Sunteți pe pagina 1din 5

Masa Monetara 1.Componentele masei monetare 2.Indicatori monetari si agregatele monetare 3.Contrapartidele masei monetare 1.

In general, prin masa monetara se intelege orice activ cu caracter financiar, care are capacitatea de a schimba contra unor bunuri si servicii, sau de a libera de datorii pe posesorii sai. Avand in vedere multimea activelor care au proprietatile enumerate anterior este necesara o clasificare a componentelor masei monetare. Drept criteriu de clasificare cel mai des utilizat este lichiditatea, adica in orice moment si fara costuri suplimentare. Putem distinge: -moneda efectiva -disponibilitati din cadrul depozitelor la vedere (masa scripturala) -depozitele la termen -alte active financiare Moneda efectiva formata din bilete de banca si moneda metalica este componenta cea mai lichida a masei monetare. Ea poate fi preschimbata de utilizatorii ei, imediat, in bunuri si servicii. Din punct de vedere istoric se observa ca ponderea acestei componente in masa monetara totala este in scadere, deoarece nu are atasata nici o rentabilitate. De regula utilizatorii acestor componente sunt persoanele fizice. Moneda scripturala se materializeaza in disponibilitatile agentilor economici deschise la banca (depozite la vedere). Si aceasta componenta a masei monetare are lichiditate inalta, egala cu a monedei efective, pentru ca proprietarii depozitelor la vedere printr-o simpla instructiune data bancii la care se pastreaza aceste disponibilitati pot sa transforme in bunuri si servicii aceasta categorie de moneda. Ca diferente in raport cu moneda efectiva amintim: existenta ei contabila, scripturala si faptul ca are atasata o mica rentabilitate. Depozitele la termen reprezinta conturile de economii ale populatiei sau conturile de acumulari ale intreprinderilor. Aceasta forma a monedei are o lichiditate mult mai redusa pentru ca depozitele la termen trebuie mai intai mobilizate, adica solicitate la banca unde se pastreaza si numai dupa aceea pot fi preschimbate in bunuri sau servicii, sau cu ele se pot achita datorii. Preschimbarea lor poate fi facuta cu preaviz si suportand un cost inainte de scadenta. In raport cu celelalte 2 categorii de moneda aceasta are atasata o rentabilitate inalta. Alte active financiare -; in aceasta categorie se include bonurile de tezaur, hartiile de comert, cambii, bilete la ordin, actiunile, obligatiunile, certificatele de depozit. In aceasta categorie au fost incluse acele active financiare a caror productie presupune transferul de moneda de la cei care cumpara aceste hartii de valoare, la cei care emit aceste hartii de valoare, dupa cum scadenta lor sau retragerea lor din circulatie presupune un transfer de sens invers.

In consecinta ele nu pot fi considerate moneda propriu-zisa. Avand in vedere caracterul lor eterogen, se obisnuieste o clasificare a lor tot in functie de lichiditate. Intr-o prima subgrupa s-ar include bonurile de tezaur care in orice moment pot fi mobilizate, transformate in lichiditati la trezorariile statului. Intr-o a doua grupa se include hartiile de comert care se transforma in lichiditati la scadenta sau pot fi mobilizate inainte de scadenta prin scontare. Certificatele de depozit, actiunile si obligatiunile (ultima grupa) emise pe termene medii si lungi si care pot fi transformate in lichiditati pe pietele de capital. 2.Indicatorii si agregatele monetare Obiectivele politicii monetare stabilite de autoritatea monetara BNR, se transmit in niste tinte, adica in prezicerea valorii unor indicatori. Acesti indicatori pot fi impartiti in 2 maricategorii: indicatori monetari si indicatori economico-monetari. In prima grupa, a indicatorilor monetari, se include rata dobanzii si agregatele monetare. Ei masoara evolutia fenomenului monetar. Indicatorii economico-monetari masoara impactul fenomenului monetar asupra economiei reale. In aceasta categorie se include rata inflatiei, deficitul balantei comerciale si de plati, cursul de schimb, etc. Acesti indicatori pot fi urmariti de Banca Centrala (BC) pe termen scurt < 1 an, sau pe termene medii si lungi. Intre economia reala si masa monetara in circulatie se realizeaza o anumita Dezechilibrele intre cele 2 componente sunt resimtite de agentii economici, de populatie si de aceea BC isi propune sa controlezeevolutia masei monetare pentru a fi in permanet echilibru cu cantitatea de bunuri si servicii existenta pe piata. Controlul masei monetare initial s-a realizat prin intermediul ratei dobanzii. O dobanda inalta insemnand retragerea unei parti a monedei , dupa cum o dobanda scazuta inseamna suplimentarea circulatiei monetare. In prezent s-a renuntat la controlul masei monetare prin dobanda, dar s-a mentinut caracterizarea politicii monetare in functie de nivelul ratei dobanzii (daca dobanda este inalta se spune ca politica monetara este restrictiva, daca dobanda este scazuta se spune ca politica monetara este expansionista). O alta forma de control a masei monetare se face cu ajutorul agregatelor monetare. Agregatele monetare sunt niste insumari ale diverselor componente ale masei monetare. BC previzionand pe perioade scurte sau foarte scurte de timp marimile agregatelor monetare si ajutandu-le periodic pentru a se putea realiza echilibrul intern. In prezent unele BC au inceput sa aiba in vedere ca obiectiv al politicii monetare, rata inflatiei, adica au trecut de la indicatorii monetari propriu-zisi la cei economico-monetari. Trebuie avut in vedere faptul ca rata inflatiei nu este numai o consecinta a politici monetare, ci si a consecintelor din economia reala si in consecinta trecerea la astfel de obiective presupune constrangeri majore si anume in principal o coordonare si colaborare intre BC, ca autoritate monetara si Guvern, ca autoritate care raspunde de politica economica reala.

In prezent, cele mai multe politici monetare ale statelor urmaresc agregatele monetare. Acestea reprezinta niste insumari ale diferitelor componente. Sunt uzuale urmatoarele agregate: Lichiditatea primara (M1) -; este formata din moneda efectiva (bilete de banca) si disponibilitati la vedere din conturile de la banca, adica reprezinta acea moneda care in orice moment poate fi utilizata pentru cumparari de bunuri sau servicii sau liberare de datorii. Lichiditatea secundara (M2) -; este formata din M1 la care se adauga depozitele pe termene de pana la 1 an. Poate fi privita ca o lichiditate partiala, ca moneda care potential se poate transforma in bunuri si servicii. Lichiditatea extinsa (M3) -; se calculeaza adaugand la M2 economiile pe termene mai mari de 1 an de zile. Lichiditatea globala (L) -; este formata din agregatul M3 la care se adauga alte active financiare (bonuri de tezaur, actiuni, obligatiuni, hartii de comert). M2 = cvasimoneda in Romania 3.Masa monetara reprezinta din punct de vedere contabil un pasiv, ex: B.Centrala B.Comerciale Ag. Ec. emisiunea depozite capital social monetara (actiuni, datorii) Drept contrapartide ale masei monetare, adica contraponderi in activul bilantului vom avea: stocurile metalice, valuta, creantele bancare, creantele catre stat si creantele catre agentii economici (pentru sistemul bancar), iar pentru agentii economici bunuri tangibile (mijloace fixe, stocuri) si doar intr-o mica masura creantele si acestea de natura comerciala. Avand in vedere aceste contrapartide se pot avea in vedere doua criterii pentru clasificarea lor: -finantarea -criteriul teritorial In raport cu finantarea vom distinge o finantare monetara care apare la banci, in sensul ca acestea daca emit active cu valoare de moneda, ele crediteaza, finanteaza economia si o finantare financiara nonmonetara la agentii economici, acestia emitand active financiare (actiuni sau obligatiuni) ei isi procura cantitati suplimentare de bunuri tangibile. In raport cu al doilea criteriu, creantele din activul emitentului de moneda pot fi interne (emise fata de debitori din statul de origine) sau externe (emise fata de debitori din afara statului de origine). Creatia monetara 1.Creatia monetara a bancii centrale 2.Creatia monetara a bancilor comerciale 3.Creatia monetara a tezaurului 1.Banca centrala creaza 2 categorii de moneda: efectiva si moneda de cont pentru bancile comerciale. Intre cele 2 categorii de moneda nu exista nici o diferenta (desi in trecut exista aceasta diferenta), acestea in permanenta se pot schimba dintr-una in alta in functie de preferintele bancilor comerciale. In ceea ce priveste modul de creare efectiva a monedei distingem:

-creatia prin intermediul monetizarii activelor nonmonetare; -creatia prin intermediul creditelor acordate statului; -creatia prin intermediul creditelor acordate bancilor comerciale. Monetizarea activelor are loc atunci cand BC cumpara de la agentii bancare sau nonbancare, metal pretios, valute sau hartii de comert. Activul BC va creste cu valoarea activului cumparat si corespunzator pasivului va creste cu aceasta valoare. Ag. Ec. BC +valuta +valuta +100 u.m. -valuta 100 u.m. Creditele acordate statului. Din punct de vedere bancar statul este reprezentat printr-o institutie specifica numita trezorarie. Aceasta colecteaza veniturile statului si efectueaza platile in contul acestora. Daca intr-o zi platile trezorariei > incasarile ei + soldul existent la inceputul zilei, decalajul dintre cele 2 componente poate fi acoperit din credite acordate de BC (trezoraria este obligata sa-si deschida un cont la BC prin lege). Creditele acordate bancilor comerciale. Procedeul clasic al monetizarii acestor credite era cel al rescontului, adica BC cumpara de la bancile comerciale hartii de comert (cambii) care fusesera initial scontate de acestia din urma. Ulterior monetizarea s-a facut prin intermediul creditelor de refinantare, similar creditelor acordate statului. In prezent monetizarea acestor credite este mult mai rafinata, ea facandu-se prin intermediul pietei monetare. Fenomenul are loc astfel: bancile comerciale efectueaza pentru clientii proprii, dar si in nume propriu o serie de plati si incasari, inclusiv acordari de credite si rambursari de credite pentru agentii nonbancari. Este posibil ca intr-una din zile platile unei banci comerciale sa depaseasca ca dimensiune incasarile ei => deficit. Cum global la nivelul sistemului toate platile sunt egale cu incasarile => ca unele banci comerciale vor inregistra deficite si altele excedente. Aceasta inseamna ca bancile care inregistreaza deficite sa se imprumute de la cele ce inregistreaza excedente. Totusi aceste operatiuni nu pot fi facute intotdeauna pentru ca poate fi vorba de termene diferite (ex: o banca ce are un deficit previzioneaza ca va inregistra si in a doua zi o astfel de pozitie, deci inseamna ca ea va trebui sa gaseasca o banca care va trebui sa inregistreze excedente pentru doua zile consecutive astfel incat operatiunile sa se incheie). Atunci cand deficitele nu se pot acoperi din excedente intervine BC care crediteaza bancile comerciale (intelegem extins aceasta creditare, putem include vanzarea de bonuri de tezaur de la bancile comerciale catre BC). Se spune ca atunci cand intervine BC, bancile comerciale sunt in banca, dupa cum atunci cand deficitele bancilor comerciale se acoperaintegral din excedentele bancilor comerciale, bancile comerciale sunt in afara bancii. Prin aceste operatiuni de pe piata monetara, atunci cand intervine Banca Centrala influenteaza conditiile in care functioneaza bancile comerciale, le stabileste dobanda, conditie viitoare de refinantare, etc.

2.Creatia monetara a bancilor comerciale cunoaste 2 forme: a)Monetizarea activelor nefinanciare, adica cumpararea de valuta de la agentii economici, cumpararea unor hartii de comert, cumpararea de bonuri de tezaur. In urma acestor operatiuni se emite moneda bancilor comerciale respective, care poate fi preschimbata in moneda BC. b)Acordarea de credite statului sau agentilor economici. Prin aceasta acordare de credite se ceeaza aceeasi moneda a bancii comerciale. In legatura cu aceasta problema s-ar parea ca bancile comerciale au o capacitate de creatie monetara identica cu a bancii centrale, adica pot crea moneda la infinit. In realitate lucrurile sunt mult mai restrictive. Banca centrala obliga bancile comerciale sa pastreze rezerve minime obligatorii. (ex. 10%). Mc -; multiplicatorul creditului r -; rata rezervelor neprocentuala n -; preferinta pentru numerar neprocentuala = 0,5 Rezulta ca bancile comerciale au capacitate de creatie monetara nelimitata asa cum se intampla in cazul BC. Atunci cand acorda credite (adica creaza moneda) ele trebuie sa aiba in vedere ca o parte a depozitelor trebuie pastrate sub forma de rezerve la BC, iar agentii economici creditati prefera ca o parte din plati sa le faca in moneda emisa de BC (numerar sau plati catre o alta banca comerciala, acestea din urma liberandu-se tot prin moneda BC). 3.Tezaurul poate fi considerat ca fiind o BC a statului. Initial acesta avea o capacitate de creatie monetara limitata, aceasta era data de existenta monedei divizionare. Trezoraria crea moneda divizionara care avea o vloare nominala mai mare decat valoarea intrinseca a metalului din care era confectionata, de aici un plus de venit pentru tezaur. Atunci cand se retragea moneda divizionara din circulatie, o parte din utilizatori nu mai preschimbau intreaga cantitate de moneda divizionara detinuta, de aici un al doilea venit financiar pentru stat. A doua mare forma de creatie monetara utilizata de trezorarie este aceea ca poate ordona efectuarea unor plati zilnice de valoare mai mari decat incasarile. Evident aceasta creatie monetara este limitata la platile care se fec in sistem (plata unei institutii publice catre o alta institutie publica). Atunci cand platile unei institutii publice ordonate de trezorarie au in vedere cu agent economic, cu cont la o banca sau plati de salarii este evident ca trezoraria trebuie sa aiba in cont bani trimisi de BC sau sa apeleze la credite acordate de sistemul bancar pentru efectuarea acestor plati.