Sunteți pe pagina 1din 543

DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL Precizari si recomandari privind desfasurarea activitatilor n anul universitar 2006-2007 Cursul de Dreptul Comertului International

pe care-l prezentam n continuare, este destinat studentilor Facultatii de Drept si Administratie publica ca si studentilor Facultatii de Marketing si Afaceri Economice Internationale din cadrul Universitatii Spiru Haret . Cursul are o alcatuire unitara fiind prezentat

sub forma unui manual n care sunt tratate toate aspectele legate de aceasta disciplina. Dreptul Comertului International nglobeaza multitudinea raporturilor juridice care au ca obiect schimburile comerciale, cooperarea economica si tehnico-stiintifica internationala, aspecte deosebit de importante n epoca moderna cnd relatiile politice si cele economice sunt repozitionate dupa ncetarea razboiului rece. Cod curs: Denumire

curs: Dreptul Comertului International Perioada de accesare a cursului: Premise ale nsusirii lectiilor: Cunostinte dobndite la cursul de Drept Comercial din anii anteriori ca si cunostintele generale de drept Titular curs: Lect. .univ.dr. Savu Iuliana, Lect. .univ.dr . Stefu Ioan Orar prelegeri, durata: Seminar: Consultatii: Lect. .univ.dr. Savu

Iuliana Miercuri 10,30 Manuale recomandate: ***Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Ed. Fundatia Romnia de Mine, Bucuresti, 2005 ***Dragos Sitaru, Tratat de Dreptul Comertului International,Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2004 ***Dumitru Mazilu, Dreptul Comertului International, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001

Obiectivele cursului: Dobndirea de catre studenti a conceptelor fundamentale, principiile care guverneaza aceasta materie pentru a ntelege modul n care contractele comerciale devin principalele instrumente juridice n vehicularea valorilor materiale, a schimburilor economice si tehnico-stiintifice Cerinte: Este necesara prezenta studentilor la cursuri pentru asimilarea cunostintelor necesare transmise cu acest prilej, instructorul rezervndu-si dreptul de a da lucrari

de control. Se solicita, de asemenea, prezenta studentilor la seminarii, avnd o conduita activa, si preocupare de a elabora si sustine referate la temele cursului, care sunt indicate n manual. Pentru nvatamntul ID este necesara studierea prealabila att a sintezelor ct si a manualului cursului ct si a bibliografiei recomandate. Pentru studentii FR este necesara pe lnga studierea prealabila a

bibliografiei recomandate si participarea lor la lectiile de sinteza si seminariile organizate cu acest prilej. Criterii de evaluare: Nota finala este compusa din pondere 85% testul de evaluare finala -pondere 15% activitatea n cadrul cursului Teme si teste pentru autoevaluare: Pentru aceasta activitate, studentii au teste de autoevaluare pentru fiecare tema prezentate sub

forma de grile, care trebuiesc rezolvate, dupa parcurgerea si aprofundarea lectiilor corespunzatoare. Testele de autoevaluare sunt obligatorii, iar rezultatul acestora va contribui la evaluarea finala. Modul de acordare a creditelor transferabile si de promovare a anilor de studii: Este prezentat n planul de nvatamnt pentru anul 2006-2007

PROGRAMA ANALITICA CONTINUTUL TEMATIC AL CURSULUI DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL Aspecte introductive I. NOTIUNEA DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL PARTICULARITATI 1. Notiunea Dreptului Comertului International 2. Obiectul Dreptului Comertului International 3. Caracteristicile fundamentale ale obiectului Dreptului Comertului International 4. Metoda de reglementare 5. Asemanari si deosebiri ntre Dreptul Comertului International si alte discipline II. PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI

COMERTULUI INTERNATIONAL a. Principiul libertatii comertului b. Principiul concurentei loiale c. Egalitatea juridica a partilor d. Principiul libertatii conventiilor e. Contractele de comer. international au putere de lege ntre partile contractante f. Principiul bunei-credinte III. IZVOARELE SI CODIFICAREA DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL 1. Izvoare a. Izvoare interne b. Izvoare internationale 2. Codificarea Dreptului Comertului International IV. RAPORTUL JURIDIC DE COMER. INTERNATIONAL

A. Premisele raportului juridic de comer. international B. Partile raportului juridic de comer. international C. Continutul raportului juridic de comer. international D. Obiectul raportului juridic de comer. international V. ACTELE SI FAPTELE DE COMER. INTERNATIONAL 1. Notiune si caracterizare 2. Categoriile de fapte de comer. 3. Clasificarea actelor si faptelor de comer. international 4. Actele si faptele de cooperare economica

si tehnico-stiintifica internationala VI. PROCEDURA REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI

A. Etape comune procedurii de reorganizare judiciara si procedurii falimentului B. Etape specifice procedurii de reorganizare judiciara C. Etape specifice procedurii falimentului VII. TEORIA CONTRACTELOR COMERCIALE INTERNATIONALE 1. Notiune 2. Trasaturile caracteristice ale contractelor de comer. international VIII. NCHEIEREA, EXECUTAREA, MODIFICAREA SI EFECTELE CONTRACTELOR DE COMER. INTERNATIONAL 1. Formarea contractului de comer. international 2. Legea aplicabila contractului de comer.

international 3. Clauzele contractului comercial international 4. Interpretarea contractelor de comer. international 5. Executarea contractelor de comer. international IX. REGIMUL JURIDIC AL INTERMEDIERII N COMERTUL INTERNATIONAL 1. Contractul international de mandat comercial 2. Contractul international de comision 3. Intermedierea n dreptul anglo-saxon 4. Dreptul aplicabil intermedierii de comer. international 5. Aquis-ul comunitar n domeniul ntreprinderii X. CONTRACTUL INTERNATIONAL

DE VNZARE DE MARFURI XI. CONTRACTELE DE FINANTARE INTERNATIONALA 1. Contractul de leasing 2. Contractul de factoring. XII. CONCESIONAREA CONVENTIONALA INTERNATIONALACONTRACTUL DE CONCESIUNE EXCLUSIVA XIII. CONTRACTUL DE FRANCHISING XIV. CONTRACTUL DE LICENTA a. Contractul de know-how b. Contractul de consulting-engineering XV. CONTRACTUL DE TRANSPORT N COMERTUL INTERNATIONAL 1. Elementele specifice ale contracetelor de transport international 2. Solutionarea litigiilor privind

derularea contractelor de transport international XVI. SOLUTIONAREA LITIGIILOR CARE DECURG DIN ACTIVITATEA DE COMER. EXTERIOR SI COOPERARE ECONOMICA SI TEHNICOSTIINTIFICA INTERNATIONALA

. Solutionarea litigiilor de catre instantele judecatoresti . Prorogarea de com petenta . Arbitrajul comercial international . Arbitrajul institutional si arbitrajul ad-hoc . Notiunea, formele, natura juridica si efectele conventiei arbitrale . Desfasurarea procedurii arbitrale

TEMATICA SEMINARIILOR (pentru studentii de la forma de nvatamnt de zi) 1. Seminar organizatoric 2. Asemanari si deosebiri ntre Dreptul Comertului International si Dreptul Comercial 3. Principiul libertatii comertului si principiul concurentei loiale 4. Izvoarele internationale ale Dreptului Comertului International 5. Subiectele de drept international participante la raporturile juridice de Dreptul Comertului International 6. Actele si faptele

de comer. international 7. Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului international 8. Teoria contractelor comerciale internationale 9. ncheierea, executarea, modificarea si efectele contractelor de comer. international 10. Clauzele contractelor comerciale internationale 11. Interpretarea contractelor comerciale internationale 12. Contractul de vnzare-cumparare internationala de marfuri 13. Contractul de finantare internationala 14. Contractele de transport international PLANUL DE NVATAMNT:

BIBLIOGRAFIE MINIMALA 1. ***Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Ed. Fundatia Romnia de Mine, Bucuresti, 2005 2.***Dragos Sitaru, Tratat de Dreptul Comertului International,Ed.Lumina Lex, Bucuresti, 2004 3.***Dumitru Mazilu, Dreptul Comertului International, Ed.Lumina Lex, Bucuresti, 2001 4. ***Dictionar Comercial termeni utilizati n tranzactiile comerciale, Ed. Caraiman, Bucuresti, 2002 BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARA 1. Ion Bindiu, Dreptul Comertului International,

Ed. Paralela 45, Bucuresti, 2001 2. Victor Babiuc, Dreptul Comertului International, Ed. Atlas Lex, Bucuresti 1994 3. Mircea Costin, Sergiu Deleanu, Dreptul Comertului International, Ed. Lumina Lex, 1995 4. Octav Capatna, Brndusa Stefanescu, Dreptul Comertului International, Ed. Academiei, 1985, 1997

Obiectivele lectiei 1 Notiunea Dreptului Comertului International. Obiectul Dreptului Comertului International. Metoda de reglementare. Asemanari si deosebiri ntre Dreptul Comertului International si alte discipline

Definirea dreptului international n sens larg ca fiind disciplina juridica ce reglementeaza totalitatea activitatilor economice, bancare, financiare, etc. prin care se realizeaza schimburi economice, cooperearea economica si tehnicostiintifica Dreptul

Comertului International prin metoda sa de reglementare recurge la norme de drept privat Asemanari ntre Dreptul Comertului International si Dreptul Comercial, Dreptul Civil, Dreptul Procesual Civil, Dreptul International Privat si Dreptul International Public Deosebiri dintre Dreptul Comertului International si Dreptul Comercial, Dreptul Civil, Dreptul Procesual Civil, Dreptul International Privat si Dreptul International Public

Concepte cheie -Notiunea Dreptului Comertului International. Obiectul Dreptului Comertului International. Metoda de reglementare. Asemanari si deosebiri ntre Dreptul Comertului International si alte discipline Comer. provine din latinescul comercium si indica un schimb de produse, operatiuni cu marfuri Caracter patrimonial aspect mbracat de raporturile juridice de Dreptul Comertului International, evaluabile n bani

Element de extraneitate caracter international stabilit prin criterii subiective, obiective, care indica faptul ca partile raportului juridic au domiciliul sau sediul n state diferite ori ca marfurile aflate n tranzit traverseaza cel putin o frontiera

Notiunea Dreptului Comertului International. Obiectul Dreptului Comertului International. Metoda de reglementare. Asemanari si deosebiri ntre Dreptul Comertului International si alte discipline notite lectia 1 1. Notiunea Dreptului Comertului International Dupa cum ne amintim din studierea Dreptului comercial, denumirea acestuia evidentiaza ansamblul de norme juridice care reglementeaza comertul, n general vorbind. La rndul sau, substantivul

neutru comert (din lat. commercium , o juxtapunere a cuvintelor cum merx si fr. commerce ) indica un schimb de produse, operatiuni cu marfuri. Dreptul Comertului International nsumeaza acele norme juridice care reglementeaza relatiile comerciale ce depasesc cadrul intern sau international al unui stat si au aderente internationale, cu doua sau mai multe sisteme de drept nationale . Subliniem

ca Dreptul Comertului International are la baza acele norme juridice care reglementeaza acele raporturi patrimoniale cu caracter comercial si cu prezenta unui element de extraneitate care se nasc ntre persoane fizice si/sau persoane juridice romne si straine care au calitatea de subiecte de dreptul comertului international. 2. Obiectul Dreptului Comertului International Este constituit de catre raporturile juridice patrimoniale,

care au un caracter volitional, precum si de de comercialitate si internationalitate. 3. Caracteristicile fundamentale ale obiectului Dreptului Comertului International se deslusesc, cu limpezime, din definirea obiectului acestuia, si anume: a) caracterul volitional, care rezida din faptul ca participantii la activitatea de comer. international, aflati pe pozitii de egalitate juridica, si stabilesc, potrivit vointei lor proprii, drepturi si

obligatii corelative n domeniul comertului international, al cooperarii tehnico-stiintifice si economice. b) caracterul patrimonial este conferit de acele raporturi patrimoniale, evaluabile n bani, care iau nastere ntre cei care iau parte la vehicularea marfurilor, valorilor si cunostintelor pe plan mondial si care urmaresc obtinerea unui profit. Facem precizarea ca si anumite drepturi nepatrimoniale cum sunt cele care tin

de identitatea unor persoane fizice si juridice, care au caracter personal n dreptul comun, n momentul n care apartin unui subiect al raportului juridic de comer. international dobndesc caracter patrimonial. Astfel, numele comercial, emblema, sediul, etc., sunt aparate printr-o actiune

patrimoniala, n cazul contrafacerii, concurentei neloiale si altor asemenea activitati prejudiciabile. c) caracterul comercial este relevat de recurgerea la anumite criterii, n raport de definirea sa, n dreptul intern. Cel mai important criteriu se desprinde din prevederile art. 3 -5 din Codul Comercial Romn, care arata ca actele civile se disting de actele comerciale prin cauza acestora

din urma, ce consta n interpunerea n procesul de circulatie a marfurilor si serviciilor cu intentia de a realiza beneficii. ntruct caracterul comercial al raporturilor juridice de drept comercial international se definesc prin izvorul lor, sintagma acte si fapte de comer. (international, desigur), nu trebuie privita strictosensu ci n sens larg deoarece, la ora actuala, pe lnga actele si

faptele de comer. propriuzise, n activitatea de comer. international se includ si activitatile de cooperare economica si tehnico-stiintifica cu caracter international; d) caracterul international implica n aceasta privinta, obligatoriu, existenta unuia sau a mai multor elemente de extraneitate. 4. Metoda de reglementare Prin metoda sa de reglementare a raporturilor juridice comerciale, Dreptul Comertului International recurge la norme

de drept privat. De retinut un aspect foarte important: n raporturile juridice comerciale, subiectele se afla pe pozitie de egalitate juridica, unele fata de altele. Chiar si statul, n cadrul acelorasi raporturi, se manifesta ca subiect de drept privat de jure gestionis, cu alte cuvinte pozitia sa juridica este egala cu a celeilalte parti, indiferent daca aceasta este o

persoana fizica sau juridica, ce apartine unui alt stat. 5. Asemanari si deosebiri ntre Dreptul Comertului International si alte discipline Dreptul comertului international este format din norme de drept intern, norme procedurale si norme de drept international public. Cu alte cuvinte, el este o materie pluridisciplinara si interdisciplinara, cu corelatii si afinitati normale cu alte discipline, care constau

att n asemanari, ct si n deosebiri si limitari. **** Dreptul Comertului International, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 9-18 Exercitii rezolvate lectia 1 1.Prin raportul juridic de dreptul comertului international se ntelege : a) norma de dreptul comercial aplicabila ntr-un caz anume determinat ; b) o

relatie sociala reglementata de o norma de drept comercial international; c) raportul patrimonial reglementat de o norma de drept comercial international. 2.-Sunt elemente definitorii ale raportului juridic de drept comercial :

a) Comercialitatea; b) internationalitatea; c)patrimonialitatea 3.-Criteriul comercialitatii se defineste : a) prin opozitie cu actul sau faptul de drept civil b) prin ntelegerea partilor c) prin referire la normele dreptului national . 4. Un raport juridic comercial dobndeste vocatie internationala n masura n care prezinta atributul internationalitatii ? a)

corect; b) incorect 5. Un raport juridic ce contine elemente de internationalitate n structura sa si n mprejurarile referitoare la nasterea, modificarea sau stingerea apartine: a) dreptului comertului international; b) dreptului international privat. Raspunsuri: 1) c; 2) a,b,c; 3) b; 4) a; 5) b Bibliografie selectiva lectia 1

Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Editura Fundatiei Romnia de mine, Bucuresti, 2005, pg. 11-13 Dragos Alexandru Sitaru, Dreptul comertului international, Tratat, vol.I, Editura Actami, 1995, pag.83-113 Mircea N. Costin, Dreptul comertului international, vol.I, Partea generala, Ed. Lumina Lex, pag.23-35 Tudor R Popescu, Dreptul comertului international, E.D.P., Bucuresti, 1983, pag.49-50 Dumitru Mazilu, Dreptul

comertului international, Partea generala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001, pag.80-97

Obiectivele lectiei 2 Principiile fundamentale ale Dreptului Comertului International

evidentierea rolului pe care-l au prin cipiile directoare ale Dreptului Comertului International alaturi de principiile generale ale dreptului valoarea postulatelor orientarii normelor juridice si aplicarea dreptului pentru promovarea schimburilor economice si de cooperare economica si tehnicostiintifica mpletirea principiilor dreptului international public si a

celui international privat cu cele ale Dreptului Comertului International

Concepte cheie Principiile fundamentale ale Dreptului Comertului International Principii care stau la baza organizarii muncii n domeniul relatiilor comerciale internationale (priciples of labour organisation) difera n raport de regimul economic si social, de gradul de dezvoltare a economiei nationale, de politica generala externa promovata de guvern, de participarea la diviziunea internationala a muncii Principiul concurentei loiale

(loyal competition principles) potrivit caruia n comertul international este admisa concurenta loiala si condamnata cea neloiala (se condamna dumping-ul si se recunoaste dreptul statului de a se proteja de efectele acestuia)

Principiile fundamentale ale Dreptului Comertului International -notite lectia 2 Principiile dreptului, general vorbind, sunt postulate ori precepte directoare ale orientarii normelor juridice si de aplicare a dreptului, ele fiind expresia nemijlocita a valorilor promovate si aparate de drept. Ele au semnificatia unor norme cu caracter de generalitate, formulate direct ori deductibile din context. Principiile au o mare

importanta, ndeosebi n domeniul dreptului international, ele statund, printre altele, principiul respectarii tratatelor, buna vecinatate, solutionarea pasnica a litigiilor, etc. a. Principiul libertatii comertului. Acest principiu constituie o cerinta, de importanta covrsitoare, pentru circulatia nestingherita a marfurilor, valorilor si cunostintelor tehnico-stiintifice pe plan international, ceea ce impune eliminarea tuturor barierelor de ordin administrativ, vamal, politic, care ar putea

sa ncetineasca derularea raporturilor juridice de dreptul comertului international. Acest principiu este consacrat n Constitutia Romniei, prin art.134 alin.2, care statueaza obligatia asigurarii libertatii comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de decizie. Pe plan mondial, acest principiu da posibilitatea cresterii volumului schimburilor comerciale de marfuri, valori si cunostinte tehnico-stiintifice, prin eliminarea

oricarui obstacol, prin abolirea protectionismului, stimularea concurentei loiale. b. Principiul concurentei loiale Dupa cum se cunoaste, concurenta, n orice domeniu al activitatii umane, are un rol benefic, cu att mai mult n schimburile de marfuri si servicii, constituind, n aceasta privinta, un factor real de progres economic. Si n ceea ce priveste acest principiu, deosebim, n

cadrul sau, mai multi factori de determinare si anume: b.1. Concurenta presupune, n primul rnd, o competitie de piata ntre subiecte de drept cu activitati comerciale asemanatoare, care se ntrec nestingherite pe piata libera; b.2. Domeniul concurentei comerciale internationale amplifica rolul concurentei de pe piata interna, ridicnd-o, pe aceasta din urma, la nivel continental, regional sau mondial, dupa

cum se manifesta. Acest principiu se regaseste n actele normative cu aplicare interna si cu vocatie internationala, el fiind, de altfel, o forma de manifestare a principiului libertatii comertului, acesta din urma reprezentnd, pe de alta, parte, fundamentul economic al exercitarii concurentei loiale n comertul international.

Dintre actele normative care asigura pe plan national desfasurarea raporturilor juridice comerciale n conditii de concurenta loiala, evidentiem Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, care sanctioneaza persoanele fizice si juridice ce efectueaza acte si fapte de comer. cu ncalcarea principiilor libertatii comertului si a concurentei loiale. Tinnd cont de deosebita importanta, n actuala conjunctura mondiala, a relatiilor

comerciale internationale, concurenta, componenta intrinseca a acestor relatii, mbraca mai multe forme, cum ar fi: concurenta loiala, concurenta neloiala si conventia anticoncurentiala. Concurenta neloiala poate fi definita n mod succint ca fiind recurgerea, de catre comercianti, la fapte si acte care contravin uzantelor oneste n activitatea de comer. international. Conventia anticoncurentiala poate fi definita ca o manifestare a

principiului libertatii comertului, precum si a caracterului volitional al raportului juridic de Dreptul comertului international, prin care partile pot prevede n contractul de comer. international o clauza cu caracter anticoncurential, n scopul apararii intereselor reciproce. Aceasta conventie obliga partile sa nu efectueze acte si fapte de comer. international care pot aduce atingere premiselor raportului juridic stabilit ntre ele.

c. Egalitatea juridica a partilor Este un alt principiu fundamental al dreptului comertului international, care priveste direct raportul de comer. international, potrivit caruia fiecare parte contractanta are dreptul sa actioneze conform vointei sale, n ceea ce priveste desfasurarea tuturor operatiunilor de comer. international, pe care le doreste realizate, n scopul obtinerii unui profit, pentru sine. d. Principiul libertatii conventiilor evidentiaza

ca raporturile juridice de comer. international se concretizeaza, n cele din urma, n contracte comerciale internationale si titluri de valoare. Ambele tipuri de instrumente juridice sunt manifestari indubitabile de vointa juridica a partilor contractante, ale carei limite sunt stabilite att de dispozitiile legale, aflate n vigoare la momentul respectiv, ct si de decizia lor. Potrivit acestui principiu, partile

raporturilor juridice de comer. international si pot alege, n mod liber partenerii si sa trateze cu acestia clauzele contractuale, astfel nct sa se concretizeze interesul lor. De asemenea, subiectele raportului juridic pot sa stabileasca, prin acelasi act de vointa, natura juridica, obiectul si continutul contractului de comer. international, sa hotarasca asupra modului de rezolutiune sau de reziliere a

acestuia, dar fara a ncalca dispozitiile imperative n materie. Pe de alta parte, partile au deplina libertate sa-si aleaga, de comun acord, legea aplicabila raporturilor juridice dintre ele, n cazul aparitiei unui litigiu n legatura cu interpretarea clauzelor contractuale sau cu executarea contractului. e. Contractele de comer. international au putere de lege ntre partile contractante Potrivit

acestui principiu, libertatea contractuala le permite partilor sa stabileasca, de comun acord, cu respectarea dispozitiilor legale, natura si conditiile contractului, pe care apoi sunt obligate sa le respecte ntocmai, cu consecintele de rigoare ce decurg din respectarea ori nesocotirea clauzelor stipulate. Acest principiu si gaseste consacrarea n plan intern prin dispozitiile art.969 din Codul civil, care statueaza ca

ntre partile contractante conventiile legal facute au putere

de lege, iar ele se pot revoca numai prin consimtamntul mutual sau din cauze autorizate de lege. f. Principiul bunei-credinte actioneaza, n primul rnd, n domeniul ncheierii si derularii contractelor de comer. international si are o importanta covrsitoare. Acest principiu pretinde ca orice conventie trebuie sa fie efectuata de catre parti cu bona fides , iar partile contractante

sa nu recurga la uzante necinstite, dnd dovada de concurenta neloiala. n raporturile comerciale interne si internationale, buna-credinta se prezuma. n cazul n care se constata, din partea unui contractant, reaua-credinta, el va suporta rigorile legii, foarte aspre n acest sens. Acest principiu este consacrat de legea romna prin dispozitiile art.970 din Codul civil, care arata ca orice conventie trebuie

executata cu buna-credinta, ea oblignd nu numai la ceea ce este expres stipulat n ea, dar si la toate efectele impuse de echitate, obicei sau legea obligatiei asumate, dupa natura sa. **** Dreptul Comertului International, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 19-23 Exercitii rezolvate lectia 2 1. Principiul libertatii conventiilor exprima

regula n fata careia un subiect de dreptul comertului international se obliga prin propria sa ____________doar la ceea ce considera ca este n interesul sau si n masura n care doreste. 2. Lex voluntatis este regula care se manifesta n sfera contractelor comerciale internationale , potrivit careia fondul si efectele obligationale ale contractelor respective vor fi deduse jurisdictiei anume aleasa

de catre parti . a) corect; b) fals 3. Poate Lex voluntatis sa reglementeze si asupra formei actelor juridice ? a) nu, deoarece conditiile de forma ale unui act juridic sunt stabilite de legea care i crmuieste fondul b) da pentru ca atunci cnd o astfel de lege a fost desemnata de catre parti principiul Lex voluntatis va cuprinde n

reglementarea sa si forma actului juridic. 4. Principiul libertatii comertului este expresia nevoii obiective de a elimina obstacolul de ordin economic , vamal , fiscal , administrativ, politic etc. care mpiedica normala circulatie a _________________la nivel mondial. Raspunsuri: 1) vointa; 2) a; 3) b; 4)-bunuri, valori, cunostinte

Bibliografie selectiva lectia 2 Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, curs universitar, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 19-26 Dumitru Mazilu, Dreptul comertului international, tratat, vol. I , Editura Lumina Lex, 2001, pg. 80-97 Victor Babiuc, Dreptul comertului international, Editura Atlas Lex, Bucuresti, 1994 Dragos Alexandru Sitaru, Victor Babiuc, Dreptul Comertului International -tratat, vol. I,

1995, vol. II, 1996, Editura Actami, Bucuresti Mircea Costin, Sergiu Deleanu, Dreptul comertului international(tratat), Editura Lumina Lex, 1995, pg. 23-35

Obiectivele lectiei 3 Izvoarele si codificarea Dreptului Comertului International

importanta normelor juridice care reglementeaza raporturile comerciale de cooperare economica si tehnico-stiintifica si clasificarea acestora izvoarele cu vocatie interna bazate pe prevederile constitutionale si care reglementeaza raporturile juridice de Dreptul Comertului International izvoarele internationale n sistemul Dreptului Comertului International codificarea Dreptului Comertului International

ca activitate salutara de concentrare si monitorizare a actelor normative cutuma ca izvor n domeniul Dreptului Comertului International, cristalizare a unei practici ndelungate si cu caracter de repetabilitate

Concepte cheie -Izvoarele si codificarea Dreptului Comertului International Izvor de drept n sens formal, forme de exteriorizare ale continutului normelor juridice Izvor de drept intern n sens formal, forme de exteriorizare ale continutului normelor juridice existente pe plan national Izvor de drept international n sens formal, forme de exteriorizare ale continutului normelor

juridice existente pe plan international Cutuma (sin. obicei) reguli de conduita stabilite n practica vietii sociale si respectate timp ndelungat, n virtutea deprinderii ca o norma obligatorie Codificare actevitate juridica care are drept scop unificarea normelor juridice si cutumelor n vederea uniformizarii si modernizarii instrumentelor juridice

Izvoarele Dreptului Comertului International -notite lectia 3 Ca n oricare ramura ori subramura de drept, izvoarele juridice care reglementeaza raporturile comerciale internationale, se divid n doua categorii si anume: cele interne si cele internationale. a. Izvoarele interne ale Dreptului comertului international n aceasta categorie sunt incluse, n primul rnd, dispozitiile constitutionale. Astfel, n art. 10

din Constitutia din 1991 se stipuleaza ca Romnia ntretine si dezvolta relatii pasnice cu celelalte state ale lumii, relatii bazate pe principiile si normele generale admise n dreptul international. Constitutia Romniei modificata si completata prin Legea 429/2003 consacra aceleasi principii generale care ordoneaza politica economica si comerciala a tarii noastre sens n care exemplificam: dreptul de proprietate al cetatenilor straini

asupra terenurilor din tara noastra ( art. 44); evidentierea faptului ca economia Romniei este o economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta si ca statul trebuie sa asigure libertatea comertului si protectia concrentei loiale Un act juridic important este Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat. n cuprinsul ei se ntlnesc norme referitoare la

determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat, precum si norme de procedura incidente n litigii privind aceleasi raporturi (civile, comerciale, de procedura civila si alte raporturi de drept privat cu elemente de extraneitate). Dintre izvoarele interne ale dreptului comertului international care cuprind norme de reglementare a raporturilor juridice de aceasta factura evidentiem pe urmatoarele :

-Legea nr. 203/1999 privind permisele de munca ce reglementeaza conditiile de ncadrare n munca a cetatenilor straini la societatile comerciale si alte subiecte de drept; -OUG nr. 194/2002 privind regimul personalului strain al societatilor comerciale si a altor subiecte al dreptului comertului international; -Regimul investitiilor straine n Romnia reglementat prin OUG nr. 92/1997 privind stimularea

investitiiolr directe precum si actele normative privind investtiile de portofoliu. Mai exemplificam dintre actele normative de drept material care sunt izvoare specifice al dreptului comertului international pe cele privind organizarea si functionarea n tara noastra a reprezentantelor societatilor comerciale si organizatiile economice straine inclusiv impozitarea veniturilor acestora DL nr. 122/1990 dar si HG nr. 1526/2003 si HG nr.1527/2003

privind regimul general de import ti export si respectiv regulile si procedurile n materie de licente de export si import si actele normative conexe. De stricta actualitate sunt Legea nr.637/2002 privind normele pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat n materia insolventei si Legea nr.187/2003 privind competenta de solutionare a litigiilor nascute dintr-un raport de

drept international privat n materie civila si comerciala, precum si normele privind recunoasterea si executarea hotarrilor judecatoresti pronuntate n statele Uniunii Europene.

De asemenea, trebuie mentionata Legea nr.161 din 19.04.2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei n exercitarea demnitatilor publice si n mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, care reglementeaza, ntre altele, si o noua institutie juridica pentru Romnia, si anume Grupul de Interes Economic, precum si conditiile n care Grupurile Europene de Interes Economic sunt recunoscute si pot functiona

pe plan national. Cele mai importante izvoare interne, cu adevarat predominante n materie sunt legile comerciale, din rndul carora se reliefeaza Codul comercial romn din 1887, cu modificarile ulterioare. Codul Comercial romn a adoptat la 16 aprilie 1887, inspirat aproape n ntregime din Codul Comercial italian a suferit de-a lungul timpului modificari si completari nefiind abrogat explicit nici

n perioada dictaturii comuniste. Normele de drept financiar bancar, valutar si vamal cuprinse n legi speciale sunt si ele izvoare interne ale Dreptului comertului international. Acestea trebuie sa ndeplineasca trei conditii pentru a fi aplicabile n materie: -legea n care este cuprinsa norma aplicabila sa nu fi fost aleasa de subiecti o lex contractus;

-un subiect sa fie cetatean al tarii careia apartine legea respectiva; -aplicarea legii nationale se fie acceptata de subiectii raportului juridic. b.Armonizarea legislatiei romne care reglementeaza comertul international cu actele juridice al Uniunii Europene Activitatea de armonizare a legislatiei romne care reglementeaza activitatea de comer. international cu actele juridice ale Comunitatii Europene care au

forta juridica obligatorie este un imperativ actual materializat n art. 148 din Constitutia Romniei revizuita n 2003 potrivit caruia sunt reglementate conditiile n care tratatele constitutive ale Uniunii Europene precum si actele normative cu forta juridica obligatorie urmeaza sa fie transpuse n legislatia noastra interna. Potrivit aceluiasi art. 148 al.3, dupa aderarea Romaniei la comunitatea europeana prevederile documentelor constitutive ale

Uniunii Europene alaturi de reglementarile acesteia cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contare din dreptul intern. In aceiasi ordine de idei mentionam ca armonizarea legislatiei noastre interne si constituirea dreptului comunitar a fost o necesitate impusa statelor membre chiar din momentul nfiintarii comunitatii n conformitate cu prevederile art. 3 din tratatul de la Roma din 25 martie 1957

privind instituire Comunitatii Economice Europene. Referitor la implementarea directivelor comunitare privind dreptul comertului international precizam ca unele dintre acestea au fost inserate, ntr-o mai mare sau mai mica masura, n unele acte normative cum ar fi Legea 31/1990, odata cu modificarea si completarea acesteia precum si prin elaborarea si promulgarea Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea

transparentei m exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei care transpune dispozitiile Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr. 2137-85 privind grupurile europene de interes economic n articolele 232-237 . Un alt exemplu n aceasta privinta este incorporarea prevederilor Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr. 1346 din 29 mai 2000 n Legea nr. 637/2002 privind reglementarea

raporturilor de drept international privat n domeniul insolventei.

Uzantele comerciale internationale n rndul izvoarelor interne ale Dreptului Comertului International se nscriu si uzantele (cunoscute si sub denumirea de uzuri, cutume ori obiceiuri juridice) desi n lumea actuala care traieste sub semnul globalizarii recurgerea la ele este din ce n ce mai rara.

Definitie Putem defini, n sens larg, uzantele

ca fiind acele acte, fapte, atitudini si conduite, arareori scrise, recunoscute ca purtatoare a unei anumite vechimi, mbinata cu anumite grade de repetabilitate si stabilitate. Ele sunt aplicate ntre comerciantii dintr-o anume zona geografica, n sfera contractuala sau chiar n mod independent de aceasta activitate fiind, nu de putine ori contra clauzelor contractuale ori chiar a unor texte legale si

care, prin natura lor pot fi considerate ori negate drept izvoare ale Dreptului Comertului International. Doctrina juridica desluseste doua caracteristici generale absolut necesare pentru ca o anumita practica ori atitudine afisata n afaceri sa poata fi luata n considerare ca un izvor de drept si anume: Uzantele trebuie sa constituie o practica sociala care a

dobndit un caracter obiectiv prin repetabilitate manifestata ntr-o perioada de timp ndelungata; Uzantele trebuie sa prezinte un caracter de generalitate si de impersonalitate prin prezenta lor ntr-un anumit raport, pe o anumita zona geografica ori ntr-un anumit domeniu de activitate comerciala. nainte de a pune punct definirii si prezentarii elementelor definitorii ale uzantelor comerciale internationale (terminologie utilizata de Conventia

europeana de arbitraj comercial international semnata la Geneva n 1961, de Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vnzare internationala de marfuri, semnata la Viena n 1961, ct si de Principiile UNIDROIT -asupra carora vom reveni cnd vom face referirela codificarea Dreptului Comertului International) sa precizam ca exista o deosebire ntre acestea si cele care s-au statuat ntre parti. Astfel, acestea din

urma se delimiteaza de uzante prin lipsa caracterului de generalitate. Cu alte cuvinte aceste obisnuinte , numite si uzante ale partilor, privesc, n mod nemijlocit, partenerii comerciali care recurg la ele si care se deduc, de regula, n raporturile lor comerciale, chiar daca ele nu sunt evidentiate. Daca aceste obisnuinte la care recurg partenerii n desfasurarea schimburilor de bunuri, marfuri, servicii,

cunostinte tehnico-stiintifice ori n cadrul colaborarii economice vor capata, la un moment dat, obiectivitate, durata n timp, generalitate si impersonalitate, ele pot fi considerate uzante ale dreptului comertului international. **** Dreptul Comertului International, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 25-29

Exercitii rezolvate lectia 3 1. Izvoarele dreptului comertului international sunt : a) cu caracter intern; b) cu caracter international; c) cu caracter general 2. Uzantele sunt de regula : a) acte si fapte stipulate contractual cu prilejul ncheierii unui contract din sfera de comer. international. b) acte si fapte manifestate independent de orice activitate contractuala c)

acte si fapte contrare unor prevederi contractuale sau chiar unor dispozitii legale n materie. 3. n raport de forta lor juridica uzantele se clasifica n: a) uzante conventionale; b) uzante normative; c) uzante locale 4. Conventia internationala este izvor al dreptului international doar n masura n care stabileste norma de reglementare al raportului juridic al comertului

international si de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala. a) corect; b) incorect 5. Codificarea dreptului comertului international presupune : a) o activitate de comasare a normelor dreptului de comer. international lasata la latitudinea statelor interesate, conform principiului libertatii comertului. b) un proces constient la care iau parte statele lumii alaturi de organizatiile internationale interesate c) standardizarea uzantelor comerciale

internationale pentru a le confirma acestora o mai mare certitudine d) constituirea premiselor unui drept material uniform n domeniu Raspunsuri: 1) a,b; 2)-a,b,c; 3)-a,b; 4) a; 5) b,c,d Bibliografie selectiva lectia 3 Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Editura Fundatiei Romnia de mine, Bucuresti, 2006, pg. 25-29 Mircea N. Costin, Sergiu Deleanu

Dreptul comertului international, partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, pag.91-105

Dragos Alexandru Sitaru, Dreptul comertului international, Tratat, vol.I, Editura Actami, Bucuresti, 1995, pag.127-142 Tudor R. Popescu, Dreptul comertului international, curs, Universitatea Bucuresti, 1975, pag.26-43 Obiectivele lectiei 4 Raportul juridic de Dreptul Comertului International

prezentarea premiselor raportului juridic de Dreptul Comertului International norma juridica de comer. international ca o regula de conduita instituita

si sanctionata asimilarea caracteristicilor raportului juridic de Dreptul Comertului International cunoasterea subiectilor n raporturile juridice de Dreptul Comertului International

Concepte cheie -Raportul juridic de Dreptul Comertului International Drept comun expresie ce desemneaza norma juridica sau gruparea de norme juridice prin care se nfaptuieste reglementarea legala generala a unui raport social sau a unui domeniu de raporturi sociale, reglementate care primeste aplicare ntr-un anumit domeniu ori de cte ori acel domeniu nu este supus unei reglementari

legale speciale derogatorii; Drept special sintagma ce desemneaza o norma juridica ori o grupare de norme juridice care reglementeaza numei un anumit raport social ori numai un anumit domeniu de raporturi sociale spre deosebire de dreptul comun; Caracter volitional sintagma prin care este indicata manifestarea vointei unei persoane de a savrsi un act sau

un fapt producator de acte juridice; Caracter patrimonial desemneaza totalitatea drepturilor si obligatiilor unei persoane fizice sau juridice care au o valoare economica; Caracter international caracteristica fundamentala a obiectului Dreptului Comertuilui International care implica n mod obligatoriu existenta unora sau mai multor elemente de extraneitate stabilite n functie de anumite criterii n conformitate cu

specificul operatiunii; Extraneitate v. caracter international; Drept comercial ansamblu de norme juridice aplicabile raporturilor juridice si operatiunilor considerate de lege ca fiind fapte de comer. precum si raporturilor la care participa persoanele care au calitatea de comerciant.

Raportul juridic de Dreptul Comertului International notite lectia 4 Raportul juridic de dreptul comertului international este definit, de regula, de ntreaga doctrina, ca fiind o relatie cu caracter patrimonial, care ia nastere n schimburile comerciale internationale, reglementata de norme juridice si n cadrul carora, partile, aflate pe pozitie de egalitate juridica, au drepturi si obligatii corelative,

a caror aducere la ndeplinire poate fi obtinuta, prin forta coercitiva a statului. A. Premisele raportului juridic de comer. international a) SUBIECTELE DE DREPT n cazul Dreptului comertului international, subiectele participante la raporturile comerciale internationale sunt acele persoane care au comertul ca profesiune obisnuita, societatile comerciale, precum si alte forme organizatorice cu personalitate juridica. b) NORMA

JURIDICA DE COMER. INTERNATIONAL Cunoscnd ca norma juridica este o regula de conduita, instituita ori sanctionata de catre stat si a carei respectare este asigurata, la nevoie, prin forta coercitiva a puterii publice, prin extrapolare, se poate conchide ca normele juridice de comer. international reglementeaza conduita posibila ori datorata a subiectelor de drept participante la raporturile comerciale internationale.

c) RAPORTURILE COMERCIALE INTERNATIONALE Raporturile comerciale internationale sunt constituite din actele si faptele de comer. international, carora norma juridica le atribuie o anumita semnificatie, cu consecintele juridice de rigoare. Caracteristicile raportului juridic de comer. international a) CARACTERUL VOLITIONAL Aducerea la ndeplinire a raporturilor juridice de comer. international se realizeaza, de regula, prin

contractele comerciale care au un caracter de internationalitate si titlurile de valoare. Si ntr-un caz si n celalalt, ambele subiecte de drept si manifesta, n mod nemijlocit, vointa juridica, astfel nct este evident ca raportul juridic de comer. international are un caracter volitional. b) CARACTERUL PATRIMONIAL

La fel ca si n raportul juridic comercial, subiectii raportului juridic de comer. international au intentia normala, declarata si legala de a obtine un anumit profit. c) ELEMENTUL DE EXTRANEITATE Cea mai importanta caracteristica a raportului juridic de comer. international, care i confera specificitatea sa aparte, este prezenta elementului de extraneitate, alaturi de celelate trasaturi

ale sale. n acest context, un contract comercial dobndeste, de ndata, caracter de internationalitate, ceea ce i confera un loc si un rol aparte, printre alte contracte comerciale, tocmai pentru ca sediul, domiciliul sau fondul de comer. reprezinta acel element sine qua non al raportului juridic de comer. international. B. Partile raportului juridic de comer. international Sunt parti

sau subiecte al raportului juridic de comer. international toti comerciantii, persoane fizice si juridice care participa, n mod activ la schimburi comerciale, pentru a obtine un anumit profit si care se bucura de capacitatea de a face acet si fapte de comert, att n nume propriu si pe sema lor nsile, dar si n numele si pe sema altora.

Acestia pot fi clasificati, n functie de ordinea juridica careia i apartin, n doua categorii: . Categoria subiectelor de drept care apartin ordinii juridice nationale, participante la raporturile juridice de comer. international . Categoria subiectelor de drept care apartin ordinii juridice internationale, participante la raporturile juridice de comer. international . Subiectele de dreptul comertului international de nationalitate

romna Din prima categorie, cea a subiectelor de drept national, fac parte: comerciantul-persoana fizica, societatile comerciale si grupurile de interes economic (care pot avea sau nu calitatea de comerciant). Tuturor acestora li se adauga regiile autonome, organizatiile cooperatiste, asociatiile n participatie, asociatiile familiale precum si anumite persoane juridice fara scop lucrativ. 1. Comerciantul persoana fizica Potrivit dispozitiilor

art. 7 din Codul comercial romn, este comerciant acela care savrseste acte si fapte de comert, avnd comertul ca profesiune obisnuita si societatile comerciale. Dupa cum se poate observa legiuitorul romn a nteles sa faca, n mod expres, distinctie ntre comerciantul individual-comerciantul persoana fizica si societatea comerciala. Din cuprinsul normei juridice amintite, rezulta ca, pentru a dobndi statutul

de comerciant, persoana fizica trebuie sa faca acte de comert, iar aceste fapte de comer. sa fi savrsite cu titlu profesional. De asemenea, cumulativ acestor conditii impuse de chiar textul legii comerciale, persoana fizica trebuie sa aiba capacitate deplina de

exercitiu, sa desfasoare actele de comer. n nume propriu, independent si pe riscul sau si, nu n ultimul rnd, sa nu existe o stare de incompatibilitate, de decadere sau de interdictie cu privire la persoana comerciantului. Capacitatea si calitatea persoanelor fizice romne de a efectua acte si fapte de comer. international O persoana fizica pentru

a desfasura activitati de comer. international trebuie sa ntruneasca n mod cumulativ conditiile cerute de art. 5 din Legea nr. 300/2004 si anume: -sa aiba 18 ani pentru persoanele fizice care doresc sa desfasoare activitati economice n mod independent; -persoanele fizice care au initiativa constituirii unei asociatii familiale trebuie sa aiba, de asemenea vrsta de 18

ani (membrii unei asemenea asociatii pot avea si 16 ani mpliniti); -starea sanatatii le permite acest lucru; -au calificarea necesara desfasurarii unor asemenea activitati; -nu au fost condamnate penal pentru savrsirea de fapte la regimul fiscal, vamal ori disciplinar-fiscal; -ndeplinesc conditiile de functionare stabilita de lege. Statutul juridic al comerciantului

n clipa n care o persoana fizica ndeplineste conditiile impuse, adica are capacitate deplina de exercitiu, nu se afla ntr-o stare de incompatibilitate, nu este decazut din drepturi ori nu se afla sub incidenta unor anumite interdictii, ea dobndeste statutul juridic de comerciant, alcatuit din drepturi si obligatii. Statutul juridic al comerciantului strain Comerciantii,

persoane fizice straine, au dreptul de a ndeplini acte si fapte de comer. international, cu respectarea dispozitiilor legale cuprinse n legea nationala a statului respectiv. Caracteristic statutului juridic al comerciantului strain este elementul de extraneitate, care n acest caz este domiciliul comerciantului, fiind irelevanta cetatenia n determinarea capacitatii comerciantului. n cazul Romniei, comerciantii care sunt persoane fizice straine,

se bucura de aceleasi drepturi ca si cetatenii romni. Ei pot constitui sucursale sau filiale n Romnia, urmnd, n mod principial, dispozitiile legale n materie, n cazul constituirii societatilor comerciale straine. 2. Societatile comerciale Regimul juridic al constituirii, modificarii, dizolvarii ori lichidarii societatilor comerciale este supus dreptului comun, guvernat de actele normative interne. a) n conformitate

cu dispozitiile legale, toate societatile comerciale care si au sediul n Romnia sunt persoane juridice romne. b) Constituirea si functionarea societatilor comerciale

n conformitate cu art.1 alin.2 din Legea nr.31/1990, republicata, societatile comerciale cu sediul n Romnia sunt persoane juridice romne. Daca o societate comerciala straina constituie o societate comerciala pe teritoriul Romniei, cu sediul n Romnia cu capital integral strain sau n asociere cu persoane fizice sau juridice romne

societatea astfel constituita este persoana juridica romna.

Societatile comerciale romne, cu sau fara participare straina la capitalul social, pot face acte de comer. international, cu conditia ca aceste acte sa fie prevazute n actul constitutiv al acestora ca obiect de activitate si sa fie permise de legea romna. 3. Alte subiecte de dreptul comertului international de nationalitate romna Vom ntlni, n mediul de afaceri al

subiectelor de nationalitate romna, pe lnga comerciantul (persoana fizica) si societatile comerciale, indiferent de forma lor juridica si capitalul existent si alte subiecte de nationalitate romna ale dreptului comertului international si anume: regiile autonome, organizatiile cooperatiste (n cadrul carora gasim cooperativele mestesugaresti, de consum, precum si cele de credit), asociatiile n participatie, asociatiile familiale, persoanle juridice fara scop lucrativ, grupurile

de interes economic si grupurile europene de interes economic. Grupurile de Interes Economic Prin Grup de Interes Economic se desemneaza forma de asociere ntre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituita pe o perioada determinata, n scopul nlesnirii sau dezvoltarii activitatii economice a membrilor sai, precum si al mbunatatirii rezultatelor activitatii respective.

Necesitatea reglementarii constituirii, functionarii si ncetarii existentei acestei structuri organizatorice de noutate absoluta n legislatia romneasca, dar cu traditie n Europa, izvoraste din obligativitatea de preluare si transpunere n dreptul intern a aquisului comunitar de catre tarile candidate la aderarea la Uniunea Europeana, ntre care si Romnia. Preocuparea statului romn, prin autoritatile sale, pentru procesul de armonizare

a cadrului juridic romnesc cu dispozitiile comunitare, n perspectiva aderarii la U.E. a cunoscut o crestere semnificativa, transpusa n acte normative care reglementeaza noi institutii si proceduri, ale caror utilitate n dezvoltarea relatiilor comunitare nu poate fi pusa la ndoiala. Un astfel de act normativ este Legea nr.161/2003. n ceea ce priveste reglementarea de noi institutii si forme

organizatorice, Legea nr.161/2003 consacra cadrul normativ de constituire si functionare a grupurilor de interes economic(G.I.E.) si stabileste conditiile n care grupurile europene de interes economic(G.E.I.E.) sunt recunoscute si si pot desfasura activitatea n Romnia. Grupurile de interes economic prezinta si unele carctere specifice si anume: a) pot avea calitatea de comerciant sau necomerciant b)

se pot constitui cu sau fara capital social c) numarul membrilor nu poate fi mai mare de 20 si nu poate avea mai mult de 500 de angajati

d) activitatea grupului trebuie sa se raporteze la activitatea membrilor sai (are caracter accesoriu) Grupurile Europene de Interes Economic Conceput ca instrument juridic de cooperare ntre ntreprinderile din spatiul UE, functionarea unui astfel de grup este reglementata de un Regulament al Consiliului adoptat n 1985. Conditiile de fond pentru constituirea unui GEIE stabilesc ca acesta

este dechis societatilor de drept civil sau comercial si tuturor entitatilor de drept public sau privat, cu exceptia celor care nu au scop lucrativ . Scopul sau este acela de a dezvolta sau facilita activitatea economica a membrilor ce l compun, astfel nct acestia sa-si mbunatateasca performantele economice. GEIE nu si propune sa realizeze beneficii pentru el nsusi

si nu se substituie activitatii membrilor sai. GEIE nu poate functiona fara un contract, iar sediul sau trebuie sa fie situat n spatiul comunitar. Resursele unui astfel de grup sunt determinate n mod liber de catre participanti si nu este obligatoriu sa aiba un anumit capital pentru a putea functiona n mod legal. Statul n calitate de subiect

al dreptului comertului international. Nu se poate elimina din categoria de subiecte ale raporturilor de dreptul comertului international statul. Aceasta asertiune este motivata de faptul ca oricare stat suveran are dreptul fundamental de a desfasura acte si fapte de comert. Aceasta prerogativa inalienabila si-a gasit consacrarea n Cartea drepturilor si ndatoririlor economice ale statelor care a fost adoptata

de catre Adunarea Generala a ONU la cea dea XXIX -a sa sesiune din 1974. Ca oricare alt stat si cel romn, asa cum de altfel am evidentiat acest aspect atunci cnd am favut referire la principiul egalitatii juridice a partilor, n cadrul raporturilor juridice de factura comerciala si economica, va actiona n dubla calitate si anume:

a) vom ntlni statul, n raporturile juridice la care este parte, ca subiect al dreptului international public si ca atare n calitatea sa de putere, pe deplin suverana, va actiona n baza principiului de jure imperii. b) n cea de-a doua situatie, n ceea ce priveste raporturile juridice pe care statul le ncheie ca putere suverana

(acelasi de jure imperii) l vom ntlni pe acesta ca subiect al drepturilor: administrativ, constitutional, financiar, vamal, cnd cealalta parte este deopotriva persoana fizica sau juridica straina. c) statul romn poate fi ntlnit si n calitate de subiect de drept privat n unele raporturi juridice potrivit principiului de jure gestionis. Astfel el se va gasi pe pozitie de

egalitate juridica cu cealalta parte a raportului juridic care va fi, totdeauna, o persoana fizica ori juridica care nu si are domiciliul ori sediul (ori alte asemenea prerogative) pe teritoriul nostru. . Din categoria subiectelor de drept care apartin ordinii juridice internationale, participante la raporturile juridice de comer. international fac parte statele si organizatiile internationale de state cu

caracter interguvernamental.

1. Statele sunt subiecte originare de drept, care participa la raporturile juridice international n doua ipostaze: a) Ca titulare ale suveranitatii (de jure imperii), mprejurare n care legifereaza statutul juridic al celorlalte subiecte de drept; raporturile juridice la care statele participa ca titulare de suveranitate sunt raporturi de drept international public. b) Ca persoane juridice (de jure

gestionis), titulare de drepturi si obligatii; raporturile juridice la care statele participa ca persoane juridice sunt raporturi de dreptul comertului international. 2. Organizatiile interguvernamentale sunt create prin acordul de vointa al statelor interesate, acord concretizat ntr-o conventie internationala multilaterala la care participa mai multe state ca titulare de suveranitate. Aceste organizatii sunt subiecte derivate de drept, care participa

att la raporturi juridice de drept international public, ct si la raporturi juridice de drept international privat, potrivit scopului si finalitatii lor, prevazute expres n conventia internationala de constituire. Alaturi de aceste doua categorii de subiecte ale raportului juridic de comer. international, amintim societatile transnationale care, prin modul lor de constituire, exced regimului juridic national al statelor, tendinta

la nivel european fiind reglementarea acestora prin norme juridice uniforme. C. Continutul raportului juridic de comer. international Continutul raportului juridic de comer. international este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor corelative pe care le au, respectiv le incumba subiectelor raportului juridic de comer. international. D. Obiectul raportului juridic de comer. international Obiectul raportului juridic de comer.

international este prestatia la care este obligat debitorul(subiectul pasiv) fata de creditor(subiectul activ), n vederea satisfacerii intereselor sale legitime. **** Dreptul Comertului International, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 32-47

Exercitii rezolvate lectia 4 1. Subiectele raportului juridic de dreptul comertului international apartinnd ordinei juridice nationale sunt : a) comerciantii (persoane fizice) b) societati comerciale c) regiile autonome d) uniunile economice internationale fara caracter guvernamental e) grupurile de interes economic f) asociatiile si fundatiile cu caracter nepatrimonial g) sindicatele h) adunarile generale ale asociatilor 2. Subiectele

raporturilor juridice de dreptul comertului international apartinnd ordinei juridice internationale sunt: a) statele b) organizatiile interguvernamentale c) societatile multinationale (trans-nationale) 3. Societatea comerciala dobndeste potrivit legislatiei Romniei nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a stabilit, potrivit actului constitutiv sediul social. a) corect; b) incorect 4. Daca o societate comerciala are mai multe sedii pe teritoriile mai multor state determinant pentru

identificarea nationalitatii acesteia este : a) locul unde se afla centrul principal de conducere si gestiune a activitatii statutare b) locul de constituire al societatii comerciale respective c) oricare dintre sediile n care societatea comerciala si desfasoara activitatile sale statutare Raspunsuri: 1) a,b,c,d,e; 2) a,b,c; 3) a; 4) a

Bibliografie selectiva lectia 4 Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Editura Fundatiei Romnia de mine, Bucuresti, 2006, pg. 32-47 Mircea N. Costin, Sergiu Deleanu, Dreptul comertului international, partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, pag.23-90 Augustin Fuerea, Drept comunitar al afacerilor, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2003, pag.109

Obiectivele lectiei 5 Actele si faptele de comer. international

prezentarea studentilor a notiunii si a caracterelor actelor si faptelor de comer. international cunoasterea faptelor obiective si subiective clasificarea actelor si faptelor de comer. international cunoasterea actelor si faptelor de cooperare economica si tehnico-stiintifica

Concepte cheie -Actele si faptele de comer. international Fapt juridic mprejurare care determina aparitia, modificarea sau stingerea raporturilor juridice si o data cu aceasta nasterea, modificarea sau ncetarea unor drepturi subiective sau obligatii Act juridic manifestarea de vointa n scopul de crea, modifica sau stinge raporturi juridice

Actele si faptele de comer. international -notite lectia 5 1. Notiune si caracterizare n vederea formularii unei definitii a faptelor de comer. s-au formulat, de-a lungul timpului, cteva teorii n vederea caracterizarii acestei notiuni. a) Teoria speculatiei, potrivit careia actul de comer. este unul eminamente speculativ, realizat n scopul obtinerii de beneficii, pe baza ideei

de cumparare a marfurilor la un anumit pre. si revnzare la unul mai mare, accentundu-se caracterul esential al actului n sine si anume realizarea de profit; b) Teoria circulatiei, conform careia actul de comer. este considerat ca fiind unul de circulatie, mai precis de interpunere n circulatia marfurilor ntre producator si consumatorul final. c) Teoria ntreprinderii,

care considera ca actul de comer. este cel ndeplinit printr-o ntreprindere, privind o activitate metodic organizata, care presupune o repetitie profesionala a actelor, conform unei organizari sistematice si bazate pe anumite mijloace materiale. d) Teoria mixta, care considera ca adoptarea unui unic criteriu n vederea determinarii comercialitatii actelor juridice este greu de luat n seama si prefera mbinarea

mai multor criterii dintre cele deja evidentiate. Prin prisma celor 4 teorii prezente putem defini faptele sau actele de comer. ca fiind acte juridice, fapte juridice si operatiuni economice prin care se realizeaza producerea de marfuri, executarea de lucrari sau prestarea de servicii sau o interpunere n circulatia marfurilor, cu scopul de a obtine profit. 2.

Categoriile de fapte de comer. Initial n doctrina au fost luate n considerare doua mari categorii: faptele de comer. obiective si faptele de comer. subiective. Ulterior au fost clasificate, alaturi de acestea si faptele de comer. unilaterale sau mixte. 2.1. FAPTELE OBIECTIVE DE COMER. I. Fapte de comer. obiective considerate ca atare fara nici o conditie. Din aceasta

categorie fac parte: 1. Faptele juridice declarate de lege comerciale (cambia, biletul la ordin, CEC-ul); 2. Orice raport care rezulta din navigatie; 3. Contractele de depozit, consignatie, report.

II. Fapte declarate de lege comerciale, dar numai daca ndeplinesc anumite conditii. Reprezentative pentru aceasta categorie sunt: 1. Vnzarea-cumpararea, cu scopul de a revinde; 2. ntreprinderile comerciale n sensul de ntreprinzator nu de unitati economice producatoare. III. Fapte de comer. desemnate ca atare datorita caracterului lor accesoriu, ca de exemplu: 1. Mijlocirea, intermedierea si reprezentarea; 2.

Depozitul pentru cauza comerciala; 3. Contractele de vnzare-cumparare de actiuni sau de parti sociale; 4. Contul curent; 5. Gajul pentru cauza comerciala; 6. Fidejusiunea pentru cauza comerciala. 2.2. FAPTELE SUBIECTIVE DE COMER. Din coroborarea art.7 Cod comercial cu art.4 Cod comercial reiese ca faptele de comer. subiective reprezinta toate actele savrsite de comerciant, cu conditia ca acestea sa fie savrsite

n nume propriu si cu titlu profesional, obisnuit. Se instituie astfel prin art.4 Cod comercial o anumita prezumtie relativa, denumita prezumtia de comercialitate, care considera ca fapte de comer. toate actele si obligatiile comerciantului, indiferent de izvorul lor, cu exceptiile mentionate expres n art.4 Cod comercial. Aceasta prezumtie de comercialitate, fiind o prezumtie relativa, poate fi

rasturnata prin proba contrarie, dar numai n conditiile specificate expres n art.4 Cod comercial, si anume prin dovedirea caracterului civil al obligatiei sau caracterului necomercial care ar rezulta din chiar actul savarsit de comerciant -adica natura straina comerciantului a operatiei efectuate de acesta, ori datorita naturii operatiei ori a scopului urmarit. Prin urmare, conform art. 4 Cod comercial

prezumtia de comercialitate poate fi nlaturata numai n doua cazuri, expres prevazute de lege: a). daca obligatia are un caracter civil; b). daca necomercialitatea rezulta din nsusi actul savrsit de comerciant. 2.3. FAPTELE DE COMER. UNILATERALE SAU MIXTE Faptele de comer. (obiective sau subiective) pot fi bilaterale, cnd actele sau operatiunile efectuate sunt fapte

de comer. pentru ambele parti implicate n raportul juridic, sau unilaterale sau mixte, cnd actele sau operatiunile respective sunt fapte de comer. numai pentru una dintre parti sau pentru cealalta parte s-ar putea considera ca nu au caracter comercial si ar putea ramne un act de natura civila. 3. Clasificarea actelor si faptelor de comer. international Ca si

actele si faptele de comer. intern, actele si faptele de comer. international se mpart n: obiective, subiective si mixte. Aceasta categorisire se face n functie de scopul

urmarit, obiectul si forma actului ncheiat, precum si calitatea persoanei care l aduce la ndeplinire. a) Acte si fapte de comer. international obiective. Sunt considerate a fi acte si fapte de comer. international obiective acelea al caror caracter comercial se desprinde din chiar forma, natura sau obiectul lor, ele fiind, cu alte cuvinte, astfel considerate de lege,

asa cum, de exemplu, sunt faptele de comer. enumerate de Codul comercial romn. b) Acte si fapte de comer. international subiective. n aceasta categorie sunt incluse acte si fapte de comer. international al caror caracter comercial le este conferit de calitatea de comerciant a celui care le savrseste, daca nu sunt de natura civila ori daca nu rezulta

contrariul din nsusi actul respectiv. Chiar daca, n anumite cazuri, actele si faptele savrsite de un comerciant (persoana fizica sau juridica) sunt de natura civila, ele dobndesc caracterul comercial tocmai pentru ca sunt efectuate de un comerciant (exemplu, nchirierea unui spatiu, unde se vor desface marfuri nchirierea este un act civil, dar care dobndeste caracter de comercialitate, prin savrsirea

sa de catre un comerciant). c) Actele si fapte de comer. international mixte. Sunt incluse n aceasta categorie actele si faptele mixte de comer. intern si international, care prezinta caracter comercial numai pentru una dintre parti, pentru cealalta parte pastrnd caracterul civil. 4. Actele si faptele de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala Asa cum s-a aratat

anterior, alaturi de actele si faptele de comer. international propriu-zise, ntlnim si pe cele de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationale, care pot fi ntlnite sub forma contractuala ori sub forma constituirii de societati comerciale cu capital comun. a) Acte si fapte de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationale sub forma contractuala. Sunt astfel categorisite, deoarece se concretizeaza prin contracte

de comer. international ncheiate ntre parteneri din state diferite. b) Acte si fapte de cooperare economic si tehnico-stiintifica internationale sub forma constituirii de societatii comerciale cu capital comun. Actele si faptele de cooperare de aceasta factura le ntlnim la crearea de societati comerciale cu capital autohton si strain. n acest fel, n baza unui contract de

societate si, mai recent, numai n temeiul actului constitutiv al unei asemenea societati comerciale, ia nastere o persoana juridica ce devine subiect de drept al comertului international, cu implicatiile si rolul ce i-au fost conferite de vointa partilor. Aceste acte si fapte de cooperare se materializeaza n acorduri bilaterale de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationale, n toate domeniile si sectoarele

de activitate. **** Dreptul Comertului International, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 49-56

Exercitii rezolvate lectia 5 1) Faptele de comer. obiective sunt considerate astfel fara nici o obiectiune: a) corect; b)incorect 2) Care dintre faptele de comer. enumerate sunt astfel considerate fara nici o conditie a) fapte juridice declarate de legea comerciala (cambia , biletul la ordin, cec-ul) b) orice raport care rezulta din navigatie c)

contractele de depozit, consignatie, report 3) prin act de comer. legea ntelege : a) nscrisul constatator (negotium) b) operatiunea juridica propriu zisa 4) Actele si faptele de comer. international se clasifica n : a) obiective; b)subiective; c)mixte 5) Sunt considerate acte si fapte de comer. international obiective acelea al caror caracter se desprinde din:

a) forma; b)natura; c)obiectul lor Raspunsuri: 1)-a; 2)-a,b,c; 3)-b; 4)-a,b,c; 5)-a,b,c

Bibliografie selectiva lectia 5 Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Editura Fundatiei Romnia de mine, Bucuresti, 2006, pg. 49-46 Stanciu D. Carpenaru, Drept comercial romn, Introducere n studiul dreptului comercial, Faptele de comert, Comerciantii, vol.I, Editura Atlas Lex, Bucuresti, 1993, pag.34 si urm.

Obiectivele lectiei 6 Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului international

evidentierea importantei rolului reorganizarii judiciare pentru redresarea societatilor comerciale cunoasterea procedurilor de declansare a falimentului international proceduri principale si proceduri secundare de efectuare a falimentului international conflictul de competenta jurisdictionala n lumina Legii 637/2002

Concepte cheie Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului international Creanta ndrituirea crditorului unui raport juridic obligational de a pretinde debitorului executarea obligatiei corelative de a da, a face ori a nu face Creanta certa creanta a carei existenta este nendoielnica si nu are caracter litigios Creanta lichida creanta al carei cuantum este precis determinat

Creanta exigibila creanta care trebuie dusa la ndeplinire ntruct s-a mplinit termenul Creditor subiect activ al unui raport juridic obligational Debitor subiect pasiv al unui raport juridic obligational

Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului international -notite lectia 6 Consideratii preliminare n materia societatilor comerciale, procedura prin care comerciantii neperformanti sunt nlaturati este reglementata de Legea nr.64/1995. Potrivit Legii nr.64/1995, republicata si modificata, procedura reorganizarii judiciare si falimentului se aplica tuturor comerciantilor societatilor comerciale, persoane fizice autorizate, organizatii cooperatiste aflati

n stare de insolventa. Prin insolventa cadrul legal defineste acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizata prin incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile. Procedura reorganizarii judiciare si declararii falimentului este o procedura contencioasa, n care instanta judecatoreasca, prin judecatorul sindic, exercita atributii de decizie si control. Alaturi de instanta de judecata si de judecatorul sindic

mai participa la aplicarea procedurii administratorul sau lichidatorul, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor si comitetul asociatilor sau actionarilor. Judecatorul sindic va fi numit de catre presedintele instantei care aplica procedura reorganizarii judiciare si falimentului dintre judecatorii desemnati ca judecatori sindici n temeiul art.12 alin.3 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata si modificata si va exercita atributiile prevazute n

art.10 din Legea nr.64/1995. Administratorul este practicianul n reorganizare si lichidare desemnat de judecatorul sindic prin sentinta de deschidere a procedurii sau angajat de creditorii ce detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor n cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor, care va exercita competentele prevazute de lege, n vederea instrumentarii procedurii de reorganizare judiciara a debitorului aflat n

stare de insolventa. Lichidatorul este practicianul n reorganizare si lichidare -persoana fizica sau juridica -atestat potrivit legii, caruia i revine sarcina de a aduce la ndeplinire lichidarea debitorului aflat n stare de insolventa. Procedura reorganizarii judiciare A. Etape comune procedurii de reorganizare judiciara si procedurii falimentului 1. Sesizarea instantei 2. Desemnarea judecatorului sindic. 3. Hotarrea de

deschidere a procedurii.

Efectele deschiderii procedurii sunt: -suspendarea tuturor actiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor, cu exceptia situatiei n care creditorul este titularul unei creante garantate cu ipoteca, gaj sau alta garantie reala mobiliara ori drept de retentie si valoarea obiectului garantiei este acoperita integral de valoarea creantelor garantate cu acel obiect sau exista riscul pieirii, deteriorarii sau diminuarii

valorii obiectului garantiei;1 -suspendarea termenelor de prescriptie, care vor rencepe sa curga dupa 30 de zile de la data ncheierii procedurii; -indisponibilizarea partilor sociale sau a actiunilor pe care le detin administratorii societatilor comerciale la debitorii aflati n stare de insolventa; partile sociale sau actiunile vor putea fi totusi nstrainate, dar numai cu ncuviintarea judecatorului sindic;

-suspendarea curgerii dobnzilor si penalitatilor; -ridicarea dreptului debitorului de a-si administra averea, afara numai daca acesta nu si-a declarat intentia de reorganizare; dreptul de administrare va putea fi ridicat debitorului chiar daca si-a declarat intentia de reorganizare, la cererea creditorilor, comitetului creditorilor, comitetului asociatilor/actionarilor, camerelor de comer. teritoriale si asociatiilor cooperatiste, daca o asemenea cerere este

justificata de pierderile continue n patrimoniul debitorului sau de lipsa probabilitatii de realizare a unui plan de activitate n vederea reorganizarii debitorului si continuarii activitatii acestuia; -toate actele emise de si/sau pentru debitor dupa deschiderea procedurii (inclusiv corespondenta) vor purta mentiunea n insolventa , n reorganizare judiciara sau n faliment , dupa caz. 4. Notificarea creditorilor. 5. nregistrarea

creantelor. 6. ntocmirea tabelului creantelor. 7. Sedinta adunarii creditorilor. 6. Redactarea raportului de catre administrator sau lichidator. B. Etape specifice procedurii de reorganizare judiciara Planul de reorganizare sau de lichidare a unor bunuri din patrimoniul debitorului reprezinta cadrul de desfasurare a procedurii de reorganizare judiciara, propus, aprobat si executat potrivit legii. Conform dispozitiilor legale, pot propune

un plan de reorganizare sau un plan de lichidare : a) debitorul b) administratorul c) comitetul creditorilor d) creditorii

e) asociatii din societatile comerciale, asociatiile cooperatiste si grupurile de interes economic. Planul de reorganizare va cuprinde: -perspectivele de redresare ale debitorului, n conditiile continuarii activitatii acestuia si cu posibilitatile sale organizatorice si financiare; -masuri pentru protejarea intereselor creditorilor si asociatilor debitorului; -modalitatile de lichidare totala sau partiala a averii debitorului pentru acoperirea pasivului; -categoriile

de creante; -masurile de punere n aplicare a planului, n conditiile art.60 alin.5 din Legea nr.64/1995; -durata de aplicare a planului de redresare. Planul de reorganizare este supus confirmarii judecatorului sindic. Reorganizarea se face conform planului confirmat de judecatorul sindic. Daca debitorul nu se conformeaza planului sau nregistreaza pierderi, creditorii sau administratorul pot solicita judecatorului sindic sa dispuna

declansarea procedurii falimentului. nchiderea procedurii de reorganizare se va face prin pronuntarea unei sentinte de catre judecatorul sindic, n urma ndeplinirii tuturor obligatiilor de plata asumate n planul de reorganizare confirmat. C. Etape specifice procedurii falimentului Declararea starii de faliment se face de catre judecatorul sindic prin sentinta n situatia n care declansarea procedurii falimentului este

solicitata prin cererea introductiva sau prin ncheiere, daca : -debitorul si-a declarat intentia de a intra n faliment ori nu si-a declarat intentia de reorganizare si nici unul dintre celalalte subiecte ndreptatite nu a propus un plan de reorganizare sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat; -debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar

nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat, iar nici unul dintre celalalte subiecte ndreptatite nu a propus un plan de reorganizare sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat; -obligatiile de plata si celalalte sarcini asumate nu sunt ndeplinite, n conditiile stipulate prin

planul confirmat, sau desfasurarea activitatii debitorului n decursul reorganizarii aduce pierderi averii sale. Efectele deschiderii procedurii falimentului. n afara efectelor aratate la sectiunea Etape comune procedurii reorganizarii judiciare si procedurii falimentului , deschiderea procedurii falimentului mai produce si urmatoarele efecte specifice: a) atributiile administratorului vor fi preluate de catre lichidatorul desemnat n conditiile legii; poate fi lichidator

si administratorul desemnat anterior; b) notificarea n cazul procedurii falimentului va cuprinde termenul limita pentru nregistrarea cererii de admitere a creantelor n vederea ntocmirii tabelului suplimentar al creantelor ( nu mai mult de 45 de zile de la data intrarii n faliment), termenul de definitivare a tabelului suplimentar al creantelor si de ntocmire a tabelului definitiv consolidat (

nu mai mult de 30 de zile de la expirarea termenului prevazut pentru definitivarea tabelului suplimentar;

c) luarea unor masuri asiguratorii cu privire la bunurile debitorului sigilarea si inventarierea lor; nu sunt supuse procedurii de inventariere : -bunurile asupra carora exista un risc de deteriorare sau pierdere de valoare -registrele contabile -titlurile de valoare scadente sau care urmeaza a deveni scadente n scurt timp, precum si actiunile ori alte titluri

de participatie ale debitorului -numerarul pe care lichidatorul l va depune la banca n contul averii debitorului. Lichidarea averii debitorului consta n transformarea activului patrimonial ntr-o suma de bani ce va fi distribuita creditorilor n ordinea stabilita de lege, pentru acoperirea pasivului. Lichidarea se face de catre lichidator, sub controlul judecatorului sindic. Procesul de lichidare va ncepe imediat

dupa afisarea tabelului definitiv consolidat al creantelor. ntocmirea raportului final. Dupa ce bunurile au fost lichidate, lichidatorul va ntocmi un raport final, pe care l va nainta judecatorului sindic mpreuna cu un bilant. Raportul final si bilantul vor fi comunicate debitorului si creditorilor si vor fi afisate la usa tribunalului. Distribuirea sumelor realizate n

urma lichidarii se va face potrivit unui plan ntocmit de lichidator, nregistrat si afisat la tribunal. nchiderea procedurii falimentului se va face prin sentinta pronuntata de judecatorul sindic, dupa ce a aprobat raportul final al lichidatorului si sumele de bani obtinute din vnzarea bunurilor debitorului au fost distribuite potrivit art.106 si 108 din Legea nr.64/1995. n cursul procedurilor instituite de

Legea nr.64/1995, debitorul are la dispozitie doua institutii juridice prin care poate suspenda sau amna executarea hotarrii de declansare a acestora. Acestea sunt MORATORIUL SI CONCORDATUL. Moratoriul este institutia juridica prin care este suspendata executarea hotarrii de declansare a procedurii falimentului, la cererea debitorului. Pentru obtinerea moratoriului, debitorul trebuie sa demonstreze n fata tribunalului ca este solvabil si

ca faptele ce s-au produs nu i sunt imputabile. Moratoriul poate fi instituit de catre judecatorul sindic pe o perioada de cel mult 6 luni, cu consultarea prealabila a adunarii creditorilor. Concordatul este denumirea purtata de ntelegerea survenita ntre debitor si adunarea creditorilor, n virtutea careia debitorul se obliga sa si achite datoriile la termenele si n conditiile

pe care le-a stabilit cu masa credala. Daca concordatul a fost omologat de tribunal, starea de faliment nceteaza, masa credala este desfiintata, iar debitorul poate fi urmarit, n mod individual, n limita sumelor convenite prin concordatul respectiv. **** Dreptul Comertului International, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 58-73

Exercitii rezolvate lectia 6 1. Deschiderea procedurii falimentului si a reorganizarii judiciare poate fi efectuata de: a) comerciant (persoana fizica ori societate comerciala ) b) la cererea creditorilor societatii comerciale respective c) la cererea institutiilor abilitate de lege n acest sens. 2. Judecatorul sindic este numit de catre : a) comerciant (persoana fizica sau juridica )

b) de catre presedintele instantei care aplica procedura reorganizarii judiciare. c) de Oficiul Registrului Comertului de pe lnga Tribunalul Judetean ori a municipiului Bucuresti 3. Creditorii pot solicita deschiderea procedurii de reorganizare judiciara numai pentru starea de insolventa a debitorului : a) deja existenta b) iminenta 4. nchiderea procedurii de reorganizare judiciara se face: a) prin pronuntarea unei sentinte de

catre judecatorul sindic; b) prin cererea formulata ,n acest sens, de catre administrator ; c) de catre judecatorul sindic mpreuna cu administratorul ; 5. n cazul procedurii falimentului notificarea va cuprinde : a) termenul limita pentru nregistrarea cererii de admitere a creantelor n vederea ntocmirii tabelului suplimentar al creantelor ; b) termenul de definitivare a tabelului suplimentar al creantelor ;

c) termenul de ntocmire a tabelului definitiv consolidate al creantelor. 6. Lichidarea averii debitorului consta n transformarea activului patrimonial al acestuia : a) ntr-o suma de bani ce va fi distribuita creditorilor n ordinea stabilita de lege b) ntr-o suma de bani ce va fi atribuita creditorilor n ordinea nscrierii lor la masa credala c) ntr-o suma de bani si

o reparatie morala atribuita tuturor creditorilor. Raspunsuri:

1)-a,b,c; 2)-b; 3)-a; 4)-a; 5)-a,b,c; 6)-a Bibliografie selectiva lectia 6 Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Editura Fundatiei Romnia de mine, Bucuresti, 2006, pg. 58-73 Legea nr. 64 /1995, publicata n M.Of. 130 din 29 iunie 1995 si modificata prin O.G. 38/1996, publicata n M.Of. 204 din 30 august 1996, O.U.G.

58/1997, publicata n M.Of. 266 din 3 octombrie 1997, Legea 99/1999, publicata n M.Of.236 din 27 mai 1999, prin care s-a dispus republicarea si renumerotarea textelor, Republicata n M.Of. 608 din 13 decembrie 1999, O.G. 38/2002, publicata n M.Of. 95 din 2 februarie 2002, Legea 82/2003, publicata n M.Of. 194 din 26 martie 2003

Obiectivele lectiei 7 Teoria contractelor comerciale internationale

prezentarea notiunii contractelor de comer. international evidentierea trasaturilor caracteristice ale contractelor comerciale internationale criterii de clasificare ale contractelor comerciale internationale explicarea procedeelor de negociere a contractelor comerciale internationale

Concepte cheie -Teoria contractelor comerciale internationale Contract -act juridic civil ori comercial constnd n acordul de vointa a doua sau mai multe persoane n scopul de a crea, modifica sau stinge un raport juridic Contract accesoriu contract care nu are existenta proprie, de sine statatoare , ci depinde de existenta unui contract principal

Contract de engineering contract de comer. exterior si cooperare economica internationala facnd parte din categoria contractelor de transfer de tehnologie care are ca obiect realizarea de catre una din parti, pentru cealalta parte, contra cost a unui complex industrial ori retehnologizarea unuia deja existent Contract de know-how contract facnd parte din categoria contractelor de transfer

de tehnologie care are ca obiect transmiterea cu titlu oneros de cunostinte si procedee tehnice care nu au fost brevetate sau care nu sunt brevetabile ori chiar a anumitor abilitati ori experiente tehnice, care constituind un secret comercial, au eficienta economica deosebita. Contract nenumit contract al carui continut nu este reglementat n mod expres de catre legiuitor

ci este stabilit de catre parti

Teoria contractelor comerciale internationale notite lectia 7 1. Notiune. Prin contractul de comer. international se ntelege acordul de vointa care a avut loc ntre doua sau mai multe subiecte de drept participante la comertul international, avnd domiciliul ori sediul n state diferite, avnd ca finalitate nasterea, modificarea sau stingerea de raporturi juridice de comer. international.

Contractele comerciale internationale se delimiteaza de contractele comerciale cu vocatie interna ndeosebi prin elementele de extraneitate pe care le contin, care mpreuna cu atributul intrinsec de comercialitate l deosebeste de contractele comerciale, n general vorbind. 2. Trasaturile caracteristice ale contractelor de comer. international comercialitatea internationalitatea 2.1. Categorii de contracte de comer. international n raport de

criteriile dreptului comun (dreptului civil) a. n raport cu modul lor de formare contractele de comer. international sunt, de regula, consensuale, ele exprimnd vointa manifestata de catre subiectii raportului juridic de comer. international. b. De regula, ne aflam naintea unor contracte cu titlu oneros, deoarece au ca finalitate declarata obtinerea pentru parti a unui profit. c. Contractele de comer. international

sunt sinalagmatice dupa scopul lor, avnd n vedere faptul ca dau nastere la drepturi si obligatii corelative pentru parti. d. Contractul de comer. international are caracter comutativ pentru ca att existenta, ct si ntinderea prestatiilor la care se obliga partile sunt certe si determinate (ori determinabile), din chiar momentul ncheierii actului juridic respectiv. e. Contractele de comer. international sunt acte

si fapte de comer. deoarece ele tind la obtinerea unui profit, pentru ambele parti. Se include n aceasta categorie chiar si contractele de cooperare economica si tehnico-stiintifica. 2.2. Criterii nespecifice de categorisire a contractelor de comer. international a. n functie de efectele pe care le vor genera contractele de comer. international (ca de altfel toate tipurile de contracte), se mpart

n: constitutive, translative si declarative de drepturi. a.1. Contractele de comer. international cu caracter constitutiv sunt cele ce privesc, de obicei, crearea unor drepturi subiective, pe seama celor doua parti, ori a unui tert. a.2. Sunt contracte de comer. international translative de drepturi cele care transmit unele drepturi reale, de la un titular de drepturi la altul.

a.3. Contractele declarative de drepturi sunt mult mai rar ntlnite n comertul international, iar prin ele se constata si se confirma pentru parti unele drepturi. b. Dupa modul lor de executare contractele de comer. international se mpart n contracte cu executare imediata, succesiva sau continua. b.1. Contractele de comer. international cu executare imediata sunt cele care au ca obiect

ndeplinirea, de ndata, a uneia sau mai multor prestatii. b.2. Contractele de comer. international cu executare succesiva sunt cel mai adesea ntlnite n practica de comer. international. Prestatiile partilor vor fi aduse la ndeplinire la intervale de timp regulate sau neregulate. b.3. Contractele comerciale internationale cu executare continua cuprind obligatii care pot fi ndeplinite de catre debitor n mod nentrerupt.

c. n raport de corelatia n care se afla, contractele de comer. international se mpart n contracte principale si contracte accesorii. c.1. Sunt denumite contracte principale acele acorduri de vointa ale partilor care sunt de sine statatoare, iar existenta lor nu depinde de clauzele altui contract. c.2. Contractele accesorii sunt cele care nu au o existenta de sine statatoare, valoarea

lor juridica este conditionata de existenta unui contract principal. d. Dupa natura obligatiilor care intra n continutul lor contractele internationale se divid n contracte care genereaza obligatia de a da, de a face sau de a nu face. d.1. Contractele care genereaza obligatia de a da (dare) sunt cele translative de drepturi reale, carora lise adauga contractele care implica o

contraprestatie pecuniara, indiferent de natura acesteia: pret, comision, chirie, navlu, prima de asigurare, etc. d.2. Contractele care genereaza obligatia de a face (facere) sunt ntlnite n sfera executarii de lucrari si n aceasta privinta este clasic contractul de antrepriza, precum si cele de prestari-servicii, cum sunt cele de consulting, comision, mandat, etc. d.3. Contractele care genereaza obligatia de a nu

face (non facere) sunt mai rar ntlnite n comertul international, iar exemplul cel mai elocvent este obligatia concreta de a se abtine de la anumite actiuni, pe care si-o asuma una dintre partile contractante ori chiar ambele. e. Dupa natura obligatiilor n raport de natura obligatiilor carora le da nastere contractele de comer. international, acestea se pot clasifica n contracte

care genereaza obligatii de rezultat si contracte care genereaza obligatii de mijloace. e.1. Participantii la raporturile de comer. international si asuma obligatii de rezultat, ntruct prin finalitatea urmarita acestea sunt de esenta comertului, n general vorbind. e.2. Contractele de comer. international pot da nastere si la obligatii de mijloace (de diligenta). Astfel, n contractele care au n continutul

lor obligatia de a face, cocontractantii pot prevede o clauza best efects , adica se angajeaza sa depuna toate eforturile necesare aducerii la ndeplinire a obligatiilor asumate contractual.

2.3. Criterii specifice de categorisire a contractelor de comer. international a. n functie de participantii la raporturile juridice de comer. international vom ntlni: a.1. Contracte obisnuite, atunci cnd contractele se ncheie ntre participanti care apartin ordinii juridice nationale din state diferite, iar partenerii contractuali se recunosc dupa calitatea si natura juridica asemanatoare: comercianti-persoane fizice, societati comerciale, persoane juridice cu

vocatie comerciala. a.2. Contracte mixte (semiinternationale), ncheiate ntre subiecte de drept care apartin ordinii juridice internationale din state diferite. b. n raport de obiectul lor, contractele de comer. international se clasifica n cinci categorii: b.1. Contracte translative de drepturi, care au ca obiect transmiterea drepturilor reale ori a celor de creanta ntre parti. b.2. Contracte de prestari de servicii, care

au ca obiect o prestare de servicii la care una dintre parti se obliga n favoarea celelilalte parti. b.3. Contracte de executare de lucrari, al caror obiect este realizarea de lucrari de constructii sau a unor lucrari de montaj. b.4. Contracte de cooperare economica internationala si tehnico-stiintifica, prin intermediul carora au loc derularea raporturilor juridice privind productia si comercializarea de

bunuri, executarea de lucrari, transferul de tehnologie avansata, etc. b.5. Contracte de aport valutar, care au ca obiect sporirea rezervelor valutare ale participantilor la operatiunile de comer. international. c. n raport cu complexitatea lor, contractele de comer. international se clasifica n: c.1. Contracte comerciale internationale unitare, care au la baza un singur acord de vointa ntre parti. c.2. Contracte comerciale

internationale mixte, n cadrul carora acordul de vointa al partilor contractante genereaza drepturi si obligatii caracteristice pentru cel putin doua contracte unitare (de tip monolit). c.3. Contracte comerciale internationale complexe care desemneaza o pluralitate de contracte comerciale internationale distincte, interdependente, care mpreuna constituie un ansamblu contractual creat prin vointa juridica a partilor, care are drept scop o anumita finalitate, de

asemenea agreata de parti. d. n functie de durata pentru care se ncheie, contractele comerciale internationale se vor clasifica dupa cum urmeaza: d.1. Contracte de scurta durata, ncheiate pentru operatiuni ocazionale si a caror durata nu depaseste 1 an. d.2. Contracte cu durata medie, ncheiate pe o perioada de timp de pna la 5 ani, acestea fiind regula n sfera

comertului international. d.3. Contracte de lunga durata, ncheiate de parti pe o perioada de timp care excede duratei de 5 ani.

3. Conditiile de valabilitate ale contractelor comerciale internationale La fel ca si n dreptul civil care este, dupa cum am vazut, dreptul comun, capacitatea, consimtamntul, obiectul si cauza sunt conditiile de valabilitate cerute unui contract comercial international. 4. Forma contractelor comerciale internationale n ceea ce priveste aceste contracte forma nu este o conditie ad validitatem ci este

n marea majoritate a cazurilor ceruta doar ca mijloc de proba (ad probationem). 5. Viciile de consimtamnt n contractele de comer. international a) Eroarea de fapt si de drept Reglementarea uniforma precizata considera eroarea a fi reprezentarea eronata a unor fapte ori a unor raporturi juridice existente n momentul ncheierii contractelor comerciale internationale. (Din analiza textului

legal rezulta ca n lumina Principiilor UNIDROIT nu exista diferenta ntre eroarea de fapt si eroarea de drept). b)Dolul n contractele de comer. international Principiile UNIDROIT consacra ideea cu privire la dol, ca o parte cocontractanta poate cere nulitatea contractului atunci a fost determinata sa l ncheie prin manoperele dolosive ale celeilalte parti, inclusiv limbaj sau

practici, sau nedezvaluiri frauduloase a unor circumstante care, conform standardelor bunei credinte n materie comerciala ar fi trebuit dezvaluite. c) Violenta n contractele comerciale internationale Cu privire la acest aspect, Principiile UNIDROIT indica urmatoarea conduita: o parte poate invoca nulitatea contractului atunci cnd a fost obligata sa l ncheie printr-o amenintare nejustificata a celeilalte parti, care,

avnd n vedere circumstantele este att de iminenta si serioasa nct nu ofera primei parti nici o alternativa rezonabila. d) Leziunea n contractele de comer. international O parte contractanta poate invoca nulitatea contractului sau a unei clauze daca, la momentul ncheierii contractului acesta, n ansamblul sau ori doar clauza respectiva i dadea celeilalte parti ntr-un mod

nejustificat un avantaj excesiv. n aceasta privinta trebuie avute n vedere, n ceea ce priveste leziunea n contractele comerciale internationale, urmatoarele aspecte: -faptul ca cealalta parte a profitat, n mod neloial de dependenta primei parti, de dezavantajul economic sau de nevoile urgente ale acesteia, ori de faptul ca aceasta este neprevazatoare, ignoranta, lipsita de experienta sau lipsita de

capacitati de negociere;

-cealalta parte a profitat, n mod neloial de natura si scopul contractului comercial international. e) Fapta tertului n raport cu eroarea, dolul, violenta si leziunea n contractele comerciale internationale Principiile UNIDROIT reglementeaza si regimul juridic al conditiilor de validitate ale contractelor comerciale internationale la care am facut referire pna acum, comise nsa prin fapta tertului.

-Astfel, victima unui dol, a unei violente, leziuni sau a unei erori a carei cauza este imputabila unui ter. de ale carui fapte raspunde cocontractantul victimei poate invoca anularea contractului ca si cum ar fi imputabila cocontractantului; -n situatia n care dolul, violenta sau leziunea sunt imputabile unei terte persoane pentru ale carei acte cocontractantul victimei nu este responsabil, contractul

poate fi anulat daca acest cocontractant cunostea sau ar fi trebuit sa cunoasca dolul, violenta sau leziunea ori nu a efectuat nici un act de executare pna la data invocarii nulitatii, n temeiul contractului. **** Dreptul Comertului International, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 83-84

Exercitii rezolvate lectia 7 1. Trasaturile caracteristice ale contractului de comer. international sunt : a) comercialitatea b) internationalitatea c) nationalitatea 2. Caracterul sinalgmatic al contractelor de comer. international este conferit de faptul ca : a) dau nastere la drepturi si obligatii corelative pentru parti ; b) partile sunt numai doua c) sunt cu titlu gratuit 3.

Contractele principale sunt acorduri de vointa ale partilor care sunt de sine statatoare iar existenta lor nu depinde de clauzele altui _____________ 4. Dupa efectele lor contractele de comer. international se clasifica n : a) contracte __________ b) contracte __________ c) contracte __________ 5. Contractele de comer. international se divid dupa obiectul lor n contracte care genereaza obligatii : a)

de a mprumuta b) de a da c) de a asigura d) de a face e) de a repara f) de a nu face 6. Contractele de comer. international de lunga durata se ncheie de catre parti pe o perioada de timp mai mare de : a) trei ani b) cinci ani c) zece ani 7. Partile unui contract de

comer. international au posibilitatea de a schimba legea aplicabila contractului fara a aduce atingere formei si drepturilor tertilor : a) oricnd b) numai dupa ivirea litigiului

c) numai cu aprobarea organului de jurisdictie Raspunsuri: 1)-a,b; 2)-a; 3)-contract; 4)-constitutive, translative, declarative; 5)-b,d,f; 6)-b; 7)-a Bibliografie selectiva lectia 7 Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Editura Fundatiei Romnia de mine, Bucuresti, 2006, pg. 83-92 Dumitru Mazilu, Dreptul comertului international, tratat, vol.II, Editura Lumina Lex, 2001, pag.5-22 Dragos Alexandru Sitaru, Victor Babiuc, tratat, vol.

II, 1996, Editura Actami, Bucuresti, pag.9-16 Mircea Costin, Sergiu Deleanu, Dreptul comertului international(tratat), Partea Speciala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1995, pag.5-25

Obiectivele lectiei 8 ncheierea, executarea, modificarea si efectele contractelor comerciale internationale

importanta identificarii legii aplicabile contractului comercial international punerea n relief a importantei clauzelor continute de contractul comercial international aprofundarea principiilor care trebuie sa guverneze interpretarea contractelor de comer. international prezentarea modalitatilor de executare a contractelor comerciale internationale

Concepte cheie ncheierea, executarea, modificarea si efectele contractelor comerciale internationale Oferta propunere pe care o persoana o face unei alte persoane ori n general de a ncheia un anumit contract n conditii determinate Acceptare manifestare a vointei juridice a unei persoane de a ncheia un contract n conditiile ofertei ce i-a fost adresata

n acest scop Clauza contractuala stipulatie sau prevedere stabilita prin acordul de vointa al partilor sau considerata ca atare n temeiul unei dispozitii legale supletive de la care partile nu au derogat existenta n cuprinsul unui contract Clauza penala conventie accesorie prin care partile contractante stabilesc anticipat cuantumul daunelor interese (compensatorii sau moratorii) datorate

de partea n culpa n caz de neexecutare a obligatiei contractuale Reziliere desfacere pentru viitor a unui contract sinalagmatic cu executie succesiva n timp drept consecinta a nendeplinirii obligatiei de catre una dintre parti din culpa acesteia Rezolutiune desfiintarea cu caracter retroactiv cu executie imediata la cererea unei parti ca urmare a neexecutarii obligatiei celeilalte parti

din cauze imputabile ei

ncheierea, executarea, modificarea si efectele contractelor comerciale internationale notite lectia 8 1. Formarea contractului de comer. international ncheierea contractului de comer. international (sau formarea) se face, de regula, n doua etape: I. Etapa precontractuala II. Etapa ncheierii propriu-zise a contractului de comer. international I. ETAPA PRECONTRACTUALA este reprezentata de anumite demersuri pe care partile

interesate le efectueaza n scopul informarii pietei internationale cu privire la intentiile lor sau n scopul de a se informa asupra tendintelor si oportunitatilor de pe piata internationala. Dialogul contractual este supus regulilor si strategiilor de negociere. Negocierea unui contract de comer. international are ca scop stabilirea unui sistem de reguli, de drepturi si de obligatii corelative care vor guverna

viitorul contract. Pe durata negocierilor contractului, partile pot opta pentru schimbul de scrisori de intentie sau pentru ncheierea unor acorduri de negociere. Negocierea, indiferent de forma pe care o mbraca, implica respectarea unor reguli, cum sunt: a. informarea corecta si completa a eventualului partener asupra elementelor de evaluare al viitorului contract b. colaborarea partilor pentru ca negocierea sa nu depaseasca,

n timp, o durata strict necesara informarii si clarificarii cadrului contractual c. pastrarea confidentialitatii asupra informatiilor primite, daca aceste informatii nu au un caracter public evident d. evitarea repunerii n discutie a clauzelor contractuale asupra carora s-a cazut deja de acord e. anuntarea imediata a celeilalte parti a hotarrii de a ntrerupe negocierile, temporar sau definitiv f. evitarea negocierilor paralele,

afara numai daca partea interesata si-a declarat expres intentia ori si-a rezervat dreptul de a intra n contact si de a negocia si cu alti potentiali parteneri g. respectarea termenelor prevazute de parti pentru ncheierea diferitelor faze ale negocierii n esenta toate aspectele nvederate cu privire la negocierea unui contract comercial international sunt materializari ale principiului libertatii contractuale.

A. Oferta si acceptarea ofertei o Aspecte terminologice

Prin oferta (policitatiune, propunere) se ntelege lato sesu concretizarea vointei de a ncheia un contract din sfera dreptului comercial dar si a celui international. Stricto sensu, prin oferta se ntelege o propunere de ncheiere a unui contract comercial international care a fost efectuata numai de debitorul prestatiei materiale care face obiectul contractului. Astfel, oferta trebuie sa fie facuta de

catre vnzator, furnizor, exportator, etc. o Conditiile de validitate ale ofertei -sa fie ferma si sa reprezinte un angajament juridic adica evidentiaza intentia ofertantului de a fi tinut de aceasta n cazul acceptarii. -oferta facuta sa fie adresata uneia sau mai multor persoane determinate -oferta trebuie sa fie precisa si completa B. Revocarea ofertei

de a contracta Ofertantul are posibilitatea de a revoca propunerea de a contracta ceea ce constituie, de asemenea, o manifestare de vointa din partea sa. n ceea ce priveste regimul juridic al revocarii ofertei trebuie sa precizam ca putem discuta despre aceasta n doua ipoteze: ntre persoane prezente si ntre persoane absente. o Acceptarea ofertei de a contracta

Daca oferta de a contracta reprezinta manifestarea vointei unei parti de a ncheia un contract de comer. international la rndul sau acceptarea ofertei reprezinta cealalta vointa juridica. n practica ntlnita n comertul international acceptarea ofertei este ntlnita sub doua modalitati, ea putnd fi, astfel expresa ori tacita, ambele bucurndu-se de acceasi valoare juridica. o Tacerea (inactivitatea) destinatarului ofertei

Se considera nula clauza contractuala conform careia tacerea (inactivitatea) destinatarului are calitatea unei acceptari a ofertei. Mai mult chiar, tacerea nu valoreaza ca acceptarea daca o astfel de clauza nici nu a fost prevazuta n contract. o Conditiile de valabilitate ale acceptarii ofertei Fiind tot o latura a consimtamntului, ca si oferta si acceptarea trebuie sa ndeplineasca unele

conditii si anume:

a) sa fie facuta de catre destinatarul ofertei de a ncheia contractul comercial international ori de la un reprezentant al acestuia; b) sa fie pura si simpla, cu alte cuvinte pe deplin concordanta cu continutul ofertei primite. Daca acceptarea ofertei este conditionata, are unele limitari sau modificari se apreciaza ca ne aflam naintea reprezentarii ofertei si n fata unei

contraoferte . II. ETAPA NCHEIERII PROPRIU-ZISE A CONTRACTULUI Contractul se considera a fi ncheiat n momentul n care s-a realizat acordul de vointa dintre partile contractante, n conditiile legii aplicabile contractului. n dreptul romn se considera ca momentul ncheierii contractului este cel n care acceptarea ofertei a ajuns la ofertant si acesta a luat cunostinta de continutul acesteia.

n dreptul uniform, care are la baza Conventia de la Haga, din 1964, se apreciaza ca un contract este format atunci cnd acceptarea este receptionata la adresa persoanei ofertantului. 2. Legea aplicabila contractului de comer. international Determinarea legii aplicabile contractului de comer. international se face, de regula prin acordul partilor. n dreptul comertului international se admite ca partile

sa desemneze legea care va guverna formarea, efectele, executarea si stingerea obligatiilor contractuale reciproce. Vointa partilor prentmpina un eventual conflict de legi, datorat caracterului de internationalitate al contractului. Partile au posibilitatea de a schimba legea aplicabila contractului oricnd, pe toata durata executarii contractului, cu conditia de a nu aduce atingere validitatii formei contractului sau drepturilor dobndite de terti.

3. Clauzele contractului comercial international Un contract comercial international va cuprinde obligatoriu si n functie de obiectul sau clauze legate de calitatea si cantitatea marfurilor, precum si clauze referitoare la raspunderea contractuala. De asemenea, se vor prevedea si clauze asiguratorii, ca mijloc de aparare contra fluctuatiilor preturilor. Clauze contractuale tipice: 1. de continuitate si mentinere a raporturilor comerciale

traditionale ntre parteneri; 2. de forta majora; 3. de exclusivitate; 4. de confidentialitate; 5. privind modalitatile de plata; 6. privind raspunderea partilor; 7. de solutionare a litigiilor. Aceste clauze poarta denumiri specifice, pe care le vom aminti, succint, n cele ce urmeaza :

A. CLAUZA COMPROMISORIE B. CLAUZA DE MENTINERE A VALORII, CLAUZA DE CONSOLIDARE VALUTARA si CLAUZA MULTIVALUTARA C. CLAUZA OFERTEI CONCURENTE D. CLAUZA CLIENTULUI CEL MAI FAVORIZAT E. CLAUZA DE HARDSHIP F. CLAUZA PENALA G. CLAUZE LIMITATIVE DE RASPUNDERE H. CLAUZA DE FORTA MAJORA I. CLAUZE DE INTERPRETARE J. PACTUL DE PREFERINTA K. CLAUZA DE CONFIDENTIALITATE L. CLAUZA DE EXCLUSIVITATE

M. CLAUZA DE NECONCURENTA 4. Interpretarea contractelor de comer. international Interpretarea contractelor de comer. international este operatiunea juridica de clarificare logico-rationala si sistematica de determinare a ntelesului exact si complet al clauzelor contractuale. Principiile care trebuie sa guverneze interpretarea contractelor de comer. international a) Buna-credinta b) Loialitatea c) Colaborarea ntre parti Regulile de interpretare

contractuala n comertul international a) Clauzele contractuale se interpreteaza dupa intentia comuna a partilor care au ncheiat contractul, ci nu dupa sensul literal al termenilor utilizati b) n situatia n care o clauza este interpretabila din cauza redactarii sale ori dintr-un alt considerent, se aplica regula de drept potrivit careia aceasta va produce efecte, ci nu n sensul

neproducerii de efecte c) n situatia n care o clauza este susceptibila de doua interpretari, se aplica regula conform careia se interpreteaza n sensul care este cel mai potrivit pentru natura contractului respectiv. d) n situatia n care exista o ndoiala, conform art. 983 din Codul civil romn, contractul se interpreteaza n favoarea celui care se obliga e) Clauzele contractuale

se interpreteaza unele prin altele, dndu-se fiecareia ntelesul ce rezulta din actul ntreg 5. Executarea contractelor de comer. international a) Executarea voluntara Modalitatile de plata

Plata este facuta, de regula, de catre debitor ori de catre o alta persoana, n numele debitorului. Plata este primita de catre creditor sau de catre mandatarul acesteia ori de o persoana autorizata de lege ori de o instanta de judecata. Locul executarii obligatiei Partile si aleg locul executarii obligatiei de plata, prin stipularea acesteia

n contract sau n locul care ar rezulta din natura operatiunii ori din intentia partilor, asa cum arata art. 59 alin.1 din Codul comercial romn. Executarea obligatiei contractuale are loc, n absenta unei stipulatii exprese a locului n contract, n locul unde cel ce s-a obligat si avea stabilimentul sau, cel putin, domiciliul ori resedinta, la formarea contractului.

Data executarii obligatiei Plata trebuie facuta: -imediat, la data facturarii marfii; -la expirarea termenului suspensiv, n situatia n care obligatia este astfel afectata (termenul uzual este regula, iar exceptia termenul esential); -n cazul decontarilor bancare prin incasso documentar, termenul de plata curge de la data cnd factura si documentele nsotitoare ale marfii au ajuns la cumparator; -n situatia

n care plata se face prin acreditiv documentar, termenul este data nscrisa pe el de data emitenta. b) Executarea silita, n natura a contractelor de comer. international Se recurge de catre creditor la executarea silita a obligatiilor asumate, daca acestea nu sunt executate n mod voluntar. Executarea silita, specifica obiectului fiecarui contract, este dispusa de catre o instanta de judecata,

creditorul primind astfel prestatia datorata ori, daca prefera, despagubiri. n situatia n care obiectul obligatiei este o suma de bani, ea va fi executata n natura. Creditorul este ndreptatit sa ceara executarea silita n natura a obligatiei, daca obiectul acesteia consta n a da bunuri de gen, pe care debitorul de detine, dar refuza sa le individualizeze si sa le

predea. c) Executarea prin echivalent a obligatiilor din contractele de comer. international ntruct n cazul n care ne gasim n fata neexecutarii voluntare a obligatiilor stipulate, n contractele de comer. international se recurge la executarea prin echivalent. n aceasta situatie sunt aplicabile regulile raspunderii contractuale, daca sunt ntrunite conditiile acesteia, anume: existenta faptului ilicit, producerea prejudiciului, raport de cauzalitate ntre

faptul ilicit si prejudiciul cauzat si existenta vinovatiei debitorului. Fapta ilicita, n cazul contractelor de comer. international, consta n:

neexecutarea de catre debitor a obligatiilor contractuale asumate; executarea obligatilor asumate nu s-a facut n mod corespunzator; obligatiile contractuale au fost executate cu ntrziere. Prejudiciul poate fi material sau moral, iar daunele-interese sunt consecinta directa si

necesara a neexecutarii obligatiei. Raspunderea debitorului este conditionata de existenta unui raport de cauzalitate ntre fapta pagubitoare si prejudiciul suferit de creditor. d) Conventiile privind raspunderea n contractele de comer. international

Partile pot ncheia, naintea producerii prejudiciului, conventii al caror obiect este modificarea clauzelor privind raspunderea contractuala, micsornd ori marind raspunderea debitorului. e) Repararea prejudiciului Creditorul are dreptul de a solicita repararea prejudiciului care i s-a produs prin neexecutarea obligatilor asumate de catre debitor sau a executari acestora cu ntrziere. Evaluarea daunelor pentru care i se

acorda debitorului repararea prejudiciului poate fi legala, judiciara sau conventionala. f) Interventia fortei majore n contractele de comer. international Potrivit acceptiuni doctrinare,dar si reglementarilor existente pe plan international si national,forta majora este manifestarea unor evenimente imprevizibile si de nedepasit,independente de culpa celor care le invoca.Aceste evenimente trebuie sa fie ulterioare momentului ncheieri contractului si sa faca,cu

adevarat,imposibila executarea obligatilor asumate. Prin includerea n contract a clauzei de forta majora,partile fac precizari ndeosebi cu privire la regimul juridic al acesteia,adaptnd-o conditilor specifice contractului respectiv. **** Dreptul Comertului International, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 93-101

Exercitii rezolvate lectia 8 1. Oferta de a ncheia un contract de vnzare internationala de marfuri si produce efectele : a) cnd ajunge la destinatar atunci cnd este facuta n mod verbal b) cnd este predata destinatarului prin orice mijloace c) cnd destinatarul recunoaste faptul ca a intrat n posesia ofertei. 2. O oferta chiar daca

este irevocabila , poate fi retractata ? a) da, daca retractarea ajunge la destinatar naintea ofertei b) da daca retractarea ajunge la destinatar n acelasi timp cu oferta c) nu deoarece este irevocabila 3. Retractarea ofertei este similara cu revocarea acesteia ? a) da; b) nu 4. O oferta de a contracta facuta verbal ntre partile prezente , cu exceptia

cazului n care din imprejurari rezulta contrariul : a) trebuie acceptata imediat b) trebuie analizata cu atentie Raspunsuri: 1)-a,b; 2)-a,b; 3)-b; 4)-a

Bibliografie selectiva lectia 8 Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Editura Fundatiei Romnia de mine, Bucuresti, 2006, pg. 93-101 Popescu T.R., Dreptul comertului international, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag.213-236 Mazilu Dumitru, Dreptul comertului international, Partea Speciala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001, pag.57-141 Babiuc Victor, Dreptul comertului international, Ed. Sylvi, Bucuresti, 2001, pag.114-124

Obiectivele lectiei 9 Regimul juridic al intermedierii n Dreptul Comertului International

evidentierea rolului nsemnat pe care l joaca activitatile de intermediere n domeniul Dreptului Comertului International cunoasterea principalelor contracte de intermediere care opereaza n acest domeniu punerea n relief a trasaturilor specifice contractelor de mandat, comision, agentie, etc.

Concepte cheie -Regimul juridic al intermedierii n Dreptul Comertului International Agent persoana fizica sau juridica ce actioneaza din mputernicirea alte persoane de asemenea fizica sau juridica, n scopul ncheierii de acte juridice sau ndeplinirii de prestatii materiale Agent combinativ agent care combina activitatea de dealer cu cea de broker, care lucreaza n cadrul

agentiilor de brokeraj n cadrul bursei sau n propria societate de consultanta Agentie de brokeraj persoana juridica autorizata sa cumpere si sa vnda valori mobiliare ori marfuri cu titlu profesional, n nume propriu sau n contul tertilor Agentie de curtaj societate pe actiuni care cumpara si vinde marfuri sau contracte la termen n contul

clientilor, pe baza de comision Mandat de negociere mputernicire data negociatorului sau echipei de negociere de catre firma tutelara

Regimul juridic al intermedierii n Dreptul Comertului International notite lectia 1. CONTRACTUL INTERNATIONAL DE MANDAT COMERCIAL Este acel contract prin care o persoana numita mandatar se obliga, n baza indicatiilor primite de la o alta persoana, numita mandant, sa trateze n numele acesteia, acte comerciale. a) Obiectul specific al acestui contract consta, cu alte cuvinte, n

tratarea de afaceri pe seama mandantului. Actele ncheiate trebuie sa fie de natura comerciala att pentru terti, ct si pentru mandant. b) Elementele specifice ale contractului de mandat comercial sunt: -mandatul comercial poate decurge din acordul de vointa al partilor; -reprezentarea este de natura contractului, si nu de esenta lui, ntruct mandatarul poate actiona n numele sau propriu, dar pe

seama mandantului; -mandatul comercial este ntotdeauna un contract cu titlu oneros; -mandatarul este mputernicit sa ntocmeasca toate actele necesare operatiunii cu care a fost nvestit, chiar daca unele dintre ele nu au fost prevazute n mod expres; -independenta de actiune a mandatarului permite angajarea mandantului si n cazul unei aparente de reprezentare; -mandatul comercial se revoca numai pentru motive temeinice.

Spre deosebire de dreptul civil, n materia comertului se aplica teoria mandatului de interes comun. c) Mandatarul poate fi agent, reprezentant sau curtier: -agentul este un intermediar mputernicit sa mijloceasca n tara n strainatate tranzactii comerciale. -reprezentantul este un agent comercial caruia o firma producatoare sau comerciala din tara sau strainatate i ncredinteaza desfacerea marfii; -curtierul este un intermediar care

se ocupa cu mijlocirea ncheierii contractelor comerciale, prin punerea n contact a celor doi parteneri interesati. 2. CONTRACTUL INTERNATIONAL DE COMISION Este un contract prin care o persoana numita comisionar se obliga sa trateze acte de comer. n nume propriu, dar pe seama altei persoane, numita comitent, n schimbul unei remuneratii. Contractul de comision are doua forme: -comisionarul

lucreaza n nume propriu, dar n contul comitentului; -comisionarul actioneaza n numele comitentului.

Caracterele contractului de comision sunt:

n raporturile dintre comisionar si comitent exista relatii de mandat; comisionarul are calitatea de parte n raportul perfectat cu tertul,garantnd executarea contractului; privilegiul comisionarului asupra bunurilor ncredintate, ca o garantie a creantelor mpotriva comitentului. 3. INTERMEDIEREA N DREPTUL ANGLO-SAXON Deoarece acest sistem de drept nu cunoaste contractele de

mandat si comision, intermedierea se desfasoara prin institutia juridica numita agency. Prin agency se ntelege asadar raportul ce se stabileste, n temeiul mputernicirii date de o persoana, numita principal (patron) unei alte persoane, agent, care accepta sa actioneze n numele sau. Raporturile juridice de agency se pot stabili printr-o ntelegere simpla, agreement . Prin contractul de agency o persoana numita agent

se obliga sa actioneze n numele altei persoane, numita principal sau patron. a) n raport de gradul de control executat de principal (patron), agentul poate fi agentservant (sau independent) si agent-contractor. b) Dupa felul prestatiei poate fi: agent-general si agent-special. c) Brokerul este un agent comercial care este reprezentantul principalului, avnd dreptul sa ncheie tranzactii comerciale, fara a

avea nsa posesia si controlul bunurilor negociate. Firmele de brokeri asigura desfacerea marfurilor, garanteaza executarea dispozitiilor primite, raspunde de calitatea marfurilor si de finantarea tranzactiilor realizate. d) Factorul este acel intermediar care lucreaza n nume propriu, vnznd marfurile pe care i le ncredinteaza principalul, avnd drept de posesie si de control asupra lor, vnzarea lor producnd efecte asupra tertilor de

bunacredinta. 4. DREPTUL APLICABIL INTERMEDIERII DE COMER. INTERNATIONAL n acest domeniu se aplica principiul Lex voluntatis (art. 73 si 74 din Legea 105/1992). Partile pot alege legea care sa le crmuiasca raportul juridic, iar daca nu au stabilit legea aplicabila, se vor aplica normele conflictuale subsidiare. Daca partile nu au convenit altfel, raporturile dintre reprezentant si mandatar, conform

art. 93 al. 1 din Legea 105/1992, vor fi crmuite de legea statului n care intermediarul exercita mputernicirea. 5. AQUIS-UL COMUNITAR IN DOMENIUL INTERMEDIERII Cresterea volumului comertului international, n general, si promovarea produselor, capitalurilor si serviciilor n statele membre ale Uniunii Europene se efectueaza si prin intermediul agentilor comerciali. Atentia pe care o acorda Uniunea Europeana agentilor comerciali

este de maxima importanta, deoarece prin acestia se reduce concurenta si, concomitent, are loc o integrare mai strnsa a pietelor de desfacere.

ntruct statutul juridic al agentilor comerciali este reglementat de legislatia interna a statelor membre, s-a manifestat preocuparea pentru armonizarea reglementarilor, ndeosebi cele care reglementeaza raporturile juridice dintre, agenti si patroni, cu scopul de a le majora eficacitatea. Agentii comerciali sunt persoane fizice sau juridice care si asuma obligatia de a negocia vnzarea sau cumpararea unor marfuri n contul altei

persoane, numite patron. Lund n considerare unele tendinte manifeste, care puteau afecta stabilitatea si legatura permanenta dintre agent si patron, Consiliul Comunitatilor Europene, la propunerea Comisiei si cu avizul Parlamentului European si cel al Comitetului Economic si Social, a adoptat Directiva Consiliului 86/653/CEE din 18 decembrie 1986 privind coordonarea legislatiilor statelor membre referitoare la agentii comerciali independenti. Prin agent comercial",

n ntelesul dat prin directiva, se ntelege intermediarul care desfasoara o activitate independenta si care este n permanenta autorizat sa negocieze vnzarea sau cumpararea produselor n numele altei persoane, denumita comitent", sau sa negocieze si sa ncheie astfel de tranzactii pentru si n numele comitentului n cauza. Fiecare stat membru are dreptul sa prevada ca Directiva nu se aplica acelor

persoane care exercita activitati ale agentului comercial considerate secundare conform legislatiei statului membru respectiv. n ceea ce priveste drepturile si obligatiile agentului, atunci cnd si desfasoara activitatea, agentul comercial trebuie sa promoveze interesele comitentului sau si sa actioneze loial si de buna credinta. n relatiile sale cu agentul comercial, comitentul trebuie sa actioneze loial si de buna credinta. n ceea

ce priveste remuneratia, n absenta oricarui acord ntre parti asupra acestei probleme si fara sa aduca atingere aplicarii dispozitiilor obligatorii ale statelor membre cu privire la nivelul remuneratiei, agentul comercial are dreptul la remuneratia de care agentii comerciali numiti pentru comercializarea produsele care fac obiectul contractului sau de agentie beneficiaza n mod obisnuit n locul n care acesta si desfasoara

activitatile. n lipsa unei astfel de uzante, agentul comercial este ndreptatit sa primeasca o remuneratie rezonabila, avnd n vedere toate aspectele tranzactiei. Orice parte din remuneratie, care variaza n functie de numarul sau valoarea tranzactiilor comerciale, se considera comision n sensul prezentei directive. Comisionul devine exigibil de ndata ce si n masura n care una din urmatoarele conditii este ndeplinita:

comitentul a executat tranzactia; comitentul ar fi trebuit sa execute tranzactia, potrivit ntelegerii cu tertul; tertul a executat tranzactia. Comisionul devine exigibil cel mai trziu atunci cnd tertul si-a executat partea sa din tranzactie sau ar fi trebuit sa o faca n cazul n care comitentul si-a executat partea sa de tranzactie, asa cum ar

fi trebuit. Comisionul se plateste cel mai trziu n ultima zi din luna urmatoare trimestrului in care comisionul devine exigibil. Dreptul la comision se poate stinge numai daca si n masura n care: s-a stabilit ca nu va fi executat contractul dintre ter. si comitent; acest fapt este rezultatul unei clauze pentru care comitentul nu este vinovat.

Statele membre trebuie sa ia masurile necesare pentru despagubirea agentului comercial dupa expirarea contractului de agentie, sau compensarea acestuia pentru pierderile suferite. Agentul comercial are dreptul la compensatii pentru pierderile suferite n urma rezilierii relatiilor sale cu comitentul. Dreptul la compensatie sau la compensatie pentru pierderi poate fi exercitat si atunci cnd contractul de agentie este reziliat ca urmare

a decesului agentului comercial. ntelegerea care restrictioneaza activitatile de afaceri ale agentului comercial n urma rezilierii contractului de agentie se numeste clauza de interdictie comerciala. Aceasta clauza de interdictie comerciala este valabila numai daca si n masura n care sunt ndeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii:

a fost ncheiata n scris; se refera la zona geografica

sau la grupul de clienti si zona geografica ncredintate agentului comercial si la tipul de marfuri care fac obiectul contractului de agentie. Clauza de interdictie comerciala nu este valabila mai mult de doi ani de la expirarea contractului de agentie, cu precizarea ca prevederile amintite nu aduc atingere dispozitiilor din legislatia nationala care impune alte restrictii asupra valabilitatii sau caracterului

executoriu al clauzei de interdictie comerciala sau care permit instantelor sa reduca obligatiile partilor care rezulta dintr-un astfel de acord. **** Dreptul Comertului International, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 105-109

Exercitii rezolvate lectia 9 1. Contractul international de mandat comercial este acela prin care o persoana numita __________se obliga n baza ndatoririlor primite de la o alta persoana , numita_____ __________sa trateze n numele acesteia acte comerciale. 2. Activitatea agentului intermediar mputernicit sa mijloceasca n tara si strainatate anumite tranzactii comerciale are un caracter: a) voluntar;

b) profesional; c) dualist 3. n cadrul contractului de comision comisionarul lucreaza a) n numele comitentului b) n numele celui care l remunereaza c) n nume propriu dar n contul comitentului 4. n raportul dintre comisionar si comitent exista relatii de : a) intermediere; b) de mandat; c) de reprezentare 5. n cadrul institutiei juridice a intermedierii n dreptul anglo-saxon

prin agency se ntelege ______________ce se stabileste n temeiul mputernicirii date de catre principal (patron) unei alte persoane numita agent , care accepta sa actioneze n numele sau . Raspunsuri: 1)-mandatar, mandant; 2)-b; 3)-a,c; 4)-b; 5)-raportul

Bibliografie selectiva lectia 9 Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Editura Fundatiei Romnia de mine, Bucuresti, 2006, pg. 105-109 Popescu T.R., Dreptul comertului international, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag.142-145 Mazilu Dumitru, Dreptul comertului international, Partea speciala, Ed.Lumina Lex, Bucuresti, 2001, pag.259-270 Babiuc Victor, Dreptul comertului international, Ed.Sylvi, Bucuresti, 2001,

pag.101-108 Directiva Consiliului Comunitatilor Europene nr.86/653/CEE din 18 decembrie 1986 privind coordonarea legislatiilor statelor membre referitoare la agentii comerciali independenti

Obiectivele lectiei 10 Contractul International de vnzare de marfuri

prezentarea trasaturilor caracteristice contractului de vnzare internationala de marfuri rolul jucat de Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vnzare internationala de marfuri de uniformizare a practicii n acest domeniu cunoasterea domeniilor de aplicare a Conventiei de la Viena interpretarea, forma si proba contractelor

de vnzare-internationala de marfuri cunoasterea obligatiilor comune ale vnzatorului si ale cumparatorului

Concepte cheie -Contractul International de vnzare de marfuri Bursa piata spacializata si organizata care functioneaza sub controlul si supravegherea statului prin organisme special mputernicite Bursa de marfuri piata organizata si specializata la care se negociaza si se ncheie tranzactii de marfuri fungibile, standardizate si depozitabile Bursa de valori piata organizata

si specializata n care se vnd si se cumpara valori mobiliare (titluri financiare, valori selective, pietre si metale pretioase) Licitatie piata specializata unde se negociaza marfuri si servicii pe baza concentrarii cererii si ofertei care functioneaza periodic sau ocazional Contract constitutiv contract prin efectul caruia se constituie n favoarea uneia dintre parti un drept

real asupra unui bun al celeilalte parti Contract comutativ contract oneros la ncheierea caruia partile cunosc ntinderea prestatiilor la care se obliga si pot aprecia valoarea acestora ca fiind echivalenta Evictiune garantie de drept prin care este desemnata n literatura juridica o obligatie de garantie a vnzatorului contra evictiunii

Contractul International de vnzare de marfuri notite lectia 10 Definitia contractului de vnzare n comertul international Contractul de vnzare cumpararare n comertul international este instrumentul juridic prin care un comerciant, numit vnzator transmite unei alte persoane, care si are domiciliul sau sediul n alt stat, numita cumparator, dreptul sau de proprietate asupra unuia sau

mai multor bunuri determinate ori alte drepturi (de creanta sau reale), n schimbul unei anumite sume de bani numita pret. Caracteristicile contractului de vnzare n comertul international -caracterul sinalagmatic (bilateral) -caracterul oneros -caracterul comutativ Caracterele juridice specifice -caracterul comercial -caracterul international Contractele de vnzare n comertul international n

lumina Conventiei Natiunilor Unite asupra contractelor de vnzare internationale de marfuri Principala reglementare internationala n materia vnzarii internationale de marfuri a fost adoptata la Viena n anul 1980. Ea reprezinta o cale de mijloc, acceptata de principalele sisteme juridice mondiale, n acesta materie. Astfel, conventia la care facem referire este un compromis ntre dreptul anglo-saxon (common-law) si cel

romano-germanic. Domeniile de aplicare ale Conventiei de la Viena din anul 1980 a) Domeniul temporal de aplicare Precizam ca aceasta conventie se aplica, pe plan international, de la 01.01.1988, n ceea ce priveste formarea contractului numai ofertelor facute dupa intrarea sa n vigoare fata de statele contractante iar n ceea ce priveste executarea unor

contracte ncheiate dupa intrarea sa n vigoare fata de aceleasi state contractante, deci este exclus, din capul locului principiul retroactivitatii prevederilor sale. b) Domeniul personal de aplicare (ratione personae)

n conformitate cu dispozitiile art.1 pct.1 lit.a si b din Conventia de la Viena din anul 1980 prevederile acesteia se aplica, n mod alternativ, contractelor de vnzare internationala de marfuri.Astfel ea va fi aplicabila : b.1. ntre parti care si au sediul n state contractante diferite. n acest context, prin state contractante se nteleg doar acelea care

ratifica, accepta, aproba sau adera la Conventia de la Viena din anul 1980, conform prevederilor art.91 al acesteia. b.2. Conventia de la Viena din anul 1980 se aplica, conform dispozitiilor art.1 pct.1 lit.b, de asemenea, atunci cnd normele de drept international privat conduc la aplicare legii unui stat contractant . Prin aceasta formulare, prin trimiterea la norme de drept

international privat al tarii forului (lex fori), conventia devine aplicabila desi nici una sau numai una dintre parti si are sediul pe teritoriul unui stat contractant. c) Domeniul material de aplicare ( ratione materiae ) Conventia de la Viena din anul 1980 are ca obiect de reglementare, dupa cum stim, numai contractele de vnzari internationale de

marfuri . Desi nu este definit un astfel de contract de vnzare, acesta poate fi usurinta identificat deoarece trasaturile sale caracteristice sunt evidentiate din reglementarea si din enumerarea obligatiilor partilor contractante, prin art.30 si 53 din conventie. Domeniul de aplicare al Conventiei vizeaza doua categorii de situatii distincte, si anume : 1. enumerarea tipurilor speciale de

contracte de vnzare internationala de marfuri n raport de obiectul lor care: 1.1. formeaza obiectul conventiei 1.2. nu formeaza obiectul conventiei. 2. indica aspectele referitoare la contractele de vnzare care intra sub incidenta conventiei la care facem referire. Interpretarea, forma si proba contractelor de vnzare internationala de marfuri Reguli de interpretare a Conventiei de la Viena din anul

1980. 1.1 In conformitate cu prevederile art.7 pct.1 la interpretarea conventiei trebuie sa se tina seama de caracterul sau international si de necesitatea de a promova respectul bunei credinte n comertul international . 1.2 n lumina conventiei, indicatiile precum si celelalte manifestari ale unei parti trebuie interpretate dupa intentia acesteia, cnd cealalta parte cunoaste sau nu putea ignora aceasta

intentie. 1.3. Tot n vederea interpretarii partile contractante sunt legate prin uzantele la care ele au consiimtit si de obisnuintele care s-au stabilit ntre ele dispune conventia . 2. Formarea contractului de vnzare internationala de marfuri Conventia de la Viena din anul 1980 stipuleaza, n mod expres, n baza principiului consensualismului , cu privire la forma contractului, urmatoarele :

-acesta nu trebuie ncheiat si nici constatat n scris si, de asemenea , nu trebuie supus nici unei alte conditii de forma; -modificarea sau rezilierea (rezolutiunea) contractului se poate realiza prin acordul amiabil al partilor , fara nici o alta conditie de forma ; -contractul scris care contine o dispozitie ce stipuleaza ca orice modificare sau reziliere

(rezolutiune) amiabila, trebuie facuta n scris nu poate fi modificat sau reziliat ntr-o alta forma. 3. Proba contractului de vnzare internationala de marfuri Potrivit prevederilor conventionale un contract poate fi probat prin orice mijloace inclusiv prin proba testimoniala. Se consacra astfel, principiul libertatii probei contractului (din punct de vedere terminologic se impune precizarea ca nscrisul pot fi considerate

si mijloacele moderne de comunicare : fax, telex, telegrama, e-mail). 4. ncheierea contractului de vnzare internationala de marfuri Procesul complex de ncheiere a unui contract de aceasta factura cuprinde trei etape, toate de aceiasi importanta, avnd n vedere consimtamntul partii si anum: oferta, acceptarea ofertei si ncheierea propriu-zisa a contractului precum si modificarea si rezolutiunea (rezilierea) unui astfel

de contract. 4.1. OFERTA Definitie Dupa cum se cunoaste, prin oferta n dreptul comertului international se ntelege propunerea de ncheiere a unui contract adresata de catre un comerciant unui alt comerciant. n lumina Conventiei de la Viena din anul 1980, pentru a fi considerata valabila o oferta trebuie sa ndeplineasca anumite conditii, dupa cum urmeaza :

-sa fie adresata unuia sau mai multor persoane determinate ; -sa fie suficient de precisa, cu alte cuvinte sa contina denumirea marfurilor si , de asemenea, n mod expres sau implicit, cantitatea si pretul ori sa cuprinda informatii care sa permita determinarea lor ; -sa rezulte, n mod nemijlocit, din ea vointa ofertantului de

a se angaja, n cazul acceptarii, adica propunerea facuta, sa fie un angajament cu conotatii juridice. Momentul producerii efectelor ofertei Oferta facuta si produce efectele, asa cum stipuleaza conventia, n art.15 pct.1, n momentul ajungerii sale la destinatar, atunci cnd este facuta n mod verbal sau cnd este predata destinatarului nsusi, prin orice mijloace.

Retractarea si revocarea ofertei Oferta, odata facuta, poate fi retractata, chiar daca este irevocabila, daca ajunge la destinatar nainte sau n acelasi timp cu oferta. -retractarea exista atunci cnd renuntarea ofertantului ajunge la destinatar cel mai trziu n acelasi timp cu oferta; -revocarea intervine dupa momentul ajungerii la destinatar, pna la ncheierea contractului.

4.2 ACCEPTAREA OFERTEI Definitie Acceptarea unei oferte facute se concretizeaza fie printr-o declaratie sau o alta forma de manifestare a vointei destinatarului din care rezulta acordul sau cu privire la oferta care i s-a facut. Momentul producerii efectelor acceptarii a) Acceptarea expresa a ofertei a.1. n cazul partilor contractante prezente (inter presentes) Potrivit

prevederilor conventiei o oferta de a contracta facuta verbal trebuie acceptata imediat, cu exceptia cazului n care din mprejurari a rezultat contrariul. a.2. n ipoteza contractului ntre parti contractante absente (inter absentes) este valabila regula potrivit careia acceptarea ofertei produce efecte n momentul n care indicatia de acceptare parvine ofertantului, caz n care opereaza sistemul receptiei. b) Acceptarea

tacita a ofertei n conformitate cu prevederile art.18 pct.3 din Conventia de la Viena din anul 1980, prin acceptarea tacita trebuie sa se nteleaga ndeplinirea, de catre destinatarul ofertei, a unui act prin care el poate atesta ca accepta respectiva oferta, fara nsa a comunica acest act ofertantului. Ca atare, n lumina acestei formulari conventionale reiese ca oricare

manifestare din care se desprinde intentia detinatorului ofertei de a o accepta poate fi considerata o acceptare tacita, nsa aceasta intentie de acceptare trebuie sa rezulte, nendoielnic, att n temeiul ofertei, dar si al uzantelor si al obisnuintelor convenite ntre partile contractante. Acceptarea tardiva a ofertei Prin acceptare tardiva se ntelege ca raspunsul de acceptare al

destinatarului ofertei a ajuns la sediul ofertantului dupa ce a expirat termenul stipulat de ofertant sau a termenului rezonabil, tinnd cont de mprejurarile tranzactiei si de rapiditatea mijloacelor de comunicare utilizate de ctre ofertant. Retractarea acceptarii ofertei La fel ca si oferta, acceptarea poate fi retractata, la rndul sau. Ea poate opera numai daca retractarea ajunge

la ofertant nainte de momentul n care acceptarea ar fi produs efecte sau nu n acel moment. 4.3. MOMENTUL NCHEIERII CONTRACTULUI DE VNZARE INTERNATIONALA DE MARFURI Un astfel de contract va fi considerat ncheiat n momentul n care acceptarea ofertei produce efecte juridice. Se considera ca fiind momentul ncheierii contractului de vnzare internationala de marfuri:

n situatia acceptarii exprese inter presentes , momentul realizarii acordului de vointa a partilor ;

n cazul acceptarii exprese inter absentes , momentul n care acceptarea parvine ofertantului potrivit sistemului receptiei ; n cazul acceptarii tacite, momentul ncheierii contractului coincide cu cel n care actul de acceptare tacita a fost ndeplinit de catre parte. 4.4. MODIFICAREA SI REZOLUTIUNEA (REZILIEREA) CONTRACTULUI Un contract de vnzare internationala de marfuri poate fi modificat si rezolutionat

(reziliat) numai prin acordul amiabil al partilor deoarece respectivul contract a fost ncheiat prin aceeasi vointa. 4.5.EFECTELE CONTRACTULUI DE VNZARE INTERNATIONALA DE MARFURI CONFORM PREVEDERILOR CONVETIEI DE LA VIENA DIN ANUL 1980 A) OBLIGATIILE VNZATORULUI 1. Obligatia de predare a marfurilor 2. Obligatiile vnzatorului atunci cnd contractul implica transportul marfurilor -aplicarea unui semn distinctiv

pe marfuri n cazul remiterii marfii unui transportator daca acestea nu sunt clar identificate, trimitnd, de asemenea, cumparatorului un aviz de expeditie cu specificatia marfurilor respective; -ncheierea contractelor pentru ca transportul sa fie efectuat pna la locul prevazut cu mijloace de transport adecvate mprejurarilor si n conditii obisnuite pentru un asemenea transport, daca vnzatorul este tinut sa ia

masuri pentru transportul marfurilor; -daca vnzatorul nu este tinut sa subscrie el nsusi o asigurare pe tuimpul transportului, el va trebuim sa furnizeze, la cererea cumparatorului toate informatiile de care dispune, necesare ncheierii asigurarii marfurilor. 3. Termenul de predare al marfurilor Vnzatorul este obligat sa predea marfurile : -la data fixata prin contract, daca

n contract s-a stabilit o asemenea data sau data este determinata cu referire la contract ; -n orice moment, n cursul perioadei de timp fixata prin contract sau determinabila prin referire la contract, n afara cazului n care din mprejurari nu rezulta ca alegerea datei nu revine cumparatorului ; -n toate celelalte cazuri, ntr-un termen rezonabil,

calculat de la data ncheierii contractului respectiv. 4. Obligatia de a remite documentele referitoare la marfa 5. Obligatia de conformitate a marfurilor n lumina Conventiei de la Viena din anul 1980 obligatia de conformitate are ca obiect predarea marfurilor a caror cantitate, calitate (ce include si garantia de vicii) si tip sa fie corespunzatoare ntru totul celor stipulate

n contract, avnd n vedere ca acestea sunt elementele esentiale ale unui contract de aceasta natura. n consecinta, orice nerespectare a stipulatiilor contractuale cu privire la aceste elemente atrage raspunderea vnzatorului. 6. Raspunderea vnzatorului pentru lipsa de conformitate a marfurilor

Vnzatorul este exonerat de raspundere pentru o lipsa de conformitate pe care cumparatorul o cunostea sau nu se putea sa nu o cunoasca n momentul ncheierii contractului. 7. Obligatiile cumparatorului legate de conformitatea marfurilor n virtutea principiului simetriei juridice, Conventia de la Viena din anul 1980 a stabilit n ceea ce priveste conformitatea marfurilor si pe seama

cumparatorului care are si el un rol deosebit n asigurarea conformitatii marfii ce face obiectul contractului de vnzare internationala. 8. Obligatia vnzatorului de a preda marfurile libere de orice drept sau pretentie a unui test(obligatia de garantie pentru evictiune) 9. Obligatia cumparatorului de a denunta vnzatorului dreptul sau pretentia tertului (obligatia vnzatorului legala de evictiune) 10. Raspunderea contractuala

a vnzatorului n conformitate cu prevederile Conventiei de la Viena din anul 1980 vnzatorul va raspunde pentru nerespectarea obligatiilor sale contractuale neonorate, ori cu alte cuvinte, cumparatorul are la dispozitia sa textul legal cu ajutorul caruia poate sa dispuna, n caz de contraventie la contract de catre vnzator. 11. Mijloacele de care dispune cumparatorul n caz de contraventie

la contract de catre vnzator a) Interdictia acordarii unui termen de gratie b) Cumparatorul este ndrituit sa ceara vanzatorului executarea obligatiei sale 12. Mijloace specifice de executare de care dispune cumparatorul n situatia n care vnzatorul a ncalcat obligatia de conformitate a marfii Mijloace specifice a) cumparatorul poate cere vnzatorului predarea unor marfuri de nlocuire ,

daca lipsa de conformitate constituie o contraventie esentiala la contract si daca aceasta predare este ceruta n momentul denuntarii, de catre cumparator, din cauza lipsei de conformitate sau ntr-un termen rezonabil calculat de la aceasta denuntare; b) cumparatorul poate cere vnzatorului sa repare lipsa de conformitate, n afara de cazul n care o astfel de solutie ar fi

nerezonabila, tinnd seama de toate mprejurarile. Reparatia trebuie ceruta de catre cumparator n momentul denuntarii lipsei de conformitate sau ntr-un termen rezonabil calculat de la aceasta denuntare. c) cumparatorul poate reduce pretul, proportional cu diferenta dintre valoarea pe care marfurile efectiv predate o aveau n momentul predarii si valoarea marfurile conforme ar fi avut-o n acel moment. Acest

mijloc al cumparatorului, care echivaleaza cu aplicarea unei bonificatii, este aplicabil indiferent daca pretul contractului a fost platit sau nu. Solutia reducerii pretului are un caracter subsidiar si restrictiv, cumparatorul nefiind n pozitia sa recurga la reducerea de pre. daca vnzatorul rapara orice deficienta a obligatiei sale. Aceasta reparatie poate fi facuta:

anterior scadentei, n cazul predarii

anticipate a marfii dupa data predarii marfii n cazul n care cumparatorul refuza sa accepte primirea unor marfuri reparate, deci cumparatorul nu accepta executarea de catre vnzator 13. Rezolutiunea contractului de vnzare internationala de marfuri de catre cumparator Cumparatorul are dreptul de a cere rezolutiunea contractului numai n doua situatii:

a) n caz de neexecutare de catre vnzator a oricareia dintre obligatiile ce rezulta din contract sau din conventie (constituie o contraventie esentiala la contract) b) n caz de nepredare a marfurilor de catre vnzator n termenul prevazut n contract si nici n termenul suplimentar acordat de cumparator. 14. Caracteristicile regimului juridic al rezolutiunii cerute

de cumparator. a) este extrajudiciara, n sensul ca se declara unilateral de catre cumparator b) declaratia nu produce efecte juridice dect daca a fost facuta de catre cumparator prin notificarea vnzatorului c) instanta nu poate acorda vnzatorului un termen de gratie 15. Situatii speciale de responsabilitate a vnzatorului a) n cazul n care vnzatorul

efectueza o predare partiala sau numai o parte din marfa nu este conforma cu contractul, cumparatorul beneficiaza de toate mijloacele specifice de executare ca urmare a ncalcarii de catre vnzator a obligatiei de conformitate a marfii (conform art.46-50), dar care se aplica doar cu privire la partea lipsa sau neconforma. n acest caz, cumparatorul nu mai poate declara contractul rezolvit

n totalitatea sa dect daca neexecutarea partiala constituie o contraventie esentiala la contract. b) daca vnzatorul face o predare anticipata, cumparatorul are facultatea de a prelua marfurile sau de a le refuza c) n cazul n care vnzatorul preda o cantitate superioara celei prevazute n contract, cumparatorul poate accepta sau poate refuza preluarea cantitatii predate n

plus, iar n ipoteza n care cumparatorul accepta sa preia marfurile integral sau partial trebuie sa le plateasca la pretul din contract. B) OBLIGATIILE CUMPARATORULUI 1. Plata pretului convenit 2. Determinarea pretului Pretul marfurilor vndute trebuie determinat n contract n mod expres sau implicit ori printr-o dispozitie care sa permita a fi determinat ulterior.

3. Locul platii pretului Pretul marfii care face obiectul contractului de vnzare international poate fi platit: a) la locul prevazut n contract b) la sediul vnzatorului c) la locul remiterii marfurilor sau documentelor nsotitoare ale marfii, daca plata trebuie facuta contra acestei remiteri 4. Momentul efectuarii platii pretului Momentul efectuarii platii pretului poate fi determinat, dupa

cum urmeaza: a) pretul marfii trebuie platit catre vnzator la momentul determinat prin contract b) daca n contract nu exista prevazut momentul platii, pretul va fi platit n momentul n care vnzatorul pune la dispozitia cumparatorului fie marfurile, fie documentele necesare c) vnzatorul are dreptul de a face din plata o conditie a remiterii marfii ori a documentelor reprezentative ale

acesteia

daca contractul de vnzare internationala a marfurilor nu stipuleaza transportul marfurilor, vnzatorul poate sa conditioneze expedierea lor sau a documentelor reprezentative al acestora contra platii pretului 5. Obligatia de preluare a marfii 6. Mijloacele de care dispune vnzatorul n caz de contraventie la contract din partea cumparatorului Vnzatorul poate sa ceara cumparatorului sa-si execute obligatiile asumate

prin contract Vnzatorul poate cere cumparatorului sa plateasca pretul, sa preia marfa predata sau sa execute alte obligatii contractuale Vnzatorul este obligat sa nu se prevaleze de vreun mijloc incompatibil cu cumparatorului n baza conventiei 7. Masuri intermediare la care poate recurge vnzatorul a) vnzatorul poate acorda cumparatorului un termen suplimentar de o durata rezonabila, pentru executarea obligatiilor

care i revin, potrivit contractului b) naintea expirarii termenului suplimentar acordat cumparatorului, vnzatorul nu se poate prevala de nici unul dintre mijloacele de care dispune n caz de ncalcare a contractului, afara de cazul n care a primit din partea cumparatorului o notificare prin care l informeaza ca nu si va executa obligatiile n termenul acordat

c) n cazul n care n contract se prevede obligatia cumparatorului sa specifice forma, masura si alte caracteristici ale marfii, iar acesta nu face aceste specificatii la data convenita sau ntr-un termen rezonabil, calculat de la primirea cererii n acest sens din partea vnzatorului, acesta din urma poate sa efectueze singur specificarea, potrivit cu nevoile cumparatorului care i-ar putea fi

cunoscute d) n ipoteza n care vnzatorul efectueaza singur specificarea, trebuie sa o comunice si cumparatorului si sa-i acorde un termen rezonabil pentru o specificare diferita; daca dupa primirea comunicarii vnzatorului, cumparatorul nu foloseste aceasta posibilitate n termenul acordat, specificarea facuta de vnzator este definitiva. 8. Rezolutionarea contractului de catre vnzator Rezolutionarea contractului poate fi declarata

de de vnzator numai n urmatoarele conditii: a) daca neexecutarea de catre cumparator a oricareia dintre obligatiile ce rezulta pentru el din contract sau conventie constitue o contraventie esentiala la contract b) n cazul n care cumparatorul nu si executa obligatia de plata a pretului ori nu preia marfurile predate n termenul suplimentar acordat de vnzator sau daca

declara ca nu o va face n termenul astfel acordat.

C. DISPOZITII COMUNE PRIVIND OBLIGATIILE VNZATORULUI SI ALE CUMPARATORULUI 1. Exceptia de neexecutare a contractului O parte poate sa amne executarea obligatiilor care i revin atunci cnd rezulta ca dupa ncheierea contractului cealalta parte nu va executa o parte esentiala a obligatiilor sale din cauza unei grave incapacitati de executare a obligatiilor, a insolvabilitatii sale ori a modului n

care se pregateste sa execute sau executa contractul. 2. Rezolutiunea (rezilierea) contractului Rezolutiunea (rezilierea) contractului de vnzare internationala de marfuri poate fi declarata att de vnzator, ct si de cumparator, n mod unilateral sau prin acordul partilor contractante. 3. Riscul contractului a) Pierderea sau deteriorarea marfurilor survenita dupa transferul riscului catre cumparator nu l elibereaza pe

acesta de obligatia de plata a pretului, afara de cazul n care acestea sunt imputabile vnzatorului. b) n cazul n care contractul de vnzarea internationala de marfuri implica un transport al acestora, iar vnzatorul nu este tinut sa le remita ntr-un loc determinat, riscul este transmis cumparatorului n conformitate cu contractul de vnzare c) Riscul este transferat la cumparator n

momentul n care preia marfurile ori, daca nu face acest lucru la timpul potrivit, riscul este transferat cumparatorului din momentul n care marfurile sunt puse la dispozitia sa, iar el savrseste o contraventie esentiala la contract prin nepreluarea lor. Daca nsa cumparatorul trebuie sa preia marfurile n alt loc dect sediul vnzatorului, riscul este tranferat n momentul n care este

efectuata predarea, iar cumparatorul cunoaste ca au fost puse la dispozitia sa n acel loc d) Atunci cnd vnzarea se refera la marfuri neindividualizate nca, acestea sunt considerate ca au fost puse la dispozitia cumparatorului si riscu a fost transferat catre acesta numai atunci cnd s-a facut identificarea marfurilor, conform cu clauzele contractuale 4. Daunele interese Partea care

a ncalcat o obligatie contractuala, va suporta daunele-interese, fara sa se faca distinctie n aceasta privinta ntre vnzator si cumparator. 5. Modalitati de stabilire a daunelor-interese n cazul rezolutiunii (rezilierii) contractului a) cnd contractul este rezolvit iar cumparatorul, ntr-o maniera rezonabila si ntr-un termen rezonabil dupa rezolvire, a procedat la o cumparare de nlocuire sau vnzatorul la o

vnzare compensatorie, partea care cere dauneinterese poate obtine diferenta dintre pretul din contract si pretul cumpararii de nlocuire sau al vnzarii compensatorii

b) cnd contractul este rezolvit si daca partea nu a procedat la o cumparare de nlocuire sau la o vnzare compensatorie, iar marfurile au un pre. curent, partea poate cere daune-interese echivalente cu diferenta dintre pretul stabilit prin contract si pretul curent din momentul rezolvirii, alaturi de orice alte daune-interese. Totusi, daca partea care cere daune-interese a declarat contractul

rezolvit dupa ce a intrat n posesia marfurilor este aplicabil pretul curent din momentul intrarii n posesie, iar nu cel din momentul rezolvirii. 6. Regimul dobnzilor Potrivit textului Conventiei, daca o parte nu plateste pretul sau orice alta suma datorata, cealalta parte are dreptul la dobnzi asupra acestor sume, cumulul dobnzilor cu despagubirile fiind permis. De asemenea, vnzatorul

care este obligat sa restituie pretul ca efect al rezolutiunii contractului, trebuie sa plateasca si si dobnzi asupra valorii pretului, calculate din ziua platii. VNZAREA PRIN BURSE SI LA LICITATIE Bursele sunt institutii financiare care desfasoara activitati specifice de negociere, vnzare si cumparare, avnd urmatoarele functii principale:

Constituie piata principala a de marfuri

si valori (produse fungibile, hrtii de valoare si valute) Influenteaza nivelul preturilor si formarea acestora la nivel mondial pentru toate produsele negociate, vndute, cumparate Contribuie la ncheierea rapida a tranzactiilor comerciale si a operatiunilor bancare Stimuleaza si realizeaza opratiuni speculative Bursele de valori mobiliare n cadrul acestui tip de burse se tranzactioneaza valori mobiliare, adica

bunuri fungibile, care pot fi identificate att cantitativ, ct si calitativ. Cei care intermediaza tranzactiile bursiere sunt agentii de schimb iar operatiunile pe care le efetueaza sunt curtajul si comisionarea. Bursele de marfuri au ca obiect tranzactionarea produselor fungibile vndute calitativ, substituibile si conservabile. Bursele pentru operatiuni ajutatoare comertului international pot fi: de asigurri (Loyd s, Londra)

si de navlosire (Piure, New York etc). Toate operatiunile de vnzare-cumprare la burs se perfecteaz de ctre membrii bursei, care au rol de intermediari profesionisti. Acestia se mpart ndou categorii:

brokerii sunt intermediari care primesc ordine de le persoane din afara bursei si sunt pltiti din comisioanele pe care le ncaseaz ca urmare a tranzactiilor ncheiate; dealerii sau jobberii ncheie acelasi fel de operatiuni, ns pe cont propriu. La burs preturile se numesc cotatii sau cursuri, iar nivelul lor este stabilit zilnic. Cotatiile se afiseaz zilnic n

holul bursei si se public n pres. Licitatiile Licitatiile internationale reprezint o piat special, care concerteaz oferta sau cererea unor mrfuri si servicii. Att licitatiile interne, ct si cele internationale valorifica marfuri care nu sunt tranzactionate prin intermediul bursei. n functie de pozitia sau calitatea organizatorilor, licitatiile sunt de import sau de export. **** Dreptul Comertului

International, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 117-149

Exercitii rezolvate lectia 10 1. Un contract de vnzare internationala de marfuri poate fi modificat si rezolutionat (reziliat) prin : a) vointa partii care se considera ndreptatita n acest sens b) prin solicitarea unei hotarri judecatoresti c) prin acordul amiabil al partilor 2. Vnzatorul este obligat sa predea marfurile : a) la data fixata prin contract

b) n orice moment n afara cazului n care din mprejurari nu rezulta ca alegerea datei nu revine cumparatorului c) n toate celelalte cazuri ntr-un termen rezonabil 3. Vnzatorul este obligat sa remita documentele referitoare la marfa a) n locul si forma prevazute n contractul de vnzare internationala de marfuri b) prin curier ori prin mijloace de comunicare moderna (telegrama

, telex, fax , e-mail) 4. Obligatia de conformitate a marfurilor are drept obiect : a) predarea catre cumparator a marfurilor care fac obiectul contractului b) marfurile a caror cantitate, calitate si tip sa fie corespunzatoare ntrutotul celor stipulate n contract c) orice modalitate de ndeplinire a clauzelor contractuale pe care si-a asumat-o n mod voluntar vnzatorul 5. Este raspunzator

vnzatorul pentru orice lipsa de conformitate care exista n momentul transmiterii riscurilor catre cumparator chiar daca aceasta lipsa se iveste ulterior : a) da; b) nu Raspunsuri: 1)-c; 2)-a,b,c; 3)-a; 4)-c; 5)-a

Bibliografie selectiva lectia 10 Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Editura Fundatiei Romnia de mine, Bucuresti, 2006, pg. 117-149 Mazilu Dumitru, Dreptul Comertului International, Ed.Lumina Lex, Bucuresti, 2001, Partea speciala, pag.145-175 Sitaru Dragos Alexandru, Dreptul Comertului International, vol.II, Ed.Actami, Bucuresti, 1996, pag.233-284 Conventia Natiunilor Unite asupra Comntractului de vnzare internationala de marfuri, adoptata la >Viena la 11

aprilie 1980. Romnia a aderat la Conventie la data de 6 martie 1991 prin Legea nr.24, publicata n M.Of.nr.54/19.11.1991

Obiectivele lectiei 11 Contractele de finantare internationala

evidentierea rolului finantarii internationale n derularea raporturilor comerciale internationale prezentarea contractului de leasing, avantajele si riscurile leasing-ului principalele forme de leasing prezenetarea contractului de factoring si formele acestuia

Concepte cheie -Contractele de finantare internationala Factor societate comerciala care cumparar sau sconteaza facturile de la un producator sau comerciant si urmareste ncasarea pretului de la clienti La cheie sau cheia n mna termen folosit n contractele de cooperare, potrivit careia antreprenorul sa predea fabrica construita n stare de functionare Leasing notiune

provenita din tehnica comertului cu servicii, cu semnificatia de a nchiria un mijloc de productie Licitatie elctronica de vnzare (electronic sales auction) vnzatorul nscrie la piata serviciul sau produsul oferit, iar operatorul e-pietei solicita cereri de la potentialii cumparatori

Contractele de finantare internationala notite lectia 11 CONTRACTUL DE LEASING Operatiunea de leasing Operatiunea de leasing este o operatiune cu caracter complex, care include, pe lnga contractul de leasing, si alte operatiuni juridice, nascute ca urmare a ncheierii altor conventii ntre parti, cel mai important fiind contractul de vnzare-cumparare ncheiat ntre furnizor

sau producator si finantator. Orice operatiune de leasing este o tranzactie, la care iau parte:

un producator sau furnizor de bunuri un finantator care este societatea de leasing un utilizator persoana fizica sau juridica Tranzactiei tripartite, materializate n contractul de leasing, I se alatura contracte adiacente si subsecvente, care se ncheie pentru a

se ndeplini contractul de leasing propriu-zis. Acestea sunt, de regula:

contractul de creditare, ncheiat ntre finantator si societatea bancara, care are ca obiect obtinerea fondurilor banesti, necesare pentru achizitionarea bunurilor contractul de asigurare a bunurilor care fac obiectul contractului de leasing contractul n folosul altei persoane (stipulatia pentru altul) contractul de mandat, ncheiat ntre

finantator si utilizator, etc. Definitia contractului international de leasing n acceptiunea clasica, prin contractul de leasing se nteleg raporturile juridice contractuale prin care o parte denumita finantator(locator) transmite unei alte parti denumite utilizator, pe o anumita durata de timp dreptul de folosinta al unui bun aflat n proprietatea sa ori pe care l va produce ori l va achizitiona de

la un ter. furnizor, contra unei plati periodice denumita rata de leasing, cu dreptul utilizatorului de a opta pentru cumpararea, restituirea sau folosirea bunului. Contractul international de leasing poate fi definit, la rndul sau ca fiind acel contract de leasing ncheiat ntre un utilizator persoana fizica sau juridica romna si o societate de leasing straina. Caracterele

juridice ale contractului de leasing -caracter sinalagmatic -caracter oneros -caracter consensual -contractul de leasing este un contract negociat -cu executare succesiva

-este un contract numit -este un contract intuitu personae -transmite dreptul de folosinta -caracterul de internationalitate Obiectul contractului de leasing Obiectul contractului de leasing l constituie nchirierea temporara a unor bunuri imobiliare, masini, servicii si, nu n ultimul rnd, echipament industrial, computere si soft-uri pentru acestea, precum si locatia si achizitia constructiilor cu

utilizare profesionala sau industriala, locatia fondului de comert, folosinta si achizitia de autoturisme, investitiile cu predare la cheie. Bunul dat n leasing poate fi prezent sau viitor, fara a fi obligatoriu ca finantatorul sa fie proprietarul bunului respectiv. Forma si continutul contractului de leasing Contractul la care facem referire nu cere o forma ad solemnitatem, nsa

trebuie sa fie ncheiat n scris ad probationem si pentru opozabilitate fata de terti. Din practica rezulta ca n continutul contractului de leasing trebuie sa se regaseasca cel putin urmatoarele elemente:

partile din contractul de leasing (finantatorul sau locatorul si utilizatorul) descrierea completa a bunului care face obiectul contractului valoarea totala a contractului

de leasing valoarea ratelor de leasing si termenul de plata al acestora perioada de utilizare n sistem de leasing a bunului respectiv clauza privind obligatia de a asigura bunul ce face obiectul contractului de leasing clauza cu privire la dreptul de optiune al utilizatorului privind cumpararea bunului si conditiile exercitarii acestuia durata contractului de leasing

Principalele forme de leasing n raport de posibilitatea de finantare a furnizorului, de caracteristicile pietei, de gradul de organizare si desfacere a productiei, de gradul de disponibilitate a produselor care fac obiectul contractului, vom ntlni mai multe feluri de leasing, n raport de criteriul la care facem apel, dupa cum urmeaza:

dupa obiectul contractului: leasing

mobiliar si imobiliar dupa apartenenta partilor: leasing national si international dupa modul de implicare al partilor: leasing direct si indirect dupa continutul ratelor: leasing financiar (financial leasing) sau operational (operating leasing) dupa modul de calcul al ratelor: leasing net sau brut dupa durata nchirierii: leasing pe termen scurt sau pe termen lung

Leasing-ul experimental si leasing-ul ordinatoarelor Leasing-ul experimental se caracterizeaza prin nchirierea bunurilor pe o durata de maxim doua-trei luni, cu titlu experimental si explorator al pietei. Leasing-ul ordinatoarelor (time-sharing) este nchirierea, n comun, de catre mai multi beneficiari, a unor echipamente informatice, pe o durata de timp partajabila, avantajul acestei forme de leasing fiind nivelul scazut al

ratelor de leasing pentru fiecare utilizator n parte. Contractul de renting(hire) Aceasta forma de leasing presupune nchirierea de echipamente, masini si utilaje, n mod succesiv, pe perioade de timp reduse (cu ziua sau cu ora). Societatea de renting este o societate care dispune de utilaje standardizate sau de mijloace de transport si ncheie contracte de locatie traditionale n

raport de cerintele pietei. Contractul de lease-back (sale and lease-back) n contractul de lease-back (dus-ntors) proprietarul bunului care face obiectul contractului de leasing este si furnizor si utilizator, concomitent. Cu alte cuvinte, furnizorul, care este proprietarul bunului respectiv, l va vinde institutiei financiare care, la rndul sau, lasa bunul tot furnizorului, cu titlu de nchiriere si cu promisiunea

de a-l vinde cnd va expira termenul de locatie. Prin contractul de lease-back se urmareste obtinerea de fonduri banesti, care vor fi restituite esalonat, sub forma chiriei lunare, iar cnd s-a ajung la finele contractului utilizatorul plateste diferenta de pre. si reintra n posesia bunului. Leasing-ul de containere (master leasing) Prin acest contract se ntelege acel contract utilizat

de societatile de transport, prin care carausul prefera sa nchirieze, nu sa cumpere, containerele, ceea ce ar implica pentru el costuri suplimentare legate de exploatarea, ntretinerea si reparatea lor. Master leasing are similitudini cu contractul de renting, diferenta constnd n aceea ca primul este cel mai des utilizat n comertul international, iar cel de-al doile, de regula, n comertul intern.

Efectele contractului de leasing Operatiunea de leasing creeaza obligatii tuturor partilor implicate: furnizorului, finantatorului si utilizatorului. Obligatiile furnizorului (vnzatorului)

sa livreze echipamentele, masinile si utilajele n stare de functionare si la parametrii calitativi stabiliti sa asigure asistenta tehnica personalului care l va exploata sa remedieze, pe cheltuiala proprie, orice defectiune care

va aparea din culpa sa

Obligatiile utilizatorului (cumparatorului)

sa plateasca la timp si n conditiile convenite de parti ratele chiriei (care include pretul real, cotele de amortizare, comisionul stabilit si, n anumite cazuri, finantarea care a fost acordata utilizatorului) sa utilizeze bunurile care fac obiectul contractului de leasing n mod corect, potrivit instructiunilor tehnice sa nu efectueze modificari n

ceea ce priveste echipamentele nchiriate, fara ncuviintarea societatii de leasing sa mentina bunurile n stare de functionare sa asigure bunurile nchiriate pe toata durata contractului de leasing sa restituie bunurile nchiriate, la solicitarea furnizorului, daca nu a platit ratele la termenele si n conditiile stabilite n contract sa suporte cheltuielile aferente rezilierii de plin drept a

contractului de leasing si sa plateasca ratele restante, precum si o indemnizatie forfetara de reziliere care reprezinta ratele restante viitoare. Obligatiile societatii de leasing

sa procedeze la nlocuirea bunului avariat, nvechit, uzat sau depasit, ceea ce implica o chirie majorata sa vnda utilizatorului bunul care constituie obiectul contractului de leasing, la expirarea duratei contractului, daca utilizatorul

opeaza pentru cumpararea bunului Drepturile societatii de leasing

sa controleze modul n care utilizatorul foloseste bunul nchiriat sa rezilieze de plin drept contractul daca utilizatorul nu plateste ratele de leasing la termenele si n conditiile stipulate n contractul de leasing. Contractul de factoring Definitie Contractul de factoring este operatiunea juridica prin care

una dintre parti (ofertantul sau producatorul) poate repartiza unei alte parti (factorul) titluri de credit rezultand din contractele de vanzari de bunuri incheiate intre producator si clientii sai (debitori), cu exceptia celor care au ca obiect bunuri personale, de uz familial sau gospodaresc a debitorilor. Cu alte cuvinte, factoringul este procesul de vnzare a creantelor detinute de catre

un producator asupra debitorilor sai catre un factor care, de regula, este o societate care cumpara facturile respective si preia responsabilitatea recuperarii platilor neefectuate de catre debitori. Formele de factoring Se intalnesc in practica doua forme de factoring si anume: factoringul traditional (old line factoring sau full factoring) ; factoringul la scadenta (maturity factoring)

Factoringul traditional desemneaza un mijloc de finantare pe termen scurt, valoarea facturii cedate fiind de indata incasata de catre aderent. Aceasta forma de factoring este cel mai ades utilizata (de aici si o alta denumire a sa factoring clasic) n forma standard n comertul international de catre societatile mici si mijlocii. Factoringul la scadenta

Prin factoringul la scadenta se intelege operatiunea juridica in care factorul achita facturile la data scadentarii. Este un serviciu complet, nsa fara finantare si, ca atare, riscul difera fata de alte contracte de factoring. Factorul va achita vnzatorului pentru creantele cedate dupa o perioada stabilita de la data facturarii si astfel vnzatorul cunoaste cnd va fi platit si si poate

programa cheltuielile. Factoringul confidential Acest tipde factoring mai este denumit si factoring fara notificare ori factoring nedeclarat, deoarece creantele sunt cesionate factorului fara ca debitorii sa fie notificati n acest sens. Vnzatorul va ncasa creantele si va plati n contul factorului (ntr-un cont n numele vnzatorului controlat de factor). Factoringul international Aceasta

forma de factoring, deosebit de uzitata la ora actuala n comertul mondial se poate derula n sistemul celor doi factori, n mod direct ori fara notificare. Caracterele juridice ale contractului de factoring -caracterul sinalagmatic deoarce da nastere la obligatii reciproce ntre partile respective ; -caracter oneros ntrucat are loc o transmitere de creante care

se vor incasa ; -caracter consensual deoarece contractul de factoring se incheie, in mod valabil, doar prin consimtamantul partilor ; -caracter cu executare succesiva, tinand cont ca obligatiile partilor se executa continuu ; -caracter intuitu personae, fiind in acelasi timp un contract de adeziune la clauzele stipulate de factor. Totodata contractul de factoring contine si o clauza de

exclusivitate. Efectele contractului de factoring Principala obligatie a factorului este achitarea aderentului (producatorului), a creantelor care i-au fost transferate, iar ca efect al subrogarii conventionale au si obligatia de a incasa valoarea facturilor cedate si asumandu-si riscul insolvabilitatii.

Debitorul are obligatia de a plati factorului numai in situatia in care debitorul nu are cunostiinta despre existenta unui drept prioritar la plata detinut de alta persoana cu precizarea ca Conventia mai cuprinde, de asemenea, conditionarii pentru a feri debitorul de riscul efectuarii unei plati necuvenite. In situatia in care factorul a promovat o actiune impotriva debitorului

avand la baza un titlu de credit rezultat dintr-un contract de vanzare-cumparare de bunuri, debitorul se poate apara invocand orice aparare care izvoraste din contract si care ar fi putut fi invocate impotriva factorului. Debitorul, la randul sau, poate ridica impotriva factorului orice actiune care ar fi putut fi promovata mpotriva producatorului la momentul in care i-a fost facuta notificarea

cesiunii. **** Dreptul Comertului International, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 150-163

Exercitii rezolvate lectia 11 1. Daca cele trei parti implicate n operatiunea de leasing sunt resortisantii aceluiasi stat se aplica : a) lex voluntatis b) lex fori c) bona fides 2. Dupa modul de implicare al partilor leasingul poate fi : a) total; b) direct; c) indirect; d) mixt 3. Leasing-ul ordinatoarelor (time-sharing) este nchirierea de

echipamente , masini si utilaje , n mod____________, pe perioade de timp reduse . 4. n cadrul contractului de factoring partile sunt : a) factorul; b) utilizatorul; c) furnizorul (producatorul) 5. Scopul contractului de factoring este ______________titlurilor de credit , n termene si conditii stabilite de comun acord de catre parti . Raspunsuri: 1)-b; 2)-b,c; 3)-succesiv; 4)-a,c; 5)-cesiunea

Bibliografie selectiva lectia 11 Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Editura Fundatiei Romnia de mine, Bucuresti, 2006, pg. 150-163 Mazilu Dumitru, Dreptul Comertului International, Parte Speciala, Bucuresti, Editura Lumina, 2001, paginile 296 306 ; Nicolescu, Gabriel Tita, Regimul juridic al operatiunilor de leasing, Bucuresti, Editura All Beck, 2003. Mazilu Dumitru, Dreptul Comertului International, Parte

speciala, Bucuresti, Editura Lumina Lex, 2001, paginile 306-313 ; Conventia privind factoring-ul international (UNIDROIT), Ottawa, 1988 ; Popescu Tudor, Dreptul Comertului International, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, paginile 344-346. Caraiani Gheorghe, Andreica Romulus, Mustea Razvan, Curteanu Antoaneta, Stan Aurora Manuela, Factoringul n Comertul International, Ed. Lumina Lex, 2004, pag.1853

Obiectivele lectiei 12 Concesionarea conventionala internationala

nsusirea de catre studenti a acestui instrument juridic de organizare a desfacerii produselor cunoasterea rolului jucat de concedent si concesionar n cadrul contractului de concesiune exclusiva prezentarea obligatiilor partilor din contractul de concesiune conventionala internationala contractul de concesionare exclusiva, rezilierea si rennoirea acestuia

Concepte cheie -Concesionarea conventionala internationala Concesionar comercial persoana fizica sau juridica care n baza contractului de concesiune exclusiva primeste din partea unei alte persoane fizice sau juridice numite concedent, dreptul de a negocia si a vinde n nume propriu produsele concedentului, ntro anumita zona geografica pe o anumita perioada de timp si n conditii

anumite Franchiser persoana fizica sau juridica care consimte concesionarea dreptului sau de a folosi o marca de fabricatie, marca comerciala sau o parte de servicii unei alte persoane Franchisee persoana fizica sau juridica mputernicita de o alta persoana numita franchiser de a vinde propriile produse beneficiind de licente, know-how-uri si marca de fabricatie, contra unui pre.

si a unei redevente periodice numita franchisa

Concesionarea conventionala internationala notite lectia 12 CONTRACTUL DE CONCESIUNE EXCLUSIVA Definitia contractului de concesiune exclusiva Prin contractul de concesiune exclusiva se intelege operatiunea comerciala prin care o persoana ( concendentul ) vinde unei alte persoane (concesionarul ) care, le randul sau le revinde. Efectele contractului de concesiune exclusiva

Obligatiile pe care cele doua parti si le-au asumat sunt in mod necesar corelative avand in vedere ca interesele lor comerciante sunt concordante intr-o strategie comerciala comuna. Concendentul are obligatia de a pune la dizpozitia concesorului produse de calitate si sa ii programeze o anumita ritmicitate a produsului sa sa pastreze aceiasi calitate a produselor. El se obliga, de asemenea,

sa asigure concesionarului exclusivitate desfacerii produselor in domeniul respective si daca este cazul pe un anumit teritoriu, precum si aprovizionarea cu acestea la termenele si in conditiile convenite de parti. Obligatiile concesionarului La randul sau cocesionarul este obligat sa revanda produsele achizitionate de la concendent, pentru a satisface gusturile si exigentele clientelei sale, fara insa a

vinde concomitant, produse similare ale clientului producator si a face concurenta neloiala concendentului. Concesionarul poate fi obligat prin contractul incheiat cu concendentul sa efectueze publlicitatea necesara desfacerii produselor care fac obicetul contractului. Totodata, concesionarul se poate obliga conventional sa asigure revanzarea produselor intr-un anumit ritm astfel incet sa se obtina crestere a vitezei de rotatie a fondurilor circulante si obtinerea

de castiguri pentru ambele parti. Concesionarul se poate angaja sa garanteze marfa revanduta si de a efectua anumite operatiuni de service ca si conservarea, in bune conditii a produselor si restituirea lor in conditiile si termenele stipulate in contract. Durata, rezilierea si reinoirea contractului de concesionare exclusiva In practica un asemenea contract se incheie, de regula

pe timp de un an. In aceasta privinta partile pot conveni ca durata contractului de concesionare exclusive sa fie mai mare ca aceea ce er corespunde, de asemenea, interesele lor de a ocupa mai mult timp o piata de desfacere si, respective de a oferi clientelei produsele solicitate.

Contractul de concesionare exclusiva inceteaza la expirarea termenului pentru care a fost incheiat insa el poate fi si reziliat. Daca concendentul si concesionarul sunt de accord, contractul de concesionare exclusiva poate fi reinoit, in aceleasi conditii ori cu prevederea de noi clauze contractuale, asigurandu-se pe acesta maniera continuitatea afacerii. In situatia in care partile au convenit sa

nu reinoiasca contractul de concesiune exclusiva ori pentru ca derularea acesteia nu a fost multumitoare sau pentru ca au aparut noi oportunitati de aprovizionare si de desfacerea a produselor concesiunea poate fi acordata unui nou concesionar, in baza altui contract. XIII. Contractul de franchising Definitia contractului de franchising In cadrul contractului de franchising, o persoana numita

franchisor acorda unei alte personae numita franchisee concesiunea unei marci impreuna cu mijloacele necesare pentru comercializarea marfii sau serviciului. Efectele contractului de franchising Obligatiile franchisor-ului (concendentului) Franchisor-ul cedeaza in favoarea franchisee-ului concesiunea unei marci sau a unor servicii. Franchisor-ul trebuie sa asigure rentabilitatea investitiei sis a supravegheze ca franchisee-ul sa respecte metodele

si mijloacele de comercializare. Obligatiile franchisee-ului (concesionarului) La randul sau acesta are obligatia sa plateasca franchisor-ului taxa de admitere in afacere precum si o redeventa calculata in procente sau intr-o cota fixa, in functie de desfacerile realizate. Franchisee-ul va actona, totdeauna, in numele marcii si in baza unei formule de proprietate. Expirarea

contractului de franchising Contractul la care facem acum referire inceteaza prin expirarea termenului, avand in vedere faptul ca un astfel de contract este incheiat pe durate de timp, mai scurte sau mai lungi, in raport de intentiile partilor contractante. Rezilierea si reinoirea contractului de franchising

Efectele juridice ale acestui contract inceteaza si prin rezilierea sa de catre o parte, in mod unilateral ori de comun acord deoarce numai partile contractante au calitatea de a obiecta asupra perioadei de incheiere a contractului. Neindeplinirea uneia dintre obligatiile asumate de catre o parte, indeosebi de catre franchisee-ul care trebuie, in primul rand sa depuna toate

straduintele pentru derularea contractului de franchising, duce la rezilierea de plin drept. Daca insa partile contractante convin, ele pot reinoi contractul de franchising odata ce acesta a expirat, in aceleasi conditii pot stipula noi clauze pentru a continua desfasurarea operatiunii de franchising. Contractul de licenta Consta n acordul intervenit ntre titularul unui brevet (licentiator)

si un beneficiar (licentiat), n temeiul caruia se transmite catre cel de al doilea dreptul de folosinta a unei inventii sau inovatii Contractul de know-how Este operatiunea comerciala de transmitere de la furnizor la beneficiar a unor cunostinte tehnice, informatii, documentatii, procedee si tehnologii complexe, n termenele si conditiile asupra carora partile au convenit. Contractele de

acest tip se clasifica dupa complexitatea operatiunii care face obiectul contractului si dupa interferarea cu alte operatiuni. Dupa complexitatea operatiunii de efectuat: Wcontracte de transferare a tehnologiei ori a unui procedeu tehnic determinat prin acte simple; Wcontracte de transferare a tehnologiei ori a unui procedeu tehnic determinat prin acte complexe si stabilite n mai multe faze. Dupa gradul de interferare

cu alte operatiuni, vom ntlni:

contracte de know-how pur, cnd nu ne aflam n prezenta unui transfer conditionat de o alta operatiune; contracte de know-how combinat, cnd transferul este ori o consecinta a altor operatiuni sau un accesoriu; contracte de know-how complementar, cnd conditiile de transfer necesare unor conventii distincte se stabilesc n mod separat.

Contractul de consulting-engineering Este acordul prin care o parte, numita furnizor, de obicei o societate comerciala specializata, presteaza o gama larga de operatiuni de consultingengineering celeilalte parti, numita beneficiar, la comanda si n folosul acesteia. Consultingul consta n studierea si cercetarea n favoarea beneficiarului a posibilitatilor tehnice si comerciale, n baza rezultatelor stiintifice si a experientei. La rndul

sau, engineeringul cuprinde totalitatea studiilor n baza carora se realizeaza un proiect, precum si preparativele aducerii la ndeplinire a unui anumit obiectiv ingineresc.

Daca consulting-engineering-ul l constituie prestatii ingineresti pregatitoare, care fac obiectul unor contracte speciale (distincte sau accesorii), n practica sunt deseori ntlnite si contractele de commercial engineering. Ele includ prestari de servicii, operatiuni realizate prin mijloace juridice (achizitionari), studii ingineresti pentru finalizarea unor masini si utilaje performante. Formele contractului de consulting-engineering -n regie -la cheie -pentru

servicii -mixte sau combinate **** Dreptul Comertului International, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 173-178

Exercitii rezolvate lectia 12 1. Se poate obliga concesionarul n mod conventional, sa asigure revnzarea produselor ntr-un anumit ritm astfel nct sa se obtina cresterea vitezei de rotatie a fondurilor circulante si obtinerea de cstiguri pentru ambele parti ? a) da; b) nu 2. Partile unui contract de franchising sunt : 3. Care dintre obligatiile urmatoare apartin

franchisorului . a) plata taxei de admitere n afacere b) cedeaza concesiunea marcii sau a serviciilor c) achita redeventa calculata n procente (sau ntr-o cota fixa) d) asigura rentabilitatea investitiei e) urmareste respectarea metodelor si mijloacelor de comercializare 4. Nendeplinirea uneia dintre obligatiile asumate de catre o parte a contractului de franchising duce la rezilierea acestuia : a) de fapt;

b) de drept Raspunsuri: 1)-a; 2)-a) franchisorul; b) franchiseul; 3)-b,d,e; 4)-b

Bibliografie selectiva lectia 12 Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Editura Fundatiei Romnia de mine, Bucuresti, 2006, pg. 173-178 Maziliu Dumitru, Dreptul Comertului International, Parte speciala, Bucuresti, Editura Lumina Lex, 2001, paginile 271-277 ; Popescu T.R., Dreptul comertului international, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag.273-292 Mazilu Dumitru, Dreptul comertului international, Partea Speciala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti,

2001, pag.278-291 Voicu Marin, Dreptul comertului international, Ed. Ex Ponto, Constanta, 2002, pag.113116 Babiuc Victor, Dreptul comertului international, Ed. Sylvi, Bucuresti, 2001, pag.141-152

Obiectivele lectiei 13 Contractele de transport international

evidentierea rolului pe care acestea l joaca n derularea raporturilor comerciale internationale prezentarea principalelor contracte de transport international cunoasterea principalelor acte normative cu vocatie internationala care reglementeaza acest segment important din sfera Dreptului Comertului International

Concepte cheie -Contractele de transport international Caz fortuit mprejurare de fapt imprevizibila si de nenlaturat care mpiedica executarea obligatiei contractuale din partea debitorului fara culpa acestuia, exonerndu-l de raspundere Risc asigurat eveniment cu urmari pagubitoare posibil sa se produca n viitor mpotriva caruia comerciantul se asigura prin luare de masuri de protectie materiala

prin ncheierea unui raport juridic de asigurare Riscul pieirii fortuite a lucrului suportarea consecintelor pieirii unui lucru din cauza de forta majora sau caz fortuit. Acesta revine persoanei care n momentul pieirii lucrului avea calitatea de proprietar sau de titular al unui alt drept real principal. n cazul dobndirii unui drept real sub conditie suspensiva, pna la

ndeplinirea conditiei, riscul lucrului ramne n sarcina nstrainatorului, a carui obligatie se stinge n cazul pieirii fortuite a lucrului. Dobnditorul sub conditie rezolutorie suporta el nsusi riscul pieirii fortuite a lucrului. Scrisoarea de transport feroviar contract de transport feroviar reglementat de Conventia Internationla Feroviara (CIM) care se ncheie ntre predatorul marfurilor si statia de primire a marfurilor

pe caile ferate din tara de expeditie care actioneaza ca unic reprezentant al cailor ferate participante la transportul n cauza Scrisoare de transport fluvial contract de transport ncheiat ntre expeditor si caraus prin care carausul se obliga sa preia marfurile pentru a fi transportate pna ntr-un anumit port fluvial si sa le predea destinatarului Scrisoare

de transport international rutier contract de transport international rutier de tip CMR Scrisoare de transport maritim este un document de transport ncheiat ntre tranzitar si caraus, care nlocuieste conosamentul negociabil, care ofera posibilitatea livrarii marfii catre destinatar fara prezentarea documentelor comerciale si a documentelor de transport certificate de banca pe baza platii efectuate

Contractele de transport international-notite lectia 13 Transportul international poate fi definit ca un sistem bine articulat ce permite vehicularea de pasagerii, produse si servicii dincolo de granitele statale n baza unui contract de transport international. 1. Elementele specifice ale contractelor de transport international Acest tip de contract se ncheie ntre expeditor, persoana fizica ori juridica,

care nsarcineaza pentru transportul unor persoane, bunuri sau servicii si un ntreprinzator, care se obliga a efectua transportul n numele sau propriu si pe socoteala lui ori ntre unul dintre acestia si carausul, care se nsarcineaza a-l face n aceleasi scopuri. Drepturile si obligatiile expeditorului sunt corelate cu cele ale carausului, ambii gasinduse ntr-un raport comercial de cooperare.

a) Drepturile, obligatiile si raspunderea expeditorului. Acesta are obligatia sa nmneze carausului, concomitent cu bunurile ce vor fi transportate, si scrisoarea de trasura (care poate fi la ordin sau la purtator),pentru ndeplinirea clauzelor contractuale, cu precizarea ca, n baza Codului Comercial Romn , expeditorul se poate desemna el nsusi ca destinatar. Odata cu scrisoarea de trasura, expeditorul va ncredinta carausului

actele vamale ori celelalte acte necesare, de ale caror cuprins si legalitate este raspunzator. Expeditorul are dreptul sa ceara suspendarea transportului si restituirea bunurilor transportate sau sa pretinda predarea lor altor persoane dect celei indicate n scrisoarea de trasura, nsa platind carausului cheltuielile efectuate de acesta si pagubele directe si imediate suferite. b) Scrisoarea de trasura (scrisoarea de carat) ori

conosamentul. Scrisoarea de trasura pentru bunurile transportate pe calea ferata ori conosamentul, n cazul transportului pe mare, trebuie sa cuprinda, n mod obligatoriu, referiri concrete la natura, greutatea, masura ori numarul bunurilor ce vor fi transportate, calitatea, sigiliile si marcile aplicate alaturi de numele si adresa expeditorului, precum si numele si adresa carausului. Pe de alta parte, aceste documente vor

cuprinde locul de destinatie a marfurilor, persoana destinatarului, pretul transportului si sumele datorate carausului pentru prestatia sa cu precizarea necesara ca, n acest document care poate fi la ordin sau la purtator se mentioneaza timpul n care trebuie efectuat transportul sdau, pentru cel facut pe cale ferata, viteza de deplasare. c) Drepturile, obligatiile si raspunderea carausului. Acesta are obligatia de

a expedia lucrurile n buna si cuvenita forma, dupa ordinea n care le-a primit. n cazul n care forta majora ori cazul fortuit l mpiedica pe caraus ori l fac sa ntrzie, el are obligatia de a-l ncunostinta de ndata pe expeditor. Acesta din urma poate rezilia contractul de transport, platind numai cheltuielile facute de catre caraus, iar daca mpiedicarea

are loc n timpul transportului, carausul are dreptul si la plata n raport cu drumul facut. Carausul raspunde de pierderea sau deteriorarea bunurilor transportate si tot el va raspunde pentru ntrziere, putnd chiar pierde ntregul pre. al transportului daca

ntrzierea sa a dublat timpul stabilit pentru transport, obligatia transportatorului nceteaza cnd lucrurile au ajuns la destinatie, iar destinatarul poate dispune de ele. d) Drepturile, obligatiile si responsabilitatea destinatarului. n momentul n care carausul preda bunurile, el are dreptul sa verifice starea lor, si obligatia sa plateasca contravaloarea transportului, conform scrisorii de trasura, alaturi de toate celelalte cheltuieli. Drepturile

si obligatiile expeditorului, carausului si ale destinatarului bunurilor transportate nu fac numai obiectul clauzelor stipulate de parti n contractele ncheiate, ci si a normelor elaborate la nivel national si international privind elementele esentiale ale contractelor de transport din fiecare ramura n parte (rutier, feroviar, maritim, aerian sau combinat), care reglementeaza termenele, conditiile si modalitatile n care se efectueaza transportul respectiv.

2. Solutionarea litigiilor privind derularea contractelor de transport international a) Contractul de transport rutier international de marfuri pe sosele, efectuat cu titlu oneros, cu vehicule, cu precizarea ca locul primirii bunurilor de la expeditor si locul predarii acestora destinatarului se afla n tari diferite, dintre care cel putin una este tara contractanta. Se prezuma ca marfurile au fost

predate n conformitate cu cele consemnate n scrisoarea de trasura, daca destinatarul nu a constatat starea lor n momentul predarii ori n cel mult 7 zile, cnd pierderile sau avariile nu sunt aparente. Solutionarea litigiilor este de competenta organului de jurisdictie: -dintr-o tara contractanta asupra careia partile contractante au cazut de comun acord; -organului de jurisdictie de la resedinta sau

sediul prtului (sucursalei, agentiei); -organului de jurisdictie de la locul preluarii marfurilor sau de la locul prevazut pentru predarea marfurilor. Actiunile care decurg din raporturile contractuale se prescriu n termen de un an, iar n cazul dolului sau a unei culpe grave, n trei ani. b) Contractele de transport feroviar de marfuri. Regimul reclamatiilor administrative care pot fi adresate caii

ferate, ca si modalitatile prin care se pot intenta actiuni judecatoresti mpotriva acesteia, sunt stipulate n mod amanuntit n Regulile Uniforme privind contractul de transport feroviar international al marfurilor (CIM). Aceleasi reguli reglementeaza si termenul de prescriptie extinctiva a actiunii judecatoresti care poate fi intentata precum si circumstantele n care sunt admise derogari temporare de la regimul uzual al transporturilor

pe cale ferata . Primirea marfurilor de catre destinatar stinge orice actiune care poate fin ndreptata mpotriva caii ferate n baza CIM care reglementeaza ca termenul de prescriptie este de un an. Termenele, conditiile si modalitatile menite sa garanteze transportul feroviar sunt stipulate n reglementari regionale, care trebuie obligatoriu consultate. c) Contractele de transport fluvial international. Destinatarul are dreptul, la

data predarii marfii, sa reclame transportatorului pierderile si avarierea aparenta a marfurilor. n situatia pierderilor si avarierilor neaparente, destinatarul trebuie sa le reclame transportatorului n 48 ore de la primirea marfii, sub sanctiunea decaderii.

Transportul este obligat sa examineze reclamatiile si pretentiile reclamantului n termen de 3 luni de la data primirii lor. n cazul actiunii arbitrare, termenul de prescriptie este de un an, iar competenta revine organului de arbitraj de la sediul prtului, daca partile nu au convenit altfel. n situatia avariei comune, pagubele se supun repartizarii ntre nava, navlu si marfa,

proportional cu valoarea pagubelor, n baza legii din tara transportatorului. d) Contractele de transport international pe mare. Daca cel mai trziu n ziua urmatoare zilei n care marfurile i-au fost predate, destinatarul nu transmite carausului o notificare privind pierderile sau avarierile, se prezuma ca marfurile au fost predate asa cum se specifica n documentul de transport. Aceasta prezumtie opereaza pna

la proba contrara. n cazul n care pierderea sau avarierea nu sunt aparente, notificarea de catre destinatar trebuie facuta carausului n 15 zile consecutive, ncepnd cu ziua urmatoare celei n care marfurile au fost predate destinatarului. Daca n 60 zile din ziua lucratoare urmatoare celei n care au fost predate marfurile destinatarului nu a fost notificat n scris carausul, nu

va fi datorata nici o despagubire pentru prejudiciul rezultat din ntrzierea n livrare. Daca n termen de 90 zile consecutive de la mprejurarea care a provocat o pierdere sau avariere carausul sau carausul efectiv nu a notificat ncarcatorului acest lucru, se considera ca nu s-a suportat de catre caraus ori de carausul efectiv nici o pierdere sau avariere din culpa

sau neglijenta ncarcatorului, a prepusilor sau a mandatarilor sai. Orice actiune care priveste transportul marfurilor pe cale maritima se prescrie n cazul n care n termen de 2 ani nu a fost introdusa nici o procedura judiciara sau arbitrara. O actiune n despagubire poate fi exercitata chiar si dupa expirarea termenului de prescriptie, daca este exercitata n termenul fixat de

legea statului unde a fost nceputa procedura. e) Contractul de transport international aerian. Prin transport international aerian se ntelege orice transport n care , potrivit contractului ncheiat ntre parti, locul de plecare si locul de destinatie, indiferent de ntreruperi, sunt situate n interiorul a doua parti contractante. n conformitate cu prevederile conventiilor international n materie, orice

actiune intentata privind transportul efectuat de catre transportatorul de fapt poate fi exercitata mpotriva acestuia sau mpotriva transportatorului contractual ori mpotriva ambilor. n cazul n care actiunea a fost ndreptata numai mpotriva unuia din cei doi transportatori, acesta are dreptul sa introduca n cauza pe celalalt transportator. Absenta, neregularitatea sau pierderea documentelor de nsotire a marfii nu afecteaza existenta si

valabilitatea contractului de transport, nsa n cazul n care transportatorul accepta bunurile fara acest document limiteaza raspunderea sa. Carausul nu este tras la raspundere daca el si agentii sai au luat masurile necesare sa evite pierderile ori daca el sau agentii sai au fost n imposibilitatea sa ia asemenea masuri. n cazul n care transportul este efectuat de mai multi

carausi succesivi, fiecare dintre transportatori care a acceptat pasageri, bagaje si marfuri actionarea n despagubire este ndreptata contra carausului care n timpul transportului caruia s-a produs accidentul sau ntrzierea cu exceptia situatiei n care, primul caraus si.a asumat toata raspunderea pentru ntregul transport, printr-un acord expres.

Contractele de transport multinational Prin contractul de transport multinational se ntelege un contract unitar pentru transportul de marfuri prin cel putin doua moduri diferite de transport. n acest context putem vorbi despre operatorul de transport multinational (M.T.O) care poate fi o persoana fizica sau juridica ce ncheie un astfel de contract si si asuma responsabilitatea efectuarii unui

astfel de transport. La rndul sau carausul este o persoana care efectueaza sau se angazeaza sa efectueze un transport ori o parte a acestuia, indiferent daca este identic cu operatorul de transport multinational n timp ce expeditorul este persoana care ncheie contractul cu operatorul de transport multinational de la care destinatarul va primi n baza ndrituirii sale, bunurile

respective. Responsabilitatea expeditorului Acesta are obligatia de a garanta n fata operatorului de transport multinational exactitatea tuturor aspectelor legate de natura generala a marfurilor, numarul , greutatea, volumul si cantitatea, semnele4 distinctive, caracterul periculos al marfurilor. Pentru orice pierdere rezultata din inexactitatea ori imprecizia datelor referitoare la marfurile predate spre a fi transportate expeditorul

va trebui sa l despagubeasca pe operatorul de transport multinational, el ramnnd de asemnea, raspunzator prin datele din documentul de transport transmis printr-o alta persoana. Responsabilitatea operatorului de transport multinational Operatorul de transport multinational este obligat sa efectueze livrarea la timp si n bune conditiuni catre destinatar a marfurilor. El este raspunzator pentru pierderile sau dprovocate

marfurilor n perioda de la preluare pna la livrarea lor, asa cum aceasta perioada este definita n contract. Totdata operatorul de transport nmultinational poate beneficia de o limitare a raspunderii sale, similara cu cele prevazute pentru transportatori n celelalte coontracte de transport international. Astfel, operatorul de transport multinational nu este raspunzator pentru pierderea sau daunele provocate

bunurilor care totalizeaza o suma mai mare de 666,67 dreapturi speciale de tragere pentru fiecare pachet sau unitate de transport ori mai mult de 2 SDR fara a tine cont de faptul ca pierderea sau dauna provocata ar putea valora mai mult. n situatia n care operatorul de transport international este raspunzator n ceea ce priveste pierderile datorate ntrzierii livrarii

marfurilor prin consecinta, pentru alte pierderi sau daune dect cele privind marfurile, raspunderea sa va trebui limitata la o suma care sa nu depaseasca costul transportului, n baza contractului de tranport multinational, pentru un transport de marfa n sistem multinational. **** Dreptul Comertului International, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 181-183

Exercitii rezolvate: 1. Contractul de transport international se ncheie ntre ____________si __________ care se angajeaza pentru transportul persoanelor , bunurilor si serviciilor, n numele sau propriu si pe socoteala lui ori ntre unul dintre acestia si ______________care se nsarcineaza a-l efectua n aceleasi scopuri . 2. Obligatia de a nmna scrisoarea de trasura apartine : a) expeditorului;

b) ntreprinzatorului; c) carausului 3. Conosamentul este emis n cazul transportului pe cale : a) ferata; b) maritime; c) rutiera; d) aeriana 4. n caz de forta majora ori n caz fortuit carausul : a) nu are nici o obligatie deoarece este exonerat de raspundere b) l va ncunostiinta despre aceste situatii pe expeditor, de ndata c) returneaza marfurile catre

expeditor iar acesta va apela la un alt caraus 5. Obligatia carausului nceteaza : a) cnd marfurile au ajuns la destinatie iar destinatarul a fost ncunostiintat de aceasta b) cnd marfurile au ajuns la destinatie iar destinatarul poate dispune de ele 6. Drepturile si obligatiile care revin partilor din contractul international de transport fac obiectul : a) clauzelor contractuale deoarece

se aplica principiul lex voluntatis b) normelor elaborate la nivel national si international c) att clauzelor contractuale ct si prevederilor normelor nationale si internationale n materie 7. Actiunile care decurg din raporturile contractuale n cazul litigiilor privind derularea contractelor de transport rutier international se prescriu : a) ntr-un an b) n trei ani n cazul dolului sau a unei culpe

grave c) n cinci ani d) nu se prescriu Raspunsuri: 1)-expeditor, ntreprinzator, caraus; 2)-a; 3)-b; 4)-b; 5)-b; 6)-c; 7)-a,b

Bibliografie selectiva lectia 13 Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Editura Fundatiei Romnia de mine, Bucuresti, 2006, pg. 181-183 Mazilu Dumitru, Dreptul Comertului International, Parte speciala, pag.223-257 ; Codul Comercial Roman , art.413-441 ; Conventia privind transporturile feroviare internationale, ncheiate la Berna n 1980si ratificata de Romnia prin Dec.nr.100/1983 ; Conventia Natiunilor Unite privind transportul de marfuri

pe mare semnata la Hamburg, n anul 1978 (Regulile de la Hamburg ) ratificata de Romnia prin Dec.343/1981, publicat n B.O.nr.95/28.XI.1981 ; Protocolul de la Haga, semnat la 28.09.1955, ratificat de Romnia prin Dec.353/1958 ; Conventia de la Varsovia, privind unificarea anumitor reguli referitoare la transportul international aerian, semnata la 12.X.1929 si ratificata prin Lg.nr.108/1931 ; Conventia comaplementara

la Conventia de la Varsovia, pentru unificarea unor reguli refeitoare la transportul aerian efectuat de o alta persoana dect transportatorul aerian , ncheiata la Guadalahara, la 18.09.1961 si ratificata de Romnia prin Dec.nr.72122. XII.1964 ; Ordonanta Guvernului nr.44/1997 privind transporturile rutiere, publicata n M.O. nr.222/29.08.1997 ;

Obiectivele lectiei 14 Solutionarea litigiilor din sfera raporturilor comerciale internationale de cooperare economica si tehnico-stiintifica

cunoasterea cailor de solutionare a litigiilor care apar n acest domeniu evidentierea importantei clauzei compromisorii efectuarea diferentierii dintre clauza compromisorie si compromis familiarizarea studentilor formele de arbitraj cunoasterea importantei conventiei arbitrale si a importantei acesteia

Concepte cheie -Solutionarea litigiilor din sfera raporturilor comerciale internationale de cooperare economica si tehnico-stiintifica Arbitraj comercial modalitate de solutionare cu repeziciune si n mod echitabil a litigiilor nascute dintranzactiile comerciale n domeniul schimbului de bunuri si servicii si din contractele de cooperare economica internationala si tehnico-stiintifice Arbitraj ad-hoc arbitraj ocazional constituit de parti

n vederea solutionarii unui anumit litigiu Arbitru persoana fizica cu pregatire juridica aleasa de catre partile unui contract comercial n scopul judecarii litigiului dintre ele nascut din derularea contractului; arbitrii si pot alege un superarbitru constituindu-se astfel completul de judecata

Solutionarea litigiilor din sfera raporturilor comerciale internationale de cooperare economica si tehnico-stiintifica notite lectia 14 Aspecte preliminarii Ca n orice alt domeniu de activitate sociala , derularea raporturilor de comer. international, cooperare economica si tehnico-stiintifica este susceptibila de conflicte litigioase. Deoarece comerciantii au un interes major, n primul rnd, de continuarea raporturilor comerciale sens

n care se apeleaza la procedura prealabila a concilierii, ca si n dreptul com