1

Influen(a situa(iilor sociale de dezvoltare diferite asupra formrii personalit(ii

preadolescentului inferior.
Verdey Angela, lector la catedra Psihologie aplicat yi Asisten( social, UPS I.
Creang.
Vrsta pubertar marcheaz ncheierea copilriei si nceputul adolescentei, ea constituind un
fel de punte de legtur ntre ele. Faptul acesta va permite ca n tabloul ei psihologic s ntlnim o
mbinare a unor particularitti ce tin de mica scolaritate cu altele, care ntr-o form sau alta le
prefigureaz pe cele ale adolescentei. Stone si Church (1973) afirm c, n plan psihologic
pubertatea este a stare a sufletului, o modalitate de existent, ce apare la nceputul perioadei
pubertare si se termin atunci cnd individul manifest independent n actiunile sale. Horrox
(1982), referindu-se la aceast perioad de dezvoltare, mentioneaz c, pubertatea se finiseaz
atunci, cnd individul atinge maturitatea emotional si social si detine acea experient, aptitudini
si dorint de a accepta rolul maturului.
Pubertatea ofer spatiul unei luxuriante dezvoltri, care 1-a determinat pe J.J. Russeau (1873)
s o caracterizeze ca pe vrsta celei de-a doua nasteri, este vorba, evident, de nasterea ntru
maturitate. M. Debesse (1981) denumeste aceast perioad de evolutie psihic drept vrsta
nelinistilor pubertare. n opinia autorului este perioada nelinistii, att pentru copil, ct si pentru
printe. Pentru primul, nelinistea apare ca un rsunet al transformrilor organice asupra vietii sale
organice si mintale, la printe sentimentul respectiv provine din pericolele pe care le percepe, n
mod justificat sau nu, n jurul copilului su.
La nceputul perioadei preadolescente (preadolescentul inferior) structurile psihologice ale
personalittii abia ncep s se formeaz, detinnd o relatie specific, irepetabil, unic ntre copil
si mediul ambiant. Anume aceast relatie a copilului cu mediul social este numit de Vgotski
situa(ie social a dezvoltrii copilului. SSD este considerat de ctre autor momentul initial
pentru toate transformrile dinamice ce au loc n dezvoltare n perioada de vrst dat, determinnd
formele prin intermediul crora copilul va asimila nsusirile noi ale personalittii. S determinm
cele mai principale deosebiri n SSD pentru preadolescentii ce au constituit loturile experimentale
n dependent de sferele de relatii: sfera copilul adultul; sfera copilul alt copil; sfera
copilul anturajul material; sfera copilul El nsusi.
Sfera copilul adultul (comunicarea, interactinunea, activitatea): preadolescentul din
familiile favorabile permanent se afl n preajma si n vizorul unui adult att la scoal, dar mai ales
n cadrul familiei, unde copilul permanent simte atentia printelului, comunic si interactioneaz
2
cu el. Desfsurarea comunicrii, interactinii si activittii cu printele influenteaz dezvoltarea
favorabil a personalittii preadolescentului. Pentru preadolescentii din familiile temporar
dezintegrate comunicarea, interactiunea n cadrul sferei copil - adult, sunt reduse la minimum,
limitndu-se la rarele convorbiri telefonice sau la si mai rarele ntlniri cu printii. Aceste
comunicri, inreactiuni cu printii nu sunt suficiente, deoarece de multe ori ele detin un caracter
formal si organizatoric, ignorndu-se starea de spirit a copilului. n rest aceste contacte depind de
adultul n ngrijirea creia se afl copilul. Rezultatele experimentelor ne demonstreaz c
comunicarea, interactiunea, activitatea cu persoanele n grija crora au rmas sunt insuficient de
apropiate pentru a discuta anumite lucruri care i preocup (Mamei puteam s-i spun mai multe;
Bunicii nu-i pot spune totul, m simt singur). Pentru preadolescentii din scolile internat
comunicarea, interactiunea, activitatea n sfera copil - adult sunt determinate de regimul intern al
institutiei. Intercatiunea cu adultii poart un caracter oficial, referindu-se mai mult la instruire si
disciplin. Contacte de nivel interpersonal sunt destul de rare, ceea ce influenteaz negativ asupra
dezvoltrii personalittii. Pentru preadolescentii din internate sfera copil - adult poart un
carcater specific: pe de o parte comunic, interactioneaz mult timp cu adultul, pe de alt parte n
comunicare si interactionare este lips copilul ca personalitate, ca subiect, aprnd numai ca obiect
al comunicrii (Racu Ig., 2005, p. 113).
n sfera copil alt copil are loc o crestere a comunicrii, interactiunii, activittii la
preadolescentii din toate loturile experimentale. Trebuie de mentionat c la vrsta preadolescent
activitatea dominant e comunicarea cu semenii. Dup vrsta de 10 ani exist o foarte mare
tendint si atractie a preadolescentului spre grupul de semeni. n cadrul activittii de
comunicare are loc dezvoltarea si formarea personalittii. Pentru preadosescentii din I lot
comunicarea, interactiunea, activitatea este bine dezvoltat. Pentru preadolescentii din lotul II,
plecarea printilor este factorul care influenteaz relatia lor cu semenii. Comunicarea,
intercatiunea, activitatea cu semenii se produce de obicei n dou directii: condolidare, datorat
comptimirii si ntelegerii acestor copii; distantare sau tensionare, bazat pe invidia fat de
conditiile materiale ale acestora. Pentru copiii educati n internate comunicarea cu semenii are
specificul su: e determinat de acele reguli, norme ce sunt carcateristice institutiilor de tip
nchis; contactele cu alti copii sunt superficiale si de scurt durat; experienta de comunicare
format incorect devine o cauz a atitudinii negative a preadolescentilor fat de alti copii.
Sfera copilul anturajul material. Avantajati n acest sens, considerm c sunt
preadolescentii din lotul I experimental. Conditiile de viat n cadrul familiei le asigur o
cunoastere ampl si profund prin utilizarea diverselor resurse materiale. Preadolescentii din
lotul II experimental, datorit printilor plecati peste hotare, au avantajul de a utiliza diverse
3
bunuri materiale, care sunt mai putin accesibil semenilor si educati n internate. Astfel,
preadolescentii educati n internat sunt mai dezavantajati n acest plan.
Sfera copilul El nsusi. n cadrul acestei sfere se ia n consideratie atitudinea copilului
fat de el nsusi si dezvoltarea sferei afective. Gratie climatului emotional favorabil n cadrul
familiei, preadolescentii din din I lot posed un Eu flexibil, autoaprecieri mai sus de medie,
echilibru emotiv. Preadolescentii care au format lotul II, datorit lipsei suportului afectiv din
partea printilor, sunt caracterizati de Eu relativ slab, autoaprecieri medii, sensibilitate,
iritabilitate. Atentrile si critica permanent la propria persoan, pentru preadolescentii din
internate, devine cauza formrii unui Eu slab, a labilittii emotionale, precum si a lipsei
experientei sociale.
Investigatiile noastre privesc influenta situatiilor sociale de dezvoltare asupra formarii
personalittii preadolescentilor inferiori (10-12 ani). Au fost supusi studierii 75 copii, cte 25 copii
n fiecare lot experimental. Loturile experimentale s-au constituit n baza selectiei
preadolescentilor inferiori din SSD diferite:
I-l lot preadolescenti inferiori din familii complete favorabile, ce cresc si se dezvolt
ntr-un climat emotional favorabil, n relatii de comunicare favorabile.
II-lea lot preadolescenti inferiori din familii temporar dezintegrate, a cror printi
sunt plecati la munc peste hotarele trii;
III-lea lot preadolescenti inferiori din internat, educati n institutii de tip nchis.
Cercetnd trsturile de personalitate cu ajutorul testului Cattel am obtinut diferente statistic
semnificative la 7 factori (factorul B: Intelegenta, factorul C: Stabitateafectiv / Instabilitate
afectiv, factorul M: Practicitate / Inventivitate, factorul O: Calm / Anxietate , factorul Q1:
Conservatism / Inovatie, factorul Q3: Autocontrol, factorul Q4: Calm / Tensiune intern din 16. La
factorii A, E, F, G, H, I, L, N, Q2 nu au fost evidentiate diferente statistic-semnificative pentru
preadolescentii inferiori, ns conform datelor medii am obtinut urmtoarele rezultate:
preadolescentii din familiile favorabile au nregistrat valori mai mari la factorii A: Comunicare
(6,60 un. medii I lot; 6,08 un. medii lotul II; 5,24 un. medii lotul III), factorul E: Dominare (6,25
un. medii I-ul lot; 5,72 un. medii lotul II; 4,96 un. medii lotul III), factorul G: Forta eu-lui (7,15
un. medii I-ul lot; 6,80 un. medii lotul II; 6,08 un. medii lotul III), factorul L: ncredere/
Suspiciune (7,00 un. medii I-ul lot; 6,68 un. medii lotul II; 5,76 un. medii lotul III);
preadolescentii din familiile temporar dezintegrate detin scoruri mai mari la urmtorii factorii:
factorul F: Stpnire de sine / Impulsivitate (5,40 un. medii I-ul lot; 5,84 un. medii lotul II; 5,24
un. medii lotul III), factorul H: ndrzneal / Prudent (4,90 un. medii I-ul lot; 5,04 lotul II; 4,68
un. medii lotul III), factorul I: Realism / Spirit artistic (3,75 un. medii I-ul lot; 5,16 un. medii lotul
4
II; 4,64 un medii lotul III experimental); factorul N: Naivitate/ Perspicacitate (5,30 un. medii I-ul
lot; 5,72 un. medii lotul II; 4,92 un. medii lotul III); factorul Q2: Independenta (4,75 un. medii I-
ul lot; 5,84 un. medii lotul II; 5,20 un. medii lotul III); preadolescentii din internate nu au obtinut
medii mai mari n comparatie cu leatii si din familiile favorabile si cei dn familii din temporar
dezintegrate.
0
1
2
3
4
5
6
7
8
A B C E F G H I L M N O Q1 Q2 Q3 Q4
lot I
lot II
lot III

Fig. 15 Distributia de date privind trsturile de personalitate a preadolescentilor inferiori,
Cattel.
La factorul B: Intelegen(a valorile cele mai mari le-au cptat preadolescenti din familiile
favorabile, avnd o medie egal cu 6,80. Preadolescentii din familiile temporar dezintegrate detin
media egal cu 3,92. Iar cei educati n intenate 3,52. Diferente statistic-semnificative la pragul de
semnificatie p=0,0001 s-au nregistrat ntre I-ul si al II-lea lot si acelas prag de semnificatie
(p=0,0001) la ntre I si al III-lea lot experimental cu scoruri nalte pentru I-ul lot n ambele cazuri.
Preadolescentii din I-ul lot i putem caracteriza ca fiind bine dotati n plan cultural si intelectual,
cu gndire abstract, ingeniosi, perspicace, fluent verbal nalt, n comparatie cu leatii lor din
lotul II si III experimental, care se caracterizeaz prin gndire rigid, prin nivel intelectual si
cultural mediu, cu dificultti solutioneaz problemele abstracte si posed o dezorganizare
emotional n gndire. Cauza principal n explicatia acestei distributii de date o considerm lipsa
printelui si a suportului afectiv att n cazul preadolescentiolor din familiile temporar
dezintegrate, ct si a celor educati n internate.
Diferente statistic-semnificative s-au nregistrat si la factorul C: Stabilitate afectiv/
Labilitate afectiv la I-ul (5,72 un. medii) si al III lot experimental (3,92 un. medii) la pragul de
semnificatie p=0,001. Studiind preadolescentii inferiori din toate loturile experimentale din
perspectiva acestui factor am evidentiat urmtoarele: preadolescentii din familiile favorabile sunt
5
retinuti, linistiti, maturi emotional, apreciaz adecvat situatia, evit dificulttile si detin interese
constante, pe cnd preadolescentii educati n internate se afl sub influenta emotiilor, deseori fiind
indispusi, nelinistiti, evit responsabilittile, au tendinte de a ceda n fata dificulttilor si de a nu
intra n controvers n situatiile de problem. La preadolescentii din familiile temporar
dezintegrate nu s-au evidentiat diferente staistice, ns rezultatele obtinute de acest lot detin un
caracter mediu fat de rezultatele I-lui si al III-lea lot experimental, ceea ce ne face s
presupunem c n unele situatii ei manifest trsturi caracteristice pentru un lot, iar n altele
pentru cellalt.
La factorul M: Practicitate / Inventivitate s-au nregistrat diferente statistic-semnificative
la I-ul lot (4,20 un. medii) si la lotul II experimental (6,08 un. medii) la pragul de semnificatie
p=0,003 cu scoruri mai mari pentru preadolescentii din lotul II. Astfel, preadolescentii din
familiile temporar dezintegrate manifest asa trsturi ca: imaginatie bogat, idealizare, exaltare,
coplesire de idei si iluzii proprii, instabilitate si un nalt nivel creativ, pe cnd preadolescentii din
familiile favorabile dau dovad de imaginatie redus, rapiditate n solutionarea problemelor
practice, cointeresare de interesele proprii, conducerea de norme recunoscute si de realitatea
obiectiv, meticulozitate, sinceritate, fermitate. Preadolescentii educati n internate nu au obtinut
diferente semnificate, media acestui lot (5,24 un. medii) apropiindu-se de media lotului II, ceea ce
ne permite s afirmm c trsturile manifestate de acesti preadolescenti se vor asemui cu
trsturile de personalitate manifestate de preadolescentii din lotul II experimental.
Privind factorul O: Calm/Anxietate putem face urmtoarele constatri: valorile cele mai
mari le detin preadolescentii din internate, obtinnd media egal cu 6,88, iar preadolescentii din
familiile favorabile au media egal cu 5,30 si preadolescentii din familiile temporar dezintegrate
manifest tendinta de a se apropia de rezultatele copiilor din familii favorabile (5,76 un. medii).
Diferente semnificatve se nregistreaz la I-ul si al III-lea lot la pragul de semnificatie p=0,015.
Reesind din rezultatele expuse mai sus putem afirma c preadolescentii din internate resimt fric,
neliniste, nencredere, sentimentul vinovtiei, vulnerabilitate, singurtate, sensibilitate la reactiile
anturajului, agitatie, spre deosebire de liatii lor din famiiile favorabile care sunt ncrezuti, veseli,
calmi, nepstori, indiferenti la acceptarea sau respingerea anturajului.
La factorul Q1: Conservatism / Inova(ie valorile maxime apartin preadolescentilor din
lotul II (6,96 un. medii) n comparatie cu preadolescentii din lotul I (4,25 un. medii) si copiii din
lotul III (5,36 un. medii), diferente statistic-semnificative nregistrndu-se att ntre lotul I si II la
pragul de semnificatie p=0,000, ct si ntre lotul II si III experimental la pragul de semnificatie
p=0,039.
6
La factorul Q3: Autocontrol valoarea central maxim apartine preadolescentilor din I-ul
lot (6,95 un. medii), preadolescentii din lotul II au obtinut media egal cu 5,96 si cei din lotul III
media egal cu 4,80. Diferente statistic semnificative la acest factor se nscrie la lotul I si III
experimental la pragul de semnificatie p=0,002. Conform rezultatelor obtinute preadolescentii din
familiile favorabile se caracterizeaz prin control solid al emotiilor si comportamentului, amor
propriu ridicat, perseverent, formalist, energie, vitalitate, rapiditate n activitate, acceptarea
normele sociale, pe cnd la preadolescentii din orfelinate se evidentiaz urmtoarele trsturi:
control emotional si compartamental slab, nedisciplinare, neatentie, neacceptarea normele sociale,
nu este atent si delicat, dominat de unele conflicte interne, control sczut al vointei. La
preadolescentii din familiile temporar dezintegrate nu s-au nregistrat deferente staistic-
semnificative.
Analiza comparativ a rezultatelor cptate de preadolsecentii inferiori la factorul Q4:
Calm / Tensiune a nregistrat urmtoarele scoruri: 4,35 un. medii I-ul lot, 6,32 un. medii al II-lea
lot si 5,20 un. medii al III-lea lot, diferente statistic-semnificative la pragul de semnificatie
p=0,002 se nregistreaz la I-ul si al II-lea lot cu valori mai mari pentru al II-lea lot experimental.
Aceste rezultate ne permit s afirmm c preadolescentii din familiile temporar dezintegrate se
caracterizeaz prin energie, iritatie, motivatie sporit, n comparatie cu preadolescentii din familii
favorabile ce pot fi caracterizati prin relaxare, liniste, apatie, motivatie sczut, nivel nalt al
tolerantei frustrative, satisfactie, netulburare.
Generaliznd rezultatele obtinute n rezultatul aplicrii testului Catell la I-a subrup
experimental putem face urmtoarele constatri: preadolescentii inferiori din familiile favorabile
sunt carcaterizati de intelegent relativ nalt, spre deosebire de leatii si din familiile temporar
dezintegrate si cei educati n internate. n literaura de specialitate este mentionat faptul c,
dezvoltarea intelectual depinde de comunicarea emotional a copilului cu printii si cu maturii,
precum si de durata acestei comunicri (cu ct este mai scurt comunicarea, cu att mai lent are loc
dezvoltarea intelectual) (L.D. Stolearenco, 2003, pag. 211). Sfera comunicativ a
preadolescentilor inferiori din familiile favorabile este caracterizat de o comunicare mai sus de
norm, tendinte de dominare, o dependent relativ de grup, sinceritate, naturalete, o careva lips
de experient social, precum si rezistent si mecanisme de aprare. Preadolescentii din familiile
favorabile posed comunicare eficient si continu att cu printii ct si cu anturajul su psiho-
social, ceea ce nu putem spune despre preadolescentii din internate si cei din familiile temporar
dezintegrate. n sfera emotional-volitiv preadolescentii din familiile favorabile demonstreaz un
Eu flexibil, un echilibru volitiv relativ, superego mai sus de medie, desemnnd un acord cu
normele si standardele sociale, viziuni realiste, echilibru emotiv, autoaprecieri mai sus de medie.
7
Preadolescentii din familiile temporar dezintegrate sunt caracterizati de intelegent redus,
gndire rigid, dezorganizare emotional a gndirii, trind n lumea iluziilor interne, dar
demonstrnd creativitate ridicat si tinznd s depseasc conservatismul, manifestnd liberalism.
Domeniul afectiv-volitiv este caracterizat de Eu relativ slab, ce se afl sub influenta emotiilor,
nestatornic, dar fiind n bun acord cu normele si standartele sociale, autoaprecieri medii, energie,
activism. Sfera comunicativ a preadolescentilor din familiile temporar dezintegrate este
carcaterizat de comunicativitate n norm, activism, cu tendinte spre risc si dominare, autonomie,
dar si sensibilitate, iritabilitate, tensiune interioar.
Preadolescentii din internate sunt determinati de intelegent redus, gndire rigid,
incapacitate de rezolvare a problemelor abstracte. Domeniul afectiv-volitiv este caracterizat de eu
slab, labilitate emotional, indispunere usoar, neagrearea situatiilor ce cer responsabilitate mrit,
tendint relativ slab de dominare, precum si dependenta de grup si lipsa experientei sociale. Sunt
comunicativi si predispusi spre cooperare, dar timizi si indecisi, atenti, cumptati, asumndu-si
vina pentru faptele sale, conformisti, uneori chiar dependenti de grup.
Summary
This article dials with the influence of social situation of development on the formation of
preadolescent personality. The survey demonstrated that the personality development and
formation at this age is determined by the specific social situation of development.
Bibliografie
1. Albu E. Manifestrile tipice ale devierilor de comportament la elevii preadolescenti. Prevenire
si terapie. Aramis, Bucuresti 2002.
2. Drut M-E. Cunoasterea elevului. Aramis, Bucuresti, 2004.
3. Racu Ig., Psihologia constiintei de sine. Chisinu, 2005. 233 p.
4. uypmanon H.A., uypmanona H.B. Hcnxonornx enpnnnponannoro peenxa. Mocxna, 2004.
- 319 c.
5. Cronxpenxo H.. Ocnont ncnxonornn. Pocron-na-ony, 2003. - 672 c.

Primit la 26.11.07










8


Studiul supraeului yi tipului de identitate la adolescen(i
M. Pleyca, conferentiar universitar, dr.
Prin aceast lucrare am urmrit s investighez forta supraeului si tipul de identitate pe un esantion
de adolescenti. Importanta ei deriv din contextul societtii noastre actuale la care ne raportm, si
care este caracterizat de transformri puternice ale valorilor de referint si ale modelelor ideale.
Din acest motiv, studiul prezent este centrat pe dou dintre aspectele psihismului uman
despre care studiile si teoriile psihologice au demonstrat ca sunt puternic influentate si chiar
modelate de contextul realittii socio-culturale. Supraeul si identitatea sunt concepte dezvoltate de
teorii diferite ale psihologiei: psihanaliza, respectiv psihologia interpersonal si social, iar
procesele formri lor sunt plasate la vrste diferite n ontogenez copilria pentru supraeu si
adolescenta pentru identitate. Supraeul, conform modelului freudian, presupune iternalizarea
prohibitiilor parentale la sfrsitul perioadei oedipice, ct si a normelor si idealului eului, iar acestea
sunt o reintroducere n microsistem a valorilor morale ale societtii. Identitatea rezult din
organizarea experientei si din reevaluarea si asamblarea identificrilor din timpul copilriei, si este
un nucleu valoric al eului, stabil, consistent si oferind coerent ntre modul n care persoana se
priveste pe sine si relatiile sale cu lumea exterioar.
n afara acestor diferente, analiznd descrierea acestor dou aspecte n cadrul teoriilor lor,
am desprins o serie de elemente cheie, centrale si n acelas timp comune n structura celor dou
constructe. Acestea sunt: reguli, norme si valori morale, constiint, imitatie, identificare si model
ideal. Ambele structuri au o dubl surs de formare: individual si social.
Pentru operationalizarea conceptului de supraeu am respectat conceptia lui Raymond B. Cattell,
autorul instrumentului folosit n aceast cercetare. Conform acestuia, o persoan cu un supraeu
slab este lipsit de tolerant la frustrare, schimbtoare, caracterizat prin oboseal nervoas,
nesigur, care neglizeaz obligatiile si normele sociale. Valorile ridicate ale fortei supraeului
indic o persoan constiincioas, perseverent, responsabil, consecvent, atent la oamenii si
lucrurile din jur, respectuoas, cu bun capacitate de concentrare, cu tendinta de a reusi n activitti
variate.
Pentru identitate, am utilizat operationalizarea lui James Marcia, cel care a dezvoltat teoria
identittii a lui Erik Erikson. Ea este bazat pe dou dimensiuni majore: maturitate si asumarea
identittii.
n functie de modul lor de combinare, exist patru statusuri de identitate: identittile mature-
sunt identitatea dobndit si moratoriul. Prima presupune faptul c persoana a traversat criza auto-
9
constientizrii, a perioadei de ntrebri active si de autodefinire, si si-a definitivat identitatea prin
angajamente unice si personale. Este deci o identitate asumat. Al doilea status presupune aceeasi
implicare activ n explorrile crizei moratoriale, dar fr finalitatea adoptrii unor pozitii ferme,
de aceea fiind neasumat. Statusurile de identitate immature - sunt identitatea forcus si identitatea
difuz, ntruct ele sunt caracterizate prin absenta explorrilor si a autoconstientizrii. Forclus
nseamn imitatie si preluarea necritic a rolurilor si valorilor de la printi, de aceea fiind asumat,
iar cea difuz presupune esuarea cutrilor ct si asumrii.
Reesind din cele mentionata afirmm c continuturile identittii sunt grupate pe dou axe:
identitate interpersonal si identitate ideologic.
Ipotezele studiului prezent sunt urmtoarele:
1. Subiectii cu statusuri de identitate mature (identitate dobndit si moratoriu) au forta
supraeului semnificativ mai nalt dect subiectii cu statusuri de identitate imature (identitate
forclus si identitate difuz).
2. Proportia subiectilor cu identitate interpersonal matur este semnificativ mai mare dect
proportia subiectilortilor cu identitate ideologic matur.
3. Proportia subiectilor cu identitate global neasumat este semnificativ mai mare dect
proportia subiectilor cu identitate global asumat.
Un obiectiv al studiului a fost de a integra ntr-un tot unitar elementele care se asociaz
cu fiecare status de identitate, pe care i-am analizat n cadrul teoretic, pentru a obtine portretele
psihologece generale dar consistente ale persoanelor care sunt ncadrate n cele patru categorii.
Esantionul cerectrii de fat a fost alctuit din adolescentii claselor a XI a si a XII-a. Din
totalul esantionului de 85 de subiecti, 35 au fost de sex masculin, 50 de sex feminin. Din punctul
de vedere al dezvoltrii eului, subiectii investiagti au ajuns deja la un stadiu al identittii
cristalizate cvasipermanent. Faptul de a fi liceeni n clasele terminale permite presupunerea c
acestia au un nivel educational nalt si, deci, voint puternic, autodisciplin, autodeterminare,
capacitti intelectuale nalte. Toate acestea sunt strns legate de factorii forta supraeului si
statusul de identitate pe care i vom investiga n acest studio conform ipotezelor.
Pentru msurarea fortei supraeului am utilizat din chestionarul de personalitate 16pf,
editia a 5-a, acele ntrebri destinate factorului G, denumit constientizarea, sau forta
supraeuluirealizat de Raymond B. Cattel, specific vrstei subiectilor investigati.
Pentru aflarea statusului de identitate am utilizat chestionarul EOM-EIS II (Extended
Objective Measure of Ego Identity Status), realizat de Adams R. Gerald. Acesta urmreste
identificarea statusului de identitate global n care se ncadreaz fiecare subiect investigat, ct si al
statusuluide identitate al subiectului pentru fiecare dintre cele dou domenii particulare ale
10
identittii: interpersonal si ideologic. Fiecare dintre cele dou contine patru subdomenii (le vom
prezenta ulterior) pe care sunt centrate ntrebrile chestionarului, se prezint astfel:
-identitatea ideologic: ocupatie, religie, politic, filosofia stilului si modului de viat.
-identitatea interpersonal: prietenie, competente comunicative cuplu, rol sexual, recreatie;
Rezultatele:
n msurarea fortei supraeului valorile s-au ncadrat ntre valoarea minim si zona valorilor
medii ale etalonului testului. Scorul brut maxim obtinut pe acest esantion a fost 16 care pe
distributia etalon a acestui test, apartine zonei valorilor medii (55%). Cei cu valori la limita
inferioar (35%), au fost mai numerosi dect cei cu forta supraeului la limita superioar(10%).

0%
10%
20%
30%
40%
50%
60%
1 2 3

Fig.1. Repartizarea adolescen(ilor dup for(a eu-lui
1. Prin testarea statistic, prima ipoteza a fost confirmat. (utiliznd testul t pentru
esantioane independente). Cei cu identitti mature au avut o fort a supraeului (m=4.93)
semnificativ mai nalt dect subiectii cu identitti imature(m =2.61), t =8.44, p =0.001. Valorile
brute pe cel dou categorii au fost: pentru identitate matur m=9.52, pentru identitate
imatur=6.21.
2. Si cea de-a doua ipotez a fost confirmat (aplicnd testul z pentru diferenta dintre
proportiile a dou esantioane independente). Proportia subiectilor cu statusuri de identitate mature
n domeniul interpersonal (70%) este semnificativ mai mare dect proportia celor cu identitti
mature n domeniul ideologic(30%), 2 = 42.08, p =0.01. Testarea statistic indic faptul c exist
diferente semnificative de distributie a identittilor interpersonale fat de identittile ideologice n
cele patru categorii de adolescenti-liceeni.
Identitatea ideologic a celor mai multi subiecti se ncadreaz n statusul de identitate difuz -
75.8%. - absenta constientizrii de sine si a explorrilor valorice, ct si prin absenta asumrii unei
pozitii identitare. Nu a existat nici un subiect cu identitate interpersonal de tip forclus. De aici
rezult c n acest domeniu, nici un subiect nu a preluat prin imitatie si identificare n mod
11
nediscriminativ regulile si valorile mediului si ale familiei. n schimb, identitatea domeniului
interpersonal se grupeaz n cea mai mare proportie (70%) n statusul de moratoriu ce presupune
autoexplorri si cutri active, prin criz si constientizare de sine. Mai este de remarcat si faptul c
doar 2.4% dintre subiecti au o identitate ideologic dobndit, deci format din valori selectate
personal, judecate critic si ulterior asumatede fiecare adolescent.
3. Conform rezultatelor testrii statistice statusurile de identitate globale ale subiectilor
investigati se ncadreaz n proportii semnificativ diferite n cele patru categorii ale statusurilor de
identitate. Deci, ipoteza a fost confirmat.
Diferenta semnificativ demonstrat de test se datoreaz gruprii majore a identittilor
globale n categoriile statusurilor de identitate neasumat (moratoriu si identitate difuz): 87%. n
categoriile statusurilor de identitate asumat (identitate dobndit si forclus) rmne un procent
foarte mic din totalul identittilor globale 13% din subiectii investigati.
Concluzii:
n privinta asocierii dintre forta nalt a supraeului si maturitate identittii, cercetarea de fat
nu permite concluzionarea existentei unor determinri cauzale. Dar putem constata c exist
continuitti si coerente ntre cele dou aspecte psihice la subiectii investigati. Desi nu am obtinut
valori peste medie la forta supraeului pe esantionul utilizat n cercetare, totusi valorile superioare
au corespuns identittilor mature. Pentru acesti subiecti, regulile, valorile si modelele mai ferme
dect ale celorlalti si o constiint moral mai solid corespund cu o mai bun si consistent
dezvoltare a identittii, un mai bun contact cu propriul centru valoric, o ierarhizare mai bun a
sistemului de valori si o mai nalt constientizare a sinelui si a raporturilor cu lumea, dect n cazul
subiectilor cu identitti imature prezenti n investigatia realizat.
Integrnd ntr-un tot unitar acesti predictori care se asociaz cu fiecare status de identitate,
pe care i-am analizat n cadrul teoretic, obtinem portretele psihologice generale dar consistente ale
persoanelor cercetate care sunt ncadrate n cele patru categorii.
1. Identitate dobndit se caracterizeaz prin: puternic dezvoltare psihosocial,
autoactualizare, adaptare superioar si nalt nivel de dezvoltare general a eului; adolescentii sunt
puternic reflexivi; sunt independenti si flexibili; au o constiint de sine puternic; supraeul puternic
indic o persoan constiincioas, perseverent, responsabil, ordonat, consecvent, atent la
oamenii si lucrurile din jur, respectuoas, metodic, manifest capacitate nalt de lua decizii, cu
bun capacitate de concentrare, care reflect nainte de a vorbi, care prefer compania celor
eficienti: dintre subiectii investigati, o proportie mic a corespuns acestei descrieri - 8%.
2. Statusul de moratorium se caracterizeaz prin: nalt constiint de sine, corelativ cu
componentele inconfortabile de vulnerabilitate si expunere; un nivel de anxietate crescut; sunt
12
puternic sezitivi; sunt reflexivi; sunt independenti; locus intern al controlului, tradus prin forta si
capacitatea de autodeterminare; autostim si autoacceptare de nivel nalt; dezvoltarea moral este
de nivel postconventional; stil de cognitie social eficient si adaptativ; stil analitic si filosofic. La
acestea se adaug caracteristicile unui supraeu puternic. Acestui portret corespunde un numr
considerabil dintre adolescentii investigati, fiind a doua categorie sub aspectul mrimii - 31%.
3. Identitatea forclus are urmtoarele caracteristici: autoritarism si rigiditate;
dezvoltare psihosocial slab, lipsa autoactualizrii, dezadaptare, slbiciunea eului; nivel sczut al
constiintei de sine; sunt reprimati; sunt caracterizati de o autonomie sczut; sunt orientati ctre
exterior; sunt impulsivi; obtin scoruri sczute n capacitatea de relationare intim; locus extern al
controlului tradus prin atribuirea responsabilittii pentru propriile transformri unor factori sociali
externi supraeu slab este lipsit de tolerant la frustrare, schimbtoare, influentabil, emotiv,
caracterizat prin oboseal nervoas, inconstant si nesigur; neglizeaz obligatiile sociale, cu
dezinteres general fat de normele morale colective. Raportat la esantionul investigat, proportia
acestei categorii este neglijabil, avnd un numr total de 5% subiecti.
4. Identitate difuz: sunt impulsivi; sunt orientati ctre exterior; absenta autoritarismului;
tendinte ctre psihopatologie; scoruri sczute n capacitatea de relationare intim; locus extern al
controlului, nteles ca deresponsabilizare n raport cu propria viat si propriul control. La acestea
se adaug caracteristicile unui supraeu slab. Coeficientul sczut al supraeului se asociaz cu
tendinta spre disimulare, vagabondaj, distrugere, manifestare a reactiilor dezadaptive, nclcare a
legii, accese de furie nestpnite. Cuprinznd 56% subiectii investigati, este categoria cea mai
vast.

0%
10%
20%
30%
40%
50%
60%
id. Dobndit moratoriu id.forclus id.difuz

Fig.2. Raportul procentual a celor patru tipuri de identitate
Consider c noutatea si importanta studiului prezent const n aceea c a abordat structuri
psihice care functioneaz si evolueaz n strns legtur cu mediul social al individului. Desi
13
cercetarea prezent a reusit s sublinieze anumite tendinte ce se manifest la nivelul celor dou
structuri: supraeul si identitatea, totusi esantionul folosit pentru investigarea lor a fost restrns si
particular, nepermitnd formularea concluziilor dect prin raportarea la un numr sczut de
adolescenti. Cu toate acestea, rezultatele obtinute au fost relevante, si ele pot constitui puncte de
plecare pentru eventuale cercetri viitoare care s permit investigarea acestor factori ntr-un cadru
mai larg cu rezultate mai semnificative si mai ample.

SUMMMARY
The study is focused on the identity of the adolescents. The investigation offers to underline
those four types of the psychological identity: the identity which can be obtained; the status of the
moratorium; the premature identity and the diffuse identity. The adolescence verifies this growth,
assuming, genuinely, consciously, and with one's own will, an orientation that gives meaning to
one's life, with which one translates an intelligence of the world, and of one's internal and external
reality, then communicates this world with the creativity of his/her own vision to become uniquely
oneself, of value to oneself and to others. The results of this study can be used in a practical action
of psychological service.

Bibliografie:
Anitei, M., Introducere n psihologia experimental, Viata Romneasc, Bucuresti, 2000;
Atkinson R. L., Atkinson R.C., Introducere n psihologie, Editura tehnic, Bucuresti, 2002;
Clit, R., Cadru totalitar i functionare narcisic, EFG, Bucuresti, 2004;
Erikson, E. H., Identity and the life cycle, New York: Norton, 1959;
Freud, Sigmund, Opere, vol. IV, Editura trei, Bucuresti, 2000;
Kristeva, J., Noile maladii ale sufletului, Trei, Bucuresti, 2000;
Laplanche, Pontalis, Vocabularul psihanalizei,Trei, Bucuresti, 2000;
Neculau. A., Viata cotidian n comunism, Polirom, Iasi, 2004;
Zamfirescu, Dem.V., Introducere n psihanaliza freudian i postfreudian, Editura Trei,
Bucuresti, 2005.



Primit 04.12.07.

14


Aspecte psihologice ale comportamentului consumativ al preadolescen(ilor
Losi Elena, dr.n psihologie, Catedra de Psihologie aplicat si Asistent social a UPS
I. Creang
Ana Levin(a, doctorand, UPS I. Creang
Comportamentul consumativ este studiul despre cum persoanele cumpr, ce cumpr, cnd
cumpr si de ce cumpr. Cercetrile referitoare la studierea comportamentului consumativ al
copiilor dateaz ncepnd cu anii 1950 n Statele Unite ale Americii. Acest termen are tangente cu
psihologia, sociologia, antropologia si economia. Acesta ncearc s nteleag procesul de luare a
deciziei cumprtorului, att individual ct si n grup, studiaz caracteristicile unui cumprtor si
variabilele lui comportamentale pentru a ntelege necesittile oamenilor. Si, deasemenea, ncearc
de a oglindi influenta altor grupri asa ca familia, grupurile de referint, mass media si societatea n
general asupra deciziei de cumprare.
Problema cerintelor materiale excesive ale copiilor, pretentiilor vis-a vis de mrcile
vestimentare, telefoane, etc. ridic o sumedenie de ntrebri referitor la educarea unui consumator
inteligent, care achizitioneaz n corespundere cu posibilittile si necesittile reale. Contradictiile
care apar dintre printi si copii ne-au determinat s studiem aspectele psihologice ale
comportamnetului consumativ a preadolescentilor. De ce preadolescenti? Deoarece ei sunt acei
care:
doresc ca s cstige si s cheltuie fr a consulta printii;
pot s nu fie satisfcuti de venitul familial;
mprumut de la prieteni ca s-si satisfac necesittile proprii,
pot s cear si s foloseasc cardurile bancare ale printilor mai ales dac semenii fac acest
lucru;
sunt capabili s cstige si s economiseasc pentru un scop de lung durat;
constientizeaz faptul c stabilirea unor planuri ajut familia s nainteze anumite scopuri si
lucreaz mpreun ca s le realizeze;
ncep s stabileasc scopuri si fac planuri pentru realizarea acestor scopuri;
nteleg c ei suport consecintele n urma gestionrii banilor;
simt necesitatea de ajutor n stabilirea limitelor de cheltuire sau cstig;
deseori verific valorile anumitor lucruri n comparatie cu altii;
deja pot vedea lucrurile din punctul de vedere a altor persoane.
15
n aceste conditii, anume ei, preadolescentii sunt acel grup tint, trend asupra creia este
orientat publicitatea, marketingul, televiziunea pentru a stimula dorinta de consum a acestui grup.
Cultura consumatorului de astzi promoveaz cheltuirea banilor si mai putin economisirea lor, de
aceea printii trebuie s tin sub control nivelul si calitatea mesajelor informationale publicitare
crui este expus copilul zilnic.
Este evident c cunostintele copiilor despre bani si formarea comportamentului consumativ si
au origine n familie. Noi ne-am propus s studiem faptul cum nivelul de relationare n familie
influenteaz formarea unui comportament consumativ adecvat. Pentru a studia acest aspect am
aplicat urmtoarele tehnici:
Chestionarul ADOR;
Chestionarul Comportamentului consumativ adecvat elaborat de Jant Bodnar;
Ancheta pentru printi elaborat de Mills Morrow.
n rezultatul aplicrii acestor tehnici asupra 50 de preadolescenti au fost identificate
urmtoarele aspecte:
22% de preadolescenti au un nivel sczut al gestionrii banilor, 30% un nivel nalt, iar
48% un nivel mediu;
privitor la ablitatea de a plnui si cheltuie suma de bani acordat s-au evidentiat 24% de
preadolescenti cu nivel sczut, 66% cu nivel mediu si numai 10% cu nivel nalt;
iar, dac vorbim de responsabilitatea manifestat atunci am constatat c 60% au un nivel
mediu, 26% nivel nalt si 14% nivel sczut.
Aceste date prezentate mai sus relev existenta unui grup de preadolescenti ce manifest un
comportamnet consumativ neadecvat.
Un rol enorm n formarea comportamentului consumativ al copiilor i revine familiei. Acest
fapt l demonstreaz rezultatele obtinute.
Corelnd rezultatele obtinute n urma aplicrii chestionarului ADOR si chestionarului
Comportamentul consumativ dup metoda Bravais Pearson putem afirma c exist o relatie
direct proportional si semnificativ dintre valorile obtinute a abilittii copiilor de a getsiona banii
si cele de control actiunilor din partea printilor (r = 0.67). Deci cu ct printii manifest o atituidne
mai responsabil si un control asupra copiilor, cu att si abilitatea lor de a gestiona banii este mai
nalt si viceversa. Pentru a oglindi veridicitatea afirmatii de mai sus am corelat si alte
variabile: responsabiltatea copiilor fat de bani si autonomia acordat copiilor de ctre printi. Ca
n rezultat s obtinem c exist o corelatie semnificativ si direct proportional (r = 0.77) si dintre
aceste dou variabili.
16
Rezultatele obtinute ne permit s conchidem c, ntr-adevr, rolul printilor n formarea
comportamentului consumativ adecvat a copilului este considerabil de important si se merit de
acordat o atentie, deoarece un efort depus la timp, duce la un succes n viata de viitor a unui copil.
Si numai n acest caz putem aspira la realizri si succesele copiilor, a generatii de viitor.
Deci, problema formrii unui comportament consumativ adecvat este destul de dificil, dar
cert este faptul c educatia consumatorului joac un rol important n viata fiecrui preadolescent,
iar factorul dtereminat n cadrul acestei educatii l detine familia...
Pentru a veni cu un suport si totodat cu un apel fat de acei printi care neglijeaz valoarea
efortului vizavi de educarea comportamnetului consumativ a copilului venim cu niste sfaturi utile:
oferitii posibilitatea de a participa la discutiile legate de bugetul familiei: ce s cumpere, de
a economisi mai mult sau nu, cum de micsorat cheltuielile, discutii referitor la actele de
caritate;
ncurajati dezvoltarea si managementul unui business propriu;
explicatii diferenta dintre utlizarea banilor cash si a cardurilor;
elaborati un plan de cheltuire si de economisire care s corespund cu nevoile zilnice si a
scopurilor viitoare;
evitati compararea comportamentului consumativ al elevului cu fratii / surorii sau semenii
lui;
apreciati economiile fcute de ctre copil att pentru lucrurile uzuale, ct si pentru urgentile
care pot interveni;
clarificati cu copilul pentru ce printii pltesc si pentru ce copiii trebuie s plteasc din
buzunarul lor;
permitetii copilului s aib bani descritionari cu care ei fac ce vor, atfel ei pot lua
decizii si s nvete din greseli; datii valoare sumei pe care copilul a economisit-o etc.
De mentionat faptul c printele trebuie s ia n consideratie c e nevoie de timp pentru ca copilul
s-si dezvolte si s nvete managemntul banilor si responsabilitatea financiar, de asemenea c
modalitatea de a ghida si a sftui este eficient. Numai n acest mod dezvoltati ncredrea copilului,
care trebuie s fie sustinut de ncurajri, aprecieri. Un alt mmoment care merit scris aici este
ideea preadolescentii au nevoie de a chetui asa cum ei si doresc, s ia singur decizia si totodat s
suporte consecintele deciziilor luate. Multitudinea acestor recomdari si idei contureaz orizonturile
si responsabilittile, att a printior, ct si a copiilor. Dar nu n ultimul rnd de relationarea n
familie, ca factor n educarea si formarea unui comportament consumativ adecvat.

17
Summary
The life-long benefits of teaching children good money habits make it well worth the effort.
Children who are not taught these lessons pay the consequences for a life-time. Some parents don't
teach children about money because they think they shouldn't talk about money with children,
don't have the time, or think they don't have enough money. Parents should take the time to teach
children about money regardless of income and should start when children are young. This
publication presents some helpful guidelines and suggestions parents may follow. We present
several results that prove that strong relationship between parent and teenagers consumer
behavior. It also identifies some rules which you can use to teach your child about money.
BIBLIOGRAFIE
Crary, E. 1990. Pick up your socks. Parenting Press: Seattle
Your Kids & Your Money: The Answers, by Janet Bodnar. Kiplingers Personal Finance Magazine,
(May 1997).
Students Tackle a Subject With Interest; learning the fundamentals of investing can be a profitable
lesson by Martha M. Hamilton. The Washington Post, (March 4, 1997).
Morrow, A. M. "Money sense for your children" in Lesson 2, Where money comes from. Oregon
State University Extension Service.
Kids and Their Cash. Newsweek, (October 2, 1995).
Banking on Your Future
MetLife Helping Your Child Understand Money
Primit 05.12.07










18


Dezadaptarea psihosocial a preadolescen(ilor dependen(i de jocurile computerizate

Losi Elena, dr.n psihologie, Catedra de Psihologie aplicat si Asistent social a UPS
I. Creang
Counter Strike, Sims, Need for Speed, 18 Weels of Steel, World of Warcraft, Medal of
Honor, Age of Empires si FIFA snt doar cteva dintre jocurile pentru care milioane de copii petrec
ore ntregi zilnic la computer. Si cum aceste ore trebuie sczute din timpul alocat in mod normal
activitatilor obligatorii sau recreative, este absolut normal sa apara probleme la scoal sau de
socializare. Psihologii sunt asaltati de printii care se plng c le este tot mai greu sa controleze
"viciul" copiilor lor. Folosirea excesiv a compiuterului duneaza grav copiilor. Din cauza orelor
ndelungate pe care le petrec in fata "jucriei secolului", acestia ajung sa fug de acas, s
chiuleasc de la cursuri si chiar s abandoneze scoala. Psihologii din scoli remarc c la
dependentii de computer apar si modificri de comportament. Unii dintre acestia se izoleaz,
comunic cu dificultate, au tendinte spre violent. Singurul prieten le este compiuterul, acest
surogat pe care ei l adopt fiind in msur s le satisfac toate nevoile. Copiii dependenti de
calculator ajung rapid la esec scolar si au mari sanse s aib probleme sociale. Anual, psihologii
scolari se confrunt cu zeci de cazuri de "drogati" de computer. Abandonul colar sau fuga de
acas sunt situatii extreme la care se poate ajunge dac printii si profesorii nu iau msuri.
Consecintele grave ale acestui viciu sunt legate si de transformrile de comportament ale tinerilor.
Acestia ajung s se indeprteze de realitate. Pentru ei, realitatea devine cea din jocuri si filme.
Lumea virtual n care triesc attea ore pe zi le creeaza un univers artificial, total duntor.
Literatura de specialitate sustine faptul c dependenta fat de computer se formeaz cu mult mai
rapid dect dependenta fat de altceva cum ar fi: dependenta de fumat, dependenta de droguri,
dependenta fat de alcool etc, iar durata de formare a acestei dependente fiind de jumtatea de an
sau un an. E important de a mentiona c trecerea unui joc nou poate dura 5 6 ore sau chiar cteva
zile, uneori chiar si o sptmn. Acest fapt, evident, implic schimbri n comportamentul
copilului. Pn azi nu exist o norm, oficial stabilit, de timp pentru utilizarea computerului de
ctre copii. Unele studii au stabilit ca norma ar fi o perioad de 8 ore pe sptmn de aflare n
lumea virtual. n viziunea lui T. Cantelmi, psihiatru la Universitatea Gregorian din Roma, o
aflare n lumea virtual de 5-6 ore zilnic poate fi duntoare si poate degenera ntr-o serie de
simptome.
19
Studiile realizate pn acum (Griffit V., Shapkin S.A, Wilson P.etc) scot n evident faptul
c fenomenul dependentei fat de jocurile computerizate ia amploare, numrul copiilor dependenti
fiind n crestere. Acest fapt si gseste confirmare si prin dezvoltarea activ a bussnes-ului legat de
jocurile computerizate, numrul mare si n crestere de localuri cu sli pentru jocuri, numrul mare
de web-servere cu jocuri n reteaua Internet, etc. Evident c cel mai mult sunt supusi influentei
copiii. n urma unui studiu realizat de C. Sapkin n Rusia, 80% de elevi al cl.5-7 sunt pasionati de
jocurile computerizate, si unii destul de drastic: la vrsta de 10-12 ani au o experient de juctor
de 4-6 ani. Desigur c fenomenul dependentei de computer nu este att de sever ca n cazul
alcoolismului sau dependentei de droguri, dar oricum, las o amprent negativ asupra copilului ce
exagereaz cu timpul petrecut n fata computerului.
Pentru a studia problema respectiv n Moldova am realizat un studiu experimental. Cu
scopul de a identifica preadolescentii dependenti de jocurile computerizate am alctuit o anchet
care contine ntrebri referitoare la timpul petrecut n fata calculatorului, jocurile n care de cele
mai dese ori se joac, probleme pe care le ntmpin n relatiile cu cei din jur, n special cu printii,
etc. si am aplicat-o asupra 127 de preadolescenti. Drept criteriu al selectiei preadolescentilor
dependenti de jocurile computerizate am luat timpul n ore petrecut n lumea virtual, mai mult de
2 ore pe zi, respectiv mai mult de 60 ore lunar. Aceast anchet ne-a permis s-i identificm pentru
a-i studia mai profund si a compara schimbrile ce apar n relationarea cu cei din jur. Trebuie de
mentionat c din numrul de preadolescenti studiati tocmai 35 dedic mai mult de 60 ore lunar
jocurilor computerizate, ei constituind grupul nostru experimental. Rezultatele obtinute le
prezentm mai jos.
Topul celor mai preferate jocuri de preadolescenti este urmtorul:
Counter Strike
Heroes
Quake
Medal of Honor
Moha
Panzer Killer
Este de mentionat faptul c aceste jocuri sunt jocuri de rol, care cel mai rapid duc la instalarea
dependentei psihologice care presupun identificarea cu eroul principal si care contin o doz destul
de nalt de agresivitate, toate presupun arme, lupt, rzboi. Marea majoritate (94 %) au
mentionat c se simt foarte bine atunci cnd se joac, ceilalti 6% au spus c se simt relaxat. Este
20
interesant faptul c 83 % afl despre jocurile noi aprute de la prieteni si aceasta i determin s le
joace, pe cnd 12% si aleg jocurile din internet. O echipa de psihologi ai Universitatii din
Rochester au chestionat 1.000 de fani ai jocurilor cu privire la motivatia pe care o au pentru a se
juca. Subiectii au spus ca se simt bine atunci cand jocul produce experiente pozitive si provocari.
Cheia atractivitatii jocurilor sta in capacitatea acestora de a oferi senzatia autonomiei, a
competentei.
Pentru a stabili legtura ntre comportamentul dependent al preadolescentilor si adaptarea
psihosocial a lor am aplicat Chestionarul de diagnosticare a adaptrii social-psihologice
(K. Rogers, P. Daimond), care const din 101 enunturi la care elevii de asemenea trebuie s
rspund afirmativ sau negativ. Rezultate obtinute le prezentm n figura de mai jos.

Fig.1 Valorile medii ob(inute la dezadaptare la cele doua grupuri de preadolescen(i

Media obtinut de grupul experimental la scala dezadaptare (m=171,62) este cu mult
mai mare dect media obtinut de preadolescentii din grupul de control (m=87,14). Acest fapt ne
permite s stabilim faptul c copii ce exagereaz cu timpul petrecut n fata compiuterului sunt mai
dezadaptati n societate. La baza dependentei de jocuri pe calculator a unui copil poate fi nevoia
de a fi apreciat in familie, la scoala sau in cercul de prieteni. Isi creeaza o alta identitate virtuala si
astfel se simte puternic si capabil sa castige, afirma psihoterapeutul Cristiana Levitchi.
Analiza literaturii la problema dependentei de jocuri a scos n evident faptul c
mecanismele de baz a formrii ei sunt bazate pe necesitatea n primirea rolului si fuga de
realitate. Un copil adaptat n societate nu tinde s fug de realitate, la fel cum un copil adaptat, ce
se autoapreciaz si apreciaz pe ceilalti adecvat nu tinde spre primirea rolului altei fiinte. A fugi de
realitate, a primi rolul altuia o fac doar personalittile dezadaptative, ce se autoapreciaz inadecvat.
87,14
171,62
0
50
100
150
200
grup control grup
experimental
Dezadaptarea
21
Deoarece anxietatea nalt reprezint un criteriu al dezadaptrii, putem presupune c copiii
dependenti de jocurile computerizate initial sunt anxiosi, adic aceast trstur ei o posed pn la
pasiunea de computer si formarea dependentei. Din acest punct de vedere anxietatea nalt poate fi
privit ca una din cauzele formrii dependentei.
Rezultatel experimentale obtinute demonstreaz pe deplin acest fapt. Pentru a studia
urmrile survenite n urma utilizrii excesive a calculatorului am utilizat Chestionarul de anxietate
Spillbergher si formula de comparare a dou medii pentru esantioane mari. Noi presupunem c
grupul experimental va prezenta rezultate mai nalte la scala anxiettii.
n urma aplicrii chestionarului, prelucrrii rezultatelor am obtinut urmtoarele
rezultate:
Group Statistics
35 35,8571 5,6368 ,9528
35 34,2571 5,6638 ,9574
35 36,6571 4,8866 ,8260
35 46,0571 3,1987 ,5407
Grupa
de control
experimentala
de control
experimentala
Anxietate reactiva
Anxietate stabila
N Media
Deviatia
standard
Eroarea
standard


Fig.2 Valorile medii ob(inute la scala anxiet(ii stabile la cele doua grupuri de preadolescen(i
Tabelul de mai sus ne indic o medie de 46,06 a anxiettii stabile obtinut de grupul
experimental. Valorile anxiettii stabile pentru testul Spillberger sunt cuprinse ntre 31 si 45. Deci,
nivelul anxiettii la adicti este mai sus de norm. Pentru a demonstra dac sunt diferente statistic
semnificative ntre grupul experimental si grupul de control am utilizat testul t.
Valoarea de t= 9.522 (obtinut la compararea celor 2 grupe n baza principiului anxiettii
stabile) ne permite s acceptm ipoteza, precum c exist diferent semnificativ ntre grupul
36,66
46,06
0,00
10,00
20,00
30,00
40,00
50,00
grup de control grup experimental
Anxietate stabila
22
experimental si grupul de control la manifestarea anxiettii stabile. Mai exact afirmm c nivelul
anxiettii stabile este mai ridicat la grupul experimental. Prin urmare putem s spunem c
dependenta de jocurile computerizate influenteaz starea afectiv a preadolescentilor, genernd
anxietate sporit.
La fel, putem afirma c copiii cu un nivel nalt de anxietate sunt mai predispusi spre
comportament dependent. Cresterea pasiunii fat de jocurile computerizate duce la faptul c
valoarea lumii virtuale si aflarea n ea creste concomitent cu scderea interesului fat de realitate.
n legtur cu aceasta copilul ncepe s petrec mai mult timp n lumea virtual si mai putin este
interesat de lumea real, cu att mai mult, el se dezvolt n lumea virtual a jocurilor, si dezvolt
Eu-l su virtual, iar dezvoltarea personalittii reale se ncetineste. In acelasi timp cu
intensificarea puterii dependentei n constiinta adictului creste disonanta, discrepanta ntre lumea
virtual, unde totul este permis si lumea real, plin de pericole. Aceasta conditioneaz
micsorarea timpului petrecut n realitate si mrirea timpului petrecut n lumea virtual. Lumea
virtual devine pentru copilul dependent tot mai aproape, dect viata real ; realitatea devine strin
si periculoas, enorm si necunoscut n comparatie cu cea mic si cunoscut a jocului preferat.
Iat cum descrie un preadolescent acest fenomen : Cnd m ridic de la computer si m aflu n
strad nu-mi ajunge arma din joc. Fr ea m simt nesigur, deaceea m strdui s m ntorc mai
repede acas si s joc. La inceput, parintii ar trebui sa incerce sa-i distrag atenta copilului doar
de la joc, nu si de la calculator. O solutie ar fi sa se uite impreuna la filme, pentru ca important este
timpul petrecut impreun. Ulterior, cand copilul se simte mai confortabil, ar fi bine sa-l intrebe de
ce i place sa se joace. Astfel poate sa-i suplineasca nevoia de apreciere, sa-i dea incredere in el si
sa-l implice in activitati atractive de familie, precum excursiile, jocurile la aer liber, etc.,
recomanda Levitchi.
Summary
In this article we describe the main psychological aspects of game addiction. Thus this
phenomenon becomes a big problem from the psychological and sociological views. After that we
enumerate the types of computer games, which are divided in two groups: role playing game
(RPG) and non-role playing game. The RPG is more attractive, has bigger speed of addiction, and
has an influence of psychic. Then we mention the mechanism of becoming an addict and all the
stages.
Bibliografie selectiv :
1. Andries, Lucian (2002), Internetul aspecte psihologice, Revista Psihologia,
6/2001, Bucuresti.
23
2. Tarasov, Alexandru (2007), Psihologia jocurilor video: agresivitatea si
sugestibilitatea la adolescentii expusi jocurilor video violente, ed. Lumen, Iasi
3. Young, Kimberly; Goldberg, Ivan (1998), Pathological Computer Use
http://pages.prodigy.net/unohu/internetaddiction.htm
4. Koponenxo H.H. Anxrnnnoe noneenne. Omax xapaxrepncrnxa n
saxonomepnocrn pasnnrnx. - Oosp. ncnxn-ar. n me. ncnxon., 1991/1, c.8-15.
5. uomnuena R.B., Bmenen A.I., Fypmncrpon H.B. Hcnxonornuecxne xoppenxrt
ynneuennocrn xomntmrepntmn nrpamn // Becrnnx MIV. Cep 14. Hcnxonornx.
1991. N3. C. 27-39
6. uopman H, Bnntcon H. Hcnontsonanne nnpryantno peantnocrn n
ncnxonornuecxnx nccneonannxx // Hcnxonornuecxn xypnan, 1996, rom 17,
N2, c. 64-79.
7. Banxnn C.A. Komntmrepnax nrpa: nonax onacrt ncnxonornuecxnx
nccneonann // Hcnxonornuecxn xypnan, 1999, rom 20, N1, c 86-102.
www.kidsfreesouls.com
www.netaddiction.com/articles/cyberdisorders.htm
www. psychentral.com/netaddiction/
www.zema.ru
http://www.rider.edu/~suler/psycyber/cybdream.html


Primit 05.12.07



















24

Interconexiunea dintre autoapreciere yi anxietate ycolar la preadolescen(ii din
familii temporar dezintegrate
Vrlan Maria, dr. n psihologie
Familia este unul din factorii care influenteaz formarea personalittii copilului nu numai
prin prezenta sau absenta ei, dar si printr-o serie de alti factori. Familia asigur copilului o
sigurant indispensabil pentru atingerea maturittii intelectuale, sociale si culturale.
Conditiile economice, sociale si culturale e azi au fcut ca familia s-si schimbe n mare
parte functiile pe care le ndeplineste. Singura functie a familiei care continue s supravietuiasc
schimbrii este aceea de a furniza sprijin afectiv, emotional copiilor.
n prezent separarea pe un termen lung, datorat deplasrii printilor peste hotare n scopul
asigurrii materiale a familiei, este o tendint n crestere.
Exist diferente de vrst si sex n legtur cu modul n care reactioneaz copilul la
separare.
n cercetarea realizat de noi am intentionat s stabilim o legtur ntre autoaprecierea si
anxietatea scolar a preadolescentilor din familii temporar dezintegrate.
Autoconstiinta preadolescentului este un nou nivel al formrii lui. In vrsta preadolescent
pentru prima dat n dezvoltarea personalittii actele autoconstiintei, ca autocunoasterea,
autoobservarea, autoreglarea comportamentului si activittii devin necesitti principale ale
personalittii. Nivelul dezvoltrii acestor necesitti influenteaz asupra formrii calittilor
morale a personalittii.
Caracterul autoaprecierii preadolescentilor determin formarea unor sau altor trsturi de
personalitate de exemplu nivelul adecvat al autoaprecierii contribuie la formarea ncrederii n
sine, autocriticii, insistentei ori ncrederii prea mari (nfumurare), necriticii. Autoarea E.L.Nosenco
a presupus, c la baza mecanismului influentei autoaprecierii asupra activittii intelectuale a
copilului stau tririle emotionale, care nsotesc activitatea preadolescentului. Anxietatea scolar
este o form de manifestare a unei sri emotionale nefavorabile a copilului n situatii scolare. Ea se
exprim prin ngrijorare, neliniste n situatiile de nvtare, n clas, prin asteptarea unei atitudini
negative fat de sine, a unei aprecieri negative din partea profesorilor, semenilor.
Vom analiza n continuare relatia dintre autoapreciere si anxietate a preadolescentilor
experimentati.
25
44,1
23,3
11,6
21
0
10
20
30
40
50
sczut mediu nalt f/e nalt

Fig. 1. Distribuia de date privind nivelul autoaprecierii subiecilor cu anxietate general nalt.
Aceste date le putem confirma si prin coeficientul de corelatie obtinut ntre rezultatele
la anxietatea accentuat si cele la autoapreciere. Am obtinut aici r = -0,7, la un prag de
semnificatii de p <0,01.
Datele descrise ne dovedesc, c la preadolescentii cu anxietate mrit predomin
autoaprecierea sczut. Relatia dintre autoaprecierea sczut si anxietate o putem explica n
felul urmtor: unul din motivele centrale ale omului, este motivul autostimei (self-esteem
motive). n cazul subaprecierii preadolescentului, se acutizeaz necesitatea lui n autostim. n
cazul cnd aceast necesitate este frustart, preadolescentul se nelinisteste, manifest anxietate
nalt. Dac preadolescentul nu reuseste s-si ridice autoaprecierea prin procedee social
adecvate, caut alternative de comportament. De obicei el se reorienteaz la grupe deviante de
semeni. Participarea n aceste grupe i ofer noi procedee de autoconfirmare si i permite s-si
ridice autoaprecierea. Ori e posibil situatia, cnd ei se autoconfirm n grupul din care face
parte (clasa) prin fapte neadecvate normelor acestui grup.
Relatia dintre autoapreciere si anxietate este explicat si de autorii Krueger, Hansen
(1987), care afirm, c anxietatea scade pe msura cresterii autoaprecierii. n cazul
autoaprecierii adecvate, se manifest tendinta spre autoreglare: comportamentul
preadolescentului este mai planificat, bine gndit, stabil, mai putin depinde de factori
ntmpltori, deaceea si el manifest mai putin neliniste n astfel de situatii stabile. Asemenea
preadolescenti mai putin sunt afectati de influentele negative exterioare.
n ceea ce priveste relatia dintre anxietatea scolar si autoaprecierea, aceste rezultate le
prezentm mai jos:
43,5
30,5
13 13
0
20
40
60
sczut mediu nalt f/e nalt

Fig. 2. Distribuia de date privind nivelul autoaprecierii elevilor cu anxietate colar
nalt.
26
Rezultatele indicate n figura de mai sus ne arat, c din toti subiectii cu anxietate scolar
nalt, 43,5% au un nivel sczut al autoaprecierii. Asa cum si n cazul anxiettii accentuate, elevii
cu subapreciere, asteapt aceast apreciere si din partea celor din jur, consider c sunt lipsiti de
valoare si capacitti, nu au dezvoltat motivul competentei, sunt nelinistiti n situatiile scolare. 13%
au nivel foarte nalt al autoaprecierii, adic ei se supraapreciaz. Probabil, c aceast
supraapreciere este un mod de compensare a neajunsurilor, insucceselor, nelinistea n situatiile de
scoal.
Aceste date le putem confirma si prin analiza datelor obtinute la prelucrarea statistic a
rezultatelor.
Tabelul 1. Corela(ia dintre rezultatele la testul de anxietate ycolar yi cele de la scalele
testului de autoapreciere.
intelect autoritate Rela(ii cu
colegii
Satisfac(ie de
comunicare
cu colegii
ncredere n sine
r p< r p< r p< r p< r p<
Anxietate
ycolar
-0,52 0,01 -0,45 0,01 -0,42 0,01 -0,38 0,05 -0,54 0,01
Am obtinut corelatie statistic ntre rezultatele la anxietate scolar si:
Intelect (apreciere): r = -0,52, la un prag de semnificatie de p < 0,01. Aceast corelatie este
invers proportional. Adic, dac elevii si apreciaz nivelul dezvoltrii intelectuale nalt
adecvat, ei au un nivel mai sczut al anxiettii scolare, mai putin se nelinistesc n situatiile
de scoal. La cresterea valorilor la intelect apreciere, descresc cele de la anxietate scolar si
invers.
Autoritate (apreciere): r = -0,45, la un prag de semnificatie de p < 0,01. Aceast corelatie
este invers proportional. Adic, dac elevul si apreciaz nalt autoritatea lui n fata
colegilor, asta l face s se simt mai bine, mai ncrezut n clas si mai putin trieste
emotional, n forma anxiettii scolare, diferite situatii de scoal. La cresterea valorilor la
autoritate apreciere, descresc cele de la anxietate scolar si invers.
Relatii cu colegii : r = -0,42, la un prag de semnificatie de p < 0,01. Aceast corelatie este
invers proportional. Adic, dac elevii si apreciaz nalt relatiile lor cu colegii de clas, ei
au posibilitti mai mari de adaptare la diferite situatii si conditii, iar acest fapt reduce din
nelinistea lor n aceste situatii. La cresterea valorilor la relatii cu colegii (apreciere),
descresc cele de la anxietate si invers.
27
Satisfactie de comunicarea cu semenii: r = -0,38, la un prag de semnificatie de p < 0,05.
Aceast corelatie este invers proportional. Ca si n cazurile de mai sus, la cresterea
valorilor n ceea ce priveste autoaprecierea satisfactiei de comunicarea cu colegii de clas,
descresc valorile la anxietate scolar, si invers.
ncredere n sine: r = -0,54, la un prag de semnificatie de p < 0,01. Aceast corelatie este
invers proportional. Adic, dac elevii se consider ncrezuti n sine n situatiile de scoal,
ei au mai putine motive de a se nelinisti si manifesta anxietate scolar n asemenea situatii.
La cresterea valorilor la ncredere n sine (apreciere), descresc cele de la anxietate scolar
si invers.
Vom analiza n continuare relatia dintre scalele la testul de anxietate scolar, care reprezint
de fapt factorii anxiettii scolare si cele de la testul de autoapreciere.
Dac preadolescentul se simte bine n colectivul clasei, dac se bucur de autoritate n
colectiv, dac are stabilite relatii adecvate cu colegii, atunci starea lui emotional pe fonul creia
se dezvolt contactele lui sociale (mai nti de toate cu semenii), este favorabil si trirea
emotional a stresului social, ca factor al anxiettii scolare nu se manifest.
ntre rezultatele la scala trirea emoional a stresului social si cele de la scalele testului
de apreciere am obtinut urmtorii coeficienti de corelatie:
Cu rezultatele la intelect r = -0,4, la un prag de semnificatie de p < 0,05;
Cu rezultatele la scala autoritate r = -0,51, la un prag de semnificatie de p < 0,01;
Cu rezultatele la scala relatii cu colegii r = -0,43, la un prag de semnificatie de p <
0,05;
Cu rezultatele la scala satisfactie de comunicarea cu semenii r = -0,61, la un prag de
semnificatie de p < 0,01;
Una din particularittile de baz n vrsta preadolescent, este interesul vdit spre
comunicarea cu semenii, orientarea spre elaborarea normelor si valorilor de grup. Comunicarea cu
semenii reprezint un mijloc important de socializare a preadolescentului. El si formeaz
deprinderi de interactiune social, capacitti de a se supune disciplinei colective, de a obtine
autoritate si de a ocupa statutul dorit. n grup se formeaz si se dezvolt autoaprecierea
preadolescentului: dac preadolescentul poate s resping critica adultilor, atunci prerea despre el
a semenilor, o apreciaz nalt. Dup R. Berns (1986) si M. Rosenberg (1965) unul din mijloacele
de influent pozitiv asupra autoaprecierii este formarea unor relatii interpersonale n care
preadolescentul ar putea comunica cu alte persoane a cror interese, aptitudini sunt adecvate celor
personale (Pac u.,2000).
28
Deci, avnd o apreciere neadecvat, preadolescentul nu reuseste s stabileasc relatii
interpersonale n colectiv. Dar, ocupnd o pozitie de izolat, nu reuseste s-si formeze o
autoapreciere adecvat. Iar toate acestea ar provoca manifestarea anxiettii scolare.
ntre rezultatele la scala frica de autoexprimare cu cele de la testul de apreciere s-a obtinut:
Cu rezultatele la caracter r = -0,36, la un prag de semnificatie de p < 0,05;
Cu rezultatele la relatii cu colegii r =-0,46, la un prag de semnificatie de p< 0,01.
Adic tririle emotionale negative ale situatiilor legate de necesitatea de autodeschidere, de
autoprezentare altor persoane, demonstrarea posibilittilor proprii, sunt posibile n cazurile cnd
preadolescentul si apreciaz sczut trsturile de caracter si relatiile lui cu colegii. La cresterea
rezultatelor de la aceste scale, descresc rezultatele la anxietatea scolar.
ntre rezultatele la scala problemele i fricile n relaii cu nvtorul cu cele de la testul de
apreciere s-a obtinut:
Cu rezultatele la relatii cu colegii r = -0,41, la un prag de semnificatie de p < 0,05;
Cu rezultatele la autoritate r = -0,43, la un prag de semnificatie de p < 0,05.
n cazul cnd ntre preadolescent si profesori se stabilesc niste relatii neadecvate, atunci
preadolescentul scade din autoritatea sa n fata colegilor, dar si se nruttesc relatiile lui cu ei,
iar acest fapt i provoac anxietate scolar, care la rndul ei micsoreaz reusita la nvttur.
Din cele analizate si descrise mai sus putem concluziona:
ntre autoprecierea preadolescentilor din familiile temporar dezintegrate si anxietatea scolar
a lor exist o relatie si anume:
- O anxietate scolar nalt contribuie la subaprecierea propriilor trsturi de caracter,
intelectului, ncrederii n sine.
- O apreciere neadecvat duce la nesigurant n relatii cu colegii, n situatiile de viat scolar,
ceea ce contribuie la trirea emotional n form de neliniste, fric, anxietate n situatiile de scoal.
Bibliografie:
1. Anxietatea si angoasa", Timisoara, 1997.
2. Ienestea O. Dificultti emotionale la tineri", Bucuresti, 1983.
3. Stratilescu D. Climat familial si atitudini educative variabile semnificative n
afirmarea adolescentilor supradotati/revista de psihologie,nr. 1 -2, Chisinu, 1996.
4. Innnenperep R.F. Camoonenxa y neconepmennonernnx npanonapymnrene. //
Bonpoct ncnxonornn, 10989, N 1, - c. 45-54.
5. Hpnxoxan A. Tpenoxnocrt y ere n nopocrxon, M. 2000
6. Xopyxn C.H. Camoonenxa nencnnnnnnnponanntx nopocrxon n nx onenounoe
ornomenne x oxpyxammnm // Hcnxonornuecxne ocoennocrn camocosnannx nopocra
/ Ho pe. M.H. Fopnmencxoro. -Knen, 1980

Primit 06.12.07
29


Hsyuenne nmnn xax onoro ns acnex1on nsanuoo1nomennn nonon
Aapnca Cnnnnapy, oxrop ncnxonornn, xon]epennnap
Axryantnocrt anno remt necomnenna. Conpemennt mnp, uenoneuecxne ornomennx
nperepnenamr cnntnte nsmenennx. Ftcrpo cosamrcx n pacnaamrcx paxn. Haprnept ne
rparxr ycnnn na paspemenne rpyntx cnryann, na ocrnxenne nsanmononnmannx,
cranonxct naccnnntmn spnrenxmn cocrnenntx ornomenn. V mnornx myxunn n xenmnn,
xnnymnx n nnnnnnsonannom mnpe, crapt nopxox oprannsannn xnsnn n crnnt noneennx
napymen. Conpemennte xenmnnt ntramrcx no ncem trt noxoxnmn na myxunn. Honxpnax
npornnononoxnocrt nonon ncuesaer, n c ne +pornuecxax nmont, ocnonannax na +ro
nonxpnocrn. Conpemennax pacxonannocrt, ecnn ne cxasart pacnymennocrt, monoexn nnora
npocro nyraer. Xouercx, urot monote nepnnn n nmont, nepexnnann +ro npexpacnoe
uyncrno, n noxnonxnnct, ne nropnunomy n ne, cexcy, a yxonnomy, npancrnennomy nauany.
Hcnxonornx nsanna nnrepeconanact nmontm. Eme n pennennncxom rpaxrare
Berxa nepcnxa rax onnctnanoct nosnnxnonenne nmnn: Tpn ncrounnxa nmeer nneuenne
uenonexa: ymy, pasym n reno. Bneuennx ym nopoxamr pyxy. Bneuennx yma nopoxamr
ynaxenne. Bneuennx rena nopoxamr xenanne. Coennenne rpex nneuenn nopoxaer
nmont. B pennerpeuecxom xstxe tna npenpnnxra nontrxa onpeenennx pasnoopasntx
npoxnnenn n ]opm nmnn: +poc crnxnnax, crpacrnax, crpemxmaxcx x nonnomy
]nsnuecxomy onaannm; ]nnnx nmont pyxa, paccyounax, oycnonnennax
connantntmn cnxsxmn n nnuntm ntopom; cropre cnoxonax, naexnax nmont
nexnocrt, ocoenno cemenax. H, naxonen, arane nmont ecxoptcrnax, xeprnennax, c
nonno camooraue, pacrnopennem nmxmero n saore o nmnmom. O ynnnepcantnocrn
remt nmnn ronopxr mn]t n cxasxn pasnnuntx npemen n napoon. nx ncnxonornn nmnn,
pennerpeuecxn mn] o Amype ( nmnn) n Hcnxee ( yme ) nmeer orpomnoe snauenne. Mn]
nonecrnyer o rom, xax yma crpemnrcx x nmnn, ne moxer ycroxrt nepe ne. Crpacrt
naneraer, noxnartnaer, ynocnr ymy, no +ro eme ne nmont. yma, xoropax mnoroe
nperepnena, npoxnnna croxocrt, nayunnact rpynrtcx operaer nmont. Fonee roro, raxax
yma, nanonnennax nmontm, cranonnrcx eccmeprno. C ncnxonornuecxo rouxn spennx
nmont moxno cunrart camo cnntno norpenocrtm ymn uenonexa.
nanart uertpe nexa nasa Hnaron cosan nepnym n uenoneuecxo xyntrype
]nnoco]nm nmnn, uro crano ncrounnxom nx ontmnncrna nmonntx reopn. Hmont nx
camoro Hnarona nocrnennoe uyncrno, ona coennxer n cee npornnononoxnte cropont
30
uenoneuecxo npnpot. B ne xnner rxra nme x npexpacnomy n uyncrno uero-ro
neocrammero, ymepnoro, crpemnenne nocnonnnrt ro, uero y uenonexa ner ( Hnaron Mn]
o Anpornnax).
Hcnxonorn, ntraxct art onpeenenne nmnn, ronopxr o ne xax o +monnonantnom
nponecce ( Cnnnosa, Rnr ); xax o asonom uyncrne, xoropoe nmeer cocrnennte cnocot
ntpaxennx n xonxpernte narrepnt axrnnnocrn nepnno cncremt ( Hsap K.E.); xax o
nanonee nonnom n naroponom ns ncex ornomenn ( Fepn 3. ).
Conpemennax xonnennnx nmnn nonyunna nasnanne pomanrnuecxo. nx nee
xapaxrepnt: neannsannx nmnmoro uenonexa, panencrno naprnepon, snaunmocrt
uenoneuecxnx ornomenn, cnntnte +monnonantnte nepexnnannx. Pomanrnuecxax nmont
yonnernopxer neoxonmte ncnxonornuecxne norpenocrn uenonexa n omennn, no
nsanmnocrn, n cexcyantnocrn, n camopeannsannn n ecrecrnenntm opasom npnnonr x paxy (
Fpenen H., Posnn M.).
Hpornnononoxno rouxn spennx npnepxnnaercx H. Kacnep xoropt cunraer, uro
cnoont uenonex ne ncntrtnaer nmnn. Hmont xax cnnan +monn nocroxnno epxnr
uenonexa n crpaxe norepxrt ncrounnx yonnernopennx cnonx norpenocre. 3ro enaer
uenonexa sanncnmtm, rpenoxntm, memaer ero nnunocrnomy pasnnrnm.
Moent nmnn, npenoxennax A.Macnoy, moxer cunrartcx, n ornnune or moenn
H.Kecnepa, onrnmncrnuecxo. Ona xapaxrepnsyercx cnxrnem rpenoxnocrn, omymennem
nonno esonacnocrn, yonnernopennocrtm ncnxonornuecxo n cexcyantno cropono
ornomenn.
Hnrepecna rouxa spennx 3. upomma, xoropt nonnmaer nmont xax orner na nponemy
uenoneuecxoro cymecrnonannx. uenonex, ocosnanax cnom orenennocrt or npnpot, no nce
npemena ntrancx npeoonert ee n opecrn ennenne. Hn napxornxn, nn anxoront, nn
ennenne, ocnonannoe na npncnoconennn x rpynne, nn cexcyantnt xonraxr, nn axe
rnopuecxax exrentnocrt, no cnonam anropa, ne pemamr nponemt orenennocrn. Tontxo
nmont nosnonxer uyncrnonart ennenne, nosnonxer epxartcx nmecre unenam uenoneuecxoro
poa, omecrna, cemtn. Ho mnennm 3.upomma nmont ne onxna trt naccnnno. Hmnrt
+ro ymenne anart, a ne part, xoropomy cneyer yunrt. Axr anannx, ecnn on ocrannxer
paocrt, yonontcrnne, ntpaxaer xnsnecnoconocrt uenonexa n moxer noponrt camy
nmont, coxpannn ee na nporxxennn mnornx ner xnsnn ( upomm 3. yma uenonexa ).
Hmont xax mexnnunocrnoe uyncrno, xax ntcmee npoxnnenne uenoneuecxo cnnt
poxanoct nenocpecrnenno n xoe uenoneuecxo +nonmnnn. Cornacno reopnn apnnna
+nonmnnx ner rem ycnemnee, uem ontme ncxonoe pasnoopasne oprannsmon. Hpn
31
ecnonom pasmnoxennn noromcrno coornercrnyer ponrentcxo ocon xax ne xannn not. A
pas ner pasnoopasnx, snaunr, n ner nnxennx nnepe. B pesyntrare nyx cexcyantntx
+nonmnn, naunnax c naneosocxo +pt, nce nnt onee nnn menee ntcoxooprannsonanntx
oprannsmon noxnnnnct n nyx onnunxx: myxcxom n xencxom. Pasenenne ]ynxnn mexy
myxunno n xenmnno n nauane pasnnrnx uenoneuecxoro omecrna tno npeentno
npocrtm: on otrunx, ona xpannrentnnna ouara. Xenmnna omymana ntcoxym nennocrt
myxunnt: net on pncxonan cnoe xnsntm, saorxct o cnoe cemte. Camoonenxa,
camoynaxenne myxunnt cnxsant tnn c rem, nacxontxo ntcoxo xenmnna nennna ero ycnnnx.
Hpnpoa n ornnune or myxunnt noapnna xenmnne cno nyrt +nonmnnn. Hnxro ne xan, uro
ona noer oxornrtcx, yer cpaxartcx c nparamn. Ee cnoconocrt nponsnonrt na cner ere
cunranact marnuecxo, axe cnxmenntm apom ( Hsap K.3., 2000). Crenent
camoyrnepxennx xenmnnt sanncena or roro, nacxontxo ntcoxo myxunna nennn ee ymenne
yxaxnnart sa ertmn n noepxnnart nopxox n nx cemte. Btxnrt tno rpyno, no
nsanmoornomennx tnn npocrtmn. Kaxt nnen ynnxantnocrt nxnaa pyroro,
oecneunnan ntxnnanne n narononyune cemtn. Hporpamma noneennx sannctnanact na
renernuecxom yponne n cunranact ycnemno, ecnn ocot ntxnnana n ocrannxna nocne cex
noromcrno.
Cunraercx, uro nepntm napnanrom cexcyantntx ornomenn nme tn npomncxynrer,
xora nononte ornomennx nnuem ne orpannunnannct. Pnmcxn ]nnoco], no+r Hyxpenn
cunran, uro n pennocrn cymecrnonann rpn ocnonnte npnunnt cexcyantntx ornomenn:
1. nonono axr mor nponsorn cornacno nsanmnomy cexcyantnomy xenannm myxunnt n
xenmnnt;
2. n cnecrnne rpyoro nacnnnx;
3. sa nnary, xoropym, sa nenmennem ener, xenmnnt pann narypantntmn npoyxramn.
Cnoonte nononte ornomennx onycxannct nnyrpn onpeenenno rpynnt nnn poa. Hpn
raxom cnocoe oprannsannn uenoneuecxoro poa ner nn rocnocrna, nn nounnennx
myxunno xenmnnt n naoopor( u.3nrentc). Co npemenem nmn ynnenn nerarnnnte
nocnecrnnx xponocmemennx, n n npnmnrnnntx nnemenax crann ]opmnponartcx sanpert na
nnsxopocrnennte nononte ornomennx. Myxunne tno nce rpynee narn cee xenmnny
net ncxart ee npnxonnoct sa npeenamn cnoero poa, no+romy napt crann opasontnartcx
na nnrentnt nepno. Tax nosnnxna n saxpennnact, xax ]opma ornomenn nme, napnax
cemtx ( BneepH.F.,2000).
Bsanmoornomennx myxunnt n xenmnnt na pasnnuntx +ranax pasnnrnx omecrna uacro
menxnnct. Heanom n penne Ipennn tn ront uenonex, a camn nononte npnsnaxn tnn
32
npemerom +crernuecxoro nocxnmennx, no+romy ]nsnuecxoe nononoe nacnaxenne no ncex
ero npoxnnennxx, axe rax nastnaemtx nsnpamenntx, tno nx pennnx ecrecrnenntm.
Hnrepecen ror ]axr, uro nanonee conepmenno cunranact nmont myxunnt x myxunne nnn
xenmnnt x xenmnne, a npocrnrynnx xnnxnact nensexntm xoppenxrom ennopaunx (Fnox
H. Hcropnx npocrnrynnn). B Cpenenexonte nanntcme ]opmo nmnn tna npnsnana
nmont x ory. Crpacrt cunranact rpexonnocrtm. Xpncrnancrno npnstnano nmnrt ncex
nme onnaxono. yxonnax nmont tna ntnnnyra na nepnt nnan. B 18 nexe n 3noxy
Bospoxennx rema nmnn pacnnena, ocnoonnmnct ns no xonrponx nepxnn, n nosnparnna
cee craryc, xoropt ona nmena n anrnunocrn. B onpeenenntx xpyrax omecrna
rocnocrnonan +pornsm. Enncrnennoe, uro ne onycxanoct n +rom nexe rananrnocrn, +ro
romocexcyannsm, xoropt npnxonnoct cxptnart. Cynpyxecxax nepnocrt cenanact
cmemntm nepexnrxom, ee nnxro nn or xoro ne xan. Onaxo connantno-+xonomnuecxne
ycnonnx ne cnococrnonann nceomemy npomncxynrery. Fontmnncrno nme ne mornn cee
nosnonnrt apncroxparnuecxoro opasa xnsnn. Cpen onee nnsxnx xnaccon rocnocrnonana
monoramnx.
Hnrepecna rennax reopnx P.oxnnsa, xoropax oxcnxer noneenne nepntx n rynxx,
cxpomnnn n pacnyrnnn. B nmom omecrne tnn n yyr nmn, necxnonnte x
nnrentntm ornomennxm. 3rn ornomennx onpeenxmrcx na renernuecxom yponne, no+romy
raxnx nme nepeenart nenosmoxno ( oxnns P. 3roncrnunt ren )
Orcrannax nosnnnn nmnn, xpynnt cnennanncr no ncnxorepannn cemtn K. Bnrarep
cunraer, uro nmont xax ynnxantnoe uyncrno moxno coxpannrt na onrne rot conmecrno
cynpyxecxo xnsnn. Hmn ne onxnt trt spnrenxmn cocrnenntx ornomenn.
Pasnonrtcx, no mnennm anropa, eccmtcnenno. Hao nce npemx xoppexrnponart ornomennx,
ntnonrt nx ns rynnxon, nanpannxrt +neprnm xon]nnxron na nnunocrnt pocr oonx, a ne na
nsanmnte onnnennx n pasno.
Ho mnennm cexconora C.Tnxonona rontxo manentxne ern naxoxrcx na crann
nepnnunoro npomncxynrera. Bspocnex, npoxox uepes ercrno, orpouecrno n mnocrt,
cexcyantnte ycranonxn uenonexa, xax t nonropxmr ncropnuecxn nyrt pasnnrnx
uenoneuecrna. Cnauana mantunxy npanxrcx nce enouxn, xax raxonte. 3arem moennpyercx
+ran nonnramntx ornomenn, rpynnonoro paxa. Hanpnmep, nce mantunxn nnmnxmrcx n
ony enouxy, a nce enouxn nstxamr no monoomy yunrenm. Cneymmn +ran, nanomnnaer
pyrym ]opmy pannero rpynnonoro paxa, xora mantunx nnmnen cpasy n nyx enouex, a
enouxe npanxrcx cpasy na mantunxa. H, naxonen, uenonex ospenaer o monoramnoro comsa.
Connantno spent uenonex, cunraer anrop, onxen oranart npenourenne onomy naprnepy.
33
Hmoe nsmenenne n xonnuecrnennom ornomennn naprnepon n cemte cnnerentcrnyer o
connantno nespenocrn uenonexa n ero necnoconocrn nepern x cneymmemy +rany
connantnoro pasnnrnx.
Pasnocrt rouex spennx n axe nx nonxpnocrt, rem ne menee, nosnonxer paccmarpnnart
nmont xax axrnnnoe uyncrno, xax nnunocrnym norpenocrt, xoropax moxer nmert pasnym
nanpannennocrt n sanncnmocrn or nonono npnnanexnocrn. Mt npenonoxnnn, uro n
npecrannennxx o nmnn n mnomecxom nospacre onxnt cymecrnonart nononte pasnnunx.
B nccneonannn yuacrnonann cryenrt nepnoro n nroporo xypcon KIHV nm. Kpxnr+ n
xonnuecrne 60 uenonex ( 30 mnome n 30 enymex ). nx nponepxn ntnnnyro rnnorest
tnn nponeent meronxn, nosnonxmmne ntxnnrt, c ono cropont, nononte pasnnunx n
npecrannennxx o nmnn ( ocoennocrn nonnmannx nmnn, neant n nmnn ). C pyro,
nccneonannct ocoennocrn camo nnunocrn ncntryemtx: nanpannennocrt na naprnepa (
macxynnnnt, ]emnnnnnt, anpornnnt), ycranonxn ornocnrentno c]ep cemeno xnsnn (
ponenax peannsannx ), yponent +mnarnnocrn.
Pesyntrart nccneonannx noxasann, uro mnomn n enymxn npecrannennx o nmnn
cnxstnamr n nepnym ouepet c ecrnenno cropono +roro uyncrna. Hanpnmep, na nonpoc:
uro nx nac osnauaer nmont? - onn orneuann nentm nepeunem xonxperntx ecrnn:
trt antrpyncrom, nonnmart n ynaxart nmnmoro, nosnanart pyr pyra. Ecnn cpannnnart
ornert mnome n enymex, ro enymxn n nmnn oramr npenourenne antrpynsmy. Rnomn
cunramr, uro rnannoe n nmnn nmnrt n trt nmnmtm. Ormeuax n nmnn axrnnnym
nosnnnm, rem ne menee, 46% enymex n 40% mnome ne xorxr rpynrtcx na nmont,
npnnarart ycnnnx, cunrax, uro nyume ocrannrt nce es nsmenenn. enymxn n ontme
crenenn, uem mnomn xorxr n nmnn part, uem oranart.
Hmont nx ontmnncrna ncntryemtx xnnxercx ocnono nx ncrynnennx n pax: 94%
enymex n 90% mnome. Baxntm momenrom nx ncrynnennx n pax xnnxercx nnemnxx
npnnnexarentnocrt naprnepa ( 32% enymex n 40% mnome). Rnomn n enymxn nenxr n
cnonx nspannnxax n nepnym ouepet xpacory n monoocrt. Hnrepecen ror ]axr, uro
enymxn oramr npenourenne opasonanntm nspannnxam (30% enymex n 8% mnome ).
Onn moryr, n ornnune or mnome, ncrynart n pax no pacuery, no pennrnosntm yexennxm (
22% enymex n 0% mnome ).
Rnomn cunramr, uro npnnnexamr enymex cnonm ymom n cnno. enymxn ormeuamr,
uro nm npannrcx n myxunnax ne rontxo ym, cnna, no n xpacora. Xenmnna moxer npnnneut
myxunny, no mnennm mnome, cnoe xpacnno nnemnocrtm, cexcyantnocrtm n oporo. A
raxne xauecrna xax xencrnennocrt, oaxnne, yxoxennocrt n nnyrpennxx xpacora ocramrcx
34
es nnnmannx. Camn enymxn ormeuamr, uro nx cexcyantnocrt n opora ne cront naxnt n
cpannennn c nnemnocrtm, xencrnennocrtm n yxoxennocrtm. Pacxoxennx no nsrnxax na
npnnnexarentnocrt pyr pyra ronopxr o pasno nonono nanpannennocrn, xoropym
neoxonmo nmert n nny npn nocrpoennn nsanmoornomenn mexy myxunno n xenmnno.
Ha nonpoc o nsanmoornomennn nonon n nmnn ontmnncrno ncntryemtx npnxonr x
cornacnm ( 72% enymex n 60% mnome ) cunrax, uro mexy naprnepamn onxno trt
panencrno. Fontmee uncno mnome n cpannennn c enymxamn ( 30% R. n 24% .) n
ornomennxx mexy naprnepamn yxastnamr na omnnnpymmym nosnnnm myxunnt. Hn onn
mnoma ne nasnan n anno nosnnnn xenmnny. enymxn ( 4% ), n ornnune or mnome,
cunramr, uro onn moryr omnnnponart n omennn c nmnmtmn.
Ho pesyntraram narnocrnxn yponnx +mnarnnocrn ontmnncrno ncntryemtx noxasann
nopmy ( 74% R. 74% . ). enymxam n ontme crenenn, uem mnomam cnocrnenna +mnarnx
xax ocnona nmnn ( 27%. n 14% R.).
Hnunocrt nmnmoro uenonexa mnomn n enymxn nnxr rax xe no-pasnomy. Rnomn
npnepxnnamrcx rpannnonntx nsrnxon na xencxne ueprt nnunocrn, oranax
npenourenne xencrnennocrn n cpannennn c myxecrnennocrtm n anpornnnocrtm.
( 74% R). Onaxo, nexoropte mnomn npenounramr enymex, y xoroptx nomnmo
xencrnenntx uepr npncyrcrnymr ueprt, xapaxrepnte myxunnam: nesanncnmocrt, cnna,
cocrnennax nosnnnx ( 26% ). Hnxoro ns mnome ne npnnnexaer opas myxecrnenno
enymxn( 0%).
enymxn oramr npenourenne mnomam, y xoroptx npncyrcrnymr n onnaxono
crenenn xax myxcxne rax n xencxne ueprt ( ntnpamr anpornnnocrt 68% ).Onn nonaramr,
uro nx nspannnxn onxnt trt ne rontxo myxecrnenntmn, no n optmn, ycrynunntmn,
saornnntmn. H rontxo 32% enymex npenounramr rpannnonno myxecrnenntx napne.
Hnxoro ns enymex ne npnnnexaer opas xencrnennoro myxunnt.
Hponeennoe nccneonanne nonnocrtm nornepnno rnnoresy o rom, uro n
npecrannennxx o nmnn n mnomecxom nospacre cymecrnymr nononte pasnnunx. nx
mnome, n ornnune or enymex, nmont xnnxercx ocnonntm noxasarenem nx ncrynnennx n
pax. enymxn npn ncrynnennn n pax nomnmo nmnn pyxonocrnymrcx pacuerom,
pennrnosntmn yexennxmn, nx nnx naxen yponent opasonannocrn nspannnxa. Fontmax
pasnnna oosnaunnact n npecrannennxx o npnnnexarentnocrn pyr nx pyra. enymxn
cunramr cex npnnnexarentntmn no onnm ocoennocrxm: yxoxennocrt, nnyrpennxx xpacora,
a monotx nme npnnnexamr concem pyrne enymxn: cexcyantnte, opte, xpacnnte.
35
Rnomn onee rpannnonno cmorpxr na cnonx nspannnn, oranax npenourenne nx
xencrnennocrn. enymxn npexnnxmr x cnonm nmnmtm ntcoxne rpeonannx n
npenounramr monotx nme c anpornnntm rnnom nnunocrn.
Cneyer ormernrt, uro n pamxax namero nccneonannx ntxnnennte npecrannennx o
nmnn n mnomecxom nospacre, naxoxrcx na crann axrnnnoro ]opmnponannx. Onn nocxr
ecrnennt xapaxrep. Hononte pasnnunx n npecrannennxx monotx nme cymecrnennt,
uro yxastnaer na neoxonmocrt nx yuera.

Summary
Te article deals with problem of relations between sex male sex female. What is love? How do
the partners attract each other? Is it possible to preserve feeling of love for a long period of life?
Here are examining different points of view on love as a subject between man and woman of the
following authors ( Platon, Spinoza, Fromm, Maslou and others ).
During experimental research work among young men and young women lat the age of 19 24
their understanding of love feelings, their readiness and willingness to love, attractiveness of the
partners.
Receiving results convince that great majority of young men and young women consider that
marriage is impossible without love.

Bnnnorpaqnn
1.Fepn 3.Hcnxonornx cexca. Knaccn]nxannx uenoneuecxnx ornomenn. Exarepnnypr:
Hnryp, 2000.
2.Hsap K.3. ncnxonornx +monn. Canxr-Herepypr: Hnrep, 2000.
3. Kponnx A., Kponnx E. B rnanntx ponxx: Bt Mt Tt On . M.: mtcnt, 1989.
4. Kynpnxnunx H.H. Hcnxonornx nmnn. M.: Hpecc, 1998.
5. upomm 3. yma uenonexa. M.: Hpecc,1998. c.178-204.
6. Hentmep 3. Hcxyccrno trt nmecre.- M.:Hpecc, 1994.
6. Bneep H.F. Hcnxonornx cementx ornomenn. M.: Hpecc,2000.- c.179 -207.

Primit 06.12.07



36


BAHRHHE HEHOHH3HPYKmHX H3AYHEHHH HA HCHXHHECKOE H mH3HHECKOE
3OPOBLE HEAOBEKA

Mnxann Konantxon, axaemnx Mexynapono Axaemnn nayx 3xonornn n
esonacnocrn npn OH OOH Hayunax oprannsannx Ion 3I.

B nacroxmee npemx nanmaercx pesxoe yxymenne ncnxnuecxoro n ]nsnuecxoro
sopontx nme. nx ycrpanennx ncnxonaronornuecxnx cnmnromon cymecrnymr merot
cyrrecrnnno repannn, xornnrnnno, nxnnnopantno, remrantrrepannn, apr-repannn n
pyrne, xoropte ocnontnamrcx na nee orpearnponannx. Ho pearnponart net moxno na ro,
uro xnnxercx npnunno +rnx cxauxoopasntx nsmenenn.
Ho anntm BO3 nponcxonr nsptn saonenann +noxpnnno cncremt uenonexa ( c
124 mnn. n 1997 r. o 176 mnn. n 2003 r. H npornosnpyercx 220 mnn. n 2010 r.) co ncemn
ntrexammnmn orcma nocnecrnnxmn. Cnennanncrt BO3 npnsnann naer +nnemne. K
coxanennm, n uem npnunna +ro +nnemnn, cnennanncrt BO3 ne ouent nn]opmnpymr.
Honyuaercx xaxo-ro napaoxc o nrnutem rpnnne, or xoroporo nocrpaano necxontxo
ecxrxon uenonex, mymnm na ncex yrnax, a o mnpono nponeme, xoropym nyxno pemart
nemenenno, ronopnm ncxontst, mnmoxoom. A net sect xe peut o mnnnnonax nme!
Hamn mnoro ner nccneonanoct nnnxnne nsyuenntx rexnnuecxnx cpecrn, oxpyxammnx
uenonexa n try n na paore, n nsnyuenn semnoro n xocmnuecxoro xapaxrepa na oprannsm
nme.
Ocnontnaxct na pesyntrarax nccneonann moxno onosnauno yrnepxart, uro rnanno
npnunno cxauxoopasntx nsmenenn n oprannsme uenonexa xnnxmrcx nenonnsnpymmne
nsnyuennx npnopon. Hpxmo nyxno cxasart, uro rexnnxa naunnaer menenno, no ynepenno
nacrynart na ncnxnuecxoe n ]nsnuecxoe soponte uenonexa. Kpnrnuecxnm pyexom,
]asontm nepexoom, crano macconoe pacnpocrpanenne monntntx rene]onon, a
xomntmrept, mnxpononnonte neun, renennsopt, nneept nocnenero noxonennx n pyrne
npnopt nnocxr cymecrnennym oanxy n ror oxpyxammn nac nennnmt npaxent
oxean. K coxanennm, axe nexoropax mennnncxax annaparypt rnna V3H n
]nsnorepanenrnuecxne npnopt mnnnnmerponoro nanasona nonn nomoramr n osoponnennn
onnx opranon, no napymamr paory pyrnx opranon.
Houemy xe rax nonyunnoct?
37
Bet xaxt ntnycxaemt n mnpe npnop nnn rexnnuecxoe ycrpocrno coornercrnyer
cannrapno-rnrnennuecxnm nopmam, IOCTy, SAR n ne onxnt npenrt sopontm uenonexa.
a, onn coornercrnymr cymecrnymmnm nopmarnnam. Ho oxastnaercx, ncx mnponax nayxa ne
yunrtnaer, uro xpome +nexrpnuecxoro, marnnrnoro, rpannrannonnoro none, cnntnoro n
cnaoro nsanmoecrnnx n aromax cymecrnymr eme mnxponenronnte nsnyuennx ropcnonnoro
nonx.
Bect nnnmt n nennnmt mnp xax noxpyr nac, rax n nnyrpn nac, naxoxrcx n
mnoronnanono menxmmemcx cocroxnnn. Mt nmecre c 3emne nernm noxpyr Connna co
cxopocrtm 30 xm/cex (cxopocrt paxert npn ntnoe cnyrnnxa 3emnn 7,9 xm/cex), a eme n
npamaemcx noxpyr semno ocn. Kpome roro, xaxt ns nac cocronr ns aromon, re
mnxpouacrnnt (nx nayxa orxptna yxe oxono 300) raxxe npamamrcx no opnram n noxpyr
cnoen ocn (no cnnny).
Oxastnaercx, npnmna nopa nor +rn mnoronnanonte npamennx mnxpouacrnn n npnopax n n
rene uenonexa yunrtnart. Teopernuecxn n +xcnepnmenrantno namn o1xpm1o, u1o
unxpouac1nnm a1ouon 1ena uenonexa nonnpnsonanm no opn1au n cnnny. To ecrt c
poxennx xaxt uenonex nonyuaer crporo ycranonnennoe +neprne orna n marepn
nanpannenne (npanoe nnn nenoe) npamenne mnxpouacrnn no opnram n no cnnnam n aromax.
(B coornercrnnn c saxonamn xnanrono ]nsnxn nnxenne mnxpouacrnn no opnram n no
cnnny pannonepoxrno, nonxpnsannx orcyrcrnyer). Oxastnaercx, n annou oprannsue nce
nnaue, rax xax mt o1xpm1an, a ne saxptrax cncrema n +neprnx ns nne nac nonnrtnamr. H
+ro xnnxercx rnanntm n pasenennn nme no ncnxonornuecxnm xapaxrepam n no xponn.
Hcxyccrnennoe nnemnee nosenc1nne no nsuenennm nanpannennn npamennn
unxpouac1nn n 1ene uenonexa (enonnpnsannn), xo1opoe ocymec1nnne1cn
nenonnsnpymmnu nsnyuenneu uonntnnxon n pyrnx npnopon, npnnon1 n n1ore x
pasnnunmu ncnxnuecxnu n qnsnuecxnu na1onornnu.
Hmenno n +rom npnunna ouent tcrporo noxnnennx naronorn n nmo nanonee cnao n
+neprernuecxom ornomennn cncreme nnn oprane uenonexa. H n nepnym ouepet +ro omymaer
nepnnax, cepeuno-cocyncrax, nmmynnax n +noxpnnnax cncremt, ocoenno cenesenxa n
ona ns one mnronnno xenest. Hpnopno +ro ouent uerxo ]nxcnpyercx
nsmepnrentntmn xomnnexcamn Hmenc, Mencca n pyrnmn, ncnontsymmnmn mero
nsmepennx P.uonnx- Capuyxa. 3ro yxe sa]nxcnponano ]ororpa]nxmn xnoncxoro
nccneonarenx 3moro Macapy.
Hpnnnnn cnnpantnoro nnxpn no ncu. Tax yrnepxana Enena Hnanonna Pepnx n
paore Arnnn Horn.
38
H nor +ro cnoeopasnoe npocrpancrnennoe crpoenne uenoneuecxoro rena or aroma o
cncremt oprannsma npnmna nopa yunrtnart n n xnsnn, n npn ncnxorepannn n n
npaxrnuecxo mennnne, rax xax reno uenonexa +ro ne rontxo ro, uro moxno norporart
pyxamn n ynnert rnasamn, no n ero aypa, ero xomnnexcnte nsnyuennx, xoropte necyr
nn]opmannm o ncem uenonexe.
yma ontme nnmn, n 1eno - oeam (Cnxroe naronecrnonanne or Hyxn, rnana 12, n.
23). Kax nnnm, n Fnnnn o +rom anno yxe yxasano. 3ect xe sanoxena n orpomnax
nn]opmannx nx nayunoro noncxa n npnmenennx nayuntx pesyntraron n npaxrnuecxo
exrentnocrn.
3neprnn, nsnyuennn, nnqopuannn nce n +rnx emxnx cnonax.
Eme 3nrmyn upe, paspaartnax ncnxoananns xax mero nccneonannx n mero neuennx
nenposon, onnpancx na 3axon coxpanennx +neprnn Ientmrontna. On paccmarpnnan oprannsm,
xax annapar, sapxxennt +neprne, a ncnxnxy no yrnom spennx +neprernuecxnx pecypcon
nnunocrn, xoropte cnyxar ropmunm ee ecrnn n nepexnnann.
Vuennx upea Bnntrentm Pax nsopen neuent annapar, xoropt ncnontsonan nx
neuennx saonenann ncnxnuecxoro n ]nsnuecxoro xapaxrepa.
3neprnm annapara on nasnan opronom. K coxanennm, on ne tn nonxr cranaprno
mtcnxmnmn yuentmn n xax nce Bennxne nan xeprno sa cno onee sopxn nsrnx n
Mnposanne.
B 1989 r. n oxnaax Axaemnn nayx CCCP tno coomeno o orxptrnn axaemnxa
Poccncxo axaemnn ecrecrnenntx nayx Anaronnx ueoponnua Oxarpnna, moero yunrenx.
Bnepnte n mnpe reopernuecxn n +xcnepnmenrantno tnn orxptrt n nccneonant ouent
nerxne uacrnnt (nerue +nexrpona n mnnnnont pas) mnxponnront, xoropte npoxnnxmrcx
npn pasnnuntx npamennxx n xpyuennxx. Onn xax ras conponoxamr xaxt oexr (n rom
uncne n uenoneuecxoe reno). 3neprnx uacrnn neontmax n onn npoxnnxmrcx npn
otxnonenntx ecrecrnenntx ycnonnxx. Acrpantnoe reno uenonexa, nanpnmep, n tno
c]ororpa]nponano mnxponenronntm ]oroannaparom.
Ocnontnaxct na +rom nayunom orxptrnn n na pacmnpennom nonnmannn +neprnn
]nsnuecxoro naxyyma (+neprnx ropcnonntx none), xoropym nccneonann npo]eccop MIV
I.H. Bnnon n axaemnx PAEH A.E. Axnmon, n nomacrnnnnnoct nsopecrn axxymynxrop
+neprnn noxoppexrop (narenr PF N 2459) noxonpt n pyrne ycrpocrna, xoropte
cnocont ynennunnart +neprnm uenoneuecxoro rena nnn samnmart uenonexa ro npentx nx
sopontx nenonnsnpymmnx nsnyuennx monntntx rene]onon, mnxpononnontx neue,
xomntmrepon (Harenr PM N 2967, Harenr PM N 2369, Harenr PF N 8209). Fnoxoppexrop
39
nosnonxer tcrpo n +]]exrnnno ocymecrnnrt xa1apcnc nocne cnntntx +monnonantntx
nepexnnann rnna a]]exra nnn crpecca, npn enpeccnn n conyrcrnymmnx
ncnxocomarnuecxnx paccrpocrnax, rax xax sa 15 mnnyr moxno oannrt uenonexy 25%
+neprnn ero uenoneuecxoro rena.
oxrop mennnncxnx nayx P. Tyxaen corpynnx HHH ncnxnarpnn r. Mocxna n
nnrepntm rasere Anu 20.12.2006 r. yxastnaer, uro nerarnnnoe nosecrnne
+nexrpomarnnrntx nonn monntntx rene]onon na ncnxnuecxne saonenannx ocyxaercx.
Hpnunna ocyxenn, a ne oxasarentcrn, n orcyrcrnnn npnopntx nsmepenn. Hamn
xe na npoonxennn mnornx ner paspaorant merot npnopntx nsmepenn. Ceuac yxe
cymecrnymr nente nsmepnrentnte xomnnexct rnna Hmenc, Mencca n pyrne.
Hponeennte nccneonannx n r. Mocxne n Henrpe no+nexrpomarnnrno conmecrnmocrn
no pyxonocrnom +xcnepra BO3 npo]eccopa R.Ipnroptena no nosecrnnm
nenonnsnpymmnx nsnyuenn monntntx rene]onon na mtme nornepnnn, uro namn
nsoperena peantnax samnra ycrpocrno 3xpan. Ouent naxno ro, uro cymecrnymmne
npnopt, ocnonannte na saxonax +nexrpomarnnrntx none, npenoro nnnxnnx nsnyuenn
monntnnxon npn +xcnepnmenrax rax n ne sa]nxcnponann. A net rontxo onn naxoxrcx na
noopyxennn can+nnemnonornuecnx cnyx. Ho+romy n nonyunnn raxoe macmranoe
pacnpocrpanenne monntnte rene]ont n pyrne npnopt, ntsnan ncnnecx ncnxnuecxnx n
]nsnuecxnx saonenann.
Bpaxenoe ornomenne x uenoneuecxomy oprannsmy nenonnsnpymmnx nsnyuenn
nponepeno namn n n HHH oxpant sopontx marepn n peenxa. 3a 30 mnnyr paort n pexnme
npnema monntnt rene]on ymentmaer xonnuecrno +pnrponnron n xponn uenonexa na 10-
19%, napymaercx ananc nmmynoperynxnnn sa cuer nonnoro cnnxennx xonnuecrna T-
cynpeccopon.
B nacroxmee npemx cnoxnnact cnryannx, rpeymmax npnnxrnx neornoxntx mep. 3ro
xoncrarnpyer n +xcnepr BO3 npo]eccop R.I. Ipnropten n pyrne yuente mnpa. Tontxo no
anntm Bnecxo axaemnn nayx nepoxrnocrt onxonornuecxnx saonenann or
nenonnsnpymmnx nsnyuenn ynennunnaercx na 28%.
Komnnexc oprannsannonntx mep n npnmenenne namnx samnrntx ycrpocrn 3xpan
nosnonnr crannnsnponart cnryannm.
Summary
- Studied the influence of non- ionizing radiation on people
,
s psychic and physical health.
- Established the polarization of people
,
s atom
,
s microelements.
- Invented new device to neutralize harmful influence of non- ionizing radiation.
40
BHBAHOIPAmHR
1. Hcnxorepannx n xnnnnuecxax ncnxonornx N 3, N 4, 2006 r.Hayuno-npaxrnuecxn
xypnan Fenopyccxo acconnannn ncnxorepanenron.
2. Panannonnax nonornx pano+xonornx. Xypnan PAH. r.45. N 4 2005r.
3. Coronax cnxst n soponte. Marepnant mexynapono xon]epennnn 2004 r. r.Mocxna
4. oxnat AH CCCP 1989 r. Tom 305 N 4
5. I. H. Bnnon. Teopnx ]nsnuecxoro naxyyma. Mocxna. Hayxa 1997 r.
6. E. H. Pepnx. Mosaxa Arnn Horn. r. Tnnncn. 1990 r. Hsarentcrno Xononnera
7. A. F. Pynn. Fno]nsnxa. Mocxna. Btcmax mxona. 1987 r.

Primit 06.12.07






















41


Particularit(ile psihologice ale identit(ii etnice la adolescen(i: din experien(a cercetrii
empirice
Gayper Lucia, cercettor stiintific, Institutul de Filozofie, Sociologie si Stiinte Politice al
ASM, Sectia de Cercetri Socio-Demografice ale Familiei

n Republica Moldova, la fel ca si n alte tri din spatiul CSI, are loc transformarea dinamic
a identittii etnice la toate grupurile de vrst. Acest proces de constituire a identittii etnice se
desfsoar n conditiile nedeterminrii sociale, care se exprim prin imprevizibilitate
(imposibilitatea subiectiv de prognozare a dezvoltrii identittii etnice, a evenimentelor), prezenta
unei multitudini de probleme (subiectivitatea posibilittilor, varietatea alegerii deciziilor si
interpretrilor), imposibilitatea subiectiv de a controla dezvoltarea evenimentelor (E.P.Belinskaia,
2000).
Transformrile de ordin general ce au avut loc n ultimul deceniu n tar au conditionat
intensificarea cercetrilor n domeniile psihologiei, etnografiei, istoriei, sociologiei ( I.Caunenco,
2006, V. Stepanov, 2002, V. Zelenciuc, 2000, O.Luchianet, 2006).
Care sunt particularittile psihologice ale identittii etnice la adolescentii diferitor grupuri
etnice? Care sunt preferintele etnice ale adolescentilor? Cum adolescentii percep situatia social?
Pentru a rspunde la aceste ntrebri a fost realizat un studiu care a avut drept scop studierea
identittii etnice la adolescentii de etnie titular si minoritar.
Studiul s-a efectuat n anul 2004 n mun. Chisinu, or. Comrat (Gguz-Ery), or. Rbnita
(Transnistria). Subiectii au fost 358 de adolescenti cu vrsta cuprins ntre 16-18 ani (elevi), 17-21
ani (studenti). Nationalitatea respondentilor: moldoveni (romni), rusi, ucraineni, bulgari, gguzi.
n cercetarea noastr am pornit de la faptul c identitatea etnic este rezultatul constientizrii
cognitiv-emotionale a sinelui ca reprezentant al unei etnii, un anumit nivel de identificare cu el, si
al separrii de alte etnii (T.G. Stefanenko, 1999).
Structura identittii etnice contine dou componente de baz.
- cognitiv (autoidentificarea, auto- si heterostereotipurile, reprezentrile despre distanta
dintre grupurile etnice proprii si relevante, nrudirea cu nationalitatea proprie).
- afectiv (sentimentul de apartenent la o comunitate etnic, exprimarea favoritismului
intergrupal; orientarea stereotipurilor etnice).
Esential pentru noi n studierea identittii etnice a fost conceptia potrivit creia
constientizarea sinelui ca membru al etniei presupune prezenta particularittilor acestei etnii si
42
reprezentrilor despre sine, ca purttor al acestor calitti. Aceste reprezentri joac rolul de
formatiuni specifice autostereotipurile, care se formeaz concomitent si se afl ntr-o legtur
strns cu reprezentrile despre alte comunitti etnice heterostereotipurile (T.G.Stefanenko,
1999).
n studierea empiric a identittii etnice am utilizat urmtoarele tehnici:
Testul diagnosticul relatiilor (TDR) elaborat de G.U.Soldatova (1998) pentru studierea
componentelor cognitiv-emotionale a auto- si heterostereotipurilor (TDR); Afilierea etnic
(G.U.Soldatova, S.Rjova, 1998), scopul urmrit fiind studierea tendintelor afiliative etnice; testul
culorilor al relatiilor Liuser - studierea ierarhiei preferintelor etnice (V.Pavlenko, O.Boronoev,
1994); scala distantei sociale a lui E.S. Bogardus modificat de L.G.Pocebut (2002) - studierea
atitudinilor etnice; chestionarul Studierea perceperii stabilittii lumii de ctre adolescenti
(E.P.Belinskaia, T.G.Stefanenko) - studierea stabilittii lumii; ancheta n modificarea
T.G.Stefanenko, O.Romanova n scopul determinrii importantei nationalittii pentru adolescenti
si a nrudirii cu etnia proprie si cu alte etnii.
n articolul dat ne vom referi la unele rezultate obtinute n cadrul acestui studiu.
n structura identittii etnice o important deosebit are trebuinta n apartenenta etnic, care
denot tendintele de afiliere etnic. Afilierea este tratat ca o tendint ctre comunitatea
psihologic cu grupul. Exprimarea tendintelor etnoafiliative presupune respectarea regulilor,
normelor si scopurilor grupului su propriu. Analiza datelor empirice obtinute prin utilizarea
tehnicii Afilierea etnic a reliefat prevalarea tendintelor afiliative la moldoveni (din cele trei
regiuni) si la gguzi. Cele mai exprimate tendinte de afiliere s-au evidentiat la moldovenii din
Gguzia 81%. Prevalarea tendintelor afiliative la adolescentii moldoveni si tinerii gguzi, se
explic prin faptul c n prezent are loc o renastere activ a grupurilor etnice respective. O
expresivitate mai mic la rusi, ucraineni si bulgari a tendintelor afiliative lrgesc hotarele si
posibilittile de adaptare la conditiile etnosociale schimbtoare.
Tendintele antiafiliative snt nregistrate n urmtoarele proportii n grupul rusilor (50%),
bulgarilor (46%), ucrainenilor (48%). A fost evidentiat si un grup la care snt exprimate la fel att
tendintele afiliative, ct si cele antiafiliative. Noi am denumit acest grup oscilatori. Cel mai mare
grup de oscilatori l-au alctuit adolescentii moldoveni din Transnistria (27%), moldovenii din
Chisinu (20%), gguzii (18%).
Chiar dac procentul de oscilatori nu este mare n comparatie cu grupul de afiliere, se poate
de presupus c situatia dat prezint un factor ngrijortor si n viitor poate aprea o tendint de
marginalizare a acestora.
43
n studiul efectuat cu participarea tinerilor n anul 2006 s-au obtinut, practic, aceleasi
rezultate. Tendintele afiliative prevaleaz la grupul moldovenilor (75%). La rusi au rmas practic
aceleasi rezultate (43%). La grupul ucrainenilor tendintele afiliative si cele antiafiliative sunt
aceleasi (cte 45%). Tendinte de afiliere s-au constatat n grupul moldovenilor, gguzilor si
bulgarilor. Aceste rezultate denot o dinamic n ceea ce priveste procesele etnice din tar
(I.Caunenco, 2007).
60%
75%
58%
45%
20%
23%
23%
33%
45%
20%
20%
25%
10%
43%
3%
gguzi
moldoveni
bulgari
rui
ucraineni
afiliative antiafiliative oscilatorii


Fig. 1 Tendintele afiliative si antiafiliative
Fig. 2 Tendintele afiliative si antiafiliative
la adolescenti la tineri

Un interes deosebit prezint si rezultatele la metodica Afilierea etnic pentru esantionul de
adulti (25-55 ani) care este studiat n prezent de I.I.Caunenco.
Studiind preferintele etnice (testul culorilor al relatiilor Liuer) am determinat c etnia
titular ocup n ierarhia preferintelor etnice locurile 3 si 4 la respondentii minorittilor etnice,
grupul rusilor oferindu-le locul 2. n grupurile ucrainenilor, bulgarilor, gguzilor - rusii ocup
primele locuri n sistemul de preferinte etnice, att n sistemul declarat, ct si n cel real, chiar
cednd grupului etnic propriu, fapt ce ne demonstreaz bietnicitatea lor.
Aceasta vorbeste despre un potential nalt n planul interactiunii tolerante a grupurilor etnice.
Se poate de presupus c la nivel inconstient s-au manifestat particularittile regiunii multiculturale
drept rezultat al coexistentei ndelungate a grupurilor etnice, n care traditional procesele
integrative au prevalat asupra proceselor de diferentiere. Binenteles, acest capital istoric trebuie
pstrat.
n procesul cercetrii, dispunnd de datele referitor la nivelul de tolerant, am ntreprins o
tentativ de a studia cum percep adolescentii situatia social de existent (stabilitatea-instabilitatea;
posibilittile de adaptare la ea; prognosticarea propriului comportament).
52%
58%
40%
40%
50%
30%
22%
46%
50%
48%
5%
23%
18%
14%
8%
12%
14%
27%
42%
81%
20%
gguzi
moldoveni
bulgari
rui
ucraineni
moldoveni
(Comrat)
moldoveni
(Rbnia)
afiliative antiafiliative oscilatorii
44
Analiznd datele obtinute am evidentiat grupurile de adolescenti stabili, instabili si oscilanti.
Un factor comun pentru toate grupurile este prevalarea oscilantilor. Cel mai mare indice s-a
nregistrat la adolescentii moldoveni din Transnistria (70%), la rusi (68%) iar cel mai mic la
bulgari (52%). Cel mai instabil se simt tinerii gguzi (27,5%). Dar aici mentionm diferenta de
vrst, fapt ce presupune un nivel nalt de reflexie si o iesire mai rapid n viat. Dup indicele
stabilittii consider situatia mai stabil adolescentii gguzi (28%), bulgarii (26%). Analiza
dependentei perceperii stabilittii lumii si a particularittilor identittii etnice la adolescenti si
tineri se va efectua n urmtoarea etap a studiului.
28%
16%
26%
22%
10%
12,50%
22%
26%
22%
12%
18%
13,10%
20%
27,50%
52%
52%
68%
60%
63,20%
70%
60%
23,70%
20%
58%
gguzi
moldoveni
bulgari
rui
ucraineni
moldoveni (Comrat)
moldoveni (Rbnia)
gguzi (studeni)
stabili instabili oscilatorii

Fig. 3 Perceperea de ctre adolescenti a stabilittii lumii
Deci, adolescentii de etnie titular au o identitate bine definit n raport cu grupul lor etnic,
ceea ce demonstreaz compararea auto- si heterostereotipurilor, ierarhia preferintelor etnice,
distanta social si prevalarea tendintelor afiliative.
n cadrul studiului empiric am stabilit c ntre etnia titular si cea minoritar exist o anumit
distantare, fapt confirmat de heterostereotipurile moldovenilor si a rusilor, precum si de ierarhia
preferintelor etnice. Investigatia realizat ne-a dovedit c experienta interactiunii pozitive este un
mecanism important n transformarea imaginii grupurilor care interactioneaz si n consolidarea
relatiilor interetnice.
Concluzionnd, putem mentiona c problemele care au fost abordate n articolul dat necesit
o studiere ndelungat si o continuare a studiului identittii etnice la toate grupurile de vrst.
Cunoasterea valorilor diferitor grupuri etnice (cele personale si de grup); a distantei culturale; a
conditiilor de optimizare a dialogului intercultural ne vor ajuta s consolidm potentialul
multicultural al societtii noastre.
Summary

The article describes the results of an empirical study of ethnical identity of teenagers of title
nation and minority ethnic (Russian, Ukrainian, Bulgarian, Gagaus). The region of study is
45
Moldova - Chisinau, Comrat (Gagaus Yeri), Ribnita (Transdniester). A study carried out by the
author shows that all ethnic groups has positive ethnic identity. Ukrainian, Bulgarian, Gagaus
teenagers have a biethnical identity. A high level instability of acquire social situation of the
teenagers of all ethnic group was defined.
Bibliografie

1. Bennncxan E.H., C1eqanenxo T.I., 3rnnuecxax connannsannx nopocrxa. M., 2000
2. Kaynenxo H., Iamnep A., Hcnxonornuecxne ocoennocrn +rnnuecxo nenrnunocrn
nopocrxon n mnome Monont. Kpocc-xyntrypnax ncnxonornx. Axryantnte nponemt. Ho
pe. Houeyr H.I. C.-Herepyprcxn ynnnepcnrer, 2005, crp.329-348
3. Kaynenxo H., Iamnep A., The Formation of Ethnic Youth Identities and the Problem of
Tolerance Internationalization, Cultural Difference and Migration. Challenges and perspectives of
Intercultural education. Ed. Reinhard Golz. Transaction Publishers. New Brunswick (U.S.A.) and
London (U.K.) LIT VERLAG Munster 2005. P.35-41
4. Kaynenxo H., K nponeme ncnxonornn +rnnuecxo nenrnunocrn mentmnncrn Monont
(mnomecxn nospacr). Tmmencxax onacrt: +rnoxstxonoe crponrentcrno n nonn+rnnunom
pernone. Konnexrnnnax monorpa]nx no pe.H.C.Kapaynarono. Tmment 2007 crp.65-93
5. C1eqanenxo T.I. 3rnoncnxonornx. Btn.III, M., 1998
6. Gayper L., Particularittile psihologice ale identittii etnice ale adolescentilor din Republica
Moldova Transformri demografice, viata familial si sntatea populatiei. Monografie colectiv
Red. responsabil: acad. Gh.Paladi, Chisinu, 2007, pag. 294-310



Primit 07.12.07.
















46


Consecin(e afective ale exercitrii profesiei de medic: fenomenul arderii
profesional-emo(ionale
Svetlana Rusnac, doctor n psihologie, conferentiar universitar, ULIM
Svetlana Clivad, master n psihologie, lector asistent, ULIM
Ioana Ayevschi, master n psihologie, lector, Colegiul National de Medicin si Farmacie
Actualmente, cnd viata expune n fata persoanei solicitri tot mai intense si mai dificile,
psihologii denot interes sporit fat de domeniul afectivittii persoanei, si n special de cercetarea
raportului dintre dificultatea sarcinii cu care se confrunt omul si starea lui emotional. Un areal special
al interesului profesional al psihologilor constituie problema arderii profesional-emotionale. Problema
este sustinut de comanda social-adresat. n societatea contemporan se schimb atitudinea
oamenilor fat de serviciu. Oamenii pierd ncrederea n stabilitatea social si material, n garantia
locului de munc. Devine mai evident concurenta pentru un loc de munc prestigios si bine pltit. Au
loc procese ale specializrii nguste n profesie si, n acelasi timp, al interferentei cu ramuri conexe. Se
schimb cerintele pietii de munc: scade ratingul unor profesii sociale pn nu demult considerate de
nalt prestigiu profesori, cercettori, lucrtori medicali. Ca urmare, sporeste starea de tensiune psihic
si emotional, se manifest fenomenul stresului la locul de munc, declansnd anxietate, depresie,
dereglri psihosomatice, dependent de substante psihoactivante (inclusiv alcool, tranchilizanti etc.),
provocnd sindromul arderii profesional-emotionale
Notiunea ardere profesional (professional burnout) a fost propus de ctre A. Morrow n
1981 [8], pentru a defini starea n care se pomenesc specialistii din grupurile profesionale de risc,
termenul prezentnd un echivalent al strii de distres n conditia actiunii unor factori specifici.
Descrierea fenomenului a fost realizat anterior acestei definitii, dup unele opinii ea apartine
psihologului american Freudenberger [7], care n 1974 a analizat starea de demoralizare, deceptie,
manifestrile de tensiune, astenie si suprasolicitare pe care le suportau angajatii clinicilor psihiatrice.
Freudenberger, autorul ideii epuizrii emotional-profesionale, a mentionat c acest fenomen are
rspndire mai ales n sfera asa numitelor profesii sociale, n care specialistul se confrunt cu
problemele altor persoane. Alt fondator al ideii arderii profesionale, C. Maslach, a definit fenomenul ca
sindrom al epuizrii fizice si emotionale, incluznd formarea unei autoevaluri negative, atitudini de
repulsie fat de activitatea de munc si pierderea capacittii de compasiune si ntelegere a clientilor
[2,4].
Sindromul arderii profesionale este definit ca o totalitate de triri negative, legate de locul de
munc, de colectivul profesional si ntreaga organizatie, institutie, ntreprindere n care persoana
47
exercit activitatea sa. Se manifest mai frecvent la specialistii din domeniul socialului, drept
caracteristici de baz avnd: starea de apatie social, rezultat din suprasolicitarea emotional;
manifestarea unor triri si atitudini negative fat de colegi si clienti; autoaprecierea profesional joas
sentimentul de incompetent, lipsa de aptitudini creative, inovatoare, uneori suportarea strii de
vinovtie provocate de autoevaluarea insuficientei rezultatelor activittii profesionale. Reiesind din
analiza mai multor definitii si din continutul termenului ardere profesional n articolul de fat se va
opera cu notiunea ardere profesional-emotional.
Cercetrile realizate n domeniul arderii profesionale au scos n evident trei grupe ale
factorilor de baz care o declanseaz: de personalitate, de rol profesional si organizational [1].
Factori de personalitate. n cadrul cercetrilor experimentale s-a stabilit c variabilele vrst,
stare familial, vechime n munc nu import pentru manifestrile de ardere profesional-
emotional. Anumite particularitti ale acestui sindrom snt depistate la femei, ele fiind mai predispuse
spre ardere n conditii cnd nu se satisface necesitatea de crestere profesional si de important a
activittii realizate. Printre calittile de personalitate ale persoanelor predispuse spre ardere profesional-
emotional au fost identificate capacitatea de compasiune, umanismul, emotivitatea nalt,
entuziasmul, orientarea spre comunicare si oameni, de rnd cu introversiunea, o oarecare doz de
fanatism n profesie si conformismul sporit.
Factori de rol. S-a constatat c exist o conexiune direct ntre arderea profesional-emotional
si conflictul de rol profesional, situatia de incertitudine n definirea functiilor si responsabilittilor. Cu o
deosebit fort distructiv se manifest situatiile de lips de integrare a eforturilor colaboratorilor, de
concurent si planificare incert atunci, cnd caracterul activittii solicit actiuni colective.
Factori organizationali. Arderea profesional-emotional se ntlneste mai frecvent n profesiile
care solicit o activitate de comunicare intens cu beneficiarii n asa numitele profesii sociale. Este nu
mai putin important si alt factor organizational atmosfera moral defavorabil n echipa de munc si
dificulttile de comunicare intragrupale. Cercettorii au analizat si alte probleme de ordin
organizational: structurile de conducere excesiv de birocratizate, remunerrile inechitabile, programul
de munc suprancrcat sau implicnd ore de noapte, conflictele n structura ierarhic a grupului etc.
Dac analizm activitatea profesional n domeniul medicinii, vom constata despre prezenta
unui sir de factori provocatori de ardere profesional-emotional. M. Kernbach sistematizeaz calittile
necesare ale medicului, cluzindu-se de indicatiile lui Sachs (1927) [5, p. 25]. Necesare snt: finetea si
agerimea senzorial, atentia bun (pentru examenul fizic), memoria multilateral si sigur (pentru
cunostintele de patologie si terapie, pentru persoane si nume), gndirea clar, supl, sigur, exact (de
unde rezult si capacitatea de a explica si a-l ndruma pe bolnav, de a-i cstiga ncrederea), nivelul
superior de inteligent, sociabilitatea, curajul. n ceea ce priveste temperamentul, se nregistreaz din
48
nou un sir de solicitri: reactiile senzorio-motoare trebuie s fie rapide, iar decizia prompt; e nevoie
de o mare flexibilitate (necesar mai ales medicului consultant), de prezent de spirit si de un grad
pronuntat a ceea ce numea P.Janet tensiune psihic (de unde rezult o integrare marcat a
personalittii, ca si simtul realului). n general se poate vorbi de sntate psihic general evident,
care se mentine chiar la eforturi durabile si persistente. Caracterul trebuie s fie unitar si stabil:
medicul este un om de actiune. Constiinciozitatea, confident, discretia, simtul etic puternic, constiinta
datoriei, obiectivitatea, onestitatea, simtul de ordine snt printre calittile pomenite. Se adaug o
capacitate superioar de a nvta. Depistm n aceast list solicitri intense si extrem de diferite, care
vorbesc despre prezenta factorilor de prsonalitate cauzatori de ardere profesional-emotional si despre
climatul organizational, conferind teren de manifestare pentru fenomenul n cauz.
Printre nsusirile indispensabile se mentioneaz: iubirea general de oameni, atitudinea
afirmativ fat de viata, un talent special de a ntelege oamenii, chip profesional si de personalitate care
impresioneaz, initiativ etc.[6, p. 26], toate aceste calitti vorbind despre solicitarea intens social pe
care o confrunt medicii.
Dup Ch. Nicolle, o trstur care se dezvolt frecvent hipertrofic la medicii practicieni este
individualismul. Individualismul n sensul care ne intereseaz aici este o stare de spirit intermediar
ntre ideea prevalentei drepturilor individului asupra acelora ale societtii (Littre) si tendinta natural a
fiintei umane de a-si apra personalitatea (Nicolle 1966) [3, p. 76]. Medicul este pndit de
individualism, n primul rnd din cauza formrii sale n domeniul stiintelor biologice (care i
implanteaz ideea despre valoarea caracterelor individuale pentru specie); gratie acestei instruiri el
ajunge s deosebeasc om dou personaje: exemplarul comun, purttor al trsturilor banale ale grupei,
si individul, dotat cu trsturi originale. Individualismul provoac tendintele de trire intern a
fiecrei situatii, moment care de rnd cu socialul profesiei de medic devine o conditie a conflictului si
tensiunii. ntre medic si pacient, n afara aspectelor tehnico-profesionale, se stabilesc unele relatii care
pun fat n fat dou psihologii diferite ntr-o situatie de colocviu singular (Portes, Duhamel) [Apud
6, p. 76]. Cea mai valabil form de contact cu pacientul este ns aceea a medicului avizat si totdeauna
afectuos, care stie c omul bolnav este n totalitate bolnav, deoarece ntreaga sa persoan particip la
aceast dram. Remarcm c analiza dat evidentiaz impactul puternic al factorilor cauzati de rolul
profesional asupra strii afective a medicilor si vulnerabilitatea pentru ardere profesional-emotional.
n articolul de fat, de rnd cu analiza consideratiilor teoretice privind sindromul arderii
profesional-emotionale si solicitrile fat de profesia de medic care favorizeaz manifestarea lui n
cadrul acestei activitti, prezentm un studiu al problemei date. Am pornit de la problema-comand
social, care afirm c identificarea anumitor aspecte ale afectivittii medicilor si examinarea lor din
punct de vedere al duratei profesrii n domeniu si dificultatea sarcinii profesionale poate oferi
49
informatie pentru activittile de profilaxie a sindromului arderii profesional-emotionale, de modelare a
unor conduite cu continut adaptativ, pe care urmeaz s le exercite psihologii ncadrati n institutiile
medicale. Obiectul cercetrii: activitatea profesional a medicilor ca o conditie favorizant a
sindromului arderii profesional-emotional. Cercetarea a fost efectuat la catedra Urgente Medicale
USMF N.Testemitanu, IMSP, CNSPMU. Esantionul a ntrunit 60 subiecti medici practicieni la
Asistenta Medical de Urgent, din ei 31 brbati, 29 femei. Vrsta subiectilor constituie de la 23 la 60
ani. n selectarea esantionului s-a tinut cont de vechimea n munc a medicilor: 30 medici cu vechimea
n munc de la 1 la14 ani, 30 de la 15 la 35 ani.
n rezultatul aplicrii testului Pregtirea de confruntare a situatiei de risc (Shubert) s-a cptat
media pe ntrg esantionul de 5,67 predispozitie moderat de a confrunta situatiile de risc. Pe
esantioane separate am obtinut urmtoarele medii (Fig. 1): 7,66 pentru medicii cu o vechime de pn la
15 ani si 3,66 de peste 15 ani. Compararea statistic a mediilor ( t =0,925, p=0,362) nu indic la
diferent semnificativ.

7,66
3,66
0
2
4
6
8
1-14 ani 15-35 ani

Fig. 1. Coeficien(i care indic la predispozi(ia de a confrunta situa(iile de risc
Prin calcularea datelor n cele dou grupuri de respondenti s-a concluzionat asupra unui
numr mai mare de medici cu o vechime de peste 15 ani tentati s riste n anumite situatii (Fig. 2).
0%
10,0%
90,0%
3,3%
86,7%
10,0%
0%
20%
40%
60%
80%
100%
foarte precau(i semnifica(ie medie predispunere ctre risc
1-14 ani 15-35 ani

Fig. 2. Tipuri de conduite n situa(ii de risc
50
Datele demonstreaz pe esantionul cu vechimea n munc de 1-14 ani: 10% snt foarte
precauti, iar 90% au predispunere moderat ctre comportamentul de sfidare a situatiei de risc, pe cnd
pe esantionul cu vechime n munc de 15-35 ani 3,3% snt foarte precauti, 86,7% - moderat orientati si
10% - predispusi s riste. n conformitate cu opinia cercettorilor cu referint la tentatia de a alege
riscul n situatii neasteptate, se poate mentiona c riscul poate fi ndrepttit de motivatia joas a evitrii
insucceselor (aprrii). Rezult c medicii cu o vechime n munc peste 15 ani ar urma mai frecvent,
dect cei cu vechime de la 1 la 15 ani, s evide cu orice pret insuccesul. Acest fapt cu att mai mult se
impune spre o analiz aparte, cu ct cercetrile riscului dovedesc c de regul cu vrsta tentatia de a
risca scade. n cercetarea noastr observm cu totul alte tendinte. Se mentioneaz c n conditii de grup
pregtirea de confruntare a situatiei de risc se manifest mai pronuntat, dect n actiunile de solitudine,
si depinde de asteptrile de grup. Probabil, tinnd cont de specificul grupului selectat n esantion
(specialisti n asistenta medical de urgent), dar si de particularittile activittii profesionale a
medicilor, care solicit frecvent eforturi de grup, cu timpul nu numai c sporeste predispozitia de a
risca, dar si se diminueaz sensibilitatea fat de factorii de risc, contndu-se, n acelasi timp, si pe
sustinerea din partea echipei.
Rezultatele obtinute la testul Autoaprecierea strilor psihice (Eysenck) denot: anxietate
moderat manifestat (8,9), frustrare medie (7,8), agresivitate sub medie (8,4), rigiditate, desi mai nalt,
dar oricum n cadrul normei (9,9). La fel precum n cazul metodei precedente au fost calculati indicii
medii pentru fiecare grup de vrst (Fig. 3).
n compararea simpl si n cadrul comparrii statistice a datelor (t-Student pentru esantioane
independente) nu s-au identificat diferente cauzate de vrsta subiectilor.
10,13
8,06
7,96
8,66
9,7
8,73
7,53
9,2
0
2
4
6
8
10
12
anxietate frustrare agresivitate rigiditate
1-14 ani 15-35 ani

Fig. 3. Medii ale autoaprecierii strilor psihice
Prin calcularea cotelor procentuale pe esantioane n functie de forta manifestrii strilor
psihice s-au identificat anume particularitti de vrst (Tab. 1).
51
Tabelul 1. Procentajul pentru doua grupuri de subiec(i la testul
Autoaprecierea strilor psihice (Eysenck).
Vechime n munc Nivel jos Nivel mediu Nivel nalt
1-14 ani 43,3% 46,7% 10,0% Anxietate
15-35 ani 33,3% 60,0% 6,7%
1-14 ani 56,7% 40,0% 3,3% Frustrare
15-35 ani 56,7% 33,3% 10,0%
1-14 ani 46,7% 43,3% 10,0% Agresivitate
15-35 ani 43,3% 50,0% 6,7%
1-14 ani 20,0% 63,3% 16,7% Rigiditate
15-35 ani 30,0% 56,6% 13,4%
Datele indic c n grupul cu vechime n munc de 1-14 ani mai multe persoane se confrunt cu
anxietate, agresivitate manifestate puternic, pe cnd nivelul frustrrii este mai nalt la medicii cu o
vechime de munc de peste 15 ani. Cota persoanelor care dau dovad de rigiditate nalt este din nou
mai mare n grupul medicilor cu o vechime de munc mai mic.
Aplicarea metodei Nivelul arderii emotionale (Boiko) ofer o caracterizare a diferitor stri
afective, pentru ca n final s se poat deduce asupra consecintelor activittii profesionale: lipsa sau
prezenta simptomelor arderii emotionale. Informatia general este ilustrat n tabelul 2. Conform
datelor din tabel concluzionm, c mediile la deficit emotional, eschivare personal (depersonalizare),
eschivare emotional, extinderea sferei de economie a emotiilor, trirea situatiilor psihotraumatizante
indic la simptomul n formare al arderii emotionale; datele care ilustreaz rspunsul select emotional-
neadecvat si reducerea obligatiunilor profesionale denot simptomatica format a arderii emotionale;
iar unele date - tensionarea, rezistenta, extenuarea indic la faza arderii n formare.
Tabelul 2. Mediile pentru ntreg eyantionul la testul Nivelul arderii emo(ionale
Simptomatic Media
Retrirea situatiilor psihotraumatizante 14,32
Insatisfactia de sine 8,27
Situatie de punere la colt 8,52
Neliniste si depresie 9,18
Tensionare 40,28
Rspuns select emotional-inadecvat 16,93
Dezorientare emotional-moral 9,70
Extinderea sferei de economie a emotiilor 12,90
Reducerea obligatiunilor profesionale 17,60
Rezisten( 56,65
Deficit emotional 11,00
Eschivare emotional 11,78
Eschivare personal (depersonalizare) 11,30
Dereglri psihosomatice si psihovegetative 8,57
Extenuare 42,65
52
Pentru a oferi o informatie mai detaliat am analizat datele n functie de numrul de persoane
ntrunite n grupuri n conformitate cu nivelul de bunstare emotional. Arderea profesional-emotional
afecteaz mai mult urmtoarele domenii ale vietii si activittii subiectilor-medici (Tab. 3):
reducerea obligatiilor profesionale 45% au acumulat scor care denot ardere emotional,
rezultatul indicnd la dificultti ale domeniului de profesare, care conduc spre limitarea
functionalittii;
retrirea situatiilor psihotraumatizante 38,4% denot afectarea de strile pe care le suport
pacientii si rudele lor;
rspuns select emotional inadecvat (36,6%) transpus la stimulul stresant;
extinderea sferei de economie a emotiilor 33,3% ce dau dovad de o anumit doz de
indiferent afectiv;
eschivare personal (depersonalizare) 21,6% se manifest ca tehnicieni n domeniu, evitnd
trirea evenimentului psihotraumatizant, dar de fapt recurgnd la introectarea consecintelor lui.
Se poate concluziona despre o strategie distinct de comportament al medicilor, pe care o
putem numi economie a efortului afectiv, care face evident simptomatica arderii profesional-
emotionale n arii legate de solicitrile unor eforturi si diminuarea de-facto sau prin intermediul unor
rationalizri a constiintei de dezechilibrul emotional suportat. Nu este o strategie eficient, deoarece nu
se nltur simptomul, ci are loc doar o negare a acestuia.
Tabelul 3. Indici ai manifestrii arderii profesional-emo(ionale


Simptom
neformat
Simptom
n formare
Simptom
format
Ardere
emo(ional
Retrirea situa(iilor psihotraumatizante 36,60% 16,70% 8,30% 38,40%
Nesatisfacere de sine 58,30% 36,60% 1,70% 3,40%
Punere la col( 66,70% 10,00% 5,00% 18,30%
Neliniyte yi depresie 61,70% 20,00% 10,00% 8,30%
TENSIONARE 55,83% 20,83% 6,25% 17,10%
Rspuns select emo(ional inadecvat 10,00% 36,70% 16,70% 36,60%
Dezorientare emo(ional-moral 46,70% 36,60% 10,00% 6,70%
Extinderea sferei de economie a emo(iilor 45,00% 15,00% 6,70% 33,30%
Reducerea obliga(iunilor profesionale 13,30% 31,70% 10,00% 45,00%
REZISTENT 28,75% 30,00% 10,85% 30,40%
Deficit emo(ional 40,00% 33,30% 4,93% 18,40%
Eschivare emo(ional 38,30% 38,30% 10,00% 13,40%
Eschivare personal (depersonalizare) 51,70% 25,00% 1,70% 21,60%
Dereglri psihosomatice yi psihovegetative 65,00% 26,70% 0% 8,30%
EXTENUARE 48,75% 30,83% 23,30% 15,43%
n conformitate cu scopul lucrrii am efectuat calcule n cele dou grupuri de subiecti (Tab.
4, fig. 4). Conchidem asupra:
53
indicilor mai nalti ai insatisfactiei de sine (8,77 fat de 7,77), situatiei de a fi pus la colt de
circumstante (10,9 fat de 6,13), nelinistii si depresiei (9,8 fat de 8,57) la subiectii din categoria
medicilor cu vechime n munc de pn la 15 ani, n rezultat denotnd o stare de tensionare mai
evident (44,0 fat de 36,57);
la fel grupul cu vechime n munc de 1-14 ani au demonstrat indici mai nalti la: rspuns select
emotional inadecvat (17,5 fat de 16,4), reducerea obligatiilor profesionale (19,7 fat de 15,5), de
unde si rezult o stare de rezistent mai pronuntat (59,83 fat de 53,5);
indici mai nalti pentru: deficit emotional (11,63 fat de 10,4), eschivare emotional (13,23 fat de
10,33), eschivare personal (depersonalizare) (13,96 fat de 8,63), dereglri psihosomatice si
psihovegetative (9,6 fat de 7,53) la subiectii din categoria medicilor cu vechime n munc de pn
la 15 ani, de unde si rezult o stare de extenuare mai evident (48,43 fat de 36,9).
Tabelul 4. Mediile pentru dou grupuri de subiec(i la testulnNivelul arderii emo(ionale
N Vechime n munc Media
1-14 ani 14,53 1 Retrirea situa(iilor psihotraumatizante
15-35 ani 14,10
1-14 ani 8,77 2 Insatisfac(ie de sine
15-35 ani 7,77
1-14 ani 10,90 3 Punere la col(
15-35 ani 6,13
1-14 ani 9,80 4 Neliniyte yi depresie
15-35 ani 8,57
1-14 ani 44,00 5 TENSIONARE
15-35 ani 36,57
1-14 ani 17,47 6 Rspuns select emo(ional inadecvat
15-35 ani 16,40
1-14 ani 9,77 7 Dezorientare emo(ional-moral
15-35 ani 9,63
1-14 ani 12,90 8 Extinderea sferei de economie a emo(iilor
15-35 ani 12,90
1-14 ani 19,70 9 Reducerea obliga(iilor profesionale
15-35 ani 15,50
1-14 ani 59,83 10 REZISTENT
15-35 ani 53,47
1-14 ani 11,63 11 Deficit emo(ional
15-35 ani 10,37
1-14 ani 13,23 12 Eschivare emo(ional
15-35 ani 10,33
1-14 ani 13,97 13 Eschivare personal (depersonalizare)
15-35 ani 8,63
1-14 ani 9,60 14 Dereglri psihosomatice yi psihovegetative
15-35 ani 7,53
1-14 ani 48,43 15 EXTENUARE
15-35 ani 36,87
54

0
10
20
30
40
50
60
1-14 ani
14,5 8,76 10,9 9,8 44 17,5 9,76 12,9 19,7 59,8 11,6 13,2 14 9,6 48,4
15-35 ani
14,1 7,76 6,13 8,56 36,6 16,4 9,63 12,9 15,5 53,5 10,4 10,3 8,63 7,53 36,9
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Figura 4. Prezentare grafic a mediilor arderii emo(ionale

.
n tabelul 5 este reprezentat procentajul pentru comparare a dou grupuri de subiecti la testul Nivelul
arderii emotionale (Boiko). Putem concluziona urmtoarele:
indici nalti pentru retrirea situatiilor psihotraumatizante (40,0% fat de 36,7%) au demonstrat
grupul de medici cu vechime n munc de peste 15 ani;
la fel pentru insatisfactie de sine grupul cu vechime n munc de peste 15 ani au acumulat scor
mai nalt (6,7% fat de 0%);
la situatia de a fi pus la colt grupul cu vechime n munc de pn la 15 ani au demonstrat
indici mai nalti (26,7% fat de 9,9%);
acelasi grup a acumulat indici nalti la rspunsul select emotional-inadecvat (40,1% fat de
33,3%);
pentru extinderea sferei de economie a emotiilor indici mai nalti au acumulat grupul de
subiecti cu vechime n munc de peste 15 ani (36,6% fat de 30,0%);
indici mai nalti a demonstrat grupul cu vechime n munc de pn la 15 ani la reducerea
obligatiilor profesionale (56,6% fat de 33,3%);
la deficitul emotional sunt mai nalti indicii la grupul cu vechime n munc de peste 15 ani
(23,4% fat de 13,3%);
indici mai nalti pentru eschivare personal (depersonalizare) au acumulat grupul cu vechime n
munc de pn la 15 ani (33,3% fat de 10,0%). Situatia de eschivare se prezint, astfel, ca un
fenomen mai nou pentru cei ce profeseaz n medicin, caracterizndu-i pe medicii mai tineri.


Vezi pentru 1 - Retrirea situatiilor psihotraumatizante; 2 -Nesatisfacere de sine; 3- Punere la colt
; 4-Neliniste si depresie; 5-tensionare; 6-Rspuns select emotional neadecvat; 7-Dezorientare
emotional-moral; 8- Extinderea sferei de economie a emotiilor; 9-Reducerea obligatiunilor
profesionale; 10-Rezistent; 11-Deficit emotional; 12- Eschivare emotional; 13-Eschivare personal
(depersonalizare); 14-Dereglri psihosomatice si psihovegetative; 15-Eschivare.
55
Probabil aceasta este conditionat si de caracteristicile timpului, de solicitarea mai intens a
persoanei n cadrul contextului social actual, conditii n care are loc o renuntare la anumite stri
afective n scop de mentinere a unui nivel oportun al tririlor. Or, calitatea dat poate avea si un
aspect pozitiv, rspunznd imperativului Sustine-te pe tine! pentru a putea Sustine pe altii!.
Tabelul 5. Procentajul pentru dou grupuri de subiec(i la testul
Nivelul arderii emo(ionale

Vechime
n munc
Simptom
neformat

Simptom
n formare

Simptom
format

Ardere
emo(ional
1-14 ani 33,3 % 16,7 % 13,3 % 36,7 % Retrirea situa(iilor
psihotraumatizante 15-35 ani 40,0 % 16,7 % 3,3 % 40,0 %
1-14 ani 60,0 % 36,7 % 3,3 % 0 % Insatisfac(ia de sine
15-35 ani 56,7 % 36,6 % 0 % 6,7 %
1-14 ani 56,7 % 13,3 % 3,3 % 26,7 % Punere la col(
15-35 ani 76,7 % 6,7 % 6,7 % 9,9 %
1-14 ani 56,7 % 20,0 % 13,3 % 10,0 % Neliniyte yi depresie
15-35 ani 66,7 % 19,9 % 6,7 % 6,7 %
1-14 ani 40,0 % 40,2 % 19,8 % TENSIONARE
15-35 ani 53,3 % 30,0 % 16,7 %
1-14 ani 13,3 % 33,3 % 13,3 % 40,1 % Rspuns select emo(ional
neadecvat 15-35 ani 6,7 % 40,0 % 20,0 % 33,3 %
1-14 ani 46,6 % 39,9 % 6,7 % 6,7 % Dezorientare
Emo(ional-moral 15-35 ani 46,7 % 33,3 % 13,3 % 6,7 %
1-14 ani 43,3 % 20,0 % 6,7 % 30,0 % Extinderea sferei de economie a
emo(iilor 15-35 ani 46,7 % 10,0 % 6,7 % 36,6 %
1-14 ani 6,7 % 23,3 % 13,3 % 56,6 % Reducerea obliga(iilor profesionale
15-35 ani 20,0 % 40,0 % 6,7 % 33,3 %
1-14 ani 6,7 % 43,3 % 50,0 % REZISTENT
15-35 ani 20,0 % 43,6 % 36,4 %
1-14 ani 26,7 % 53,3 % 6,7 % 13,3 % Deficit
emo(ional 15-35 ani 53,3 % 13,3 % 10,0 % 23,4 %
1-14 ani 26,7 % 40,0 % 16,7 % 16,6 % Eschivare emo(ional
15-35 ani 50,0 % 36,8 % 3,3 % 10,0 %
1-14 ani 36,7 % 26,7 % 3,3 % 33,3 % Eschivare personal
(depersonalizare) 15-35 ani 66,7 % 23,3 % 0 % 10,0 %
1-14 ani 53,3 % 36,7 % 0 % 10,0 % Dereglri psihosomatice yi
psihovegetative 15-35 ani 76,7 % 16,7 % 0 % 6,6 %
1-14 ani 33,3 % 36,7 % 30,0 % EXTENUARE
15-35 ani 56,7 % 26,6 % 16,7 %
Datele au fost comparate statistic prin intermediul t-Student, n rezultatul comparatiei s-au
identificat diferente statistic-semnificative la urmtoarele simptoame ale arderii profesional-
emotionale: punere la colt; reducerea obligatiunilor profesionale; eschivarea personal
(depersonalizare) si extenuarea.
56
Analiza datelor obtinute n cadrul cercetrii empirice ne permite s concluzionm
urmtoarele. Fenomenul arderii profesional-emotionale se manifest mai intensiv n grupul medicilor
cu o vechime n munc de pn la 15 ani, ndeosebi provocnd simptomele situatiei de punere la colt,
reducerea obligatiilor profesionale, eschivarea personal (depersonalizarea) si extenuarea. Dac tinem
cont de analiza procentual si a mediilor pe ntreg esantionul vedem c la medici se manifest
simptoame n formare ct si simptoame formate ale arderii emotionale. La fel, la analiza procentual
a esantioanelor separate sunt acumulate unele scoruri mai nalte de ctre grupul de medici cu o
vechime n munc mai mare de 15 ani, care la fel denot ardere profesional-emotional.
Cu toate c nu au fost depistate diferente semnificative la predispozitia de a risca, recurgnd
la analiza procentual pe esantioane aparte am observat c medicii cu o vechime de peste 15 ani sunt
predispusi mai frecvent s evite cu orice pret insuccesul si putem conchide despre un numr mai mare
de medici tentati s riste n anumite situatii. S-a demonstrat c medicii cu o vechime de munc mai
mic suport mai dificil situatia profesional de risc, cum poate fi clasificat activitatea n cadrul
serviciului de urgent medical. Probabil acest fapt mai comport influenta unor alti factori: adaptarea
insuficient la cerintele pietei de munc, insatisfactia de remunerarea muncii si nencrederea n ziua de
mine. Probabil experienta conduce spre noi strategii de rezolvare a situatiilor dificile profesionale,
reducnd tendintele distructiv-agresive si sporind capacitatea de a rezolva creativ problemele
profesionale.
Pe lng ipotezele partial confirmate, datele obtinute ne permit concluzionarea faptului c, desi
profesia de medic prezint riscuri ale arderii profesional-emotionale, fenomenul dat nu se remarc cu
frecvent considerabil mai mare la persoanele cu o vechime de munc mai mare. Probabil tot n cadrul
acestei profesii au loc schimbri n calitatea moral a persoanelor, n capacitatea de a coordona eficient
efortul muncii cu satisfactia de rezultatele acesteia, moment pe care l-am remarcat n analiza teoretic.
n plus, esantionul a fost selectat din rndul medicilor din serviciul de urgent medical,
respectiv e nevoie de a tine cont de cteva aspecte ale acestui esantion:
sectorul dat se remarc prin sarcin profesional deosebit de dificil si conditii de munc
stresante;
fluctuatia cadrelor n sectorul dat este nalt medicii aleg alte domenii, mai putin dificile;
cadrele care rezist n acest sector (care au o vechime de munc de peste 15 ani) probabil
posed un profil afectiv-volitiv deosebit, fiind caracterizate de capacitti nalte de confruntare a
situatiilor stresante de monitorizare a afectivittii;
cadrele cu o vechime de munc de pn la 15 ani trec printr-o perioad dificil de adaptare la
conditiile de munc n situatie de extrem.
57
SUMMARY
This article present analyze of the problem of professional burnout and the results of the
research. The phenomena professional burnout more often is manifested in group of doctors who
have length of service less then 15 years, with symptoms of downtrodden, professional duties reduced,
deviation and extenuation. Percentage analyze demonstrated that doctors with length of service more
then 15 years are much more predispose to avoid unsuccessful and we could conclude on bigger
number of doctors targeted to risk. Doctors with length of service more then 15 years probably have
afective-volitiv profile and are characterized with higher confrontation capacities under stress situation
monitoring of affectiveness. Doctors with length of service less then 15 years are in the difficult
period of adaptation for work conditions under extreme situations.
BIBLIOGRAFIE
1. Greenberger, R. 1981. Job hazard burnout affects corporate managers and their
performances // The Wall Street Journal, april 23, p. 1-4.
2. Maslach, C. 1978. Job bournout how people cope. Publilc Wealf, Spring, 256 p.
3. Nicolle, Ch. 1966. Responsabilites de la medecine. Paris, 193 p.
4. Pines, A., Maslach, C. 1978. Characteristics of staff burnout in mental healf settings // Hosp.
Community Psychiatr., 29, p. 233-242.
5. Popusoi, E., Etco, C. 1999. Valori morale n medicin. Ed. Poligrafic Medicina al USMF.
Chisinu, 216 p.
6. Shleanu, V., Athanasiu, A. 1973. Psihologia profesiunii medicale. Ed. Stiintific, Bucuresti,
182 p.
7. Entmona, O. 2006. Hpoqeccuoua.iuoe eieopauue e no+oeamuux npoqeccux // Pont
cnyx +xcrpenno ncnxonornuecxo nomomn no rene]ony n pemennn nponemt no
rene]ony n pemennn nonemt cnporcrna n Poccnn: Hepnax Mexynaponax Kon]epennnx
ercxnx rene]onon onepnx, 17-18 noxpx 2006 r. C. crare n ntcrynnenn. M., c. 38-41.
8. Camoyxnna, H. Cuuopo+ npoqeccuoua.iuoeo eieopauu // elitarium.ru

Primit 07.12.07.






58


Particularit(i ale activismului comportamental yi strii psihice
la pacien(ii cu ulcer gastric yi duodenal
Svetlana Rusnac, doctor n psihologie, conferentiar universitar, ULIM
Veronica Calancea, master n psihologie, lector asistent, USM
Dezvoltarea civilizatiei n ultimele decenii, manifestat n extensie tehnologic si intensitate
novatoare, ar urma s conduc la crearea de conditii de viat pentru specia uman din ce n ce mai
bune. Paradoxal, ns prin sporirea confortului material se instaureaz o stare de disconfort spiritual, ca
o incapacitate a organismului de a se adapta la schimbri rapide dup secole si milenii de evolutii lente
se manifest stresul, care se poate transforma din situatie de tensiune n boal, nevrozele si psihozele ca
o und de soc penetreaz cele mai fortificate aprri. Tot mai multe persoane se confrunt cu stri
confuzionale si sentimente de inferioritate, suprasolicitarea produce migrene, stri depresive,
dezechilibrare, frustrare, inapetent sau bulimie, insomnii si intolerant. n literatura din domeniul
medicinii din ce n ce mai frecvent se prezint faptul, cum suferintele n plan psihologic genereaz boli
psihice si somatice, iar bolile somatice provoac tulburri psihice grave [1, 2, 3, 6, 8 etc.]. n asemenea
conditii ca subiect de cercetare psihologic este abordat problema strii psihice a individului ca o
conditie si consecint a afectiunilor somatice, suscitndu-se implicarea mai multor categorii de
persoane pacienti, persoane sntoase, medici etc., elaborndu-se metodologii de recuperare [3, 5, 7,
13, 16, 17 etc.].
Un aspect al acestei probleme, si anume particularittile distincte comportamental-psihice ale
pacientilor cu ulcer gastric si ulcer duodenal, necesit un studiu vast. Ulcerul gastric si ulcerul duodenal
ocup un loc important n structura afectiunilor organelor interne, constituind cea mai frecvent
maladie a tractului gastro-intestinal si fiind una din problemele de baz ale medicinii interne. Conform
datelor Centrului Stiintifico-Practic Sntate Public si Management Sanitar al RM incidenta prin
aceast maladie a populatiei adulte este destul de nalt, constituind n:
2001 17,0 la 10 000 locuitori;
2002 16,2 la 10 000 locuitori;
2003 15,9 la 10 000 locuitori;
2004 17,2 la 10 000 locuitori;
2005 18,7 la 10 000 locuitori;
2006 15,6 la 10 000 locuitori.
n cercetarea prezentat n articolul de fat a fost pus problema insuficientei tratamentului
medicamentos n cazul pacientilor cu ulcer gastric si ulcer duodenal si necesittii unei interventii
59
psihologici bine fundamentate, axate pe particularittile comportamental-psihice ale acestor bolnavi. n
calitate de obiect al cercetrii am ales activismul comportamental si manifestrile nevrotice ale
pacientilor cu ulcer gastric si ulcer duodenal. Ipoteza de fond: ulcerul gastric si duodenal este un
rezultat al modelelor de comportament ale persoanei, cultivate prin educatie si social favorizate,
producnd tensiune nevrotic.
Numeroase cercetri privitoare la cauzele ulceratiei peptice au generat opinii foarte diferite.
Important pentru cercetarea psihosomatic este opinia lui Franz Alexander, care a prezentat explicarea
relatiilor psihosomatice [9, p. 87-121] si primul a oferit descrierea (1934) structurii psihosomatice a
unui bolnav de ulcer, care poate fi luat ca model general de abordare a tulburrilor psihosomatice prin
aceea c se coreleaz constatrile fiziologice cu teoria psihanalitic a nevrozelor.
Exist cteva tipologii ale bolnavilor ulcerosi, care ofer si o explicatie a cauzelor mbolnvirii.
Una dintre ele, utiliznd modelul psihanalitic, dar nefiind axat n exclusivitate pe acesta, propune
urmtoarea clasificare (Overbeck, Biebl,1957) [Apud 14].
1. Pacienti sntoi din punct de vedere emotional. Persoanele de tipul dat posed functii
stabile ale Ego-ului. mbolnvirea de ulcer rezult din reactia psihosomatic la un stres extrem impus
identittii lor psihosociale, care provoac reactii specifice sau nespecifice provenite din experienta
cptat n stadiul oral. Aceste reactii conduc la regresie si somatizare puternic si, n conditiile unei
predispozitii gastrice chiar nensemnate, provoac ulcerul.
2. Pacienti cu nevroz de caracter. Acesti bolnavi snt supusi reactiilor pseudoindependente
sau manifest trsturi compulsiv-depresive. Suport conflicte verbale cu persoane din mediul lor. Un
exemplu ar fi tipul executor care tinde s rspndeasc n jurul su tensiunea agresiv. Conflictul
stadiului oral, n cele din urm, ntr ntr-o faz cronic n circumstante speciale, cum ar fi boala, esecul
sau pierderea unui obiect drag. Decompensarea decurge prin formarea ulcerului dup o regresie
secundar. Se ntlnesc printre persoane de succes, antreprenori, conductori de diverse niveluri.
3. Pacienti tiranici. Caracteristicile acestui grup snt: instabilitatea Ego-ului, dependenta
pasiv si extrem de obiect. Acesti pacienti au tendint spre conduite impulsive sau moduri de
comportament paranoid-litigios. si exteriorizeaz conflictele orale ca pacienti asociati (de exemplu n
alcoolism, sau nevroz de pensionare). Ei se mbolnvesc la cel mai slab indiciu de esec n sfera
afectiv sau n caz de pierdere a atentiei pe care o asteapt din partea ambiantei. Tulburarea lor
gastrointestinal ar putea fi tratat ca o expresia fizic sau manifestare fiziologic corespunztoare
trebuintelor emotionale.
4. Pacienti ulceroi psihosomatici". Insuficient de dotati cu facultti expresive si
imaginative, si organizeaz viata n cadrul unor relatii obiectuale rigide si prozaice, ceea ce provoac,
n contactul lor cu medicul, impresia de srcie afectiv. Utilizndu-i pe ceilalti doar n calitate de un
60
soi de oglind social, dau reactii psihosomatice la orice stres sau criz provocate de distorsiunea
acestor relatii obiectuale. Ulceratia peptic n cazul acestor pacienti decurge ntr-un mod specific: n
primul rnd, deoarece frecvent este nsotit si de alte tulburri psihosomatice, precum simptomele
cardiace, reumatismul, tuberculoza etc., n plus, acesti pacienti nregistreaz n anamnez mai multe
accidente de sntate si implicatii medicale.
5. Pacientii normopatici". Acest grup final ntruneste bolnavi extrem de preocupati de
exteriorizarea unui comportament normal. Ei denot o stare de supraadaptare, ego-ul lor fiind reprimat
prin strategii puternice de negare a strii reale a lucrurilor, a propriei lor situatii si conditii fizice.
Aceast categorie se ntlneste mai frecvent printre persoanele care exercit o activitate profesional ce
solicit efort fizic sau printre functionari, care frecvent se angajeaz n dou ocupatii, dau dovad de un
stil de lucru autodistructiv, stresant, crui i cad victim. Simptomatica ulcerului la aceast categorie de
pacienti se va manifesta n cele mai frecvente cazuri pe neasteptate si n ascensiune.
n cadrul altei tipologii snt descrise dou tipuri de bolnavi ulcerosi: pasiv si hiperactiv [15].
Tipului de pacient pasiv este caracterizat de predominanta unor stri depresive n dispozitie si de
manifestarea puternic a trebuintelor de dependent. Potrivit lui Freyberger (1972) [apud 15],
ulceratiile apar atunci, cnd dorintele constiente sau inconstiente de dependent sufer esec.
La bolnavul de ulcer, apartinnd tipului pasiv, de prim important se prezint frica inconstient
de a pierde ngrijirea si protectia oferite de mam sau persoanele din ambiant cror le-au atribuit acest
rol. Este o fric productoare de tensiune constant. Iat de ce aceste persoane vor cuta relatii cu
oamenii care nu vor avea capacitatea de a-i prsi si care vor fi ingerati de relatie. n cele mai
frecvente cazuri bolnavii de tip pasiv snt capabili de a provoca situatii speciale pentru a crea atmosfera
n care nu pot fi prsiti, abandonati. Dar tot ei snt plini de ndoieli n relatii cu partenerul de cuplu.
Suspiciosi si nelinistisi, usor vor contacta stri de anxietate chiar dac au presupus pierderea grijii si
afectivittii celor apropiati. Aceeasi reactie poate totusi s fie produs de frica inconstient fat de
figura autoritar a tatlui. Nu se face nici un gest, nici un demers pentru a se cstiga independenta. Ei
si savureaz dependenta fr s-si asume vreun risc. Toat strategia vietii lor se centreaz pe dorinta de
a fi protejati. Balint i-a numit pe dependenti oenofili n opozitie cu ndrznetii filobati [10]. Acesti
bolnavi de ulcer de tip pasiv, dependenti n mod vizibil, provin cei mai multi din familii
supraorganizate, n care au fost alintati de o mam foarte atent. Ei nu au fost n stare s se despart
psihic de mama lor. n dorinta lor de a fi ajutati si protejati, ei rmn puternic atasati de chipul mamei,
n timp ce fat de tat si asuma o pozitie distant marcat de admiratie. Acesti bolnavi snt dependenti
de nevoia unei iubiri ocrotitoare pe care si-o realizeaz prin alegerea partenerului de viat. Brbatii cu
ulcer de acest tip caut adesea un chip matern n sotie. Desi nevoile dependentei pacientilor de ulcer
61
hiperactiv snt de asemenea pronuntate, acestia li se opun. Ei ncearc s supun dorinta lor de a
satisface impulsiunile orale si continu s fie frustrati.
Potrivit lui F. Alexander [9], conflictul acestui tip de bolnavi de ulcer se manifest n
respingerea tendintelor puternice oral-receptive incompatibile cu eforturile de independent si actiune
ale ego-ului. Atitudinea constient a acestor pacienti poate fi exprimat astfel: snt activ si harnic, -mi
place s fiu tratat ca oferind celorlalti, s-i ajut, s-mi asum responsabilitti, s fiu lider, snt o persoan
activ, chiar agresiv. Totusi, descoperim n inconstientul acestor persoane atitudini complet diferite:
dorinte puternice de afectiune si nevoia de persoane care le pot sustine si oferi grij. Tipul hiperactiv nu
este niciodat mpcat cu sine. El si urmreste n mod agresiv obiectivul printr-un efort compensator
de independent si cu un continuu imbold fortat de a demonstra ce poate. Pacientul are nevoie de o
astfel de confirmare, deoarece pentru el succesul este unica form de securitate. Totusi, el un realizeaz
adevratul succes pe care-l caut, ntruct aspiratiile-i snt de fapt cstigarea unei admiratii pline de
afectiune si a prestigiului.
Reiesind din consideratiile teoretice n cadrul studiului pe care-l prezentm s-au naintat cteva
ipoteze:
1) activismul comportamental al pacientilor cu ulcer gastric si duodenal va fi diferit de activismul
comportamental al persoanelor non ulceroase;
2) pacientii cu ulcer gastric si ulcer duodenal vor manifesta stri psihice diferite;
3) starea psihic a pacientilor cu ulcer gastric si duodenal difer de cea a persoanelor non-
ulceroase;
4) pacientii cu ulcer gastric si ulcer duodenal manifest mai frecvent forme ale agresivittii
indirecte si autoagresivittii, dect persoanele non-ulceroase.
Cercetarea s-a realizat pe un esantion compus din 150 persoane: 50 pacienti cu ulcer gastric si
50 pacienti cu ulcer duodenal care se aflau la momentul petrecerii experimentului la tratament n
Spitalul Clinic Republican din RM, n sectiile: chirurgie visceral, chirurgie general, terapie general,
gastroenterologie; 50 persoane non-ulceroase, ncadrate n cmpul muncii n diverse organizatii.
Metode de cercetare: metoda Tipul activismului comportamental dup L.Vasserman si
N.Gumeniuk, Chestionarul clinic K.Iahin si D.Mendelevici, Chestionar Buss-Durkey (Buss Durkey
Inventory).
Conform testului Vasserman-Gumeniuk, tipul activismului comportamental n medie pe
esantion este prezentat de coeficientii 415,12 la pacientii cu ulcer gastric, 376,40 la pacientii cu ulcer
duodenal, 403,96 la persoanele non-ulceroase. Se observ c indicii de la 376,40 pn la 415,12 la
testul Vasserman-Gumeniuk, n medie pentru 150 persoane cercetate, reprezint tipul AB de
comportament, caracterizat prin capacitatea de a echilibra activismul profesional, orientarea spre scop,
62
activism, interese multidirectionale, manifestare motoric si expresivitate a vorbirii moderate, fr
tendinte evident de dominare.
Am analizat n procente manifestrile activismului comportamental n grupurile cercetate.
Tipul AB de activism comportamental domin: la pacientii cu ulcer gastric 72 %, la pacientii cu ulcer
duodenal 68 %, la persoanele non-ulceroase 68 % (Fig. 1). Totodat, la pacientii cu ulcer duodenal
se ntlneste cu o frecvent mai mare tipul A1, caracterizat prin activism ridicat, insistent, incluziune
activ n munc, orientare excesiv spre scop, insuficienta timpului pentru odihn care se compenseaz
cu pedantism n alegerea directiei principale de orientare a activittii, luare rapid a deciziilor.
8%
24%
16%
72% 68% 68%
20%
8%
16%
ULCER GASTRIC ULCER DUODENAL NON-ULCER
A1 AB B1
Figura1. Tipul activismului comportamental (conform testul Vasserman)
S-a folosit metoda t-Student pentru esantioane independente, pentru a stabili dac mediile
activismului comportamental la grupul de pacienti cu ulcer gastric, ulcer duodenal si persoanelor non-
ulceroase difer semnificativ.
Pentru variante egale, t=2,921 este semnificativ la p=0,004 la grupul pacientilor cu ulcer gastric
fat de grupul pacientilor cu ulcer duodenal; t=0,812 nu este semnificativ la p=0,419 pentru pacientii
cu ulcer gastric fat de grupul persoanelor non-ulceroase; t=2,187 este semnificativ la p=0,031 n
compararea ntre pacientii cu ulcer duodenal si persoanele non-ulceroase.
Profilul psihosomatic al pacientilor cu ulcer gastric, ulcer duodenal si persoanele non-ulceroase,
conform chestionarului clinic dup K.K.Iahin si D.M.Mendelevici pentru depistarea strilor nevrotice
(numit K-78) este prezentat n tabelul 1.
Tabelul 1
Profilul psihosomatic (conform chestionarului Iahin-Mendelevici)

Neliniste Depresie
nevrotic
Astenie Comportament
isteric
Dereglri
obsesiv-fobice
Dereglri
vegetative
Pacienti cu ulcer gastric
Medii -0,65 -1,16 0,20 -0,79 0,58 -0,85
Pacienti cu ulcer duodenal
Medii -3,12 -4,60 -1,59 -2,62 -0,84 -4,16
Persoane non-ulceroase
Medii -1,95 -1,74 0,75 -1,50 -0,42 1,62
63

S-a depistat c media pentru strile nevrotice la pacientii cu ulcer gastric variaz de la -0,85
pn la 0,58, ceea ce denot un nivel moderat al strii psihice.
La pacientii cu ulcer duodenal s-a depistat :
indicele neliniste valoarea de -3,12, care determin caracterul bolnav al strii psihice date;
depresie nevrotic cu valoarea -4,60, care arat un nivel negativ peste norm;
astenie cu valoarea -1,59 , putin peste limitele normei;
comportament isteric cu valoarea negativ peste norm de 2 ori mai mare;
dereglri vegetative cu indicele -4,16, ceea ce dovedeste c, pacientii cu maladia de ulcer
duodenal de 3,5 ori negativ peste norm sufer de dereglri vegetative (N -1,28/1,28) si snt
ntr-o stare mai grav dect pacientii cu ulcer gastric (-0,65), si persoanele non-ulceroase (-
1,95).
La persoanele non-ulceroase s-au determinat:
neliniste cu valoarea medie -1,95, care este negativ mai mult de norm
depresie nevrotic cu valoarea -1,74, care este negativ mai mare dect norma
comportament isteric cu valoarea -1,50, care este putin negativ peste norm
La persoanele non-ulceroase, s-a evidentiat indicele la dereglrile vegetative, fiind 1,62 cu
valoare pozitiv, ce denot un nivel nalt de sntate, N -1,28/1,28.
Manifestarea strilor nevrotice depistate conform chestionarului Iahin-Mendelevici le-am
prezentat n figura 2.
-3,12
-4,60
-1,16
-1,59
-2,62
-0,79 -0,84
-4,16
-0,85
-0,65
-1,95
-1,74
0,20
0,75
-1,50
-0,42
0,58
1,63
-5,00
-4,00
-3,00
-2,00
-1,00
0,00
1,00
2,00
Persoane non-ulceroase Pacien(i cu ulcer duodenal Pacien(i cu ulcer gastric
Neliniste Depresie neurotic Astenie
Comportament isteric Dereglri obsesiv-fobice Dereglri vegetative

Figura 2. Manifestarea strilor nevrotice (conform chestionarului Iahin-Mendelevici)

Din diagram este evident c factorul depresie nevrotic si factorul dereglri vegetative la
pacientii cu ulcer duodenal au caracter maladiv. Pentru a compara mediile la manifestarea strilor
64
nevrotice la pacientii cu ulcer gastric si cei cu ulcer duodenal, am folosit t-test pentru esantioane
independente. Gradul de semnificatie 0,018 la variabila neliniste, 0,003 la variabila depresie
nevrotic, 0,043 la variabila comportament isteric indic faptul c pacientii cu ulcer gastric denot
manifestarea acestor stri, p<0,05 si snt semnificative la 98 grade liberate. Pentru a stabili dac
manifestarea strilor nevrotice influenteaz asupra pacientilor cu ulcer gastric si persoanele non-
ulceroase am folosit t-test pentru esantioane independente. n urma calculelor efectuate am depistat c
nu este o deosebire evident ntre pacientii cu ulcer gastric si persoanele non-ulceroase. La compararea
mediilor pentru a analiza manifestarea strilor nevrotice ntre pacientii cu ulcer duodenal si persoanele
non-ulceroase, folosind t-test pentru esantioane independente, am depistat o deosebire evident la unele
valori: depresie nevrotic grad de semnificatie 0,021, la astenie 0,036, la dereglri vegetative
0,006.
n analiza raportului dintre tipul de activism comportamental si manifestarea strilor nevrotice,
efectuat prin analiza de variant ANOVA, se observ c raportul este semnificativ din moment ce
p<0,001 pentru toate calculele. Rezult c tipul de activism comportamental st la baza manifestrii
strilor nevrotice.
Conform testului Buss-Durkey media agresivittii este diferit la grupurile cercetate. La
pacientii cu ulcer gastric se depisteaz media supranorm negativ doar la factorul culpabilitate, fiind
3,6. La pacientii cu ulcer duodenal s-au depistat indici nalti supranorm negativi la factorii
negativism- 3,1, la agresivitate verbal 3,2, la culpabilitate 3,5. La persoanele non-ulceroase
s-a depistat un nivel mai nalt la factorul culpabilitate - 3,5 (Fig. 3).

0,0
0,5
1,0
1,5
2,0
2,5
3,0
3,5
4,0
Pacienti cu ulcer gastric 1,8 2,1 2,3 2,3 2,6 2,2 2,5 3,6
Pacienti cu ulcer duodenal 2,5 1,8 2,5 2,6 3,1 2,9 3,2 3,5
Persoane non-ulceroase 2,3 2,2 2,6 2,5 3,0 2,4 3,0 3,5
Agresivitate
fiziic
Agresivitate
indirect
Iritare Negativism Suprare
Caracter
dubios
Agresivitate
verbal
Culpabilitate

Figura 3. Manifestarea agresivittii (conform testul Buss-Durkey)

65
Pentru compararea mediilor la manifestarea agresivittii pacientilor cu ulcer gastric si ulcer
duodenal am folosit t-test pentru esantioane independente. S-a depistat deosebire evident la factorii:
agresivitate fizic p=0,019 cu t = 2,379, suprare p= 0,039 cu t = 2,088, caracter dubios p=0,021
cu t = 2,341, agresivitate verbal p=0,025 cu t = 2,273. La compararea mediilor la agresivitate ntre
pacientii cu ulcer gastric si persoane non-ulceroase s-a aflat c nu este diferent semnificativ ntre
aceste dou grupuri, deoarece toti indicii snt la semnificatia p>0,05. Aceeasi situatia s-a identificat n
compararea agresivittii persoanelor non-ulceroase si a pacientilor cu ulcer duodenal.
Pentru a afla dac anumite forme de agresivitate snt determinate de tipul de activism
comportamental, am utilizat analiza de variant ANOVA. Analiza a scos n evident coeficienti la
pragul de semnificatie p<0,05, fapt care a indicat c raportul dintre agresivitate si tipul de activism
comportamental la pacientii cu ulcer gastric si ulcer duodenal este semnificativ.
n rezultatul cercetrii s-au desprins urmtoarele concluzii. Activismul comportamental al
pacientilor cu ulcer este diferit de activismul comportamental al persoanelor non ulceroase: n primul
caz se ntlneste mai frecvent tipul A si variantele lui, n cel de-al doilea tipul B. Dar n calcule
separate ipotez s-a confirmat doar pentru pacientii cu ulcer duodenal, activismul comportamental al
cror este diferit de activismul comportamental al persoanelor cu ulcer gastric si non ulceroase,
ntlnindu-se mai frecvent tipul A si varianta intermediar AB, n cel de-al doilea tipul B si varianta
intermediar AB.
Din datele obtinute este evident c factorul depresie nevrotic si factorul dereglri
vegetative la pacientii cu ulcer duodenal au caracter maladiv. Pacientii cu ulcer duodenal snt
dezechilibrati, fiind caracterizati de neliniste, depresie nevrotic, astenie, comportament isteric,
dereglri vegetative; pe cnd cei cu ulcer gastric denot un nivel mai nalt doar la factorul depresie
nevrotic. n baza datelor obtinute am efectuat analiza raportului direct dintre tipul de activism
comportamental si manifestarea strilor nevrotice. Ca rezultat s-a dovedit c tipul de activism
comportamental st la baza manifestrii strilor nevrotice.
Prin compararea mediilor la agresivitate ntre pacientii cu ulcer si persoane non-ulceroase s-a
aflat c nu este diferent semnificativ ntre aceste dou grupuri, deoarece toti indicii snt p>0,05.
Totusi, s-a depistat o deosebire semnificativ a anumitor forme de agresivitate ntre pacientii cu ulcer
gastric si pacientii cu ulcer duodenal, la factorii: agresivitate fizic, suprare, caracter dubios,
agresivitate verbal. La fel s-a stabilit c raportul dintre agresivitate si tipul de activism
comportamental la pacientii cu ulcer gastric si pacientii cu ulcer duodenal este semnificativ.
n ct priveste afirmatia ipotetic, precum c starea psihic a pacientilor cu ulcer gastric si
duodenal difer de starea psihic a persoanelor non-ulceroase, se poate concluziona despre anumite
rezultate. Din date si compararea lor statistic a reiesit c starea psihic a pacientilor cu ulcer gastric si
66
ulcer duodenal nu difer de starea psihic a persoanelor non-ulceroase. Diferentele au fost nregistrate
doar la factorul activism comportamental ntre grupul pacientilor cu ulcer duodenal si grupul
persoanelor non-ulceroase.
Reiesind din concluziile cercetrii experimentale, se poate mentiona c pacientii cu ulcer
duodenal si cu ulcer gastric prezint la general dou tipuri distincte. Bolnavii cu ulcer gastric se
manifest ca tip pasiv, normopatic. Pacientii cu ulcer duodenal ca tip activ, caracterizat de nevroz de
caracter sau psihosomatizare a simptomaticii n diverse stri morbide.

SUMMARY
The results of experimental research on comportmental activism of patients with ulcer gastric
and duodenal are presented in this article. The research analyze have demonstrated the difference
between such patients and persons with out ulcer. Patients with ulcer more frequent have tape A and its
various of activism (insistence, work active, insufficient time for rest, pedants, short time for decisions)
for anthers tape B. Factors as depression and vegetative deregulations at patients with ulcer
duodenal have maladies character. These patients are non balanced, depressive, have a hysteric
comportment, etc. Patients with gastric ulcer have higher level only at factor depression. The higher
difference on different forms of aggressiveness has been demonstrated at these patients. Analyze
ANOVA has demonstrated the correlation between type of activism, nervosas manifestation and
aggressiveness. As a conclusion we could say, patients with duodenal and gastric ulcer represent two
distinct groups. Patients with gastric ulcer are passive. Patients with duodenal ulcer are active, with
nervous compartment.

BIBLIOGRAFIE

1. Bezu, G., Tbrn, I. 2003. Calitatea vietii bolnavilor cu ulcer gastric i duodenal. // Anale
Stiintifice consacrate zilelor universittii 2003, Vol. II, ed.IV, Chisinu: Centrul Ed.-Poligr. al USMF
Nicolae Testemitanu, p.129 133.
2. Bezu, G.,Tbrn, I., Feghiu, M., Bugai, R. 2003. Caracteristici psihologice la bolnavii cu ulcer
gastric i duodenal cu statut social divers. // Anale Stiintifice consacrate zilelor universittii 17-18
octombrie 2003, Vol.II, ed.IV, Chisinu: Centrul Ed. - poligr. al USMF Nicolae Testemitanu , p.142
145.
3. Enchescu, C. 2004. Tratat de igien mintal. Ed. Polirom, Iasi, 408 p.
4. Iamandescu, I.B. 1995. Manual de psihologie medical. Ed.Info Medica, Bucuresti,280 p.
5. Iamandescu, I.B. 1997. Psihologie medical. Editia a II-a. Ed. Info Medica, Bucuresti, 315 p.
67
6. Luban-Plozza, B., Iamandescu, I.-B. 2003. Dimensiunea psihosocial a practicii medicale. Ed.
Infomedica, Bucuresti, 408 p.
7. Luban-Plozza, B., Pldinger, W., Krger, F. 2000. Boli psihosomatice n practica medical //
Editia a IV-a revzut si adugit ; Editura Medical, Bucuresti, 235 p.
8. Popa, S., Cepoida, P. 2003. Ulcerul de stres: stare actual a problemei. // Catedra medicin
intern N1, Anale Stiintifice consacrate zilelor universittii 2003, vol.II ed.IV; Centrul Ed.-poligr. al
USMF Nicolae Testemitanu, Chisinu, p.153-157.
9. Anexcanep, u. 2004. Hcuxoco+amu:ecra +eouuua. Hncrnryr Omerymannrapntx
Hccneonann, M., 336 c.
10. Fannnr, M. Hepeu:ui uapuccus+ u nepeu:ua .mooei // www.bookap.by.ru
11. Fpornram, B., Kpncrnan, H., Pa, M. 1999. Hcuxoco+amu:ecra +eouuua: Kpamr.v:eou.//
Hep.c nem. I.A.Oyxona, Hs. I3OTAP MEHHHHA, M., c.71-72
12. Ennceen, R.R. 2003. Hcuxoco+amu:ecrue saoo.eeauu.Cnpaeo:uur. Hs. 3xcmo, M., 608 c.
13. Menenennu, B.. 1999. K.uuu:ecra u +eouuucra ncuxo.oeu. Hparmu:ecroe
pvroeoocmeo. Hs. MEnpecc, M., 592 c.
14. Menererrn, A. 2005. Hcuxoco+amura. // HHFu Onroncnxonornx, M., 360 c.
15. Mxrxon, H.u., Foxon C.H. 1999. Meouuucra ncuxo.oeu: ocuoei namoncuxo.oeuu u
ncuxonamo.oeuu. // Vu. nx BV3on. Hs. Mennnna, M., 232 c.
16. Canomnpcxn, M.E. 2001. 3auuma om cmpecca. // unsnonornuecxn opnenrnponannt
noxo x pemennm ncnxonornuecxnx nponem (Mero PETPH ) , Hs. Hncrnryra
Hcnxorepannn, M., 336 c.
17. Canomnpcxn, M.E. 2005. Hcuxoco+amura u me.ecua ncuxomepanu. // Hpaxrnuecxoe
pyxonocrno. Hesanncnmax ]npma Knacc, M., 592 c.



Primit 07.12 07.








68

Modalit(i de studiere a anxiet(ii
Racu Iulia, lector asistent, doctorand UPS Ion Creang
Problema anxiettii ocup un loc aparte n cadrul stiintelor contemporane. Analiznd
literatura stiintific cu referire la problema anxiettii depistm o larg preocupare pentru problema
anxiettii n ntreaga lume.
Anxietatea este un termen psihologic cu multe semnificatii care este descris de obicei ori
fie ca o anumit stare a individului ntro perioad limitat de timp (S. Freud, 1923, A. Freud,
1999, R. Cattel, 1966, P. Pichot, 2006, U. Schiopu, 1997, V. Suvorova, 1975), fie ca o nsusire
(trstur) stabil de personalitate (H. Sullivan, 1989, C. Spielberger, 1972, H. Laborit, 1975, I.
Holdevici, 1993, R. Nemov, 1998).
Anxietatea este o problem acut a timpurilor n care trim. Este un factor care contribuie
la orice problem cu care se confrunt o persoan, st la baza multor dificultti psihologice si la un
nivel nalt poate incapacita o persoan.
Studierea aprofundat si detaliat a anxiettii prin intermediul metodelor special elaborate
este foarte important, att pentru descoperirea esentei acestui fenomen, ct si pentru o ulterioar
diminuare sau chiar nlturare a acesteia.
Actualmente n psihologie exist o gam larg de metode si tehnici utilizate n vederea
studierii anxiettii. Dintre toate metodele cele mai des utilizate si cele care ofer cea mai mult
informatie sunt testele si chestionarele.
Prima prob psihometric pentru studierea anxiettii a fost elaborat de psihologii
americani Janet Taylor (n. 1923) si Kenneth Spence (1907 1967) la nceputul anilor 50, ai
secolului XX, la Universitatea din Iowa (SUA).
La 30 aprilie 1953 n revista Journal of Abnormal and Social Psychology este publicat
articolul Janetei Taylor A Personality Scale of Manifest Anxiety, care contine chestionarul Scala
de Manifestare a Anxiet(ii Taylor / TMAS (Taylor Manifest Anxiety Scale).
J. Taylor si K. Spence mpreun cu un grup de experti aleg 50 de afirmatii din 550 de itemi
(propozitii) ai testului M.M.P.I. (Minnesota Multiphasic Personality Inventory) elaborat de
psihologii americani Starke Hathaway (1903 1984) si James McKinley (1900 1986) n 1942.
Afirmatiile alese corespund reprezentrilor clinice despre reactiile cronice de anxietate.
Chestionarul este destinat examinrii gradului de anxietate. El contine 50 de afirmatii, la
care persoana examinat rspunde prin Da sau Nu. Testul se poate aplica individual sau
colectiv. Timpul acordat pentru ndeplinirea testului este de 15 30 de minute. Testul se poate
aplica de la 13 ani (J. Taylor, 1953).
69
Scala de Manifestare a Anxiettii multi ani a fost foarte popular si n diferitele sale
modificri este larg utilizat si n prezent pentru studierea anxiettii (A. Prihojan, 2000).
Scala de Manifestarea a Anxiet(ii la Copii / CMAS-ul (Children Manifest Anxiety
Scale) este o alt prob psihometric ce permite studierea anxiettii ca o nsusire stabil a
personalittii la copiii cuprinsi ntre vrsta de 8 12 ani. Chestionarul a fost elaborat n 1956 de un
grup de psihologi americani A. Castaneda, B. McCandless si D. Palermo, pe baza Scalei de
Manifestare a Anxiettii Taylor. Pentru Scala de Manifestare a Anxiettii la Copii au fost selectati
42 de itemi fiind apreciati ca semnificativi din punct de vedere a manifestrii reactiilor cronice de
anxietate. n afar de aceasta n varianta pentru copii a fost adugat o scal suplimentar numit
scala minciunii format din 11 puncte care evidentiaz tendinta copilului de a distorsiona
constient rspunsurile sau altfel spus tendinta individului de a da rspunsuri social acceptate.
Spre deosebire de Scala de Manifestare a Anxiettii Taylor, n chestionarul pentru copii
toate simptomele anxiettii sunt prezentate n form afirmativ.
Testul contine 53 de afirmatii. Fiecrei afirmatii i corespund dou variante de rspuns:
corect sau incorect.
Chestionarul poate fi aplicat att individual ct si colectiv, respectnd toate exigentele
cercetrii n grup. Pentru copii de 7 8 ani se recomand aplicarea testului individual. Dac
copilul ntlneste dificultti n citirea afirmatiilor, atunci acesta va fi ajutat de psiholog care i va
citi propozitiile si va fixa rspunsul oral al copilului. Timpul acordat ndeplinirii acestui chestionar
este de 15 25 de minute.
n prezent este cunoscut si Scala de Manifestarea a Anxiet(ii la Copii Revizuit /
RCMAS (Revised Children Manifest Anxiety Scale) prezint o versiune revizuit a Scalei de
Manifestare a Anxiettii la Copii.
Acest chestionar contine 37 itemi (propozitii), 29 din ei se refer la anxietate si 9 formeaz
scala minciunii. Poate fi aplicat de la 6 la 19 ani. Timpul pentru ndeplinirea testului este de 10
minute si poate fi administrat att colectiv ct si individual.
Inventarul de Expresie a Anxiet(ii ca Stare yi Trstura / STAI (Stait Trait Anxiety
Inventory) este o prob psihometric pentru detectia si descrierea diferentiala a anxiettii. Are
marele avantaj ca, desi are uz clinic, nu este o prob exclusiv clinic, ci are utilizri multiple si n
terapia de dezvoltare, n selectia de personal, n coaching, etc. Chestionarul este un instrument
dezvoltat de psihologul american Charles Spielberger (n. 1927), pe baza celebrei sale teorii si
abordri psihometrice care diferentiaz starea (stait) de trstura (trait), starea de anxietate a unei
persoane de trstura de personalitate care o face a avea o propensiune generalizata ctre anxietate
(Ch. Spielberger, L. Sydeman, 1994).
70
Inventarul de Expresie a Anxiettii ca Stare si Trstur este utilizat cu precdere n:
psihodiagnostic clinic/terapie, dezvoltare personal, delicvent si deviant, selectie de personal,
consiliere vocational. Este un instrument de 40 de itemi si contine scale separate pentru msurarea
anxiettii ca stare si trstura: scala A Anxiety (STAI Form Y 1) si Scala T Anxiety (STAI
Form Y 2). Pentru fiecare item (propozitie) sunt patru variante de rspuns (1 nu este asa; 2
cred c este asa; 3 asa este; 4 fr ndoial asa este).
n timp Inventarul de Expresie a Anxiettii ca Stare si Trstura a obtinut o mare
popularitate. n prezent este adaptat si tradus n 52 de limbi si dialecte, fiind un inventar
international de msurare a anxiettii (I. Hanin, 1989).
Inventarul de Expresie a Anxiet(ii ca Stare yi Trstur pentru Copii / STAIC (Stait
Trait Anxiety Inventory for Children) este versiunea pentru copii. Chiar dac este folosit n mod
special pentru evaluarea anxiettii copiilor cu vrsta cuprins ntre 9 si 12 ani, chestionarul poate fi
folosit si pentru copiii cu vrst mai mic ce au abilitti medii sau peste medii de citit. Este un
chestionar format din dou blocuri a cte 20 de itemi. Administrarea testului dureaz 10 20 de
minute.
O alt modalitate de diagnosticare a anxiettii este Chestionarul C Cattel privind
nivelul Anxiet(ii / ASQ (Anxiety Scale Questionnarie).
Testul este elaborat de Raymond Bernard Cattel (1905 1998), mpreun cu psihologul
american I. Scheier (1914 1986).
Mai trziu testul a fost revizuit si a fost numit IPAT (Institute for Personality
Assessment and Testing) Anxiety Scale, n corespundere cu Institutului creat de R. Cattel.
Chestionarul este un instrument standardizat si esalonat, cuprinde 40 de itemi, primii 20
cuprind anxietatea voalat, ascuns, inconstient, urmtorii 20 au n vedere anxietatea manifestat.
Testul cuprinde 5 subscale a cte 2 6 puncte fiecare care determin 5 factori primari ai anxiettii
si anume: integritatea constiintei de sine (Q3), forta Eu-lui (C), insecuritatea de tip paranoic (L);
sentimentul de culpabilitate (O) si tensiunea ergic (Q4) (R. Cattel, I. Scheier, 1963). Testul poate
fi aplicat individual sau colectiv.
n acelasi timp a fost elaborat de psihologul american M. Zuckerman, si colaboratorii si,
Lista Adjectivelor Emo(ionale (LAE) / AACL (The Affect Adjective Check List). Lista este
format din 21 de adjective care descriu prezenta anxiettii sau absenta acesteia (liniste, bucurie).
Testul msoar att anxietatea situativ (aici si acum) ct si anxietatea ca trstur (cum aceasta
este trit de obicei).
O alt tehnic pentru studierea anxiettii este Scala Anxiet(ii Generale pentru Copii /
GASC (General Anxiety Scale for Children). Chestionarul a fost elaborat n 1960 de vestitul
71
psiholog american, specialist n problemele educatiei Seymour Sarason (n. 1919). Scala Anxiettii
Generale pentru Copii este format din urmtoarele subscale PASC (Personal Anxiety Scale), care
contine itemi ce ofer informatii despre frici ce provoac daune personale si FASC (Family
Anxiety Scale) care contine itemi cu referire la frica de boal, desprtirea (separarea) de printi si
pierderea acestora. Testul este folosit pentru studierea anxiettii la copiii cu vrsta ntre 7 15 ani.
Tot Seymour Sarason mpreun cu psihologul american de origine englez George
Mandler (n. 1924) au propus nc o prob pentru diagnosticarea anxiettii. Testul elaborat de ei n
anii 60 ai secolului XX se numeste Chestionarul Anxiet(ii n Situa(ii de Examinare / TAQ
(Test Anxiety Questionnaire). Chestionarul const din 37 de ntrebri cu privire la tririle n
timpul situatii de examinare (testare).
Scala Anxiet(ii A. Prihojan / mxana Anunoc1non Tpenoanoc1n A. Hpnxoaan
este o tehnic de studiere a anxiettii care a fost elaborat ntre anii 1980 1983 dup principiul
Scalei socialsituative a fricii, anxiettii a lui O. Kondas. Caracteristic acestei scale este faptul c
anxietatea se determin n baza aprecierii omului a anumitor situatii din viata cotidian ca fiind
anxiogene.
Chestionarul este elaborat n dou forme: Forma A care se aplic copiilor cu vrsta cuprins
ntre 10 12 ani si Forma B pentru copii de 13 16 ani. Testul contine 40 de situatii, pentru
fiecare din ele exist 5 variante de rspuns (0 puncte dac situatia nu este deloc neplcut; 1 punct
dac situatia te nelinisteste putin; 2 puncte, dac anxietatea si fric sunt suficient de puternici si nu
ai dori s nimeresti n asemenea situatii; 3 puncte dac situatia este foarte neplcut pentru tine si
ti trezeste neliniste, anxietate semnificativ (puternic); 4 puncte n cazul nelinistii si anxiettii
foarte puternice).
Avantajul acestei scale constituie faptul c ne permite s evidentiem domeniile de activitate
care trezesc anxietate. Acestor domenii le corespund patru tipuri de anxietate: anxietate scolar,
anxietatea de autoapreciere, anxietatea interpersonal si anxietatea magic.
Metoda poate fi aplicat att individual ct si colectiv. Timpul acordat pentru completarea
acestui test este de 15 25 minute.
O alt modalitate de studiere a anxiettii este Metoda de diagnosticare a nivelului
anxiet(ii ycolare Phillips / Me1onxa narnoc1nxn yponnn mxontnon 1penoanoc1n
mnnnnnca.
Testul este elaborat de psihologul B. Phillips si reprezint o metod de studiere a nivelului
anxiettii si a specificului anxiettii legate de scoal la elevii mici si la preadolescenti.
72
Tehnica contine 58 de ntrebri, pentru fiecare fiind propuse dou variante de rspuns Da
sau Nu. Testul poate fi citit sau prezentat n form scris. Se poate aplica att individual ct si
colectiv.
Metoda de Studiere a Anxiet(ii la Copii (R. Tmpl, M. Dorki, V. Amen) / Me1onxa
nsyuennn 1penoanoc1n e1en (P. T+unn, M. opxn, B. Auen) este o tehnic proiectiv de
studiere a anxiettii. Permite determinarea anxiettii fat de anumite situatii tipice cotidiene si este
destinat copiilor cu vrsta cuprins ntre 4 7 ani. Se aplic doar individual. Testul contine un
material stimul format din 14 fise diferite pentru fete si bieti.
Scala de Depresie yi Anxietate / Depresion and Anxiety in Youth (DAY) este un test
care msoar nivelul depresiei, anxiettii si dezadaptrii sociale. Contine 3 subscale: una este
destinat copiilor si tinerilor cu vrsta cuprins ntre 6 19 ani si este alctuit din 40 de itemi, a
doua subscal este destinat printilor acestor copii si este format din 45 de itemi si ultima
subscal, a treia are 30 de itemi si este pentru profesorii subiectilor testati.
Fiecare subscal ia 5 20 de minute pentru completare.
Inventarul de Anxietate pentru Tineri / Beck Anxiety Inventory For Youth (BYI)
este o parte component a celor 5 blocuri Beck Youth Inventoires of Social and Emotional
Impairment. Inventarul studiaz ngrijorrile specifice a copiilor cu privire la performantele
scolare, viitor, reactiile negative a celor din jur, frici ce includ pierderea autocontrolului si
simptomele fiziologice asociate cu anxietatea. Este format din 20 de itemi ce permite identificarea
timpurie a simptomelor anxiettii n copilrie si preadolescent de la 7 14 ani.
Summary
This article briefly describes the methods of studying anxiety. From all the methods that
exist most popular in use are tests and questionnaires. The tests described dont cover all the
methods that exist.
Bibliografie
1. Taylor, J. A. (1953). A personality scale of manifest anxiety. Journal of Abnormal and
Social Psychology, 48, p. 81-92.
2. Schiopu U., Dictionar de psihologie, Bucuresti, Editura Babel; 1997, p. 72;
3. Onuapona P., Cnpanounax xnnra mxontnoro ncnxonora, 2-e ns. nepepa. n on.,
Mocxna, Hsarentcrno Hpocnemenne, 1996, 351 c.;
4. Hpaxrnxym no nospacrno ncnxonorn: Vue. noc. 2e ns. on. n nep. // Ho pe. H.
Ionone, E. Ptanxo, Canxr Herepypr, Hsarentcrno Peut, 2002, 694 c.;
5. Paropocxn ., Hpaxrnuecxax ncnxonarnocrnxa. Meronxn n recrt, Camapa,
Hsarentcxn om Faxpam, 1998, 672 c.;
Primit 07.12.07.

73

Diferen(e ntre disontogenii
Valentina OLRESCU, Conf. univ., dr n psihologie

Utilizarea diagnosticului diferential n vederea completrii institutiilor pentru copii cu retard
mental a fost obiectul de cercetare al Conferintei internationale din Copenhaga, ce si-a desfsurat
lucrrile n anul 1964. n cadrul ei s-au pus n discutie probleme ce vizau insuficienta evalurii
strict psihometrice n diagnosticul retardului mental si s-au naintat sarcini privind elaborarea unor
metode de cercetare si a unor criterii de delimitare a retardului mental de strile similare acestuia,
n deosebi de retinere n dezvoltarea psihic (RDP). RDP cuprinde aproape 6% din populatia
elevilor claselor primare si peste 50% din numrul celor cu esec la nvttur. Aceast situatie
implic activitti extrem de complexe si de o sporit responsabilitate fat de societate. n
majoritatea cazurilor copiii cu RDP nvat n scoala general, nsusind cu greu programa de studiu,
fiind lipsiti de conditii curativ-recuperatorii organizate, astfel c uneori devin factori de influent
negativ asupra altor copii. Numrul preponderent al elevilor cu RDP printre cei cu insucces,
reclam cercetri ample axate pe diagnosticul diferential, pronosticul, adaptarea, societizarea lor.
De regul, motivul din care se pune la ndoial functionalitatea deplin a intelectului unui
copil de vrst scolar l reprezint insuccesele academice. Dar si identificarea insucceselor cu
retardul mental, deasemenea reprezint o greseal teoretic si practic, brutal si periculoas.
n lucrrile consacrate cercetrii cauzelor unor asemenea insuccese, semnate de pedagogi si
psihologi consacrati (Z.I. Kalmkova, N.A. Mencinskaia, A.M. Helmont, L.S. Slavina etc.), se
aminteste c, n majoritatea cazurilor, insuccesul academic nu este determinat de dereglarea
activittii cognitive, ci de alte cauze. Una dintre cele mai rspndite cauze ale insuccesului o
reprezint nepregtirea copiilor pentru educatia scolar, lipsa premiselor ei si a abilittilor de
actiune. Copiii nu sunt nvtati s se supun cerintelor, nu stiu s duc un lucru pn la capt, s fie
atenti n procesul realizrii sarcinilor. Ei sunt agitati si le lipseste consecventa. n cazurile n care
copilul nimereste ntr-o scoal sau clas n care procesul instructiv-educativ functioneaz prost
(nclcarea principiilor didactice ale lectiei, calificarea pedagogic joas a nvttorului, ignorarea
particularittilor individuale ale elevilor etc.), succesul academic este nlocuit de ignoranta
pedagogic.
Deseori, cauza insucceselor academice sunt determinate de conditiile nefavorabile de viat n
familie: absenta controlului si a ajutorului la nvttur din partea printilor, nerespectarea
regimului zilei, situatiile conflictuale n familie etc. Efecte extrem de grave se atest n situatiile n
care conditiile social-psihologice defavorabile se manifest n lunile si anii de la nceputul vietii
copilului. Dac la vrsta timpurie si la cea prescolar sunt lipsiti de un contact emotional pozitiv
74
cu printii, cu alti adulti si copii si dac au trebuit s se afle timp ndelungat n institutii
prescolare de tip internat, la acesti copii poate aprea ignoranta pedagogic, manifestat printr-un
bagaj redus de cunostinte si reprezentri, un vocabular limitat, incapacitatea de a realiza operatii
logice elementare. n cazul acestor copii, posibilitatea de a obtine cunostinte noi sunt mai mici
dect la semenii lor, motiv din care, nc n clasa nti, ei nu au succese academice. Anume acesti
copii, fat de care s-a manifestat ignoranta social si psihologic, sunt trimisi, n mod nejustificat,
la comisiile medical-pedagogice care completeaz scolile speciale si ajuttoare. Or, n aceste scoli
nu trebuie admisi copiii fat de care s-a manifestat ignoranta pedagogic ei trebuie ajutati n
conditii de scoal general. Insuccesul poate fi legat si de starea astenic a copilului, provocat de
o boal ndelungat; n rezultatul ei, copilul oboseste repede, i slbeste memoria, atentia,
manifest dereglri comportamentale. Dar aceste stri nu au un caracter durabil si nu provin din
dereglri organice. n toate cazurile amintite de noi se impune crearea unor conditii favorabile de
viat, n primul rnd a unui regim pedagogic protector care s contribuie la depsirea insucceselor.
Este foarte important a determina cauzele insuccesului academic (absenta abilittilor de
nvtare, lipsuri n cmpul de cunostinte, atitudine negativ fat de nvttur, situatii conflictuale
n scoal, n familie etc.) si a le eradica, dezvoltnd aptitudinile reale ale copilului.
n acest context, diagnosticarea copiilor cu retinere n dezvoltarea psihic ei au, nc n
primii ani de instruire, insuccese academice este cea mai complicat. De aceea, n prezent,
aceast categorie de copii este cercetat profund si multilateral, att sub aspect clinic, ct si
psihologic-pedagogic. Retinerea n dezvoltarea psihic este o form limitrof a disontogeniilor,
care trebuie diferentiat, pe de o pare, de dezvoltarea normal a copiilor cu dereglri temporare ale
cognitiei si nvtrii, pe de alt parte, de retardul mental. n continuare, fr a ne opri, ns, n mod
detaliat asupra etiologiei si semnalmentelor principale, vom mentiona cele mai importante
particularitti ale diagnosticului diferential al copiilor cu retinere n dezvoltarea psihic si alte
disontogenii. Voi prezenta concluzii proprii si ale altor cercettori, trase n urma investigatiilor.
n baza cercetrilor si analizelor, M.S. Pevzner, G.E. Suhareva, I.A Iurkova, V.I. Lubovski,
S.D. Zabramnaia, E.M. Mastiukova, G.B. Saumarov, O. Monkiavicene, K. Novakova, etc., au
determinat c, la etapele timpurii ale dezvoltrii copilului, este dificil s delimitezi cazurile de
retard mental, autism, subdezvoltare brut a vorbirii, alalie motorie si retinere n dezvoltarea
psihic, sustinnd totodat necesitatea diferentierii retardului mental de RDP de origine cerebral-
organic, chiar dac, n ambele cazuri, copiii manifest o insuficient n activitatea cognitiv si
functiile modal-specifice. Ei au scos n evident unele semnalmente distinctive importante care
ajut la delimitarea retinerii n dezvoltarea psihic de retardul mental. In opinia noastr cele mai
relevante sunt:
75
n RDP, activitatea cognitiv este marcat de un sir de deficiente, manifestate prin partialitate,
caracterul mozaical al tuturor componentelor activittii psihice a copilului, iar n cazul retardului
mental se remarc un caracter total si ierarhic al disfunctiilor n activitatea psihic a copilului. n
literatura de specialitate, retardul mental este caracterizat ca leziune difuz extins a scoartei
cerebrale.
n comparatie cu retardatii mental, copiii cu RDP au capacitti mai mari n procesele
cognitive, n special n formele superioare de gndire generalizare, comparatie, analiz, sintez,
abstractizare. Totusi, anumiti copii cu RDP ntmpin, ca si semenii lor retardati mental, dificultti
n stabilirea legturilor cauzale, functia lor de generalizare este imperfect.
Toate formele de activitate intelectual a copiilor cu RDP se dezvolt conform unei
dinamici n salturi, n timp ce, la copiii cu retard mental, acest fenomen nu este evidentiat
experimental. Spre deosebire de retardul mental, n cadrul cruia sunt afectate anume functii
intelectuale: generalizarea, comparatia, analiza, sinteza, n cazul retinerii n dezvoltarea psihic
sunt afectate premisele activittii intelectuale: atentia, perceptia, sfera imaginarului, coordonarea
vizual-motorie, auzul fonematic etc. La cercetarea copiilor cu RDP n conditii confortabile pentru
ei si n procesul educatiei si instruirii consecvente s-a constatat c acestia sunt capabili s
colaboreze fructuos cu adultii. Ei accept ajutorul unui adult si chiar al unui semen mai avansat.
Aceast sustinere este mai eficient atunci cnd se manifest sub forma unor sarcini de joc si este
orientat spre interesul involuntar al copilului fat de tipul realizat de activitate.
naintarea ca joc a unor sarcini sporeste productivitatea activittii copiilor cu RDP, n timp
ce pentru prescolarii cu retard mental ea poate servi drept pretext pentru abaterea involuntar de la
realizarea sarcinii. Acest lucru se ntmpl, n special, n cazurile n care sarcina se afl la limita
posibilittilor copilului cu retard mental. Copilul cu RDP manifest interes fat de activitatea
obiectual -manipulativ si fat de cea ludic. Activitatea ludic a copiilor cu RDP, spre deosebire
de cea a prescolarilor marcati de retard mental, are un caracter mult mai emotiv. n ambele cazuri
motivele sunt determinate de scopurile activittii si de alegerea corect a mijloacelor de atingere a
lor. Prescolarii cu retard mental nu pot s-si desfsoare jocul: lipseste intentia proprie, imaginatia,
capacitatea de a reprezenta situatia n plan mintal. Copiii cu RDP, spre deosebire de cei cu psihicul
dezvoltat normal, n absenta unei instruiri speciale nu sunt capabili s treac la nivelul jocului de
rol cu sujet se blocheaz la nivelul sujetului; semenii lor cu retard mental rmn, ns, la nivelul
actiunilor obiectual-ludice.
Intensitatea emotiilor copiilor cu RDP este mai mare, faptul permitndu-le s se
concentreze mai mult timp asupra realizrii sarcinilor ce le provoac interesul imediat; cu ct sunt
mai interesati, motivati de realizarea sarcinii, cu att mai bune sunt rezultatele activittii lor. Acest
76
fenomen nu a fost remarcat la copiii cu retard mental, sfera emotional a crora este insuficient
dezvoltat, iar prezentarea ludic exagerat a sarcinilor (inclusiv pe parcursul diagnosticului) i
distrage de la rezolvarea sarcinii nsesi si complic atingerea scopului.
Majoritatea copiilor de vrst prescolar cu RDP posed, n msur diferit, aptitudini de
reprezentare grafic. La prescolarii cu retard mental, ea apare doar prin instruire special. Un
asemenea copil se opreste la nivelul premiselor reprezentrilor obiectuale, adic la nivelul
mzgliturilor. n cel mai bun caz, la anumiti copii, se pot remarca anumite sabloane grafice
reprezentri schematice de csute (ptrat), reprezentri din cap si picioare ale omului, litere, cifre
dispuse haotic pe suprafata foii de hrtie.
Din aspectul somatic al copiilor cu RDP lipseste, n principiu, displasticitatea, n timp ce la
prescolarii cu retard mental ea se observ destul de des. De obicei, n statutul neurologic al copiilor
cu RDP nu se remarc manifestri profunde tipice, lucru specific pentru prescolarii cu retard
mental. n acelasi timp, la copiii cu RDP se poate observa microsimptomatic neurologic: o retea
venoas evidentiat pe tmple si frunte, o usoar asimetrie a inervatiei faciale, hipotrofia anumitor
portiuni ale limbii cu deviere la dreapta sau la stnga, nviorarea reflexelor de tendon si periostale.
Obezitatea patologic mostenit este tipic pentru anamneza copiilor cu retard mental si, practic,
nu se atest la copiii cu retinere n dezvoltarea psihic.
n dependent de provenient (cerebral, constitutional, somatogen, psihogen), moment
si actiune asupra organismului copilului a factorilor negativi, retinerea n dezvoltarea psihic
genereaz diferite variante de abateri n sfera emotional-volitiv si n activitatea cognitiv.
Retinerea de provenient cerebral n dezvoltarea psihic, n cazul dereglrilor cromosomiale,
leziunilor intrauterine, traumelor la nastere se ntlnesc destul de frecvent si, comparativ cu altele,
reprezint aspectul cel mai complicat n delimitarea retinerii n dezvoltarea psihic de retardul
mental.
n cercetrile lor, defectologii K.S. Lebedinskaia, N.A. Tpina, mentioneaz c, n cazul
retinerii n dezvoltarea psihic se manifest inegalitatea formrii functiilor psihice, remarcndu-se
att lezarea partial, ct si imaturitatea anumitor procese psihice. n cazul oligofreniei, ns, se
atest deteriorri totale si ierarhice.
Savantii care au cercetat procesele psihice si posibilittile educrii copiilor cu retinere n
dezvoltarea psihic (T.V. Egorova, G.I. Jarenkova, N.A. Nikasina, R.D. Trigher, S.G. Sevcenko,
U.V. Ulienkova etc.) au evidentiat un sir de particularitti n sfera cognitiv, particularitti de
personalitate, emotional-volitive si de comportament ale acestor copii. S-au enuntat si analizat o
parte dintre caracteristicile de baz: epuizare sporit si, n rezultat, o capacitate joas de munc,
imaturitatea emotiilor, lipsa de voint, hiperactivitate, bagaj limitat de cunostinte si reprezentri
77
generale, vocabular srac, dificultti n analiza sonor, insuficient intelectual, perceptie lent. n
gndire se observ insuficienta operatiilor verbal-logice. Atunci cnd sarcina li se prezint sub
form concret - actional, calitatea solutionrii ei creste. Pentru evaluarea nivelului de dezvoltare a
gndirii, n cazul diagnosticului psihologo-pedagogic ar trebui comparate rezultatele activittii
copilului att cu material verbal-logic, ct si cu material concret-actional. n asemenea cazuri,
sufer toate tipurile de memorie, copiii cu aceast afectiune nu sunt capabili s utilizeze mijloace
auxiliare pentru memorare. Ei necesit o perioad mai ndelungat pentru receptarea informatiei
senzoriale. Atentia lor este instabil, autocontrolul slbit, aceste fenomene manifestndu-se, n
special, n procesul activittii.
De regul, inclusiv la nceputul instruirii lor scolare, acesti copii nu pot realiza unele operatiuni
fundamentale de gndire analiza, sinteza, comparatia, generalizarea, ei nu sunt capabili s
nteleag sarcina, nu-si pot planifica activitatea, nu pot face fat conditiilor sarcinii. Dar, spre
deosebire de semenii cu retard mental, educabilitatea lor este posibil, ei utilizeaz mai bine
ajutorul si sunt n stare s aplice un mod de actiune deja asimilat la solutionarea unor sarcini
analogice.
La o analiz a modului lor de lectur, scriere sau numrare se pot atesta greseli de acelasi
tip ca si n cazul retardatilor mentali, cu toate c se remarc si diferente calitative. Astfel, chiar
avnd o tehnic slab de lectur, copiii cu retinere n dezvoltarea psihic ncearc s nteleag ceea
ce au citit, apelnd, dac este nevoie, la o lectur repetat. Cei cu retard mental, ns, nu au dorinta
de a ntelege si, de aceea, deseori, ei povestesc incoerent si ilogic. n cazul scrierii ei dau dovad
de abilitti insuficiente de caligrafie, scris nengrijit etc. ceea ce, n opinia specialistilor, are
tangente cu nedezvoltarea motorie, incapacitatea de a percepe spatiul, de a realiza analize sonore.
Cu probleme ce tin de analiza sonor, ntelegerea componentei numrului, numrarea din
zece n zece, rezolvarea problemelor ce contin ntrebri indirecte etc. se confrunt si copiii cu
RDP, dar, n cazul lor, ajutorul oferit de specialisti este mai eficient dect n cel al celor cu retard
mental. n aceast situatie, este nevoie ca diagnosticul diferential si cercetarea copiilor s se
realizeze ca experiment instructiv.
ntre aceste dou categorii de copiii se atest asemnri aparente si n cazul dereglrii activittii
analizatorilor. Dereglrile la care ne referim creeaz diverse dificultti n activitatea cognitiv a
copiilor si, n conditii scolare, genereaz insuccesul la nvttur. n aceste cazuri, necesitatea de a
delimita dereglrile de retardul mental reprezint o sarcin de mare actualitate. Cci chiar si o
dereglare minor a functiilor analizatorilor e capabil s conduc la o reflectie partial, uneori
deformat, a lumii exterioare, fapt ce se soldeaz cu reducerea cercului de reprezentri, cu un
comportament inadecvat, mai ales n cazul n care nu vor fi utilizate posibilittile compensatoare
78
ale sistemului nervos central si mijloace tehnice speciale (aparate auditive, ochelari etc.). Auzul
slab, de exemplu, poate provoca anumite dificultti la instruirea scolar, mai ales la constientizarea
notiunilor elementare. Copiii cu vedere slab nu disting rndurile, confund reprezentrile similare
ca si contur etc. Cerintele evident inadecvate strii reale de lucruri obosesc repede copilul, fac
ineficient instruirea n conditii scolare obisnuite, nruttindu-i starea general.
Copiii cu defecte de vedere si auz sunt neajutorati n situatiile obisnuite, de aceea, creeaz
impresia de retardati mental. Dac, ns, unui copil hipoacuzic i se propune o sarcin cu caracter
logic, care nu solicit un auz perfect (clasificarea, aranjarea unor imagini tinnd cont de legturile
cauzale etc.), iar unui copil cu vederea slab sarcini verbale corespunztoare, acestia le vor realiza.
Pentru a delimita strile provocate de dereglarea analizatorilor de cele provocate de retardul mental
trebuie evidentiate elementele predominante: dac retardul mental este defectul director si
primordial, iar scderea auzului, vzului l nsotesc doar, sau dac retinerea a aprut n rezultatul
dereglrii functiilor analizatorilor. Trebuie s se dea important si momentului lezrii
analizatorului. Cu ct mai devreme apare deficienta, cu att mai grave i sunt consecintele.
Diferente mari gsim n dezvoltarea psihomotricittii de finete. Aceste constatri sunt fcute n
urma analizei datelor obtinute n studiul nostru comparativ asupra psihomotricittii a trei categorii
de copii cu psihicul dezvoltat normal, retinere n dezvoltarea psihic si retard mintal. n cercetare
au fost examinati 12 parametri ai psihomotricittii. n relatrile ulterioare vom face trimitere la unii
dintre ei, conducndu-ne de principiul nivelul dezvoltrii.
Datele experimentale ne-au dovedit o dezvoltare superioar a psihomotricittii fine a minii si
degetelor la copiii psihic dezvoltati normal. Cu toate c au unele insuficiente, oricum ele sunt
clasate la specificul normalittii de vrst. Insuficientele sunt vizibile la ndeplinirea itemilor
parametrilor rapiditatea miscrilor, la organizarea miscrilor n dinamic. De asemenea le este
specific o oarecare dezautomatizare a miscrilor, care denot fenomenul fatigabilittii psihice.
nssi survenirea extenurii denot insuficienta neurodinamicii cu dereglri a tempoului si
mobilittii proceselor psihice.
Copiii cu RDP au un tempou bradiritmic n efectuarea itemilor, iar accelerarea ritmului
perturb executia. Apar numeroase sinchinezii, chiar de la nceputul efecturii probelor care se
mentine n timpul a 4-6 executri. A fost atestat dezautomatizarea miscrilor determinat de
insuficienta neurodinamicii ca efect al extenurii psihice si diminuarea capacittii de diferentieire
si organizare a miscrilor; prezenta perseveratilor si ehopraxiilor n efectuarea probelor drept
rezultat a unei insuficiente grave a neurodinamicii cu prezenta simptomelor extenurii psihice de
intensitate profund; imposibilitatea organizrii si reglrii centrale a miscrilor. O alt
particularitate specific elevilor cu RDP este ncordarea excesiv a minii si degetelor efectore si
79
opuse, care faciliteaz aparitia tremurului. Tremurul devine o barier n executarea clasic a
probelor. Imposibilitatea organizrii miscrilor fine impune copiii s recurg la ajutorul mnii
opuse, iar unor copii chiar si acest ajutor le este insuficient. Efectuarea probelor unde e necesar o
diferentiere nalt a miscrilor, o consecutivitate dinamic, vitez maxim la ndeplinire suport
numeroase turbulente. Indici mici obtin copiii la parametrul functionalitatea minii, integritatea
chinestezic, organizarea optico-chinestezic a miscrilor. Nivelul jos al functionalittii minii
relev imaturitatea analizatorului motor. Aferentatia chinestezic a miscrilor devine complicat la
itemii n care se solicit miscri diferentiate ale degetelor. Prin urmare copiii constientizeaz
nsrcinarea, stiu ce trebuie s fac, ns nu pot executa, nu-si pot organiza si controla miscrile.
Impedimentele suportate la ndeplinirea probelor de elevii clasei I-i se atenueaz odat cu vrsta.
Praxia constructiv provoac dificultti la ndeplinire, deoarece copiii greu se orienteaz n
sarcin iar miscrile sunt excesive si impulsive. Ei recurg la tactica tatonrilor. Totusi, considerm
c este vorba de defectiuni n organizarea, programarea si controlului miscrilor. Rezultatele
obtinute la parametrul executarea miscrilor programate creeaz o imagine complex despre
motricitatea fin n cteva circumstante: miscri efectuate dup auz, miscri grafice si miscri
conditionate n situatie de alegere si de conflict. Modul de ndeplinire al itemilor parametrului
dovedeste aparitia extenurii psihice cu ncetinirea proceselor neurodinamice. Praxia complex
relev dexterittile vestimentare si igienice ale elevilor, care deja n clasa I n norm si finalizeaz
constituirea. Rezultatele elevilor cu RDP demonstreaz imperfectiune ca urmare a coordonrii
insuficiente a miscrilor minilor. Se declanseaz miscri n plus, haotice, neorientate si nedirijate,
sinchinezii a muschilor fetii, ncordarea minilor, tremur.
Cea mai joas dezvoltare a motricittii fine a fost estimat la copiii cu retard mental. Toate
specificittile elucidate la elevii marcati cu RDP au fost depistate si la elevii cu retard mental, ns
ele au o frecvent si o intensitate mult mai mare. Cercetarea ne-a dat posibilitate s obtinem date
obiective despre dezvoltarea tuturor componentelor sferei psihomotore. Astfel, la copiii cu retard
mental si RDP componentele extrapiramidal, frontal sunt n egal msur insuficient dezvoltate,
afectate. Componenta corticocerebral, a treia, la copiii cu RDP este afectat, ns intr-o msur
mai mic, dect la cei cu retard mental.
Uneori, este nevoie s diferentiem RDP de un grad usor al dementei organice. n cazul
RDP, nu atestm dereglarea activittii, disolutia personalittii, caracterul necritic brutal si
decderea deplin a functiilor care se remarc la copiii cu dement organic ceea ce si reprezint
semnalmentul diferential.
Delimitarea retinerii n dezvoltarea psihic si a tulburrilor grave de limbaj, de genez
cortical (alalia motorie si senzorial, afaziile infantile timpurii), nainteaz un sir de probleme
80
destul de complicate. Aceste dificultti sunt determinate de faptul c n cazul ambelor stri se
constat semnalmente exterioare similare, fiind iminent evidentierea defectului primordial:
trebuie s stabilim dac e vorba de o tulburare grav de limbaj sau de o insuficient intelectual. E
un lucru extrem de dificil, deoarece att limbajul, ct si intelectul se refer la sfera cognitiv a
activittii umane. n plus, dezvoltarea lor este strns legat. nc L. S. Vgotski mentiona c, la
vrsta de 2,5-3 ani vorbirea devine logic, iar gndirea verbal. n cazul n care factorul
patogen actioneaz n aceast perioad, ntotdeauna se afecteaz ambele procese susnumite ale
activittii cognitive a copilului. Dar si la etapele timpurii de dezvoltare a copilului, leziunea
primar poate retine sau perturba cursul formrii activittii cognitive ca ntreg. n cazul n care se
recurge la diagnosticul diferential trebuie s se tin cont de faptul c, spre deosebire de un copil cu
RDP, un copil cu alalie motorie manifest o activitate verbal minim. Deseori, atunci cnd se
ncearc a se intra n contact cu el, copilul manifest negativism. n afar de aceasta, n caz de
alalie motorie este afectat pronuntarea si vorbirea propozitional; posibilittile de asimilare a
normelor limbii materne, de asemenea rmn a fi stabil dereglate. Dificulttile comunicationale ale
copilului cresc odat cu vrsta, cnd activitatea verbal solicit o tot mai mare automatizare.
Stiinta psihologic actual cunoaste mai multe tipuri de dereglri de vorbire, care se manifest
n mod diferit, n dependent de intensitatea si momentul leziunii. Copiii cu dereglri de vorbire au
un intelect normal, dar ntmpin dificultti la nsusirea lecturii, scrierii; n cazul unora dintre ei se
remarc subdezvoltarea general a vorbirii. Analizatorul lor sonor este functional, fiind afectat
doar auzul fonematic; acest fapt conduce la dificultti n instruire (percep neclar vorbirea adresat,
nu diferentiaz sunetele similare, motiv din care ntmpin greutti la realizarea analizei sonor-
literale etc.). n cazul dereglrilor grave ale auzului fonematic, se manifest subdezvoltarea functiei
vorbirii, ca ansamblu. nsusirea notiunilor elementare este complicat de problemele de pronuntie.
n cadrul unui examen logopedic este necesar s se tin cont de toti acesti factori. Intelectul intact
al copiilor cu dereglri de vorbire poate fi observat clar atunci cnd ei realizeaz sarcini care nu
solicit vorbirea (metodici concrete, cu instructii fr cuvinte). Acesti copii reactioneaz prompt si
manifest un comportament adecvat, lucru ce-i diferentiaz de cei marcati de retard metal.
Este destul de complicat a delimita, n cadrul diagnosticului, RDP de autism. n cazul
autismului infantil timpuriu (AIT), de obicei, sunt dereglate toate formele de comunicare
preverbal, nonverbal si verbal. Un asemenea copil se diferentiaz de unul cu RDP printr-o
mimic putin expresiv, prin absenta contactului vizual cu interlocutorul, anxietate sporit si fric
de nou. Pe lng aceasta, n actiunile copiilor cu AIT se observ blocarea pe miscri stereotip,
refuzul de a manipula jucriile, nepregtirea pentru colaborarea cu adulti si copii.
81
Fireste, nu am enuntat aici toate semnalmentele distinctive luate n calcul la determinarea RDP
si a retardului mental. Nu toate au important egal. ns cunoasterea acestor semnalmente permite
diferentierea destul de clar a ambelor stri cercetate. Trebuie s mai subliniem un fapt importat, si
anume c, spre deosebire de alte anomalii (surzenia, orbirea), retardul mental nu se determin n
baza unui criteriu obiectiv sau a unei scale, conform creia s fie msurat sau definit, aceasta
constituind, de fapt, una din marile probleme cu privire la determinarea retardului mental.
Summary

The differences between most known psycho-developmental pathologies - special borderline
intelligence and mental retardation of children are presented in this paper

Bibliografie


Olrescu V., Corectia psihomotricittii si capacittii de munc la elevii cu RDP. Tez de
doctor. Chisinu, 1997
Olrecu V., RDP. Suport de curs. Chisinu,1999
Heenncxax K.C., Axryantnte nponemt narnocrnxn ere c 3HP. M., 1982



Primit 07.12.07












82

Divor(ialitatea perspectiv la nivelul Romniei yi a jude(ului Iayi
Tudor Mitasov, drd, Iasi
1. Actualitatea divor(ului versus stabilitatea familiei
Plecnd de la evolutia mondial si national a familiei si de la consecintele negative ale
acesteia, cum ar fi divortul, am considerat c n perioada 1986-1989 si 1997-1999 si n teritoriul
delimitat, o analiz a parametrilor de disolutie a familiei va ajuta raportarea datelor de
investigatie la date oficiale ceea ce a permis compararea lor, n mod diacronic, cu alte teritorii si
etape. O privire de ansamblu relev o relativ dependent ntre evolutia nuptialittii si a
divortialittii n Romnia pe ntreaga perioad reprezentat (1930-2000), n sensul c, n
general, perioadelor caracterizate prin rate ridicate ale nuptialittii le corespund si rate ridicate
ale divortialittii si viceversa. Explicatia fireasc a acestei observatii este c un numr
crescut de cstorii, creeaz o baz pentru cresterea numrului de divorturi, n lipsa unor
schimbri reale a factorilor interni si externi ai divortialittii. Analiza corelatiei dintre cele dou
rate indic un indice de corelatie r=0,203.
De asemenea, se observ influenta major a factorilor externi, socio-economici si
politico-juridici asupra evolutiei celor dou fenomene interdependente (nuptialitatea si
divortialitatea). Astfel, la sfrsitul perioadei interbelice, marcat initial de recesiune si apoi de
instabilitate politic (ascensiunea miscrilor fasciste), se constat o reducere drastic a ratei
nuptialittii si divortialittii. Perioada celui de-al doilea rzboi mondial a consfintit o reducere
normal a celor dou fenomene. Instaurarea puterii muncitoresti a determinat initial o
mbunttire a conditiilor de trai a maselor, pn n momentul finalizrii cooperativizrii, fapt
marcat de o crestere accentuat a nuptialittii, dup care, s-a nregistrat un declin constant,
perturbat doar de venirea lui Ceausescu la putere (1966), cnd se spera instaurarea unui
regim mai democratic. Instituirea unor msuri juridice de sanctionare a divortului (alturi de
tergiversarea n instant a acestuia) a redus initial la zero rata acestuia, dar ulterior a indus si o
reducere a nuptialittii, datorit si legii de abrogare a avortului. Cresterea economic pn n
anul 1980, anul nceputului declinului socio-economic al regimului Ceausescu, alturi de
gsirea unor metode de ocolire a legii abrogrii avortului, au determinat o crestere constant a
nuptialittii si divortialittii. Instituirea unor msuri economice severe pentru plata datoriilor
externe a determinat reducerea ratei nuptialittii.
Divortialitatea a rmas relativ constant (relativ ridicat) n pofida unei scderi drastice
a nuptialittii si a msurilor de sanctionare a divorturilor, datorit alterrii stabilittii familiei
n conditiile socio-economice de atunci. Dup evenimentele din decembrie 1989, odat cu
83
redarea unor fonduri bnesti ctre populatie, s-a nregistrat o scurt crestere a nuptialittii, dup
care, conditiile socio-economice si politico-juridice au condus la o scdere pronuntat a acesteia.
Cu unele mici fluctuatii, din motivele enuntate, divortialitatea a urmat curba nuptialittii.
Favorizarea cresterii nuptialittii precede cresterea divortialittii, iar impunerea scderii
divortialittii precede scderea nuptialittii.
Putem reda distributia teritorial a nuptialittii si divortialittii n Romnia, n anul 2000.
Se constat o variatie pe judete a celor dou fenomene n functie de determinantii externi.
Dintre acestia vom analiza influenta raporturilor masculin/feminin si urban/rural.
Rate de divortialitate ridicate se nregistreaz n judetele Hunedoara si Sibiu. Aceste
judete sunt caracterizate prin indici ridicati de urbanizare. La polul opus se situeaz judete cu un
grad redus de urbanizare, Ilfov si Giurgiu, unde se nregistreaz rate mici de divortialitate.
Fenomenul se poate explica prin influenta familiei rurale traditionale asupra stabilittii
cstoriei.
Judetele care au suferit o industrializare fortat, Galati si Bacu, au de asemenea rate
ridicate de divortialitate.
Dezechilibrele demografice dintre sexe exercit o influent relativ mai redus asupra
nivelului divortialittii.
Pot fi relevate si unele contradictii asupra determinantilor macrosociali ai stabilittii
familiale. Astfel, dou judete nvecinate, Arad si Timis, cu rate de nuptialitate si raporturi
dintre populatia masculin si feminin asemntoare, prezint rate de divortialitate total
diferite. Astfel rata divortialittii n judetul Timis a fost n anul 2000 mult sub media pe tar
(0,94%o), n timp ce judetul Arad a prezentat una dintre ratele de divortialitate cele mai ridicate
din tar (l,82%o). Situatia este cu att mai contradictorie cu ct judetul Timis are un grad de
urbanitate mai ridicat dect cel al judetului vecin analizat.
Determinantul extern cu cel mai mare impact asupra ratei divortialittii n anul 2000 a
fost gradul de urbanizare, urmat de rata nuptialittii si, ntr-o foarte mic msur, dezechilibrul
demografic dintre sexe.
Divortul, replic opus a cstoriei, a avut o evolutie de la reglementri religioase, morale
si juridice restrictive ctre reglementri liberale sub influenta evolutiei societtii si, n cadrul
ei, a drepturilor omului (cuplului).
Declinul ratei cstoriilor si cresterea divorturilor n trile comunitare europene relev o
scdere a ratei cstoriilor de la 7,2 la 6,8%o locuitori si o crestere a ratei divortului de la
10,4 la 12,6%o de cstorii. Romnia nregistreaz o scdere cu 3% a cstoriilor fat de 1989,
84
prin situatia economic care afecteaz cu precdere vrstele tinere (somaj, lips de locuinte
etc), fapt ce descurajeaz ncheierea cstoriilor.
Autorizarea juridico-social a divortului s-a aflat, n timp, la originea disolutiei familiei
si cresterii divortului? Este divortul mai frecvent n comunittile sociale defavorizate sub
aspect economic? n care medii (rural, urban) este mai frecvent? Ce relatie are rata divortului
cu profesiunea sotilor? Cine a initiat divortul? Din ce cauze? Sunt situatii, din care
constientizarea divortului si a implicatiilor sale, ierarhizarea factorilor care l genereaz, ca si
controlul acestora, constituie probleme ale factorilor decizionali socio-politici.
Datele noastre au fost selectate cu intentia de a fi o punte ntre perioadele dinainte de
1989 si dup 1993, fapt ce va scoate n evident influenta factorilor socio-economici si bio-
psihologici asupra divortului dar si influenta modificrii legislatiei n acest domeniu, conform
principiilor ce au stat la baza legislatiei divortului.
Prevederile legale privind divortul
Reglementri nainte de legea 59/1993 Reglementri dup legea 59/1993
Reglementare negativ (nu se desfcae csstoria
dect cnd conditiile...)
Reglementare pozitiv (se poate desface csstoria
cnd conditiile...)
Divortul era considerta excep(ional Divortul este considerat firesc
Divortul se face pentru motive temeinice
(motive att de grav yi iremediabil perturbate)
Divortul se fcae pentru motive temeinice (cnd
raporturile sunt grav vtmate si cstoria nu
este posibil)
Nu era admis divortul pe baza acordului
ambilor so(i
E admis divortul prin consim(mntul mutual al
so(ilor
Temeinicia motivelor de divort se evalua
func(ie de durata cstoriei si n interesul
copiilor minori
Se tine cont de interesul copiilor minori si nu yi de
durata csniciei
Debilitatea mintal si alienatia mintal nu erau
motive de divort dect invocate de so(ul lezat
Divortul se poate cere de ambii so(i cnd starea de
sntate a unui din soti face imposibil
continuarea csstoriei
n evolutia divortului ntre anii dinaintea tranzitiei (3757 cazuri) fat de actuala perioad de
tranzitie (4087 cazuri), deci ntr-un interval de 10 ani, se constat o crestere a numrului
divorturilor de 330 cazuri, mai frapant fiind cresterea divorturilor n mediul rural (995 cazuri)
de la 452 cazuri (nainte de 1989) la 995 cazuri (dup 1989). n mediul urban rata divorturilor a
sczut de la 3305 (nainte de 1989) la 3092 cazuri (dup 1989).
Indiferent de mediu, se remarc o crestere a ratei divorturilor dup 10 ani de
cstorie, fapt ce se coreleaz cu vrsta peste 30 ani a celor ce au intentat actiunea de divort.
n ceea ce priveste cauzele de divort invocate se remarc faptul c dac nainte de 1989,
dominau cauze precum alcoolismul, infidelitatea si violenta, dup 1989, aceste cauze au fost
disimulate sub denumirea de alte cauze", fapt explicabil prin nevoia de destigmatizare public a
85
acestor cauze, sub influenta spiritului mai lax al legii din 1993 (ce permitea divortul prin
acordul sotilor).
Instabilitatea familiei este mai frapant n mediul urban (6397 divorturi) fat de mediul
rural (1447 divorturi).
2. Divor de fapt i divor de drept
Potrivit art. 22 si 37 C. fam. se distinge ntre ncetarea si desfacerea cstoriei.
Cstoria nceteaz prin: moartea unuia dintre soti, declararea judectoreasc a mortii unuia dintre
soti sau recstorirea sotului ce fusese declarat mort. Cstoria se poate desface prin divort, dar
ncetarea cstoriei are loc de drept. Desfacerea cstoriei poate avea loc prin hotrre
judectoreasc, dar unele efecte ale cstoriei continu s existe si dup ncetarea acesteia.
Efectele ncetrii cstoriei se produc numai pentru viitor, nu si pentru trecut. Desfacerea cstoriei
produce efecte numai pentru viitor. Spre deosebire de ncetarea si desfacerea cstoriei, desfiintarea si
produce efectele, (exceptnd pe cele fat de copii si pentru cstoria putativ), n chiar momentul
ncheierii ei, deci si pentru trecut (ex. tune), cstoria fiind considerat c nu a existat niciodat .
Divor(ul ca mijloc de desfacere a cstoriei
Pn la legea nr.59\1993, reglementarea divortului stipula c desfacerea cstoriei are un caracter
exceptional (art.37 alin.2 dispunea c se poate desface cstoria n cazuri exceptionale" prin divort) .
Noua reglementare nu mai face precizarea mentionat. Conditiile n care se poate desface cstoria
prin divort sunt stabilite ntr-un mod, n care, pare s nu se mai aib n vedere caracterul exceptional al
divortului.
Textul, n redactarea anterioar, spunea c divortul nu se putea pronunta dect atunci cnd
datorit unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt att de grav si iremediabil vtmate
nct continuarea cstoriei este vdit imposibil pentru cel care cere desfacerea", pe cnd
redactarea actual relev c desfacerea cstoriei se poate dispune atunci cnd datorit unor
motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vtmate si continuarea cstoriei nu mai este
posibil". Deosebirea const n ce priveste intensitatea vtmrii (att de grav" si grav vtmate")
si nu se mai cere conditia ca vtmarea raporturilor dintre soti s fie iremediabil. Se mai poate
observa c redactarea anterioar era n sensul imposibilittii continurii cstoriei pentru cel
care cere desfacerea ei", pe cnd redactarea actual nu mai face aceast precizare, divortul
putndu-se pronunta n cazul n care continuarea cstoriei nu mai este posibil.
Divortul se poate pronunta si numai pe baza acordului ambilor soti dac sunt ndeplinite
conditiile prevzute de text
5
ceea ce redactarea anterioar nu permitea, considerndu-se c
divortul prin consimtmntul mutual al sotilor nu este posibil. S-ar putea aprecia c dac legea
86
admite divortul prin consimtmntul sotilor, nseamn c, n realitate, exist temeiuri suficiente care au
determinat pe soti s divorteze si se recunoaste aceast temeinicie. Se poate considera c se aplic
astfel art.26 alin.l din Constitutie potrivit cruia autorittile publice respect si ocrotesc viata intim,
familial si privat, si s-ar opune dezvluirii unor aspecte ale vietii intime si familiale a acestora.
Redactarea anterioar (art. 38 alin. 2) prevedea c temeinicia motivelor de divort si
imposibilitatea continurii cstoriei se apreciaz tinndu-se seama de durata cstoriei si
interesele copiilor minori, ceea ce nu poate s nsemne c prezenta copiilor ntr-un proces de
divort constituie un obstacol n pronuntarea divortului, dar, uneori, respingerea divortului s-
a ntemeiat pe interesele copiilor minori. Redactarea actual tine seama de interesele copiilor
minori, nu si de durata cstoriei, mai mult dect de solutionarea cererilor accesorii
divortului, referitoare la ncredintarea copiilor minori, obligatia de ntretinere si folosinta
locuintei .
Redactarea actual permite ca oricare dintre soti s poat cere divortul atunci cnd starea
snttii sale face imposibil continuarea cstoriei. n redactarea anterioar s-a decis c
alienatia mintal cronic si debilitatea mintal cronic au putut fi invocate ca motive
temeinice de divort numai de sotul lezat de consecintele maladiei ce afecteaz viata
conjugal, nu de ctre cel bolnav
S-a considerat c existenta unei boli grave, incurabile, de care sufer unul dintre soti si
necunoscut de cellalt sot dect ulterior ncheierii cstoriei, constituie motiv de divort pentru
sotul reclamant care nu mai poate coabita cu sotul prt bolnav, datorit manifestrilor ulterioare
ale bolii, din ce n ce mai dese si care determin imposibilitatea continurii cstoriei pentru
sotul reclamant. Dac boala nu a fost ascuns celuilalt sot, dar este curabil, nu putea constitui
motiv de divort. Solutia se poate deduce si pentru situatia n care boala este incurabil, dar nu
a fost ascuns celuilalt sot la ncheierea cstoriei. Conform noii reglementri, oricare dintre
soti poate cere divortul dac starea snttii sale face imposibil continuarea cstoriei, deci
boala se invoc drept motiv de divort de ctre sotul bolnav. Desigur, si cellalt sot poate cere
divortul dac nu se mai poate continua cstoria. Divortul nu mai are caracter exceptional,
fiind un mijloc de desfacere a cstoriei .
3. Analiza n timp a unor factori ai divor(ialit(ii n jude(ul Iayi
Judetul Iasi are o valoare superioar mediei ratei nuptialittii pe Romnia (6,7%o), rata medie
a divortialittii (l,34%o), apropiindu-se de un echilibru demografic pe sexe (raportul
masculin/feminin = 0,981) si ntre populatiile din mediul urban si rural (raportul urban/rural =
1,002). Evidentierea unor factori specifici divortialittii regionale implic studierea evolutiei unor
87
elemente cum ar fi: durata csniciei, vrsta la divort, diferenta de vrst ntre soti, cauzele de
divort etc.
Durata cstoriei. Repartitiile divorturilor n jud. Iasi dup durata cstoriei si grupa de
vrst n anul 1986, respectiv 1997.
Fcnd o expunere a cstoriilor a cror durat este mai mic de 10 ani la riscul de
divort, nu exist deosebiri esentiale ntre perioada pre si postdecembrist. Datele confirm
observatiile existente n literatura de specialitate, unde se precizeaz c o perioad lung de
convietuire actioneaz ca o frn mpotriva segregrii familiei, chiar n situatii conflictuale
grave [179]. La durate ale cstoriei de peste 20 ani, divortialitatea crescut relev fie existenta
unor compromisuri legate de pstrarea familiei pn la majoratul copiilor, sau de alte
considerente procedurale, juridice [179], fie c unul sau ambii partenerii au atins vrsta
critic caracterizat, n general, de etape de criz psiho-biologic de involutie ale individului
[92]; n familie apar si disfunctionalitti generate de exacerbarea functiei erotice semnalat de
literatura de specialitate, la atingerea acestei vrste. La sexul feminin, grupa de vrst cea mai
afectat de divorturi este 20-29 ani, urmat de 30-39 ani. Totusi, dup 1989, ponderea grupei de
vrst 30-39 ani n totalul divorturilor a nregistrat o usoar scdere [83].
La sexul masculin, grupele de vrst 20-29 ani si 30-39 ani au ponderile cele mai
ridicate n totalul divorturilor
Vrsta la divort. n 1986, ponderea cea mai ridicat a divorturilor (42,7%) a fost la grupa
de vrst 30-39 ani la sexul masculin, urmat de grupa de vrst 20-29 ani (25,4%) si de grupa
40-49 ani (20%). Dup 1989, se constat cresterea divortialittii la grupa de vrst 20-
29 ani (35,34% - n anul 1997), ceea ce poate fi explicat prin reducerea formalittilor
si a timpului de desfacerea a cstoriilor n perioada postdecembrist
La sexul feminin, ponderea grupei de vrst 20-29 ani a rmas relativ constant
ridicat.
Vrsta sotului la divort difer n mediul urban (42,7% ntre 30-39 ani) si mediul rural
(40,8% ntre 20-29 ani), deci divortul n mediul rural a fost mai frecvent la persoane mai tinere
dect n mediul urban, ceea ce poate fi explicat cu nuptialitatea mai ridicat la grupa de vrst
20-29 ani n mediul rural.
Diferenta de vrst dintre soti reprezint un alt determinant al instabilittii familiare al crui
influent este mai dificil de studiat datorit necesittii cunoasterii numrului de cstorii pe
grupe de diferente de vrst ntre soti.
88
Marea majoritate a cstoriilor se ncheie ntre parteneri de vrste apropiate, asa nct si
divortialitatea este mai mare la familiile cu diferente mici ntre soti.
n literatura de specialitate se mentioneaz influenta nefast a diferentelor mari de vrst
ntre soti asupra stabilittii csniciei, ndeosebi cnd sunt nsotite de diferente mari biologice
sau/si psihice. Se mentioneaz c rata divortialittii este mai redus atunci cnd sotul este mai n
vrst dect sotia cu 1-10 ani [179]. De asemenea, 30-40% dintre cstoriile n care sotia este
mai n vrst cu peste 15 ani se ncheie prin divort.
Gradul de instrucie a soilor (profesia) este un alt determinant al stabilittii familiei. Studiul
divortialittii fr a cunoaste distributia cstoriilor dup acest determinant este relativ.
Nivelul divortialittii este mai ridicat n mediul urban fat de cel din mediul rural. De
asemenea, dac n mediul urban divorturile cele mai multe sunt ntre persoanele care au liceul
terminat, n mediul rural preponderente sunt divorturile ntre cei care au absolvit o scoal
profesional. Aceasta corespunde gradelor de instructie ale majorittii persoanelor care se
cstoresc n cele dou medii sociale.
Cauzele divortului. Motivatia solicitrii divortului depinde de politica social n
domeniul populatiei si familiei, ct si de reglementarea divortului (divortul-sanctiune, divortul-
faliment sau divortul-remediu).
nainte de 1989, atunci cnd institutiile statului restrictionau divortul, pentru desfacerea
cstoriei trebuia probat vinovtia unuia dintre soti. Distributia divortialittii dup motivatie
consfinteste aceast situatie. Principala cauz de divort nainte de anul 1989 a constituit-o
alcoolismul. Ponderea acestei cauze este mai mare n mediul urban, fat de mediul rural.
Infidelitatea conjugal a constituit al doilea motiv ca frecvent, mai dominant n mediul
rural. Violenta familial a reprezentat a treia cauz de divortialitate. Aceasta se manifest
mai pronuntat n mediul urban, unde si alcoolismul este mai frecvent. De altfel, n anul 1986,
violenta familial a constituit a doua cauz de divort ca pondere n mediul urban.
Dup 1989, dup relaxarea legislativ n privinta desfacerii cstoriilor, cauzele de divort
au fost mai nuantate. Astfel, ponderea cea mai mare o au divorturile din cauze de nepotrivire de
caracter, nentelegeri familiare etc. - regsit n statistici la rubrica alte situatii" - care au
permis divortul fr nominalizarea neaprat ca vinovat a vreunuia dintre soti. Aceast situatie
exist att n mediul urban ct si cel rural.
Pe locul al doilea s-a situat asocierea dintre infidelitate, alcoolism cu alte situatii".
Alturi de acestea, mai exist totusi importante cauze de divort cum sunt
infidelitatea conjugal, sau asocieri de infidelitate + alcoolism, alcoolism + violente fizice,
(cu pondere ridicat mai ales n mediul rural) si infidelitate + violent fizic.
89
Aceste date constituie realitti ale societtii actuale din tara noastr, mentinute de
problemele sociale grave (somaj, srcie) care conduc la surse de instabilitate a familiei.
De la divortul din secolul 19, care, n caz de adulter era imputat inevitabil femeii, pentru
recstorie cerndu-se consimtmntul fostului sot, divortul fiind pronuntat de mitropolit sau
domnitor, n secolul 20, pn n 1989 (mai ales din 1966) s-a considerat c lupta juridic si
social cu acest fenomen va putea rezolva situatia demografic a trii (prin fortarea natalittii,
prin incriminarea avortului si rolul paternalist" al statului, care au produs, victime si copii
nedoriti) s-a trecut, sub influenta drepturilor omului (dreptul la viat privat, dreptul asupra
propriului corp etc.) la situatia actual de laxitate juridic si social fat de divort.
Experienta social arat c asa cum un fenomen biologic nu poate fi reprimat pe cale exclusiv
judiciar, fr luarea n considerare a factorilor economico-sociali, tot astfel, un fenomen
social complex, divortul, nu poate fi limitat fr stimularea socio-economic a familiei.
Summary
In this article there are statistical data regarding the causes and factors of divorce in
different social groups investigates.

BIBLIOGRAFIE

1. Albu I Cstoria n dreptul romn, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1988.
2. Beliy V. ndreptar de parctic medico legal, Edituara Medical, Bucuresti, 1990
3. Boiyteanu P., Chiril V., Cosmovici N.,Pirozynschi T. Reactii discomportamentale ale
cuplului. Patologia agresvittii intrafamiliale, Iasi, 1991.
4. Drghici Gh., Scripcaru Gh., Turcanu V., Chiri( V., Boiyteanu P. Agresivitatea
patologic i consecinte expertale , Al doilea Congres National de Medicin Legal
Volum jubiliar, Bucuresti, 1992.
5. Filipescu P.I. Tratat de dreptul familiei Editura Academiei, Bucuresti, 1989
6. Hangan O., Martin V. Agresivitatea violent manifestat n cuplul marital sau
familial puncte de vedere medico legale i psihiatrice, Al doilea Congres National de
Medicin Legal Volum jubiliar, Bucuresti, 1992.
7. Mrgineanu V., Victoria Flmnd, Vieru R., Perju-Dumbrav D. Profilaxia
suicidului, Al doilea Congres National de Medicin Legal Volum jubilar, Bucuresti,
1992.
8. Mihescu V., Scripacru Gh., Ianovici N.- Conjugopatia interrelatii familiale-terapie.
Criteriologie medico-legal, Iasi 1982
9. Scripcaru Gh., Ciornea T., Ianovici N. Medicin i drept, Editura Junimea, Iasi, 1979.
10. Scripcaru Gh. Medicin legal, Editura Didactic si Pedagogic, R.A. Bucuresti, 1993.
11. Scripcaru Gh., Alexandru E., Hurduc C., Mateiciuc D.L. Evaluri expertale privind
pattern-urile violentei intrafamiliale, Al doilea Congres National de Medicin Legal
Volum jubiliar, Bucuresti, 1992

Primit 07.12.07
90

Stresul profesional: entitate yi efecte
Mihaela $leahti(chi, master n psihologie
Desi stresul ne nsoteste existenta de la nceputuri, n ultimii ani, odat cu sporirea
progresului tehnologic, industrial si informational, stresul a luat o amploare considerabil
intensificndu-se n asa msur nct a atras atentia mai multor structuri nationale si internationale,
inclusiv a Organizatiei Mondiale a Snttii.
Stresul psihologic tinde s fie cel mai intens n domeniile care ne preocup cel mai mult si
unde avem cele mai mari responsabilitti: familia si serviciul.
S-a constata c la locul de munc stresul se manifest ca rezultat al unor resurse psihice
insuficiente pentru a face fat solicitrilor si exigentelor profesionale. n acest context cercettorii
vorbesc de un tip aparte de stres numit n termeni diferiti: stres ocupational, stres profesional sau
stres n activitatea profesional, care acoper una si aceeasi entitate.
Cercettorii americani (noi am fcut si vom face frecvente referiri la lucrrile lor), cei mai
performanti n domeniul studiului asupra stresului, n general, si asupra stresului profesional, n
special, delimiteaz dou tipuri:
stresul cu caracter benefic sau eustress-ul, care motiveaz si mobilizeaz persoana n
activitatea profesional;
stresul cu caracter negativ sau distress-ul, cu impact nefavorabil asupra snttii persoanei
stresate.
Delimitarea invocat a devenit un bun comun, fiind de gsit n majoritatea studiilor de
referint, editate n diferite limbi.
n majoritatea studiilor si cercetrilor din psihologia ocupational s-a ajuns la concluzia c
expunerea ndelungat la evenimente psihosociale disconfortante, legate de serviciu, poate avea
consecinte negative n plan mental, fizic, comportamental si social [21]. Potrivit lui S.
Parasuraman si J.A. Alutto, cauzele stresului la locul de munca pot fi grupate n trei categorii [43].
Ele pot fi de ordin contextual, personal si legate de rol. Stresul contextual, constat cercettorii E.
F. Adams, D. R. Laker si C. L. Hulin tine de cantitatea nsrcinrile si caracteristicile structurale
ale serviciului [1]. Pe de alt parte, afirm T. A., Beehr si J. E. Newman n lucrarea Job Stress,
Employee Health and Organizational Effectiveness, stresorii personali tin de manifestarea unor
caracteristicile personale, cum ar fi controlul, anxietatea, implicarea profesional [5]. Stresul legat
de rol este interpretat n literatura de specialitate ca fiind provocat de interactiunea dintre unele
aspecte ale fortelor si evenimentelor din mediu (profesional), percepute ca ameninttoare pentru
asteptrile individului de la rol [33].
91
S-a constatat [15,53] c activitatea ntr-un mediu stresant creste riscul att a suferintelor de
ordin fizic si psihologic, ct si a accidentelor si avariilor la locul de munc. Un numr mare de
studii ce sustin existenta unei legturi interdependente ntre conditiile de munc (fizice si
psihosociale), sntatea si bunstarea indivizilor au legitimat conceptul de boal indus de stres.
Astfel, n SUA se constat n ultimul timp o crestere evident a numrului cererilor de compensare
a traumelor cumulative, adresate patronilor [40]. Conceptul de traume cumulative se refer la
aparitia unei boli mentale ca rezultat al expunerii la stres ocupational continuu. K. M. Collins si
colaboratorii si [14] au observat n cercetarea lor din 1992 c tensiunile legate de serviciu se
asociau cu cerinte profesionale nalte, or, insatisfactia profesional si intentia de a abandona locul
de munc erau asociate cu promovarea lent n carier si obiective profesionale neclare.
Cercetrile demonstreaz c angajatii si dau seama din ce n ce mai mult de impactul pe
care l are stresul profesional asupra serviciilor pe care le presteaz, asupra snttii si a bunstrii.
Problema stresului la locul de munc a devenit n consecint o problem care nu este scoas de
ceva timp din ordinea de zi a discutiilor la forurile mondiale, tot asa cum angajatii si dau la fel
bine seama care este cauza degradrii accentuate a strii lor fizice si morale. Programul
International de Studii Sociale (International Social Survey Program), realizat n 15 tri, a artat
c 80% de angajati se simt stresati la locul de munc [41].
Asa stnd lucrurile, ne propunem n spatiul acestui articol s abordam efectele stresului
profesional prin mbinarea a dou modalitti: un mod inventarial/de trecere n revist si unul
corelational. Vom ncerca s enumerm efectele generate de stresul profesional, grupndu-le
totodat n functie de unele aspecte mai generale. Asadar, se stie c efectele stresului pot fi
mprtite n trei categorii: fiziologice, comportamentale i psihologice.
1. Efecte fiziologice
Stresul profesional poate avea efecte directe asupra snttii angajatului si efecte indirecte,
mediate de un stil de viat nesntos, cum ar fi fumatul si consumul de alcool. n termini de
productivitate a muncii, pierderile industriale snt enorme. Studiile medicale au demonstrat c
stresul este implicat n 50%-70% de boli fizice: boli de inim, ulcerri stomacale, herpes si alte
afectiuni. Stresul profesional cauzeaz o rat nalt de absente pe motiv de boal de la locul de
munc. Cercettorii J.Earnshaw si C. L. Cooper constat n lucrarea Stress and Employer Liability,
aprut n 2001 la Londra, c 60% de absente de la locul de munc snt cauzate de boli provocate
de stres [17]. Totodat trebuie remarcat c starea snttii nssi poate reprezenta n sine un stresor
ce diminueaz sau agraveaz posibilittile unei persoane de a face fat stresorilor initiali. De
obicei, afectiunile snttii legate de stresul profesional se manifest prin simptome somatice
92
tipice: migrene, transpiratie si ameteli [11], care indic probleme cardiovasculare si respiratorii,
slbirea sistemului imunitar si dereglri ale sistemului gastro-intestinal [16].
Mediul profesional modern se caracterizeaz prin cresterea numrului asa-numitor angajri
de moment sau temporare. Acest termen se atribuie oricrui post de lucru care nu-i ofer
individului un contract de munca stabil, de lung durat. Angajrile temporare se caracterizeaz
prin senzatia de nesigurant/instabilitate, control sczut (in privinta tipului si duratei sarcinilor) si
predictibilitate redus (natura si durata angajrii). Toate acestea se asociaz cu satisfactie
profesional sczut, implicare profesional slab, lipsa angajamentului organizational si bunstare
redus [4]. Rezultatele celui de-al Doilea Studiu European al conditiilor de munc (Second
European Survey on working conditions), care include informatie adunat de la 15.000 de angajati
din 15 tari europene, indic c pentru toate tipurile, angajatii cu norma ntreag, permanent (100%)
acuz urmri mai grave asupra snttii dect cei angajati temporar sau cu (50%) norm [6]. E
de mentionat c angajatii temporari acuz un nivel nalt de insatisfactie profesional, oboseal,
dureri dorsale si musculare, dar nregistreaz mai putine absente si mai putin stres n general dect
cei permanenti. Angajatii temporari prezint o rat mai joas de absente pe motiv de boal
certificat medical si o mai bun gestionare a snttii dect angajatii permanenti. Rezult c aceste
diferente nu tin efectiv doar de starea snttii angajatilor ci si de deciziile pe care acestia le iau cu
privire la momentul n care s stea acas pe motiv de boal sau s se prezinte la serviciu bolnav
[36].
Studiile cu privire la stresul profesional au avut loc n diverse organizatii: agentii
guvernamentale [12], departamente de politie [20], sfere militare [47]. Toate ns au subliniat
efectul negativ pe care-l poate avea stresul profesional asupra satisfactiei profesionale.
Totodat o serie de alte studii, cele asupra comportamentului organizational, sustin ideea c
stresul profesional afecteaz performanta, angajamentul organizational, satisfactia profesional si
intentiile de schimbare a serviciului.
2. Efecte comportamentale
Efectele comportamentale se pot manifesta prin consumul sporit sau excesiv de alcool si
droguri, incluznd aici si fumatul, sau prin descresterea performantei profesionale, cauzat de
nivelul nalt de absenteism sau frecventa sporit a concediilor de boala, de accidentele la locul de
munc etc.[11]. n afar de aceasta, consecintele stresului profesional se pot extinde si asupra
mediului familial, cauznd probleme conjugale[49]. M. E. Haskins si colaboratorii si (A. J.
Baglioni, Jr. Si C. L.Cooper) au studiat sursele majore ale stresului persoanelor n vrst din
domeniul auditului, ajungnd la concluzia c stresorii profesionali au efecte disfunctionale asupra
productivittii angajatilor si vietilor lor personale [24].
93
2.1. Absentele la locul de munca
Studiile de specialitate constat c n Statele Unite ale Americii [18], Anglia [52] si Europa
[50] aproximativ o jumtate din totalitatea absentelor pe motiv de boal de la serviciu snt legate
de stres. Un studiu longitudinal, avnd ca subiecti mai bine de 10.000 de chelneri londonezi [38], a
artat c absenta pe motiv de boal poate fi utilizat ca indicator al functionrii fizice, psihologice
si sociale n cercetarea populatiei lucrtoare. Absenta pe motiv de boal poate fi atribuit si
gradului de insatisfactie profesional. Si anume, un nivel nalt de absent s-a nregistrat n cazul
angajatilor cu un nivel sczut de satisfactie profesional. Astfel de constatri pot sugera c
angajatii stresati din cauza insatisfactiei la locul de munc, utilizeaz boala ca strategie de coping,
ncercnd n asa mod s evadeze pentru o perioada din mediul profesional ce le provoac stres. Cu
toate acestea, unii psihologi, n urma studiilor efectuate [37], nu valideaz observatia colegilor lor,
care vd o relatie direct ntre stres si absent, contrazincnd ideea potrivit creia absenta ar fi un
rspuns de coping la stresului profesional.
ntr-un studiu longitudinal efectuat asupra lucrtorilor din guvernul finlandez, s-a ajuns la
concluzia c absentele de lung durat (mai mult de trei zile ) pe motiv de boal, cu certificate
medicale, se aflau n strns legtur cu un angajament organizational redus si motivare sczut
[55]. Aceste efecte psihologice au urmri comportamentale n sensul n care angajatii si reduc din
eforturile de mentinere sau sporire a calittii randamentului si caut alte oportunitti de angajare
[35]. Cu toate acestea n procesul evalurii impactului stresului profesional asupra randamentului
angajatului trebuie s se ia in considerare tipul de angajare.
2.2. Stresul profesional yi performan(a
Teoriile cu privire la efectele stresului profesional asupra performantei snt mprtite,
pornind de la aceea c oamenii snt diferiti si reactioneaz n mod diferit n situatii de stres la locul
de munc. Majoritatea oamenilor vor considera stresul profesional ca fiind un fenomen negativ cu
efecte nocive asupra bunstrii si performantei, pe cnd exist persoane care, dimportiv,
nfloresc n conditii de stres. O serie de cercettori snt de prerea c o crestere treptat a
stresului profesional de la zero la moderat se asociaz cu cresterea performantelor, ns la un
moment depsirea liniei invizibile de demarcatie/cresterea suplimentar a stresului duce la
scderea performantelor. Exist ns si un alt punct de vedere, promovat de J. Greenberg si R.A.
Baron. Potrivit acestor psihologi, prezenta stresului, orict de slab, cauzeaz scderea performante
[22].
Performanta ar putea fi afectat negativ de conflictul de rol, din cauza unei confuzii la nivel
de semnale de rol care accentueaz dificultatea rolului. Acest efect a fost argumentat stiintific cam
n aceeasi perioad de ctre M.Jamal - n 1984 [30], S. Rabinowitz si S. Stumpf n 1987 [46] si
94
altii. Performanta ar mai putea fi afectat si de ambiguitatea rolului, constat alti cercettori ai
fenomenului [3, 8, 30]. Suprancrcarea rolului poate cauza epuizare fizic, cognitiv si emotional
care, ulterior, poate cauza deteriorarea calittii performantei [29, 48].
2.3. Stres si decizie
Efectele negative pe care le are stresului profesional asupra deciziei se manifest la nivelul
etapelor procesului decizional. Acest proces const din etapa preparatoar/pregtitoare (colectarea
informatiilor), etapa de prelucrare si interpretare a acestor informatii si etapa decizional. Dac una
din aceste trei etape sau chiar toate trei se desfsoar n conditii de stres, este foarte probabil ca
individul s ia decizii gresite care ar putea avea consecinte grave mai apoi [56].
2.4. Stres si conducere
Stresul la locul de munca poate avea repercusiuni si asupra activittii de conducere. Ca si n
cazul performantei, teoriile difer. Unii cercettori vad stresul ca fiind benefic, perceput ca stimul
n activitatea de conducere. In acest sens, exist chiar si un tip de conducere numit conducere prin
criz, care se manifest prin ncercarea de a gsi solutii n situatii stresante, n speranta de a gsi
solutii geniale. Alti autori ns consider c stresul profesional nu face dect s adnceasc criza.
Stresul la locul de munca influenteaz si asupra stilului de conducere, favoriznd alegerea unui
anumit stil de conducere. Unii l prefer pe cel autoritar, altii ns, din contra, se arat a fi mult mai
receptivi la sugestiile subordonatilor. O explicatie ar fi c n momente de stres conductorii resimt
nevoia de idei, informatii suplimentare relevante. Altii ns explic adoptarea unui stil de
conducere egalitar prin frica de asumare a ntregii responsabilitti [56].
3. Efecte psihologice
Printre cele mai frecvente efectele psihologice se pot numra dereglri afective, precum snt
anxietatea, depresia [2], furia [34] si epuizarea total (burnout). S-a constat c expunerile
ndelungate stresului profesional se termin cu boli mentale si sinucideri [34]. Unele cercetri au
demonstrat existenta unei strnse legturi ntre epuizarea total la locul de munc si depresie sau
anxietate [23]. Se stie c cerintele externe contribuie semnificativ la aparitia epuizrii emotionale.
F. Jones, B. Fletcher si K. Ibbetson afirm, n acest sens, c nu e surprinztor faptul c angajatii
din sfera social sufer n mod deosebit de anxietate, depresie si burnout, fiind deseori supusi unor
situatii intense pe plan emotional [31].
Cercetrile si observrile sistematice asupra stresului profesional au nceput odat cu lucrrile lui
Kahn si ale colegiilor si n anii 1960-1970. n cercetarea sa cercettorul american Kahn a acordat
o mai mare atentie caracteristicilor subiective si personale n defavoarea caracteristicilor situatiei,
n cazul stresului legat de serviciu. Mai trziu ns au aprut concepte noi n trile scandinave, de
95
data aceasta opuse conceptelor lui Kahn, subliniind importanta caracteristicilor serviciului n
aparitia stresului profesional [10].
Dup cum mentionam mai sus, profesia n ziua de azi este legat de cerinte
comportamentale, cognitive si emotionale extreme de solicitante. Orice dezechilibru al acestor
aspecte poate duce n final la disfunctii psihosomatice de scurt sau lung durat, cum ar fi
epuizare total (burnout); depresie; boli cardiovasculare si probleme musculo-scheletale [51]. Iar
stresul profesional este o problem ce capt amploare n majoritatea trilor. Din aceast cauz
fenomenul nu reprezint doar o problem sociala, ci si una stiintific. Dup cum se stie, pentru a
combate o problem trebuie depistat cauza. Iar n cazul stresului profesional sursa relelor poate
fi att personalitatea individului, ct si caracteristicile meseriei, dar mai cu seama a meseriei ce
presteaz servicii. Acest tip de profesie include toate activittile economice, produsul crora nu
este un produs fizic sau o constructie, este consumat, n acelasi timp furniznd valoare adugat
sub diferite forme (plcere, amuzament, confort, sntate, etc.) intangibile. [42,45].
n cartea lui P.K. Mills Managing Service Industries: Organizational Practices in
Postindustrial Economy, publicat n 1986, citim c exist dou tipuri de meserii: cele care ofer
servicii si cele care nu ofer servicii. Meseriile care ofer servicii, la rndul lor, se mpart n meserii
care ofer servicii directe si meserii care ofer servicii indirecte [39]. n cazul meseriilor ce ofer
servicii directe sarcina de baz este s modifice clientul fizic sau psihologic, cum ar fi cazul unui
consilier/ consultant, al unui medic, profesor etc. Aceste meserii au 2 proprietti:
a.) se lucreaz direct cu persona a crei bunstare trebuie protejat, mentinut sau
crescut/intensificat prin definirea, modelarea sau schimbarea atributelor
personale;
b.) indivizii cu astfel de meserii snt mandatati s promoveze si s protejeze
bunstarea clientilor lor.
Meseriile ce presteaz servicii indirecte (majoritatea serviciilor, cum ar fi, de exemplu
contabilii), oricum, ndeplinesc o serie de sarcini de contact direct cu alte persoane. De regul,
stresul profesional se refer la aparitia emotiilor negative provocate de situatii solicitante la locul
de munca [19]. Dup cum constat autorii articolului Psychosocial aspects of occupational stress,
n categoria acestor emotii negative intr frica, furia, vina, gelozia, invidia [9].
Stresul apare cnd cerintele profesionale snt fie exagerate, fie minimalizate. Potrivit lui F.
Jones si B. Fletcher [32], cerintele profesionale snt totalitatea sarcinilor ce trebuie executate ntr-
un anumit timp. Cerintele profesionale contribuie la aparitia consecintelor negative atunci cnd ele
necesit efort aditional ntru realizarea lor. In general, consecintele negative se pot prezenta sub
96
forma de depresie sau anxietate. In anumite circumstante favorabile, intensificarea cerintelor
profesionale poate fi un lucru bun, avnd consecinte pozitive [54].
Cerintele profesionale se sprijin n mod firesc pe ceea ce numim resursele profesionale,
care includ o serie de factori inerenti desfsurrii unei activitti specializate: grad de pregtire, dar
si calitti umane adecvate etc. Potrivit lui S.E. Hobfoll, resursele profesionale snt necesare pentru
a ntelege stresul profesional. Ele pot fi comparate cu un rezervor energetic la care individual
apeleaz cnd trebuie s rspund stimulilor de tipul cerintelor profesionale/ de la serviciu [25, 26].
Este important s se fac distinctie ntre disponibilitatea resurselor si utilizarea lor. De exemplu,
pot aprea efecte negative asupra snttii unui individ atunci cnd acesta stie c nu are putere de
decizie, chiar dac nu este si nici nu va fi pus vreodat n situatia s decid ceva sau s schimbe
mersul lucrurilor. Dar neutilizarea resurselor disponibile poate genera la fel si efecte negative.
Individual care poate decide amnarea realizrii unei sarcini, dar nu o face, se poate trezi cu
acutizarea strii de stres ca rezultat si, respectiv, cu aparitia problemelor de sntate.
Este evident c toate profesiile implic o doz de stres. Cu toate acestea exist o serie de
profesii deosebit de stresante prin faptul c solicita att o rezistent fizic, cit si psihica. Cele mai
dificile profesii din acest punct de vedere implic disimularea emotiilor si sentimentelor si acestea
fac parte din sfera medicinii, nvtmntului si serviciilor sociale. Acesta este topul celor mai
stresante meserii din Statele Unite ale Americii, la ora actual [28]. n afara surmontrii
emotionale creia trebuie s-i fac fat zi de zi, personalul medical trece printr-o serie de procese
de adaptare fiziologic, care nu las intact bunstarea psihologic si fiziologic. Studiile de
specialitate au demonstrat c oamenii care snt obligati s stea de veghe toat noaptea si reduc
considerabil cmpul atentiei, pentru c lupt cu somnul (mai ales n partea a doua a noptii), si se
concentreaz involuntar pe starea de disconfort pe care o resimt [27]. De regul, sntem fiinte
diurne: sntem active ziua, iar noaptea, n mod normal, dormim si ne refacem. O serie de procese
biologice importante ale organismului uman snt legate de acest ciclu. E stiut lucru, spre exemplu,
c temperatura corpului este mai ridicat ziua dect noaptea. Orice dezechilibru al acestui ciclu
cere o perioada de adaptare la noile conditii (cum ar fi schimbarea fusului orar sau nevoia de a te
trezesti de cteva ori pe noapte). Oamenii supusi unui schimb brusc si ndelungat al ceasului
biologic au probleme de inim, gastrointestinale etc. [7]. Aparitia problemelor de ordin personal,
ale dezechilibrul vietii sociale si familiale snt foarte probabile n astfel de circumstante [13]. Lipsa
de somn este o alt consecint a meseriei trepidante de doctor. Insuficienta de somn este att de
insuportabil nct este folosit ca mijloc de tortur. Lipsa de somn, combinat cu izolarea social
genereaz halucinatii si simptome paranoidale [44].

97
Summary
It is well known that the evolution of the society raises new challenges for the researchers.
Thus, the investigation of the professional stress and the ways of coping with, is one of the most
important problems of the modern psychology. In this respect, we are willing to approach the
effects of the professional sress in two combined ways: an inventarial way and a correlational
one. We will mention the effects generated by the professional stress, breaking them into several
grups according to some general aspects.

Referin(e bibliografice

1. Adams E. F., Laker D. R., Hulin C. L. An Investigation of the Influence of Job Level and Functional Specialty on Job
Attitudes and Perceptions //Journal of Applied Psychology. 1977. No. 62. - P.335-343.
2. Amick B.C., Kawachi I., Coakley E.H., Lerner D., Levine S., Colditz G.A. Relationship of job strain and iso-strain to
health status in a cohort of women in the United States // Scandinavian Journal of Work Environment Health. 1998.
No. 24. P.54-61.
3. Bagozzi IL. The Nature and Causes of Serf-Esteem, Performance and Satisfaction in the Sales Force: A Structural
Equations Approach // Journal of Business. 1980. No.53. P. 315-331.
4. Beard K. M., Edwards J. R. Employees at risk: contingent work and the psychological experience of contingent workers /
In C. L. Cooper and D. M. Rousseau (eds). Trends in Organizational Behaviour, vol. 2. - Chichester: John Wiley, 1995.
5. Beehr T. A., Newman J. E. Job Stress, Employee Health and Organizational Effectiveness: A Facet Analysis, Model, and
Literature Review // Personnel Psychology. 1978. No.31. P. 665-699.
6. Benavides F. G., Benach J., Diez-Roux A. V. and Roman C. How do types of employment relate to health indicators?
Findings from the Second European Survey on working conditions //Journal of Epidemiology and Community Health.
2000. No.54. - P.494-501.
7. Bohle P., & Tilley A.J. The impact of night work on psychological well-being// Ergonomics. 1989. No.32. P. 1089-
1099.
8. Breaugh J. A Comparative Investigation of Three Measures of Role Ambiguity // Journal of Applied Psychology. 1980.
No.38(4). P.584-589.
9. Buunk B.P., de Jonge J., Ybema J.F. and de Wolff Ch.J. Psychosocial aspects of occupational stress/ In P.J.D. Drenth,
H.K. Thierry, and Ch.J. de Wolff (eds.). Handbook of Work and Organizational Psychology, Vol. 2 (Work Psychology),
2nd edn. -Hove: Psychology Press, 1998. P.145-182.
10. Calnan M., Wainwright D. and Almond S. Job strain, Effort-Reward imbalance and mental distress: A study of
occupations in general medical practice// Work and Stress. 2000. No.14. P. 297-311.
11. Caplan R.D., Cobb S., French J.R.P., Harrison R.V. and Pinneau S.R. Jr. Job demands and worker health //Washington
DC.: H.E.W. Publication. 1975. - No. NIOSH. P.75-160.
12. Cohen S. After-Effects of Stress on Human Performance and Social Behavior// A Review of Research and Theory.
Psychological Bulletin. 1984. No.88. P.82-108.
13. Colligan M.J., & Rosa R.R. Shiftwork effects on social and family life. Occupational Medicine// State of the Art Reviews.
1990. No. 5. P.315-322.
14. Collins K. M., and Killough L. N. (1992). An Empirical Examination of Stress in Public Accounting// Accounting,
Organizations and Society. 1992. No. 17(3). P. 535-547.
15. Cooper C. L. and Cartwright S. Healthy mind; healthy organization-a proactive approach to occupational stress// Human
Relations. 1994. No.47. P. 455-71.
16. Cox T., Griffiths A. and Rial-Gonzalez E. Research on work-related stress //Belgium: European Agency for Safety and
Health at Work. 2000a.
17. Earnshaw J. and Cooper C. L. Stress and Employer Liability. - London: Institute of Personnel and Development (IPD).
2001.
18. Elkin A. J. and Rosch P. J. Promoting mental health at the workplace: the prevention side of stress management.
Occupational Medicine// State of the Art Review. 1990. No.5. P.739-54.
19. Gaillard A.W.K. and Wientjes C.J.E. Mental load and work stress as two types of energy mobilization// Work & Stress.
1994. No.8. P.141-152.
20. Gaines J., and Jermier J. M. Emotional Exhaustion in a High Stress Organization// Academy of Management Journa1.
1983. No. 26. P. 567-587.
21. Ganster D.C. and Schaubroeck J. Work stress and employee health// Journal of Management. 1991. No.17. P. 235-
271.
22. Greenberg J., Baron R. A. Behavior in Organizations. - Boston: Allyn and Bacon, 1993.
23. Greenglass E.R. and Burke R.J. Burnout over time// Journal of Health and Human Resources Administration. 1990.
No.13. P.192-204.
24. Haskins M. E., Baglioni A. J., Jr. and Cooper C. L. An Investigation of Sources, Moderators, and Psychological
Symptoms of Stress Among Audit Seniors// Contemporary Accounting Research. 1990. No.6(2). P.361-385.
25. Hobfoll S.E. Conservation of resources: A new attempt at conceptualizing stress// American Psychologist. 1989.
No.44. P.513-524.
98
26. Hobfoll S.E. The influence of culture, community, and the nested-self in the stress process: Advancing Conservation of
Resources Theory. Applied Psychology// An International Review. 2001. No.50. P.337-370.
27. Hockey G.R.J. The effect of loud noise on attentional selectivity// Quarterly Journal of Experimental Psychology. 1970.
No.22. P. 28-36.
28. http://www.associatedcontent.com/article/92667/the_most_stressful_jobs_in_america.html
29. Jackson S., and Schuler R. A Meta-Analysis and Conceptual Critique of Research on Role Ambiguity and Role Conflict in
Work Settings// Organizational Behavior and Human Performance. 1985. No.36(1). P.16-78.
30. Jamal M. Job Stress and Job Performance Controversy: An Empirical Assessment// Organizational Behavior and Human
Performance. 1984. No.33(1). P.1-22.
31. Jones F., Fletcher B. and Ibbetson K. Stressors and strains amongst social workers: Demands, supports, constraints, and
psychological health// British Journal of Social Work. 1991. No.21. P. 443-469.
32. Jones F. and Fletcher B. Job control and health/ In Schabracq, M.J., Winnubst, J.A.M. and Cooper, C.L. (eds). Handbook
of Work and Health Psychology. Chichester: Wiley, 1996. P.33-50.
33. Kahn R. L., Wolfe D. M., Quinn R. P., Snoek J. D. and Rosenthal R. A. Organizational Stress: Studies in Role Conflict
and Ambiguity.- New York, NY: Wiley, 1964.
34. Kendall E., Murphy P., O'Neill V. and Bursnall S. Occupational stress: Factors that contribute to its occurrence and
effective management. - Centre for Human Services, Griffith University. - 2000.
35. King J. E. (2000). White-collar reactions to job insecurity and the role of the psychological contract: implications for
human resource management// Human Resource Management. 2000. No.39. P.79-91.
36. Kivimaeki M., Elovainio M., Vahtera J. and Cooper C. L. Contingent employment, health and sickness absence//
Scandinavian Journal of Work, Environment and Health. 2001. No. 27. P.365-72.
37. Manning M. R. and Osland J. S. The relationship between absenteeism and stress// Work and Stress. 1989. No.3. P.
223-35.
38. Marmot M. G., Feeney A., Shipley M., North F. and Syme S. L. Sickness absence as a measure of health status and
functioning: from the UK Whitehall II study// Journal of Epidemiology and Community Health. 1995. No.49. P.
124-30.
39. Mills P.K. Managing Service Industries: Organizational Practices in Postindustrial Economy. - Cambridge, Mass.:
Ballinger, 1986.
40. National Institute of Occupational Safety and Health (NIOSH) (1996). National Occupational Research Agenda (NORA).
http://www.cdc.gov/niosh/nora.html 30
41. OECD (1999). Implementing the OECD Job Strategy: Assessing Performance and Policy. Paris: OECD.
42. Parasuraman A., Zeithaml V.A. and Berry L.L. SERVQUAL: A multiple-item Scale for measuring consumer perceptions
of service quality// Journal of Retailing. 1988. No. 64. P.12-40.
43. Parasuraman S., and Alutto J. A. Sources and Outcomes of Stress in Organizational Settings: Toward the Development of
a Structural Model// Academy of Management Journal. 1984. No.27. P.330-350.
44. Pasnau R.O., Naitoh R., Stier S., & Kollar E.J. The psychological effects of 205 hours of sleep deprivation// Archives of
General Psychiatry. 1968. No.18. P.469-483.
45. Quinn J.B., Baruch J.J. and Cushman Paquette P. Technology in services// Scientific American,. 1987. No.257.
P.50-58.
46. Rabinowitz S. and Stumpf S. Facets of Role Conflict, Role-Specific Performance and Organizational Level within the
Academic Career// Journal of Vocational Behavior. 1987. No.22 (1). P.72-83.
47. Rogers R., Li E. Y. and Shani A. B. Perceptions of Organizational Stress Among U.S. Military Officers in Germany: An
Exploratory Study// Group and Organization Studies. 1987. No.12(2). P.189-207.
48. Sales S. Some Effects of Role Overload and Role Underload// Organizational Behavior and Human Performance. 1970.
No.4(4). P.405- 592.
49. Sauter S.L., Murphy L.R. and Hurrell Jr, J.J. Prevention of work-related psychological disorders// American
Psychologist. 1990. No.45. P.1146-1158.
50. Schabracq M., Winnubst J. and Cooper C. Handbook of Work and Health Psychology. - New York: John Wiley, 1996.
51. Schnall P.L., Belkic K.L., Landsbergis P.A., Schwartz J.E., Baker D. and Pickering T.G. The need for work site
surveillance of hypertension. Third International Conference on Work Environment and Cardiovascular Diseases,
Duesseldorf, 2001.
52. Sigman A. The state of corporate health care// Personnel Management. 1992. February. P.47-61.
53. Sutherland V. and Cooper C. L. Stress and Accidents in the Offshore Oil and Gas Industry. - Houston, TX: Gulf
Publishing, 1991.
54. Warr P.B. Work: Unemployment and Mental Health. - Oxford: Oxford University Press, 1987.
55. Worrall L. and Cooper C. L. Quality of Working Life 1998 Survey of Managers Changing Experiences. - London:
Institute of Management, 1998.
56. Zlate M. Tratat de psihologie organizational-managerial.- Volumul al II-lea.- Iasi: Polirom, 2007- P. 589-591.



Primit 10.12.07