11-05-2011

Alte conventii ONU privind drepturile omului. La nivelul ONU au fost adoptate de-a lungul timpului o serie de conventii specializate pt protectia unor categorii speciale de drepturi sau de beneficiari. Conventia pt eliminarea oricarei forme de discrimare rasiala : Conventie ce are la baza lupta impotriva discriminarilor de orice fel considerate ca principal obstacol in realizarea drepturilor omului. Prin aceasta conventie pt prima data sub auspicile Natiunilor Unite s-a creat un organ de supraveghere care sa monitorizeze actele statelor parti in respectarea obligatilor asumate prin ratificarea conventiei. Este vorba despre comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale. Comitet care se implica prin activitate de raportare si prin cea de examinare a plangerilor interstatale si individuale. Prin aceasta conventie statele s-au obligat sa adopte masuri speciale, legislative sau de orice alta natura pt a condamna discriminarea rasiala si pt a incuraja integrarea tuturor raselor. Conventia asupra eliminarii oricarei forme de discriminare fata de femei : Aceasta conventie este considerata o Carta internationala a drepturilor femeilor, insa eficienta ei a fost diminuata de mecanismul restrans de aplicare, de resursele insuficiente si de numeroasele rezerve formulate de statele semnatare. Conventia cuprinde un catalog al drepturilor civile , politice, sociale, economice si culturale care trebuie recunoscute femeilor. Conventia a infiintat si comitetul pt eliminarea oricarei forme de discriminare fata de femei, a carei sarcina principala este aceea de a intocmi rapoarte si doar in subsidiar solutionarea unor plangeri cu caracter individual.

Conventia impotriva torturii si a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante. Adoptata de Adunarea Genereala a ONU in 1984, Conventia obliga statele sa incrimineze si sa pedepseasca actele de tortura, sa supuna jurisdictiei nationale asemenea acte, sa ia masuri efective si concrete pt prevenirea actelor de tortura si sa asigure respectarea dreptului victimelor torturii de a primi o compensatie adecvata. La nivelul ONU exista si comitetul impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante care alaturi de statele parti asigura implementarea acestei conventii. Acest comitet intocmeste rapoarte si solutioneaza plangeri individuale sau interstatale.

Proceduri extraconventionale de protectie a drepturilor omului la nivelul ONU. Acestea sunt proceduri de implementare a drepturilor omului fara caracter obligatoriu, dezvoltate in cadrul ONU, bazate pe Carta ONU dar care isi au originea in rezolutii ale Adunarii Generale a ONU. In cadrul acestor proceduri cel mai important rol il are Comisia Drepturilor Omului, infiintata in cadrul Consiliului Economic si Social in 1946 ca organ politic. Scopul acestei comisii fiind elaborarea de Propuneri, Declaratii si Conventii Internationale. Rezolutia 60/251 din 2006 a Adunarii Generale a ONU a impus infiintarea Consiliului Drepturilor Omului. Consiliul a inlocuit Comisia Drepturilor Omului si in baza altor doua rezolutii si a imbunatatit si isi imbunatateste in continuare procedura. Astfel prin rezolutia Consiliului economic si social 1235 Comisia a fost autorizata sa discute in sesiunile anuale problema violarii drepturilor si libertatilor fundamentale din toate statele, dar in special din teritorile foste colonii, si teritorile dependente. Pentru acest lucru s-au creat doua instrumente : 1. raportorii speciali pe tara 2. si grupurile de lucru. O a doua procedura este una confidentiala adoptata prin rezolutia 1503 a Consiliului Economic si Social prin care pot fi examinate plangerile referitoare la un obicei constant privind incalcari grave si relevant atestate ale drepturilor omului, plangeri care pot proveni de la indivizi, de la grupuri sau organizatii. Aceste plangeri nu trebuie sa fie anonime si nu trebuie sa contina un limbaj insultator. Inaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului este un organism infiintat printr-o rezolutie a Adunarii Generale ONU in 1993 iar printre scopurile sale se numara : - Promovarea si protejarea beneficiului efectiv pentru toti a tuturor drepturilor civile, culturale, economice politice si sociale. - Promovarea si protectia realizarii dreptului la dezvoltare - Rationalizarea, adaptarea, consolidarea mecanismului ONU in domeniul drepturilor omului pt cresterea eficientei acestuia. Acest organism isi desfasoara activitatea prin : actiuni pe teren in colaborare cu fortele de mentinere a pacii prin asigurarea suportului tehnic catre statele care solicita, pt prevenirea incalcarii drepturilor omului, prin dezvoltarea de programe in domeniul educatiei. Sistemul european de protectie a drepturilor omului In 1941 prin Carta Atlanticului au fost proclamate patru libertati esentiale : Libertatea cuvantului Libertatea de religie Eliberarea de saracie Libertatea individuala care era transpusa prin eliberarea de teama.

Carta a mai proclamat si dreptul la autodeterminare. Ulterior in mai 1948 prin Congersul Europei de la Haga s-a exprimat pt prima data la nivel european intentia de a se redacta si semna o Carta a drepturilor omului la nivel european. Aceasta declaratie a stabilit ca sarcinile mentionate sa revina Adunarii Consultative a Consiliului Europei. In 1949 se va semna statutul Consiliului Europei care a prevazut printre scopurile sale pe cel de mentinere si realizare a drepturilor omului, astfel incat intre membrii consiliului sa existe o cat mai mare unitate. Consiliul Europei este principala organizatie internationala interguvernamentala la nivel european care are ca atributie principala consacrarea si aparare drepturilor omului. Consiliul a fost infiintat in 1949, calitatea de stat membru al Consiliului Europei este conditionata de acceptarea principilor statului de drept si a principiului potrivit caruia fiecare persoana aflata sub jurisdictia sa trebuie sa se bucure de drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Incalcarea obligatiilor asumate de state prin aderarea la Consiliul Europei poate atrage si sanctiuni precum : - suspendarea dreptului de reprezentare, cerere facuta catre comitetul de ministri pt a se retrage calitate de membru si incetarea calitatii de membru in Consiliu printr-o decizie a Comitetului de ministri.

Organele Consiliului Europei Consiliul de ministri : este organul decizional al Consiliul Europei, compus din ministri de externe a statelor membre sau din reprezentanti diplomatici. Este un organ guvernamental si poate dezbate toate problemele de interes comun cu exceptia apararii. Comitetul de ministri emite in exercitarea atributiilor sale decizii care fie imbraca forma unor recomandari fie sunt incluse in acorduri sau conventii care au forta juridica obligatorie pt state. Adunarea parlamentara are in prezent 47 de state reprezentate la nivelulul Consiliului Europei. Dezbaterile si deliberarile Adunarii parlamentare reprezinta directii pt activitatea comitetului de ministrii, are 320 de membri si 320 de membri supleanti. Fiecare tara are intre 2 si 18 reprezentanti. La nivelul Adunarii parlamentare exista 5 grupuri politice : - grupul socialist - grupul partidului popular european - grupul european democrat - grupul liberal - democrat si reformator - grupul stangii unite europene. Adunarea alege Secretarul General al Consiliului Europei, judecatorii CEDO. Secretarul General : are responsabilitatea directilor strategice ale programelor de lucru al Consiliului Europei precum si asupra bugetului organizatiei si supravegheazaza organizarea si functionarea corecta a Consiliului. La nivelul consiliului mai functioneaza :

1. congresul autoritatilor locale si regionale din Europa in cadrul caruia si prin care sunt reprezentate colectivitatile locale si regionale din Europa care aplica prevederile Cartei autonomiei locale. 2. Comisarul drepturilor omului care are ca scop promovarea educatiei in domeniul drepturilor omului. Activitatea sa centrandu-se pe oferirea de consiliere si furnizarea de informatii privind drepturile omului.

Elaborarea si semnarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Conventia a fost semnata in luna noiembrie 1950 la Roma si a intrat in vigoare la 3 septembrie 1953. Sunt 14 protocoale aditionale. Originalitatea conventiei sta in mecanismul institutional de protectie realizat odata cu conventia drepturilor omului. Au intrat si in plan european in domeniul dreptului pozitiv fiind creat un regim juridic al drepturilor si un sistem de protectie prin actiunea justitiei. Dintre cele mai importante drepturi garantate de Conventie putem enumera : - Dreptul la viata - Dreptul de a nu fi supus torturii sau altor tratamente sau pedepse inumane sau degradante - Dreptul de a nu fi tinut in sclavie precum si interzicerea muncii fortate - Dreptul la un proces echitabil - Libertatea de gandire , constiinta si religie - Libertatea de expresie, etc. Conventia cuprinde o clauza de nediscriminare precum si obligatia statelor de a acorda un remediu eficace oricarei persoane ale carei drepturi au fost violate. Drepturile garantate prin Conventie sunt puse in aplicare prin mijloacele juridice de la nivel national. Majoritatea statelor parti au conferit Conventiei statutul de drept intern ceea ce presupune ca aceasta conventie poate fi invocata ca lege in fata instantelor nationale creand drepturi direct aplicabile persoanelor fizice. Consecintele reformarii Conventiei prin protocolul aditional nr 11 si prin protocolul aditional nr 14, implica o reformare a mecanismului de aplicare al Conventiei. Astfel este simplificata procedura in fata Curtii si este exclus din procesul decizional atat comitetul de ministri cat si comisia europeana, factorul decizional ramanand doar Curtea. CEDO are doua categorii de competente : 1. solutionarea litigiilor , aceasta se manifesta sub doua aspecte : cauze interstatale si cauze individuale. 2. emiterea de avize consultative : acestea sunt date de catre Curte la cererea comitetului de ministri asupra problemelor juridice privind interpretarea Conventiei fara a se putea referi la probleme legate de continutul sau de intinderea drepturilor si libertatilor consacrate de Conventie, precum nici la alte probleme la care Curtea sau comitetul de ministri ar putea accede ca urmare a introducerii unui recurs conform Conventiei. Judecatorii Curtii sunt in numar egal cu acela al statelor parti la Conventie.

Judecatorii isi exercita mandatul cu titlu individual, sunt alesi de catre Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei in numele fiecarui stat membru al Conventiei pt un mandat de 6 ani, care poate fi reinnoit. Curtea isi desfasoara activitate in Adunarea Plenara a Curtii , in Comitete, Camere si in Marea Camera. Comitetele sunt formate din trei judecatori desemnati de Camere. Camerele sunt formate din 7 judecatori dintre care unul este ca membru de drept judecatorul ales in numele unui stat-parte la litigiu. Aceste Camere sunt constituite de Adunarea Plenara pe o perioada determinata. Marea Camera este formata din 17 judecatori, respectiv presedintele Curtii, vicepresedintii acestuia presedintii Camerelor, alti judecatori desemnati potrivit regulamentului Curtii, si ca membru de drept judecatorul ales in numele unui stat parte la litigiu. Adunarea Plenara a Curtii alege presedintele si vicepresedintele Curtii, constituie Camerele pentru o perioada determinata, alege presedintii Camerelor Curtii care pot fi realesi, adopta regulamentul Curtii , alege grefierul si adjunctii grefierului. Principala sarcina a Curtii este asigurarea respectarii angajamentelor care decurg prin Conventie de catre statele parti. Procedura in fata Curtii in cazul in care aceasta este sesizata de un particular. Subiectele de drept care pot sesiza: Orice persoana fizica, ONG (organizatie neguvernamentala), grupuri de particulari, care se pretind victima a violarii unui drept din Conventie de catre un stat parte. Conditii de admisibilitate : pt a fi examinate pe fond de catre Curte cererile individuale trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : - Epuizarea prealabila a tuturor cailor de recurs interne - Introducerea cererii intr-un termen de 6 luni de la data deciziei interne definitive - Cererea sa nu fie anonima - Cererea sa nu fie aceeasi cu o cerere anterior examinata de Curte - Cererea sa nu mai fi fost supusa unei instante internationale daca nu contine fapte noi - Cererea sa nu fie compatibila cu prevederile Conventiei, nefondata sau abuziva. Procedura de judecata In situatia in care din procedura prealabila Comitetul nu declara inadmisibila si nu scoate de pe rol in unanimitate cererea, o Camera se poate pronunta asupra admisibilitatii si asupra fondului cererii. In cazul in care cauza adusa in fata Camerei ridica o problema grava de interpretare a Conventiei sau daca solutionarea cauzei poate duce la emiterea unie hotarari contradictorii fata de o hotarare anterioara a Curtii, Camera poate sa se desesizeze in favoare Marii Camere daca niciuna din parti nu se opune. In cazul in care Curtea declara o cere admisibila ea va proceda la examinarea cauzei in conditii de contradictorialitate iar daca este cazul va proceda chiar la o ancheta. Curtea are posibilitatea de a oferi partilor intresate o solutionare pe cale amiablia a litigiului( statul se obliga sa plateasca celui care s-a adresat Curtii o compensatie). In cazul in care o solutionare amiabila nu este posibila Curtea va proceda la audieri finalizate cu pronuntarea unei hotarari prin care declara daca a avut sau nu loc o incalcare a conventiei. In caz afirmativ Curtea poate acorda partii lezate inclusiv o reparatie echitabila. Audierea este publica iar documentele depuse la grefa Curtii sunt in principiu accesibile publicului.

Solutiile pronuntate de Camera sau de Marea Camera pot fi : - radierea de pe rol in cazul rezolvarii cauzei pe cale amiabila, - respingerea cererii ca inadmisibila, - scoaterea cererii de pe rol, - declara daca a avut sau nu loc o incalcare a Conventiei, iar in caz afirmativ acorda si acea reparatie echitabila. In cazuri exceptionale oricare dintre parti poate solicita retrimiterea cauzei in fata Marii Camere, o poate solicita in termen de 3 luni de zile de la data hotarari cauzei. O astfel de solicitare va fi admisa in procedura prealabila de catre un complet format din 5 judecatori doar daca cauza respectiva ridica o problema grava de interpretare a conventiei sau orice alta problema grava. Hotararile precum si deciziile prin care Curtea se pronunta asupra admisibilitatii cererii sunt motivate. Statele partii la conventie s-au obligat sa se conformeze hotararilor definitive ale Curtii, hotararile sunt comunicate si comitetului de ministri care supravegheaza executarea lor.