POVETEA MĂGĂRUŞULUI ÎNCĂPĂŢÂNAT de Vladimir Colin A fost odată un măgăruş tare rău şi tare încăpăţânat.

Vai, vai, cât era de rău şi de încăpăţânat! Dacă mama lui îl trimitea la câmp să cumpere o mănâ de scaieţi, ca să facă şi ea o prăjitură, măgăruşul îndată spunea: - Nu vreau! Dacă îl ruga să vină la masă: - Nu vreau! Dacă îl trimitea la opt seara la culcare: - Nu vreau! Orice l-ar fi rugat, el răspundea numai şi numai: - Nu vreau! Într-o zi plecă mama lui de-acasă. - Măgăruşul meu – îi spuse mama – aşteaptă-mă cuminte şi … - Nu vreau! strigă măgăruşul. Mama se întristă. Dădu cu amărăciune din cap şi plecă, în vreme ce măgăruşul ţipa ca de mama focului: - Nu vreau! Nu vreau! Nu vreau! Dar, dacă văzu că rămase singur în casă, se potoli. Se uita în sus şi în jos şi se plictisea de moarte. - Măgăruşule – spuse atunci un şoricel, scoţându-şi nasul din gaura lui – hai să ne jucăm! - Nu vreau! - Bine… şi şoricelul se trase îndărăt. Măgăruşul avea chef de joacă şi-i păru rău că-l luase gura pe dinainte, dar ce mai putea face? De necaz strigă din nou cât putu de tare: - Nu vreau! Nu vreau! Nu vreau! Şi atunci – minune! Peretele se despică, şi din perete ieşi un moşneag încruntat, cu un nas strâmb, ochi strâmbi şi gură strâmbă. Peretele se închide apoi la loc. - Pleacă de aici! strigă măgăruşul. Urâtule, nu te iubesc… Pleacă! Dar moşneagul îşi strâmbă parcă şi mai tare nasul, ochii şi gura, mârâind cu un glas gros şi dogit: - Nu vreau! - Tu? strigă măgăruşul. Eu, eu nu vreau, nu tu! Numai eu am voie să spun „nu vreau”… Moşneagul râse strâmb, cu hohote care făcuseră să tremure încăpătoare. - Eu sunt moş Nu-Vreau. M-ai chemat de atâtea ori, că-n sfârşit, iată, am venit! Ei, de ce taci? 1

vreau să mănânc.Eu… eu nu te-am chemat.Deschide-te odată! îi porunci el înciudat. acesta se urmă pe masă. . Mămico. Se aruncă aspura uşii. . măgăruşul o luă la fugă prin odaie. Speriat.Nu vreau. de ce taci? întrebă a treia oară moş Nu-Vreau. Atunci măgăruşul se aşeză pe duşumele şi începu să plângă. pleacă!… Vezi-ţi de drum! . să sară. de ce taci? spuse din nou moş Nu-Vreau.Ce-i. O zgâlţâi. . răspunse el. mămico! Din ziua aceea. moşule. măgăruşul aleargă la fereastră.Nu vreau! strigară în clipa aceea duşumelele şi-ncepură să se mişte.Nu vreau! Măgăruşul nu mai ştia ce să facă. dar fereastra nu se deschise. dragii mei! 2 . şi atunci. întocmai. .Mămico! strigă fericit măgăruşul. care stătuse liniştit şi-l privise cât alergase prin încăpere. măgăruşul o cam sfeclise. fereastră. strigă însă şi patul. Te rog… . ce bine c-ai venit! Mama intră în odaie şi-l întrebă mirată: . Da’ de unde? Ţi s-a părut… Pleacă. . Dar în clipa aceea se auziră nişte paşi în faţa uşii. cel cu nas strâmb. de parcă nu s-ar fi despicat niciodată. vreau să mă culc la opt. se trânti pe pat.Deschide-te. bolborosi el. dar nu putu s-o deschidă.Ei. Dar măgăruşul plângea mai departe şi lacrimile-i picurau pe duşumele.Ei. încercând să încape de măgăruş. Moş Nu-Vreau se repezi spre peretele care se despică şi-l lasă să treacă. . vreau… vreau să cumpăr scaieţi. s-a dus măgăruşul într-un suflet la prietenul meu care scrie toate poveştile pentru copii şi i-a spus păţănia lui. cu ochi strâmbi şi gură strâmbă… Şi. . şi uşa răspunse liniştită: .Nu vreau! Răspunse însă moş Nu-Vreau. .De astă dată.Nu vreau! răspunse fereastra. Tremurând. dar masa rosti supărată: . dragul meu? . lipindu-se apoi în urma lui.Ştii. istovit. măgăruşul nu-l mai văzu niciodată pe moş Nu-Vreau. pentru ca nimeni să nu mai păţească cea păţit el. vreau… vreau tot… Tot. Urâtă păţanie. aşa că măgăruşul rămase în picioare. Era la capătul puterilor.Nu vreau! Şi mai speriat. aruncând priviri înspăimântate în jur.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful