Sunteți pe pagina 1din 30

RELAŢIA DINTRE ELITE ŞI POPOR ÎN PERIOADA

MEMORANDISTĂ

Ignorarea Memorandum-ului de Franz Joseph, respingerea lui de cãtre o


parte importantã a elitei naþionale, precum ºi comentarea lui de pe poziþii
critice în cele mai importante ziare de limbã românã din Transilvania
sugereazã eºecul unei miºcãri care nu a fost bine calculatã ºi care ar fi rãmas
o simplã petiþie între atâtea altele, dacã guvernul de la Budapesta nu ar fi
orchestrat celebrul proces al memorandiºtilor în urma cãruia liderii români
au fost trimiºi în detenþie. Istoria este fãcutã din endochomena allôs echein,
din ‘lucruri ce ar fi putut fi altele’1. Soarta Partidului Naþional Român (dizol-
vat prin ordinul guvernului ungar din 16 iunie 1894) ar fi fost cu siguranþã
alta, dacã Memorandul nu ar fi fost dus la Viena, negocierile cu partea
ungarã ar fi fost mai line ºi ar fi putut aduce unele îmbunãtãþiri în viaþa
politicã a românilor ardeleni, ºi în cele din urmã poate ar fi fost posibilã
chiar o ‘reconciliere’ între cele douã pãrþi, dacã românii ar fi ales calea
parlamentarã ºi s-ar fi folosit de drepturile individuale garantate de statul
maghiar. Memorandiºtii au ratat, însã, ºi dupã deschiderea procesului
împotriva lor (13 mai 1893) o înþelegere cu puterea ungarã, favorizatã de
preluarea portofoliului de prim ministrul Alexander (Sándor) Wekerle ºi de
cãlãtoria lui Franz Joseph în comitatul Arad.
În decembrie 1893, Alexander Wekerle l-a invitat pe Ioan Raþiu la
Budapesta într-o încercare de remediere a fracturilor de comunicare dintre
români ºi maghiari. În schimbul renunþãrii la pretenþia autonomiei
Transilvaniei ºi a agitaþiei memorandiste, Wekerle le-a propus românilor
suspendarea procesului celor implicaþi în Memorandum ºi o nouã lege
electoralã mai favorabilã decât cea aflatã în vigoare. Ioan Raþiu a respins,
însã, aceastã ofertã, spunând cã „nu s-a nãscut încã acel român care sã aibã
îndrãsneala sã modifice programul partidului” (program care avea ca prim
punct autonomia Transilvaniei)2. Ioan Raþiu a preferat aura eroicã în
schimbul negocierilor care ar fi putut schimba, chiar dacã nu într-o formulã
revoluþionarã, configuraþia parlamentului de la Budapesta printr-o
reprezentativitate mai mare a românilor. Exista dupã trimiterea Memoran-
dum-ului la Tron o breºã în politica ungarã care putea fi exploatatã de
români. Deputatul Hieronymi Károly, care va deveni ministru de interne în
cabinetul Wekerle, socotea drept inacceptabile anumite pasaje ale
documentului de la 1892: „Încetarea uniunii ardelene, modificarea în sens
federalistic a legilor de la 1867, organizarea poporului român ºi
reprezentarea lui separatã pe baze teritoriale: sunt tot pretensiuni, asupra

1 Paul Veyne, Cum se scrie istoria, trad. Maria Carpov, Bucureºti, Meridiane, 1999,
p.123.
2 Vasile Netea, Istoria Memorandumului, Bucureºti, Fundaþia Regele Mihai I, 1947,
p.213.

199
Centru şi periferie în discursul politic Relaţia dintre elite şi popor în perioada memorandistă

cãrora nici nu se discutã, ºi orice agitare fãcutã în favorul acestor idei, este vreau sã ni-l calce în picioare, pentru cã numai atunci suntem vrednici de
trãdare de patrie”3, dar era de acord cu altele: „Sunt însã în Memorandum drepturi”7 ºi la mândria de om prin comparaþii cu conotaþii negative: „Cel ce
cereri, care trebuie luate în consideraþiune, pentru cã nu se întreabã, cã cine ca un verme fãrã conºtiinþã se târâie, ca un verme va fi cãlcat”8. Cei care
le cere, ci cã drept e oare ce se spune? Astfel e pretensiunea, ca censul primeau Apelul prin care li se cerea solidaritate cu memorandiºtii erau
electoral sã fie revizuit ºi ca cercurile electorale sã fie împãrþite mai bine, somaþi sã aleagã: „Procesul Memorandum-ului este o columnã, pe care se va
mai cu dreptate. Sunt convins cã împãrþirea actualã a cercurilor electorale înscrie una din douã: energie sau laºitate, conºtiinþã sau nepãsare, viaþã sau
este nedreaptã, neechitabilã, iar censul trebuie revizuit”4. moarte. Sã alegem!”9. Victimizarea premeditatã a liderilor memorandiºti
Liderii memorandiºti nu erau, însã, interesaþi de ‘împãcare’, dupã cum apare ºi în scrisoarea pe care i-o trimite Vasile Lucaciu în martie 1894 lui
observa cu reproº ºi deputatul Gyula Horváth într-un discurs þinut la Gheorghe Pop de Bãseºti: „numai douã luni ne mai despart de dezbaterea ce
7 octombrie 1893 în Dieta de la Budapesta: „Este un singur Român care ºi-ar va avea loc la Cluj. Acest proces al nostru va trebui sã aibã un rãsunet istoric.
fi ridicat glasul atunci când István Tisza le-a oferit dreapta? Fost-a în întregul Aºtept cu nerãbdare procesul ºi sunt convins cã vom putea arãta din nou
pacinic comitat al Bihorului cineva, care sã fi simþit cãlduroasa provocare, tiranilor noºtri demnitatea noastrã de a sta neclintiþi faþã de orice tentativã
care pe noi ne-a atins foarte rece, ºi sã fi rãspuns numai cu un cuvânt mãcar sau uneltire a lor. […] Te rog Bade, ai curaj ºi insuflã-le ºi celorlalþi curaj, cãci
la aceastã cãlduroasã provocare, aºa cum se rãspunde în mod cinstit aceluia numai având curaj vom putea atrage simpatia întregii lumi civilizate spre
care te salutã? Nu, nici un glas nu s-a auzit din partea Românilor”5. noi”10. Strategia memorandiºtilor a dat roade, dupã cum constatã T. V.
Refuzând împãcarea propusã în diferite forme de reprezentanþii puterii Pãcãþian, care numãrã în perioada 7-24 mai 1894, pe timpul deliberãrilor
de la Budapesta, românii au speculat în favoarea propriului triumf, respin- finale ale procesului circa 20.000 de oameni veniþi sã-i susþinã pe
gând oferte pe care abia peste zece ani vor mai avea ocazia sã le negocieze. memorandiºti: „Pe ziua în care s-a început pertractarea venise mulþime mare
Cu o tacticã bine pusã la punct, însã, clasa politicã româneascã din Transil- de Români la Cluj, mai ales þãrani, de prin toate pãrþile de þarã, pentru a-ºi
vania ar fi putut în acest deceniu de retragere nu doar sã se întãreascã ºi sã arãta iubirea ºi alipirea faþã de conducãtorii, care sunt traºi la rãspundere
câºtige experienþã parlamentarã, dar sã ºi obþinã de pe poziþii tot mai fortifi- pentru o fãptuire sãvârºitã din încredinþarea obºtei româneºti. ªi numãrul
cate diferite concesii. Românilor, inteligenþi ºi þãrani, care veneau la Cluj pentru a-ºi manifesta
Memorandiºtii erau mult mai ocupaþi în 1893, când autoritãþile ungare solidaritatea cu membrii comitetului dat în judecatã, creºtea din zi în zi,
le-au acordat un time out, cu pregãtirea procesului ºi a maselor, care trebuiau astfel cã într-o vreme erau peste 20 de mii de Români întruniþi în Cluj”11. Dar
sã devinã conºtiente de martiriul care va urma. Propaganda fãcutã proce- în afara celor care au venit personal sã-i încurajeze pe memorandiºti au fost
sului a avut cu certitudine mai multã greutate decât cea fãcutã Memoran- mult mai mulþi cei care au trimis scrisori ºi telegrame de susþinere. Din
dum-ului propriu-zis. Astfel mult mai mulþi oameni au aflat despre Memo- aceste epistole se poate vedea nu doar efectul Memorandum-ului ºi
randum prin intermediul campaniei fãcute procesului memorandiºtilor. glorificarea memorandiºtilor, ci ºi felul în care oamenii îºi însuºeau acest
Dupã cum povesteºte Vaida Voevod, „noi, tinerimea universitarã, am primit document post factum.
însãrcinarea ca sã pregãtim, din bunã vreme, o manifestaþie de solidarizare
a întregului popor cu memorandiºtii. Rolul nostru a fost sã cutreierãm satele
þinutului nostru de origine, încurajând pe cei timizi, întãrindu-i în credinþã Solidarizarea cu Memorandum-ul
pe cei însufleþiþi ºi asigurând prezentarea la Cluj, în ziua procesului, a unei
mulþimi cât de impozante de Români”6. Pentru atingerea acestui scop, tinerii ‘Apelurile’ scrise de trimiºii memorandiºtilor în localitãþile Ardealului
activiºti au lansat un Apel prin care încercau sã convingã cât mai multã au înºtiinþat poporul despre proces ºi cauzele lui. Între timp, textul
lume sã vinã la Cluj în zilele procesului. Manifestul pregãtit face apel la Memorandum-ului a devenit ºi el cunoscut, iar oamenii sensibilizaþi de
mândria naþionalã: „Sã dovedim cã suntem conºtii despre dreptul nostru ce propaganda fãcutã în jurul procesului au început sã-ºi asume documentul ºi
chiar sã se identifice cu cei care l-au conceput, aºa cum face „Poporul Român
gr. cat. din Mãnãrade” (comit. Alba Inferior) într-o scrisoare datatã 6 aprilie
3 Discursul þinut la 3 noiembrie 1892 de Hieronymi Károly în faþa alegãtorilor din
Jimbolia, în Teodor V. Pãcãþian, Cartea de aur sau Luptele politice naþionale ale
românilor de sub coroana ungarã, Vol. VII, Sibiu, Tipografia Arhidiecezanã, 1913, 7 Ibidem.
p.555. 8 Ibidem.
4 Ibidem. 9 Ibidem.
5 Teodor V. Pãcãþian, op. cit., p.635. 10 Ibidem, p.225.
6 Vasile Netea, op. cit., p.222. 11 Teodor V. Pãcãþian, op. cit., p.662.

200 201
Centru şi periferie în discursul politic Relaţia dintre elite şi popor în perioada memorandistă

1894 ºi semnatã de aproape 100 de persoane : „Memorandu ce s-a înaintat martiriul memorandiºtilor: „Mântuitorul Cristos a suferit, a rãbdat lovituri,
iubitului nostru monarh de comitetul naþional Român s-a înaintat de noi, palme, scuipãri ºi moarte pe cruce; conducãtorii neamului românesc sunt pe
întregu popor Român, pentru nedreptãþile ce ni se fac de cãtrã conducãtorii aceeaºi cale. Mântuitorul Cristos a suferit, dar, oh Doamne! cât de înãlþãtor,
maghiari, ºi nu numai Comitetul nostru naþional pe care-l numesc dnii. cât de triumfãtor s-a sculat a treia zi din mormânt, zdrobind, sfãrâmând
maghiari nãdrãgari, ci ºi noi întreg popor Român care portãm iþari nu suntem lanþurile întunericului ºi ale ticãloºiei omeneºti”17. Memorandiºtii devin
mulþãmiþi”12 sau într-o alta în care 450 de oameni din Pãtrânjeni (comit. Alba sfinþi pentru cã ei aparã o cauzã „dreaptã ºi creºtineascã”, de aceea ei nu au
Inferior) declarã: „Cu condamnaþii noºtri aderãm. Lupta voastrã e luptã nevoie de apãrarea poporului: „Dumnezeul dreptãþii, Dumnezeul luminii e cu
dreaptã, e lupta unui popor nevinovat care-ºi pretinde drepturile sale. Dzeu. noi. El va dispune de sosirea grabnicã a învierii neamului românesc, va face
sã vã fie protector, vouã, martiri Români. Ai noºtri sunteþi voi […] ºi pre voi sã piarã duºmanii lui ‘precum piere fumul ºi precum se topeºte ceara de faþa
vã urmãm ºi în mâinile voastre punem viaþa noastrã”13. Liderii miºcãrii focului’, va face, dupã atâtea jerfe aduse pe altarul cauzei noastre sfinte, sã
naþionale române din Ardeal câºtigã prin popularitatea procesului mai multã rãsarã odatã soarele dreptãþii ºi asupra neamului nostru”18. Procesul
încredere decât ar fi avut dacã autoritãþile ungare nu i-ar fi trimis în judecatã. considerat nedrept de poporul român oferã iluzia sacrificiului cristic, care va
În multe locuri nu se ºtie prea exact ce se întâmplã, dupã cum rezultã dintr- duce la schimbãri neîntârziate pentru cã „Dumnezeu e cu noi!”, iar
o depeºã trimisã din Reºiþa: “ori ce aþi fãcut pânã acum pentru viaþa politicã memorandiºtii sunt „Apostoli ai românismului”19. Românii nu-ºi propun sã
naþionalã a partidei noastre naþionale române din Transilvania, Banat ºi lupte în adevãratul sens al cuvântului pentru apãrarea conducãtorilor sãi,
Ungaria, care e întreg poporul român din aceste provincii, bine aþi fãcut”14 fiindcã ei cred în mântuirea ce va sã vinã: „Nu ne vom lepãda ca Petru, nu ne
sau dintr-un anunþ trimis ziarului Tribuna de 56 de persoane din Râmeþ: vom lepãda pânã dincolo de mormânt. Nu vom scoate nici sabia. Lupta-vom
„Noi poporul din Munþii Apuseni – oameni fãrã de carte care nu avem de spiritualiceºte, uniþi în cugete, uniþi în simþiri, cu sufletul toþi pânã la unul
unde ºti ce s-au întâmplat cu iubiþii noºtri conducãtori, care acum sunt traºi spre Voi, Martirii noºtri, þintim. Înainte numai, noi v-am încredinþat, gata
la judecatã pentru noi, adicã pentru întreg poporul român. Darã noi, cu suntem cu toþii a primi rãstignirea, ca astfel falnic sã reînviem”20. Cu aceste
preoþi ºi învãþãtori care trebuie sã lumineze poporul, nu auzim nimica de la ecouri miºcarea memorandistã primeºte o tentã milenaristã. Românii
dânºii, numai mergând în jos la þarã am auzit de la Unguri care ne întrebau transformã situaþia disperatã în care se aflã naþiunea lor, prin procesul
dacã nu am mers la Cluºiu, ºi aºa ne-am adus aminte cã noi v-am ales de memorandiºtilor, în motive de speranþã. Ei rãmân în expectativã aºteptând
conducãtori ai noºtri”15. La fel „poporul Român din comuna Archita, reînvierea naþiei cu ajutorul forþelor divine, dupã cum se vede ºi din
comitetul Odorheiului” a aflat despre procesul memorandiºtilor „Citind scrisoarea trimisã de plugarii din Valea Someºului: „Curaj, Scumpilor Bãrbaþi,
Foaia poporului în ziua de învierea Domnului ºi Mântuitorului Hristos ºi aduceþi-vã aminte cum suferinþa lui Hristos au mântuit neamul omenesc din
aflând dintr-însa despre procesul Memorandumului, ºi cã se vor judeca 25 orbia pãcatelor, aºa ºi suferinþele D-lor. Voastre vor mântui Poporul românesc
din membrii comitetului central ne-am întristat pânã la suflet”16. din robia duºmanului”21 sau în epistola scrisã de „moþii ºi moaþele” din
Certege (comit. Turda-Arieº): „Christos pentru predicarea adevãrului a fost
judecat la moartea crucii de Jidovi, aºa ºi voi pentru cã aþi arãtat lumii
Salvarea poporului român ºi a memorandiºtilor se aflã în adevãrul cum inamicii aplicã legea ºi cearcã a ne nimici, pentru cã aþi luptat
mâinile lui Dumnezeu arãtând lumii nedreptãþile ce ni se fac, sunteþi traºi în judecatã; precum însã
Christos a ieºit învingãtor biruindu-ºi vrãºmaºii, ºi voi veþi ieºi învingãtori, iar
Procesul memorandiºtilor va fi pentru românii ardeleni asemãnãtor poporul român îºi va recâºtiga drepturile rãpite de pismaºi”22. Simpla
crucificãrii lui Isus Cristos, poate ºi din cauza plasãrii datei procesului în suferinþã, la care se adaugã sacrificiul conducãtorilor ºi credinþa poporului, ar
apropierea sãrbãtorilor pascale. Românii se aºteaptã, astfel, ca mitul biblic sã putea rezolva situaþia grea a românilor: „Încredinþaþi-vã în Dumnezeu carele
funcþioneze ºi în cazul conducãtorilor lor, care se sacrificã pe altarul renaº-
terii naþiunii. Scrisoarea „poporului din Galºa” (Comit. Arad) recunoaºte
17 Ibidem, p.168.
18 Ibidem.
12 Mãrturii documentare (1892-1895). Adeziunea popularã la miºcarea memorandistã, 19 În scrisoarea trimisã de românii din Hãlmagiu, comitatul Arad, în 25 aprilie/7 mai
Bucureºti, Edit. ªtiinþificã, 1996, p.143. 1894, Mãrturii documentare (1892-1895), citat, p.169.
13 Ibidem, p.148. 20 În scrisoarea trimisã de reprezntanþii românilor din Zdrapþi, comitatul Hunedoara, în
14 Ibidem, p.209. 21 aprilie/3 mai 1894, Mãrturii documentare (1892-1895), citat, p.266.
15 Ibidem, p.150. 21 Ibidem, p.304.
16 Ibidem, p.275. 22 Ibidem, p.497.

202 203
Centru şi periferie în discursul politic Relaţia dintre elite şi popor în perioada memorandistă

au revãrsat asupra popoarelor razele dreptãþii ºi libertãþii, prin urmare ºi rânduit asupra noastrã din toate pãrþile. Psl. 3, 6. De rãbdarea lui Iov am auzit
nouã, poporului român de sub Coroana Sfântului ªtefan, ziceþi înainte cu ºi sfârºitul Dlui am vãzut fiind Dl. milostiv ºi îndurat de soarta drepþilor.
Dumnezeu cu toatã încrederea, cãci dreptatea are sã învingã”23. Iacob, 5, 11. Fericiþi sunt bãrbaþii care rabdã ispita, cãci lãmurindu-se, vor
Pentru românii ardeleni, memorandiºtii prin sacrificul lor vor aduce la primi cununa vieþii care a fãgãduit-o D-zeu celor iubitori de adevãr. Iacob, I,
luminã întregul popor asuprit ºi vor rãzbuna soarta lor nedreaptã întocmai 12. ªi în acea zi va rãsplãti Dl. fãrãdelegea lor ºi dupã rãutatea lor îi va pierde
cum Cristos i-a izbãvit pe cei credincioºi. Românii nu gãseau o altã pre dânºii. Psl. 93, 23”28.
modalitate de a interpreta protestul memorandist, viitorul lor mai bun nu Chiar dacã naþiunea românã rãmâne în expectativã, aºteptând mo-
putea veni decât de la Dumnezeu, ei nu-ºi puteau imagina o altfel de scãpa- mentul bunãvoinþei divine, totuºi din adeziunile primite de memorandiºti se
re, eventual una care sã vinã prin propriul lor protest faþã de o politicã ne- poate contura misiunea cu care poporul îi investeºte pe conducãtorii lui:
prietenoasã: „Cãrturarii ºi Fariseii cei din vechime au intrat în Divan ca sã „Mergeþi numai, iluºtrii noºtri conducãtori, cu fruntea ridicatã! Mergeþi
judece nevinovãþia personificatã, pe ‘Fiul omului’ care propovãduia des- numai pe calea aceasta nu ca acuzaþi ci ca apãrãtorii drepturilor alor trei
robirea popoarelor, ºi dupã plinirea legii, nici piatrã pe piatrã n-a rãmas din milioane de Români. La spatele Vostru stã acest popor ºi când Voi veþi fi
Golgota lor. Voi, ‘fiii românilor’, pentru desrobirea popoarelor sunteþi duºi în osândiþi osândit va fi ºi El”29. Misiunea memorandiºtilor devine ºi misiunea
divanul modern”24. Memorandiºtii devin eroii ºi martirii unei naþiuni naþiunii, de aceea conducãtorii poporului trebuie sã accepte pedeapsa pe
copleºite de temeri ºi complexe, pentru care rãbdarea este unul din care o vor primi în numele celor mulþi: „chiar de veþi cãpãta jertfa osândei
principalele mijloace ale supravieþuirii: „nu deznãdãjduiþi în lupta ce o aþi nemeritate suntem ºi noi osândiþi, cãci voi nu principiile voastre, ci
început în numele nostru, cãci încrederea pusã în noi ºi ajutorul nostru e cu necazurile, principiile ºi suferinþele noastre, care ca o leprã au cãzut asupra
voi! Orice va veni peste noi vom suporta cu rãbdare, cu încredere în bunul noastrã din partea rãuvoitorilor neamului nostru. Le-aþi dezvoltat în
Dumnezeu ºi fãrã temere de pieire, cãci Românu-i în putere ºi Românu în memorandum, pentru carele staþi astãzi înaintea tribunalului din Cluº; fiþi
veci nu piere”25. Dacã pentru oamenii simplii rãbdarea este o calitate mândri, cãci sfânta cauzã pentru care luptaþi ºi Dumnezeul Gintelor va ajuta
esenþialã, pentru conducãtorii lor lucrurile se schimbã, ei nu au voie sã cauzei noastre ºi ne va înmulþi ca stelele cerului ºi ca nisipul mai mult ca pre
abandoneze lupta, fiindcã cel care va abdica de la crezul sãu va fi pe veci cei ce ne asupresc pre noi”30. În numele misiunii pe care trebuie sã o
blestemat: „Noi Vã iubim, noi nu Vã pãrãsim, ci pururea Vã vom urma, ºi-apoi îndeplineascã memorandiºtii nu au voie sã dea înapoi sau sã se teamã pentru
cine s-ar retrage de pe Câmpul de luptã, ‘de fulgere sã piarã, de trãznet ºi ei îºiºi câtã vreme naþiunea ºi-a pus speranþa în ei: „Apostoli ai dreptãþii!
pucioasã”26. Acelaºi tip de blestem le este destinat ºi maghiarilor de preotul Luceferi ai românismului! Inimile noastre, ale tuturora sunt cu Voi. Înainte
din Pãtrânjeni (comit. Alba Infer.): „Foc ºi pucioasã asupra îngâmfãrii hunice fãrã ºovãire! Nici procurorii, nici temniþele Vaþului, Seghedinului etc., nici
ce þinteºte a ne sugruma vitalitatea, ce ne neagã drepturile ºi libertatea cetã- chiar Golgota românismului nu ne vor despãrþi de Voi scumpi conducãtori
þeneascã. Cu noi sã fie Dumnezeu”27. ai noºtri, nici ne vor zdruncina credinþa în triumful dreptãþii ºi al
Transpunerea biblicã a miºcãrii memorandiste de cãtre spectatorii ei din libertãþii”31.
popor o lipseºte pe aceasta de ‘voinþa generalã’ necesarã paºilor urmãtori. De
altfel strategia liderilor români se opreºte la procesul lor, nu merge mai
departe de propria martirizare, de aceea nici adeziunile primite de aceºtia nu Românii – victimele ungurilor
cautã soluþii raþionale, ci se mulþumesc cu atitudinea pasivã a aºteptãrii
mântuirii prin credinþa în Dumnezeu. Cum se vede ºi din scrisoarea lui Prin contrast cu românii, care apar în epistolele trimise în semn de
Aureliu Nistor din Ucuriºiu (comitatul Bihor), românii trebuie doar sã aibã solidaritate cu memorandiºtii ca un popor martirizat ºi chinuit, ungurii sunt
rãbdare ºi sã aºtepte momentul în care cei rãi vor fi pedepsiþi, iar cei buni cei rãi, sunt duºmanii, un „popor fanatizat fãrã de nobleþe”32, cu guvernãri
rãsplãtiþi: „Sã nu ne temem de miriadele poporului maghiar: cãci s-au
28 Ibidem, p.175.
23 În scrisoarea trimisã din Hersenii, comitatul Fãgãraº (astãzi Hârºeni, jud. Braºov), 29 În scrisoarea trimisã de românii din Bata, comitatul Caraº-Severin, din 24 aprilie/6
datatã 23 aprilie/5 mai, 1894, Mãrturii documentare (1892-1895), citat, p.242. mai 1894, Mãrturii documentare (1892-1895), citat, p.191.
24 În scrisoarea trimisã de românii din Hurez, comitatul Fãgãraº, în 25 aprilie/7mai 1894, 30 În scrisoarea trimisã de locuitorii din Bãnia, comitatul Caraº-Severin, 25 aprilie/7mai
Mãrturii documentare (1892-1895), citat, p.243. 1894, Mãrturii documentare (1892-1895), citat, p.192.
25 În scrisoarea trimisã de populaþia din Dumitra, comitatul Alba, 29 aprilie/11 mai 31 În scrisoarea trimisã de românii din Ciucea, comitatul Cojocna-Cluj, 26 aprilie/8 mai
1894, Mãrturii documentare (1892-1895), citat, p.132. 1894, Mãrturii documentare (1892-1895), citat, p.217-218.
26 Ibidem. 32 În scrisoarea trimisã de Aureliu Nistor din Ucuriº, comitatul Bihor, datatã 20 aprile/2
27 Mãrturii documentare (1892-1895), citat, p.148. mai 1894, în Mãrturii documentare (1892-1895), citat, p.174.

204 205
Centru şi periferie în discursul politic Relaţia dintre elite şi popor în perioada memorandistă

despotice „unite în ale ºovinistei societãþi maghiare”33 care vor sã-i supunã pre banca barbarismului asiatic, acolo voieºte a ne rãpi dulcea noastrã limbã
pe românii atât de „paºnici” ºi „blânzi”, dar „apãsaþi ºi atacaþi în drepturile moºtenitã de la strãmoºii noºtri cari ºi-au vãrsat sângele numai ca sã o poatã
cele mai naturale”34, pentru cã „Poporul Român care veacuri de-a rândul mai apãra contra atacurilor duºmane cari zi de zi nãvãlesc asupra ei prin uneltiri
mult a luptat pentru limbã decât [pentru] viaþa sa, precum o mãrturiseºte viclene ºi intrigã. Acolo voiesc ei în oarba lor trufie – proprie numai urma-
istoria trecutului, de la inaugurarea nefericitei ere a falsului constituþiona- ºilor lui Atila – a ne maghiariza sau a ne nimici totalminte din strãbunele
lism unguresc, au avut sã îndure cele mai sãlbatice atacuri ºi atentate asupra noastre moºii moºtenite de la un Traian vestit, morþi numai o dãm, vii nici-
moºtenirii sale celei mai scumpe, asupra limbei, a obiceiurilor ºi a credinþei odatã”39. Românii se mirã cã ungurilor „o viaþã de o mie de ani nu le-a fost
sale strãmoºeºti”35. Ungurii sunt „puternicii zilei”, care „în orbia ºovinis- de ajuns sã ne cunoascã, nici inima noastrã frãþeascã, nici meritele noastre
mului lor ºi-au pierdut ºi cel din urmã cumpãt ºi au dat ºi cel din urmã atac istorice pentru monarhie, pentru Ungaria ºi pentru Europa, ci dându-se
desperat, hotãrând tragerea în judecatã a poporului românesc”36. pradã ºovinismului atenteazã la limba ºi la cultura noastrã româneascã, la
Imaginea maghiarilor în epistolele românilor din perioada procesului ceea ce odatã cu capul nu ne învoim”40.
memorandist este formatã din stereotipuri, comunitatea maghiarilor devine Din scrisorile românilor ardeleni adresate liderilor memorandiºti se
comunitatea duºmanã, nu apar nici un fel de diferenþe între clasa observã nu doar etnocentrismul, specific acelei perioade, accentuat de
conducãtoare ºi oamenii simplii, ungurii sunt cei care le fac rãu românilor, reformele naþionaliste ale statului ungar, sau opoziþia ‘bine’–‘rãu’ în care erau
sunt „barbarii asiatici” care “nu vor izbuti a nimici pre reprezentanþii eroicei vãzute relaþiile cu maghiarii, ci ºi o siguranþã tot mai mare de sine a
ginte latine în a cãror vine curge sângele unui Traian, Iancu, Horea, Cloºca oamenilor care vorbesc despre drepturile lor naþionale, pentru care, însã, nu
ºi Criºan”37. Antecedentele eroice ale românilor sunt avantaje pe care liderii sunt dispuºi sã lupte, preferând sã se roage unui Dumenezu care îºi va
memorandiºti ar trebui sã le ia serios în calcul, mai cu seamã când au de-a întoarce faþa ºi spre ei: „Viaþa româneascã ºi cultura româneascã în
face cu o naþiune care nu se ridicã la acelaºi nivel de eroism. Prejudecãþile ºi provinciile noastre, ce le locuim de 1800 de ani, ºi spre realizarea cãrora
stereotipiile funcþioneazã în sens dublu: noi suntem buni, drepþi, eroi, iar rugãciunile noastre le înãlþãm cu pietate cãtrã marele ºi puternicul geniu al
ceilalþi sunt rãi, necivilizaþi, nedrepþi, de aceea Dumnezeu va fi cu ‘noi’, gintei latine, ºi cu el împreunã cãtrã D-zeul etern al popoarelor”41.
pedepsindu-i pe ‘ceilalþi’: „nu avem cuvinte destule cu care sã putem Perioada memorandistã a însemnat o apropiere între ‘elite’ ºi ‘popor’.
caracteriza pre ºovinismul care a avut neruºinata cutezanþã a vã trage în Propaganda fãcutã procesului în toate ziarele de limbã românã din Ungaria,
judecatã pentru descoperirea fãcutã prin acest memorand înaintea capului apelurile întocmite de intelectuali ºi cãlãtoriile acestora în satele cu
suprem al statului ºi înaintea lumei civilizate, despre suferinþele naþiunei majoritate româneascã au determinat masele sã se asocieze, chiar dacã nu
noastre din partea împilatorilor noºtri seculari. […] precum au rãsãrit direct, miºcãrii elitelor. Oamenii au devenit conºtienþi cã reprezintã o
creºtinilor prin Cristos din mormânt viaþa eternã, aºa din groapa în care va comunitate, cã au anumite drepturi ºi cã acestea trebuie mereu cerute. Dupã
fi aruncat partidul naþional pentru acest memorand va izvorî pentru toþi cum rezultã din scrisorile de solidarizare, masele ºi-au asumat revendicãrile
românii libertatea naþionalã”38. Românii încearcã sã evadeze din situaþia lor liderilor români, dar considerau cã misiunea de luptãtor este doar a
marginalizatã, prezentându-se superiori ‘duºmanului’ ºi conturând-i conducãtorilor lor, deveniþi „apostoli” ºi „martiri” ai naþiunii: „Ni-e foarte
acestuia o imagine cât mai negativã, astfel memorandiºtii sunt apãrãtorii bine cunoscut la toþi cã iubiþii noºtri membri ai comitetului naþional, cari or
limbii, iar ungurii uzurpatorii barbari: „Acolo, unde Voi ca falnici stejari staþi dus memorandul la Viena, au împlinit dorinþa ºi voinþa poporului întreg, ºi
pentru care a lor faptã nobilã mai avea-vor cu Scile ºi Caribde de a se lupta.
ªi vã strigãm din adâncul sufletului nostru, înainte numai, pre calea ce-aþi
33 Ibidem.
34 în scrisoarea parohului ortodox Zaharia Ganea, trimisã în numele comunitãþii din apucat-o, fãr de ºovãire, cãci aurul prin focul cel ferbinte se probeazã ºi cel
Ferihaz, comitatul Târnava Mare (azi Ighiºu Nou, comuna Bârghiº, jud. Sibiu), 25 care fuge de umbra de duºman, nu-i vrednic a se numi român”42. Odatã cu
aprilie/7 mai, Mãrturii documentare (1892-1895), citat, p.360. miºcarea memorandistã românii înþeleg cã doar organizaþi pot rezista
35 În scrisoarea semnatã de 350 de oameni din localitãþile Morlaca, Molosig, Muierãu ºi
Secuieu, comitatul Cojocna-Cluj, Mãrturii documentare (1892-1895), citat, p.229. 39 În scrisoarea semnatã de 65 de locuitori din Hãºmaºu Român, comitatul Turda-Arieº,
36 În scrisoarea semnatã de 80 de persoane din Coºlariu, comitatul Alba Inferioarã, 26 23 aprilie/5 mai 1894, în Mãrturii documentare (1892-1895), citat, p.408.
mai/8 aprilie 1894, Mãrturii documentare (1892-1895), op. cit., p.129. 40 În scrisoarea semnatã de 50 de români din Reºiþa, comitatul Caraº-Sevrin, 25 aprilie/7
37 În scrisoarea semnatã de Dr. Ciato ºi Dr. Moldovan, trimisã din Gerasdorf, comitat mai 1894, Mãrturii documentare (1892-1895), citat, p.209.
Alba Infer. (azi Ungureni, comuna Roºia de Secaº, jud. Alba), 27 aprilie/9 mai 1894, 41 Ibidem.
Mãrturii documentare (1892-1895), citat, p.139. 42 În scrisoarea semnatã de 120 de locuitori din Iladia (azi Ilidia, comuna Ciclova
38 În scrisoarea semnatã de 75 de locuitori din Araneag, comitatul Arad, 23 aprilie/5 mai Românã, jud. Caraº-Severin), comitatul Caraº-Severin, 24 aprilie/6 mai 1894, Mãrturii
1894, Mãrturii documentare (1892-1895), citat, p.163. documentare (1892-1895), citat, p.203.

206 207
Centru şi periferie în discursul politic

presiunilor maghiare din epocã: „scumpilor noºtri fruntaºi, vã zicem în


numele lui D-zeu, în numele scumpei noastre nenorocite naþiuni, nu ne
pãrãsiþi în aceste grele timpuri, cãci noi vã asigurãm de toatã iubirea ºi
recunoºtinþa noastrã, de tot sprijinul”43. Solidaritatea pe care ºi-o exprimã cei
mai mulþi români este, însã, una mai degrabã spiritualã, chiar dacã pe
parcursul procesului au mers la Cluj în jur de 20 000 de oameni pentru a
demonstra cã Memorandum-ul este ºi al lor. ‘Conºtientizarea’ care are loc în
perioada memorandistã nu pune în miºcare poporul, care nu are mijloacele
necesare intrãrii în lupta propriu-zisã dupã cum mãrturiseºte ºi scrisoarea
celor din Zdrapþi, comitatul Hunedoara: „Partea cea mai mare nu poate veni
luni la Golgota Clujului, oprindu-ne depãrtarea ºi starea mizerã care ne-au
croit-o duºmanii”44. Solidarizarea cu miºcarea memorandistã ºi gradul de
conºtientizare a poporului român din Transilvania se va contabiliza istoric,
dar nu va ameninþa în nici un fel sistemul politic ungar ºi nici nu va aduce
schimbãri favorabile românilor.

43 În scrisoarea celor 97 de plugari români din Cârþa Sãseascã (azi Cârþa, jud. Sibiu),
comitatul Fãgãraº, 1/13 mai 1894, Mãrturii documentare (1892-1895), citat, p.237.
44 Ibidem, p.266.

208
PERCEPŢIA DE MARGINE ÎN DISCURSURILE ELITEI
ROMÂNEŞTI DIN TRANSILVANIA

În toate încercãrile ºi acþiunile lor politice, românii ardeleni îºi plâng


marginalitatea. Acesta este punctul de plecare pentru orice întreprindere cu
oarecare anvergurã sau chiar o terapie pentru ieºirea din frustrare. Imposi-
bila evadare din situaþia perifericã în care se aflã va produce la românii
ardeleni mitul salvatorului, al þapului ispãºitor, ºi va scoate în evidenþã com-
plexul de superioritate pe care ºi-l construiesc românii ardeleni la sfârºitul
secolului al XIX-lea.

Mitul salvatorului sau împãratul ca reprezentant al


centrului în imaginarul colectiv

Împãratul habsburgilor apare în momentele cheie ale dezvoltãrii naþiunii


române din Transilvania ca instanþa supremã, singura care îi poate ajuta pe
români în lupta pentru emancipare naþionalã. Dupã integrarea Principatului,
în 1691, Curtea de la Viena, sensibilizatã de experienþele sale cu nesupusa
nobilime maghiarã, a cãutat dupã posibilitãþi sã-ºi extindã autoritatea în
Transilvania, fãrã a provoca rezistenþa celor trei naþiuni politice, printr-o
lezare deschisã a ordinii tradiþionale. Integrarea elementului românesc
neprivilegiat, situat în afara instituþiei stãrilor politice, în conceptul de
politicã religioasã ºi de stat a Vienei, apãrea oamenilor de stat ai curþii
imperiale absolutiste drept calea indirectã potrivitã spre a-ºi atinge scopul.
Pentru români, însã, impulsurile venind de la Viena, au însemnat, dupã cum
noteazã Mathias Bernath, începuturile unei noi epoci, pentru cã în
urmãtoarele decenii starea socialã a acestora s-a schimbat radical1. Încorpora-
rea Principatului în monarhia habsburgicã în ultimele douã decenii ale seco-
lului al XVII-lea a dus de asemenea la schimbãri cu profunde consecinþe în
ceea ce priveºte condiþia preoþilor români ºi a contribuit la deºteptarea unei
conºtiinþe istorice româneºti. Curtea de la Viena prin emisarii sãi iezuiþi a
oferit ierarhiei ortodoxe ºi clerului de parohie toate drepturile ºi privilegiile
de care se bucurau confraþii lor romano-catolici; cu alte cuvinte le-a promis
cã vor pune capãt stãrii lor de toleraþi ºi cã vor fi primiþi în stãri în schimbul
acceptãrii unirii bisericeºti cu Roma2. Unirea, chiar dacã nu a fost deplinã, s-
a dovedit un punct de cotiturã în dezvoltarea românilor3, nu aºa de mult în

1 Mathias Bernath, Habsburgii ºi începuturile formãrii naþiunii române, trad. Marionela


Wolf, Cluj-Napoca, Dacia, 1994, p.26.
2 Keith Hitchins, Ortodoxie ºi naþionalitate. Andrei ªaguna ºi românii din
Transilvania, 1846-1873, trad. Aurel Jivi, Bucureºti, Univers Enciclopedic, 1995, p.22.
3 În schimbul recunoaºterii Papei de la Roma drept cap necontestat al Bisericii creºtine
ºi al acceptãrii câtorva modeste schimbãri în doctrinã, împãratul Leopold I (1657-
1705) a dat douã diplome, în 1699 ºi 1701, acordând aceleaºi drepturi ºi aceleaºi

209
Centru şi periferie în discursul politic Percepţia de margine în discursurile elitei româneşti

aplicarea ei strict religioasã, cât mai ales prin consecinþele ei culturale ºi Cezar. Habsburgii au crezut pânã spre 1450 în aceastã legendã care le
politice de lungã duratã, în primul rând pentru cã ea a pus bazele miºcãrii justifica ºi le întãrea pretenþia la tronul germanic pe vremea când erau þinuþi
politice româneºti în Transilvania4. Extinderea în anii 60 ai secolului al XVIII- la distanþã de el de cãtre Casa de Luxemburg. În secolul urmãtor apare o altã
lea a graniþei cezaro-crãieºti prin înfiinþarea celor douã regimente româneºti teorie, conform cãreia Habsburgii s-ar trage din Pierleoni, conþi de Aventin,
de infanterie ºi a celui de dragoni (cu o viaþã foarte scurtã), considerate un ºi, prin intermediul acestora, din ginta Aniciilor. Aceastã nouã legendã avea
eºec asincron în epocã5, va avea consecinþe sociale ºi politice însemnate avantajul de a demonstra ‘sfinþenia’ Habsburgilor, pentru cã Papa Sfântul
pentru români, care în acest fel dobândesc pentru prima datã o conºtiinþã Grigorie cel Mare (590-604) ºi Sfântul Benedict, întemeietorul ordinului
comunã, dar ºi posibilitatea, pe care nu o aveau pânã atunci, de a poseda monahal care-i poartã numele, fãceau parte din aceeaºi familie. A urmat o
pãmânt ºi nivelul primar al egalitãþii sociale cu ceilalþi locuitori ai þãrii6. altã legendã prin care Habsburgii coborau pe linia carolingianã, având
Dincolo de povara legatã de militarizare, iobagii români ºi-au dat seama de strãmoºi franci ºi trãgându-se chiar din troieni. Prin aceastã orgine împãratul
ºansa pe care le-o oferea împãrãteasa Maria Teresa ºi de îmbunãtãþirea Maximilian I îºi va justifica expansiunea în Europa Occidentalã. Nici aceastã
categoricã a existenþei lor sociale. Pe de altã parte, Consiliul Aulic de Rãzboi legendã ºi nici cea prin care Habsburgii au vrut sã demonstreze în secolul al
de la Viena ºi reprezentanþii sãi în zonele graniþei militarizate au insistat ca XVII-lea cã ar proveni din ducii de Alsacia nu au putut fi, însã, verificate8,
stãrile existente printre români sã fie îmbunãtãþite ºi aceastã etnie sã fie mai dar fiecare dintre ele a folosit la momentul oportun scopurilor politice ale
puternic atrasã în viaþa politicã. În acelaºi timp acest curs pro-românesc a Casei de Habsburg, propagându-se în discursul oficial, impregnându-se în
fost, aºa cum observã istoricul Bernath, o emanaþie a ideilor de reformã care conºtiinþa colectivã cu tonalitatea afectivã a lucrurilor vechi. Fiecare din
vizau protejarea grupurilor de populaþie situate în afara stãrilor politice ºi aceste legende a justificat nevoia de universalitate a imperiului: primele
sociale, defavorizate în cadrul Coroanei Sf. ªtefan, spre a slãbi stãrile ungare douã filiaþii accentuau ideea romanitãþii, în vreme ce originile france
ºi a accelera întãrirea statului centralizat ºi luminat al autoritãþii publice7. explicau cealaltã calitate, de împãraþi ai seminþiilor germanice9. În sens
Indiferent de scopul pe care l-a avut Viena prin unirea religioasã sau invers, dacã împãraþii de la Viena erau percepuþi ca augusti ºi caesari,
prin înfiinþarea detaºamentelor româneºti de graniþã, urmãrile acestor rezultã cã cel puþin o parte din supuºii lor s-ar putea considera romani, iar
intervenþii au fost favorabile românilor, iar aceºtia au vãzut în împãratul în cazul românilor se putea evoca o ascendenþã romanã demonstrabilã10. În
habsburgic apãrãtorul ºi salvatorul naþiunii lor. Formarea mitului s-a făcut, planul mentalitãþii colective s-a produs o oarecare apropiere, pe care curtea
însã, în sens dublu, dinspre români cãtre împãratul care s-a dovedit grijuliu vienezã a alimentat-o, mai cu seamã în perioada lui Iosif al II-lea, care în
cu ei, dar ºi dinspre împãrat cãtre supuºii sãi, cu intenþia de a avea cât mai timpul vizitelor sale în zonele grãnicereºti româneºti din Transilvania îi
multã popularitate ºi de a-i câºtiga de partea lui, pentru a închega numea pe grãnicerii nãsãudeni romulizi, salutându-i cu formula „Virtus
patriotismul dinastic atât de necesar supravieþuirii unui stat supranaþional, Romana rediviva” sau „Salve parvi Romuli nepos”. În acest fel împãratul
care se voia federativ, dar care era supercentralizat. Habsburgii au avut recunoaºte ‘elementele romanitãþii’, legitimându-le prin invocare11.
timpul necesar în cei aproape o mie de ani, cât a durat dinastia lor, sã creeze Mentalul colectiv a fost mereu alimentat ºi pregãtit pentru construirea
tradiþii ºi sã genereze mituri. Unul dintre miturile preferate de români este mitului bunului împãrat, de aceea în Imperiul Habsburgic revoluþia vienezã
cel al orginii romane a Casei de Habsburg. La începutul secolului al XIV-lea ºi celelalte miºcãri din perioada paºoptistã nu au pus sub semnul întrebãrii
a apãrut legenda conform cãreia Habsburgii se trãgeau dintr-o familie de persoana împãratului ºi nimeni nu s-a gândit sã cearã înlãturarea lui ºi sã
patricieni romani, Colonna; aceºtia la rândul lor susþineau cã se trag, prin propunã instaurarea republicii. Dimpotrivã, masele populare l-au sprijinit pe
intermediul conþilor de Tusculum, din gens Iulia ºi, în consecinþã, din Iuliu monarh, cu sau fãrã voia lui, împotriva nobililor, cum a fost cazul þãranilor
galiþieni care s-au rãsculat la 1846 împotriva regimului social ºi au mãcelãrit
privilegii de care se bucura clerul romano-catolic, inclusiv scutirea de obligaþiile în aproximativ 1000 de nobili, þãranii având convingerea cã împãratul a
muncã ºi de dijmã faþã de moºier. Noua Bisericã Unitã a luat fiinþã atunci când ordonat aceastã mãsurã extremã. Autoritãþile habsburgice, însã, pãreau sã nu
episcopul Atanasie a întrerupt în mod oficial legãturile sale cu Mitropolia
Ungrovlahiei de la Bucureºti ºi când, la 25 martie 1701, a fost uns episcop al noii
biserici. 8 Jean Bérenger, Istoria Imperiului Habsburgilor, 1273-1918, Bucureºti, Teora, 2000,
4 Keith Hitchins, op. cit., p.22. p.21.
5 Mathias Bernath explicã în op. cit, p.169, cã transplantarea sistemului întemeiat pe 9 Toader Nicoarã, Transilvania la începuturile timpurilor moderne (1680-1800).
premise sociale ºi militare seculare ale graniþei cezaro-crãieºti din Croaþia ºi Slavonia Societate ruralã ºi mentalitãþi colective, Cluj-Napoca, Dacia, 2001, p.327-328.
în Transilvania va fi ineficientă ºi depãºită din punct de vedere fiscal ºi militar. 10 Ibidem, p.328.
6 Mathias Bernath, op. cit, p.173-174. 11 Liviu Maior, 1848–1849. Români ºi unguri în revoluþie, Bucureºti, Edit. Enciclopedicã,
7 Ibidem, p.175-176. 1998, p.31.

210 211
Centru şi periferie în discursul politic Percepţia de margine în discursurile elitei româneşti

fie la curent cu aceste zvonuri, dar este o certitudine cã þãranii galiþieni au mulþi þãrani unguri au depus ºi ei jurãmânt, dupã cum rezultã dintr-o
sprijinit curtea vienezã împotriva nobilimii locale interesate de libertatea ºi scrisoare trimisã de preotul greco-catolic Ioan Pop fiului sãu Alexandru
independenþa Poloniei, împãrþitã atunci între Rusia, Prusia ºi Austria12. Papiu Ilarian: „Duminecã, venind la bisericã tot satul, ºi mai mulþi unguri
iobagi, m-au provocat ca sã depun ºi cu ei jurãmântul din Câmpul Libertãþii.
Aºa depuserã jurãmântul cu toþii, pânã ºi ungurii, neîndemnându-i nimene
Mesajul elitei ºi receptarea lui de cãtre mase […] Au jurat asupra mea vreo 25 de oameni, mai cu seamã unguri iobagi, ºi
ieºi cã eu am învãþat pe popor sã fie cu credinþã neclintitã cãtre Împãrat, ºi
Românii ardeleni s-au comportat asemãnãtor, ei au sprijinit contrarevo- robotele dupã Adunarea de la Blaº, pânã ce cât de curând se vor ºterge, încã
luþia, coalizându-se împotriva revoluþiei ungare cu program liberal, perce- mai cu acurateþã sã le împlineascã ca pânã acum”15. Încercând sã explice de
putã de ei ca antiimperialã. Aceastã coalizare se face pe fondul unirii ce enoriaºii sãi au jurat cu preotul român, reverendul Bihari József, preot
Transilvaniei cu Ungaria, unire legiferatã de Dieta de la Cluj, fãrã reformat, declarã când este anchetat cã i-a atenþionat pe maghiari sã nu
consimþãmântul românilor. Þãranii români ºi unguri nu ºtiau prea exact ce meargã la adunãrile românilor, „sã rãmânã supuºi ºi sã se bizuie pe mine,
înseamnã acest lucru, dupã cum rezultã din diversele documente publicate cãci nici eu nu voi întârzia sã fac ceea ce vãd a fi potrivit spre binele lor. În
pânã acum13, dar erau sensibili la mesajele elitelor, care îi îndemnau sã jure ciuda acestei mustrãri a mele, vreo 40 s-au dus totuºi la preotul român, ceea
credinþã împãratului, pentru cã doar de la acesta puteau aºtepta o viaþã mai ce înþelegând eu, l-am trimis pe curatorul bisericesc Kis István ca, fiind între
bunã; îndemnul era adresat în aceeaºi mãsurã ungurilor ºi saºilor de cãtre ei, sã-mi raporteze ce fac ei acolo ºi în acest fel m-am informat despre aceea
Simion Bãrnuþiu: „Noi am jurat credinþã împãratului Austriei ºi Casei cã acolo au fãgãduit preotului român cã vor fi una cu românii ºi cã þin cu
Austriece, naþiunii noastre ºi naþiunilor cu noi în Transilvania conlocuitoare, regele nostru Ferdinand V. Care ar putea fi scopul acestei dorinþe de a se uni,
ºi vã provocãm sã faceþi ºi voi asemenea, cu cuvântul ºi cu fapta”14. Mai nu-mi pot da seama”16. Unii þãrani unguri credeau cã prin mobilizarea
românilor ºi promisiunile pe care le fãceau preoþii ºi învãþãtorii acestora li se
12 Ibidem, p.35. va îmbunãtãþi ºi lor situaþia ºi de aceea au subscris jurãmântului faþã de
13 Procese politice antiromâneºti care au zguduit Transilvania în toamna anului 1848, împãrat. Soþia lui Szantó János István, anchetatã în procesul preotului greco-
ed. îngrijitã de Ioan Chindriº ºi Gelu Neamþu, Viitorul Românesc, Bucureºti, 1995; catolic Ioan Popa, povesteºte cã “dupã vecernie, când românii au jurat cu
Revoluþia de la 1848 în Transilvania, Ancheta Kozma din Munþii Apuseni, coord. Gelu popa lor în faþa bisericii, ne-am dus vreo 30 de oameni dintre unguri la popa
Neamþu, Ioan Bolovan, Cluj-Napoca, Fundaþia Culturalã Românã, 1998; Cornelia
român, unde popa român ne-a îndemnat sã nu credem ce vorbesc preotul
Bodea, 1848 la români. O istorie în date ºi mãrturii, Bucureºti, 1982; Silviu Dragomir,
nostru […] ºi sã nu þinã nimeni cu domnii, cu nici un chip sã nu se alãture
Studii ºi documente privitoare la revoluþia românilor din Transilvania în anii 1848-
1849, vol. I, Cluj–Sibiu, 1944; vol. II, Cluj-Sibiu, 1944; vol. III, Cluj, 1946; Silviu uniunii, ci sã þinã cu ei, întâmple-se ce s-o întâmpla. Aici la noi este foarte
Dragomir, Ioan Buteanu, prefectul Zarandului în anii 1848-1849, Bucureºti, 1928; convins poporul cã eliberarea trebuie sã o mulþumeascã preotului român ºi
Silviu Dragomir, „Din corespondenþa dascãlilor ardeleni în anul 1848”, în vol. fiului sãu, cel din urmã ar fi cãpãtat de la Majestatea sa Ferdinand ºi crucea
Omagiu lui Ioan Bianu, Bucureºti, 1927; Silviu Dragomir, Avram Iancu, Cluj-Napoca, de aur”17. Ceremonia jurãmântului fãcut de ungurii ºi românii din Budiul de
Dacia, 1998; Generalul Radu Rosetti, „Un episod din anii 1848-49 în Transilvania. Câmpie este descrisã de vãtaful de câmp, Gergely Sikó: „dupã slujba
Apãrarea Munþilor Apuseni în primãvara ºi vara anului 1849”, în Anuarul Institutului dumnezeiascã au scos o masã afarã în faþa bisericii, a pus pe ea Biblia ºi
de Istorie Naþionalã din Cluj, IV, 1926-1927; Nicolae Bocºan, Valeriu Leu,
crucea, a scos o foaie în care erau anume articole […] ºi [preotul] a grãit
Memorialistica revoluþiei de la 1848 în Transilvania, Cluj-Napoca, Dacia, 1988;
Miºcarea naþionalã a românilor din Transilvania între 1849–1918, Documente, vol. I,
mulþimii ce se afla de faþã: „cele ce se vor citi odatã cu acest jurãmânt sunt
coord. Simion Retegan, Cluj-Napoca, Fundaþia Culturalã Românã, 1996; George de folos românilor, ungurilor ºi tuturor oamenilor, ba încã ºi secuilor”.
Bariþiu, Pãrþi alese din istoria Transilvaniei de douã sute de ani din urmã, Sibiu, 1890; Curatorul þinea un steag, care era în trei culori: roºu, alb ºi albastru ºi avea
Documente privind revoluþia de la 1848 în Þãrile Române, C. Transilvania, coord. pe mijloc ºi ceva scris, ºi astfel poporul, cu capul descoperit, cu faþa spre
ªtefan Pascu, Victor Chereºtiu, vol. I, 1977; vol. II, 1978; vol. III, 1982; vol. IV, 1988; soare, a ridicat degetele ºi a jurat. În forma jurãmântului era: sã nu þinã cu
vol.V, 1992; vol. VI, 1998, Bucureºti, Academia Românã; Victor Chereºtiu, Adunarea domnii ºi nici un chip sã nu facã uniune cu Þara Ungureascã, ci odatã cu
naþionalã de la Blaj, Bucureºti, 1966; Teodor V. Pãcãþian, Cartea de aur sau luptele
politico-naþionale ale românilor de sub coroana ungarã, vol. I, Sibiu, 1904; Alexandru
Papiu Ilarian, Istoria românilor din Dacia Superioarã, tom. II, Viena, 1852; Mircea
Pãcurariu, Revoluþia româneascã din Transilvania ºi Banat în anii 1848-1849. 15 Procese politice care au zguduit Transilvania în toamna anului 1848, coord. Ioan
Contribuþia bisericii, Sibiu, 1995. Chindriº, Gelu Neamþu, Bucureºti, Viitorul Românesc, 1995, p.41-42.
14 Simion Bãrnuþiu, Suveranitate naþionalã ºi integrare europeanã, culegere de texte 16 Ibidem, p.51.
îngrijitã de Ioan Chindriº, Cluj-Napoca, 1999, p.114. 17 Ibidem, p.58.

212 213
Centru şi periferie în discursul politic Percepţia de margine în discursurile elitei româneşti

capul sã þinã numai cu Ferdinand, de care ungurii s-au dezlipit ºi ºi-au ales greco-catolic din Roºia Montanã, Simion Balint, încã în timpul postului de
un rege cu numele István”18. Paºti, cu prilejul slujbei bisericeºti, i-a întrebat pe enoriaºii sãi: cu cine vreþi
Loialitatea dinasticã exprimatã prin ceremonia jurãmântului a fost o sã þineþi: cu regele sau cu ungurii? La care ei au rãspuns: cu regele”22.
modalitate simplã de a-i convinge pe þãranii români sã se împotriveascã unirii Întrebarea pusã de preotul român era retoricã, nu aºtepta un rãspuns, ci avea
cu Ungaria. În acest fel ei se declarau împotriva unirii pe motiv cã ungurii l- rolul de a le arãta enoriaºilor sãi cã a venit momentul sã facã ceva pentru
ar fi alungat pe împãrat ºi în locul lui au ales un rege pe nume István sau împãratul lor, alungat acum de unguri. Cu cât era auzit din mai multe pãrþi
Pista. „Când încã a fost armata prima datã aici popa i-a îndemnat pe oameni zvonul înlocuirii împãratului catolic cu un rege calvin, cu atât era mai
sã nu primeascã unirea, ci sã þinã cu românii ºi cu împãratul, nu cu ungurii credibil ºi nãºtea solidaritãþi între români, în special preoþi greco-catolici, ºi
care au un rege numit Pista” declarã vizitiul János Czakó19. István era, însã, împãratul habsburgic. Iluzia care li se dãdea þãranilor cã românii îl pot ajuta
ªtefan, fratele împãratului, numit palatin al Ungariei, dar nimeni nu le-a pe împãrat, iar acesta drept rãsplatã le va face viaþa mai bunã, era transmisã
explicat þãranilor cã István era traducerea în maghiarã a numelui acestuia20. oamenilor la ceremoniile religioase unde preotul le cerea sã jure pentru uni-
Liderii românilor au pãrut chiar cã profitã de aceastã încurcãturã, cu atât mai tatea luptei lor ºi pentru împãrat. Elementele mistice, combinate cu nemul-
mult cu cât nu de puþine ori s-a vorbit ºi despre un rege calvin, în persoana þumirile oamenilor, au pus în miºcare ceea ce a devenit, de fapt, contrarevo-
lui Ludovic Kossuth. Dupã mãrturisirea lui Samuel Neumer, miner din Roºia luþia din Transilvania la 1848, pusã în slujba împãratului în lupta cu revoluþia
Montanã, „preotul Simion Balint a povãþuit poporul român ca sã fie fidel ungarã pentru independenþã.
împãratului, de parcã alþii nu ar dori sã fie tot atât de devotaþi ca ºi ei [ºi] i-a
auzit pe români afirmând cã ungurii vor sã-ºi aleagã un rege calvin”21.
Înlocuirea împãratului catolic cu un rege calvin era un motiv serios pentru „În primãvara anului 1905, trecând prin strada Mariahilf, zãrii
þãranii români sã se coalizeze împotriva maghiarilor. Colportarea zvonurilor caleaºca elegantã trasã de doi armãsari albi, care aduceau la
de acest fel pãrea coordonatã, fiindcã apare adesea în documentele vremii cu Burg de la Schönbrunn pe Franz Joseph. Deºi avea 75 de ani,
scopul de a-i mobiliza pe români împotriva ungurilor. Aceastã mobilizare era împãratul, gãtit cu tunica albã a membrilor familiei imperiale, se
favorabilã curþii vieneze ºi a fost adoptatã de liderii miºcãrii româneºti ca þinea drept. Din timp în timp ducea mâna înmãnuºatã la penele
modalitate de luptã împotriva alipirii Transilvaniei la Ungaria. În acest fel verzi de pe acoperãmântul capelei ce contrastau elegant cu
românii deveneau din nou instrumentum regni, iar motivul bunului împãrat gulerul împodobit cu fireturi de aur. Obrazul lui, încadrat de
era vehicolul prin care þãranii erau mobilizaþi împotriva maghiarilor. favoriþi albi, era rumen. Toþi, echipajul, vizitiul ºi valetul de pe
Avocatul Lajos Lósónczi descrie, ca martor într-una din anchetele deschise de caprã, erau învãluiþi într-o atmosferã împãrãteascã. Trecãtorii, ce
maghiari împotriva românilor, desfãºurarea evenimentelor la Roºia Montană: circulau grãbiþi la aceastã orã din zi pe cea mai populatã arterã
„De la 15 martie al acestui an încoace, de când se vorbeºte despre uniunea comercialã, se opreau ºi salutau cu respect ºi cu un surâs plin de
Ardealului cu Ungaria ºi de când au început ungurii sã poarte cocarde duioasã simpatie pe cel care era simbolul unei suveranitãþi care
tricolore, s-a putut auzi din partea mai multor români ºtiutori de carte din presimþeau cã va pieri odatã cu el. Vienezul nu-ºi face gânduri
aceastã jurisdicþie cã naþiunea românã nu este de acord cu uniunea pentru ziua de mâine ºi uitã uºor necazurile de ieri; el e fericit
Ardealului cu Ungaria. [Românilor] nu le trebuie cabinet ministerial maghiar. cã acest început de veac se scurge liniºtit ºi în vechea splendoare
Ba cei care ºtiu carte au afirmat cã lor nu le trebuie nici rege ungar sau calvin, habsburgicã. «Sãrãcuþul de el, uite ce bine se þine cu toate grijile
întrucât la Roºia Montanã numai pe calvini ºi unitarieni îi considerã unguri, ºi nenorocirile»”. (Sextil Puºcariu, Cãlare pe douã veacuri,
ceilalþi, chiar romano-catolici, se autodeosebesc de primii, spunând cã ei nu Bucureºti, Editura pentru Literaturã, 1968, p.279)
sunt unguri, ci papistaºi: au afirmat acest lucru deoarece unii instigatori ºi-au
bãgat în cap cã Ungaria l-a pãrãsit pe regele catolic, romano-german, înlocu-
indu-l cu un rege calvin pe nume Kossuth. Asemenea idei greºite au fost Dar deºi românii au pierdut în scurt timp micile avantaje câºtigate dupã
rãspândite la Roºia Montanã de preotul de acolo. Martorul afirmã cã preotul solidarizarea lor cu împãratul, cei mai mulþi dintre ei nu au renunþat la
patriotismul dinastic, nici dupã Compromisul de la 1867 ºi nici chiar în
preajma unirii de la 1918. „Sarcina fireascã a românilor din Regatul Ungar –
18 Ibidem, p.36.
credea Ioan Slavici la 1892 – e sã susþinã ordinea, pe care maghiarii o
19 Liviu Maior, op. cit., p.40.
20 Ibidem, p.40. ameninþã, ºi numai arãtându-se destoinici a împlini sarcina aceasta ei vor fi
21 Revoluþia de la 1848 în Transilvania. Ancheta Kozma din Munþii Apuseni, coord. Gelu
Neamþu, Ioan Bolovan, Cluj-Napoca, Fundaþia Culturalã Românã, 1998, p.20. 22 Ibidem, p.38.

214 215
Centru şi periferie în discursul politic Percepţia de margine în discursurile elitei româneşti

sprijiniþi în silinþele lor de dezvoltare”23. Fidelitatea faþã de împãrat þine de Mi se spunea cã românii, socotindu-se nedreptãþiþi, au luat
tradiþiile majore ale românilor, de aceea Slavici credea cã „oriºicare ar fi hotãrârea de a se duce pânã la împãratul, ºi doi dintre dânºii,
hotãrârile cabinetului de la Viena” în materie de politicã externã, românii dacã-mi aduc bine aminte, Pavel Ardeleanu ºi Petru Ciobanu,
„þin sã fie, cum totdeauna au fost, cetãþeni loiali ºi supuºi credincioºi ai oameni nu numai deºtepþi, ci ºi chipeºi, au plecat la Viena. Ei au
împãratului”. Explicaþia pe care o dã scriitorul ardelean acestei supuneri fãcut lungul drum pe jos, cãci în gândul lor la împãratu’ nici
necondiþionate în 1892 este ºi cea care, 27 de ani mai târziu, îl va face cãlare, nici în trãsurã nu se merge.
prizonier la Vãcãreºti: „ceea ce i-a fãcut pe români sã graviteze în timpul
celor din urmã zece ani spre apus ºi îndeosebi spre Austria a fost temerea cã Aflând-o aceasta, împãratul, atunci tânãr, i-a primit cu multã
libera dezvoltare a popoarelor din Orient e ameninþatã de Rusia ºi credinþa bunãvoinþã.
cã Austria e interesatã a ocroti pe aceste popoare”24. Consternat de înapoierea
societãþii româneºti, Slavici era de pãrere cã doar urmând modelul nemþesc I s-au plâns de neîncetatele certuri din satul lor ºi l-au rugat cã,
– disciplinã, cinste, muncã, perseverenþã, sobrietate – s-ar fi putut obþine de dragul bunei pãci, sã încuviinþeze ca la ªiria sã fie în viitor
progrese. În Om între oameni, scriitorul priveºte cu nostalgie spre lumea douã administraþiuni comunale, cum sunt ºi douã biserici ºi
apusã a imperiului: „Aº fi, iubite amice, de rea credinþã dacã þi-aº spune cã douã ºcoli: una pentru români, iar alta pentru toþi ceilalþi
mã bucur ºi eu cã monarhia habsburgicã s-a prãbuºit ºi în locul ei s-au împreunã.
înfiinþat statele slave. Eu nu sunt dintre oamenii care ºtiu, dar nu vor sã þie
seama, ce-a fost pentru români disciplina intelectualã, moralã ºi economicã Deºi românii ºi ceilalþi îºi aveau atât casele, cât ºi celelalte averi
germanã, ºi nu recunosc cã românii învecinaþi cu germanii, fie cu ºvabi sau nemiºcãtoare una peste alta ºi averile comunale nu puteau sã fie
saºi, sunt cei mai vânjoºi ºi în toate privinþele mai înaintaþi în culturã”25. împãrþite, împãratul a rânduit sã se þinã seama de dorinþa
Împãratul habsburgic era pentru Slavici întruchiparea calitãþilor nemþeºti de românilor, ºi la ªiria ne-am pomenit cu douã primãrii, ceea ce
care aveau nevoie românii pentru a progresa pe calea civilizaþiei, dar era foarte bine, cãci oamenii trãiau în pace ºi-n bunã înþelegere.
admiraþia lui pentru Franz Joseph începe încã din copilãrie, când bunul
împãrat ar fi fãcut dreptate în ªiria, locul de baºtinã al lui Ioan Slavici, Dupã încheierea pactului dualist, guvernul ungar a luat
acceptând o soluþie destul de originalã pentru rezolvarea problemelor dispoziþiunea ca sã se stabileascã iar la ªiria o singurã
administrative din comunã: doi primari, unul pentru administrarea administraþie comunalã. În curând însã iar au fost înfiinþate cele
treburilor românilor ºi celãlalt pentru maghiari ºi saºi. douã primãrii, cãci aºa purtau sãtenii mai uºor ºi mai bine grijã
de treburile lor, fie comune, fie comunale.

Pace ºi bunã înþelegere Se vor mai fi certat din când în când românii între dânºii, dar cu
ºvabii ºi cu maghiarii nu se mai certau. Abia dar târziu de tot, cu
„Vrajba din timpul revoluþiunii nici dupã capitulaþiune nu s-a câþiva ani mai înainte de a fi izbucnit rãzboiul aºa-zis mondial,
potolit, ºi românii care erau în numãr covârºitor [la ªiria] ºi ca a fãcut guvernul ungar unirea definitivã a administraþiunii
oameni ai împãratului se mai ºi socoteau în rândul comunale la ªiria. […]” (Ioan Slavici, „Lumea prin care am
învingãtorilor, dispuneau în treburile satului dupã buna trecut”, în vol. Închisorile mele. Amintiri. Lumea prin care am
chibzuinþã. Le dedau, ce-i drept, celorlalþi câteva locuri în trecut, Bucureºti, Albatros, 1998, p.382-383)
consiliul comunal, dar aceºtia nu erau mulþumiþi. Au urmat deci
certuri ºi încãierãri, în urma cãrora câþiva dintre ºirienii mai
colþoºi au ajuns sã fie închiºi în cazematele rãcoroase din cetatea
Abrud.

23 Ioan Slavici, Românii de peste Carpaþi, Bucureºti, Fundaþia Culturalã Românã, 1993,
p.38.
24 Ibidem, p.40.
25 Ioan Slavici, „Om între oameni”, în vol. Închisorile mele. Amintiri. Lumea prin care
am trecut, Bucureºti, Albatros, 1998, p.191.

216 217
MIŞCAREA NAŢIONALĂ A ROMÂNILOR ARDELENI
ÎNTRE ILUMINISM ŞI ROMANTISM

Miºcarea naþionalã a românilor din Transilvania a început în umbra


despotismului luminat al lui Iosif al II-lea ºi a continuat sub semnul
romantismului reacþionar al revoluþiei paºoptiste. Rezervat faþã de masele
populare, care trebuiau luminate pentru a înþelege viaþa socialã ºi politicã,
raþional ºi progresist, Iluminismul, în forma sa târzie, a fost adoptat de elita
transilvãneanã ca o formulã de afirmare a identitãþii naþionale, într-o
perioadã în care, dupã cum spunea guvernatorul Transilvaniei, baronul
Samuel von Brukental (1777-1787), „valahii nu sunt, din punct de vedere
juridic, o naþiune, ci un popor, o plebe: ei sunt toleraþi de legile existente,
dar, în acelaºi timp, ei nu se bucurã de aceleaºi libertãþi ºi drepturi ca ºi
celelalte naþionalitãþi. Ei nu constituie o clasã sau o comunitate omogenã, ci
sunt dispersaþi în mijlocul altor naþiuni ºi comunitãþi ºi locuiesc în sate
izolate ori în alte aºezãminte. Din acest motiv ei nu au un statut ori legi
proprii”1. La sfârºitul secolului al XVIII-lea elita restrânsã a românilor
ardeleni încearcã sã gãseascã argumente istorice prin care sã demonstreze
Curþii imperiale de la Viena, precum ºi celor trei naþiuni recunoscute ale
Transilvaniei, cã românii sunt la rândul lor o naþiune cu un trecut glorios.
Cel mai important document programatic care sintetizeazã dezideratele
naþiunii, cunoscut sub numele de Supplex Libellus Valachorum ºi adresat
Vienei de cãtre „mult umilii ºi în veci credincioºii supuºi, Clerul, Nobilimea,
Starea Militarã ºi cea Orãºeneascã a întregii naþiuni române din
Transilvania”, începe cu un excurs istoric: „Naþiunea românã este cu mult
cea mai veche dintre toate naþiunile Transilvaniei din vremea noastrã,
întrucât este lucru sigur ºi dovedit, pe temeiul mãrturiilor istorice, a unei
tradiþii niciodatã întrerupte, a asemãnãrii limbii, datinilor ºi obiceiurilor, cã
ea îºi trage originea de la coloniile romane aduse la începutul secolului al
doilea de cãtre împãratul Traian, în nenumãrate rânduri, în Dacia, cu un
numãr foarte mare de soldaþi veterani, ca sã apere Provincia”2. Acest
memoriu alcãtuit de inteligenþia româneascã greco-catolicã nu era însã
cunoscut de ‘popor’, oamenii urmând sã fie luminaþi asupra trecutului lor
excepþional ºi asupra drepturilor constituþionale revendicate prin Supplex la
slujbele duminicale de cãtre preoþi.

1 George Adolf Schuller, Samuel von Brukental, vol. I, München, 1967, p.363-367, citat
în Emanuel Turczynski, De la Iluminism la Liberalismul Timpuriu, Bucureºti,
Fundaþia Culturalã Românã, 2000, p.33.
2 David Prodan, Supplex Libellus Valachorum. Din istoria formãrii naþiunii române,
Bucureºti, Edit. Enciclopedicã, 1998, p.558.

219
Centru şi periferie în discursul politic Între iluminism şi romantism

Iluminismul aplice ºi lui perceptele raþiunii, sã-i împrumute virtuþile luminii. Cã


naþionalismul nu derivã din luminism, nimic mai elocvent decât faptul cã la
Iluminismul românilor ardeleni se aliniazã doar parþial curentului toate popoarele supuse fenomenul invariabil se repetã, toate promoveazã
european, este elitist ºi exclusivist, de nevoie, într-un spaþiu în care popula- invariabil naþionalismul. Toate ‘generazã’ naþionalism, pentru cã
þia ºi chiar clerul au o educaþie superficialã, iar numãrul celor care ºtiu sã emanciparea naþionalã e acum primordialã în procesul lor de devenire”5. În
scrie ºi sã citeascã este foarte redus. Se bazeazã în mare mãsurã pe reprezen- ceea ce priveºte situaþia românilor ardeleni, însã, Iluminismul a fost cel care
tanþii celor douã biserici, greco-catolicã ºi ortodoxã, într-o perioadã în care a fãcut posibile primele manifestãri ale naþionalismului, venite la început
în Europa Occidentalã Iluminismul este mai degrabã laic ºi anticlerical. La mai cu seamã dinspre clerul greco-catolic, care studiase ºi menþinuse
elita româneascã din Transilvania ideologia luminii este fundamentatã isto- legãturi cu Occidentul. În orice caz, cei mai mulþi intelectuali din perioada
ric, pe drepturi derivate din întunecatul Ev Mediu, în vreme ce Iluminismul Vormärz-ului (perioada dinainte de 1848) erau uniþi ºi ei erau cei care
vestic repudiazã istoria care este doar un depozit al nedreptãþilor care nu dãdeau tonul în privinþa tendinþelor liberale reformatoare ºi de emancipare,
mai trebuie repetate sau un termen de comparaþie pentru progresul pe care dupã cum argumenteazã Emanuel Turczynski: „La Blaj, cursurile de filo-
omul nou trebuie sã-l facã faþã de cel vechi3. Supplex Libellus, dar ºi sofie, predate din anul 1830 de Simion Bãrnuþiu (1808-1864), s-au sprijinit
urmãtoarele memorii pe care le trimit reprezentanþii românilor Împãratului cu precãdere pe scrierile lui Kant ºi ale lui Wilhem Traugott Krug (1770-
la începutul secolului al XIX-lea, sunt dominate de istorie, ‘naþiunea cea mai 1842), constituþionalismul de tip ‘juste-milieu’, prezentat pentru prima datã
veche’ este lait-motivul acestora, iar revendicãrile nu sunt drepturi noi, ci de Krug în anul 1823, corespunzând cel mai bine aspiraþiilor generale,
drepturi avute în trecut. Cererile românilor ardeleni sunt întemeiate cu per- Bãrnuþiu regãsind în acesta argumente pentru critica sa adusã unei societãþi
severenþã pe trecut, pe continuitate, fiindcã doar în acest fel putea fi dove- în care libertãþile oferite erau mult insuficiente”6.
ditã în faþa naþiunilor recunoscute ºi a Curþii legitimitatea oricãrei petiþii ºi Dezvoltarea sentimentului de apartenenþã la naþiune, care va duce în
numai astfel puteau fi sensibilizaþi þãranii. Mitul istoriei glorioase avea secolul al XIX-lea la formarea naþionalismului printre românii ardeleni, a
aºadar o dublã funcþie, de construire a orgoliului naþional ºi a comunitãþii stat la baza proiectului de iluminare a maselor prin culturã, proiect iniþiat de
etnice conºtientã de sine ºi de drepturile sale, ºi de a justifica memoriile Ioan Inocenþiu Micu Klein, care, sprijinit de Curtea de la Viena, a pus bazele
adresate de cele mai multe ori Împãratului prin ocolirea instituþiilor politice ºcolilor de la Blaj: „din milostivirea dumnezeiascã ºi a împãraþilor Casei de
autonome ale Transilvaniei. Episcopul greco-catolic Inochenţie Micu-Klein, Austria, glorioºii ºi divinii Leopold, Carol, ºi din clemenþa ºi purtarea de grijã
precursor al iluminismului românesc, formuleazã revendicãri proprii fiecã- a fericitei stãpânitoare Maria Therezia, împãrãteasa ºi regina Ungariei,
rei clase sociale ºi este primul care invocã ascendenþa romanã pentru obþi- aceastã naþiune este adusã din tenebrele ignoranþei la luminã ºi se ºlefuieºte
nerea unui statut mai bun pentru români, „cãci noi de pe timpul lui Traian, din ce în ce mai mult. Funcþioneazã ºcoli în care studiazã în general trei sute
încã înainte de a fi intrat naþiunea sãseascã în Transilvania, am fost moºneni ºi peste, ºi episcopul Ioan Inochenţie liber baron Klein de Sad a obþinut o
în acest pãmânt regesc (fundus regius)”, explicã episcopul greco-catolic într- nobilã mãnãstire de la împãratul Carol, în domeniul Blajului, odatã cu un
un memoriu din 17324. Iluminismul românesc are nevoie de istorie pentru a seminar ºi o fundaþie”7. Strãdaniile de iluminare a poporului au fost, însã,
arãta poporului ce a fost ºi ce-ar putea deveni. Naþiunile asuprite din Centrul primite cu indiferenþã de românii din Transilvania. Translatorul gubernial,
ºi Sud-Estul Europei, aflate în perioada construcþiei, s-au folosit de miturile Dimitrie Iercovici, scrie în 1796 cã “neamului românesc stau acum toate
trecutului, de nostalgiile imperiale pentru a dezvolta în rândurile oamenilor învãþãturile slobode, adicã ºcoala latineascã, ungureascã, nemþeascã, ºi alte
simpli sentimentul naþiunii. Luminismul maghiar visa o Ungarie mare ºi meºteºuguri stau deschise înaintea ochilor neamului românesc”, dar acesta
independentã, ca cea de pe vremea lui ªtefan cel Sfânt, grecii se întorceau „tot se sfieºte a se adapta cu învãþãtura lor” ºi „zace în lenevia sa, ca viermele
spre Imperiul Bizantin, polonezii îºi reaminteau de Polonia cuceritoare ºi în putregaiul sãu”8. Þãranul român nu se deschide în faþa epocii luminilor,
fãceau planuri de reîntregire a ei, românii invocau în aceeaºi mãsurã Dacia nu este interesat de propriul sãu destin ºi nu reuºeºte, cum fac elitele, sã
anticã ºi amintirea lui Traian, care a cucerit zona geograficã în care trãiau ei ardã etapele ºi sã se emancipeze. Masele române din Ardeal au nevoie de
astãzi. David Prodan crede cã incursiunile în trecutul îndepãrat fãcute de timp pentru a ieºi din iraþionalitate, dar nici 50 de ani mai târziu lucrurile
iluminiºtii din centrul ºi estul continentului nu au creat naþionalismul, ci au
venit doar „sã stimuleze, sã ridice la o nouã potenþã un proces în curs, sã-i
5 David Prodan, op. cit., p.513.
6 Emanuel Turczynski, De la Iluminism la Liberalismul Timpuriu, Bucureºti, Fundaþia
3 Ibidem, p.510. Culturalã Românã, 2000, p.202.
4 Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocenþiu Klein (1728–1751), 7 Florea Fugariu, ªcoala Ardeleanã, vol. I, Bucureºti, Minerva, 1983, p.10.
Blaj, 1900, p.123. 8 Ibidem, p.190.

220 221
Centru şi periferie în discursul politic Între iluminism şi romantism

nu se schimbã prea mult, dupã cum sugereazã Codru Drãguºanu: „Iaca, toate D. Þichindel ºi I. Barac, a participat în mod direct la inovarea
mijloacele favorabile ne sunt la îndemânã – spune el într-un discurs þinut în învãþãmântului primar. Astfel, în anul 1843 din cele 1640 de ºcoli
anul 1847 la o ºcoalã din Ploieºti. Înaltul gubern, comunul nostru pãrinte, elementare atestate 286 erau ºcoli ortodoxe ºi 80 unite. Formarea
ne-a înãlþat ºcoli, atâtea aºezãminte de luminare, de creºtere, de învãþãturã. învãþãtorilor se fãcea la Blaj pentru cei de confesiune greco-catolicã ºi la
Înaltul gubern nu cruþã nici o fatigã ca sã ne vazã pe calea fericitãþii, Arad pentru ortodocºi. În afarã de acestea, mai existau încã douã seminarii
luminaþi ºi înaintaþi. Nici o spesã nu I se pare prea grea ca sã vadã înflorind destinate clericilor ortodocºi la Arad ºi Sibiu, a cãror preocupare principalã
aceste institute, gloria naþiunii ºi a patriei. Pentru ce sã nu pricepem în fine era ridicarea nivelului de culturã al învãþãtorilor ºi al preoþilor, astfel încât
binevoitorul sãu scop? Pentru ce sã nu ne cunoaºtem însãºi interesele aceastã clasã intelectualã era formatã, în apropierea anului revoluþionar
noastre? Pentru ce sã ne placã a înota în neºtiinþã ºi în pulberea atâtor 1848, din 2550 de membri ai clerului ºi 300 de învãþãtori13 la o populaþie de
secole?”9. Rezistenþa la iluminare a maselor, conservatorismul tipic al 1 225 619 români, dupã cum aratã recensãmântul din 1850.
societãþilor tradiþionale sunt caracteristice naþiunilor asuprite, crede Andrei Cheia dezvoltãrii naþionale a românilor ardeleni trebuie cãutatã în pro-
Mureºanu într-un articol din 1843: „Una dintre însuºirile cele mai blema pãturii conducãtoare ºi a statutului de stare, pentru cã aceastã clasã
stricãtoare firii omeneºti este cã cu mult mai îndelungat timp se cere spre medievalã provenitã din societatea româneascã cnezalã se rupsese de
dezvãþarea datinei sau nãravului rãu învechit, decât spre învãþare; iar alta, propriul popor cedând atracþiei stãrii nobiliare ungare, însuºindu-ºi ca limbã
care e urmarea întunecãrii, cã cu cât mai îndelungat depãrteazã aceasta maghiara, iar ca religie romano-catolicismul. Istoricul ardelean Zoltán Tóth,
strãbaterea luminii, pe atât mai tare se tâmpeºte boldul spre deºteptare; însã care a analizat formarea naþionalismului românesc în secolul al XVIII-lea în
aceasta nu numai românilor, ci ºi altor naþii s-a întâmplat, cu acea deosebire Transilvania, ajunge la concluzia cã aceastã contopire benevolã a pãturii
cã lovitura întâmplãrilor triste cu mult mai tare apasã pe români decât pe conducãtoare româneºti cu maghiarimea a împiedicat într-o primã fazã
alþii, ºtiindu-se aceºtia cu neºtiinþa românilor într-al sãu interes a se folosi”10. formarea unei naþiuni politice româneºti dupã modelul celei ungureºti,
Sorin Mitu observã în acest context cã ponderea responsabilitãþii nu cade pe secuieºti ºi sãseºti ºi cã doar dupã înfiinþarea Bisericii Unite s-a creat în
acþiunea strãinilor, ci pe absenþa dorinþei de progres ºi deºteptare care Ardeal o situaþie în mãsurã sã permitã o oarecare stratificare a aspiraþiilor
caracterizeazã societatea, notând cã Mureºanu, la fel ca iluminiºtii, aratã cã sociale ale clerului ºi nobilimii laice. Astfel, în secolul al XVIII-lea destinul
nu lipsesc nici stãruinþele autoritãþilor, nici cele ale unor fruntaºi interesaþi naþionalismului românesc este identic cu destinul intelectualitãþii: „Prin
de binele naþional11: „nu fãrã durere trebuie sã mãrturisim cã ostenelile lor dubla revelaþie a originii romane ºi a religiei romane, aceastã intelectualitate
de puþini fiind preþuite, înalta idee a prefacerii românilor întru popor reuºeºte sã învingã mentalitatea ortodoxã, care-i este proprie atât ei, cât ºi
vrednic de purtarea numelui strãmoºesc, prin deºteptare ºi înainte pãºire în poporului: ‘Revine’ astfel la fundamentul roman, pãrãsit, în viziunea sa, prin
ºtiinþe, încã pânã astãzi se þine de cei mai mulþi nepotrivitã pentru starea Ortodoxie. Aceastã revelaþie a fost ancora ce a legat-o definitiv de sfera
românilor de acuma, ce aceea însemneazã: cum cã în cei mai mulþi boldul culturii apusene ºi remediul miraculos care a atenuat ºi, în cele din urmã, a
deºteptãrii încã zace sub grosul coperãmânt al negurii astupat”12. pus capãt pericolului asimilãrii pãturii conducãtoare în maghiarime ºi în
Diferenþa dintre elitã ºi popor se menþine multã vreme, deºi structura Catolicism”14. În Ortodoxie, criteriul principal al naþionalitãþii era religia.
socialã a românilor din Transilvania se diversificase cãtre jumãtatea secolu- Dar ideea continuitãþii daco-romane ºi a latinitãþii poporului român a
lui al XIX-lea, ajutatã atât de influenþele culturale impulsionate de Iosefi- declanºat încã din a doua treime a secolului al XVIII-lea procesul laicizãrii
nism, cât ºi de raþionalismul economic al Iluminismului. Miºcarea intelec- conceptului de naþiune, iar Luminismul, care se impusese cu tot mai multã
tualã cunoscutã sub numele de ªcoala Ardeleanã, ilustratã prin acþiunile ºi forþã începând cu ultimele decenii ale secolului, a încheiat acest proces în
scrierile lui Samuel Micu, Gheorghe ªincai, Petru Maior, Ioan Budai- cursul urmãtoarelor trei generaþii. Astfel, în cele din urmã, interferenþa
Deleanu, dar antrenând ºi dascãlii ºi preoþii rãspândiþi în Transilvania sau pozitivã ºi complementaritatea efectelor Luminismului ºi doctrinei daco-
Banat, cum sunt R. Tempea, I. Piuariu Molnar, Paul Iorgovici, scriitorii romane au reuºit sã refacã, în bunã mãsurã, unitatea naþiunii dupã dezbi-
narea produsã la începutul secolului între românii uniþi ºi cei ortodocºi15.

9 Ion Codru Drãguºanu, Peregrinul transilvan, Bucureºti, ESPLA, 1956, citat de Sorin
Mitu, Geneza identitãþii naþionale la românii ardeleni, Bucureºti, Humanitas, 1997,
p.147.
10 Andrei Mureºanu, „Pentru ce suntem aºa rãmaºi?”, în Foaie pentru minte, VI, 1843, 13 Emanuel Turczynski, op.cit., p.38.
nr. 42, p.329-331, citat în Sorin Mitu, op.cit., p.151. 14 Zoltán Tóth, Primul secol al naþionalismului românesc ardelean 1697-1792, trad.
11 Sorin Mitu, op.cit., p.151. Maria Someºan, Bucureºti, Pytagora, 2001, p.403-404.
12 Andrei Mureºanu, op.cit., p.330. 15 Ibidem, p.405.

222 223
Centru şi periferie în discursul politic Între iluminism şi romantism

Naþionalismul român din Ardealul epocii iluministe nu a fost însã al punct de vedere ideatic, urmãrind eliberarea þãranilor, afirmarea dezide-
întregului popor român, ºi nici mãcar al întregului cler, ci doar al unei pãturi ratelor naþionale ºi libertatea pe plan politic, prin promovarea constitu-
puþin numeroase de intelectuali. Dupã cum remarcã Zoltán Tóth, masele þionalismului ºi parlamentarismului18. Tentaþia fragmentãrii, argumentele
stagnau în continuare „pe vechea treaptã a instinctului de neam”. Prin justificatoare ºi regãsirea prin mitologizarea istoriei sunt tot atâtea atribute
sentimentele lor comunitare românii erau legaþi de Ortodoxie, de ale unei epoci subversive care, supraestimând rolul naþionalismului, a dus
comunitatea internaþionalei ortodoxe a Europei rãsãritene, în fruntea cãreia la rupturi ireversibile între naþiunile trãitoare în Transilvania. Totuºi mãsura
se afla þarul Rusiei (vezi ºi diversele memorii pe care românii le trimiteau la în care intelectualii români din Ardeal participau la miºcarea romanticã este
Moscova ºi la Sankt Petersburg spre a cere ajutor în numele frãþiei ortodoxe). mai discutabilã decât ataºamentul lor faþã de idealurile Iluminismului19,
Una dintre cele mai importante probleme ale naþionalismului românesc întrucât ei nu s-au implicat în revolta împotriva raþionalismului ºi
transilvãnean, din aceastã perspectivã, era distanþarea dintre poporul rãmas materialismului luminist care a avut loc în Occident sau chiar în unele þãri
în realitatea Ortodoxiei rãsãritene ºi intelectualitatea care-ºi însuºise formele din rãsãrit dupã 179020. Alexandru Zub apreciazã însã cã romantismul a
occidentale16. sporit sensibil interesul pentru trecut ºi a contribuit la „vasta deschidere
De aceea, dincolo de realizãrile explicite ºi implicite ale ªcolii Arde- problematicã de la jumãtatea ºi din a doua parte a secolului al XIX-lea”21.
lene17, Iluminismul a fost o ideologie elitarã care nu a reuºit sã lumineze Acest interes pentru trecut era la elita românã transilvãneanã o modalitate
masa românilor ardeleni, refractarã la nou, prea puþin alfabetizatã, oprimatã de redefinire a individualitãþii etnice ºi o justificare pentru misiunea lor
ºi marginalizatã. Refuzul ‘uniformizãrii’ comandate de sus în jos în spirit socialã ºi naþionalã care poate fi împlinitã de spiritul revoluþionar care
iluminist ºi gestul compensator al elitelor în alertã petiþionarã ne dau dominã Imperiul Habsburgic în 1848. „Ardealul e proprietate adevãratã a
imaginea tipicã a unei societãþi rurale conservatoare. În acelaºi timp naþiunii române, care o a câºtigat cu bunã dreptate înainte cu vre-o mie ºapte
speranþa pusã în scenã de reprezentanþii români din Ardeal prin nenumã- sute de ani, ºi de atunci pânã astãzi o þine, o apãrã ºi o cultivã cu multã
ratele memorii trimise la Viena sugereazã un univers în miºcare, dar un sudoare ºi osteanealã” spunea în celebrul discurs þinut la Blaj Simion
univers paseist, întors mereu cu faþa spre un trecut pe care încearcã sã-l Bãrnuþiu22, care încerca sã convingã poporul sã nu aibã încredere în unirea
recupereze într-o formã cât mai eroicã. Exerciþiul revendicativ, care com- Transilvaniei cu Ungaria ºi în reformele proiectate de revoluþionarii
pune ºi recompune continuitatea angoasantã, dar glorioasã a unui popor maghiari23: „dacã se va face Ardealul þarã ungureascã prin uniune, atunci
contemplativ, prea puþin conºtient de sine, va duce prin repetiþie la libertatea românilor nu va custa doarã nici un an, ºi iarãºi vor cãdea în
conºtientizare, coeziune ºi acþiune. Construcþia naþionalã, moralã ºi socialã servitute. ªi pentru ce? Pentru cã în þara ungureascã ºi libertatea va fi
începutã de elita iluministã la finele secolului al XVIII-lea va continua pe tot ungureascã, ºi aceasta va fi legatã de condiþiuni care românul nu le va putea
parcursul secolului urmãtor, când Romantismul se va suprapune comple-
mentar peste ideologia luminii aducând diversitatea, cultivarea însuºirilor 18 Liviu Maior, 1848-1849. Români ºi unguri în revoluþie, Bucureºti, Edit. Enciclopedicã,
individuale, naþionale ºi rasiale într-o epocã a subversiunii. 1998, p.8-9.
19 Keith Hitchins, Românii 1774-1866, Bucureºti, Humanitas, 1996, p.272.
20 Dumitru Popovici, Romantismul românesc, Bucureºti, Tineretului, 1969, p.326-338;
Romantismul Ovidiu Papadima, Ipostaze ale iluminismului românesc, Bucureºti, Minerva, 1975,
p.324-360.
21 Alexandru Zub, De la istoria criticã la criticism. Istoriografia românã sub semnul
Într-o perioadã fluidã de schimbãri multiple ºi conflicte mocnite, de modernitãþii, Bucureºti, Enciclopedicã, 2000, p.96.
dileme puse între parenteze în imperiile multinaþionale, sensibilitatea faþã 22 Ioan Chindriº, Simion Bãrnuþiu, Suveranitate naþionalã ºi integrare europeanã, Cluj-
de particularisme pe care romanticii o învãþaserã de la Herder pregãteºte Napoca, Discursul þinut la Blaj în data de 2/14 mai 1848, 1998, p.93.
revoluþia paºoptistã, care pe plan european a avut un caracter unitar din 23 La 15 martie 1848 un grup de tineri radicali, condus de poetul Petõfi Sándor, a
proclamat la Pesta un guvern democratic, care îºi propunea aplicarea imediatã a
reformelor politice sociale prin înfiinþarea unui minister rãspunzãtor faþã de electorat,
16 Ibidem, p.406. vot universal, tratament egal în faþa legii, libertate de asociere ºi de expresie, o
17 Scrierile istoriografice de pânã la 1848 sunt lipsite de idei generatoare de identitate fiscalitate bazatã pe capacitatea realã de platã. Acest guvern a fost înlocuit, însã,
sau de naþionalism, cu impact asupra conºtiinþei contemporanilor, dupã cum rezultã destul de repede de unul mai moderat avându-l ca prim-ministru pe contele Lajos
din cãrþile de istorie ale iluminiºtilor ºi mai ales ale romanticilor ardeleni. Vezi ºi Batthyány, care a preluat programul revoluþionar proclamat de poetul Petõfi Sándor
Alexandru Zub, A scrie ºi a face istorie (Istoriografia românã paºoptistã), Iaºi, ºi s-a angajat sã protejeze drepturile constituþionale ale tuturor cetãþenilor din
Junimea, 1981, sau de acelaºi autor, Biruit-au gândul (note despre istorismul Ungaria, indiferent de naþionalitate sau religie. Vezi ºi Keith Hitchins, Românii 1774-
românesc), Iaºi, Junimea, 1983. 1866, Bucureºti, Humanitas, 1996, p.308.

224 225
Centru şi periferie în discursul politic Între iluminism şi romantism

îndeplini dupã aºteptarea ungurilor. Ungurii vor da libertate numai celor ce conºtiinþei naþionale în rândul poporului apelând la lucrãri de istorie ºi
vor voi a se face unguri. Pe aceºtia îi vor ajuta la dregãtorii politice, literaturã, nu aveau nici un motiv sã se teamã de reorganizarea statului
ºcolastice, bisericeºti etc., le vor face venituri ºi-i vor lãuda în public, iar din inclusiv prin alipirea principatului la Ungaria.
contrã, pe care îi vor simþi cã nutresc sentimente naþionale îi vor depãrta Renaºterea naþiunii era, deci, proiectatã de elita româneascã din
ºi-i vor certa”24. Neîncrederea lui Bãrnuþiu în reformele revoluþionarilor Transilvania în sensul ideii romantice de naþiune, care pune accentul mai
maghiari (de care ar fi beneficiat ºi românii prin drepturile individuale ºi degrabã pe factorii culturali decât pe cei politici. De aceea reformele civice
politice prevãzute de programul kossuthist) precum ºi respingerea unirii care acordau drepturi individuale erau nesatisfãcãtoare pentru mulþi dintre
Transilvaniei cu Ungaria au fost argumentate prin exemple ale istoriei reprezentanþii elitei româneºti, aceºtia fiind de pãrere cã salvarea lor nu
nefericite trãite de românii ardeleni în secolele de dinainte, prin aserþiunea trebuie sã fie individualã, ci colectivã. Funcþia comunitãþii, care a jucat un
simplã cã lucrurile nu se pot schimba de la o zi la alta, cã ungurii care au rol important în formarea doctrinelor de mai târziu, era prioritarã ºi pentru
asuprit atât de mult poporul român nu vor avea nici un motiv în viitor sã-ºi românii ardeleni, pentru care limba ºi cultura trebuiau neapãrat conservate:
schimbe purtarea ºi cã românii trebuie sã se bazeze acum pe propriile forþe „Natura pentru aceea i-a dat limbã fiecãrei naþiuni, ca sã se foloseascã cu
„ºi toþi la un gând sã lucre pentru cã naþiunea româneascã toatã e cãzutã ºi aceeaºi în toate negoaþele vieþii, precum i-a dat picioare omului ca sã umble
toatã trebuie ridicatã cu unite puteri”25. Spre deosebire de Simion Bãrnuþiu, pe picioarele sale, urechi ca sã auzã cu urechile sale, ochi ca sã vazã cu ochii
pentru care pãstrarea naþionalitãþii române era prioritarã ºi care credea cã sãi; vai de omul pe care-l poartã altul, vai de naþiunea care nu umblã pe
românilor – „descendenþii romanilor” – le era negat de prea mult timp locul picioarele sale sau care nu vede decât cu ochii altei naþiuni, niciodatã nu va
pe care-l meritau de drept printre celelalte naþionalitãþi ale Transilvaniei, pãtrunde raza de culturã la creerii acestei naþiuni, ci va rãmâne pururea
filologul Timotei Cipariu (1805-1887), un precursor al drepturilor omului în întunecatã ca orbul ºi ºerbã naþiunilor rãpitoare”29.
spaþiul cultural românesc, era convins cã principiile liberale ale noilor lideri Situaþia nefericitã a românilor este instrumentalizatã, aºadar, pentru a
maghiari se vor oglindi în noua constituþie, care va garanta tuturor justifica necesitatea schimbãrii30. Legitimarea adoptãrii anumitor poziþii din
cetãþenilor, fãrã deosebire de clasã, religie sau naþionalitate, egalitatea în faþa perspectiva istoriei nefericite ºi a soartei nenorocite a românilor în timpul
legilor. În privinþa dreptului de folosire a limbii materne, Timotei Cipariu, revoluþiei paºoptiste este invocatã atât de partizanii atitudinii anti-unioniste
editorul ziarului Organul Luminãrii, pãrea gata sã permitã o excepþie: în ºi pro-imperiale, care îi cheamã pe români la Blaj, ameninþându-i „cã dacã
interesul eficienþei ºi datoritã predominanþei politice ºi culturale de care se nu veþi veni, veþi rãmâne nefericiþi precum aþi fost pânã acum”31, cât ºi de
bucurau maghiarii, limba maghiarã trebuia sã fie acceptatã ca limbã cãtre adepþii cauzei maghiare, precum episcopul greco-catolic Lemeny, care-
principalã în administraþie26. Acest reprezentant al romantismului românesc ºi îndeamnã conaþionalii, dimpotrivã, sã stea acasã ºi sã se supunã autoritã-
ºi al unei culturi politice marcate de spiritul creºtin al orânduirii divine27 þilor, în virtutea aceluiaºi avertisment: „ca nu cumva sã aduceþi spre neamul
s-a strãduit sã atenueze într-un fel deosebirile dintre clasa conducãtoare ºi nostru, în loc de a-l ferici, stricarea cea mai de pe urmã”32 – aluzie la ‘stri-
supuºii sãi, indicând o cale nepoliticã de ascensiune în rândul elitei ºi, prin carea cea dintâi’, a pãcatului originar care i-a aruncat în iobãgie, datoritã
aceasta, cãtre putere. Dupã cum îl defineºte Emanuel Turczynski, Cipariu unei conduite similare, de violenþã ºi nesupunere faþã de legi33.
este „exponentul unei mici grupãri preoþeºti, care influenþate de Iosefinism Instrumentele necesare emancipãrii naþionale adoptate de românii
ºi de Iluminismul catolic, se alãturau unui catolicism reformator”28. ardeleni în perioada revoluþionarã pendulau între legalism ºi reacþionism,
George Bariþiu, editorul Gazetei de Transilvania, încuraja la rândul sãu între idealism ºi utopie. Eroului romantic al renaºterii naþionale, Avram
unirea Transilvaniei cu Ungaria, dar condiþionatã de garanþii privind deplina Iancu, aºezat în fruntea þãranilor-luptãtori, i se opune liderul religios care
folosire a limbii materne în bisericã, învãþãmânt ºi administraþie publicã. opteazã pentru lupta petiþionarã ºi loialismul faþã de dinastia habsburgilor,
Bariþiu era de pãrere cã dacã intelectualii români reuºeau sã consolideze
naþionalitatea prin înfiinþarea de ºcoli, organizaþii culturale ºi prin cultivarea 29 Ioan Chindriº, op. cit, p.99.
30 Sorin Mitu, op.cit., p.184.
31 Apel pentru convocarea celei de-a doua adunãri de la Blaj, aprilie 1848, publicat de
24 Ioan Chindriº, op. cit., p.97. Cornelia Bodea, 1848 la români. O istorie în date ºi mãrturii, I, Bucureşti, Edit.
25 Ibidem, p.78. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1982, I, p.445, citat de Sorin Mitu, op. cit., p.184 .
26 R. W. Seton-Watson, „The Era of Reform in Hungary”, în Slavonic and East Review, 32 Circularã a episcopului Ioan Lemeny, din 21 octombrie 1848, publicatã în Teodor V.
21/2, 1943, p.166, citat de Keith Hitchins, op.cit., p.309; Ioan Chindriº, op. cit., p.99. Pãcãþian, Cartea de aur sau luptele politice–naþionale ale românilor de sub coroana
27 Paul Cornea, Originile romantismului românesc. Spirit public, miºcarea ideilor ºi ungarã, ed. a II-a, I, Tipografia Iosif Marschall, 1904, p.464, citat de Sorin Mitu, op.
literatura între 1780-1840, Bucureºti, Minerva, 1976, p.601. cit., p.184.
28 Emanuel Turczynski, op. cit., p.214. 33 Sorin Mitu, op. cit., p.184.

226 227
Centru şi periferie în discursul politic Între iluminism şi romantism

cum e cazul episcopului ortodox Andrei ªaguna, sau ºefului bisericii greco- Entuziasmul romanticilor transilvãneni, excesele acþiunii unui personaj
catolice, Ioan Lemeny, care preferã compromisul cu maghiarii ca soluþie cu o biografie încã greu descifrabilã de facturã eroico-tragicã, cum este
pentru obþinerea revendicãrilor naþiunii române. Avram Iancu – un intelectual crescut la ºcolile catolice, cu legãturi în
Rezolvarea problemelor naþiunii oprimate este perceputã tot mai diferit cercurile francmasonice, care reuºeºte sã mobilizeze o adevãratã armatã
de reprezentanþii bisericilor, pe de o parte, ºi de intelectualitatea laicã, pe de paramilitarã, sã procure bani pentru întreþinerea ºi înzestrarea ei, dar care se
altã parte. Cei dintâi încearcã sã impunã soluþiile ‘diplomatice’: negocieri, ‘rãtãceºte’ apoi în munþi, pierzând nu doar legãtura cu realitatea, ci ºi
memorii, participarea la viaþa politicã ungarã, în vreme ce laicii criticã acest ‘fondurile’ ºi ‘documentele’ revoluþiei –, utopiile conducãtorilor poporului,
tip de ‘colaboraþionism’ ºi impun acþiunea, inclusiv prin mobilizarea care luptând împotriva revoluþionarilor maghiari cu proiecte constituþionale
þãranilor, o idee rar întâlnitã printre intelectualii români înainte de apariþia liberale se aºteptau sã fie rãsplãtiþi ºi ‘puºi în drepturi’ de Împãratul de la
Romantismului. Spre deosebire de generaþia iluministã, care vede în Viena, incapacitatea elitei de a coagula miºcarea româneascã, ne oferã un
þãrãnime o forþã opusã raþiunii ºi progresului ºi care nu avea nimic de oferit peisaj dezordonat în care amplitudinea oscilãrii între loialismul dinastic ºi
celor educaþi, Avram Iancu ºi confraþii sãi preþuiau simplitatea lumii compromisul cu ungurii a dus la eºecul revoluþiei.
rurale34. Astfel, Keith Hitchins crede cã Romantismul „a avut o mare putere Totuºi contradicþiile care se cereau continuu rezolvate în interiorul
de atracþie, dar a fost un curent prea difuz printre românii din Transilvania miºcãrii naþionale româneºti din Transilvania, precum ºi audienþa tot mai
pentru a ne face sã vorbim de o miºcare”35. însemnatã din partea maselor au contribuit la conºtientizarea naþiunii, dar ºi
Supremaþia factorului etnico-naþional ca modalitate de construire ºi la ascuþirea conflictului dintre români ºi maghiari ºi transformarea lor, prin
acþiune a naþiunii va duce în cele din urmã, sub influenþa rãsturnãrilor propaganda ambelor pãrþi, în duºmani perpetui.
revoluþionare care contaminau sud-estul Europei, la o translatare a
culturalului spre politic. Scopul miºcãrii naþionale a românilor se va deplasa
astfel de la revendicãri socio-culturale spre cereri politice. Armele istorice,
puse la punct în perioadele iluministã ºi preromanticã, vor putea fi folosite
în perioada urmãtoare pentru susþinerea voinþei politice. De altfel, încã din
programul prezentat de Simion Bãrnuþiu la Blaj în 1848 se precizeazã la
primul punct cã „Naþiunea românã, rãzimatã pe principiul libertãþii,
egalitãþii ºi frãþiei, pretinde independenþa naþionalã, în respectul politic, ca
sã figureze în numele sãu, ca naþiunea românã sã-ºi aibã reprezentanþii sãi la
dieta þãrii în proporþiune cu numãrul sãu, sã-ºi aibã dregãtorii sãi în toate
ramurile administrative, judecãtoreºti ºi militare în aceeaºi proporþiune, sã
se serveascã de limba sa în toate trebile ce se ating de dânsa, atât în legislaþie,
cât ºi în administraþie. Ea pretinde tot anul o adunare naþionalã generalã”36.
Autonomia politicã era deja un concept formulat de intelectualitatea
transilvãneanã la 1848, dar neagreat în aceeaºi mãsurã de întreaga elitã.
Programul în 16 puncte adoptat de mulþimea adunatã pe Câmpia
Libertãþii de la Blaj în mai 1848 face deja un pas înainte atunci când îºi
bazeazã revendicãrile pe drepturile naturale ale omului. Mai importantã,
însã, decât aceastã formulare este reuºita elitei laice ºi clerice din Ardeal de
a strânge câteva zeci de mii de þãrani dispuºi sã asculte discursurile lungi ºi
complicate, alcãtuite în stil baroc de intelectualii vremii. Ideea de naþiune
este astfel receptatã de aceastã societate civilã în formare, care tinde sã
devinã conºtientã de necesitatea emancipãrii ei.

34 Keith Hitchins, op. cit., p.273.


35 Ibidem.
36 Victor Chersteºiu, Adunarea naþionalã de la Blaj, Bucureºti, 1996, p.459.

228 229
CONCLUZII

Aflatã mereu la margini de imperii, loc de trecere de la o civilizaþie la


alta, pe drumul ce leagã Occidentul de Bizanþ, Transilvania trãieºte încã
starea de graniþã, suportând excesele politicianiste, exigenþele gratuite ºi
discontinuitãþile memoriei. Lucrurile se vor schimba, dar Transilvania -
alteratã de naþionalismele ultimelor secole - va continua în mod simbolic sã
fie puntea dintre Est ºi Vest. Provincie a României Mari, principat cu auto-
nomie glisantã între otomani ºi habsburgi sau parte a Austro-Ungariei, Tran-
silvania are valenþe de periferie. Dar relaþiile stabilite în timp între aceastã
provincie ºi centrele de putere la care ea se raporta nu erau mereu unidirec-
þionale ºi ele nu descriu doar un proces mecanic univoc. Traiectoria istoricã
sinuoasã a Transilvaniei sugereazã cã raportul ‘centru-periferie’ în acest con-
text nu este întotdeauna cel dintre progres ºi reacþiune ºi cã Transilvania este
fie în cãutarea unui centru binevoitor, fie în construirea propriei centralitãþi.
Prin aºezarea geograficã, situaþia economicã, politicã ºi culturalã
Transilvania austro-ungarã respectã definiþiile care circumscriu provinciile
periferice: este dependentã, având un mic control asupra propriei soarte ºi
posedând minime resurse de apãrare a specificitãþii sale împotriva presiu-
nilor din afarã. Formal este un teritoriu ‘cucerit’, un fel de colonie, repre-
zentatã prin oficiali (adesea strãini ºi neprietenoºi) care nu sunt înþelegãtori
cu dorinþele periferiei ºi care primesc dispoziþii de la centrul îndepãrtat.
Transilvania ca parte a Imperiului Austro-Ungar corespunde acestei
prezentãri: are o economie slab dezvoltatã, depinde în mare mãsurã de
fluctuaþia pieþei imperiale, neavând la îndemânã mijloacele necesare pentru
a interveni în acest mecanism. Marginalitatea provinciei se manifestã în
domeniile distincte ale vieþii sociale: politicã, economie, culturã.
Transilvania fusese ºi pânã la 1867 periferia Imperiului Habsburgic, iar
în cursul istoriei a fost margine oscilantã a otomanilor ºi habsburgilor,
având, însã, mereu instituþii politice ºi administrative proprii, precum ºi
diverse grade de autonomie. Ausgleich-ul a curmat aceastã tradiþie, pe care
o revendicã nostalgic ºi astãzi mulþi transilvãneni. Ideea de autonomie
penduleazã în discursurile elitelor maghiare ºi româneºti în funcþie de
condiþia de minoritate, respectiv majoritate a acestora. Dacã la sfârºitul
secolului al XIX-lea ºi începutul celui de-al XX-lea românii ardeleni erau cei
care militau pentru autonomie, un secol mai târziu maghiarii transilvani
sunt cei care proiecteazã ºi argumenteazã autonomii: personale, culturale ºi
chiar teritoriale. ªi atunci ºi acum sunt aduse în discuþie modele funcþionale
din lumea occidentalã. Federalizarea sau confederalizarea unui spaþiu chiar
mai larg decât cel al monarhiei dunãrene a fost, ºi este ºi astãzi, o soluþie
propusã atât de teoreticieni, cât ºi de politicieni pentru Uniunea Europeanã.

231
Centru şi periferie în discursul politic Concluzii

Federalizarea Imperiului Austro-Ungar era în viziunea românilor începutul urmãtorului gazetele vremii cautã mereu þapi ispãºitori pentu
ardeleni, dar ºi în proiectele unor austrieci sau maghiari, nu doar o moda- încercãrile grele prin care trece comunitatea româneascã din Transilvania,
litate de a pune pe baze mai eficiente structura administrativã a monarhiei, dând senzaþia cã ardelenii se simt bine doar în dramã ºi cã nu au capacitatea
ci ºi o cale pentru rezolvarea ‘chestiunilor naþionale’ tot mai presante în peri- de a se smulge din cotidianul resemnãrii. De aceea cele mai multe articole
oada care a urmat revoluþiilor de la 1848. sunt dedicate în presa vremii ungurilor, care se fac vinovaþi de soarta
Discursul elitelor politice româneºti din Transilvania, mai ales cel din românilor. Peste 25% din spaþiul Gazetei Transilvaniei ºi aproape 20% din
presa anilor 1892–1918, demonstreazã (auto)marginalizarea politicienilor spaþiile Telegrafului român ºi Tribunei sunt alocate acestei teme, în care
ardeleni: ungurii sunt cãlãi, iar românii – victime.
1) Liderii români erau subversivi doar în proteste publicistice sau scrieri 4) Mitizarea împãratului ºi demonizarea centrului administrativ au fost
teoretice. Nu au existat, nici înainte de 1918 ºi nici dupã, strategii politice de asemenea metode folosite pentru a întãri opoziþia faþã de Budapesta, prin
care sã transforme secundarul acestei provincii în principal. pãstrarea în acelaºi timp a speranþei cã ‘bunul împãrat’ îi va salva pe românii
2) Autonomia doritã, planificatã, revendicatã la sfârºitul secolului al ardeleni. Raportul pozitiv/negativ în articolele despre împãrat/politica
XIX-lea de liderii politici ai Partidului Naþional Român, era conceputã mai vienezã este net favorabil Vienei. În proporþie de 70% în Gazeta Transilvaniei
ales prin federalizarea imperiului bicefal, iar Elveþia, federalizatã la 1848, era ºi de 90% în Telegraful român, discursul este pro-imperial. Loialitatea faþã de
din acest punct de vedere un model ideal pentru elita româneascã. Spre Curtea de la Viena ºi respingerea clasei conducãtoare de la Budapesta a
deosebire de intelectualii de dincolo de Carpaþi, care gândeau panromânist accentuat marginalitatea elitei de limbã românã.
variante de federalizare dunãrene, românii ardeleni imaginau federalizarea 5) Politica de pasivitate a Partidului Naþional Român, conservatã pânã în
Imperiului Habsburgic cu scopul obþinerii autonomiei principatului. Româ- 1905, a fost o formulã de auto-excludere a românilor din viaþa politicã activã.
nii ardeleni nu erau aproape deloc preocupaþi de ‘unitate’ cu fraþii lor din Absenþa îndelungatã din legislativul de la Budapesta a PNR a fãcut
Principate (dintre ziarele cercetate doar Gazeta Transilvaniei alocã spaþiu imposibilã orice negociere serioasã între puterea ungarã ºi minoritatea
acestei teme: 0,2% din suprafaþa sa), în schimb fidelitatea lor tradiþionalã românã. Intelighenþia românã din Transilvania Habsburgicã nu gãsit soluþia
faþã de Împãrat le submina capacitatea de mobilizare împotriva centrului dilemei: cum sã pãstreze identitatea culturalã ameninþatã, fãrã a o condamna
opresiv. De aceea dezbaterile privitoare la autonomia Transilvaniei prin la reificare ºi fãrã a face compromisuri cu puterea.
federalizarea Imperiului Austro-Ungar nu înregistreazã suprafeþe 6) Absenþa unui lider politic cu anvergurã care sã poatã coagula
importante, deºi se discutã cu oarecare consecvenþã în toate cele trei ziare miºcarea naþionalã româneascã pe termen lung a fost o altã cauzã a
luate în studiu. Telegraful român se ocupã de acest subiect fie în termeni marginalizãrii comunitãþii de limbã românã din Transilvania.
neutri, fie judecând critic sau practic-raþional imposibilitatea federalizãrii 7) Identitatea regionalã a Transilvaniei a fost estompatã dupã 1867, nu
monarhiei, în vreme ce Tribuna se aflã pe poziþii militante, iar Gazeta Tran- doar ca efect al politicilor hegemonice proiectate de la Budapesta, politici care
silvaniei se raporteazã pozitiv la proiectele federative apãrute în epocã, dar au distrus bazele juridice ale existenþei provinciei care era Transilvania pentru
în articole succinte ºi nu prea întinse, acordând doar un procent din supra- a o transforma într-o serie de comitate, ci ºi din cauza lipsei de reacþie ºi soli-
faþa sa acestui subiect. În schimb Telegraful ºi Tribuna dedicã fiecare aproa- daritate dintre liderii comunitãþilor de limbã germanã ºi română din Ardeal.
pe 7% temei ‘autonomia Transilvaniei prin federalizarea imperiului’. 8) Numãrul restrâns al burghezilor, absenþa nobilimii române ºi
3) O altã formã de subversiune publicisticã a elitei româneºti din reprezentarea modestã a intelighenþiei din Transilvania au amânat
Transilvania era la sfârºitul secolul al XIX-lea cea de subminare, prin articole mobilizarea necesarã emancipãrii comunitãþii româneºti ardelene. La
de opinie, a politicii care se ducea la Budapesta. Astfel, acest subiect este sfârºitul secolului al XIX-lea abia 5% dintre români erau întreprinzãtori în
tratat preponderent negativ atât în Telegraful român (75% din suprafaþa industrie ºi comerþ sau aveau profesiuni liberale. În 1904, din cei 6779 de
articolelor pe aceastã temã), cât ºi în Gazeta Transilvaniei (90% din suprafaþa întreprinzãtori mari ºi mijlocii din Transilvania, 6411 erau maghiari ºi saºi,
totalã a articolelor în care se vorbeºte despre politica dusã în capitala ungarã). 368 (5,7%) aparþineau altor minoritãþi ºi doar 38 (0,06%) erau români. Sub
Tot ca o reacþie a periferiei la discursul centralizator al centrului era rãspunsul 2% din populaþia româneascã practica profesiuni liberale. Din acest procent
publicistic de victimizare. Românii ardeleni s-au considerat mereu victime mic au fost recrutaþi liderii PNR. Numãrul celor cu profesiuni liberale a
ale istoriei neprietenoase, ale centrului uzurpator (indiferent dacã acesta se crescut încet, aproape nesemnificativ, de la 10.023 în 1900 la 11.538 în 1910.
afla la Budapesta sau la Bucureºti), victime ale politicii ungare sau ale unor Preoþii ºi învãþãtorii reprezentau categoriile cele mai numeroase, depãºind
cercuri de interese care ar avea misiunea de a marginaliza Transilvania. Dacã fiecare dintre ele 3000 de persoane, în vreme ce numãrul avocaþilor era de
nu sunt ceilalþi de vinã pentru situaþia lor grea, atunci cu siguranþã destinul 219 în 1900 ºi 370 în 1910.
este responsabil pentru ceea li se întâmplã. La sfârºitul secolului al XIX-lea ºi

232 233
BIBLIOGRAFIE

Alexandrescu, Sorin, Paradoxul român, Bucureşti, Edit. Univers,


1998.
Alexandrescu, Sorin, Identitate în ruptură, Bucureşti, Edit. Univers,
2000.
Altematt, Urs, Previziunile de la Sarajevo. Etnonaţionalismul în
Europa, trad. Johann Klusch, Iaşi, Edit. Polirom, 2000.
Andreescu, Gabriel, Molnar Gustav (ed.), Problema Transilvană, Iaşi,
Edit. Polirom, 1999
Andreescu, Gabriel, Severin Adrian, „Un concept românesc al
Europei Federale”, în Studii Internaţionale, nr.6, 2001.
Arendt, Hannah, Originile toalitarismului, trad. Ion Dur, Mircea
Ivănescu, Bucureşti, Edit. Humanitas, 1994.
Baiulescu, Bogdan, Despre necesitatea promovării şi protecţionării
meseriilor între români, Sibiu, 1884.
Bakvis, Herman, Chandler, William M. (ed) Federalism and the Role of
the State, Toronto, University of Toronto Press, 1987.
Bariţiu, George, Părţi alese din istoria Transilvaniei de două sute de ani
din urmă, Sibiu, 1890.
Bauer, Otto, Mapping the Nation, London, Gopal Balakrishnam,
Londra, 1996.
Bărnuţiu, Simion, Suveranitate naţională şi integrare europeană,
culegere de texte îngrijită de Ioan Chindriş, Cluj, 1999.
Benedict, Anderson, Imagined Communities. Reflections on the Origin
and Spread of Nationalism, New York-Londra, Verso, 1991.
Berelson, Bernard, Content Analasys in Comunication Research,
Glencoe, The Free Press, 1952.
Bérenger, Jean, Histoire de l’empire des Habsbourg, Paris, Arthéme
Fayard, 1990.
Bernath, Mathias, Habsburgii şi începuturile formării naţiunii române,
trad. Marionela Wolf, Cluj, Edit. Dacia, 1994.
Bibó, István, „Mizeria micilor state est-europene”, în István Bibó, Jenő
Szűcs, Între occident şi răsărit, volum îngrijit de Gheorghe
Popovici, trad. Gheorghe Popovici, Bucureşti, Edit. Kriterion,
2000.
Blaga, Lucian, Hronicul şi cîntecul vîrstelor, Chişinău, Edit. Hyperion,
1993.
Black, C.E., The Dynamics of Modernization, A Study of Comparative
History, New York, Harper&Row, Publishers, Inc., 1967.
Bobbio, Norberto, On Mosca and Pareto, Geneva, Librarie Droz, 1972.

235
Centru şi periferie în discursul politic Bibliografie

Bocşan, Nicolae, Leu Valeriu, Memorialistica revoluţiei de la 1848 în Cistelecan, Alexandru, „Greco-catolicismul la români”, în Provincia,
Transilvania, Cluj, Edit. Dacia, 1988. anul II, august-septembrie 2001.
Bodea, Cornelia, 1848 la români. O istorie în date şi mărturii, Cornea, Paul, Originile romantismului românesc. Spirit public,
Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 1982. mişcarea ideilor şi literatura între 1780-1840, Bucureşti, Edit.
Bolovan, Ioan, Transilvania între Revoluţia de la 1848 şi Unirea din Minerva, 1976.
1918. Contribuţii demografice, Cluj, Fundaţia Culturală Română, Cosăscescu, Nicolae, Românii şi slavii din Imperiul austro-ungar, în
2000. „Liga Română”, Bucureşti, 1898.
Botiş, Theodor, Monografia familiei Mocioni, Bucureşti, Editura Dahbour, Omar, Ishay, Micheline R., The Nationalism Reader, New
Fundaţiei pentru Literatură şi Artă Regele Carol al II-lea, 1939. Jersy, Humanities Press, Atlantic Highlands, 1995.
Bottomore, T.B., Elites and Society, Londra-New York, Routledge, Dahrendorf, Ralf, Class and Class Conflict in Industrial Society,
Penguin Books, 1993. London, Routledge and Kegan Paul, 1959.
Bottomore, T.B, Austro-Marxism, Oxford, Clarendon, 1976. Dahrendorf, Ralf, „Society and democracy in Germany”, în David
Boyd, David, Elites and their Education, London, Publishing Boyd, Elites and their Education, London, Publishing Company,
Company, 1973. 1973.
Boyer, Robert, „Cuvintele şi realităţile”, în Serge Cordellier, DeFleur, Melvin L., Dennis, Everette E., Understanding Mass
Mondializarea dincolo de mituri, Bucureşti, Edit. Trei, 2001. Comunication, Boston, Houghton Mifflin Company, 1991.
Breuilly, John, Nationalism and the State, Manchester, Manchester Dragomir, Silviu, Ioan Buteanu, prefectul Zarandului în anii 1848-
University Press, 1993. 1849, Bucureşti, 1928.
Bucur, Maria, Nancy, M. Wingfield (ed.), Staging the Past, The Politics Dragomir, Silviu, Omagiu lui Ioan Bianu, Bucureşti, 1927.
of Commemoration in Habsburg Central Europe, 1848 to the Dragomir, Silviu, Avram Iancu, Cluj, Edit. Dacia, 1998.
Present, West Lafayette, Indiana, Purdue University Press, 2001. Dragomir, Silviu, Studii şi documente privitoare la revoluţia românilor
Bunea, Augustin, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocenţiu din Transilvania în anii 1848-1849, vol. I, Cluj-Sibiu, 1944; vol.
Klein (1728-1751), Blaj, 1900. II, Cluj-Sibiu, 1944; vol. III, Cluj, 1946.
Burke, Peter, Istorie şi teorie socială, trad. Cosana Nicolae, Bucureşti, Drăguşanu, Ion Codru, Peregrinul transilvan, Bucureşti, ESPLA, 1956.
Edit. Humanitas, 1999. Droz, Jacques, L’Europe centrale. Évolution historique de l’idée de
Caps, Stephane Pierre, La federalism personnel în vol. La Mitteleuropa, Paris, Edit. Payot, 1960.
Multinational. Avenir des minorites en Europe Centrale et Dufour, Jean-Louis, Crizele Internaţionale. De la Beijing (1900) la
Orientale, Paris, Odile Jacob, 1995. Kosovo (1999), trad. Şerban Dragomirescu, Corint, Bucureşti,
Carmilly-Weinberger, Moshe, Istoria evreielor din transilvania (1623- Edit. Corint, 2002.
1944), Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 1994. Duţu, Alexandru, Ideea de Europa şi evoluţia conştiinţei europene,
Chandler, William M., „Federalism and Political Parties” în Herman Bucureşti, Edit. All, 1999.
Bakvis, William M. Chandler (ed.). Federalism and the Role of the Erdstein, D., J. Droz, L'Europe Centrale, Evolutino Historique de l'idee
State, Toronto, University of Toronto Press, 1987. de «Mitteleurope», Paris, Edit. Pyot, 1960.
Chindriş, Ioan, Neamţu, Gelu (coord.), Procese politice antiromâneşti Farina, Guido, Vilferdo pareta. Compendium of Social Sociology,
care au zguduit Transilvania în toamna anului 1848, Bucureşti, Minneapolis, University of Minnesota Press, 1980.
Edit. Viitorul Românesc, 1995. Frank, Tibor, „Naţiunea, minorităţile naţionale şi naţionalismul în
Chirot, Daniel, Societăţi în schimbare, trad. Daniela Tabac, Bucureşti, Ungaria secolului al XX-lea”, în
Edit. Athena, 1999. Fugariu, Florea, Şcoala Ardeleană, vol. I, Bucureşti, Edit. Minerva,
Chirot, Daniel, Schimbarea socială într-o societate periferică, 1983.
Bucureşti, Edit. Corint, 2002. Fischer, Joschka, „Federaţia europeană”, în Provincia, nr. 9, mai 2000.
Ciorănescu, George, Românii şi ideea federalistă, Bucureşti, Edit. Gallagher, Tom, Democraţie şi naţionalism în România, 1989-1998,
Enciclopedica, 1996. trad. Simona Ceauşu, Bucureşti, Edit. ALL, 1999.
Cistelecan, Alexandru „Provincia ratată (Eseu despre Transilvania)”, Galliard, Jean Michel, Rowel Anthony, Histoire du Continent
în Altera, IV, 1998, nr.9. Européen, Paris, Edition du Seuil, 1998.

236 237
Centru şi periferie în discursul politic Bibliografie

Gaster, Moses, Memorii (fragmente). Corespondenţă, ediţie îngrijită de Ioan, Costin, „Clădiri pe moşiile extravilane”, în Adaos la „Foaia
Victor Eskenazy, Bucureşti, Edit. Hasefer, 1998. Poporului”, III, 1895, nr. 33.
Gellner, Ernest, Nations and Nationalism, Oxford, 1983 (ediţia în Ivănescu, Mircea, Panţa, Iustin, Văcărescu Ioan Radu, Identitate
limba română, Bucureşti, Edit. Antet, 1997, traducere de Robert culturală. Către tine prin ceilalţi. Către ceilalţi prin tine. O anto-
Adam). logie despre identitatea culturală, Sibiu, Edit. Euphorion, 1997.
Goga, Octavian, Naţionalism dezrobitor. Permanenţa ideii naţionale, Jelavich, Barbara, Istoria Balcanilor. Secolul al XX-lea, vol.II, trad.
Bucureşti, Edit. Albatros, 1998. Mihai-Eugen Avădanei, Iaşi, Institutul European, 2000.
Goldiş, Vasile, Corespondenţă (1888-1934), Scrisori trimise, vol.I, Josan, Nicolae (ed.), Mărturii documentare (1892-1895). Adeziunea
ediţie îngrijită de Gheorghe Şora, Cluj, Dacia. populară la mişcarea memorandistă, Bucureşti, Edit. Ştiinţifică,
Goldiş, Vasile Scrieri social-politice şi literare, Timişoara, Edit. Facla, 1996.
1976. Johnston, William M., Spiritul Vienei. O istorie intelectuală şi socială
Graur, Constantin, Cu privire la Franz Ferdinand, Bucureşti, Edit. 1848-1938, trad. Magda Teodorescu, Iaşi, Edit. Polirom, 2000
Adevărul, 1935. Kann, Robert A., The Multinational Empire. Nationalism and National
Hetcher, Michael, Internal Colonialism: The Celtic Fringe in British Reform in the Habsburg Monarcy, 1848-1918, vol II, New York,
National Development, 1536-1966, London, Routledge and Kegan Octogon Books, Fourth Edition, 1983.
Paul, 1975. Kende, Pierre „Autodeterminare în Europa de Est ieri şi azi”, în Altera,
Hitchins, Keith, Românii 1774-1866, Bucureşti, Edit. Humanitas, I, 1995, nr.1.
1996. Kende Pierre, „Trei căi posibile pentru micile naţiuni est-europene”,
Hitchins, Keith, Afirmarea naţiunii: mişcarea naţională românească în Altera, IV, 1998, nr.7.
din Transilvania 1860-1914, trad. Sorana Georgescu-Gorjan, Kissinger, Henry, Diplomaţia, trad. Mircea Ştefănescu, Radu Paraschi-
Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 2000. vescu, Bucureşti, Edit. ALL, 1998.
Hitchins, Keith, Ortodoxie şi Naţionalitate. Andrei Şaguna şi românii Lasswell, Harold D., (ed.), The Comparative Study of Elite, Standford
din Transilvania, 1846-1873, trad. Aurel Jivi, Bucureşti, Edit. University Press, 1952.
Univers Enciclopedic, 1995, Lasswell, Harold D., (ed.) The Language of Politics, The M.I.T. Press,
Hitchins, Keith, Romanii 1774-1866, traducere de George G. Potra şi 1965.
Delia Răzdolescu, Bucureşti, Edit. Humanitas, 1996. Lendvai, Paul, Ungurii. Timp de un mileniu învingători în înfrângeri,
Hitchins, Keith, România 1866-1947, traducere de George G. Potra şi trad. Maria şi Ion Nastasia, Bucureşti, Edit. Humanitas, 2001.
Delia Răzdolescu, Bucureşti, Edit. Humanitas, 1996. Lerner, Daniel, The Passing of Traditional Society, Glencoe, Ilinois, Free
Hobsbawm, Eric J., Naţiuni şi naţionalism din 1780 pînă în prezent, Press, 1958.
Chişinău, Edit. Arc. 1997. Le Rider, Jacque, Modernitatea vieneză şi crizele identităţii, traducere
Hoffman, George W., „Variations in Centre-Periphery Relations in de Magda Jeanrenaud, Iaşi, Edit. Universităţii Alexandru Ioan
Southeast Europe”, în Jean Gottman, Centre and Periphery, Sage Cuza, 1995.
Publications, 1980. Leyens, Jacques-Philippe, Yzerbit, Vincent, Schadron, Georges,
Holsti, Ole R., Siverson Randolph M. şi George Alexander L. (coord.), Stereotypes and Social Cognition, London, Sage, 1994.
Change in the International Sistem, Boulder, Colorado, Westviw, Lipset, Seymour Martin, „Some Social Requisites of Democracy:
1980. Economic Development and Political Legitimacy”, în American
Hroch, Miroslav, „National Self-Determination from Histroical Political Science Review, vol. 53, 1959.
Perspective” în Sukumar Periwal (ed.), Notions of Nationalism, Lóczy, Lajos (ed.), The Geographical, Sociological, Educational and
Budapesta-London-New York, Central University Press, 1995. Economic Description of the States of the Hungarian Holy Crown,
Hroch, Miroslav, Social Preconditions of National Revival in Europe. A Budapesta, 1918.
Comparative Analysis of the Social Composition of Patriotic Lungu, Corneliu Mihail (coord.), De la Pronunciamente la Memo-
Groups among the Smaller European Nationas, trans. by Ben randum 1868-1892. Mişcarea memorandistă, expresie a luptei
Fowles, Cambridge, Cambridge University Press, 1985. naţionale a românilor, Bucureşti, Arhivele Statului din România,
Huntington, Samuel P., Ordinea politică a societăţilor în schimbare, 1993.
traducere de Horaţiu Stamatin, Iaşi, Edit. Polirom, 1999.

238 239
Centru şi periferie în discursul politic Bibliografie

Maior, Liviu Al. Vaida Voevod, Între Belvedere şi Versailles, Însemnări, Neamţu, Gelu, Bolovan, Ioan (coord.), Revoluţia de la 1848 în Transil-
memorii, scrisori, Cluj, Edit. Sincron, 1993. vania. Ancheta Kozma din Munţii Apuseni, Cluj, Fundaţia
Maior, Liviu, Memorandumul. Filosofia politico-istorică a petiţiona- Culturală Română, 1998.
rismului românesc, Cluj, Edit. Fundaţiei Culturale Române, 1992. Nelsen, Brent, Stubb, Alexander, The European Union, Lynne
Maior, Liviu, 1848-1849. Români şi unguri în revoluţie, Bucureşti, Riennner Publishers, 1994.
Edit. Enciclopedică, 1998. Nemoianu, Virgil, O teorie a secundarului, Bucureşti, Edit. Univers,
Marghiloman, Alexandru, Note politice, ed. îngrijită de Stelian 1997.
Neagoe, Bucureşti, Edit. Machiavelli, 1994. Nemoianu, Virgil, România şi liberalismele ei, Bucureşti, Fundaţia
Mândruţ, Stelian, „Opinii vizând «Chestiunea româno-ungară» în Culturală Română, 2000.
Transilvania (1867-1918)”, în Anuarul Institutului de Istorie Cluj- Netea, Vasile, Istoria Memorandului românilor din Transilvania şi
Napoca, XXXVI, 1997. Banat, Bucureşti, Fundaţia Regele Mihai I, 1947.
Mihàly, Mózes, „Evoluţie urbană şi schimbare a modului de viaţă”, în Neumann, Victor, „Semnificaţii ale gândirii politice în Europa
Transilvania văzută în publicistica istorică maghiară. Momente Centrală şi de Est”, în Sfera Politicii, nr. 46, 49, 50/1997.
din istoria Transilvaniei în revista História, Miercurea Ciuc, Edit. Neumann, Victor, „Descentralizare sau recentralizare în Europa
Pro-Print, 1999. Dunareană”, în Altera, IV, 1998, nr.8.
Mihăilescu, Ştefania, Transilvania în lupta de idei. Controverse în Nicoară, Toader, Transilvania la începuturile timpurilor moderne
Austro-Ungaria privind statutul Transilvaniei (partea I, II şi III), (1680-1800). Societate rurală şi mentalităţi colective, Cluj, Edit.
Bucureşti, Edit. Silex, 1996, 1997. Dacia, 2001.
Mihu, Ioan, Spicuiri din gândurile mele, ed. îngrijită de Silviu Oişteanu, Andrei, Imaginea evreului în cultura română, Bucureşti,
Dragomir, Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, 1938. Edit. Humanitas, 2001
Mitu, Sorin, Geneza identităţii naţionale la românii ardeleni, Ordeshook, Peter C., Shvetsova, Olga, „Federalism şi elaborare
Bucureşti, Edit. Humanitas, 1997. constituţională”, în Altera, IV, 1998, nr.7.
Molnar, Gustav, „Regionalismul civic”, în Provincia, nr. 3, iunie, 2000. Ornea, Zigu, Polifonii. Cronică literară, Bucureşti, 2001.
Morand, Paul, Doamna Albă a Habsburgilor, trad. Nadia Farcaş, Pascu, Ştefan, Chereştiu, Victor (coord.), Documente privind revoluţia
Bucureşti, Edit. Compania, 2001. de la 1848 în Ţările Române, C. Transilvania, vol. I, 1977; vol. II,
Mosca, Gaetano, The Ruling Class, New York, Mc.Graw-Hill, 1939. 1978; vol. III, 1982; vol. IV, 1988; vol.V, 1992; vol. VI, 1998,
Mureşanu, Camil, Naţiune, naţionalism. Evoluţia naţionalităţilor, Bucureşti, Academia Română.
Cluj, Fundaţia Culturală Română, 1996 Papadima, Ovidiu, Ipostaze ale iluminismului românesc, Bucureşti,
Musil, Robert, Omul fără însuşiri, vol. I, trad. Mircea Ivănescu, Edit. Minerva, 1975.
Bucureşti, Edit. Univers, 1995. Păcăţian, Teodor V., Cartea de aur sau Luptele politice naţionale ale
Nagy, Mariann, „Nineteenth Century Hungarian Authors on românilor de sub coroana ungară, vol. III, 1905, vol. VII, 1913,
Hungary’s Ethnic Minorities”, în Pride and Prejudice: National vol. VIII, 1915, Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezale.
Stereotypes in 19th and 20th Centrury Europe East to West, Periwal, Sukumar (ed.), Notions of Nationalism, Budapesta-London-
Budapest, CEU History Department, Working Paper Series 2, New York, Central University Press, 1995.
Central European University, 1995. Pick, Thomas M., „Imaginile duşmanului”, în Dilema, II, 1994, nr. 65,
Nagy-Talavera, Nicolas M., Fascismul în Ungaria şi România, trad. 8-14 aprilie.
Măriuca Stanciu şi Ecaterina Geber, Bucureşti, Edit. Hasefer, Popescu Puţuri, Deac, Ion, Augustin, Unirea Transilvaniei cu Româ-
1996. nia: 1 decembrie 1918, Bucureşti, Edit. Politică.
Nastasă, Lucian, Salat, Levente, Relaţii interetnice în România Popvici, Aurel C., Stat şi naţiune. Statele unite ale Austriei Mari,
postcomunistă, Cluj, Centrul de Resurse pentru Diversitate Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă Regele Carol II, 1939
Etnoculturală, 2000. (reeditată la Edit. Albatros, Bucureşti, 1997, traducere de Petre
Năstase Adrian, „The Future of Europe – A Romanian Vision”, Pandrea).
Colocviul IRRI, Bruxelles, 26 iunie 2001. Popovici, Aurel C., Naţionalism sau democraţie. O critică a
civilizaţiunii moderne, Bucureşti, Edit. Albatros, 1997.

240 241
Centru şi periferie în discursul politic Bibliografie

Popovici, Dumitru, Romantismul românesc, Bucureşti, Edit. interetnice în România postcomunistă, Cluj, Centrul de Resurse
Tineretului, 1969. pentru Diversitate Etnoculturală, 2000.
Prodan, David, Supplex Libellus Valachorum. Din istoria formării Salat, Levente, „Etica minoritară maghiară interbelică din perspectiva
naţiunii române, Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 1998. provocărilor contemporane ale diversităţii”, în Nastasă Lucian,
Puşcariu, Sextil, Călare pe două veacuri, Bucureşti, Editura pentru Salat, Levente, Maghiarii din România şi etica minoritară, Cluj,
Literatură, 1968. Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, 2003.
Renan, Ernest, „Qu’est qu’une nation?”, conferinţă susţinută la Shvetsova, Olga, Ordeshook, Peter C., „Federalism şi elaborare
Sorbona pe 11 martie 1882, publicată pentru prima dată în constituţională”, în Altera, IV, 1998, nr.7.
Bulletin Hebdomadaire, Association Scientifique de France, 26 Slavici, Ioan, Românii de peste Carpaţi, Bucureşti, Fundaţia Culturală
martie 1882 în Euvres Complètes, Paris, Calmann-Lévy, 1947, Română, 1993.
tom I, secţiunea „Discursuri şi conferinţe”. Slavici, Ioan, Închisorile mele. Amintiri. Lumea prin care am trecut,
Renouvin, Pierre, La Premiére Guerre Mondiale, Paris, Presses Bucureşti, Edit. Albatros, 1998.
Universitaires de France, 1965, ediţia a 9-a, 1998. Smith, Anthony D., Nationalism and Modernism, London and New
Retegan, Simion, Dieta românească a Transilvaniei (1863-1864), Cluj, York, Rontledge, 1998.
Edit. Dacia, 1979. Spinelli, Altiero, „Europenismul”, în Secolul 20 (Europele din
Retegan, Simion (coord), Mişcarea naţională a românilor din Transil- Europa), 10-12, 1999, 1-3, 2000.
vania între 1849-1918, Documente, vol. I, Cluj, Fundaţia Stan, Apostol, Iuliu Maniu. Naţionalism şi democraţie. Biografia unui
Culturală Română, 1996. mare român, Bucureşti, Saeculum I.O., 1997.
Rosenau, James, Turbulence in World Politics: A Theory of Change and Stein, Rokkan, Urwin Derek W., Economy, Territory, Identity,
Continuity, Princenton, Princenton University Press, 1990. California, SAGE Publications, 1983.
Rosetti, Radu, „Un episod din anii 1848-49 în Transilvania. Apărarea Stein, Rokkan, „Dimensions of State Formation and Nation-Bilding”,
Munţilor Apuseni în primăvara şi vara anului 1849”, în Anuarul în Charles Tilly, The Formation of National State in Western
Institutului de Istorie Naţională din Cluj, IV, 1926-1927 Europe, Princenton, NJ, 1975.
Roth, Andrei, „Prejudecata etnică şi specificul naţional”, in Altera, IV, Stubb, Alexander, Nelsen, Brent, The European Union, Lynne
1998, nr.7. Riennner Publishers, 1994.
Rowel, Anthony, Galliard Jean Michel, Histoire du Continent Sugar, Peter F., Naţionalismul est-european în secolul al XX-lea, trad.
Européen, Paris, Edition du Seuil, 1998. Radu Paraschivescu, Bucureşti, Edit. Curtea Veche, 2002.
Sartori, Giovanni, The Theory of Democracy Revisited: 1 „The Tartler, Grete, „Viitorul Europei”, în Secolul 21, Globalizare şi
Contemporary Debate”, Chatam New Jersy, Chatam House Identitate, nr. 7-9, 2001.
Publishers. Taylor, A.J.P., Monarhia habsburgică 1809-1918, O istorie a Imperiului
Schöpflin, George, „Pe căi diferite spre multiculturalitate”, în Lucian Austriac şi a Austro-Ungariei, Bucureşti, Edit.ALL, 2000.
Nastasă, Levente Salat, Relaţii interetnice în România Teich, Mikuláš, Porter, Roy, The National Question in Europe in
postcomunistă, Cluj, Centrul de Resurse pentru Diversitate Historical Context, Cambridge, Cambridge University Press.
Etnoculturală, 2000. Tismăneanu, Vladimir, Fantasmele salvării. Democraţie, naţionalism
Schöpflin, George, „Europa centrală: o modernitate eşuată”, în şi mit în Europa post-comunistă, Iaşi, Edit. Polirom, 1999
Provincia, anul II, nr. 4, aprilie 2001. Todorov, Tzetan, Omul dezrădăcinat, trad. de Ion Pop, Iaşi, Institutul
Schöpflin, George, „Europa de sud-est: definirea conceptului”, European, 1999.
Provincia, anul II, nr.8-9, august-septembrie, 2001. Todorov, Tzvetan, „De la cultul diferenţei la sacralizarea victimei”, în
Schlattner, Eghinald, Cocoşul decapitat, trad. Nora Iuga, Bucureşti, Dilema, Anul III, Nr. 30, 7-13 iulie 1995 (trad. din L’Esprit, iunie
Edit. Humanitas, 2001. 1995).
Schorske, Carl E., Viena fin-de-siècle, trad. Ioana Ploeşteanu şi Tóth, Zoltán, Primul secol al naţionalismului românesc ardelean
Claudia Ioana Doroholschi, Iaşi, Edit. Polirom, 1998. 1697-1792, trad. Maria Someşan, Bucureşti, Edit. Pytagora, 2001.
Seişanu, Romulus, Take Ionescu, Bucureşti, Edit. Universul, 1930. Tudor, Marius, Gavrilescu, Adrian, Democraţia la pachet. Elita politică
Siseştean, Gheorghe, „Factori potenţiali de conflict în istoria în România postcomunistă, Bucureşti, Edit. Compania, 2002.
Transilvană”, în Lucian Nastasă, Salat, Levente, Relaţii

242 243
Centru şi periferie în discursul politic Bibliografie

Turczynski, Emanuel, De la Iluminism la Liberalismul Timpuriu, Publicaþii ºi documente din epocã


Bucureşti, Fundaţia Culturală Română, 2000.
Ungureanu, Cornel, „Cutia Pandorei. Pentru o istorie alternativa a Cestiunea română în Transilvania şi Ungaria: Replica junimii
literaturilor din Europa Centrala”, în A Treia Europă, nr. 1, Iaşi, academice române din transilvania şi Ungaria la „Răspunsul” dat
Edit. Polirom, 1997. de junimea academică maghiară „Memoriului” studenţilor
Ungureanu, Cornel, Mitteleuropa periferiilor, Iaşi, Edit. Polirom, 2002. universitari din România, Sibiu, 1892.
Vaida Voevod, Alexandru, Memorii, ed. îngijită de Alexandru Şerban, Memorandul Românilor din Transilvania şi Ungaria cătră Maiestatea
vol.II, Cluj, Edit. Dacia, 1995. Sa Imperială şi regală Apostolică Francisc Iosif I, Sibiu, 1892.
Van Cuilenburg, J.J., Scholten, O., Noomen, G.W., Ştiinţa comunicării, Baiulescu Bogdan, Despre necesitatea promovării şi protecţionării
ediţia a II-a (prima ediţie 1998), trad. Tudor Olteanu, Bucureşti, meseriilor între români, Sibiu, 1884.
Edit. Humanitas, 2000. Bariţiu, George, Părţi alese din istoria Transilvaniei de două sute de ani
Veyne, Paul, Cum se scrie istoria, Bucureşti, Edit. Meridiane, 1999. din urmă, Sibiu, 1890.
Vilmos, Agoston, „Dubla conştiinţă transilvană” în Provincia, nr. 10, Bunea, Augustin, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocenţiu
aprilie 2000. Klein (1728-1751), Blaj, 1900.
Wagner, Ernst Ernst, Istoria saşilor ardeleni, trad. Maria Ianus, Cosascescu, Nicolae, Românii şi slavii din imperiul austro-ungar, în
Bucureşti, Edit. Meronia, 2000. „Liga Română”, Bucureşti, 1898.
Wallerstein, Immanuel, The Modern World System: Capitalist
Agriculture and the Origins of the European World-Economy in the
Sixteenth Century, volume I, New York, Academic Press, 1974. Gazeta Transilvaniei (colecţia din perioada 1892-1918), Braşov.
Wallerstein, Immanuel, Sistemul mondial modern, volumele I-IV, Telegraful român (colecţia din perioada 1892-1918), Sibiu.
Bucureşti, Edit. Meridiane, 1992, 1993. Tribuna (colecţia din perioada 1892-1903), Sibiu.
Wandycz, Piotr S., Preţul libertăţii. O istorie a Europei central-răsă- Foaie pentru minte, inimă şi literatură, supliment al Gazetei
ritene din Evul Mediu pînă în prezent, Bucureşti, Edit. ALL, 1998. Transilvaniei (colecţia din perioada 1848-1865), Braşov,
Weber, Max, Èconomie et Société, Paris, Edit. Plon, 1971. supliment al Gazetei.
Xenopol, A.D., Românii şi Ungurii, Bucureşti, Edit. Albatros, 1999. Tribuna Poporului (colectia 1903-1912), Arad.
Zaciu, Mircea, Ca o imensă scenă, Transilvania…, Bucureşti, Editura Romanul (colecţia din perioada 1911-1916), Arad.
Fundaţiei Culturale Române, 1996. Unirea (colecţia 1892-1918), Blaj.
Zane, Gheorghe, Studii, Bucureşti, Edit. Eminescu, 1980.
Zinnes, Dina A., „Prerequistes for Study of Sistem Transformation”, în
Ole R. Holsti, Randolph M. Siverson şi Alexander L. George
(coord.), Change in the International Sistem, Boulder, Colorado,
Westviw, 1980.
Zub, Alexandru, „Naţiuni şi naţionalisme”, în Guy Hermet, Istoria
naţiunilor şi a naţionalismelor în Europa, Iaşi, Institutul
European, 1997.
Zub, Alexandru, De la istoria critică la criticism. Istoriografia română
sub semnul modernităţii, Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 2000.
Zub, Alexandru, A scrie şi a face istorie, Iaşi, Edit. Junimea, 1976.
Zub, Alexandru, Biruit-au gândul, Iaşi, Edit. Junimea, 1983.

244 245
INDICE DE NUME

Ágoston, Vilmos – 130 Bariþiu, George – 25, 29, 45,


Aiud – 93 49, 92, 146, 177, 180,
Alba Iulia – 93 181, 212, 226
Albania – 108 Bărnuþiu, Simion – 16, 138,
Albini, Septimiu – 29, 144 139, 212, 221, 225, 226,
Alsacia – 211 228,
Altermatt, Urs – 156, 177, Batthyány, Lajos – 225
185, 195 Bauer, Otto – 149, 150
Ammon, Otto – 126 Bavaria – 110
Anderson, Benedict – 155 Belcredi, Richard – 178
Andrássy, Gyula – 37, 121, Belgia – 109
166, 178 Belgrad – 99
Andreescu, Gabriel – 109 Berchtold, conte – 98
Apponyi, Albert – 35, 41, 42, Berelson, Bernard – 30
54 Berenger, Jean – 98, 119, 141,
Arad – 35, 82, 223 145, 154, 211
Ardeal – passim Berlin – 125
Ardeleanu, Pavel – 217 Bernath, Mathias – 49, 169,
Arendt, Hannah – 116 209, 210
Auerbach, Bertrand – 148 Berzeviczy, Albert – 41
Auschwitz – 160 Bibó, István – 104, 112, 124,
Austria/Austro-Ungaria – 150
passim Bihari, József – 213
Avramescu, Pahomiu – 28 Bismark, Otto von – 79, 115,
118, 125
Badeni, Kazimierz Felix von Bistriþa – 93
– 119 Bizanþ – 85, 89
Bãiulescu, Bogdan – 92 Blaga, Lucian – 41
Bakvis, Herman – 123 Blaj – 16, 17, 127, 221, 223,
Bãlãban, Michael – 26 225, 227, 228
Bãlcescu, Nicolae – 16, 100, Bled, Jean-Paul – 142
138 Bobbio, Norberto – 23
Balint, Simion – 214, 215 Bobula, János – 185
Banat – 136, 138, 202, 222 Bocºan, Nicolae – 212
Bánffy, Dezsõ – 35, 56, 82, Bodea, Cornelia – 212, 227
161, 166, 168, Boemia – 71, 115, 119
Barac, I. – 223 Bogdan-Duicã, G. – 29
Bardosy, Corneliu – 26 Bohãþel, Alexandru – 176,
178

247
Centru şi periferie în discursul politic Indice de nume

Bolovan, Ioan – 26, 159, 160, Cluj – 18, 93, 200, 201, 205, Farina, Guido – 22 Hoffman, George W. – 108,
161, 212, 214 212 Fein, Sinn – 115 109
Borovszky, Samu – 169 Colquhoun, Archibald – 125 Ferdinand V. – 85, 213, 214 Hohenwart – 71
Bosnia-Herþegovina – 37, 99 Colquhoun, Ethel – 125 Finlanda – 109 Holsti, Ole R. – 30, 117
Botiº, Theodor – 17 Coltar, Ioan – 17 Fischer, Joschka – 127 Horváth, Gyula – 200
Bottomore, T. B. – 27, 149, Comºa, Nicolae – 28 Fiume – 119 Hossu-Longin, Francisc – 25
Bourhis, Richard Y. – 62 Connor, Walker – 195 Flandra – 110 Hötzendorf, Conrad von – 98
Boyer, Robert – 109 Cornea, Paul – 226 Francisc Iosif I (Franz Hotzendorf, Konrad von –
Braºov – 18, 29, 93, Cosãscescu, Nicolae – 124 Ferdinand, Franz Joseph) 122
Brãtianu, Dumitru – 16, 138 Coºbuc, George – 29 – 17, 36, 37, 42, 79, 154 Hroch, Miroslav – 118, 140
Brãtianu, Ion C. – 134 Costin, Ioan – 92 Frâncu, Teofil – 29 Hunedoara – 18
Bretania – 115 Cristea, Miron – 29 Frank, Tibor – 161, 184, Huntington, Samuel P. – 152
Breuilly, John – 155 Croaþia – 57, 119, 178, 210 Frankfurt – 16, 138
Brote, fraþii – 144 Csáky, Móritz – 143 Franþa – 99, 109, 115, 120 Iancu, Avram – 28, 146, 212,
Brukenthal, Samuel von – Csaplovics, János – 169 Fugariu, Florea – 15, 221 227, 228, 229
219 Csepeli, György – 163, 164 Iercovici, Dimitrie – 221
Bucureºti – passim Cuilenburg, J. J. Van – 30 Galliard, Jean Michel – 116 Iliescu, Ion – 104, 111
Budai-Deleanu, Ioan – 222 Czakó, János – 214 Gaster, Moses – 59 Ionesco, Eugene – 137
Budapesta – passim Czatorsky – 121 Gavrilescu, Adrian – 24 Ionescu, Take – 126
Bulgaria – 108 Czernin, Ottokar – 122 Gellner, Ernest – 155, 196 Iorga, Nicolae – 153
Bunea, Augustin – 220 George, Alexander L. – 117 Iorgovici, Paul – 222
Buteanu, Ioan – 28, 212 D'Ardoye, Jonghe – 179 Germania – 16, 85, 99, 115, Iosif al II-lea – 17, 211, 219
Dacia – 219 120, 125, 138, 142 Ishay, R. – 178
Caraº-Severin – 205 Dahbour, Omar – 177 Ghica, Ion – 138 Italia – 115
Carei – 18 Dahrendorf, Ralf – 22, 25 Gobineau, contele de – 126 Iuga, Nora – 13
Carmilly-Weinberger, Moshe Dalmaþia – 119 Goga, Octavian – 161, 162 Iugoslavia – 99, 119
– 160 Dãmian, Vasile – 28 Goldiº, Vasile – 129, 132, 144 Iulius Cezar – 210
Carol I, rege – 134, 154, 221 Danemarca – 109 Gottman, Jean – 108 Ivãnescu, Mircea – 183
Catalonia – 110, 115 Deák, Ferenc – 121, 140 Gramsci, Antonio – 23, 27
Chamberlain – 126 DeFleur, Melvin L. – 30 Graur, Constantin – 103 Jelavich, Barbara – 119
Chandler, William M. – 12 Delors, Jacques – 109 Groza, Petru – 182 Jimbolia – 18, 200
Chendi, Ilarie – 29 Densuºianu, Ovid – 90 Johnston, W. M. – 125
Chereºtiu, Victor – 212, 228 Deva – 18, 93 Halic, Aurel – 129 Johnston, William M. – 122
Chindriº, Ioan – 212, 213, Dragomir, Silviu – 212 Hechter, Michael – 75, 93,
225, 226, 227 Drãguºanu, Ion Codru – 222 157 Kalergi, Coudenhove – 103
Ciobanu, Petru – 217 Drnovsek, Jarnez – 105 Herder – 156 Kann, Robert A. – 150, 178
Ciocanu, Ioan – 28 Droghi, George – 26 Hieronymi, Károly – 111, Kant, I. – 221
Cioran, Emil – 43, 55, 56, Droz, Jacques – 179 199, 200 Katus, László – 21
Ciorãnescu, George – 16, 17, Hitchins, Keith – 15, 21, 22, Khuen-Hedervary – 122
138 Elisabeta – 178 25, 27, 49, 65, 68, 128, Kis, István – 213
Ciorbea, Victor – 182 Elveþia – 137, 177 129, 130, 134, 139, 143, Kissinger, Henry – 115-118
Cipariu, Timotei – 226 Eminescu, Mihail – 14, 126 145, 209, 210, 225, 228 Kós, Károly – 130
Cistelecan, Alexandru – 73, Europa – passim Hitler, Adolf – 120 Kossuth, Lajos (Ludovic) –
181, 182 Everette, Dennis E. – 30 Hobsbawm, Eric – 155 100, 214
Hodza, Milan – 122 Kristóffy, József – 122

248 249
Centru şi periferie în discursul politic Indice de nume

Krug, Wilhem Traugott – 221 Margutti – 100 Musil, Robert – 98, 141, 179, Papiu Ilarian, Alexandru –
Kundera, Milan – 120, 154 Maria Teresa – 210, 221 180 212, 213, 146
Marino, Adrian – 72 Papp, Ioan – 86
Lammasch, Heinrich – 122 Markó, Béla – 101, 102 Nagy, Mariann – 169 Pareto, Vilfredo – 22, 23
Lancrãm – 41 Martiniz, Heinrich Clam – Nagy-Talavera, Nicolas M. – Paris – 125, 136
Langbehn, Julius – 126 151 57, 58 Pascu, ªtefan – 212
Lapouge, Vacher de – 126 Marx, Karl – 107 Nastasã, Lucian – 162-164 Pavel, Dan – 111
Lasswell, H. D. – 27 Max Wladimir von Beck – Nãstase, Adrian – 104, 109, Periwal, Sukumar – 118
Le Rider, Jacque – 147 127 110 Petõfi, Sándor – 225
Lemény, Eugen de – 61 Maximilian I – 211 Nedelea, Adrian – 26 Pick, Thomas M. – 165, 170
Lemény, Ioan – 228 Mazzini, Giuseppe – 16, 138 Nelsen, Brent – 109 Pierre, Kende – 121, 133
Lendvai, Paul – 57, 60, 144, Mediaº – 159 Nemoianu, Virgil – 122, 123, Pierre-Caps, Stephane – 150,
179 Medison – 151 124, 125, 126, 127 151
Leopold I – 209, 221 Mehedinþi, Simion – 126 Netea, Vasile – 139, 187, 199 Piuariu Molnar, I. – 222
Lerner, Daniel – 107 Meþianu, Ioan – 46, 131 Neumann, Victor – 18, 120, Ploieºti – 222
Leu, Valeriu – 212 Metternich – 115 125 Polonia – 212, 220
Leyens, Jacques-Philippe – 62 Micheline – 177 Neumer, Samuel – 214 Pop de Bãseºti, Gheorghe –
Lippmann, Walter – 62 Micu, Samuel – 222 Nicoarã, Toader – 211 201
Lipset, Seymour Martin – 107 Micu-Klein, Inochenþie – 220, Niederhauser, Emil – 184 Pop, Alexandru – 28
Lóczy, Lajos – 169 221 Nistor, Aureliu – 205 Pop, Eugeniu – 26
Lósónczi, Lajos – 214 Miercurea Ciuc – 18 Noomen, G. W. – 30 Pop, Ioan – 213
Lucaciu, Vasile – 68, 144, Mihãilescu, ªtefania – 41, Norvegia – 115 Pop, ªtefan C. – 28
167, 168 124, 153 Novac, Aurel – 28 Pop, Traian H. – 29
Lueger, Karl – 127 Mihali, Teodor – 28, 130 Popescu Tãriceanu, Cãlin –
Lugoj – 18 Mihãlþan, Ioan – 26 Odorheiu Secuiesc – 18 103
Lungu, Corneliu Mihail – Mihalyi, Petru – 28 Oiºteanu, Andrei – 61 Popescu, Cristian Tudor – 171
179, 183, 187, 195, 196 Mihu, Ioan – 22, 42, 43, 47, Olsen, Marcin E. – 23 Popovici, Aurel C. – 16, 123,
Luxemburg – 109 131, 132, 133 Onciul, Aurel cavaler de – 124, 125, 126, 128, 137,
Mintz, Alexander – 30 124 147, 148, 150, 151, 152,
Maior, Gheorghe – 92 Miron Romanul – 39, 47 Oradea – 18 153, 154
Maior, Gr. – 29 Mitu, Sorin – 222, 227, 146 Orãºtie – 18, 22 Popovici, Dumitru – 225
Maior, Liviu – 127, 146, 194, Mocsáry, Lajos – 100 Orban, Ludovic – 104 Popovici, George – 124
211, 214, 225 Mocsonyi, Alexandru – 22, Ordeshook, Peter C. – 122 Pop-Reteganul, Valeriu I. – 29
Maior, Petru – 222 36 Örkény, Antal – 163, 164 Porter, Roy – 184
Maiorescu, Ion – 16, 100, Moldova – 177 Ornea, Zigu – 153 Prodan, David – 219, 220,
126, 138 Molnár, Gusztáv – 76 221
Maiorescu, Titu – 29, 126 Mosca, Gaetano – 23, 24 Pãcãþian, Teodor V. – 28, 35, Prusia – 212
Mândruþ, Stelian – 26, 185 Moscova – 85, 224 40, 69, 81, 176, 177, 178, Puºcariu, Sextil – 82, 215
Maniu, Iuliu – 181, 130, 131, Moþa, I. – 86 200, 201, 212, 227
181 Mózes, Mihály – 93 Pãcurariu, Mircea – 212 Râºnov – 175
Marea Balticã – 16, 138 Munkácsy, Mihály – 185 Palacky, Franisek – 100, 121, Raþiu, Ion – 33, 35, 46, 49,
Marea Britanie – 115 Mureºanu, Andrei – 222 178 144, 186, 195, 199
Marea Neagrã – 16, 82, 138 Mureºanu, Camil – 195 Panþa, Iustin – 183 Rebreanu, Liviu – 29
Marghiloman, Alexandru – Mureºianu, Aurel – 29 Papadima, Ovidiu – 225 Renan, Ernest – 155, 177
135 Mureºianu, Iacob – 29 Renner, Karl – 149, 150

250 251
Centru şi periferie în discursul politic Indice de nume

Renouvin, Pierre – 98 Sfântu Gheorghe – 18, 93 Thun, Jaroslav – 122 Valonia – 110
Reºiþa – 18, 202 Shvetsova, Olga – 122 Þichindel, D. – 223 Verbőczy – 183
Retegan, Simion – 175, 176, Sibiu – 18, 29, 35, 47, 48, 49, Timiºoara – 18 Verdery, Katherine – 172
212 93, 144, 175, 176, 178, Tincu, Avram – 25 Veyne, Paul – 28, 199
Ritter, Harry – 156 180, 184, 223 Tismãneanu, Vladimir – 172 Viena – passim
Rokkan, Stein – 89-91, 94, Sikó, Gergely – 213 Tisza, István – 36, 43, 47, 56, Vlad, Aurel – 22, 28, 132
105, 106 ªimleul Silvaniei – 18, 46 98, 130, 131, 133, 200
Roma – 209 ªincai, Gheorghe – 222 Tisza, Kálmán – 66, 82, 92, Wagner, Ernst – 159
România – passim Siseºtean, Gheorghe – 162 142, 161 Wallerstein, Immanuel – 107,
Rosenau, James – 116 Siverson, Randolph M. – 117 Todorov, Tzetan – 21, 172 108
Rosetti, Radu – 212 Slavici, Ioan – 17, 29, 68, 78, Tóth, Zoltán – 223, 224 Wandycz, Piotr S. – 140
Roºia Montanã – 214, 215 79, 80, 162, 215, 216, Traian – 219, 220 Weber, Max – 28
Roth, Andrei – 170, 173 217 Transilvania – passim Wekerle, Alexander – 36, 37,
Roth, Hans Otto – 130 Slovacia – 109 Tudor, Marius – 24 56, 142, 199
Roth, Stephan Ludwig – 100 Slovenia – 57, 178 Turczynski, Emanuel – 219, Wilhelm al II-lea – 99
Rousseau, J.J. – 156 Smith, Anthony D. – 155, 221, 223, 226 Woltmann, Ludwig – 126
Rusia – 212, 216, 224 157, 158 Turda – 18, 46 Wurm, József – 185
Rusu-ªirianu, Ioan – 28 Sofia – 104
ªoimescu, I. N. – 124 Ungaria – passim Yzerbit, Vincent – 62
ªaguna, Andrei – 17, 49, Spinelli, Altiero – 103 Ungureanu, Cornel – 14, 17,
128, 139, 176, 209, 228 Stalin, V.I. – 120 53 Zaciu, Mircea – 89, 90
Salat, Levente – 162, 163, 164 Stan, Apostol – 181 Urechia, V. A. – 124 Zalãu – 18
Sankt Petersburg – 224 Starcevic, Ante – 119 Urwin, Derek W. – 89, 90, 91, Zãrneºti – 176
Sardinia – 115 Stere, C. – 126 94, 105, 106 Zinnes, Dina A. – 117
Sartori, Giovanni – 24 Stewart, Houston – 126 Zöllner, Erich – 125, 126,
Satu Mare – 18 Stubb, Alexander – 109 Vãcãrescu, Ioan Radu – 183 Zub, Alexandru – 156, 224,
Savoia, Eugen de – 17, 79 Stupineanu – 168 Vaida Voevod, Alexandru – 225
Schadron, Georges – 62 Suciu, Ioan – 28 22, 122, 126, 135, 146,
Schlattner, Eginald – 13 Suedia – 115 181, 182, 200
Scholten, O. – 30 Sugar, Peter F. – 161, 184
Schöpflin, George – 98, 104, Szántó, János István – 213
107, 162 Széchenyi, István – 121
Schorske, Carl E. – 122, 143, Székelyi, Mária – 163, 164
145 Szell – 168
Schröder, Gerhard – 109 Szûcs, Jenõ – 104, 112, 124
Schuller, Friedrich – 158
ªcoala Ardeleanã – 15, 221, Tabajdy, Károly – 82
222, 224 Þara Bascilor – 115
Sebeº – 18, 41 Târgu Mureº – 18, 93
Seiºanu, Romulus – 126 Tartler, Grete – 109
ªerb, George W. – 28 Tãslãuanu, O. – 86
ªerban, Nicolae – 28 Taylor, A. J. P. – 97
Serbia – 99 Tcharykow, Vasiliev – 118
Seton-Watson, R. W. – 226 Teich, Mikuláš – 184
Severin, Adrian – 109 Tempea, R. – 222

252 253
Publicat de

400305 Cluj, str. Ţebei nr. 21, România


Telefon: +40 264 420 490, fax: +40 264 420 491
e-mail: info@edrc.ro
www.edrc.ro

Tipărit de

Telefon: +40 264 433894


e-mail: office@ammdesign.ro