Sunteți pe pagina 1din 10

TURISMUL MONTAN OPORTUNITATI DE DEZVOLTARE PE COMPONENTA SOCIO-ECONOMICA SI DE MEDIU

Carpatii Romanesti constituie cel mai salbatic perimetru montan al Europei si cel mai mare masiv muntos, de pe continent, aflat in cadrul aceleiasi frontiere. Acesti munti ocupa o treime din totalul suprafetei Romaniei (cca 80.000 kmp). Potentialul turistic al Carpatilor Romanesti este dat de: - o mare varietate a cadrului natural; - un bogat fond antropic constituit din totalitatea elementelor si vestigiilor arheologice, etno-folclorice si cultural-istorice. In aceasta ordine de idei, interesul crescand al turistilor straini pentru componenta montana romaneasca este dat de diminuarea atractiilor naturale si antropizarea accentuata a spatiului montan in tarile alpine ale Uniunii Europene, respectiv valentele ridicate ale factorilor de mediu, nealterati, din muntii Romaniei, fapt favorizant pentru deplasarea turistica inspre arealul carpatic. Departamentul de Turism al TNL apreciaza ca acest cumul de factori favorizanti, in contextul pietei turistice libere, globale si al unui cadrul managerial si legislativ bine pus la punct poate duce la o dezvoltare socio-economica si de mediu armonioasa a spatiului montan. In conditiile economiei de piata, cererea pentru produse turistice montane oscileaza in permanenta, indeosebi in sens ascendent. Asfel, apar noi trenduri de manifestare care daca nu-si vor gasi intr-o perioada anume o oferta echivalenta, vor da nastere unei cereri fara piata si vor dirija fluxurile turistice nationale spre destinatii de peste hotare. Pentru o tara cum este Romania, in care turismul montan la nivel de masa nu a experimentat multe decenii in evolutie, este obligatorie cunoasterea practicilor de loisir si a categoriilor sociale cu un orizont deschis spre practicarea turismului montan, scopul fiind determinarea grupurilor-tinta de turisti romani (dar si straini) care sa accepte ofertele destinatiilor romanesti si formulele de vacanta de care vor putea beneficia la aceste destinatii. Dupa strategia urmarita de sectorul turistic montan romanesc se va urmari: - o politica de redresare (vizand recuperarea pietelor de profil pierdute);

- o politica de dezvoltare, in scopul obtinerii, pe parcurs, a unor performante net superioare in acest domeniu, comparativ cu perioada actuala. Implementarea acestor strategii nu se poate realiza decat ca o tinta pe termen mediu si lung, undeva la orizontul anilor 2020-2025 (asa cum se preconizeaza si in Viziunea USL pentru Turism). Vorbim aici de data minima la care baza tehnico-materiala, corelata cu infrastructura de transport si vizibilitatea arealelor turistice, poate atinge un nivel mediu de satisfactie comparabil cu cel din Uniunea Europeana. In ceea ce priveste domeniul schiabil ca si principala componenta a turismului montan in sezonul alb - desi suprafata eligibila pentru practicarea sporturilor de iarna a crescut simtitor in ultimii 10 ani, ea ramane la o valoare de 300 de ori mai mica, in comparatie cu Franta sau de 100 ori mai mica, in comparatie cu Germania, iar peste 50% din acest domeniu amenajat se regaseste in Muntii Bucegi, Postavaru si Clabucetele Predealului (deci un perimetru foarte restrans). Adaugam la aceste constatari faptul ca majoritatea partiilor au lungimea sub 1 km, multe dintre ele aflandu-se la altitudini joase (unde omtul nu rezist mult timp), iar infrastructura care sustine sporturile de iarna este depasita sau insuficient dezvoltata. Sezonalitatea activitatilor turistice in statiunile montane pe componenta alba este o alta problema delicata din punct de vedere al: - intretinerii echipamentelor de profil in perioadele de subutilizare a logisticii; - canalizarii resurselor financiare; - identificarii si managerierii resursei umane competente in turism; - deformarii conditiilor de munca printr-un volum mare de lucru in timpul sezonului si lipsa aproape totala a activitatii in restul anului; - dezechilibrelor sociale create de ocuparea locurilor de munca in sezon de catre un numar mare de ne-localnici. Departamentul de Turism al TNL considera ca alinierea turismului romanesc pe componenta sporturilor de iarna la standardele existente in tarile cu traditie in domeniu reprezinta un deziderat ce necesita o strategie complexa si sustinuta printr-o politica guvernamentala de amploare. De asemenea, suntem pentru o ingerinta mai mare a statului in organizarea activitatii operatorilor din turism, astfel incat deciziile luate la nivel macroeconomic sa fie corelate cu cele la nivel microeconomic (statiuni turistice, unitati de cazare si alimentatie publica etc.). Vorbim aici de o mai mare coerenta in ceea ce priveste: - politica turistica; - prioritizarea fluxurilor de capital si

investitii; - stimularea cererii; - conexiunile cu alte ramuri ale economiei nationale (transport, agricultura, silvicultura etc.). In contextul mai sus mentionat, adoptarea de catre stat al unui Plan al Zapezii si crearea unui departament integrat, dupa modelul Comisiei Interministeriale pentru Amenajarea Turistica a Muntelui (C.I.A.M.-1968) din Franta sunt esentiale pentru sustinerea dezvoltarii turismului montan, indeosebi pe componenta alba. Sistematizarea domeniului schiabil este primordiala, avand in vedere experienta globala si tendintele din aceasta sfera, care incetatenesc ideea cum ca practicarea sporturilor de iarna va ramane si pe viitor principala activitate asociata turismului montan. In momentul de fata, canalizarea spre spatiul montan romanesc a unor fluxuri de turisti intermediati de tour-operatori consacrati la nivel european (Dertour, Thomas Cook-Neckermann, TUI etc.) nu ar face decat sa creeze discomfort si un feedback negativ tarii noastre per ansamblu, daca ne gandim la gradul de satisfactie scazut dat de nivelul lacunar al factorilor ce converg la crearea produsului turistic. Turismul romanesc functioneaza la un nivel de avarie, avand in vedere gradul scazut de contributie a acestei activitati economice la PIB-ul tarii (cca 5%, in conditiile in care in Croatia turismul contribuie cu pana la 25% din PIB, iar in Bulgaria cu pana la 14% din PIB!). Pana la la alinierea practicii turismului montan la standardele medii ale Uniunii Europene, consideram necesara identificarea si incurajarea acelor categorii de turisti care manifesta interes pentru activitati desfasurate in Carpatii Romanesti, indiferent de gradul de satisfactie oferit de baza tehnico-materiala. In ciuda cresterii numarului de sosiri al turistilor straini in tara noastra, cea mai mare parte a circulatiei turistice montane se realizeaza in spatiul national. In contextul mobilitatii turistilor romani si a diversificarii obiceiurilor acestora in ceea ce priveste bifarea mai multor obiective si activitati turistice, se constata o fragmentare a timpului petrecut de vizitator intr-un anumit areal turistic, ca si o impartire a timpului alocat concediului, intre perioada de vara si cea de iarna. In aceasta ordine de idei, turismul de scurta durata (in week-end si in zone montane apropiate) capata o amploare deosebita. Se recomanda: - extinderea facilitatilor de acces inspre zonele montane traditional de interes turistic (atat la nivelul infrastructurii, cat si a fluidizarii conditiilor de trafic);

- diversificarea ofertei turistice in arealele montane relative apropiate de marile centre urbane emitatoare de turisti; - campanii de educare a gustului pentru anumite tipuri de manifestari, pe masura ce cresc posibilitatile financiare ale turistilor. Stratificarea pietei turistice, indeosebi la nivelul practicantilor de turism montan, duce la necesitatea unei viziuni diferentiate, avand in vedere segmentarea cererii in functie de pret si necesitati de manifestare. In acest context, un mai mare interes pentru practica si necesitatile turismului de tip low-budget (backpacking, caravane etc.), de o amploare deosebita la nivel european si global, este de preferat si in arealul carpatic romanesc. Indeosebi la nivelul drumetiei montane (trekking), analiza si cunatificarea fluxurilor turistice din ce in ce mai consistente de la an la an poate aduce plusvaloare in intreaga economie montana. Extinderea retelei de campinguri, sate de vacanta, refugii si cabane alpine pe care se sprijina drumetia ca si componenta a turismului de loisir necesita eforturi investitionale care pot fi foarte bine canalizate spre fondurile de convergenta, avand in vedere accentul care se pune pe relatia dintre turism si dezvoltarea durabila. In practica turismului montan, independent de gradul de satisfactie oferit de baza materiala si de infrastructura, s-a impus in ultimul timp si componenta off-road-ului (asa-numitul endurism), o adevarata constanta in ceea ce priveste evolutia numarului de amatori care practica aceasta forma de recreere (indeosebi straini) cu masini de teren, motociclete s.a. Paradoxal, slaba dezvoltare a infrastructurii de transport, cumulata cu factorii naturali nealterati creeaza un potential extins de dezvoltare a endurismului, in contrast cu declinul acestei activitati in Europa montana suprapopulata si supradezvoltata la nivelul cailor de transport. Turismul de off-road reprezinta o sursa foarte buna de venit pentru micile comunitati locale din zona montana unde se practica aceasta activitate, acesti amatori cautand facilitati de cazare, alimentatie si activitati cultural-artistice specifice unei vacante active. Problema care se pune la nivelul acestui tip de activitate turistica este nivelul dezorganizat la care se practica, cu efecte greu de determinat asupra mediului. Este nevoie de o lege care sa delimiteze trasee stricte de desfasurare, sa limiteze accesul in parcurile nationale si rezervatiile naturale si sa prevada sanctiuni la nivelul celor existente in Uniunea Europeana pentru cei care se abat de la cadrul reglementat. Impactul extinderii amenajarilor turistice si a practicilor turistice, asupra mediului montan, reprezinta o variabila care de multe ori nu este

luata in calcul asa cum trebuie, ducand la alterarea resurselor peisagistice pe care s-a cladit aceasta industrie fara fum in spatiul carpatic. Eroziunea solului, defrisarile masive in scopul extinderii amenajarilor turistice, drumetia, escalada sau schiul in zone protejate, acumularea de deseuri, poluarea aerului printr-o circulatie rutiera in crestere, lipsa mijloacelor de tratare a apelor menajere in zona cabanelor si a statiunilor alpine, acestea sunt doar cateva din efectele negative pe care turismul prost gestionat le poate aduce spatiului montan. Majoritatea acestor activitati perturbatoare pentru mediu au fost si sunt experimentate si de tari cu traditie in turismul montan (S.U.A., Franta, Italia etc.), concluzia care se desprinde fiind ca aspectul peisagistic cat mai apropiat de valentele naturale favorizeaza deplasarea fluxurilor turistice, pe cand degradarea factorilor de mediu prin antropizarea acestora poate duce la un recul in circulatia turistica respectiva. Un tipar de succes si demn de urmat in ceea ce priveste perpetuarea activitatii turistice in spiritul dezvoltarii durabile il reprezinta regiunea Tirolului din vestul Austriei, regiune a carei politica in ceea ce priveste turismul a dus la cresterea numarului de vizitatori fara a se constata modificari substantiale la nivelul peisagistic de ansamblu. Se disting cateva linii de actiune principale, ce pot fi incluse cu succes in politica romaneasca privitoare la turismul montan: - statiunile montane sa fie dezvoltate in cadrul localitatilor deja existente, ci nu in spatii virgine; - extinderea retelei de pensiuni si alte unitati de primire familiale, de mici dimensiuni, care sa genereze un impact material important pentru rezidenti si o satisfactie pe masura in randul turistilor, prin conditii specifice gasite de acestia la localnici; - perpetuarea exploatarilor pastorale si a traditiilor culturale, care aduc un plus de autenticitate si se muleaza pe asteptarile turistilor; - incurajarea agriculturii locale, ca si activitate complementara turismului din perimetrul respectiv; - diminuarea pana la limitarea totala a fenomenului caselor de vacanta, pentru a se evita riscul urbanizarii statiunilor; - constientizarea importantei mediului natural nealterat pentru dezvoltarea activitatilor turistice, prin campanii sustinute in randul vizitatorilor si a populatiei locale. Am mai adauga noi, ca un must-do la nivel legislativ: adoptarea unui plan integrat la nivel arhitectural si al artei decorative, care sa tina cont de imaginea traditionala a zonei sau a regiunii. In acest fel se elimina kitsch-ul care a capatat o amploare formidabila la

nivelul constructiilor si care nu corespunde cu asteptarile in plan cultural si estetic ale vizitatorilor. In zona montana, un rol deosebit in reglementarea relatiilor dintre conservarea factorilor de mediu si necesitatile de odihna, recreere si culturalizare, il au parcurile nationale. Daca la nivel teoretic legislatia ce vizeaza cadrul de organizare si functionare a parcurilor nationale este bine fundamentata, in practica aplicarea acesteia lasa de dorit, fiind nuantata in functie de nevoile anumitor grupuri de interese. Se recomanda: - infiintarea unei autoritati centrale (in subordinea primului-ministru) care sa gestioneze intreaga retea de parcuri nationale, prin preluarea acestora de la Romsilva si/sau alte organisme cu rol de administrare; - compatibilizarea (armonizarea) pe cai legislative a intereselor operatorilor turistici care actioneaza in zona parcurilor nationale, in scopul crearii unor produse turistice in concordanta cu dezideratele dezvoltarii durabile; - un mai bun control al dispersiei fluxurilor turistice in aceste zone protejate, prin sporirea numarului de rangeri si printr-un sistem integrat de informare (panouri, indicatoare, harti, brosuri) pentru a se evita supraaglomerarile si o presiune antropica ridicata asupra mediului; - studii in vederea aprecierii circulatiei turistice adecvate, de la caz la caz, si definirea capacitatii de primire turistica, sustenabila din punct de vedere al conditiilor naturale. In ultimii ani, iubitorii de natura practicanti ai turismului de relaxare si grupurile de turisti care cauta aventura sunt segmentele de vizitatori cu cea mai rapida crestere in ansamblul fluxurilor de profil, necesitand o atentie deosebita in cadrul strategiei montane pe aceasta nisa, a parcurilor nationale. Datorita faptului ca aceste segmente de turisti tind sa aiba o identitate de grup bine definita si sunt bine organizate, ele pot constitui un important aliat, dar si o resursa in programele de supraveghere ale ariilor protejate. Printr-un manageriat eficient la nivel centralizat se pot dirija in sens convergent interesele celor doua segmente de turisti identificate anterior, cu cele ale conservationistilor, numitorul comun fiind pasiunea pentru munte. Mai concret: - turistii iubitori ai muntelui se pot transforma in mesageri si aliati in eforturile de conservare a naturii, fiind o resursa umana care,

gestionata corect, poate substitui o buna parte din personalul necesar administrarii unui parc national (rangeri, ghizi, salvamontisti etc.); - invatand aceste grupe de turisti sa dezvolte un comportament responsabil in ceea ce priveste protejarea resurselor de mediu, ele pot servi efectiv in managerierea unui parc national montan, prin autodeterminarea de care pot da dovada, devenind un fel de asistenti ai parcului, autofinantati; - aceleasi grupe de vizitatori pot constitui un instrument efectiv de popularizare a atractiilor montane in randul altor categorii de turisti. Departamentul de Turism al TNL considera ca aspect esential al problematicii turismului montan necesitatea constientizarii de catre vizitatori a normelor etice si standardelor de comportament ce trebuiesc urmate in momentul intrarii in acest spatiu geografic. Printr-un efort sustinut al factorilor de decizie implicati in problematica turismului montan (in colaborare cu ONG-urile de profil), se va urmari informarea turistilor in ceea ce priveste codurile de conduita, universal acceptate, cum ar fi Declaratia Kathmandu cu privire la Activitatile Montane (1982) si Declaratia Tyrol (2002), ambele documente fiind adoptate si publicate de organizatii internationale de profil, precum Federatia Internationala de Alpinism si Escalada, Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii (IUCN) s.a. Pentru o informare optima, turistii trebuie sa aiba acces la aceste informatii inainte de a pleca de acasa, prin intermediul Internetului, a publicatiilor scrise (brosuri, articole de revista, buletine informative, carti si harti montane), televiziunii sau radioului. Aceasta introducere preliminara trebuie reiterata in cadrul punctelor de acces in zona montana. In ambele cazuri, informatia transmisa trebuie sa accentueze faptul ca insusirea normelor respective de conduita are un efect benefic pentru bunastarea personala, pentru conservarea peisajului in ansamblul sau si pentru delectarea tuturor vizitatorilor cu un cumul de factori de mediu montan care pot ramane nealterati atat in prezent cat si in viitor. Inocularea pe diferite canale a acestor norme etice, poate avea un rol primordial pentru spatiul montan, ca si suport al desfasurarii activitatii de turism. Astfel, printr-o politca de informare bine pusa la punct si un efort bugetar suportabil, se poate reduce semnificativ presiunea antropica asupra muntelui. In ultimii 20 de ani, distrugerea economiei montane (indeosebi a zootehniei) si lipsa unor politici guvernamentale care sa stopeze declinul

ocupatiilor istorice ale locuitorilor din acest spatiu, a generat fenomenul exodului in masa al generatiilor tinere din asezarile de munte. Destramarea a multor mii de gospodarii, a vetrelor de locuire rurala seculara, ramanerea pe alocuri doar a unor nuclee de populatie ajunsa la varsta senectutii, toate acestea apar ca niste constante intr-un tablou sumbru ce anunta declinul accentuat al spatiului rural carpatic - cu o vechime de mii de ani - in contextul globalizarii accelerate. Se afla in aceasta situatie asezarile rurale din Muntii Apuseni, Obcinele Bucovinei, Muntii Banatului, Mehedinti, Buzau, Vrancea...si exemplele pot contiuna. Din sumedenia de factori care pot stabiliza si perpetua aceasta civilizatie milenara, turismul isi are rolul sau bine definit. Indeosebi turismul rural poate capata o extindere deosebita, in stransa concordanta cu expansiunea fenomenului urban si a nevoii populatiei de intoarcere spre origini. Prin incurajarea practicarii acestui tip de turism si extinderea unitatilor de cazare apartinatoare localnicilor, se poate da un nou impuls spatiului rural din zona de munte, creandu-se: - o baza economica stabila pentru asezarile rurale; - un nivel optim de conservare a calitatilor naturale si umane ale spatiului montan; - un mod de educatie si de crestere a calitatii vietii pentru cei care practica aceasta activitate; - dezvoltarea unor noi preocupari care sa devina in timp profesii; - perpetuarea unor mestesuguri si obiceiuri aflate in pragul extinctiei. Turismul rural este o activitate economica ce poate exploda in viitor, avand in vedere potentialul existent de civilizatie si obiceiuri populare arhaice, dublate de un cadru natural cu veleitati deosebite. Esential pentru buna functionare a acestui concept ar fi o serie de masuri de incurajare stipulate prin lege: - amenajari turistice care sa apartina in exclusivitate comunitatii rurale, singura in masura sa pastreze nealterat farmecul taranesc; - inlesniri acordate din partea statului (credite pe termen lung cu dobanda fixa, scutire de impozit pe activitatea desfasurata, sprijin logistic, formare de personal); - consultanta specializata pentru accesarea fondurilor europene; - incurajarea permanenta a afacerilor mici si mijlocii cu capital familial; - sistem de promovare turistica mai agresiv in tara si strainatate;

- formarea unor ghizi specializati (pe componenta: vanatoare, turism itinerant, schi, interpreti, drumetie etc.) folosindu-se membrii ai comunitatilor locale; - intelegerea nivelului asteptarilor strainilor, prin obtinerea de consultanta din randul tarilor cu traditie in domeniu (Austria, Germania, Franta, Irlanda); - extinderea facilitatilor de folosire a cartilor de credit si a cecurilor de calatorie; - extinderea sistemului rent-a-car in special pentru turistii straini amatori ai acestei activitati turistice. Existenta Asociatiei Nationale pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC) si conectarea acesteia la reteaua EUROGITES (Federatia Europeana de Turism Rural) a deschis calea conlucrarii cu alte organisme din turismul rural european. Raman insa o serie de masuri enuntate mai sus care nu pot fi perpetuate decat printr-o sustinuta vointa politica. Adaugam la cele stipulate anterior o serie de factori perturbatori care franeaza expansiunea turismului rural : - degradarea mediului prin poluare si exploatare intensiva a resurselor de sol si subsol; - infrastructura saraca (drumuri, transporturi etc.); - servicii medicale si de urgenta lacunare; - imagine deseori nefavorabila in anumite tari emitatoare de turisti; - preturi piperate pentru servicii care nu se ridica asteptarilor. Asadar, un cumul de factori pozitivi si negativi actioneaza in zona turismului montan romanesc, cea de-a doua categorie constituind o provocare pentru organismele de raspundere ce vor gestiona incepand cu finele anului 2012 acest domeniu sensibil al turismului montan. Post Scriptum: Departamentul de Turism al TNL considera necesara identificarea si includerea unei statiuni/areal montan intr-un proiect pilot de modernizare si extindere a infrastructurii de transport si a bazei tehnico-materiale, in scopul ridicarii acesteia la standarde din tari alpine in ceea ce priveste practicarea sporturilor de iarna (si nu numai), a eficientizarii relatiilor dintre turism si mediu, comunitate locala, agricultura si alte domenii complementare industriei fara fum. Acest lucru este de dorit a fi realizat cu sprijin si logistica umana din spatiul francez si austriac (regiunea Tirolului), aceste doua modele de dezvoltare montana constituind varful de referinta pentru toate tarile care si-au

dezvoltat componenta alpestra a turismului, atat din Europa, cat si din S.U.A., Canada sau Japonia. Rationamentul pentru acest demers de promovare a unui proiect-pilot este acela de a demonstra pe plan national cum ca se poate realiza, adapta si gestiona un areal montan romanesc la standarde europene si prin contagiune se poate crea o emulatie si in alte areale carpatice in care converg interesele autoritatilor locale/regionale cu cele ale tuturor operatorilor implicati in turism (nota bene: Bulgaria s-a impus pe piata montana a turismului european cu un numar de doar 3 statiuni - Borovets, Pamporovo, Bansko ale caror conditii si dotari la nivelul statiunilor similare din Alpi au dus la includerea lor inclusiv in circuitul concursurilor europene sau mondiale de schi).

Material intocmit de NICOLAE CRISTIAN BADESCU VICEPRESEDINTE DEPARTAMENTUL DE TURISM AL TNL