IMPORTANTA CUNOASTERII PARTICULARITATILOR TEMPERAMENTALE PENTRU ACTIVITATEA DIDACTICA

Unii copii sunt precum nite roabe: trebuie s fie mpini. Unii sunt precum brcuele trebuie s fie vslite. Unii sunt precum zmeiele: dac nu le ii strns de sfoar vor zbura departe, sus. Unii sunt precum pisicuele: tare mulumite cnd sunt mngiate. Unii sunt ca nite remorci: folositoare numai cnd sunt trase Unii sunt precum baloanele : tare uor de vtmat de nu le mnuieti cu grij Unii sunt mereu de ndejde i gata s te ajute. Este o chestiune de opinie. " (autor necunoscut)

Personalitatea este cea mai complex i de multe ori cea mai dramatic realitate uman cu care lum contact i pe care urmeaz s o influenm, s o ameliorm sau s o schimbm. Ea reprezint principalul ghid n modelarea concret a copilului. Numai cunoscndu-i laturile, structura, finalitatea vom putea selecta i utiliza cele mai potrivite mijloace, metode i procedee de influenare educativ. n studiul personalitii elevilor, cunoaterea i aprecierea corect a acestuia din perspectiva procesului instructiv-educativ, este necesar identificarea i analiza temperamentului, adic trsturile i calitile formale, dinamico-energetice, a caracterului, adic trsturile de coninut, social morale i axiologice si a aptitudinilor. Temperamentul se refer la dimensiunea energetico-dinamic a personalitii i se exprim n particulariti ale activitii intelectuale i a afectivitii, ct i n comportamentul exterior: limbaj i motricitate, n conduit. Temperamentul, ca subsistem al personalitii, se refer la o serie de particulariti i trsturi nnscute care sunt importante n procesul devenirii socio-morale a fiinei umane. Prima ncercare de identificare i explicare a tipurilor temperamentului o datorm medicilor Antichitii, Hipocrate i Galenus. Explicaia diferenelor temperamentale ine n

concepia filozofului rus Ivan Petrovici Pavlov, de caracteristicile sistemului nervos central i de raporturile dintre ele. Fora sau energia este capacitatea de lucru a sistemului nervos i se exprim prin rezistena mai mare sau mai mic la excitani puternici sau la eventuale situaii conflictuale. Din acest punct de vedere se poate vorbi de sistem nervos puternic i sistem nervos slab. Mobilitatea desemneaz uurina cu care se trece de la excitaie la inhibiie i invers, n funcie de solicitrile externe. Dac trecerea se realizeazrapid, sistemul nervos este mobil, iar dac trecerea este greoaie se poate vorbi de sistem nervos inert. Echilibrul sistemului nervos se refer la repartiia forei celor dou procese (excitaia i inhibiia). Dac ele au fore aproximativ egale, se poate vorbi despre sistem nervos echilibrat. Exist i un sistem nervos neechilibrat la care predominant este excitaia. Din combinaia acestor nsuiri rezult patru tipuri de sistem nervos: 1. tipul puternic, neechilibrat, excitabil (corelat cu temperamentul coleric: persoan emotiv, irascibil, oscileaz ntre entuziasm i decepie, cu tendin de exagerare n tot ceea ce face, foarte expresiv, gndurile i emoiile i se succed cu repeziciune); 2. tipul puternic, echilibrat, mobil (corelat cu temperamentul sangvinic: persoan echilibrat, cu bun dispoziie, uor adaptabil, economic, uneori marea lor mobilitate se apropie de nestatornicie, periclitnd persistena n aciuni i reacii); 3. tipul puternic, echilibrat, inert (corelat cu temperamentul flegmatic: persoan imperturbabil, inexpresiv i lent,calm, puin comunicativ, greu adaptabil, poate obine performane deosebite n muncile de lung durat);
4. tipul slab (corelat cu temperamentul melancolic: persoan la fel de lent i

inexpresiv ca i flegmaticul, dar i lipsesc fora i vigoarea acestuia; emotiv i sensibil, cu o via interioar agitat datorit unor exagerate exigene fa de sine i unei reduse ncrederi n forele proprii)1.
1

Andrei Cosmovici , Luminia Iacob, 2005, Psihologie colar Iai, Polirom, pg.59

Termenul de personalitate include ntr-un sistem unitar att temperamentul ct i caracterul. Temperamentul i caracterul sunt dou noiuni diferite care nu trebuie confundate. n timp ce temperamentul se refer la nsuiri ereditare ale individului, caracterul vizeaz suprastructura moral a personalitii, calitatea de fiin social a omului. Temperamental copii sunt diferiti , asa cum diferiti suntem ca persoana , personalitate , individ si bineinteles individualitate.Procesul de invatamant , este unul cu reglare si autoreglare , dar care are principii si finalitati bine fixate . Una din finalitatile invatamantului este si formarea personalitatii umane in functie de cerintele viitoare ale societatii. De aici in acolo , sarcina revine scolii si implicit cadrului didactic , ce se afla un fata unor copii de 3 , 6 , 7 ani cu temperamente diferite , cu atitudini si comportamente diferite , ce in timp ar trebui condusi in linii mari catre acel ideal educational , acel tip de personalitate umana cerut de societate. Stereotip sau nu , primul pas al cadrului didactic , fie ca e vorba de gradinita sau de clasa I, este incercarea de a cunoste copii . Aceasta cunoastere are insa o multitudine de aspecte . Nu intereseaza doar din punct de vedere cognitiv , ca inteligenta , nivel al gandirii , copilul aflat in fata noastra , ci ca tot unitar , psihic , afectiv , motivational. Teste de personalitate, ce vor sa evidentieze temperamentul fiecarui copil, sunt o multitudine , sarcina dificila insa este interpretarea lor si apoi , adaptarea strategiei didactice la tipul de temperament , la nevoiele ,la particularitatile psihice ale fiecarui copil si bineinteles la nevoile si interesele sale. Teoria inteligentelor multiple , ne a pus in fata realitatii diversitatii umane , si ca o concluzie logica si interventia cadrului didactic trebuie sa fie diferentiata si personalizata. Un elev emotiv, nu va da randament , supus stresului unor prezentari orale , dar va evidentia mult mai bine in scris sau practice ceea ce stie . In aceeasi masura un

elev temperamental coleric , va avea rezultate mai bune exprimand oral ceea ce stie , explicand , demonstrand. ntr-o clas de elevi exist o mare diversitate temperamental: unii vioi, expansivi, comunicativi,alii retrai, leni, alii total neastmprai. Aceast realitate psihologic grefat pe o realitate biologic, natural creaz multe dificulti n activitatea de instruire i educare. Pe msur ce copilul nainteaz n vrst, nsuirile nnscute ale sistemului nervos se mpletesc cu influenele de via i ale educaiei, astfel nct copiii colerici (agitai) ncep s devin mai stpni pe conduita lor (datorit posibilitilor pe care le ofer activitatea colar de a-i consuma energia prin studiu), copiii flegmatici ncep s-i reduc din inerie i s adopte un ritm de lucru mai alert, cei melancolici, sensibili, cu tendine de nchidere n sine, cunosc un proces de activizare a conduitei, ncurajai de succesele obinute. Fa de aceste nsuiri tipologice i temperamentale, actul educativ trebuie s fie maleabil, difereniat n funcie de natura elevului, stimulndu-i pe unii, temperndu-i pe altii. n reglarea activitii i relaiilor colarului mic cu ceilali, un rol important l joac atitudinile caracteriale. coala ofer cadrul plmdirii unor caliti: srguina, contiinciozitatea, punctualitatea, perseverena, spiritul de organizare, ceea ce face ca elevii, chiar i cei mai puin dotai intelectual, s se realizeze bine profesional. n interiorul microgrupului colar se formeaz trsturi de personalitate: simul onoarei, al demnitii personale, onestitatea, simul adevrului i al dreptii. Cooperarea, ntrajutorarea, ntrecerea,influeneaz personalitatea elevului. O funcionare deficitar a mecanismelor psihosociale pot genera o serie de fenomene neprielnice integrrii socioeducaionale: relaii competitive exagerate, relaii conflictuale, accentuarea disonanei dintre aprecierea colectiv i cea individual. n contactul cu diferite discipline colare i cu informaiile diverse, colarul manifest preferine i nclinaii pentru unele domenii i i formeaz aptitudini pentru activitile respective. Din aptitudinea general pentru nvare se constituie

aptitudini specializate pentru muzic, literatur, matematic, desen, etc. dasclul are un mare rol n extinderea aptitudinilor prin oferirea unui model pozitiv i prin susinerea elevului, prin stimularea capacitilor implicate n astfel de activiti de reuit. Daca vorbim de micul prescolar , aici problematica este poate si mai acuta . Desprins de modelul familial , micutul numai reprezinta punctul maxim de interes , el trebuie sa se integreze unui grup , care are reguli , unde fiecare este important, unde are sarcini pe masura posibilitatilor si unde se pun bazele unei conduite ce ii va fi de folos la intrarea in clasa I. Odata intrat in clasa I , viaa elevului este intens. Acum este "vrsta prieteniei", a "camaraderiei". Se face simit nevoia elevului de a tri n colectiv, de a participa la activiti comune. El devine capabil de sentimentul "colectivismului". Solidaritatea care-i unete pe colari se manifest uneori mpotriva adulilor i a elevilor n egal msur. Activitatea care declaneaz dezvoltarea psihic este procesul de nvmnt. Organizarea i metodica acestuia va ine seama de caracteristicile fizice, psihice i sociale ale devenirii umane, ntre aceste caracteristici nvarea prin aciune constituie elementul principal.Dintre premisele psihopedagogice ale diferentierii activitatii cu elevii de varsta scolara mica amintim: -cunoasterea psiho-fizica a elevilor; -asigurarea unor parcursuri scolare individuale(manuale,scoli cu diferite profiluri,clase pe ani de studiu); -o evaluare corecta a cunostintelor avand drept criteriu cunoasterea posibilitatilor reale ale elevilor,dar tinand cont ca ele se modifica odata cu dezvoltarea psiho-fizica a acestora; -actiunea educativa sa nu se bazeze numai pe nivelul actual al dezvoltarii,adica pe functiile psihice formate deja,ci si pe capacitati potentiale in formare astfel,sarcina pe care azi o rezolva cu ajutor,maine o va rezolva independent.

Necesitatea extinderii numrului de exerciii individuale, difereniate n activitatea de asimilare a coninutului programei colare deriv din caracteristica ce demonstreaz c colarul nva acionnd. Raportat la aceste caracteristici generale ale colarului mic la intrarea n coal apar dou probleme: cunoaterea nivelului de dezvoltare a copiilor n general, cunoaterea fiecrui copil n special. De la aceste premise, metode si procedee de lucru sunt o multitudine , ce incearca sa adapteze scoala la elev si nu invers.

Calomfir Marina