Sunteți pe pagina 1din 5

Simbolismul

Simbolismul este o micare artistic i literar de la finele secolului XIX, care se opune naturalismului i parnasianismului, potrivit creia valoarea fiecrui obiect i fenomen din lumea nconjurtoare poate fi exprimat i descifrat cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestui curent. Dintre poetii de orientare simbolista, se remarca personalitati ca Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud si Paul Verlaine, dar Stephane Mallarm e cel care l ncarneaz cel mai bine n poezie. Definit n sens general, termenul simbolismdenot capacitatea unui element particular figural sau nonfigural de a exprima indirect un concept, o notiune, o idee, un obiectiv concret sau abstract, in virtutea unei analogii, a unei relaii logice ori convenionale. Simbolismul promoveaz un concept modern de poezie ( poezie a sensibilitii pure J.Moreas), bazat pe valoarea muzical a cuvintelor i pe simbolismul imaginilor prin care s fie sugerate triri interioare difuze, inefabile.

Manifestul simbolist
Programul estetic al simbolismului ( ntemeiat pe concepia lui Charles Baudelaire privind corespondenele ntre fragmentele aparent disparate ale universului i pe ideile filosofice ale lui Nietzsche) l constituie articolul - manifest Le Symbolisme, ntocmit n 1886 de ctre Jean Moreas. n acest articol, Jean Moras vorbete despre o art care va fi inamica declamaiei, a didacticismului sau a falsei sensibiliti i proclam c poezia trebuie s sugereze iar nu s descrie. La acestea adaug folosirea cuvintelor rare, a metaforelor rafinate i preioase i a versurilor impare ce ar permite renoirea limbajului poetic.Dei simbolismul francez a durat foarte puin, el a fertilizat poezia modern, negnd gndirea tiinific, raionalist. Pe drumul deschis de simbolism au pit ulterior Arthur Rimbaud cu experiea clarviziunii, s-au nscut tema lui Charles Baudelaire a corespondenelor i una din temele poeziei lui Stephane Mallarm n care lumea ntreag e doar o imens carte. Manifestul simbolist a fost ulterior pus n versuri de Arthur Rimbaud n poemul Les Voyelles(Vocalele), un exemplu perfect de sinestezie literar i Charles Baudelaire n poemul Correspondances( Corespondente), n care natura este definit drept un "templu de simboluri". In literatura franceza, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, apare parnasianismul, ca o reactie la romantism, care duce versul la perfectiune formala, golindu-l insa de emotie. Meritul simbolismului este tocmai acela de a fi refacut sensibilitatea poeziei, apeland la simbol, aluzie si la un limbaj inedit, cultivand sinteza. Simbolistii considera ca limbajul poetic se bazeaza pe sugestia sonora a cuvintelor si pe corespondentele secrete ntre idee si forma acustica sub care ea apare; astfel, pentru simbolistul francez Stephane Mallarme, poezia trebuie sa fie capabila sa sugereze cititorului sentimentele si, mai ales, senzatiile traite de autor: "A numi un obiect nseamna a suprima trei sferturi din placerea pe care ti-o da un poem, placere care consta n bucuria de a ghici ncetul cu ncetul."

Simbolisii selecteaza din lexic cuvintele cele mai melodioase si mai muzicale, capabile sa sugereze trairile acestora. Alexandru Macedonski sustine ca "arta versurilor nu este nici mai mult, nici mai putin dect arta muzicii", iar poetul francez Paul Verlaine lanseaza ideea binecunoscuta: "Muzica nainte de toate!" Poetii simbolisti se dovedesc foarte sensibili la toate noutatile din muzica, pictura, stiinta, preiaiu idei filosofice din Fiche, Schelling, Schopenhauer, Hegel, manifesta interes pentru opera lui Novalis, Poe sau Whitman, dar si pentru arta orientala. Culoarea va fi pentru acesti poeti un element constitutiv al atmosferei febrile, nelinistite, visatoare, bizare sau vagi - specific simboliste, un prilej de a nota sinestezii. Nu doar nuantele, cum ceruse Verlaine, ci chiar culorile, pestrite ori violete, de balci, in gustul lui Rimbaud, vor fi utilizate de simbolistii romani. Dar mai ales muzica versului - obtinuta printr-o multitudine de mijloace (evocarea unor instrumente muzicale si a notelor muzicale, arminii imitaitive, asonante, ritmuri instinctive, prin stimularea melodiilor subconstientului halucinatiile auditive) - iata marea descoperire a simbolistilor. Si sa nu uitam corespondentele care exista intre parfumuri, sunete si culori, sinestezia care il face pe Macedonski sa-si scrie manuscrisele cu cerneala diferit colorata.

Simbolismul Romnesc
Simbolismul romnesc, primul curent sincron cu cel european, nu a fost un fenomen de imitatie a scolilor simboliste franceze, ci manifestarea unei atitudini estetice moderne, nscute din tentativa de a depi romantismul minor, epigonic si idilismul rustic promovat de smntoriti. Simbolismul romnesc va avea un caracter contradictoriu: pe de o parte, el va redescoperi poezia ca atitudine particulara in faa lumii, ca mod de a crea un univers privilegiat, pe de alta va asculta apelurile epocii moderne si va deveni o poezie a civilizatiei, a orasului, a tehnicii. Nicolae Manolescu In Romnia, manifestul literar a fost formulat de ctre Al. Macedonski (Despre logica poeziei, 1880; Arta versului, 1890; Poezia viitorului, 1892). Textele programatice ale simbolismului justific opiunile estetice printr-o ideologie care constat agonia unei civilizaii dominate de pasiunea acumulrii, de tehnicism i degradarea valorilor spirituale, de individualism i decaden moral. Contestatari ai veacului de fier, poeii simboliti aspir spre recuperarea sensibilitii omeneti, a intuiiilor primordiale, a percepiilor sinestezice prin care poate fi revelat analogia universal, iar fiina poate intra ntr-o rezonan muzical cu lumea nevzutelor corespondene. Simbolismul romnesc s-a manifestat in 3 etape: 1. Prima etapa (1880-1904): perioada teoretizarilor si a experimentelor. Gruparea formata la revista Literatorul(1880-1919, cu ntreruperi) si la cenaclul lui Alexandru Macedonski se ridica impotriva academismului junimist, a cliseelor si retorismului romantic, posteminescian 2. Etapa a doua (1908-1914): perioada de afirmare a simbolismului autohtonizat, antismntorist si antipoporanist, in jurul revistei Vieaa nou (1905-1925) condusa de Ovid Densusianu care considera simbolismul o emblema a vietii moderne, o ilustratie a geniului latin, opus celui germanic. 3. A treia etap (1914-1920): perioada cea mai contradictorie: apogeul simbolismului romnesc atins prin creaia bacovian coincide cu declinul curentului

concurat de miscari avangardiste, de modernism, tradiionalism(simptomatic, poeti cae au debutat sub auspiciile simbolismului s-au orientat spre alte orizonturi estetice, ale avangardismului sau ale modernismului: Tristan Tzara, T.Arghezi, I.Pillat) Simbolismul romanesc a inceput la Literatorul, revista legata de marile traditii ale literaturii romane, de pasoptismul romantic si ancorata, cu adanca responsabilitate, in problemele sociale si politice. In acelasi timp, a fost o publicatie preocupata de pedagogia clasicista a furirii versurilor frumoase, a artelor poetice ilustrate de nume mari: Aristotel, Horatiu, Boileau, de didactica aspiratilor ideale: Arta, Frumosul, Poetul . Felul in care a debutat acest curent literar a determinat in buna masura dezvoltarea lui ulterioara cat si pe cea a poeziei moderne, de dupa el. Simbolismul romanesc s-a aflat, mereu, la raspantie de tendinte si orientari, incrucisandu-si caile cu cele ale altor scoli novatoare parnasianismul, naturalismul si cu cele ale unor directii mai vechi : efervescenta culturala, gustul popularizarilor si mesianismul social ,mitologismul directiei vechi clasiciste, latinismul umanistilor, iubirea de natura, simtamantul contopirii cu ea in sens romantic, si inca un aspect specific romanesc : dragostea de sat si de taranime , ideea de forta a poporanismului si a samanatorismului dar si o constanta a poeziei romanesti. Arta antica - obiect de inspiratie pentru parnasieni, in tablouri statice, descriptive, obiective inghetate- i-a fascinat pe scriitorii romni din toate timpurile, de la Conachi pana la Eminescu sau Cosbuc si mai departe inca, pana la un poet reprezentativ pentru o epoca literara : Lucian Blaga. Sincroni si in anumite aspecte chiar predecesori, scriitorii simbolisti romani, treptat dar perseverent, discret dar si metodic, au adus in poezie o sensibilitate noua, diferita in buna masura de cea romantica, ori cea neoclasica si o noua retorica. Mai degraba romantici si adesea permeabili la motive si modalitati parnasiene pe care si le-au asimilat, simbolistii au avut un drum al lor, specific, croit cu talent si inteligenta proprie dar cunoscand si experienta marilor poeti de circulatie universala. Macedonski este primul poet romn care a publicat, n 1890, creatii n versuri libere, fara rima si fara ritm. A renuntat la versificatia clasica in favoarea versului liber, care exprim mai adecvat, mai suplu, libera si imprevizibila miscare psihica, dar a apelat si la folosirea acelor forme poetice fixe care, prin laitmotive, prin repetitii felurite (si acesta e cazul rondelului) sa produca efecte muzicale. Ulterior, el a renuntat la aceasta formula prozodica, considernd ca poezia neversificata se apropie prea mult de proza ritmata. Alti poeti simbolisti au continuat sa cultive versul alb, precum Ovid Densusuianu sau Ion Minulescu, acesta din urma caznd n exces si ntr-un retorism pretios si grandilocvent. Incercarea lui Macedonski de a crea o scoala de poezie cu accentuat caracter social si cu noi reguli si performante prozodice se inscrie in traditia pasoptista; efortul de a forma un public receptiv la poezia noua tine de etapa luminista si clasicista a unei culturi, in latura ei pedagogica. Mai presus de orice, primii simbolisti au crezut in talent, iar Macedonski a sperat toata viata sa descopere genii : Toti nastem poeti, dar poeti sunt aceia pe cari ii formeaza studiul, afirma Macedonski in prefata volumului sau de poezii. Gustul, facilitatea sau arta de a scrie nu constituie geniul, geniul se naste. Mecanismul versului si al ritmului nu face pe poet, el se naste. In Prefata sau Regulile la Gramatica poeziei ca si in Pentru stil, Heliade aratase ca stilul individual ca si cel national se datoresc unor calitati innascute, dar si instructiunii atent dirijate. Cu cincizeci de ani mai tarziu, intr-un alt moment social-istoric, Macedonski, continuand traditia Curierului, va urma aceleasi principii novatoare si pedagogice in viata literara. Exercitiile formale de versificatie fusesera si inainte in gustul poetilor munteni preocupati de sonoritatea versului si, pe aceasta linie, Macedonski e inca foarte

aproape de Iancu Vacarescu si de Bolintineanu. Inainte de a fi simbolisti, poetii grupati in jurul lui Macedonski au scris poezie romantica apoi, textele elaborate de ei s-au situat, nu o data, la granita stilistica dintre simbolism si parnasianism. Citind poeziile vremii se observa cum, mai ales dupa 1890, sensibilitatea romanticului pare a se hipertrofia, lexicul poeziilor se imbogateste cu neologisme pentru a numi stari noi : nevroze, fiori, extaze. Cel care va atrage intai atentia asupra acestor stari va fi Macedonski ,poet hipnotizat de cerul larg si policrom. Noua sensibilitate, noul frison poetic se insinueaza treptat si se pot recunoaste unele titluri ori cuvinte cheie : Nevrozare, Nevroze, Fioruri, Senzitiva. Se accentueaza atractia romantica spre tenebros si bizar, se reia mirajul evului de mijloc cu castele solitare, turnuri teribile, cavouri, copaci scheletici frecventati cu corbi sinistri. Simbolismul romanesc a crescut pe traditia autohtona contaminat de eminescianism, parasind formulele din plin experimentate, traditionale si orientanduse cu expresivitate modernista spre ce e nou, chair pana la bizar. Macedonski intelegea prin simbolism numele modului de a se exprima prin imagini, spre a da nastere, cu ajutorul lor, ideii, caci poezia e datoare sa destepte cugetarea si nu sa devina ea insasi cugetare. Universul simbolist s-a remarcat prin urmatoarele teme si motive lirice: motivul citadin al orasului sau al trgului provincial, ale caror monotonie si viat mediocr provoac nevoia de evadare spiritual n tarmuri misterioase (spatii orientale sau utopice); tema marii plecari, conceputa ca o calatorie eterna spre necunsocut; tema naturii, receptata nu ca peisaj exterior, ci ca stare sufleteasca; motivul ploii si al toamnei, care apare n mod constant la toti simbolistii; motivul iubirii ntelese nu ca mplinire ideala, ci resimtite ca nevorza; motivul instrumentelor muzicale care acompaniaza melancolia sufleteasca si exprima emotii grave (vioara, mandolina, harfa) ori violente (fluierul, fanfara); motivul solitudinii fiintei, care descinde din poezia romantica. n simbolism, imaginea singuratatii si pierde grandoarea, devenind elegiaca si intima. Efectele ei sunt melancolia si spleen-ul, un amestec de tristete, dezolare si plictiseala profunda. Spleen-ul simbolist a fost exprimat, prima oara n literatura universala, de Charles Baudelaire, iar la noi, de Stefan Petica, Traian Metescu si, mai ales, de Geroge Bacovia. Simbolismul a insemnat, in literatura universala, o revolutie care a dus la impunerea unui nou statut al poeziei. O resurectie care in tara noastra s-a desfasurat in etape, simbolismul mergand, indelunga vreme, alaturi de romantismul vechilor pasoptisti si intalnind in drum, cum spuneam, un alt curent modern - parnasianismul, de orientare opusa, neoclasic, rationalist, scientist, pozitivist. Treptat s-a alcatuit densa atmosfera simbolista, in care sufletul omenesc incepe a-si intelege lumea unde traieste, dincoace si dincolo de parametrii cu care s-a obisnuit, in cotidian. De subliniat este convingerea unora dintre poetii sai reprezentativi, ca simbolismul, pe cat a fost de novator, de revolutionar, pe atat a fost, in Romania, legat de traditiile poeziei clasicilor. Nicolae Davidescu observa ca simbolismul nu este o aparitie spontana, ci reprezinta o evolutie fireasca a poeziei. Mai aproape de adevar este Pompiliu Constantinescu atunci cand sustine ca simbolismul este, de fapt, o accentuare, o subliniere expresiva a lirismului si a muzicalitatii ce a caracterizat, dintotdeauna, poezia pura asa cum a definit-o Paul Valery.

Bibliografie
Manual pentru cls. a IX-a, editura Corint Literatura romana Miorita Got, Rodica Lungu Internet

Clasa a X-a I. : Cristea Alexandra Sabou Lavinia