Stiluri Educationale

Stilul educational constituie o sinteza de calitati, capacitati si componente educationale, manifestate in modalitati de proiectare, organizare, desfasurare si evaluare a activitatilor instructiv-educative. Se pot distinge urmatoarele tipuri de stiluri : a) in plan vertical : individuale, bazate pe identitatea fiecarui profesor; grupale, referitoare la profesori cu particularitati stilistice asemanatoare; b) In plan orizontal : dupa eficienta invatarii :stil centrat pe profesor si stil centrat pe elev ; dupa structura de personalitate a profesorului : apropiat sau distant, metodic, sistematic sau neorganizat, stimulativ sau rutinar. Stilul imprima pecetea personalitatii in rezolvarea problemelor.In functie de rolul dominant al profesorului, se pot distinge urmatoarele stiluri : 1)AUTORITAR caracterizat prin hotarare in luarea deciziilor, in promovarea tacticilor predarii, a modalitatilor de lucru, a tehnicilor si etapelor activitatii care sunt comunicate si dirijate efectiv de catre el ; profesorul structureaza timpul, initiativele nu sunt incurajate si nici admise ; el recompenseaza ori sanctioneaza atitudinile si rezultatele instruirii elevilor si se mentine la o anumita distanta de grup ; 2)DEMOCRAT- inseamna cooperare si conlucrare cu elevii ; profesorul propune mai multe variante de predare-invatare, elevii avand posibiltatea de a alege ; elevii au libertatea de a se asocia cu cine doresc pentru a rezolva anumite sarcini si probleme ale invatarii ; profesorul prezinta criteriile comune de apreciere, de laudare, de criticare pe care le respecta in comun cu elevii ; el se comporta ca un membru al grupului ; 3)LAISSEZ-FAIRE se refera la un conducator pasiv, indiferent, care considera ca intotdeauna e suficient ce, cat si cum preda ; accepta deciziile elevilor si le ofera ajutor la cererea lor . Efectele celor trei stiluri educationale difera : stilul autoritar imprima comportamente de invatare mecanica, de tip executorii, marcate de agresivitate si rabufniri ; stilul democrat ofera rezultate acceptabile din punct de vedere social si superioare pe plan didactic ; stilul laissez-faire este cel mai deficitar prin nivelul scazut al aspiratiilor si exigentelor pedagogice ale predarii, lasarea procesului didactic sa mearga de la sine nu poate avea decat rezultate slabe in invatare si in conduita. In concluzie, stilul educational optim este cel democrat care furnizeaza mentalitatea de participare voluntara, constiinta caracterului facultativ al sarcinilor invatarii. Note bibliografice : Cucos C.(1998) (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivat si grade didactice, Polirom, Iasi ; Dragu,A.(1996), Structura personalitatii profesorului, Bucuresti,EDP ; Toma,St.(1994),Profesorul, factor de decizie, Bucuresti, Editura Tehnica; Achim F.,Boja A.,Ignat O.,Maier M.,Pirau T(2009)., Prelegeri de didactica generala, Edit.Universitatii de Nord, Baia Mare.