Biografie William Shakespeare (nascut n aprilie 1564, botezat la 26 aprilie 1564, mort n 23 aprilie 1616) este considerat a fi cel

mai mare scriitor al literaturii n limba engleza. Ca dramaturg, a scris cteva dintre cele mai puternice tragedii si numeroase comedii. De asemenea, a scris 154 de sonet si numeroase poezii. Dintre acestea, unele sunt considerate drept cele mai stralucitoare opere scrise vreodata n literatura, datorita priceperii lui "Shakespeare" de a depasi naratiunea si de a descrie cele mai intime si profunde aspecte ale naturii umane. Se crede ca majoritatea operei a scris-o ntre 1585 si 1613, desi datele exacte si cronologia pieselor de teatru atribuite lui nu se cunosc cu precizie. Influenta exercitata de "Shakespeare" asupra vorbitorilor de limba engleza din ntreaga lume se reflecta prin recunoasterea imediata a unor citate din piesele lui "Shakespeare", titlurile operelor bazate pe fraze din Shakespeare si numeroasele adaptari ale pieselor sale. Alte semne ale influentei sale contemporane sunt includerea sa n top 10 al Cei mai mari 100 de britanici, sondaj sponsorizat de BBC, frecventele productii bazate pe operele sale, cum ar fi BBC Television Shakespeare (un set de adaptari pentru televiziune ale pieselor sale) si succesul filmului "Shakespeare in Love" (1998), o fictiune dedicata vietii scriitorului, bazata pe scenariul unui foarte cunoscut autor dramatic contemporan, Tom Stoppard, care a scris o rescriere n cheie postmoderna a lui Hamlet, "Rozencrantz si Guildestern sunt morti". Toate piesele au fost puse n scena la Teatrul Globe a carui deviza ce se putea citi pe cortina teatrului, era "Totus mundus agit histrionem". Ea reperezenta traducerea n latina a unei replici celebre din piesa "Cum va place","Lumea este o scena si oamenii sunt doar actori". Cei mai multi istorici sunt de acord ca actorul si dramaturgul sunt una si aceeasi persoana cu acel William Shakespeare despre care exista date istorice considerabile. Shakespeare s-a nascut la Stratford-upon-Avon, n Anglia, n aprilie 1564, fiu al lui John Shakespeare, un manusar, si al lui Mary Arden. Botezul lui "Shakespeare"estegistrat in iua de 26 aprilie a anului, dar ziua nasterii sale este considerata 23. Tatal sau, prosper pe vremea nasterii lui William, a fost judecat pentru afaceri pe piata neagra a lnii si mai trziu a pierdut pozitia de consilier local. Exista dovezi ca ambele ramuri ale familiei aveau simpatii romano catolice. El sa nsurat cu Anne Hathaway, cu opt ani mai vrstica, n 28 noiembrie 1582, la Stratford-upon-Avon, martorii ceremoniei fiind Fulk Sandalls si John Richardson; casa toria se pare ca a fost grabita de gravidia miresei. Dupa casatorie, se stiu putine lucruri despre William Shakespeare, pna la aparitia sa la Londra, pe scena literara. n 26 mai 1583, este botezata la Stratford Susannah, primul copil al lui Shakespeare. Acesta a fost urmat curnd, la 2 februarie 1585, de botezul unui fiu, Hamnet, si al unei fiice, Judith. n 1592, era deja suficient de cunoscut pentru a atrage atentia lui Robert Greene, care l acuza de plagiat: o cioara ncepatoare, nfrumusetata cu penele noastre. n 1596 moare Hamnet si este nmormntat la 11 august 1596. Din cauza asemanarii numelor, unii banuiesc ca moartea sa a fost imboldul pentru crearea piesei lui Shakespeare HamletTragica poveste a lui Hamlet, printul Danemarcei. n 1598, Shakespeare se mutase n parohia Sf. Elena, n Bishopgate si apare n capul unei liste a actorilor la o piesa (Every man in his Humor) de Ben Johnson.

Shakespeare devine actor, scriitor si apoi co-proprietar al unei trupe de teatru, cunoscuta sub numele de Oamenii lordului Chamberlain compania si-a luat numele, ca si altele din acea perioada, dupa numele sponsorului ei aristocrat. A devenit destul de cunoscuta pentru ca, dupa moartea reginei Elisabeta I si ncoronarea lui James I (1603), noul monarh sa adopte trupa, care a fost cunoscuta sub numele Oamenii regelui. Diverse documente ale unor chestiuni legale si ale unor tranzactii dovedesc ca Shakespeare devenise o persoana importanta n anii petrecuti la Londra. Se descurcase destul de bine pentru a putea cumpara o proprietate n cartierul londonez Blackfriars si detinea cea de a doua casa, ca marime, n Stratford. n 1609 si publica sonetele, poezii de dragoste majoritatea (126) carora piperate de insinuari homoerotice - sunt nchinate unui tnar (frumos stapn), si restul (28) nchinate amantei sale, o doamna bruneta (the dark lady). Aluziile pe tema amorului masculin sunt un ecou ale situatiilor ambigue si jocurilor de cuvinte din comediile sale, si vor cauza un anumit efort cenzorial din partea lui John Benson care, la douazecisipatru de ani dupa moartea lui Shakespeare i publica poemele n asa fel nct sa ascunda aspectul lor homoerotic. O admirabila traducere n limba romna a sonetelor apartine poetului Gheorghe Tomozei. Shakespeare s-a retras prin 1611 si a murit n 1616, pe 23 aprilie, care este probabil motivul traditiei de a plasa data nasterii n aceeasi zi. A fost casatorit cu Anne, pna la moarte. Cele doua fiice, Susannah si Judith, i-au supravietuit. Susannah s-a casatorit cu dr. John Hall si, mai trziu a fost subiectul unui proces. Pe piatra lui de mormnt sta scris: "Binecuvntat fie cel ce lasa (n tihna) aceste pietre si blestemat fie cel ce-mi misca oasele" ("Blest be the man who cast these stones, and cursed be he that moves my bones").

Epigonii (M. Eminescu) Cnd privesc zilele de-aur a scripturelor romne, M cufund ca ntr-o mare de visri dulci i senine i n jur parc-mi colind dulci i mndre primveri, Sau vd nopi ce-ntind deasupr-mi oceanele de stele, Zile cu trei sori n frunte, verzi dumbrvi cu filomele, Cu izvoare-ale gndirii i cu ruri de cntri. Vd poei ce-au scris o limb, ca un fagure de miere Cichindeal gur de aur, Mumulean glas cu durere, Prale firea cea ntoars, Daniil cel trist i mic, Vcrescu cntnd dulce a iubirii primvar, Cantemir croind la planuri din cuite i pahar, Beldiman vestind n stihuri pe rzboiul inimic. Lir de argint, Sihleanu - Donici cuib de-nelepciune, Care, cum rar se ntmpl, ca s mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb; Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomat? S-au dus toi, s-au dus cu toate pe o cale nenturnat. S-au dus Pann, fiul Pepelei, cel iste ca un proverb. Eliad zidea din visuri i din basme seculare Delta biblicelor snte, profeiilor amare, Adevr scldat n mite, sfinx ptruns de-neles; Munte cu capul de piatr de furtune deturnat, St i azi n faa lumii o enigm nesplicat i vegheaz-o stnc ars dintre nouri de eres. Bolliac cnta iubagul -a lui lanuri de aram; L-ale rii flamuri negre Crlova otirea cheam, n prezent vrjete umbre dintr-al secolilor plan; i ca Byron, treaz de vntul cel slbatic al durerii, Palid stinge- Alexandrescu snta candel-a sperrii, Descifrnd eternitatea din ruina unui an. Pe-un pat alb ca un linoliu zace lebda murind, Zace palida vergin cu lungi gene, voce blnd Viaa-i fu o primvar, moartea-o prere de ru; Iar poetul ei cel tnr o privea cu mbtare, i din lir curgeau note i din ochi lacrimi amare i astfel Bolintineanu ncepu cntecul su. Murean scutur lanul cu-a lui voce ruginit, Rumpe coarde de aram cu o mn amorit, Cheam piatra s nvie ca i miticul poet, Smulge munilor durerea, brazilor destinul spune, i bogat n srcia-i ca un astru el apune, Preot deteptrii noastre, semnelor vremii profet. Iar Negruzzi terge colbul de pe cronice btrne, Cci pe mucedele pagini stau domniilor romne,

Scrise de mna cea veche a-nvailor mireni; Moaie pana n coloarea unor vremi de mult trecute, Zugrvete din nou iari pnzele posomorte, Ce-artau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. -acel rege-al poeziei, vecinic tnr i ferice, Ce din frunze i doinete, ce cu fluierul i zice, Ce cu basmul povestete - veselul Alecsandri, Ce-nirnd mrgritare pe a stelei blond raz, Acum seculii strbate, o minune luminoas, Acum rde printre lacrimi cnd o cnt pe Dridri. Sau visnd o umbr dulce cu de-argint aripe albe, Cu doi ochi ca dou basme mistice, adnce, dalbe, Cu zmbirea de vergin, cu glas blnd, duios, ncet, El i pune pe-a ei frunte mndru diadem de stele, O aeaz-n tron de aur, s domneasc lumi rebele i iubind-o fr margini, scrie: "visul de poet". Sau visnd cu doina trist a voinicului de munte, Visul apelor adnce i a stncelor crunte, Visul selbelor btrne de pe umerii de deal, El deteapt-n snul nostru dorul rii cei strbune, El revoac-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui tefan cel Mare, zimbrul sobru i regal. ............................................ Iar noi? noi, epigonii?... Simiri reci, harfe zdrobite, Mici de zile, mari de patimi, inimi btrne, urte, Mti rznde, puse bine pe-un caracter inimic; Dumnezeul nostru: umbr, patria noastr: o fraz; n noi totul e spoial, totu-i lustru fr baz; Voi credeai n scrisul vostru, noi nu credem n nimic! i de-aceea spusa voastr era snt i frumoas, Cci de mini era gndit, cci din inim era scoas, Inimi mari, tinere nc, dei voi suntei btrni. S-a ntors maina lumii, cu voi viitorul trece; Noi sntem iari trecutul, fr inimi, trist i rece; Noi n noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i strin! Voi, pierdui n gnduri snte, convorbeai cu idealuri; Noi crpim cerul cu stele, noi mnjim marea cu valuri, Cci al nostru-i sur i rece - marea noastr-i de nghe. Voi urmai cu rpejune cugetrile regine, Cnd, plutind pe aripi snte, printre stelele senine, Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergei. Cu-a ei candel de aur palida nelepciune, Cu zmbirea ei regal, ca o stea ce nu apune, Lumina a vieii voastre drum de roze semnat. Sufletul vostru: un nger, inima voastr: o lir,

Ce la vntul cald ce-o mic, cntri molcome respir; Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat. Noi? Privirea scruttoare ce nimica nu viseaz, Ce tablourile minte, ce simirea simuleaz, Privim reci la lumea asta - v numim vizionari. O convenie e totul; ce-i azi drept, mne-i minciun; Ai luptat lupt deart, ai vnat int nebun, Ai visat zile de aur pe-ast lume de amar. "Moartea succede vieii, viaa succede la moarte", Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, alt soarte; Oamenii din toate cele fac icoane i simbol; Numesc snt, frumos i bine ce nimic nu nsemneaz, mpresc a lor gndire pe sisteme numeroase i pun haine de imagini pe cadavrul trist i gol.

Ce e cugetarea sacr? Combinare miestrit Unor lucruri nexistente; carte trist i-nclcit, Ce mai mult o ncifreaz cel ce vrea a descifra. Ce e poezia? nger palid cu priviri curate, Voluptos jos de icoane i cu glasuri tremurate, Strai de purpur i aur peste rna cea grea. Rmnei dar cu bine, snte firi vizionare, Ce fceai valul s cnte, ce puneai steaua s zboare, Ce creai o alt lume pe-ast lume de noroi; Noi reducem tot la pravul azi n noi, mni n ruin, Proti i genii, mic i mare, sunet, sufletul, lumin Toate-s praf... Lumea-i cum este ... i ca dnsa suntem noi.