P. 1
Organizarea activitatii de audit intern.doc

Organizarea activitatii de audit intern.doc

|Views: 33|Likes:
Published by Aaron Hayes

More info:

Published by: Aaron Hayes on Mar 30, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/03/2014

pdf

text

original

Organizarea activităţii de audit intern

Auditul intern este acea formă de audit financiar care funcţionează în interiorul entităţilor în directa subordonare a managementului acestora, având ca principal scop să sprijine sistemul de management în atingerea scopurilor pe care şi le propun (obţinerea maximului de profit, asigurarea unui sistem de îngrijire a sănătăţii la standardele cele mai înalte din domeniu). Din cauză că este subordonat conducerii entităţilor, auditul intern nu poate avea o independenţă şi obiectivitate egală cu cea a auditului extern. Este recunoscută astfel o aşa-numită „independenţă relativă” a auditului intern. Pentru creşterea independenţei activităţii de audit intern este recomandabilă aplicarea principiilor oferite de Codul de Guvernanţă Corporativă. Conform acestuia, întregul sistem de conducere a unei entităţi se structurează astfel încât nici o structură de conducere nu are competenţe totale, ea fiind monitorizată de către alte structuri special create: Bordul sau Consiliul de Administraţie este monitorizat de către aşa-numitele Comitete de Direcţie din care pot face parte atât directori executivi sau neexecutivi (din afara entităţii). Există apoi Comitetul de Audit Intern cu sarcina de a supraveghea sistemul de control intern, precum şi sistemul financiar-contabil. În România activitatea de audit intern îmbracă în marea ei majoritate forma auditului public intern. Auditul public intern reprezintă activitatea funcţional independentă şi obiectivă care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru una administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice; ajută entitatea publică să îşi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistemică şi metodică care evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa ş eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare. În conformitate cu prevederile din Standardele Internaţionale, activitatea de audit intern trebuie să sprijine entitatea în direcţia realizării unui sistem de management/de conducere bazat pe gestiunea riscului. Acest lucru presupune ca auditorul să ajute entitatea, să inventarieze toate riscurile legate de desfăşurarea activităţii ei şi să acopere aceste riscuri cu activitatea de control intern. Prin urmare, nu auditorul este cel care are ca şi sarcină să inventarieze riscurile sau să controleze în vederea eliminării riscurilor. El aduce la cunoştinţa managementului despre

eventualitatea existenţei re riscuri neacoperite cu contro astfel încât unitatea să ia măsurile necesare. Obiectivele auditului public intern: • • asigurarea obiectivă şi consilierea, destinate să îmbunătăţească sistemele şi activităţile entităţii publice; sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entităţii publice printr-o abordare sistematică şi metodică, prin care să evalueze şi să îmbunătăţească eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor administrării. Compartimentul de audit public intern are următoarele atribuţii: a) să verifice şi să exprime concluzii şi recomandări cel puţin o dată la 3 ani:  angajamentele legale şi bugetare;  plăţile de orice fel;  modul de efectuare a cheltuielilor;  legalitatea şi performanţa deciziilor în legătură cu mişcările patrimoniale (vânzări, cumpărări, transferuri, concesiuni, închirieri, etc.);  modul cum se constituie veniturile entităţilor publice. b) să efectueze misiuni de audit de sistem în scopul descoperirii punctelor slabe în funcţionarea acestora şi al formulării de recomandări pentru eliminarea lor. Organizarea auditului public intern: 1. Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI); 2. Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCCAPI); 3. Compartimentul de audit public intern la nivelul entităţilor publice. Organizarea inspecţiilor de audit intern Puterea executivă este aceea care se ocupă cu gestionarea resurselor şi patrimoniului public. De aceea are dreptul să-şi organizeze audit financiar cu caracter intern. Una dintre formele de audit din acest fel este auditul public intern organizat la nivelul entităţilor cu caracter public. O altă formă de audit intern care funcţionează în cadrul puterii executive este aceea reprezentată de inspecţiile de audit intern. Acestea sunt organizate în felul următor: a. la ordonatorii principali de credite ai bugetului public naţional de către Direcţia de audit intern din cadrul Ministerului Finanţelor:

b. pentru ordonatorii de credite ai Bugetelor Locale cât şi pentru ordonatorii secundari şi terţiari ai celorlalte bugete de către serviciile de audit intern din cadrul direcţiilor generale judeţene ale finanţelor publice Atribuţiile inspecţiilor de audit intern sunt în principal următoarele: • • • să verifice aspectele sesizate sau reclamat în legătură cu formarea şi utilizarea resurselor publice; să verifice cazurile semnalate de către anumite entităţi publice în legătură cu operaţiuni executate fără viza de control financiar preventiv; să informeze Cutea de Conturi în legătură cu abaterile constate ca urmare a verificărilor efectuate.

Auditul financiar extern
Auditul financiar extern se caracterizează prin faptul că este organizat li se exercită în mod independent din afara entităţilor sau activităţilor care solicită activitatea de audit financiar. Auditul financiar extern are din acest punct de vedere o independenţă mai mare decât auitul intern dat fiind faptul că nu are relaţii de subordonare faţă de entităţile auditate, precum şi datorită faptului că nu participă sub nici o formă la activitatea auditată. Auditul financiar extern poate fi exercitat sub următoarele forme organizatorice: 1. persoane fizice şi juridice care au calitatea de auditori financiari şi sunt membri activi ai Camerei Auditorilor Financiari; 2. de către auditorii publici externi din cadrul Curţii de Conturi în cazul audităţii modului de formare şi utilizare a resurselor publice, precum şi a resurselor provenind din finanţări externe; 3. auditori financiari aparţinând unor companii cu caracter internaţional, având ca obiect de activitate auditul financiar. Necesitatea obiectivă a organizării şi exercitării unui audit financiar extern asupra modului de formare şi utilizare a resurselor publice constă în: • resursele publice provenind din contribuţiile financiare ale cetăţenilor pot şi trebuie să fie utilizate într-un mod legal şi transparent, lucru de care cetăţenii pot să fie asiguraţi numai prin exercitarea unui audit financiar din afara celor care se ocupă cu formarea şi utilizarea resurselor publice (aceştia sunt reprezentanţii puterii executive, în mod special Ministerul Finanţelor); • auditul organizat şi exercitat din afara entităţilor publice are în principiu o independenţă crescută. În cazul auditului resurselor publice această independenţă trebuie să fie cât se poate de mare pentru a se putea oferi asigurarea că resursele publice sunt formate legal şi transparent. Independenţa cu nivelul cel mai ridicată este asigurată numai prin eliminarea în totalitate a legăturilor de natură materială dintre auditor şi cei auditaţi. În cazul auditului public extern acest standard se realizează şi de aceea el reprezintă o necesitate de ordin obiectiv în cazul formării şi utilizării resurselor publice. În România, ca şi în multe alte state cu organizare democratică acest audit financiar (auditul public extern) se realizează de către instituţii special create care funcţionează pe lângă

Parlament, care poartă denumirea, de regulă, de : Curtea de Conturi, Oficii de audit, Instituţii supreme de audit, Tribunale financiare, Oficii de Contabilitate, etc. Formele auditului public extern sunt: • • • audit financiar; audit al performanţei; auditul fondurilor externe (Autoritatea de Audit)

RELAŢIA AUDITULUI INTERN CU AUDITUL EXTERN
9.1. Necesitatea colaborării profesionale a auditorilor Pornind de la realitatea ca atât auditul intern cât şi auditul extern sunt pe acelaşi „front“, duc aceeaşi „bătălie“, indiferent că utilizează metodologii diferite de auditare, se impune susţinerea reciprocă ca o condiţie a eficienţei activităţii. În acelaşi timp, trebuie să recunoaştem că dezvoltarea relaţiilor dintre cele două importante activităţi are la bază tradiţia şi cultura naţională, iar lipsa de colaborare dintre cele două sisteme este considerată istorică. Totuşi, auditul intern şi auditul extern trebuie să înceapă o colaborare efectivă, să aducă acel plus de valoare aşteptat, din ambele zone şi să scape de teama existenţialistă care le afectează în prezent. Scopul colaborării între auditul intern şi auditul extern ar trebui să aibă ca temelie cel puţin următoarele argumente: • • • • • • • • • • • • • • • conştientizarea managementului privind necesitatea implementării funcţiei de audit intern în cadrul propriilor entităţi; asigurarea suplimentară ca auditul intern este independent; asumarea implementării auditului intern; conştientizarea mai completă a riscurilor, atât de către management cât şi de către auditori; reducerea la minimum a suprapunerilor; schimburi profesionale de probleme; pregătiri profesionale comune; mobilitatea personalului între cele două structuri; coroborarea planurilor şi a programelor de audit; împărtăşirea informaţiilor utile şi asigurarea unei comunicări eficiente; înţelegerea de către fiecare parte a rolului celeilalte; clarificarea mai atentă a celor două activităţi; eliminarea rivalităţilor instituţionale sau chiar a competiţiei dintre cele două activităţi; punerea unei presiuni mai mici asupra entităţilor auditate; crearea unei culturi comune a auditului în sectorul public;

realizarea unor compatibilităţi reale cu structurile similare europene. Scopul Curţii de Conturi a României - CCR este şi acela de a analiza existenţa şi

funcţionalitatea sistemului de control intern, ceea ce înseamnă că va evalua activitatea de audit intern şi va asigura astfel feed-back-ul acestei funcţii a entităţii. Colaborarea între structurile care efectuează audit intern şi cele care efectuează audit extern implică o serie întreagă de avantaje atât pentru cele două părţi, cât şi pentru entităţile auditate. În primul rând, auditul intern are o mai bună înţelegere a riscurilor din cadrul entităţilor unde funcţionează şi pot furniza informaţii utile în acele zone auditului extern. În al doilea rând, auditul intern este mai implicat în cunoaşterea entităţii, având acces la informaţii la care auditul extern nu poate ajunge şi din aceste considerente colaborarea este imperios necesară. La rândul său, auditul intern prin colaborarea cu auditul extern poate să-şi îmbunătăţească metodologiile de intervenţie pe teren, să-şi dezvolte programele de testare şi să se folosească de asigurarea pe care o dă auditul extern entităţii auditate. Comunicarea reciprocă şi colaborarea interactivă aduce beneficii nu numai acestora dar şi pentru entitatea auditată şi pentru cele două profesii de auditori interni şi auditori externi. Comitetele de audit intern, acolo unde există, ar trebui să încurajeze această colaborare pe principiul complementarităţii profesiei având în vedere că, lucrând împreună, există avantaje reale. De asemenea, acestea ar trebui să aibă în vedere nu numai împărtăşirea cunoştinţelor privind misiunile de audit realizate, dar şi o posibilă aliniere a standardelor de comportament ale celor două profesii. Realizarea unui audit de calitate presupune existenţa unei comunicări adecvate ale ambelor părţi şi contribuie la întărirea relaţiilor de colaborare şi, în timp, la obţinerea încrederii reciproce. Deviza ambelor structuri de audit ar trebui să fie aceea de a juca un rol activ în schimbarea şi implementarea sistemelor de management şi control intern în cadrul entităţilor şi aceasta se poate realiza numai dacă există o stare de spirit potrivită. În sinteză, atingerea acestor principii presupune: comunicarea permanentă care poate reprezenta cheia succesului; - profesionalism şi respect pentru entităţile auditate prin eliminare în totalitate a suprapunerilor; - existenţa unei dorinţe de împărtăşire a constatărilor;

- colaborarea eficientă, utilă pentru ambele părţi, dar şi pentru entitatea auditată; - comunicarea şi schimbul reciproc de informaţii care va contribui la organizarea mai bine a activităţilor şi la oferirea unei calităţi crescute a muncii; - necesitatea creşterii încrederii reciproce între cele două structuri de audit; - deviza de bază ar trebui să fie: COLABORARE ŞI COMUNICARE. În baza acestor considerente, auditul intern trebuie să diminueze auditurile de conformitate şi să se îndrepte tot mai mult spre realizarea unor audituri de sistem, deoarece auditul extern este mai interesat de acest gen de misiuni, care îi poate orienta mai bine activitatea proprie. În acelaşi timp, misiunile de audit de sistem sunt mai utile şi pentru activitatea de evaluare a riscurilor de către management şi de către auditorii interni. Realizarea acestor obiective va impune, în mod obligatoriu, realizarea unor întâlniri de lucru sistematice pentru elaborarea unui protocol de colaborare între cele două categorii de auditori. Considerăm că auditul extern trebuie să fie cel care să aibă iniţiativă în această colaborare, având în vedere necesităţile de evaluare anuală a entităţilor publice şi logica de a porni, în această evaluare, de la constatările şi recomandările auditului intern. Auditul extern se poate desfăşura sub forma auditurilor financiare şi a auditului performanţei, motiv pentru care în evaluarea eficienţei sistemului de control trebuie să se bazeze pe rapoartele auditul intern. Desigur posibilităţile de colaborare sunt multiple şi se impune ca mereu să fie regândite funcţie de evoluţia tehnicilor şi instrumentelor de audit, dar şi buna practică recunoscută în domeniu. 9.2. Termenii unui eventual protocol dintre auditul extern şi auditul intern din sectorul public Activitatea de audit intern şi cea de audit extern din România au ca ţel comun contribuţia la buna gestionare a constituirii şi utilizării fondurilor publice. În evoluţia celor două activităţi, nu de puţine ori, intersectarea misiunilor de audit a fost benefică amândurora, acestea completându-se reciproc la nivel informal, dar şi prin faptul că rezultatele activităţii uneia dintre ele a fost iniţiatorul şi/sau declanşatorul activităţii celeilalte. De asemenea, ca o apreciere a muncii auditorilor angrenaţi într-un sistem sau altul, aceştia au contribuit la implementarea recomandărilor celorlalţi, deşi aceste atribuţii nu erau stabilite anticipat ca fiind obligatorii.

Având în vedere ţelul comun, considerăm că cele două tipuri ale auditului trebuie să se afle într-o perfectă complementaritate, respingând exclusivismul de orice fel. Prin luare în considerare a acestor realităţi, Curtea de Conturi a României - C.C.R. în calitate de instituţie supremă de audit şi Ministerul Finanţelor Publice, prin U.C.A.A.P.I, în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale care elaborează, conduce şi aplică o strategie unitară în domeniul auditului intern, în sectorul public pot să conlucreze îndeaproape pentru a asigura stabilitatea şi complementaritatea celor două sisteme de audit şi a componentelor acestora. Această colaborare transpusă printr-un Protocol pentru cooperare în domeniul activităţii de audit, care să fie structurată pe mai multe capitole, care să statueze în principal următoarele: - coordonarea metodologică în domeniul auditului public în România; - coordonarea planurilor de activitate pentru auditul intern din entităţile publice cu cel al C.C.R.; - asigurarea schimbului de informaţii în procesul de auditare; - realizarea pregătirii profesionale unitare a auditorilor. A. Coordonarea metodologică comună în domeniul auditului public în România va conduce pe de-o parte la creşterea încrederii C.C.R. în calitatea activităţii de audit intern, care se poate baza pe rapoartele auditorilor interni şi în acelaşi timp poate să le utilizeze ca puncte de plecare în activitatea proprie. Pe de altă parte, structurile de audit intern îşi pot eorienta propriile activităţi funcţie de constatările şi opiniile auditului extern, asigurându-se astfel evitarea dublării eforturilor şi resurselor alocate de către cele două instituţii de audit. Protocolul de cooperare pentru realizarea coordonării metodologice ar trebui să se refere la următoarele: - cooperare reciprocă, cu maximă operativitate, pentru elaborarea şi actualizarea normelor curente şi a intenţiilor legislative privind îmbunătăţirea cadrului normativ; - transmiterea comentariilor reciproce asupra cadrului procedural şi existenţa disponibilităţii de a accepta comentariile şi de a le include în normele proprii, cu respectarea judecăţii profesionale şi păstrarea independenţei; - realizarea întâlnirilor periodice între specialişti pentru dezbaterea anumitor soluţii metodologice comune în vederea înţelegerii profunde a acestora; - dezvoltarea metodologiilor comune pe baza analizei riscului, care să permită focalizarea activităţii de audit pe domeniile cheie ale entităţii publice. B. Coordonarea planurilor de activitate ale structurilor de audit ale entităţilor publice cu cele ale C.C.R cu scopul de a preveni suprapuneri ale activităţilor de audit, dar şi pentru a se

completa reciproc, prin identificarea şi evaluarea riscurilor rezultate, astfel încât să poată fi auditate arii cât mai extinse ale sistemelor din sectorul public. În activitatea de coordonare a planurilor se impune respectarea unor principii generale, precum: - evitarea suprapunerii perioadelor de control/audit; - misiunile de audit extern, de regulă, să fie ulterioare misiunilor de audit intern; - stabilirea misiunilor de audit de interes comun, a obiectivelor acestora şi a termenelor de realizare. Considerăm că documentele rezultate din activitatea de audit intern, datorită cuprinderii unor informaţii sensibile şi cu acces restrâns, trebuie aduse la cunoştinţa auditului extern numai dacă sunt solicitate în mod expres de către preşedintele C.C.R. ordonatorilor principali de credite, respectiv directorii Camerelor de Conturi pentru ordonatorii secundari şi terţiari de credite. În această situaţie, administratorii rapoartelor de audit vor permite consultarea acestora numai cu avizul ordonatorului de credite principal/secundar/terţiar, după caz. Protocolul de colaborare ar trebui să stabilească şi un calendar comun pentru definitivarea proiectelor planurilor de audit intern pentru anul următor, corelate cu planul de activitate propriu al C.C.R. C. Asigurarea schimbului de informaţii în procesul de auditare determină necesitatea informării reciproce asupra modului de desfăşurare propriu-zisă a misiunilor de audit şi asupra constatărilor deosebite din cuprinsul rapoartelor de audit. Din aceste considerente, în situaţia apariţiei în timpul derulării misiunilor de audit a unor grave suspiciuni privind existenţa unui management defectuos sau a unor cazuri de fraudă, structurile de audit intern şi cele de audit extern, funcţie de nivelul la care se situează entitatea auditată, se impune să se informeze reciproc, dar cu respectarea principiului independenţei. De asemenea, în vederea realizării practice a schimbului de informaţii, părţile vor proceda la transmiterea reciprocă a constatărilor importante din rapoartele de audit, cu acordul managerilor. De asemenea, în spiritul celor expuse mai sus, părţile se vor invita reciproc pentru a participa la şedinţele de închidere a misiunilor de audit, în situaţiile în care consideră necesară prezenţa celeilalte părţi şi se vor informa despre modul de implementare al recomandărilor şi concluziilor formulate în cadrul misiunilor de audit. D. Realizarea pregătirii profesionale unitare a auditorilor interni şi externi se impune a se realiza în mod sistematic cu scopul de a utiliza eficient rezultatele activităţii celeilalte entităţi,

în vederea atingerii obiectivelor prestabilite. În vederea realizării scopurilor specifice, considerăm necesitatea instituirii unui sistem de colaborare privind cel puţin: - invitarea reciprocă a auditorilor celor două structuri la cursurile organizate sub egida acestora, inclusiv la acele iniţiative ale Uniunii Europene care se referă la controlul şi protejarea intereselor financiare ale acesteia; - organizarea de dezbateri, seminarii pe teme de interes comun privind analiza riscurilor, modul de utilizare al tehnicilor şi instrumentelor de audit, sisteme de implementare a recomandărilor şi concluziilor ş.a.; - transmiterea reciprocă a materialelor şi informaţiilor cu caracter de noutate din sfera auditului ş.a. În vederea asigurării atingerii acestor obiective, apreciem necesitatea permanentizării activităţii unui grup de lucru să aibă şi iniţiativa realizării acestui protocol de colaborare. Considerăm că profesioniştii din cele două domenii sunt conştienţi de complementaritatea activităţilor într-o societate tot mai specializată, în care sunt tot mai necesare organisme de contact, care să funcţioneze ca interfeţe între diversele entităţi publice sau profesionale. UCAAPI se declară deschisă oricăror proiecte concrete de acţiune pentru dezvoltarea auditului în România, dar şi pentru alinierea la exigenţele şi standardele internaţionale, ceea ce va contribui la o mai bună comunicare între instituţiile noastre şi organismele naţionale, regionale şi internaţionale.

Comaparaţie între auditul intern şi auditul extern
Distincţia între cele două tipuri de audit este simplă. În cazul auditului intern auditorul este un colaborator al egentului economic, în timp ce auditul esxtern prsupune intervenţia unei persoane indepentente (expert contabil).1 Auditul intern Auditu extern • Este îndeplinit de o persoană din cadrul  Este îndeplinit de un profesionist independent (expert contabil) agentului economic • Este de natura serviciului managementului  Răspunde nevoilor terţilor în ceea ce priveşte gradul de încredere pe care pot să-l agentului economic acorede documentelor financiar-contabile ale agentului economic • Examinează operaţiile, în principal, pentru a  Examinează operaţiile şi controlul financiar-contabil (propriu) al agentului provoca alemiorarea, conduce la aplicarea economic şi determină fiabilitatea strictă a politicilor şi procedurilor instituite de documentelor financiar-contabile agentul economic şi nu este limitat la aspecte financiare • Munca este subdivizată în funcţie de diferite  Munca este în principal rapartizată în funcţie de posturile bilanţului şi contului de departamente operaţionale după cum este execuţie organizat agentul economic • Auditorul are în vedere direct descoperirea şi  Auditorul nu este decât accesoriu în legătură cu detectarea şi prevenirea prevenirea fraudelor fraudelor, cu excepţia documentelor financiare pe care le constată afectate la maximum • Auditorul este independent faţă de şeful  Auditorul este independent managementului agentului economic sub contabil, dar este supus nevoilor şi cerinţelor aspectul aprecierilor externe şi al atitudinii emanate din responsabilitatea agentului generale economic • Revederea activităţii agentului economic este  Examinarea datelor care sprijină documentele financiare sa fece periodic, în permanentă general odată pe an.

1

Tabel preluat din Mircea Boulescu, Marcel Ghiţă, Expertiză contabilă şi audit financiar-contabil, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1999

Paralelă între auditul intern şi auditul extern
Funcţia de audit intern s-a născut prin desprinderea unor activităţi din auditul extern şi de aici şi unele confuzii care se manifestă. În realitate cele două funcţii sunt net diferenţiate, dar în acelaşi timp, între acestea, se identifică şi relaţii de complementaritate. Într-un tabel sinoptic prezentăm principalele diferenţe între funcţia de audit intern şi cea de audit extern după cum urmează: Nr. crt 1 Domenii de referinţă Statutul Auditul intern Auditul extern

2 3

4

5

6

Face parte din funcţiile Oferă servicii şi este independent din punct întreprinderii de vedere juridic. În sectorul privat, auditorii externi sunt numiţi de acţionari, care le stabilesc şi perioada de timp pe care să o auditeze, şi tot acestora le raportează. În sectorul public, prin analogie, se solicită o certificare în numele contribuabilului. Beneficiarii Managerii de la toate Toţi cei care doresc o certificare a auditului nivelele conturilor: bănci, autorităţi, acţionari, clienţi, furnizori ş.a. Obiectivele Evaluarea sistemului de Certificarea exactităţii conturilor şi a auditului control intern şi asigurarea situaţiilor financiare, neschimbate din 1930, managementului că acesta care constă în funcţionează regularitatea, sinceritatea şi imaginea fidelă a declaraţiilor financiare finale. Cu această ocazie, auditul extern evaluează şi el sistemul de control intern, dar numai pentru elemente de natură financiar-contabilă Domeniul Domeniul este mult mai Înglobează tot ceea ce participă la de vast, deoarece include nu determinare rezultatelor, la elaborarea aplicare al numai toate funcţiile situaţiilor financiare finale şi numai la auditului întreprinderii dar şi acestea, dar din toate funcţiile întreprinderii dimensiunile lor. Domeniul auditului intern depăşeşte domeniul cifrelor Ex: auditarea activităţii cabinetului medical Periodicitate Activitate efectuată Îşi desfăşoară misiunile în general în mod a permanent în cadrul intermitent şi în momente propice auditului entităţii prin acţiuni certificării conturilor, respectiv după planificate, în funcţie de sfârşitul semestrului sau anului, în restul analiza riscurilor perioadelor nefiind prezenţi în entitate Legătura cu Schimbă mereu Are mereu aceiaşi interlocutori din factorii din interlocutorii în funcţie de întreprindere, din acest punct de vedere întreprinder misiunea planificată şi din auditul extern este permanent pentru cei

7

8

9

10

acest punct de vedere auditul intern este periodic pentru cei auditaţi Independenţ Este independent în a exercitarea funcţiei sale în sensul unei independenţe a minţii faţă de subiectele pe care le auditează. În acelaşi timp este dependent prin faptul că: - aparţine organizaţiei; -depinde de standardele profesionale pe care trebuie să le respecte Metoda Este o abordare în funcţie de riscuri şi are deviza: ”oricare ar fi sectorul, domeniul de activitate, se va audita cu aceleaşi tehnici şi instrumente”. În acest sens, există o metodologie specifică şi originală Prevenirea Se interesează de toate fraudelor problemele organizaţiei, spre exemplu: evaluează confidenţialitatea dosarelor personale din cadrul cabinetului medical Perspectiva Nu încearcă să asigure că auditului situaţiile financiare sunt rezonabile, deoarece aceasta este sarcina auditului extern

e

auditaţi Are independenţa specifică titularului unei profesii libere, reglementată juridic şi statutar. Este independenţa faţă de clientul său

Are o metodologie precisă, standardizată şi se bazează pe inventare, analize, comparaţii, rapoarte ş.a.

Se interesează numai de fraudele care pot afecta conturile

Nu efectuează audit intern, deoarece nu are norme metodologice pentru acesta

Datorită necesităţii înţelegerii diferenţelor dintre funcţia de audit intern şi cea de audit extern şi având în vedere şi confuziile care mai persistă, prezentăm şi alte consideraţii referitoare la obiectivele celor două funcţii: a) Organizaţia are mai multe funcţii, printre care şi funcţia financiar-contabilă. În domeniul auditului intern intră şi această funcţie şi ea ar putea fi examinată din punct de vedere al regularităţii, eficacităţii şi managementului. Această examinare a auditorilor interni nu se confundă cu auditul financiar-contabil exercitat de auditul extern, deoarece acesta nu urmăreşte aceleaşi obiective şi nu foloseşte aceeaşi metodologie, astfel:

- auditul financiar-contabil realizează certificarea regularităţii, sincerităţii şi imaginii fidele a conturilor şi a declaraţiilor financiare finale; - auditul intern efectuat asupra funcţiei financiar-contabile a entităţii evaluează sistemul de control intern al acesteia şi prezintă recomandări şi concluzii pentru îmbunătăţirea funcţionalităţii acestuia. Între auditul intern şi auditul extern există o complementaritate de care beneficiază în mod deosebit practicienii şi care este reglementată de standardele profesionale ale celor două categorii de auditori astfel: • Auditul intern este un complement al auditului extern deoarece acolo unde există funcţia de audit intern, auditorul extern este în mod natural înclinat să aprecieze în mod diferit calitatea regularităţii, sincerităţii şi imaginii fidele a conturilor care îi sunt prezentate. În practică, poate chiar să folosească anumite lucrări ale auditului intern pentru a-şi formula opinia sau pentru a-şi susţine demonstraţia. Acest aspect este prevăzut de Standardul 2050. • Auditul extern este un complement pentru auditul intern având în vedere că acolo unde un profesionist şi-a exercitat meseria, avem un mai bun control şi un element profesional de comparaţie. Auditorul intern poate ajunge să profite de pe urma unor lucrări ale auditului extern pentru a-şi formula recomandările şi a-şi susţine concluziile. Din această paralelă rezultă cât de eficientă este în practică colaborarea dintre aceşti profesionişti, pentru ambele părţi. Aceste elemente de colaborare sunt susţinute de Standardele 2050 şi 2440. Menţionăm, de asemenea, că auditul intern şi auditul extern au două lucruri de care trebuie să ţină seama în comun, şi anume: - interzicerea oricărui amestec în gestiune; - utilizarea aceloraşi instrumente şi tehnici, chiar dacă metodologia de aplicare este diferită.

Concluzii
Auditul intern este organizat şi executat în interiroul entităţilor, de regulă în subordinea directă a managementului acestuia. Auditul extern vine din afara entităţii, indiferent de forma lui organizatorică. Aceste două tipuri de audit se completează una pe alta şi nu există o relweţie de subordonare a uneia faţă de alta. Astfel, auditul extern poate lua decizia de a se baza pe rezultatele activităţii de audit intern atunci cănd acesta se constată că este organizat şi exercitat în mod corespunzător. Dacă auditul extern constatpă reversul, decizia este de a u se baza pe el şi acestu lucru influenţează modul cum se organizeazpă şi se desfăşoară întreaga misiune de audit extern.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->