POVETEA MĂGĂRUŞULUI ÎNCĂPĂŢÂNAT de Vladimir Colin A fost odată un măgăruş tare rău şi tare încăpăţânat.

Vai, vai, cât era de rău şi de încăpăţânat! Dacă mama lui îl trimitea la câmp să cumpere o mănâ de scaieţi, ca să facă şi ea o prăjitură, măgăruşul îndată spunea: - Nu vreau! Dacă îl ruga să vină la masă: - Nu vreau! Dacă îl trimitea la opt seara la culcare: - Nu vreau! Orice l-ar fi rugat, el răspundea numai şi numai: - Nu vreau! Într-o zi plecă mama lui de-acasă. - Măgăruşul meu – îi spuse mama – aşteaptă-mă cuminte şi … - Nu vreau! strigă măgăruşul. Mama se întristă. Dădu cu amărăciune din cap şi plecă, în vreme ce măgăruşul ţipa ca de mama focului: - Nu vreau! Nu vreau! Nu vreau! Dar, dacă văzu că rămase singur în casă, se potoli. Se uita în sus şi în jos şi se plictisea de moarte. - Măgăruşule – spuse atunci un şoricel, scoţându-şi nasul din gaura lui – hai să ne jucăm! - Nu vreau! - Bine… şi şoricelul se trase îndărăt. Măgăruşul avea chef de joacă şi-i păru rău că-l luase gura pe dinainte, dar ce mai putea face? De necaz strigă din nou cât putu de tare: - Nu vreau! Nu vreau! Nu vreau! Şi atunci – minune! Peretele se despică, şi din perete ieşi un moşneag încruntat, cu un nas strâmb, ochi strâmbi şi gură strâmbă. Peretele se închide apoi la loc. - Pleacă de aici! strigă măgăruşul. Urâtule, nu te iubesc… Pleacă! Dar moşneagul îşi strâmbă parcă şi mai tare nasul, ochii şi gura, mârâind cu un glas gros şi dogit: - Nu vreau! - Tu? strigă măgăruşul. Eu, eu nu vreau, nu tu! Numai eu am voie să spun „nu vreau”… Moşneagul râse strâmb, cu hohote care făcuseră să tremure încăpătoare. - Eu sunt moş Nu-Vreau. M-ai chemat de atâtea ori, că-n sfârşit, iată, am venit! Ei, de ce taci? 1

vreau… vreau să cumpăr scaieţi. Da’ de unde? Ţi s-a părut… Pleacă. vreau să mănânc.De astă dată. măgăruşul aleargă la fereastră. mămico! Din ziua aceea. bolborosi el. şi atunci. pleacă!… Vezi-ţi de drum! . Se aruncă aspura uşii. . . vreau să mă culc la opt. cu ochi strâmbi şi gură strâmbă… Şi. ce bine c-ai venit! Mama intră în odaie şi-l întrebă mirată: . Moş Nu-Vreau se repezi spre peretele care se despică şi-l lasă să treacă.Nu vreau. cel cu nas strâmb. şi uşa răspunse liniştită: . moşule. dragul meu? . se trânti pe pat.Ce-i. întocmai.Deschide-te odată! îi porunci el înciudat. de parcă nu s-ar fi despicat niciodată. vreau… vreau tot… Tot. dragii mei! 2 . răspunse el. Era la capătul puterilor. Te rog… . istovit.Eu… eu nu te-am chemat.Ei. . de ce taci? întrebă a treia oară moş Nu-Vreau. încercând să încape de măgăruş. aşa că măgăruşul rămase în picioare. . dar nu putu s-o deschidă. dar masa rosti supărată: . . care stătuse liniştit şi-l privise cât alergase prin încăpere. măgăruşul o luă la fugă prin odaie. .Deschide-te. Urâtă păţanie. Dar în clipa aceea se auziră nişte paşi în faţa uşii. de ce taci? spuse din nou moş Nu-Vreau. să sară. Mămico.Nu vreau! răspunse fereastra. Atunci măgăruşul se aşeză pe duşumele şi începu să plângă.Mămico! strigă fericit măgăruşul.Nu vreau! Şi mai speriat. Tremurând. lipindu-se apoi în urma lui.Ei. aruncând priviri înspăimântate în jur.Nu vreau! Măgăruşul nu mai ştia ce să facă. . O zgâlţâi. fereastră. măgăruşul o cam sfeclise. s-a dus măgăruşul într-un suflet la prietenul meu care scrie toate poveştile pentru copii şi i-a spus păţănia lui. măgăruşul nu-l mai văzu niciodată pe moş Nu-Vreau. Dar măgăruşul plângea mai departe şi lacrimile-i picurau pe duşumele.Nu vreau! strigară în clipa aceea duşumelele şi-ncepură să se mişte.Nu vreau! Răspunse însă moş Nu-Vreau. pentru ca nimeni să nu mai păţească cea păţit el. dar fereastra nu se deschise.Ştii. strigă însă şi patul. . acesta se urmă pe masă. Speriat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful