5

Paralelismul sociologic. Cadre i manifestri

Realitatea social este constituit din cadre i manifestri. Cadrele, la rndul lor se mpart n cadre naturale: cosmic, biologic i cadre sociale: psihic i istoric. Cadrele sunt factorii de condiionare natural i social, de potenialitate. Manifestrile sunt activitile sociale ce pot fi de tip constitutiv: economice i spirituale, i pe de alt parte, de tip regulativ: juridic i politic. n raport cu voina social, manifestrile sunt expresii ale acesteia, iar cadrele le condiioneaz. Legea paralelismului sociologic este una dintre cele mai importante i mai puternice din sociologie, face parte chiar dintre foarte puinele legi pe care sociologia le-a putut determina pn n prezent. Ea se refer la faptul c: 1. realitatea social nu poate fi redus la nici una dintre manifestrile ei, toate acestea alctuind cu necesitate un tot care se condiioneaz reciproc; 2. manifestrile actualitii sociale sunt condiionate de cadre, indiferent de natura acestora, n acelai timp cadrele aflndu-se ele nsele ntr-o relaie de codeterminare; 3. manifestrile au efecte, la rndul lor, asupra cadrelor, aceast interaciune lund forma unui proces de adaptare reciproc numit i echilibru social. Relaiile dintre elementele realitii sociale sunt de condiionare reciproc. Condiionarea manifestrilor de ctre cadre este numit i determinism social. Principalele implicaii ale legii paralelismului sociologic sunt urmtoarele: 1. realitatea social este constituit din cadre i manifestri, cu autonomie, aflate ntr-un ntreit echilibru social; 2. cadrele i manifestrile constituie i trebuie tratate ca un tot unitar.