Sunteți pe pagina 1din 12

FIZIOLOGIA SISTEMULUI DIGESTIV Alimentele sunt un amestec eterogen de substante organice si anorganice, care asigura in organism cresterea, reinnoirea

si repararea tesuturilor. Dupa origine, alimentele sunt de natura animala (carnea, laptele, ouale etc), vegetala (cerealele, legumele, fructele) si minerala (saruri, apa). Dupa compozitia lor chimica, alimentele se clasifica in: alimente de natura proteica, glucidica, lipidica, vitamine, saruri minerale, apa. Majoritatea substantelor alimentare au o structura chimica complexa, diferita de cea a constituentilor organismului. Ele sufera in organism o serie de transformari mecanice, fizice si chimice. Totalitatea acestor transformari constituie digestia. Transformarile substantelor organice continute in alimente sunt redate sintetic in tabelul 18. Tab. 18. Procesele de digestie. Substantele organice cu molecule complexe, specifice, insolubile, neabsorbabile proteine glucide complexe polizaharide lipide

se transforma prin hidroliza, rezultand substante organice sim cu ajutorul enzimelor specifice ple, nespecifice, solubile, usor proteolitice glicolitice lipolitice absorbabile (principii alimentare sau nutrimente) aminoacizi glucide simple, monozaharide acizi grasi si glicerol

Odata absorbite, substantele organice cu molecule simple in 111f55b deplinesc in organism rol plastic (in special proteinele), energetic (mai ales glucidele si lipidele) si functional (enzime, pigmenti, hormoni). Sediul digestiei este tubul digestiv. Digestia alimentelor este un proces unitar, care incepe in cavitatea bucala si se termina in intestin. Pentru a putea fi absorbite prin mucoasa intestinala, alimentele sufera in tubul digestiv doua categorii de transformari : mecanice si chimice. 1. Digestia mecanica cuprinde trei categorii de fenomene (tab. 19.): transformarea alimentelor ingerate in fragmente relativ mari si solide, in particule mici si moi, usurand digestia chimica; amestecarea continutului tubului digestiv cu sucurile digestive, proces care favorizeaza transformarile chimice si absorbtia; progresia (transportul) alimentelor de-a lungul tubului digestiv si eliminarea resturilor nedigerate. Tab. 19. Fenomenele mecanice ale digestiei.

ORGAN FENOMENE MECANICE Cavitate (dinti, limba) Masticatie bucala Deglutitie timp bucal

ACTIUNI reducerea dimensiunii particulelor amestecul cu saliva formarea bolului alimentar

Faringe Esofag Stomac

impingerea bolului alimentar in faringe, voluntar Deglutitie timp faringian impingerea bolului alimentar in esofag, voluntar Deglutitie timp esofagian deplasarea bolului alimentar, prin unde involuntare de prin miscari peristaltice contractie musculara, spre cardia Depozitare temporara umplerea stomacului Miscari tonice de umplere Miscari peristaltice: de foame, de amestec, de realizarea senzatiei de foame amestecul alimentelor cu sucul gastric si formarea chimului gastric; evacuarea lenta si fractionata a chimului gastric amestecul chimului gastric cu sucurile intestinale,

evacuare Intestin subtire Miscari de segmentare

Miscari peristaltice lente si usurarea contactului cu mucoasa intestinala si rapide Intestin gros transportul continutului intestinal spre colon

Miscari pendulare Miscari segmentare si peris- favorizarea absorbtiei apei, impingerea continutului colic spre rect si formarea materiilor fecale eliminarea materiilor fecale

colon taltice rect Defecatie

2. Digestia chimica cuprinde transformarile chimice pe care le sufera substantele alimentare in timpul tranzitului lor prin tubul digestiv. Aceste transformari de tip hidrolitic se datoresc actiunii substantelor prezente in sucurile digestive (tab. 20.). Tab. 20. Sucurile digestive. DENUMIREA Sl GLANDA COMPOZITIA CHIMICA SI ALTE PROPRIETATI LOCUL ACTIUNII ACTIUNILE PRINCIPALE

SALIVA

apa 99,5%

Cavitatea

pregatirea alimentelor pentru digestie formarea bolului alimentar excretia unor substante toxice (uree) si virusuri favorizarea vorbirii digestia chimica a amidonului preparat

Glandele salivare substante minerale (KCI, bucala, NaCI, bicarbonati) substante organice: amilaza salivara, mucina, lizozim pH = 67 (faringe, esofag, stomac)

actiune antiseptica (prin lizozim) cantitate:1,5 l /24 ore favorizarea actiunii receptorilor gustativi SUCUL GASTRIC apa 99% Glandele gastrice substante minerale (HCI, cloruri, fosfati) substante organice: Enzimele: enzime proteolitice, enzime lipolitice si mucina pH = 1,5 cantitate:1,5 l /24 ore digestia chimica a proteinelor digestia chimica slaba a lipidelor emulsionate Mucina: protectia mecanica si chimica a mucoasei gastrice fata de actiunea autodiges SUCUL PANCREATIC Pancreasul exocrin substante organice: enzime proteolitice, digestia chimica a proteinelor, glucidelor si lipidelor apa 99 % substante minerale (bicarbonat de sodiu) intestin subtire tiva a HCI si pepsinei Bicarbonatul de sodiu: neutralizarea chimului gastric Enzimele: stomac (duoden) mentinerea echilibrului hidric HCI: activarea enzimelor proteolitice; pregatirea proteinelor pentru digestie; actiune antiseptica.

glicolitice si lipolitice pH = 8,5 cantitate: 1,5 l /24 ore

BILA Ficatul

apa 97% substante minerale substante organice: saruri biliare, mucina, fosfolipide, colesterol, pigmenti biliari pH = 78

intestin subtire

Sarurile biliare: emulsionarea lipidelor favorizarea absorbtiei lipidelor si vita-

minelor liposolubile prin formarea de m hidrosolubile cu acizii grasi stimularea peristaltismului intestinal Pigmentii biliari: dau coloratia materiilor fecale intestin Bicarbonatul de sodiu: neutralizarea chimului gastric Enzimele: desavarsirea digestiei chimice a protei-

SUCUL INTESTINAL

cantitate: 0,8 l /24 ore apa

saruri minerale: NaHC03 subtire

Glandele intestinale substante organice: mucina, enzime proteolitice, glicolitice si lipolitice pH = 7,58,5 cantitate: 23 l /24 ore Enzimele sucurilor digestive scindeaza substantele alimentare complexe pana la compusi simpli usor absorbabili, numiti si principii alimentare sau nutrimente (tab. 21.). Tab. 21. Actiunea enzimelor din sucurile digestive. SUCURI DIGESTIVE SUBSTANTE ALIMENTARE DIGERATE SALIVA PRODUSI REZULTATI nelor, a glucidelor si a lipidelor

Amilaza salivara

amidon preparat

maltoza

(ptialina) SUC GASTRIC Pepsina proteine Labferment (la sugari) lapte Gelatinaza gelatina

peptide lapte coagulat gelatina hidrolizata

Lipaza gastrica lipide emulsionate (din lapte, frisca etc.) glicerol si acizi grasi BILA (nu contine enzime) lipidele neemulsionate lipide emulsionate SUC PANCREATIC Tripsina, chemotripsina proteine nedigerate in stomac si peptide Carbopeptidaze peptide Elastaza proteine fibroase Amilaza pancreatica amidon Lipaza pancreatica lipide emulsionate SUC INTESTINAL Peptidaze tripeptide si dipeptide Dizaharidaze: dizaharide: maltaza maltoza lactaza lactoza zaharaza zaharoza Lipaza intestinala lipide tripeptide si dipeptide aminoacizi proteine fibroase hidrolizate maltoza glicerol si acizi grasi aminoacizi monozaharide: glucoza (2 molecule) glucoza + galactoza glucoza + fructoza glicerol si acizi grasi

3. Absorbtia intestinala Absorbtia este un proces fiziologic complex prin care produsii de digestie, apa, sarurile minerale si vitaminele trec prin mucoasa intestinala si ajung in mediul intern. 90% din procesele de absorbtie se desfasoara la nivelul mucoasei intestinului subtire, care are adaptari structurale si functionale importante: epiteliu unistratificat, valvule conivente, vilozitati intestinale cu irigatie sangvina si limfatica bogata, microvili la polul apical al celulelor (. si 9.6.).

. 9.6. Aspectul microscopic al epiteliului absorbant din intestinul subtire. Suprafata activa reala de absorbtie intestinala este de peste 250 m2. Procese de absorbtie reduse au loc si la nivelul cavitatii bucale, stomacului (pentru alcool si unele medicamente) si intestinului gros (pentru apa, saruri minerale si unele vitamine). Mecanismele prin care se realizeaza absorbtia sunt active si pasive. a) Mecanismele active sunt mecanisme de transport activ, cu consum de energie, selective, care se desfasoara impotriva gradientului* de concentratie (un fel de pompe chimice). b) Mecanismele pasive sunt: difuziunea substantelor de la o concentratie mare la concentratie mai mica; osmoza, adica trecerea solutiilor de la presiune osmotica mica la presiune osmotica mai mare, prin membrana semipermeabila pe care o constituie mucoasa intestinala; pinocitoza, adica inglobarea unor picaturi de lichid si transportul lor prin mucoasa intestinala, sub forma culelor de pinocitoza, spre mediul intern. Mecanismele pasive sunt favorizate de cresterea presiunii din interorul anselor intestinale si de miscarile vilozitatilor intestinale. Absorbtia proteinelor se face sub forma de aminoacizi, in prima parte a intestinului subtire, prin mecanisme active si selective la polul intern al celulelor mucoasei si prin mecanisme pasive de difuziune, de la polul extern (bazal) al acestora in sange. Dupa absorbtie, aminoacizii trec in vena porta. La sugari, proteinele si anticorpii din laptele matern (colostru) pot fi absorbite nedigerate, prin pinocitoza.

Prin absorbtia proteinelor si a anticorpilor din lapte matern se asigura sugarilor imunitate la anumite boli, pana la formarea anticorpilor proprii. Absorbtia glucidelor se face sub forma de monozaharide la nivelul jejunului, prin mecanisme pasive (pentru pentoze: riboza etc.) si active (pentru hexoze: glucoza, fructoza etc.). Absorbtia glucozei necesita consum de energie provenita din degradarea celulara a ATP-ului. Transportul activ al glucozei se poate face si cu ajutorul unui transportor', sistem enzimatic ce asigura transportul comun al glucozei si Na+ din intestin in sange. In final, glucoza este transportata prin vena porta la ficat. Absorbtia lipidelor se face in prima parte a intestinului subtire, sub trei forme: prin pinocitoza pentru mici picaturi de grasimi nedigerate; prin difuziune, pasiv, pentru glicerol, care este hidrosolubil. prin complexe de micelii hidrosolubile, formate de acizii grasi insolubili si colesterol cu sarurile biliare. Aceste complexe, numite chilomicroni, se desfac la nivelul celulelor epiteliului intestinal in acizi grasi, care refac trigliceridele, iar sarurile biliare se reintorc la ficat prin sistemul port (circuitul hepato-entero-hepatic de economisire a sarurilor biliare). Glicerolul urmeaza calea sistemului port-hepatic, iar trigliceridele sunt preluate de catre sistemul limfatic. Absorbtia apei si a sarurilor minerale se face la nivelul intestinului subtire si a intestinului gros. Apa se absoarbe pasiv, maximul de absorbtie fiind in colon. Na+ se absoarbe activ, antrenand absorbtia pasiva a Cl- Ca2+ si P3+ se absorb activ, sub influenta vitaminei D si a parathormonului. Fe2+ se absoarbe activ. Absorbtia vitaminelor se face in functie de solubilitatea lor: vitaminele hidrosolubile (complexul B, vitamina C) se absorb pasiv, iar vitaminele liposolubile (A, D, K) se absorb similar lipidelor prin formarea de complexe cu sarurile biliare si ajung apoi pe cale portala la ficat. In urma proceselor de absorbtie din intestinul subtire rezulta chilul intestinal, de consistenta lichida, care trece prin valvula ileocecala spre cecul intestinal. 4. Fiziologia intestinului gros La nivelul intestinului gros se desfasoara activitati secretorii, motorii si de absorbtie. In urma acestora, chilul intestinal lichid este transformat in materii fecale solide, de consistenta moale (excremente). Aici au loc si procese de fermentatie si putrefactie datorate florei bacteriene intestinale, nepatogene, dar nu se desfasoara procese de digestie chimica. Activitatea secretorie. Se rezuma la producerea de mucus, cu rol in formarea si progresia materiilor fecale de-a lungul colonului.

Absorbtia. La nivelul intestinului gros se absorb apa si saruri minerale. Se mai pot absorbi unele vitamine (grupul B, vitamina K) si unele medicamente. Procesul de fermentatie. Are loc in prima parte a intestinului gros, datorita florei bacteriene aerobe, formata in principal din bacili coli si lactici, care actioneaza asupra glucidelor nedigerabile (celuloza), scindandu-le pana la monozaharide si apoi pana la acid lactic. Aceasta flora de fermentatie sintetizeaza si unele vitamine indispensabile din complexul B si vitamina K. Procesul de putrefactie. Se desfasoara in partea a doua a colonului transvers si in colonul sigmoid, prin actiunea florei bacteriene anaerobe asupra compusilor proteici nedigerati, sub control cortical, determinand decarboxilarea si dezaminarea acestora. Rezulta amoniac, care se absoarbe in sange si este dus la ficat, unde este neutralizat sub forma de uree. Mai rezulta amine (putresceina, cadaverina) si substante toxice (indol, scatol, crezoli, hidrogen sulfurat etc), care dau mirosul caracteristic materiilor fecale. Materiile fecale rezultate in urma acestor procese contin circa 90% resturi alimentare si 10% mucus, epitelii descuamate, leucocite, corpuri ale bacteriilor de fermentatie si putrefactie. Din 1000 ml de chil intestinal se formeaza zilnic circa 150 g de materii fecale. Defecatia. Eliminarea materiilor fecale se numeste defecatie. Defecatia este un act reflex controlat voluntar. La defecatie participa musculatura tubului digestiv si alte grupe de muschi striati aflati sub control cortical. EVALUARE A. Selectati literele corespunzatoare raspunsurilor corecte: 1. Epiteliu cilindric unistratificat cu platou striat se gaseste in: a.mucoasa bucala; b.submucoasa faringelui; c.mucoasa intestinului subtire; d.mucoasa rectului. 2. Alegeti raspunsurile corecte referitoare la dentitia definitiva: a.apare la 6 luni; b.apare intre 7 si 20 de ani; c.cuprinde 32 de dinti; d.cuprinde 36 de dinti.

3.Care sunt segmentele tubului digestiv in care se desfasoara digestia chimica: a.stomac; b.colon; c.esofag; d.duoden. 4.Acidul clorhidric din sucul gastric: a.favorizeaza digestia glucidelor; b.are actiune antiseptica; c.activeaza enzimele proteolitice; d.neutralizeaza chimul gastric; e.pregateste proteinele pentru digestie. 5. Absorbtia lipidelor se face prin: a.mecanisme pasive; b.pinocitoza;

c. difuziune; d.micelii hidrosolubile; e.micelii liposolubile. 6. Digestia chimica a lipidelor se desfasoara in: a.cavitatea bucala; b.faringe; c.stomac: d.intestinul subtire;

e.intestinul gros.

B. Asezati in ordinea corecta urmatoarele structuri anatomice: a. b. c. d. e. f. canalul coledoc canalul hepatic drept canalul hepatic comun sfincterul Oddi duodenul canalul cistic 1. 2. 3. 4. 5. 6.

C. Asezati in ordinea corecta urmatoarele procese fiziologice digestive: a. b. c. d. e. absorbtia formarea bolului alimentar formarea chimului gastric defecatia deglutitia 1. 2. 3. 4. 5. 6.

f.masticatia

D. Asezati in tabel urmatoarele enzime, in functie de rolul lor fiziologic: elastaza, maltaza, lipaza gastrica, lactaza, labfermentul, lipaza pancreatica, chemotripsina, ptialina, pepsina, lipaza intestinala, amilaza pancreatica, tripsina, peptidazele. ENZIME PROTEOLITICE ENZIME GLICOLITICE ENZIME LIPOLITICE

E. Una dintre dereglarile majore ale functiei digestive este diareea. Care sunt efectele acesteia asupra starii generale a organismului? F. Intocmiti un scurt eseu urmarind transformarile mecanice, fizice si chimice pe care le sufera un aliment de baza, painea, de-a lungul tubului digestiv. G. Efectuati urmatoarele teme: 1. Stabiliti substantele cu rol antiseptic prezente in sucurile digestive.

2. Determinati efectele stimularii parasimpaticului asupra sfincterelor digestive. 3. Determinati efectele hiposecretiei pancreasului exocrin. 4. Stabiliti cauzele formarii calculilor* biliari.