic la fenomenul psihic sau social descris. IX. Redactarea raportului presupune si sugestii pentru cercetari viitoare. X. Validarea externa presupune verificarea informatiilor obtinute cu informatiile existente din alte cercetari pe aceeasi tema. Presupune strategii ca: utilizarea unitatilor de observatie, verificarea critica a rezultatelor de catre o persoana din afara studiului. Se mai numeste si "confirmare interna" si se bazeaza pe prezumtia ca un cercetator este inapt sa fie suta la suta obiectiv.

XIV. Validitatea cercetarii calitative Exista mai multe tipuri de validitate, relativa la construct, la continut si la criteriu. Aceste tipuri de validitate sunt utile atunci cnd apelam la test ca instrument de evaluare (diagnostic) si prognostic. APA face o alta clasificare a tipurilor de validitate: de continut, conceptuala, predictiva si descriptiva. Validitatea unei probe se defineste ca fiind masura n care o anumita inferenta facuta plecnd de la un test sau proba are nteles si este potrivita. Validarea este procesul sau operatia prin care se investigheaza gradul de validitate sau de realism a interpretarii propuse de un instrument. Un test este valid n masura n care el masoara ceea ce si propune sa masoare si n masura n care prin itemii lui se surprinde fenomenul care trebuie masurat, si nu altceva. Cele trei tipuri de validitate (identificate de M. Albu si H. Pitariu, sau patru stabilite de APA) nu sunt categorii disjuncte si nu se poate spune ca un anumit tip de validitate este mai bun sau mai potrivit dect celalalt. Se opteaza pentru unul din ele, care este mai potrivit pentru proba sau instrumentul respectiv. Validitatea de construct (reprezentata de validitatea de continut si de cea conceptuala) este utila pentru a verifica daca un test masoara bine un anumit construct. n acest scop, este necesar sa se realizeze o descriere a constructelor, n termeni comportamentali concreti. Validarea de construct are trei pasi: 1. Identificarea comportamentelor care au legatura cu cel masurat prin test (exemplu, n Murphy si Hofer, 1991: se intentioneaza masurarea agresivitatii la elevi; comportamente care au legatura cu aceasta: ataca sau bate alti copii; incita la bataie, ncearca sa-si impuna punctul de vedere, sa domine n joc, etc.); 2. Identificarea altor constructe care au legatura cu cel masurat prin test (constructe sinonime; n acelasi exemplu: trebuinta de putere); 3. Construirea unei liste de comportamente prin care acest construct sau concept psihologic se manifesta (n acelasi exemplu: ataca, este capul rautatilor, domina n joc; n opozitie, comportamentele care caracterizeaza pasivitatea: supunere, conformism, necertaret). Validitatea de continut implica, dupa cum considera A. Anastasi, examinarea sistematica a continutului probei pentru a determina daca el acopera un esantion reprezentativ din domeniul de comportament pe care testul l masoara. Dupa M. Albu, pasii n realizarea validitatii de continut sunt: 1. Definirea si descrierea domeniului de continut al testului . 2. Analiza itemilor testului, care presupune eliminarea acelor itemi care nu corespund comportamentelor cuprinse n domeniul de continut; pentru itemii ramasi se identifica zonele domeniului de continut pe care le masoara. 3. Stabilirea relatiei dintre item si domeniul de continut, ceea ce presupune un numar de experti, care au sarcina de a identifica daca prin itemul respectiv se masoara ceea ce a intentionat constructorul itemilor. Validitatea de criteriu se refera la cadrul n care deductiile facute pornind de la scorurile unei probe concorda cu cele bazate pe alte masurari, numite criteriu. Masura-criteriu trebuie sa evalueze un construct similar celui pe care dorim sa-l validam. Spre exemplu, pentru un test de creativitate, criteriul va fi tot o proba care masoara creativitatea. Pentru validitatea de criteriu se apeleaza la calcule statistice: calcule de corelatie liniara, de ranguri, analiza factoriala sau analiza de regresie. Rezultatul obtinut se numeste coeficient de validitate al probei, a carui valoare este cuprinsa ntre 0 si 0,6. Validarea calitativa: validitatea calitativa a unui instrument este influentata de cultura; ea poate fi: a) ideologica, b) de gender, c) de limbaj sau discurs si d) de aparator social. a) Calitativistii sunt influentati de validitatea ideologica, n sensul ca rezultatele unui studiu psihologic sunt influentate de caracteristicile politice ale mediului respectiv.

b) Din aceasta perspectiva, calitativistii spun ca interpretarile care se dau unei realitati psihice depind de sexul cercetatorului. c) Modul de expunere si de redare a rezultatelor cercetarii aceleiasi realitati sunt diferite de la individ la individ, de la grup la grup. d) Aceasta perspectiva se nscrie n stiinta teoriilor critice aparute dupa 1994, teorii care pornesc de la existenta unor minoritati care dispun de o serie de caracteristici particulare care, n mod obisnuit, nu sunt luate n considerare ntr-un studiu psihologic. Validitatea nseamna ncredere n cunostintele noastre, dar nu certitudine. Ceea ce rezulta dintr-o cercetare psihologica este adevarat pentru realitatea pe care ne focalizam, informatia fiind dependenta de caracteristicile cercetatorului (cultura generala, sex, experienta etc). Putem apela la metode de validare tipic calitative, cum sunt: metoda triangulatiei si metoda juriului. Metoda triangulatiei este o strategie prin care se suprapun si se combina mai multe tehnici de culegere a datelor, pentru a compensa pierderile de informatie inerente ntr-o cercetare. Denumirea este preluata din topografie. Apelul la triangulatie este necesar pentru ca fenomenele psihice sunt n evolutie, si nu constante, motiv pentru care poate avea loc adesea pierderea de informatii. Metoda permite ca interpretarea sa fie mai obiectiva, prin apelul la mai multe tipuri de verificare. Tipuri de triangulatie: A. Triangulatia datelor permite cresterea numarului de probe si, prin urmare, sunt masurate mai multe fatete ale fenomenului studiat. Se face n trei directii: spatiala, temporala si a subiectilor. Triangulatia spatiala presupune evaluarea psihologica n contexte diferite (spre exemplu: agresivitatea acasa, n autobuz, la serviciu, n vacanta etc). n ce priveste triangulatia temporala, cercetatorul ia n considerare dimensiunea evolutiva a fenomenului studiat si face o masurare longitudinala, n momente de timp diferite. n triangulatia subiectilor, cercetatorul analizeaza fenomenul tinta la diverse niveluri (spre exemplu, agresivitatea individuala, n raport cu ceilalti sau n grup). B. Triangulatia cercetatorului presupune participarea la cercetare a unui grup de minimum doi cercetatori. Observatiile si interpretarile facute de fiecare membru al echipei separat se compara, se analizeaza, obtinndu-se o validare de semnificatie. C. Triangulatia teoretica presupune interpretarea informatiilor obtinute prin ncadrarea succesiva n diferite teorii (spre exemplu, agresivitatea poate fi privita ca fiind determinata genetic sau ca fiind comportament nvatat). D. Triangulatia metodologica obliga la utilizarea unor tehnici diferite de culegere a datelor; se apeleaza la o baterie de probe: observatie, interviu, analiza de continut, desen, focus grup etc. Utilizarea unor tehnici diferite permite obtinerea unor informatii relativ diferite si reduce riscul retinerii unor informatii incorecte. E. Triangulatia nedefinita desemneaza actiunea cercetatorului de a supune participantii la studiul unor testari preliminare si de a analiza rezultatele obtinute pentru a putea determina categoriile comportamentale. Aceasta verificare i permite cercetatorului sa faca corectiile necesare, n functie de situatia reala din teren. Metoda juriului este impusa de metoda triangulatiei. XV. Interviul comprehensiv Ca metoda de cercetare, apare o data cu primele anchete sociale n secolul XIX. Astazi este utilizat n studiile asupra motivatiei, n psihologia organizationala si n studiile culturale. ntre interviul clasic, cantitativ (chestionar expus oral) si cel calitativ, comprehensiv (non-directiv) care presupune discutii cvasi-libere pe o tema stabilita, utiliznd conversatia, exista o lupta strnsa. Rolul acordat interviului comprehensiv variaza, de la cel de metoda centrala ntr-un design de cercetare, pna la cel de instrument auxiliar si complementar de obtinere a informatiilor. Exista interviu de explorare si interviu de ilustrare (n faza finala, cu scopul de a verifica rezultatele obtinute, ceea ce nseamna o discutie cu persoane avizate pe marginea rezultatelor cercetarii.

Interviul comprehensiv presupune doua personaje: intervievatorul si intervievatul sau actorul. Termenul de "actor" este frecvent utilizat n psihologia calitativa, referindu-se att la o persoana, ct si la un grup cu anumite caracteristici identice. Specific interviului comprehensiv este atitudinea non-directiva a intervievatorului, care asigura libertatea de exprimare a intervievatului, prin raportare la tema discutiei. Aceasta presupune apelul la o serie de tehnici care au ca scop mentinerea unei atmosfere relaxate, absolut necesara pentru a obtine informatii ct mai complete si ct mai putin influentate de fenomenul de dezirabilitate sociala. Atitudinea non-directiva presupune: - o atitudine mimica si pantomimica de sustinere a celui intervievat; - obligatia intervievatorului de a nu-si exprima propriile opinii prin raportare la tema data; - obligatia intervievatorului de a nu interveni direct n discutie, pentru a nu modifica discursul celui intervievat (fara a accepta nsa divagatii pe teme paralele cu cea discutata); Tehnica reformularilor Rogers si Kingers (1966) au demonstrat efectul inductiei pozitive a reformularilor n cadrul unui interviu. Reformularile sunt ntrebari emise de intervievator, care ofera intervievatului certitudinea ca a fost nteles si i confera si intervievatorului certitudinea ca a nteles corect ceea ce i s-a spus. Exista mai multe tipuri de reformulare: - reflexa: o preluare a frazei, cu accentuarea elementelor importante; - sinteza: presupune o serie de informatii noi, care sintetizeaza si grupeaza informatiile primite de la intervievat; - prin inversarea raportului figura-fond: presupune decentrarea de continutul imediat al discursului si asigura constientizarea unor amanunte (tipica anumitor modalitati de psihoterapie); - de clarificare: presupun o formulare mai clara a replicii intervievatului, care l ajuta pe acesta sa sesizeze mai limpede logica propriului discurs; - prin abstractizare: se folosesc numai atunci cnd suntem siguri ca investigatul ntelege aceste abstractizari. n evolutia interviului comprehensiv exista doua directii: tendinta de a acorda atentie intervievatului (informatorului) si diversitatea metodelor: pentru fiecare ancheta si tip de ancheta, interviul capata note specifice, astfel ca informatiile sa fie ct mai reale. Multitudinea formelor de interviu rezulta din rolul acestuia n cadrul setului de probe. n psihologie, interviul este un instrument complementar. El poate fi folosit ca metoda principala predominant n sociologie. n acest context, rolul sau este de a ntelege, a descrie si a masura fenomenele psihologice. Ca metoda secundara, interviul are rol de suport pentru cercetare; ca metoda principala are rolul de tehnica de culegere a informatiilor, n cadrul anchetei. n metodologia interviului comprehensiv sunt importante doua caracteristici: conduita de interviu si analiza continutului; ambele presupun specializari. Conduita de interviu se refera la faptul ca intervievatorul nu trebuie sa fie dominat de grila de ntrebari cu care a pornit la lucru, dar nici sa uite aceasta grila si sa se lase "furat" de informatiile primite de la intervievat. Interviul presupune focalizarea pe intervievat, intervievatorul ncercnd sa fie ct mai discret si sa nu i influenteze nicicum discursul. Personalizarea conduitei de interviu duce la anularea informatiilor, fie din cauza unei reactii foarte puternice a intervievatorului, care are aerul ca stie dinainte raspunsurile pe care le va da cel intervievat, acesta blocndu-se n consecinta, fie printr-o minimalizare a prezentei intervievatorului pna la a parea ca acesta nici nu exista. Pe parcursul interviului, atitudinea intervievatorului trebuie sa asigure o relatie coerenta. Este importanta, de asemenea, adecvarea vestimentatiei cu locul de desfasurare a interviului si cu categoria de persoane intervievate. Obiectivul vizat prin conduita de interviu, mai ales daca avem mai multe interviuri pe aceeasi tema, este de a ne comporta astfel nct sa obtinem de fiecare data informatii din acelasi domeniu, sa reducem la minim variatiile de la un interviu la altul. Metoda interviului clasic (structurat) duce la obtinerea de informatii de suprafata, deoarece ntrebarile sunt prestabilite de catre intervievator si ca atare limitate la sfera sa de cunostinte. Interviul

comprehensiv permite obtinerea de informatii de profunzime, pentru ca permite depasirea ntrebarilor prestabilite daca discursul intervievatului ne ofera informatii pe care le putem dezvolta. Pe de alta parte, interviurile calitative pot disimula esentialul prin prezenta unor exprimari neclare; pot sa apara digresiuni sau tagaduieli echivoce. n ceea ce priveste analiza continutului, interviul cantitativ nu retine dect aspectele cele mai vizibile, opiniile flotante cu functia de a mentine comunicarea verbala ori formele lexicale si sintactice, desprinse de continutul profund. n cazul interviului comprehensiv se propune o rasturnare a modului de analiza a realitatii: informatia care se obtine se construieste pe masura ce naintam n discutie. Interviul comprehensiv se defineste ca modalitate specifica de culegere a informatiilor, o trecere permanenta ntre ntelegerea informatiei primite, prelucrarea ei si ascultare. Obiectivitatea informatiilor se construieste treptat, conceptele se pun reciproc n valoare si se reorganizeaza, ajungnd ca tema discutiei sa fie ndepartata de punctul de plecare prin profunzimea informatiei culese. Demersul comprehensiv se bazeaza pe convingerea ca oamenii nu sunt simpli agenti purtatori de structuri, ci constructori ai socialului, detinnd cunostinte care trebuiesc obtinute doar printr-o discutie de profunzime, aparent nestructurata. Aparent, interviul comprehensiv nu are etape, dar, retinnd faptul ca demersul nu este liniar, putnd sa apara ntreruperi pentru documentare, putem delimita: 1. Documentarea, etapa exploratorie (prin modalitatea clasica sau prin tehnica grupului nominal); se pune la punct grila de ntrebari, care trebuie verificata. Instrumentele sunt suple si evolutive, ele se pot modifica daca situatia de teren o cere. Modificarea se face doar dupa un bilant, o analiza a informatiilor primite si numai dupa ce ne putem da un raspuns clar la ntrebarea daca modificarea este sau nu necesara. n aceasta etapa se face si o schita de plan al cercetarii. Esantionul nu urmeaza regulile de reprezentativitate si selectivitate; este important sa evitam dezechilibrul evident al categoriilor din esantion si sa nu uitam vreo categorie importanta. Informatiile obtinute nu se pot generaliza asupra altor tipuri de populatie. 2. Activitatea de intervievare propriu-zisa. Se face apel la reformulari. Ca instrumente de lucru specifice interviului calitativ se folosesc notitele descriptive, reportofonul, camera video etc. Notitele descriptive dubleaza informatiile obtinute cu mijloace tehnice, asigurnd o descriere ct mai bogata a activitatii de intervievare. Notitele descriptive se definesc ca activitate de consemnare a tuturor comportamentelor si reactiilor observabile ale celui intervievat, precum si a ideilor proprii intervievatorului si a discutiilor paralele cu tema. Schatzmann si Strauss (1973) descriu, n functie de continut, trei tipuri de notite descriptive: metodologice, teoretice si descriptive. Notitele metodologice alcatuiesc un jurnal de bord descriptiv si critic. Se precizeaza metodele care s-au folosit, de ce au fost alese tocmai acestea si nu altele, ce probleme au aparut pe parcurs si cum au fost corectate, si metodele de evitare a unor probleme similare pe viitor. Notitele teoretice se alcatuiesc pe parcurs, dar si dupa ce perioada de interviu s-a ncheiat; ele cuprind date de observatie, intentii si ipoteze teoretice generate de cercetare. Notitele descriptive sau de observatie au forma de diagrame sau citari care redau pe viu situatiile de cercetare. 3. Redactarea raportului de cercetare se face dupa regulile clasice pentru cercetarea cantitativa. Validitatea rezultatelor n evaluarea lucrarilor de cercetare trebuie sa se nteleaga ca metodele calitative au un potential mai mare de detectare a comportamentelor si proceselor sociale. De asemenea, utilizarea acestor metode permite descrierea evolutiei acestora, ceea ce asigura obtinerea unei teorii. n modelul cantitativ se porneste de la o ipoteza, testata printr-un protocol de ancheta foarte riguros. n cadrul metodelor calitative se produce o teorie pornind de la fapte sau informatii. Interviul comprehensiv nu poate tinde spre o demonstrare a validitatii rezultatelor identica cu cea a metodelor cantitative. El se nscrie ntr-un model de construire a obiectului care porneste de la date de observatie, n concordanta cu care se aduna o serie de informatii pentru a le verifica. Probele de validare depind de coerenta demersului de cercetare si de adecvarea modelului explicativ la faptele reale. Cronologic vorbind, exista doua tipuri de validare: imediata si pe termen lung. n general este dificil de obtinut o validare imediata a rezultatelor cercetarii, caci rezultatele se pot verifica n timp, prin fiabilitatea lor. Criteriile de validare sunt, pe de o parte, publicarea cercetarii si reactiile pe care le strneste ea, iar pe de alta parte

preluarea informatiilor din acel raport de cercetare n cadrul altora si analizele critice n care apare cercetarea respectiva. Ca instrumente complementare de validare exista instantele oficiale de evaluare (jurii etc), si transformarea datelor calitative n date cantitative nsotita de verificarea lor prin mijloace cantitative, dar acest procedeu nu este foarte recomandat. Validitatea unui model obtinut prin metode calitative tine mai mult de coerenta logica a discursului, de sustinerea cu exemple clare, concrete, de inserarea corecta ntr-o realitate sociala. Se recomanda unele instrumente de control obiectiv, cum ar fi identificarea persoanelor intervievate, care permite reluarea cercetarii pe un esantion mai mare si validarea sa. XVI. Focus grupul Metoda numita focus grup este o metoda calitativa ce presupune ca tehnica interviul cu un grup de lucru si un moderator. ntre focus grup si alte tipuri de interviuri (tehnica grupului nominal, tehnica Delphi, tehnica brainstorming si sinectica, si grupul de discutii) exista o serie de deosebiri. Tehnica grupului nominal: utilizeaza interviul ca instrument principal de investigatie, dar grupul este constituit din persoane care nu comunica ntre ele (este un grup abstract). Moderatorul are rolul de a chestiona pe rnd membrii, de a colectiona raspunsurile si de a lansa noi ntrebari. Se utilizeaza si atunci cnd se doreste evitarea efectului de halou. Tehnica Delphi are ca scop obtinerea de indormatii de la experti, selectati pentru a constitui un grup omogen, informatii care sa permita elaborarea unor previziuni de evolutie sociala. Ea presupune mai multe runde de interviuri n sistem panel. n prima runda, fiecare specialist trebuie sa faca propriile previziuni asupra unui eveniment social si sa le ierarhizeze. Moderatorul culege informatiile, le analizeaza si elaboreaza un chestionar n care sunt expuse att rezultatele obtinute, ct si punctele problematice. Astfel, cei din grup re-constientizeaza opiniile tuturor si divergentele dintre ele. A doua runda are scopul de a solutiona problemele din prima runda; se continua interviurile succesive pna cnd solutiile sunt calificate si validate de catre toti participantii. Tehnica brainstorming presupune un grup format din persoane cu specializari n diferite domenii, un grup eterogen. Pe parcursul discutiilor se interzice cu desavrsire emiterea de critici la adresa vreunui anunt formulat de unul dintre participanti. Scopul acestei tehnici este obtinerea unui numar ct mai mare de idei asupra unei probleme date, indiferent de corectitudinea acestor idei. Interdictia de a critica ideile este caracteristica acestei tehnici si o diferentiaza de focus grup. Grupul de discutii se utilizeaza n analiza relatiilor si modelelor de interactiune ntre membrii unui grup nestructurat. Focus grupul Permite obtinerea de informatii de profunzime, care tin de infrastructura atitudinilor si opiniilor si care permit identificarea mecanismelor de formare si de exprimare a atitudinilor si opiniilor. Drehen si Andersen (1991) ofera doua posibilitati de utilizare a focus-grupului: n studii preliminare si n studii de validare. Utilizarea n cadrul studiului pilot ajuta la obtinerea de informatii clare despre cercetarea n cauza si, de asemenea, se pot elimina o serie de erori. Ca orice metoda calitativa, focus grupul presupune o serie de competente din partea cercetatorului: informatii aprofundate din domeniul de cercetare, informatii despre dinamica grupurilor mici si abilitati de comunicare. Limite ale metodei: - n ceea ce priveste continutul, acesta poate fi influentat de efectele de grup; raspunsurile date sunt raspunsuri ale acelei structuri grupale. - din punctul de vedere al formei, informatiile obtinute pot fi de tip emic si etic. Datele obtinute n focus grup se asociaza cu caracteristica de emic, adica sunt adunate ntr-o forma naturala si nu suntdirijate de moderatori; informatiile de tip etic sunt cele dirijate de catre moderatori.

Avantajele metodei - focus-grupul permite obtinerea de informatii, descrieri de opinii, atitudini, credinte etc; - construieste o comunicare naturala, mai reala dect n cazul interviului comprehensiv; - face posibila evidentierea mecanismelor prin care se conditioneaza evolutia sociala; - permite ntelegerea mecanismelor care produc, sustin sau anihileaza anumite atitudini; - informatiile au un grad crescut de fidelitate si validitate; pentru cresterea validitatii, se apeleaza la focus grupuri pereche sau paralele. Numarul optim de persoane din cadrul unui focus grup este de 8 - 10. Limite ale utilizarii focus grupului - rezultatele au o validitate relativa n raport cu populatia generala, neputnd fi generalizate la acest nivel; - rezultatele depind n foarte mare masura de competentele moderatorului; - efectele de grup influenteaza negativ rezultatele: efectul de polarizare, constnd n exagerarea opiniilor exprimate de subiecti sub influenta presiunii grupului; efectul gregar, care consta n preluarea si conformarea opiniilor grupului; efectul group-think, care apare tot datorita presiunilor normative si presupune deteriorarea opiniilor emise de membrii grupului. Se poate ntmpla ca toti membrii grupului sa emita opinii identice nca de la nceput. Efectele de grup survin fie datorita coeziunii ridicate a grupului, fie atunci cnd membrii grupului se cunosc nter ei foarte bine. Reguli de alcatuire a focus grupului Selectia membrilor se poate numi si esantionare teoretica; esantionul se alege n functie de scopul cercetarii si de ceea ce se considera relevant. Exista mai multe tipuri de esantionare, n functie de criteriul de selectie. Un prim criteriu este eterogenitatea grupului; astfel se disting esantioane omogene si eterogene. Cele omogene se utilizeaza n evidentierea diferentelor minime, deoarece opiniile exprimate sunt foarte asemanatoare, fara a fi nsa identice. Cele eterogene favorizeaza producerea efectelor de polarizare, obtinndu-se opinii ce nu pot fi obtinute ntr-un esantion omogen. De asemenea, n esantioanele eterogene se evidentiaza blocajele si barierele din comunicare existente ntre diferite categorii sociale, precum si incompatibilitatile valorice si de opinie. n functie de relatia existenta ntre membrii grupului, exista esantioane conflictuale, cu participanti care-si exprima opiniile ntr-un mod critic, si esantioane consensuale, care presupun respectarea spatiului intim. Un numar de persoane mai mare de 8 - 10 presupune aparitia spatiului public, astfel aparnd inhibitii. Moderarea discutiei de focus grup Pregatirea pentru focus grup a moderatorului presupune stabilirea tematicii de discutie, care se bazeaza pe ghidul de interviu. Moderatorul stabileste grupurile, hotaraste momentul optim de desfasurare a sedintei (a carei durata este cuprinsa ntre o ora sio ora si jumatate), alege locul desfasurarii sedintei (se prefera locuri neutre). Modalitatile de nregistrare a rezultatelor sunt audio (reportofon) sau audio-video. Tehnici de discutie: - interviul comprehensiv: moderatorul construieste o grila de ntrebari (deschise, de tipul "de ce?" sau ipotetice "daca ar fi... ce s-ar ntmpla..."); - discutia cu co-moderator; - testele proiective cu jocuri de rol, situatii dilematice. Stiluri si strategii de moderare

Informatiile se pot obtine n mod diferit, att n functie de moderator, ct si n functie de caracteristicile grupului, corelate cu tipul de informatii care se doresc a se obtine. Important: trebuie antrenati n discutie toti participantii. Se face prezentarea fiecarui participant; se apeleaza la protocol (cafea, ceai, racoritoare etc); se pot forta primele raspunsuri prin ntrebari tintite pentru fiecare participant la grup. Procedee de moderare: - provocarea conflictelor si stimularea polemizarii; - reformularea raspunsurilor; - atenuarea nuantelor si conflictelor; - evitarea efectelor de moralitate. Stiluri de moderare: - "avocatul diavolului": un stil agresiv, n care moderatorul renunta la moralitate si argumenteaza diametral opus fata de opiniile grupului; - empatic: presupune reformularea raspunsurilor n termeni afectivi, prelund cuvinte care sunt utilizate de catre participanti pentru a-si descrie propriile stari afective; - neutru: presupune tratarea echidistanta a problematicii discutate; moderatorul este cel mai putin integrat n grup, fara a se situa nsa pe pozitie opusa fata de membrii grupului. Moderatorul, cu ajutorul co-moderatorului sau al nregistrarilor video, urmareste caracteristicile participantilor la discutie: - stabileste care sunt atitudinile generale fata de problematica discutata; - observa gradul de interes pentru tema pusa n discutie; - determina n ce masura raspunsurile sunt influentate de dezirabilitatea sociala; - precizeaza continutul latent al raspunsurilor si daca acesta nu contrazice cumva continutul manifest; - este mereu constient de relatiile care se stabilesc n cadrul grupului. Clasificarea focus grupurilor: Dupa tema cercetata, acestea pot fi: politice, economice, mass-media, de marketing si publicitate. Prelucrara datelor: Se apeleaza la decupaje ale discutiilor sau pe categorii de participanti. Se face o analiza de continut cantitativa, sau calitativa atunci cnd se apeleaza la focus-grupuri succesive cu acelasi grup de participanti si pe aceeasi tema. XVII. Analiza de continut Definitie: Analiza de continut este o tehnica sau metoda care asigura crearea inferentelor privind edificarea obiectiva a caracteristicilor unui mesaj (Holstein, 1969). Cartwright (1954) definea analiza de continut ca fiind descrierea obiectiva, sistematica si cantitativa a oricarui comportament simbolic. Singleton considera ca ideea de baza n aceasta metoda este aceea de a reduce ntregul continut al comunicarii la un set de categorii care reprezinta anumite caracteristici de interes pentru cercetare (1988). S. Chelcea (2001) considera ca analiza de continut reprezinta un set de tehnici de cercetare cantitativcalitativa a comunicarii verbale si non-verbale, n scopul identificarii si descrierii obiective si sistematice a continutului manifest sau latent, pentru a ajunge la unele concluzii privind individul si societatea, sau privind comunicarea nsasi, ca proces de interactiune sociala.

Desi analiza de continut se asociaza de obicei cu mesajul scris, ea este utilizata si n analiza imaginilor, a mesajelor orale etc. Analiza de continut este o metoda alternativa, complementara de studiu al comportamentului uman, care ofera informatii foarte obiective, deoarece reactiile de dezirabilitate sociala sunt absente. Criterii de clasificare a documentelor Ilut (1997) clasifica documentele n functie de urmatoarele criterii: vechime, destinatar, accesibilitate si grad de ncredere. Chelcea (1993) indica patru criterii de clasificare a documentelor: natura (scrise, imagistice, audio), continutul informational (limbaj natural, limbaj cifric etc.), destinatarul (documente publice, documente personale) si emitentul (oficial sau neoficial). Documentele fac obiectul mai multor tipuri de analiza: analiza de continut cantitativa si analiza de continut calitativa. Analiza de continut cantitativa are ca scop stabilirea temelor, tendintelor, atitudinilor, valorilor si modelelor prezente n diferite documente. Se utilizeaza atunci cnd se doreste selectarea unor date din documente care contin informatii complexe, cum sunt cele din mass-media, literatura, legislatie, corespondenta, jurnale etc. Nu orice tema de cercetare permite utilizarea acestei metode. Ca urmare, se face distinctie ntre analiza de continut calitativa n plan orizontal (intereseaza strict documentul n sine) si cea n plan vertical (intereseaza de asemenea cauzele acelui document si consecintele lui). n functie de problema cercetata, de posibilitatile tehnice, de cantitatea de documente supuse analizei, analiza va fi mai mult sau mai putin extinsa. Etapele analizei de continut calitativa 1. Se stabileste tipul de documente cu care se va lucra, n conformitate cu tema si obiectivele studiului. De exemplu, pentru tema "Atitudinea fata de procesul de privatizare n industria romneasca n anii '90", materialele folosite vor fi articolele de ziar, emisiunile TV sau radio pe aceasta tema, din aceasta perioada. 2. Se parcurg materialele selectate si se formuleaza unele ipoteze (ca solutii temporare la problema de cercetat). De asemenea, se transpune ipoteza n unitati de analiza (categorii si indicatori), procedura asemanatoare cu operationalizarea conceptelor. Aceasta presupune construirea unei grile prin care se vor filtra materialele brute. 3. Se efectueaza definirea unitatilor de analiza. Acestea sunt: unitatea de reperaj, reprezentata de lungimea textului n care este regarita tema de studiu, si unitatea de context, data de lungimea minima a textului care trebuie citita pentru a descoperi daca tema de studiu este prezenta n mod favorabil, nefavorabil sau neutru. De exemplu, pentru un articol de ziar unitatea de reperaj este paragraful, iar unitatea de context este ntregul articol. Unitatea de context trebuie sa fie mai mare dect unitatea de reperaj, pentru a putea permite identificarea atitudinii pozitive, negative sau neutre. Prin numararea unitatilor pozitive, negative sau neutre putem obtine o interpretare statistica a documentului. S. Chelcea stabileste trei tipuri de unitati de analiza: unitatea de nregistrare (acea parte din comunicare ce urmeaza a fi cercetata), unitatea de context (acel segment al comunicarii care permite a se determina tipul de atitudine prezentata n document fata de tema studiata) si unitatea de numarare, care este n functie de cuantificare. Ea poate fi coincidenta cu unitatea de nregistrare. De cele mai multe ori, se prefera ca unitatile de numarare sa fie caracteristici fizice evidente ale mesajului (lungime, durata etc). n analiza unor documente scrise mai putem stabili unitati de numarare tipografice: centimetrul, coloana, pagina etc. Cele mai cunoscute procedee de analiza statistica a continutului: - analiza frecventelor; este procedeul clasic si consta n determinarea numarului de aparitii ale unitatilor de reperaj si de context n materialul analizat. - analiza tendintei are la baza analiza frecventelor si permite surpinderea atitudinii fata de o persoana sau institutie. Se determina numarul de aparitii ale unitatilor de reperaj si de context n materialul studiat, dupa care se stabileste caracteristica unitatilor, care pot fi pozitive, negative sau neutre. Se calculeaza astfel indicele de analiza a tendintei (AT), dupa formula: AT = (F - D) / L, unde F reprezinta referirile favorabile, D referirile defavorabile, iar L numarul unitatilor de analiza legate de tema. Indicele de analiza a tendintei permite sa se compare atitudinea exprimata de o sursa cu atitudinea exprimata de o alta sursa.

- tehnica analizei evaluative a textului; presupune transformarea informatiilor din text n constructii echivalente semantic, astfel nct sa se precizeze foarte clar obiectul atitudinii. Analiza evaluativa presupune identificarea tuturor informatiilor din text referitoare la obiectul atitudinii, precum si stabilirea si acordarea de ponderi informatiilor (cuprinse ntre +3 si -3). Ponderile permit stabilirea directiei si intensitati atitudinilor. - analiza contingentei permite evidentierea structurilor de asociere a conceptelor. Frecventa de aparitie asociata cuvintelor cheie n textul analizat (frecventa relativa) se compara cu pribabilitatea teoretica de asociere a lor (valoarea de asteptare). Daca diferenta este semnificativa, se concluzioneaza ca asocierea nu este ntmplatoare, ci ea se datoreaza unei particularitati de stil sau intentiei. Avantajele analizei de continut cantitative - Aduce rigoare n interpretarea documentelor, permitnd depasirea afirmatiilor fara acoperire. - Permite determinarea tendintelor prezente n document si caracterizarea unei perioade, epoci, structuri sociale, comunitati, si compararea a doua perioade, epoci etc. - ntruct documentele cu care se lucreaza nu sunt provocate, efectul de dezirabilitate este nul. Dificultati si limite 1. Stabilirea grilei de categorii si indicatori. Rotariu (1991) apreciaza ca o grila trebuie sa fie: exhaustiva (sa cuprinda toate categoriile ce caracterizeaza tema de studiu), exclusiva (sa nu existe intersectii sau suprapuneri ntre categorii), obiectiva (categoriile stabilite sa caracterizeze tema de studiu) si pertinenta (adecvata scopului urmarit). 2. Stabilirea validitatii si fidelitatii datelor obtinute. Ca metode de validare se folosesc validarea de continut si cea de construct. Fidelitatea se poate estima doar cu ajutorul unui juriu de experti. Analiza comparativa a rezultatelor la care ajung expertii permite stabilirea indicatorului de fidelitate. 3. Volumul materialelor utilizate. Se procedeaza la o esantionare a materialelor, ceea ce implica un risc mai mare de a pierde informatii. 4. Interpretarea atitudinilor transmise prin text. Ca modalitate de analiza, se apeleaza la inferente: directe, atunci cnd consideram ca informatia ca atare reprezinta atitudinea emitentului, si indirecte (opuse) atunci cnd consideram ca informatia directa nu este adevarata, ci adevrat este opusul afirmatiilor facute n text. Analiza de continut calitativa Este cunoscuta si sub numele de: analiza calitativa prin teoretizare, sau analiza prin teoretizare ancorata, sau analiza de continut iterativa. Analiza de continut calitativa este o metoda care permite generaea inductiva a unei teorii asupra unui fenomen cultural, social sau psihologic, prin conceptualizarea si relationarea progresiva si valida a datelor empirice (Muchielli, 1996). Se aseamana cu metoda descrisa de Glasser si Strauss (1967) sub denumirea de grounded theory. Cea mai importanta caracteristica a analizei de continut calitative este relativa independenta. Aceasta metoda poate fi utilizata ca strategie generala de cercetare, care permite mentineea unui grad de autonomie teoretica nu trebuie sa se raporteze la regulile unei anume teorii. Permite si o autonomie tehnica, n sensul ca permite urmarirea n acelasi timp a mai multor scopuri. Ca orice alta metoda, analiza de continut are o serie de etape, ncepnd cu o codificare a informatiilor si finalizndu-se printr-o teorie. ntre aceste extreme, analiza de continut calitativa presupune determinarea si definirea unor categorii sau concepte n care se ncadreaza informatia analizata, stabilirea relatiilor dintre categorii sau concepte si definirea unui algoritm prin care se poate construi un edificiu conceptual. Analiza de continut calitativa se bazeaza pe un examen sistematic al datelor. Ea presupune nu numai o activitate metodica, ci si o lecturare teoretica nuantata a fenomenului studiat. Prin lecturarea teoretica nuantata putem ntelege informatiile transmise de material; rezultatele obtinute pe aceasta cale depind de profesionalismul, nivelul de cultura si experienta cercetatorului.

Teoretizarea nseamna si o modalitate de a ntelege faptele si evenimentele. Aceasta ntelegere presupune inserarea evenimentelor concrete ntr-un context explicativ si integrarea lor ntr-o alta schema de analiza, care permite reevaluarea informatiilor bazale sau relevarea unor noi aspecte. Ceea ce se obtine este perfect ancorat n datele empirice. Materialul este att punctul de plecare al teoretizarii, ct si locul de verificare a ipotezelor de validare a constructelor teoretice. Analiza de continut calitativa este o activitate iterativa, care se dezvolta progresiv, conceptele definindu-se prin aproximari succesive. Nu exista o ordine stricta de parcurgere a etapelor, fiind posibila omiterea sau revenirea. Etapele analizei de continut calitative 1. Fixarea scopurilor si a materialelor de analiza (se lucreaza cu foi pe care se lasa un spatiu liber n marginea stnga, pentru a putea fi notate diferitele observatii pe parcurs). 2. Codificarea. Aceasta etapa are ca scop eliminarea informatiilor nesemnificative si pastrarea celor importante. Presupune examinarea atenta si reformularea informatiilor prezente n materialul de baza. Se pastreaza sub forma de coduri doar informatiile esentiale. Cuvintele folosite pentru codificare trebuie sa fie relativ apropiate ca nivel de abstractizare si generalizare cu cele din textul analizat. Pentru a codifica un material se pun ntrebari de genul: despre ce este vorba? ce este? ce se ntmpla aici? etc. 3. Categorizarea. Conceptul sau categoria desemneaza un nivel superior de abstractizare. Categorizearea reprezinta punctul de plecare din care conceptele se vor rafina si vor fi tot mai adecvate realitatii empirice. Orice categorie trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: - o definire concisa si adecvata; - sa se precizeze elementele distinctive; - sa se identifice elementele necesare ale continutului sau; - sa se identifice formele de manifestare. ntrebarea tipica pentru a stabili o categorie este: "Ce fenomen are loc aici?" 4. Relationarea. Presupune determinarea relatiilor existente ntre informatiile prezente la nivelul categoriilor fixate n etapa anterioara. Relationarea presupune o activitate de sistematizare. Se lucreaza simultan la doua niveluri: un nivel mai concret, care presupune analiza datelor de baza pentru a vedea daca exista o legatura ntre acea categorie si fenomenele pe care le desemneaza, si un nivel mai abstract, prin care se urmareste sa se determine daca exista legaturi ntre conceptele sau categoriile deja delimitate. 5. Integrarea. Permite definirea obiectului principal pe care se va axa raportul de cercetare. Este o faza de sinteza, care trebuie parcursa deoarece ntr-o analiza de continut calitativa exista riscul ca, avnd multe concepte si relatii ntre ele, explicatiile sa fie prea complicate. Nu trebuie pierduta din vedere, n aceasta etapa, ntrebarea: care este problema principala, care este scopul studiului. 6. Modelarea. Activitatea principala de este cea de reproducere ct mai fidela a relatiilor structurale si functionale dintre elementele care definesc fenomenul studiat. n aceasta etapa, ntrebarea de baza este: care sunt proprietatile fenomenului, antecedentele si consecintele sale. 7. Teoretizarea. nseamna concret scrierea raportului de cercetare si obliga la trei activitati: - esantionarea teoretica, presupunnd retinerea categoriilor care s-au repetat pe parcursul analizei de continut ca fiind caracteristice fenomenului studiat; - inductia analitica, presupunnd cautarea cazului negativ (adica daca, pornind de la aceleasi elemente, ajungem la o alta categorie, atunci demersul este nul); - verificarea implicatiilor teoretice; aceasta este tot o strategie de evaluare, si consta n determinarea, la nivelul unui fenomen, a validitatii teoriei concepute. Se verifica teoria prin aplicarea ei asupra unei alte baze de date. XVIII. Metoda incidentului critic

Metoda incidentului critic presupune selectarea comportamentelor care sunt adaptative si eficiente n rezolvarea unor situatii critice. Ca tehnici utilizate pentru culegerea datelor se folosesc: observatia, chestionarul si, eventual, interviul. H. Pitariu (1983) definea incidentul critic ca fiind actiunea umana observabila care este suficient de completa pentru a permite efectuarea de inferente si predictii; un comportament poate fi considerat incident critic n urmatoarele conditii: - actiunea umana trebuie sa fie o situatie distincta, cu limite bine definite; - cauzele, ca si urmarile sale, trebuie sa fie evidente, astfel nct sa poata fi descrise semnificatiile sale prin raportare la persoana; - descrierea situatiei si a comportamentelor umane prezente n situatie trebuie sa fie clara; - comportamentele pozitive sau negative care se dezvolta n situatia respectiva trebuie sa fie cazuri extreme, pentru a putea fi considerate incidente. Din perspectiva psihologiei sociale, metoda incidentului critic este o varianta a studiului de caz si presupune culegerea, cu ajutorul anchetei, a unor comportamente, situati sau factori care au determinat un salt n bine sau n rau, o modificare de traiectorie n dezvoltarea unei persoane sau chiar a unei societati. Exemplu: ntlnirea dintre Gauguin si Van Gogh; prostitutia ca element de debut pentru consumul de droguri. Analizata din perspectiva studiului de caz, metoda incidentului critic poate apela la: analogia formala, analiza structurala si fenomenologica; analiza jocurilor. Toate acestea sunt n n acest context tehnici, dar, la fel ca si observatia si chestionarul, se poate folosi si ca metoda de sine statatoare. Analiza formala este operatia de generalizare a descrierilor fenomenologice a unor situatii, descriere care presupune reperarea elementelor esentiale ale unor situatii din punctul de vedere al mai multor actori sociali (participanti, subiecti, elemente ale populatiei considerate), elemente care pot fi sintetizate si care reprezinta teoriile comune tuturor membrilor grupului. Analiza formala este o metoda semi-calitativa. Descrierea unor evenimente n mod identic de catre mai multe persoane se bazeaza pe mecanisme de schematizare, asa cum sunt ele descrise de analiza statistica. Levy Lelois (1991) a demonstrat ca exista trei profesii relativ similare: cea de agricultor, cea de pescar si cea de miner. Pentru aceasta a folosit analiza formala. El a demonstrat ca profesiile mentionate se raporteaza la aceeasi forma si au cel putin trei elemente comune: contactul direct cu natura si efortul fizic crescut pentru ndeplinirea unei sarcini; perceperea sau vizualizarea directa a rezultatelor muncii (gru, peste, minereu); riscul crescut de interventie a unor catastrofe naturale, care pot distruge tot ce au realizat prin munca o perioada de timp. Situatiile de munca sunt analoge din punctul de vedere al acestor caracteristici. Ca urmare, aceste profesii au o forma comuna, definita prin ansamblul elementelor descrise mai sus. Se pot descrie o serie de elemente diferentiatoare, dar ele nu sunt considerate esentiale deoarece tratarea afectiva specifica fiecareia n parte este comuna tuturor. Analiza formala presupune utilizarea chestionarului ca tehnica de culegere a datelor; ntrebarile urmaresc obtinerea elementelor componente ale formei, relatiile dintre ele si care sunt evenimentele care pot distruge o evolutie. Analiza structurala si fenomenologica este un ansamblu de cazuri distincte, care descriu actiuni si situatii si care permit explicarea sensului altor actiuni care au loc n situatii asemanatoare structural din punctul de vedere al trairilor subiective ale actorilor. Concret, se alcatuieste o colectie de actiuni ale unor actori umani, urmata de o interpretare globala a sensului actiunii. Aceasta presupune parcurgerea mai multor etape: - alcatuirea unei colectii de cazuri (anamneze cu mai multe persoane); - alcatuirea cazurilor pe categori apriori analoge; - descompunerea fiecarui caz n microsituatii analoge n fiecare dintre cazurile descrise; - alcatuirea unui tabel, astfel nct sa poata fi descrise si comparate situatiile si elementele componente (situatiile pe coloane si elementele componente ale cazurilor pe linii);

- analiza informatiior care se regasesc pe coloane si concluzionarea asupra sensului de evolutie a situatiei; - analiza globala a bazei de date (coloane plus linii) si concluzionarea asupra conduitelor actorilor. Un autor a studiat cu ajutorul acestei metode cauzele suicidului. El a facut interviuri n spitalele de urgenta. Iata datele pe care le-a obtinut: Microsituatia Cazul I Evolutia Mama si-a dorit un baiat; n copilarie, fata a fost crescuta de bunicii materni; tatal moare cnd fata avea 10 ani. Efectele - Esec scolar; - Opozitie puternica fata de tatal vitreg. Momentul de conflict O discutie mai apriga cu mama, care o pedepseste interzicndu-i sa mai iasa din camera. Mama pleaca din camera si nchide usa, iar fata ncearca sa se sinucida, avnd certitudinea ca mama o paraseste si nu o va mai iubi. Mama si sora mai mare o ameninta ca o vor interna ntr-o institutie sociala.

II

Dupa moartea tatalui, fata este data spre crestere unei familii de la tara. Dupa vacanta revine la mama ei, dar are dificultati de reinsertie.

- Reactie de rebeliune; - Violenta fata de mama si de surori (mai ales fata de sora mai mare); - Enuresis nocturn.

III

Mama este al treilea copil din opt frati, fiecare cu alt tata. Pna la 14 ani este copil de suflet ntr-o casa unde lucreaza ca servitoare; la 14 ani ajunge ntr-o institutie sociala, de unde pleaca la 16 ani si se casatoreste. Ultimul dintre 14 frati; parintii batrni l cresc pna la 7 ani, dupa care intra n grija unuia dintre fratii mai mari. Se casatoreste.

- Certuri repetate; - Conflicte cu persoanele avnd acelasi statut; - Abandon al propriului copil.

Soacra o ameninta ca o da afara.

IV

Alcoolism pubertate;

nca

din

Crize frecvente de delirium tremens dupa adolescenta

Sotia i reproseaza ca nu lucreaza, iar declara ca a simtit ca va fi aruncat n drum (sentimentul lipsei de protectie.

n primul caz este vorba despre un debut n viata marcat de abandon, lipsa de protectie, de siguranta, lipsa unui sentiment de apartenenta. n al doilea caz survine o evolutie negativa: opozitia, globala si constanta, la regula, ca modalitate de a atrage atentia. n al treilea caz este vorba despre lipsa afectivitatii si a protectiei, nesiguranta; conflict cu o persoana apropiata; teama de abandon. Sinuciderea poate fi o cale de razbunare, de santaj sau de evadare. Analiza jocurilor presupune fixarea si formalizarea ciclurilor repetitive de interactiune dintre actorii sociali. Formalizarea explicitarea regulilor implicite care par a guverna schimburi sistematice ntre actori si care se finalizeaza prin obtinerea de avantaje si beneficii de catre fiecare dintre cei implicati n situatia respectiva. Psihologia sociala si clinica au demonstrat ca ntre indivizi exista interactiuni care se conformeaza unor scheme susceptibile de a fi clasificate si reproductibile la nivelul altei situatii. Aceste scheme se numesc tranzactii; ca urmare, putem analiza jocurile prin prisma analizei tranzactionale. Prin repetitivitate, aceste reactii aduc beneficii care au lipsit n copilaria mica. Persoanele cauta un anumit tip de relatii si cauta sa impuna anumite comportamente care le permit sa suporte socialul si sa se integreze n social. Aceste reactii repetitive se numesc joc nu prin prisma aspectului ludic al actiunii, ci pentru ca reprezinta un sistem de

interactiuni n care schemele succesive par a fi determinate de reguli. Sistemul descris astfel poate fi considerat un joc. La o analiza a mai multor familii se observa regula jocului conjugal "fara tine", a carei cauza este teama de a nfrunta o situatie. Jocul intelectiv ntre doua persoane este un joc repetitiv care se dezvolta pentru a asigura fiecarui participant sentimentul de securitate, dar si de a nu se confrunta cu o serie de evenimente pe care le considera periculoase. Anamneza poate determina care evenimente din viata persoanelor au determinat dezvoltarea unor asemenea comportamente, si aceste evenimente se numesc situatii critice. Aplicatii ale metodei incidentului critic: 1. Scala de evaluare cu ancore comportamentale (cu expectante comportamentale), dezvoltata de Smiths si Candell (1963); acest tip de scala difera de cele clasice att sub aspect constructiv, ct si pentru ca nu mai apeleaza la cifre, ci apeleaza la descrieri de comportamente ca modalitati de evaluare. Criterii: - factorul de performanta trebuie sa fie definit cu acuratete; - ancorele trebuie sa descrie cu multa precizie categoriile de performanta; - raspunsul evaluatorului trebuie sa fie dirijat prin urmarirea unor instrumente precise cu scala. Pentru informatii suplimentare: H. Pitariu - "Managementul resurselor umane"; M. Dinca - "Teste de creativitate". 2. Metoda grupului critic (1957) permite stabilirea unor pasi eficienti n desfasurarea unei activitati la care participa un numar mare de persoane, aparent dezorganizate si cu risc mare de haos. Se utilizeaza n activitatea organizatiilor mari si n special n organizarile uzinale. Ca urmare, timpul de lucru se poate reduce la jumatate. Aceasta metoda de utilizare eficienta a timpului de lucru porneste de la premisa ca o actiune, orict de complexa, poate fi descompusa n actiuni simple si evidente, care sa marcheze nceputul si sfrsitul etapelor. Actiunile pot fi simultane asu succesive; ordinea lor tehnologica sau logica poate fi redata prin arce si noduri. Vezi S. Chelcea "Chestionare de investigatie sociologica", pag. 135 - 136. Cross-culturalitatea Din punctul de vedere al psihologiei, aparitia cross-culturalitatii se datoreaza largirii domeniului functional al acestei discipline. Ratiunea de a fi a psihologiei cross-culturale este aceea de a sustine o interactiune ct mai eficienta ntre culturi, n baza explorarii fiecarei culturi n parte. n 1992, psihologia cross-culturala a fost definita ca fiind studiul similitudinilor si diferentelor la nivel individual, n grupuri si culturi etnice diferite, studiul comparativ ntre variabilele psihologice si cele socio-culturale, ecologice, biologice, precum si evolutia intrinseca a acestor variabile. Un protocol metodologic standard n psihologia cross-culturala trebuie sa cuprinda n mod obligatoriu: - procedura, modalitatea de descoperire; - caracteristicile transferului de informatii; - testul ca instrument de evaluare. Testul este foarte important, pentru ca trebuie gasite acele teste care pot functiona similar n culturi diferite; ca urmare, testele trebuie verificate pentru a se vedea daca ele functioneaza si n alte culturi. Emic si etic n psihologia cross-culturala Termenul de emic reda imaginea constelatiei comune referitoare la multitudinea componentelor dintr-un mediu socio-cultural; el se refera la reprezentarea asupra realitatii imediate a persoanelor care fac parte dintr-o anume comunitate.

Termenul de etic se refera la o imagine din exterior asupra realitatii unei comunitati, culturi, imagine care rezulta n urma unor cercetari sistematice. Domenii, directii de aplicare: - studii asupra motivatiei si valorilor; - studii privind raportul individualism-colectivism; - studii asupra stereotipurilor asociate caracteristicilor de gender (de rol sexual); - studii asupra caracteristicilor inteligentei n diferite societati (inteligenta rationala, emotionala etc).

La un moment dat stateam de vorba cu doi prieteni. Amandoi antreprenori de succes, insa diferiti prin valorile proprii. Tot vorbind cu ei, mi-am dat seama ca nevoile lor si modul de exprimare a propriei activitati erau extrem de diferite. Unul dintre ei calcula totul in bani. Vorbea numai de cifra de afaceri, de profit, de proiectele viitoare si cati bani o sa ii iasa. Din start mi-am dat seama ca la el banul era forma absoluta prin care cineva isi exprima valorea. Ba mai mult, daca ii spuneai ca tu castigi mai multi bani ca el, puteai sa il vezi cum devine agresiv, agitat, inferior. Nu reusea sa inteleaga artistii, pentru ca mureau de foame si ii considera fiinte inferioare, pentru ca nu erau capabile sa castige bani din ceea ce faceau. De multe ori prima intrebare despre un om era cati bani castiga?

Celalalt castiga destul de multi bani, insa atentia lui era directionata inspre ceilalti oameni, inspre influenta. Era interesat sa intre in diverse structuri unde sa poata produce o schimbare pentru ceilalti. Calcula valoarea unui om nu in functie de cati bani are, ci in functie de puterea pe care o are asupra celorlalti. Banii la el erau doar un bonus, importanta era propria evolutie, dar si ajutorul pe care il poate oferi celorlalti. Primul castiga mult mai multi bani ca al doilea, insa cumva mi se parea putin mai involuat, pentru ca singurul limbaj pe care il stia era doar cel al banului in sine. Nu putea sa stea intr-un restaurant fara sa il critice pe patron, pentru lipsa lui de viziune si faptul ca nu se castiga atat de multi bani din zona horeca. La o tabara unde am fost cu el mi-aduc aminte foarte clar cum facea calcule pe cati bani castiga organizatorii. Dupa ce a facut o estimare, i-am vazut o grimasa pe fata si a tras concluzia foarte rapid nu se merita. Din acel moment a avut o atitudine dezaprobatoare fata de oamenii care isi faceau treaba profesionist si cu o pasiune dincolo de orice dubiu.

Astazi am ales sa scriu un articol atipic, despre evolutia spirituala a oamenilor. Mi-aduc aminte de noptile pierdute cu prietenul meu, Marius Simion, care si-a dedicat mare parte din viata studierii celor 7 chakre si a tot ce inseamna spiritualitate si psihologie transpersonala. Cu gandirea mea foarte pragmatica o sa incerc sa fac o traducere a tot ce inseamna cele 7 niveluri ale evolutiei umane, desi sunt multe aspecte pe care in mod sigur le exprim subiectiv si rudimentar. Motivatia mea este insa simpla, pentru ca am intalnit oameni pierduti care nu stiau ca pot aspira la ceva mai mult decat propria lor conditie, indiferent de banii pe care ii castiga si recunoasterea pe care o au. Sunt 7 niveluri in total. Se presupune ca 99% dintre oameni se situeaza undeva in primele 3 niveluri ale evolutiei si ca restul de 1% este imprastiat pe urmatoarele 4 niveluri. Logica spune, in cazul

asta, ca cea mai grea trecere se face de la nivelul 3 la nivelul 4, unde este si granita intre tot ce inseamna psihologie personala si transpersonala (dincolo de persoana). Nivelul 1: Acumulare materiala Nivelul 2: Acceptarea sociala Nivelul 3: Puterea pesonala Nivelul 4: Iubirea Nivelul 5: Arta Nivelul 6: Genialitatea Nivelul 7: Spiritualitatea

Ironia in evolutia la un nivel superior este ca, de cele mai multe ori, se face prin renuntare in momentul in care ajungi la un nivel de satisfacere a nevoii de baza. De asemenea trebuie sa intelegi ca, daca esti la un nivel anume de evolutie, nu inseamna ca nu accesezi elemente din nivelurile superioare. De asemenea, pe fiecare nivel exista 3 stadii in care te poti afla: stadiul lipsei de control si experienta, cand nu controlezi tu nimic pe acel nivel, cand totul

ti se intampla si esti doar spectator (minus) stadiul de echilibru, cand esti detasat si ai atins nivelul de maestru stadiul excesului de control, cand te simti tare si ai senzatia ca poti face orice pe acel

nivel (plus) Metoda de a trece la nivelul urmator este de a ajunge la echilibru, nicidecum la a ajunge la exces.

Nivelul 1: Acumulare materiala

Chakra Muladhara Este nivelul acumularii (cateodata excesive), in care teama este cea care controleaza individul. Teama de a nu supravietui. Nevoia de baza este cea de acumulare, in care persoana respectiva vrea sa aiba cat mai multi bani. Cele doua extreme: lipsa controlului presupune ca esti preocupat de acumulare strict pentru a supravietui; cei

care traiesc de pe o zi pe alta si se chinuie sa castige bani ca sa isi asigure nevoile de baza supravietuirii mult Culmea este ca daca ai in fata un miliardar care este preocupat sa isi ridice averi dupa averi pe perioada vietii, asta nu inseamna ca este si foarte evoluat conform celor 7 planuri. Dimpotriva, este la baza evolutiei, pentru ca acumularea continua denota o lipsa a satisfacerii nevoilor de baza si se face tot din teama. Evolutia la nivelul urmator se face in momentul in care banii nu mai sunt o problema pentru tine, cand controlezi procesul si ajungi la un echilibru care te ajuta sa intelegi ca exista ceva dincolo de nevoile de baza. excesul controlului presupune ca indiferent de cat acumulezi, nu te poti opri si vrei mai

Nivelul 2: Acceptarea sociala Chakra Swadhisthana Este nivelul unde nevoia de baza este cea de reproducere, dar si de integrare la nivel social. Cei mai multi oameni sunt blocati in primele doua niveluri. Oamenii de la nivelul doi al evolutiei deja controleaza teama de a nu supravietui (ea nu mai exista), nevoile de baza sunt indeplinite si acum se intereseaza de cum poate comunica mai bine cu ceilalti indivizi si cu sexul opus. Cele doua extreme:

lipsa controlului presupune singuratate si alienare sociala, dorinta de reproducere, nevoia

de parteneri sexuali si de apartenenta excesul controlului presupune un individ care manipuleaza social pe cei din jur pentru

propria placere, care poate seduce parteneri de sex opus fara absolut nicio problema si care nu se mai poate opri din aceasta actiune Cuvintele de baza la acest nivel sunt: seductie, manipulare sociala, sexualitate. Imaginea unui gigolo care invarte femeile si le schimba ca pe sosete arata de fapt un om blocat in nivelul doi cu exces de control. Evolutia la nivelul urmator se face in momentul in care individul respectiv nu are o problema in a se reproduce, in a gasi un partener sexual si care se poate integra fara probleme in societate. In momentul in care abilitatile exista, si desi ai puterea de a manipula social pe cei din jur nu o faci, prin renuntare (sau echilibru) treci la nivelul urmator.

Nivelul 3: Putere personala Chakra Manipura Este nivelul cel mai evoluat recunoscut de psihologia personala. Este nivelul la care individul isi da seama ca depinde de el personal cat de departe ajunge, nivelul la care apare nevoia de a fi lider, al independentei si puterii personale. Aici individul este preocupat de propria personalitate si de intelegerea propriei individualitati. Atitudinea unui individ aflat la nivelul 3 este de actiune si experimentare iar laitmotivul lui este cel al lectiei invatate, indiferent de rezultatul actiunii respective. Cele doua extreme:

lipsa controlului presupune individul pasiv, care amana tot timpul, care nu se dezvolta, in

ciuda dorintei lui de a face ceva excesul controlului presupune un individ cu o personalitate puternica mereu in cautare de

a-si amplifica influenta asupra celorlalti Cei doi prieteni ai mei de care am vorbit la inceputul articolului erau in nivelurile 1 si 3. Cel din nivelul 1, mereu dupa acumulare, nu reusea sa inteleaga cum prietenul nostru comun, antreprenor si el, desi are capacitatea de a face mult mai multi bani decat face in momentul asta, el nu este interesat de asta, ci de a produce o schimbare la nivel de societate. Cu cat esti intr-un nivel inferior, cu atat nu intelegi nevoile celorlalti din nivelurile superioare. Evolutia de la nivelul 3 la nivelul 4 este una dintre cele mai greu de realizat, pentru ca reprezinta renuntarea la ego. Iar leadershipul, in esenta, presupune si ego. Inseamna de asemenea renuntarea la formele de organizare sociala si intoarcerea catre interior. Asta pentru ca nivelul urmator este iubirea.

Nivelul 4: Iubirea Chakra Anahata Este primul nivel din tot ce tine de transpersonal si deja nivelurile sunt din ce in ce mai greu de exprimat, pentru ca multe din caracteristici sunt dincolo de limbajul pe care il folosim si nevoile pe care le avem. Asa cum am spus, cu cat esti mai jos, cu atat iti este mai greu sa intelegi nivelurile superioare. In nivelul 4 gasesti oameni care imbratiseaza in mod autentic iubirea neconditionata, linistea sufleteasca, detasarea. Sunt foarte rari, insa ii poti gasi in persoanele anumitor calugari, de exemplu, care au renuntat la viata lor sociala si si-au directionat atentia inspre intelegerea si iubirea de semeni.

Ca sa intelegi nivelul de iubire la care ma refer, imagineaza-ti ca cineva aflat la nivelul 4 este incapabil sa iubeasca o persoana mai mult decat pe alta, motiv pentru care ideea de cuplu (care pana la urma este o forma de organizare sociala) nu exista. Asemenea oameni nu numai ca iubesc pe cei din jur ca pe propria lor fiinta, insa si cei care intra in contact cu o persoana aflata pe nivelul 4 se simt coplesiti de iubirea lui, desi de multe ori nu o pot explica. Acum, imagineaza-ti de exemplu, ca Biserica predica iubirea, insa se foloseste de teama de a nu fi acceptat (nivelul 2) pentru a mentine controlul (nivelul3). Biserica nu se afla la nivelul 4, pentru ca orice forma de organizare tine de nivelul 3. Iar ceea ce predica biserica nu tine de iubire (desi asta vrea). Cand esti la nivelul 4, biserica deja nu isi mai are rostul.

Nivelul 5: Arta Chakra Vishuddha Mai poate fi numit si nivelul vocatiei, insa pentru ca termenul asta deja este desuet, am preferat sa il numesc arta. Oamenii aflati pe acest nivel sunt mai putini decat cei pe nivelul 4 si putem identifica aici persoane care s-au pus in slujba vocatiei pe care au avut-o. Vorbim de un DaVinci la acest nivel (doar ca sa subliniez raritatea unui om ajuns la nivelul 5), nicidecum cineva preocupat de profesia lui la absurd si care este blocat in nivelul 3 sau, cateodata mai rau, in nivelul 1. La nivelul 5 este un om care traieste o permanenta stare de flux si care nu mai este interesat de cele lumesti, ci doar de ceea ce poate sa ofere celorlalti prin ce face. Poti identifica usor astfel de oameni care, dincolo de saracia materiala in care au trait, au fost plini de vitalitate in tot ceea ce a insemnat creatie iar operele lor, dupa moarte, au fost vandute pe averi colosale. De asemenea trebuie sa intelegi ca, pe cat esti mai evoluat pe cele 7 niveluri, pe atat esti mai fericit. Insa cu cat suntem mai involuati, cu atat putem percepe mai greu fericirea celor evoluati, pentru ca fericirea respectiva transcede planului material. Pune un om de pe nivelul 1, care actioneaza din nevoia de

upravietuire si acumuleaza averi dupa averi.. sa il inteleaga pe saracul care picteaza si nu este interesat sa castige bani de pe urma operelor lui, pentru ca ar pierde timp pretios de creatie.

Nivelul 6: Genialitatea Chakra Ajna Nivelul 6 este locul in care ratiunea (inteligenta bazata pe ceea ce percepi prin simturi, lucruri dovedite) este ridicata la un nivel superior prin intuitie (inteligenta care vede ceea ce nu este perceput sau dovedit). O traducere a acestei chakre ar putea fi cunoasterea deplina. Cineva aflat pe nivelul 6 al evolutiei vede lucruri si are explicatii dincolo de intelegerea omului comun. Imbina elemente materiale (ce se vede in jur) cu viziunea de ansamblu, la nivel global, astfel incat poate gasi solutii la probleme imposibile si teorii care sa schimbe cursul natural al istoriei umane. Intrebarea care se pune nu este de putere de a vedea ce nu vad ceilalti, ci de motivatia de a folosi in vreun fel aceasta putere, odata accesata.

Nivelul 7: Spiritualitatea Chakra Sahasrara Sau nivelul lui Iisus, cand tu esti universul si universul se regaseste in tine, cand ai putere de viata si de moarte asupra celorlalti si poti face minuni (percepute de ceilalti). Mai este considerat si nivelul fericirii supreme si cea mai inalta forma de cunoastere existenta.

*** 99% dintre oameni se regasesc in primele 3 niveluri. Le poti defini, la nivel psihologic, o intreaga arie de nevoi de baza, de comportamente si de limbaj cu care sa te poti intelege. Intelegerea celor 7 niveluri te ajuta foarte mult in special pe parte de comunicare, pentru ca fiecare nivel este interesat DOAR de lucruri existente pe acel nivel. Ca si rezumat: Orice forma de organizare tine de nivelul 3 (de la orice organizare politica pana la

casatorie). Orice forma de ego tine de primele 3 niveluri, de asemenea. Metoda de a evolua este echilibrul care de multe ori il obtii prin renuntare. Poti sa faci, dar Poti sa castigi bani, dar nu mai esti interesat. Poti sa seduci o femeie frumoasa, dar

nu mai vrei.

nu mai vrei etc. ConstruimImperii.Ro, desi are ca mesaj principal partea de antreprenoriat (care ar insemna bani), nu este un site cu mesaj de nivel 1, ci de nivel 3, in care esti indemnat sa gasesti misiunea personala dincolo de banii incasati. Cele 7 niveluri este si o explicatie la faptul ca multi oameni care alearga o viata intreaga dupa averi, ajung la concluzia ca nu sunt fericiti decat intr-un mod pervers, legat prea mult de acumulare, manipulare si dorinta de putere. In functie de reactii, o sa vin cu explicatii in amanunt pe nivelurile superioare (4-7), pe care le-am explicat pe un nivel cat mai comun de intelegere, pentru ca sunt foarte greu de exprimat in cuvinte. Sunt curios la ce nivel esti tu si, eventual, sa imi dai o explicatie sumara prin care sa explici motivul pentru care crezi asta. De asemenea, as fi interesat si cat de aproape de echilibru esti pe nivelul tau (daca ai lipsa sau exces de control). Intotdeauna exista mai sus! Daniel Zarnescu

Horoscopul Faraonilor: Probabil cel mai fascinant horoscop dintotdeauna!

Publicat pe 28 Ianuarie 2013 Faceti cunostinta cu unul dintre cele mai interesante si fascinante horoscoape antice, diferit de clasicul horoscop egiptean, insa bazat ca si acesta, pe existenta a 12 zodii mitice puternice si impresionante care influenteaza decisiv destinul unui grup de persoane nascute intr-o anumita perioada de timp. Sunt doua interpretari ale horoscopului egiptean si suntem convinsi ca prima varianta, Horoscopul Traditional Egiptean, va este tuturor familiara. Astazi vrem insa sa scoatem la lumina un alt tip al horoscopului egiptean si sa studiem in detaliu cea de-a doua interpretare a horoscopului Egiptean: Horoscopul Faraonilor. Faceti cunostinta cu unul dintre cele mai interesante si fascinante horoscoape antice, diferit de clasicul horoscop egiptean, insa bazat ca si acesta, pe existenta a 12 zodii mitice puternice si impresionante care influenteaza decisiv destinul unui grup de persoane nascute intr-o anumita perioada de timp.

Horoscopul Faraonilor: Cele 12 zodii faraonice

Iata care sunt cele 12 zodii ale Zodiacului Faraonilor. Vezi in functie de perioada in care te-ai nascut carei zodii faraonice ii apartii si citeste descrierea zodiei tale in paginile urmatoare:

THOTH (29 august 27 septembrie) HORUS (28 septembrie 27 octombrie) WADGET (28 octombrie 26 noiembrie) SEKHMET (27 noiembrie 26 decembrie) SPHINX (27 decembrie 25 ianuarie) SHU (26 ianuarie 24 februarie) ISIS (25 februarie 26 martie) OSIRIS (27 martie 28 aprilie) AMUN (26 aprilie 25 mai) HATHOR (26 mai 24 iunie) PHOENIX (25 iunie 24 iulie) ANUBIS (25 iulie 28 august)

Zodia faraonica Thoth (29 august 27 septembrie)

Thoth este zeul intelepciunii, al informatiei si al invatarii, iar vechii egipeteni il percepeau drept cel care a adus scrisul pe lume. O zeitate foarte importanta in panteonul grecesc, Thoth este infatisat adesea ca un barbat avand capul unui ibis sau al unui babuin, animale considerate sacre. Cei nascuti sub semnul lui Thoth sunt persoane capabile si descurcarete, apte pentru a rezolva orice problema, indiferent de gradul ei de dificultate. Ai un sistem de gandire critic si o mare capacitate de organizare. Nu se pierd in detalii si acorda importanta felului in care se prezinta in lume. Pun mare pret pe originalitate in general. Sunt totodata impulsivi si impetuosi si comit greseli adesea din cauza lipsei de prudenta.

Zodia faraonica Horus (28 septembrie 27 octombrie)

Despre Horus se spunea ca reprezinta cerul insusi, insa in nesfarsitul sau cuprindea si soarele stralucitor si luna. Cei nascuti sub semnul lui Horus sunt persoane curajoase, pline de avant si indrazneala. Asumarea de riscuri nu ii sperie deloc si nici nu se feresc de potentialele pericole. Ar fi dispusi sa mearga pana in panzele albe si sa se sacrifice pe ei insisi pentru a iesi cu fruntea sus intr-o chestiune de onoare. Nu se bazeaza pe ceilalti si stiu ce trebuie sa faca pentru a obtine ce isi doresc. De obicei isi doresc ceea ce este mai bun. Isi gasesc motivatia in ei insisi si, optimisti din fire, nu se lasa niciodata demoralizati. Au insa asteptari nerealiste de la viata si uneori le lipseste spiritul practic.

Zodia faraonica Wadget (28 octombrie 26 noiembrie)

Wadget este zeitatea cobrei roiale, simbol al cunoasterii si al nobletii. Cei nascuti sub semnul lui Wadget sunt persoane rationale si prudente. Ambitia ii ghideaza catre realizarea de lucruri marete. Sunt atasati de tot ceea ce inseamna familie, iar valorile familiale au o importanta primordiala pentru ei. Onestitatea si firea lor generoasa iata doua calitati pentru care sunt apreciati de ceilalti. Au opinii pertinente care sunt ascultate cu atentie si prin care reusesc sa se impuna intr-un grup. In acelasi timp, au tendinta de a fi pesimisti si suspiciosi. Din cauza propriei mandri intampina dificultati in a interactiona si a socializa cu ceilalti.

Zodia faraonica SEKHMET (27 noiembrie 26 decembrie)

SEKHMET este zeita razboiului si a rivalitatii, dar si zeita vindecatoare a Egiptului de sus. Este adesea infatisata ca avand trupul unei leoaice, un animal feroce pe care vechii egipteni il admirau pentru abilitatile sale de pradator. Cei nascuti sub semnul lui Sekhmet sunt persoane pozitive, care au tendinta de a vedea in general partea plina a paharului. Sunt inzestrati cu inteligenta, agilitate, energie, dar au si o fire plina de imaginatie. Totodata, sunt plurivalenti si gasesc satisfactie in mai multe domenii ale vietii. Sunt critici si combativi si se lasa angrenati de buna voie si pentru propria placere in polemici diverse. Au viziuni exceptionale si o mentalitate stralucita. Se pot adapta fara dificultate oricaror circumstante. Sunt artagosi si au o fire iute. Se enerveaza din nimic si, impetuosi din fire, se iau la harta cu usurinta. Le lipseste autocontrolul, iar nerabdarea ii impiedica uneori sa-si duca la bun sfarsit un obiectiv.

Zodia faraonica SPHINX (27 decembrie 25 ianuarie)

Sfinxul este gardianul comorii si are trupul unui leu si capul unui barbat, putand insa lua forma oricarei fiinte. Putem spune ca cei nascuti sub semnul Sphinxului au intr-un fel o personalitate duala. Desi in exterior vor sa para veseli, sociabili si lipsiti de griji, in realitate sunt de fapt seriosi, profunzi si sensibili. Chiar daca le vine greu, lasa impresia ca se adapteaza cu usurinta oricarei situati. Sunt ageri si perspicace si au invatat ce inseamna autodisciplina. Merg adeseori pe mana ei. Sunt extrem de sensibili si atrasi de tot ceea ce inseamna amanunt si detaliu. Uneori insa, au tendinta de a judeca gresit si se arata a fi inflexibili si de neinduplecat.

Zodia faraonica SHU (26 ianuarie 24 februarie)

Shu este zeul aerului si personifica atat lumina soarelui, cat si puterea vantului. Cei nascuti sub semnul lui Shu au o creativitate uimitoare si sunt inzestrati de multe ori cu talente deosebite. De regula, cand reusesc sa atinga potentialul maxim al propriului talent, ating si succesul. Sunt insa tematori din fire si adesea, din cauza ezitarilor lor, rateaza multe oportunitati. Sunt perfectionisti si le frica sa nu dea gres si sa esueze. Au coloana vertebrala, scrupule si principii de viata frumoase. Umorul lor este fin, gustat de cei din jur.

Zodia faraonica ISIS (25 februarie 26 martie)

Isis era zeita disciplinei in Egiptul antic, intruchipand mama si sotia ideala. In acelasi timp insa, Isis era perceputa si ca patroana a naturii si a magiei, apropiata de sufletul slavilor, al mestesugarilor si al pacatosilor. Ea asculta insa si rugaciunile celor bogati si sus pusi. Cei nascuti sub semnul lui Isis au o intuitie bine dezvoltata si dezvolta relatii frumoase cu cei din jur bazandu-se pe aceasta calitate a lor. Au o fire activa si dinamica. Sunt deschisi si nu ezita sa priveasca lucrurile din mai multe perspective si unghiuri. Au incredere in ei insisi si ceilalti ii gasesc la randul lor a fi niste persoane de incredere. Sunt directi si isi expun gandurile intr-un mod direct, insa indulcindu-le prin prisma umorului. Dau insa inapoi atunci cand situatiile se complica si au tendinta de a zabovi prea mult asupra unor ganduri si idei, prinzandu-se in panza lor.

Zodia faraonica OSIRIS (27 martie 28 aprilie)

Osiris este zeul lumii subpamantene si a mortilor si este infatisat adesea ca avand pielea verde, simbol al renasterii si al unei vieti noi. Cei nascuti sub semnul lui Osiris au o fire contradictorie si sunt plini de paradox emotional. Din aceasta cauza, au tendinta de a fi neintelesi sau prost intelesi de catre cei din jur. De regula, sunt oamenii initiativelor si nu se dau in laturi in a intreprinde lucruri noi, inedite. Isteti si plini de forta si avant, stiu sa profite de ocazii si oportunitati, beneficiind de pe urma lor. Un mare dezavantaj al personalitatii lor este acela ocolesc responsabilitatile.

Zodia faraonica AMUN (26 aprilie 25 mai)

Amun este zeul creatiei si al genezei, cel care a pus bazele lumii. Cei nascuti sub semnul lui Amun au o personalitate puternica si o vointa pe masura. Sunt aspri, curajosi, siguri pe ei, hotarati si au capacitatea de a conduce. Cei din jur doresc sa se lase ghidati de ei gratie opiniilor lor pertinente, juste si realiste. Nu se dau batuti cu usurinta si nu vor niciodata sa-si recunoasca lor insisi infrangerea. Pot fi niste conducatori excelenti, dar exigenti. Au tendinta de a-i suprasolicita pe acei aflati in subordinea lor. Trebuie sa-si tina in control intoleranta si sa fie mai permisivi.

Zodia faraonica HATHOR (26 mai 24 iunie)

Hathor este zeita antica a Pamantului si a cerului, ea reprezentand totodata fericirea, femininul, fericirea. Aceasta zeita este asociata si cu dragostea intensa si pasiunea. Cei nascuti sub semnul acestei zeitati feminine sunt persoane emotionale si expresive. Au un sarm aparte si exercita fascinatie asupra celor din jur. Au tendinta insa de a trece repede de la o stare la alta si oscileaza intre optimism si pesimism, intre fericire si depresie. Starile lor emotionale sunt duse la extreme. Stiu insa sa guste viata din plin, cu bune, cu rele, asa cum este ea. Chiar daca au un suflet generos si se sacrifica pe sine pentru binele celor dragi, sunt irascibili deseori. Sentimentele lor pot trece la extreme, iar dragostea puternica pe care o simt se poate transforma in ura, gelozie sau invidie.

Zodia faraonica PHOENIX (25 iunie 24 iulie)

Phoenix este pasarea mortii si a vietii, pasarea resurectiei si a sperantei. Cei nascuti sub influenta zodiei Phoenix sunt persoane optimiste, pozitive, cu o mare incredere in oameni si in posibilitati. Nu se dau batuti si au abilitatea de a scoate frumos din urat, de a scoate bani din piatra seaca, de a renaste atunci cand nimeni nu le mai da nicio sansa. Ei scot la lumina partea buna din ceilalti si ii determina si pe ceilalti sa fie pozitivi si optimisti. In acelasi timp, sunt firi solitare si introvertite, dar si visatoare. Zodia faraonica ANUBIS (25 iulie 28 august)

Anubis este pazitorul lumii subterane, cel pe jumatate om, pe jumatate sacal. Cei nascuti sub semnul lui Anubis stiu ce vor, ce pot, cum sunt si au mare incredere in ei insisi si in propriile puteri si abilitati. Hotararea si determinarea reprezinta punctele lor forte. Degaja incredere in sine, iar abilitatea lor de a tine lucrurile sub control intotdeauna ii face sa fie priviti cu respect si admiratie de ceilalti. Sunt perseverenti, constanti in ceea ce fac si, in ciuda caracterului lor aspru, au un suflet intelegator si iubitor. Nu se dau batuti atunci cand vine vorba de a-si face inteles punctul de vedere.

Un om dormea in coliba lui, cand dintr-odata, intr-o noapte, camera s-a umplut de Lumina si i-a aparut Dumnezeu. ... Domnul i-a cerut sa faca o munca pentru el si i-a aratat o stanca mare din fata colibei. I-a explicat ca va trebui sa impinga piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a si facut. Multi ani a muncit din greu, de la rasaritul la apusul soarelui, impingea din toate puterile, cu umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii de neclinitit. In fiecare noapte barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba. Tocmai cand barbatul era mai descurajat, adversarul (Satana) a decis sa-si faca aparitia in gandurile plicitisite ale acestuia : - De atata timp impingi piatra si ea nici nu s-a clintit. Asa incat omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi un esec. Aceste idei l-au deprimat si descurajat pe barbat. Adversarul i-a spus: - De ce te distrugi singur pentru asta? Petrece-ti timpul facand doar un efort minim si te vei simti mai bine. Barbatul ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a decis sa se roage si sa-si spuna pasul lui Domnului. - Doamne, a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acuma, dupa atata timp, nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Cu ce am gresit? De ce am esuat? Domnul i-a raspuns intelegator: - Prietene, cand ti-am cerut sa-mi slujesti si tu ai acceptat, ti-am spus ca sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut. Niciodata nu am spus ca astept ca tu sa o misti. Sarcina ta era doar sa impingi. Si acum vii la Mine obosit spunand ca ai esuat. Dar chiar asta e realitatea??? Priveste la tine Bratele iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-

au devenit solide si puternice. Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut astepta sa ai. Adevarat, nu ai miscat stanca. Dar vocatia ta a fost sa ma asculti si sa impingi, ca sa-ti pui la incercare credinta si increderea in intelepciunea Mea. Ceea ce ai si facut. Acum Eu, prietene, voi muta stanca. Cateodata, cand auzim cuvantul lui Dumnezeu, avem tendinta sa ne folosim gandirea pentru a descifra ce vrea El, cand, de obicei, El nu ne cere decat simpla ascultare si incredere in El. Cu toate ca noi credem ca prin credinta mutam muntii, de fapt tot Dumnezeu este cel care ii muta din loc. Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El. Arsenie Boca