Fara a fi personajul principal al romanului, fara a fi direct implicat n actiune, figura lui Stefan domina ntreaga desfasurare epica,

fiind o prezenta continua nu numai prin vorbele si faptele sale, ci mai ales prin ceea ce spun si gndesc despre el supusii sai. Portretul lui Stefan este complex: Stefan apare n mai multe ipostaze: domn om politic bun diplomat om al Renasterii titor si iubitor de cultura

Portretul fizic este concis, alcatuit din trasaturi esentiale, care sugereaza calitati morale. Portretul realizat de Sadoveanu aminteste de portretul cronicarului Grigire Ureche: Voda Stefan, calcnd atunci n al patruzecelea an al vrstei, avea obrazul ars proaspat de vntul de primavara. Se purta ras, cu mustata usor caruntita. Avea o puternica strngere a buzelor si o privire verde, taioasa. Desi scund de statura, cei dinaintea sa, opriti la zece pasi, pareau ca se uita la el de jos n sus Se vorbeste prin sate despre Maria sa ca-i om nu prea mare de stat, nsa groaznic cnd si ncrunta sprnceana. Obrazul ars de vntul de primavara: neodihna, agitatia permanenta a domnitorului pentru treburile tarii. Mustata usor caruntita: numeroasele griji si framntari ale domnitorului O puternica strngere a buzelor: un carecter drz, hotart O privire verde, taioasa: capacitatea de a patrunde n esenta lucrurilor, si n sufletul oamenilor. Se pare ca ntreaga forta interioara a domnitorului izvoreste tocmai din aceasta privire, care i supune pe cei din jur si i sileste sa-i asculte. Groaznic cnd si ncrunta sprnceana: asprimea si impulsivitatea domnitorului necrutator cu cei rai.

Sadoveanu mbina caracterizarea directa cu cea indirecta. Din vorbele oamenilor se contureaza profilul unui domn drept, care pedepseste abuzurile si face dreptate celor multi si asupriti: Maria sa a facut o rnduiala n tara fiecare traieste la locul sau n pace. Au fost taiati lotri si s-au linistit drumurile; negutatorii nu mai au de nicaieri sminteala. Iar dregatorii domnesti sunt mai putin grasi dect nainte, avnd ceva mai multa truda. Porunci tari au iesit de la Maria sa. Stefan cel Mare ntemeieaza o nuoa ierarhie sociala, care nu se bazeaza pe avere si rang, ci numai pe merit personal: Maria sa nu nceta de la o vreme sa suie n trepte oameni noi, pretuindu-i numai dupa vrednicie. La alte vremuri trebuiau alti oameni. Bataliile jertfei cereau inimi arse de credinta. De pe astfel de pozitii democratice, domnitorul duce o politica antiboiereasca, limitnd puterea marilor boieri, si pedepsind nedreptatile acestora: S-a facut lumina si dreptate n tara Moldovei si boierii cei falosi si pntecosi si-au plecat grumazul si s-au supus. Calatorii straini prin Moldova remarca iscusinta domnitorului care are o oaste platita dintre cele mai bine organizate. Astfel calugarul Gerolamo remarca chibzuinta strategica putin obisnuita fruntilor ncoronate. Chiar de la nceputul domniei Stefan si da seama ca este necesar sa concentreze ntreaga putere n minile domnului pentru a pune capat anarhiei, luptelor pentru putere: Razboiul meu l am cu aceasta tara fara rnduiala. n tara asta umbla neornduielile ca vnturile. Am gasit n tara asta si multi stapni. Nu trebuie sa fie dect unul. n toate situatiile Stefan se straduieste sa fie drept, nepartimitor: Judetul nostru nu se va clati niciodata din cumpana dreapta. Impresia calatorilor straini este ca Stefan e omul cel mai potrivit pentru epoca respectiva, reprezentnd cel mai bine aspiratiile si interesele neamului sau. ntre domnitor si supusii sai circula un sentiment de iubire si pretuire: Dumnezeu a trimis tarii la timp pe barbatul dorit de morti si astepatat de vii. Simteam din cei mai multi o comuniune calda cu printul lor si o iluminare sufleteasca . Portretul domnitorului ntelept se completeaza cu imaginea conducatorului iscusit, care stie sa pregateasca si sa cstige victoria mpotriva turcilor.

O alta ipostaza este aceea de om al Renasterii, protector al artei, titor de manastiri si cunoscator al vechilor texte. Astfel se spune despre Stefan ca a baut apa ntelepciunii din aceeasi fntna rasariteana, din care s-a adapat apusul. Deci Stefan s-a format n monarhi si dascali ai Bizantului. Domn prevazator si bun diplomat, ncearca sa realizeze o alianta aniotomana. Personajul devine mai convingator si prin faptul ca cunoaste si momente de nehotarre, de ndoiala. Sentimentele celor din jurul sau sunt de respect si iubire. Stefan cel Mare deschide, in istoria poporului roman, una din cele mai stralucite pagini din intemeierea statelor medievale. De-a lungul unei domnii de aproape cincizeci de ani (1457-1504), marele domn a facut din Moldova un factor insemnat al relatiilor internationale in aceasta parte a Europei. Prin activitatea sa remarcabila in sfera politicii externe, Stefan cel Mare a inaugurat o noua era a afirmarii internationale a Moldovei, care s-a impus Marilor Puteri vecine, datorita rolului politic pe care si l-a asumat in conditiile reluarii ofensivei otomane, si a castigat, impreuna cu marele ei domn, un prestigiu international care a atras pretuirea si alianta unor mari puteri, angajate in confruntarea antiotomana. Capetele incoronate i-au cautat alianta, dusmanii l-au privit cu respect, iar umanistii au fixat pentru posteritate imaginea acestui mare domnitor. Pornind de la realitatea istorica, figura lui Stefan cel Mare a devenit mitica si legendara. Imaginea sa se proiecteaza in creatiile folclorice si in literatura culta, dand nastere la unele dintre cele mai insemnate opere istorice. Unul din primele portrete din literatura romana reprezinta primul portret literar al atat de cunoscutului domnitor Stefan cel Mare realizat de cronicarul Grigore Ureche. Inzestrat fiind cu darul de povestitor, G. Ureche este intemeiatorul portretisticii in literartura romana veche. In virtutea talentului sau, el selecteaza figurile domnitorilor sau boierilor, le ierarhizeaza, le da contur propriu, punand alaturi de trasaturile fizice si anecdote -insusiri de caracter definitorii. Galeria de imagini-portrete de domnitori din cronica lui dovedeste o varietate apreciabila, concizie, preciziune de nuante, arta concentrata. Efigia lui Stefan cel Mare, modelul clasic, este realizat din linii simple, dovedind o incontestabila arta

de portretist, de altfel istoria literara i-a retinut o buna parte din portrete drept model. Glorificand eroul care a dat Moldovei stabilitate si independenta, Ureche concepe povestirea din cateva momente: imprejurarile mortii domnitorului, portretul acestuia, sentimentele poporului la moartea lui Stefan, aprecieri asupra vremii si intrarea lui in legenda. Astfel, in primul paragraf cronicarul ne prezinta circumstantele in care marele voievod s-a stins din viata, precum si data exacta. S-a intors la cetatea Sucevei fiind foarte bolnav din cauza atator razboaie la care a participat si totodata batran, cuvant sugerat foarte frumos de Ureche prin expresia slab de ani. Urmatorul fragment reprezinta un portret mixt facut lui Stefan, dar in care predomina trasaturile morale. Acesta are rolul de a emotiona cititorul, pentru a-i prezenta acestuia figura celebrului domnitor intr-un mod cat mai somptuos. Cu toate ca Ureche nu a fost contemporan cu voievodul, informatiile acestuia fiind culese din putinele izvoare scrise din acea perioada si din traditiile si legendele existente, el este in masura sa realizeze imaginea domnitorului ca intr-o gravura, remarcandu-se sobritatea trasaturilor, fara a fi evitate cele negative. De altfel, portretul debuteaza cu evocarea acestor trasaturi:manios si degraba a varsa sange nevinovat. Ele sunt prezentate in antiteza cu statura : om nu mare de stat fapt care accentueaza calitatile majore ale eroului : om intreg la fire, nelenesu, si lucrul sau il stia a-l acoperi, bun strateg, conducator angajunduse in lupta in fruntea ostirii sale, ca exemplu oferit combatantilor. Curajul, vointa, patriotismul sunt calitatile pe care cronicarul le remarca si carora se datoreaza indiscutabil victoriile lui Stefan, caci : pentru aceea , raru razboi nu biruia. Secretul acestor victorii sta in capacitatea misterioasa parca a domnitorului de a triumfa chiar atunci cand batalia era pierduta, ca o concretizare a ideii ca forta nu poate nicicand sa invinga spiritul : si-unde-l biruia altii, nu pierdea nadejdea, ca stiindu-sa cazut jos, se radica deasupra biruitorilor.

De la singura trasatura fizica folosita de autor in acest portret - statura - s-a nascut calificativul cel Mare, devenind legendar ca insasi persoana. In cel de-al treilea paragraf, Ureche vrea sa scoata in evidenta cat de mult l-au iubit locuitorii Moldovei pe domnitorul lor, l-au ingropat-tara cu multa jale si multa plangere in manastire in Putna, care era de dansul zidita. Tot aici cronicarul spune ca faptele de vitejie ale lui Stefan au ramas unice in istoria poporului roman, nici un alt domn nemai reusind asa ceva, iar pentru acestea domnul Moldovei a intrat in legenda. Ultimul paragraf reprezinta niste aprecieri asupra vremii, care a fost foarte urata, cu iarna friguroasa si vara ploioasa, chiar inainte de moartea lui Stefan-Voda. Importanta randurilor pe care cronicarul le-a inchinat acestui domnitor s-a dovedit a fi mult mai mare decat autorul insasi, probabil, a banuit, caci aceste randuri au inspirit numeroase opere care au evocat personalitatea legendara a voievodului, precum Vasile Alecsandri, Barbu Stefanescu-Delavrancea, Mihail Sadoveanu, el insasi numit Stefan cel Mare al literaturii noastre.