Influenta factorului antropic asupra raspandirii organismelor vii.

Actiunea antropica asupra vegetatiei si faunei este variata ca intensitate si ca mod de manifestare. Pe de o parte s-a produs restrangerea arealelor, scaderea efectivelor de animale si in cazuri extreme disparitia unor specii. Cauzele care au condus la aceste efecte sunt: defrisari, desteleniri, incendieri de vegetatie, asanararea mlastinilor, indiguirea, lipsa hranei adecvate, vanatoarea sau pescuitul excesiv, poluarea mediului etc. Vegetatia naturala a suferit transformari ale structurii si compozitiei floristice ca urmare a exploatarii excesive ale raului si a altor resurse vegetale. Extinderea intentionata sau accidentala a unor specii poate duce la disparitia altora , competitia pentru hrana eliminand unele dintre speciile concurente. Ca urmare a actiunilor produse de om, diferite specii s-au adaptat noilor conditii. Unele dintre acestea si-au schimbat atat alimentatia cat si habitatul utilizand intens noile conditii oferite de activitatea antropica. Pe locul padurilor defrisate din Europa au aparut adesea pajisti secundare adica formatiuni ierboase care se dezvolta autonom deoarece speciile care le alcatuiesc nu sunt introduse de om ci se instaleaza spontan si stabilesc intre ele relatii de concurenta. Ele se mentin ca atare numai datorita interactiunii permanente cu societatea omeneasca fiind pasunate sau cosite. Si unele savane din Africa sunt considerate formatiuni secundare aparute si mentinute ca atare datorita incendierii anuale a vegetatiei de catre om inca din timpuri stravechi, practica ce se mentin si in prezent. Defrisarea sau exploatarea excesiva a padurii pe terenuri in panta cu sol superficial a declansat adesea o eroziune intensa astfel ca in prezent terenurile respective sunt ocupate de o vegetatie ierboasa foarte saracacioasa sau de tufisuri ghimpoase, de maces, paducel, catina etc. Acest fapt a dus si la restrangerea faunei de lunca dar si a faunei acvatice a izvoarelor si paraurilor adaptate la conditiile de umbrire. In alte cazuri, vegetatia are caracter artificial, fiind rezultatul direct al activitatii omului. Dintre speciile disparute amintim: bourul, tarpanul. Dintre speciile salvate de la disparitie amintim zimbrul, bizonul, castorul european. Un aspec caracteristic al modificarii antropice a covorului vegetal il constituie extinderea spontana a unor plante a caror existenta in regiunile respective este legata direct de activitatea omului fiind numite plante sinantrope (sin= impreuna/cu si antropos= om) care pot fi incadrate in 2 mari categorii: plante segetale, ruderale . Vegetatia sagetala include specii ca palamida, pirul gros, costreiul, mohorul. Adesea se intalnesc si in afara culturilor agricole avand si aspect ruderal. Desi nedorita ca buruieni, unele dintre ele ca macul de camp, macul rosu, nemtisorul dau

mai multe culoare peisajului agricol fiind agreate de turisti. Vegetatia ruderala este reprezentata de buruieni legate de asezarile omenesti inclusiv stane, margini de drum, curti neingrijite etc. Unele sunt plante nitrofile favorizate de excesul de azot din locurile unde se depoziteaza resturi organice ex: bozul, ciumafaia, brusturii, urzicile, altele sunt legate de locuri intens batatorite cum este cazul troscotului, scaietilor etc. In functie de timpul scurs de la patrunderea lor intr-o anumita regiune se disting doua categorii: arheofitele si neofitele. Arheofitele sunt plante ruderale sau segetale care au insotit omul din cele mai vechi timpuri. Neofitele, numite si plante adventive, sunt patrunse recent in zona de flora a regiunii respective , cele mai multe patrunzand accidental. Unele sunt chiar plante cultivate care s-au raspandit si in natura unde sunt catalogate ca subspontane. In Romania sunt provenite de pe continentul american unele specii de stir, o specie de macris, busuiocul salbatic etc. Scaderea gradului de incheiere a covorului vegetal ca si modificare a proprietatilor substratului au favorizat extinderea vegetatiei ruderale si in pajistile suprapasunate si neingrijite precum si in padurile in care se pasuneaza dar si in cele neingrijite. Din Europa au ajuns in cele doua Americi specii daunatoare , precum omida paroasa a stejarului , iar din Asia : tantarul-tigru asiatic vector al unor boli infectioase cum ar fi encefalita. In unele cazuri , raspandirea unor specii daunatoare poate fi legata de experimente scapate de sub control cum s-a intamplat cu albinele africane aduse in America de Sud pentru ca prin hibridare cu cele locale sa se obtina productii mai mari de miere. Hibrizii obtinuti s-au dovedit foarte agresivi si s-au extins spontan , tot mai mult spre Nord ajungand pana la granita cu SUA si au provocat numeroase accidente uneori mortale ceea ce le-a adus denumirea de albine ucigase. De asemenea multe dintre vertebrate pot avea caracter invaziv , de exemplu broasca raioasa uriasa din America C si de S a fost introdusa in diferite regiuni tropicale pentru a combate daunatorii trestiei de zahar. In Australia s-a raspandit foarte mult si a afectat fauna autohtona deoarece atat mormolocii cat si adultii produc substante toxice astfel ca au provocat moarte animalelor care au incercat sa le consume. Australia si Noua Zeelanda, regiuni cu o fauna arhaica si izolata geografic o perioada lunga de timp au fost deosebit de afectate de noile specii de mamifere introduse intentionat sau accidental dupa colonizarea europeana , multe dintre ele comportanduse aici ca specii invazive. Foarte afectate de diverse invazii sunt habitatele acvatice. Zambila de apa , originara din America de S a fost raspandita de om in diverse regiuni gasind in Africa un mediu foarte propice iar prin dezvoltarea exploziva a produs insemnate pagube blocand canale si fluvii. Cu mari eforturi s-a reusit recent inlaturarea ei din unele bazine acvatice prin introducerea masiva a unor insecte din America de S pentru a distruge zambila de apa.