Diol lipide, sau acil dioli esteri ai alcoolilor dibazici Diol lipidele sunt esteri ai acizilor grasi cu alcooli

i dibazici. In mici cantitati, amestecuri de diol lipide au fost gasite in tesuturi animale si in semintele plantelor. Continutul de diol lipide creste cu cresterea activitatii functionale a organismelor, de exemplu, in faza de regenerare sau in timpul maturarii semintelor plantelor.

Ceride esteri ai unor alcooli monobazici superiori Ceridele sunt amestecuri de eteri si esteri derivati din alcooli monobazici superiori si acizi grasi superiori. Inalta hidrofibicitate a ceridelor se poate atribui organizarii lor structurale. Ceridele sunt extrem de larg raspindite in natura si formeaza pe fructele si frunzele plantelor, pielea si parul animalelor, penele pasarilor si scheletul extern al insectelor, un strat protector impermeabil. Trei dintre cele mai cunoscute ceruri sunt (acidul carboxilic este colorat cu rosu si alcoolul cu albastru): ceara de spermantet (casalot): CH3(CH2)14CO2-(CH2)15CH3 ceara de albine: CH3(CH2)24CO2-(CH2)29CH3 ceara de carnuba: CH3(CH2)30CO2-(CH2)33CH3

Ceara de carnuba provine de la un palmier ce creste numai in nordul-estul Braziliei. Mai este denumita si regina cerurilor datorita calitatilor sale deosebite. Cerurile sunt utilizate in industrie pentru fabricarea de materiale electroizolante, pentru obtinerea de lacuri, vopsele, creioane, in industria hartiei, la lustruirea masinilor, la restaurarea tablourilor, la impermebilitatea odgoanelor, in farmacie, etc.

Steride esteri ai sterolilor cu acizi grasi Steridele sunt esteri ai acizilor grasi cu steroli. Se gasesc in toate organismele vegetale si animale. In cele animale predominanti sunt esterii colesterolului. In sange esterii colesterolului ca participanti in transportul lipoproteinelor contribuie la continutul total de colesterol. Probabil esterii colesterolului reprezinta o forma specifica de depozitare a colesterolului in organisme. Lanolina este o sterida formata din esterii acizilor grasi ai lanosterolului si agnosterolului. 1

Esterii acizilor grasi ai stigmasterolului, ergosterolului si - sitosterolului reprezinta o parte semnificativa a sterolilor din plante. Steridele sunt substante solide cu aspect ceros, albe-galbui, cristalizabile. Formeaza cu apa emulsii destul de stabile. Sunt rezistente la actiunea factorilor fizico-chimici, hidrolizeaza mai greu in mediu acid si bazic. Au proprietati imunizante. Prin deshidratare nu formeaza acroleina si rancezesc foarte greu, chiar daca sunt pastrate in conditii de umiditate, lumina si praf. Au puncte de topire si de fierbere mai mari decat ale gliceridelor de aceiasi marime.

Fosfolipide fosfoesteri ai lipidelor Fosfolipidele sunt lipide complexe in care acidul fosforic formeaza esteri cu diferiti alcooli monomeri sau aflati in structura unor lipide simple sau complexe, cum sunt gliceridele sau derivatii sfingozinici. In plus functia fosfat din acesti compusi este suplimentar esterificata cu etanolamina, colina sau serina. Astfel in compozitia fosfolipidelor gasim: acizi grasi saturati sau nesaturati, glicerol, sfingozina, etanolamina, colina, serina si acid fosforic:

Toate fosfolipidele sunt lipide polare si se afla predominant in membrana celulara. Prezenta lor in depozitele de grasimi este nesemnificativa. Fiind amfifile, se agreaga intre ele cand sunt amestecate cu apa dar intr-un mod diferit fata de sapunuri sau detergenti. Datorita celeor doua lanturi alifatice si a neobisnuitului amestec de sarcini din extremitatea polara, cand fosfolipidele sunt agitate viguros cu apa formeaza un dublu strat planar in care gruparile polare sunt orientate spre apa si lanturile alifatice spre interior. Aceasta structura membranara se gaseste adesea in structuri numite lipozomi 2

Acestia sunt vezicule sferice microscopice cu un dublu strat lipidic ce inconjoara un centru apos. Substantele solubile in apa pot fi prinse in centrul lipozomului si substantele solubile in lipide pot fi incorporate in dublul strat lipidic. Spre deosebire de micele pe care le formeaza in aceste conditii lipidele obisnuite, lipozomii au apa si in interior si in exterior:

In functie de compozitia lor din numeroasele categorii de fosfolipide putem aminti: fosfogliceridele, diol fosfatidele si sfingofosfatidele.

Fosfogliceride fosfoesteri ai gliceridelor In fosfogliceride una din gruparile hidroxil a glicerolului formeaza o legatura esterica cu un radical fosfat. Fosfatidele sunt cele mai simple reprezentari a fosfogliceridelor naturale. In acesti compusi, radicalii acizilor grasi adopta o configuratie trans. De regula, in natura, hidroxilul din pozitia 1 a glicerolului este esterificat cu un acid gras saturat, cel din pozitia 2 3

cu un acid gras nesaturat in timp ce cel din pozitia 3 leaga un rest fosforic. Practic toate fosfogliceridele leaga la restul fosfatidil (restul acidului fosfatidic) un alcool. Astfel cele mai raspandite fosfogliceride sunt: fosfatidiletanolamina, fosfatidilcolina, fosfatidilserina, fosfatidilinozitol, fosfatidilglicerol, cardiolipina (fosfatidildiglicerol), acetalfosfatide. Prin X sunt reprezentate gruparile: serina, colina, etanolamina, glicerol, inozitol sau acetal. Structurile a doua exemple reprezentative, fosfatidilcolina si fosfatidilinozitolul, sunt prezentate mai jos:

fosfatidilcolina

fosfatidilinozitol

Posesoare a unui capat puternic polar, fosfogliceridele sunt solubile pe langa solventi nonpolari si in apa, formand asa cum am mentionat anterior micele specifice numite lipozomi. Fosfogliceridele sunt implicate in numeroase activitati metabolice ale organismelor. Fosfatidiletanolaminele apartin fosfogliceridelor prezente in membranele intracelulare ale celulelor animale si vegetale reprezentand circa 20% din lipidele totale. Se gasesc de asemenea in toate tesuturile si celulele organismului uman si formeaza o parte din lipoproteinele sanguine. Fosfatidilcolinele (lecitine) sunt cele mai raspandite fosfogliceride prezente in toate tipurile de membrane. Reprezinta circa 50% din lipidele membranelor celulare si fac parte de asemenea din lipoproteinele sanguine. Fosfatidilserinele au fost pentru prima data izolate din creier de bovine. Ulterior au fost gasite si in multe alte tesuturi animale, vegetale sau bacterii. S-a aratat de asemenea ca in loc de serina pot fi o serie de alti aminoacizi (treonina, tirozina, hidroxiprolina).

Fosfatidilinozitolii au fost izolati pentru prima data din bacilii tuberculozei. Acesti compusi se pot imparti in trei grupe principale: fosfatidilinozitol-monofosfati (contin un radical fosfat legat de inozitol), fosfatidilinozitol-polifosfati (contin mai mult de o grupare fosfat legate de gruparile hidroxil ale inozitolului) si fosfatidilinozitoli complecsi (contin diferiti alti compusi cum sunt aminoacizi, fitosingozina, monoglucide). Fosfatidilinozitol-polifosfati se afla predominant in creierul omului si animalelor si joaca un rol deosebit de important in activitatile nervoase. Dintre plante, soia contine cea mai mare cantitate de fosfatidilinozitoli-polifosfati. Fosfatidilinozitoli complecsi sunt larg raspanditi in bacterii dar au fost izolati si dintr-o serie de plante cum sunt semintele de floarea soarelui, arahide, soia si alte plante cultivate. Cardiolipina (fosfatidildiglicerol) au fost izolata pentru prima data din inima de bovina, fapt ce a dus la aceasta denumire comuna. Ulterior a fost gasita in numeroase tesuturi animale si umane, in frunzele verzi ale plantelor superioare si in drojdii. Reprezinta in celule circa 2-5% din lipidele totale, reprezentand totusi componentul fosfolipidic majoritar din membranele mitocondriale. Acetalfosfatidele sau plasmalogenele se gasesc in toate tesuturile organismului uman si reprezinta circa 20% din fosfolipidele totale. Cea mai abundenta cantitate de plasmogene se afla in creier si maduva spinarii, reprezentand aici intre 50 90% din lipidele totale. O trasatura specifica a plasmogenelor este capacitatea lor de a forma o legatura eterica cu aldehide alifatice superioare.

Diol fosfatide fosfoesteri ai diol lipidelor Diol fosfatidele constituie un grup de fosfolipide relativ recent descoperite. Ele deriva dintr-un alcool dibazic in care o grupare hidroxil este esterificata cu un acid gras, iar cealalta cu un radical fosfat de care se leaga la randul sau un alt alcool, de exemplu colina. In organisme se afla legate de membranele celulare determinand alterarea acestora. Prezinta o comportare specifica de activitate de suprafata. Cand sunt prezente in concentratii superioare determina hemoliza eritrocitelor. Afecteaza reactiile imune si neutralizeaza actiunea de mediator a acetilcolinei din celule.

Sfingofosfatide sau sfingofosfolipide fosfoesteri ai N-acil sfingozina

In grupul sfingolipidelor, sfingozina este entitatea alcoolica. Derivatul N-acilat al acesteia, ceramida, este compusul originar pentru toate sfingolipidele. Sfingolipidele pot fi impartite in doua grupe principale: sfingomieline sau sfingofosfatide si glicosfingolipide. Structura unor sfingofosfatide principale este: Ceramida Acidul gras se leaga de sfingozina prin legatura amidica

Sfingomielina Capatul polar este fosfocolina

Cerebrozida Capatul polar contine galactoza

Cele doua grupari principale ale sfingofosfatidelor difera intre ele prin aceea ca sfingomielinele au la extremitatea polara, ca si toate fosfolipidele, o grupare hidroxil substituita printr-un radical fosfat cuplat cu un alcool colina sau etanolamina in timp ce glicosfingolipidele au o monoglucida sau oligoglucida. Sfingomielinele se gasesc in tesuturile nervoase in cantitati mari si formeaza o parte din mielina care serveste ca material pentru fibrele nervoase. Se gasesc insa si in plamani, ficat, rinichi, splina, sange si alte organe. In mod caracteristic, aparitia si 6

acumularea de sfingomieline in tesuturile nervoase este legata de evolutia creierului. De exemplu, sfingomielinele ce contin colina se gasesc doar la vertebrate lipsind la organismele inferioare cum sunt de exemplu mustele, midiile etc. La acestea colina este inlocuita cu etanolamina. Sfingomielinele lipsesc din sistemul nervos al gasteropodelor, viermilor de pamant; se gasesc in cantitati mici ce nu depasesc 4% din lipidele totale la vertebratele inferioare in timp ce la vertebratele superioare continutul acestora creste la 10-12%. Aceasta tendinta/evolutie se observa si in etapele de dezvoltare individuala a organismelor. O perioada speciala, numita perioada de mielinizare apare in timpul dezvoltarii creierului la animale si la om. La oameni, perioada de mielinizare, incepe imediat dupa nastere si continua pana in jurul varstei de 4 luni. Pe langa mielinizare si acumulare de sfingomielina se acumuleaza si alte sfingolipide o data cu cresterea creierului si dezvoltarea activitatii nervoase superioare. Sfingomieline se gasesc in cantitati mari si in plasma sanguina si in invelisul eritrocitelor: 8-15% si respectiv 30-40% din lipidele totale. Deci pot fi asociate cu functiile membranei eritrocitare. Glicosfingolipidele exista in tesuturile animale in cantitati mari. Sunt in mod special abundente in celulele nervoase fiind esentiale pentru activitatea electrica normala si transmiterea impulsului nervos. Din acesta categorie putem aminti cerebrozidele, gangliozidele si sulfolipidele. Cerebrozidele au fost pentru prima data izolate din creier. Partea glucidica este reprezentata cel mai adesea de galactoza si foarte rar de glucoza. Acizii grasi din cerebrozide sunt destul de numerosi si includ acidul lignoceric (n-tetracosanoic), cerebronic (2-hidroxitetracosanoic), nervonic (15-tetracosanoic) si hidroxinervonic. Sulfolipidele sunt derivatii sulfatati ai cerebrozidelor. Restul sulfat se leaga la al treilea grup hidroxilic al galactozei. Sulfolipidele arata pronuntate proprietati acide si sunt capabile sa lege foarte usor cationi. Probabil ele participa la transportul cationilor prin membranele celulelor si fibrelor nervoase. De aceea ele sunt absolut necesare pentru activitatea electrica normala a sistemului nervos. Gangliozidele spre deosebire de alte glicosfingolipide, contin oligoglucide formate din diferite monoglucide. Componentii gangliozidelor sunt foarte variati si masa lor variaza pe un domeniu foarte larg. Structura lor moleculara complexa este inca 7

insuficient cunoscuta. Celulele cortexului cerebral sunt bogate in gangliozide. Sunt lipide specifice regnului animal. Nu s-au identificat pana in prezent in plante.

Glicolipide Glicolipidele sunt lipide complexe care contin o componenta carbohidrata. In cele mai simple glicolipide, glicosildiacilgliceroli, o grupare hidroxil din glicerol este inlocuita cu o monoglucida. Toate organismele vegetale care produc prin fotosinteza oxigen contin astfel de lipide. Continutul lor in plante este influentat favorabil de lumina naturala fiind in cantitati mult mai mari in frunzele verzi.