Sunteți pe pagina 1din 40

SINTEZE

MANAGEMENTUL INOVARII

Titular disciplina : Lector Univ Dr Ing Gheorghe Iancu
Bibliografie recomandata :Ion Petrescu , "Managementul Inovarii",Editura Alma Mater,Sibiu, 2006

CAP.I INTRODUCERE IN TEORIA INOVARII

OBIECTIVE :
- intelegerea notiunilor de inovare si de inventie, functiile inovarii, clasifi-carea inovatiilor, efectele
inovarii la nivel local si national, trasaturile inovarii, cerintele inovarii.

CUVINTE SI CONCEPTE CHEIE

In cuprinsul capitolului se folosesc urmatoarele cuvinte si concepte cheie: a inova, inovatie,
inventie, inventica, inventivitate, inventator, functie de reproductie , investitionala si stimulatoare, efectele
inovarii : eficienta inovarii, ecologice, informationale, eficienta inovarii, componente ale efectelor:
volumetrica, structurala, monetara, economica, sociala.

1.1 INOVAREA MOTOR AL DEZVOLTARII SOCIETATII

Dezvoltarea economica, indiferent de regimul social-politic, presupune o larga impli-care a
tehnologiei, in toate domeniile de activitate.Efortul propriu si cooperarea internationala sunt premize de
baza ale unei economii sanatoase, ele insemnand inovare permanenta respactiv transfer tehnologie.
Nu exista nicio indoiala, ca in lipsa gandirii inovatoare a oamenilor in cursul istoriei situatia in care
s-ar fi aflat omenirea in ziua de azi ar fi fost cu totul alta. Toate facilitatile de care se bucura societatea
civilizata nu ar fi fost posibil fara gandirea creatoare, curajul si imaginatia de care au dat dovada inaintasii
nostri.
In lumea deosebit de complexa in care traim nu se mai poate vorbi de dezvoltare la nivel macro si
micro economic fara implicarea inovatiei. Pentru tara noastra angrenata in reconstructia economica, in
concordanta cu exigentele legate de aderarea la UE, inovatie capata o semnificatie deosebita.

1.2. GENERALITATI

Nu este prematur a se trage concluzia ca inovarea a fost, este si va continua sa fie un adevarat
motor al dezvoltarii societatii, concluzie care va fi argumentata pe larg in cuprinsul cursului de fata.

1.2.1 Definitii

Micul dictionar enciclopedic defineste verbul a inova ca efectuarea unei schimbari, cu
introducerea unei noutati intr-un domeniu, intr-un sistem. Rezultatul actiunii de a inova este inovatia.
Inovatia reprezinta o noutate, o schimbare sau o prefacere; cu alte cuvinte inovatia se poate defini
ca o rezolvare a unei probleme de tehnica sau de organizare a muncii, avand drept scop imbunatatirea sau
rationalizarea solutiilor aplicate.
Treapta superioara a inovatiei o constituie inventia , care conform DEX se poate defini ca
rezolvarea sau realizarea tehnica dintr-un domeniu al cunoasterii care prezinta o noutate, un progres fata
de stadiul cunoasterii (pe plan mondial) pana la momentul respectiv.
Inventica este o disciplina care studiaza sistematic progresul activitatii de inovare si conditiile
stimularii creativitatii
Inventivitatea este insusirea de a fi inventiv, de a avea imaginatie creatoare, ingeniozitate.
Inventatorul este definit ca persoana care a realizat cel putin o inventie.
OBS. In sens literar inventia se poate defini si ca prezentarea drept adevarate a unor lucruri
(fapte) neadevarate, inexistente, imaginare, mincinoase. Evident nu aceasta definitie face obiectul
managementului inovarii.


1.2.2. Functii ale inovarii
Ca orice proces managerial si procesul de inovare cunoaste o serie de functii, care sunt o consecinta
a faptului, ca datorita nivelului tehnic ridicat al produselor sau proceselor rezultate din actiunea de
inovare, ele au cautare pe piata, fiind aducatoare de venituri substantiale pentru autor. Principalele functii
ale inovarii sunt urmatoarele:
1. Functia de reproductie
2. Functia investitionala
3. Functia stimulatorie

1.2.3. Clasificari
Inovatiile se pot clasifica dupa mai multe criterii( v. I. Petrescu Management inovational) :
1.- dupa gradul de noutate:

2.- dupa caracterul utilizarii:

3.- dupa modul de stimulare a aparitiei:

4.- dupa rolul in procesul de reproductie

5.- dupa gradul de complexitate

6.- dupa directia de adresare

7.- dupa forma de protectie juridica

1.3. EFECTELE INOVARII
1.3.1 Definitii, clasificari
Efectele inovarii reprezinta rezultatul asteptat sau real manifestat in cresterea cantitatii si calitatii
produselor sau serviciilor, cresterea productivitatii,reducerea cheltuielilor de productie, imbunatatirea
conditiilor de munca si a calitatii vietii, protectia mediului inconjurator, obtinerea de noi cunostinte si
informatii.
Eficienta inovarii reprezinta capacitatea de a economisi resurse ( munca, timp, materii prime,
energie, capital) in raport cu unitatea de efect obtinut.

1.3.2. Efectele economice ale inovarii

Prezinta urmatoarele componente:
- Componenta volumetrica
- Componenta structurala
- Componenta monetara
-
1.3.3. Efectele sociale ale inovarii

Se manifesta la diferite niveluri:
- La nivelul firmei
- La nivel judetean si national

1.3.4. Efectele ecologice ale inovarii

Se manifesta in diferite moduri precum:
- reducerea volumului scurgerii apelor reziduale
- reducerea concentratiei poluantilor in aer si apa
- scaderea consumului de resurse naturale pe unitate de produs;
- scaderea pierderilor produse de cutremure, inundatii, furtuni, imbonaviri,incendii.
-
1.3.5. Efectele informationale ale inovarii

Se manifesta in diferite moduri precum;
- cresterea numarului de publicatii stiintifice si a valorii acestora;
- cresterea numarului de brevete
- cresterea gradului de noutate, de securitate a brevetelor

1.4. DESPRE INOVATII CA OBIECT AL MANAGEMENTULUI
Una din trasaturile fundamentale ale etapei actuale de dezvoltare a societatii consta in schimbarea
mijloacelor tehnologice de productie, care se manifesta in mod accentuat in momente economice cruciale
(cazul tranzitiei din Romania la economia de piata). Aceste schimbari care se extind in toate sferele
activitatii umane sunt strans legate de procesul inovational ce devine un important obiectiv al
managementului care este obligat sa-si sporeasca exigentele pentru a face fata complexitatii si
nerepetabilitatii proceselor inovationale.
Iata cateva trasaturi esentiale ale inovarii:
- semnifica schibarea;
- dezechilibreaza stabilitatea productiei;
- afecteaza ritmul normal de munca.
Este demna de subliniat constatarea ca pe masura ce se schimba si se complica obiectul
managementului, se schimba si se complica si managementul acestuia (managementul inovational ).

1.5. CONCLUZII

1. Prin inovare se intelege efecuarea unor schimbari, ca introducerea unor noutati intr-un domeniu,
intr-un sistem, avand ca rezultat inovatia.
2. Treapta superioara a inovatiei o constituie inventia, care reprezinta un progres fata de stadiul actual
al domeniului abordat.
3. Pentru Romania , angrenata in reconstructia economica in concordanta cu cerintele revolutiei
tehnico-stiintifice si cu exigentele legate de aderarea la U.E., inovatia capata o importanta deosebita.
4. Functiile inovarii sunt: functia de reproductie, functia investitionala, functia stimulatoare.
5. Efectele inovarii se manifesta la nivel local sau national ( economice, sociale, ecologice,
informationale ).
6. Trasaturile specifice inovarii sunt: semnifica schimbarea,dezechilibreaza stabilitatea productiei,
afecteaza ritmul normal de munca.
7. Cerintele specifice procesului inovational: necesita cheltuieli semnificative, necesita timp
indelungat pentru realizare, trebuie sa asigure anumite efecte (economice).




1.6. INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE


1. Consideratii privind economia bazata pe inovare permanenta ;
2. Definitii legate de procesele de inovare si inventare;
3. Functiile inovarii;
4. Clasificarea inovatiilor ( puncte de vedere );
5. Clasificarea inovatiilor dupa caracterul utilizarii;
6. Clasificarea inovatiilor dupa modul de stimulare a aparitiei lor;
7. Clasificarea inovatiilor dupa directia de adresare;
8. Clasificarea inovatiilor dupa forma de protectie juridica;
9. Efectele inovarii la nivel local ( microeconomic );
10. Efectele inovarii la nivel national ( macroeconomic);
11. Efectele economice ale inovarii ( componente );
12. Efectele sociale ale inovarii la nivelul firmei;
13. Efectele sociale ale inovarii la nivel national;
14. Efectele informationale ale inovarii;
15. Trasaturile esentiale ale inovarii.





CAP.2 CREATIVITATEA FACTOR ESENTIAL AL
ACTIVITATILOR DE CERCETARE - DEZVOLATE


OBIECTIVE
- intelegerea conceptului de creativitate
- factorii ce influenteaza creativitatea
- etapele procesului creativ
- tehnici si metode de stimulare a creativitatii
CUVINTE SI CONCEPTE CHEIE
In cuprinsul capitolului se folosesc urmatoarele cuvinte si concepte cheie: creativitate, factori de
influenta, factori psihici ( intelectuali si nonintelectuali), factori socio-culturali, factori biologici, tehnici si
metode de stimulare a creativitatii: intuitive, logico-combinatorice-deductive, metode psihologice, metode
logico intuitive, asocierea consonanta, analogia si extrapolarea, inversiunea, empatia, brainstorming,
metoda Delphi, metoda demersurilor euristice, metoda anlizei morfologice, analiza multicriteriala
avansata.

2.1 DEFINITIE, TRASATURI
Creativitatea este o facultate superioara a omului, un proces psihic de indentificare a noi
posibilitati, originale, de combinare a unor elemente disparate, constand din cunostinte acumulate prin
studiu si experienta, combinare realizata reprezentand o creatie stiinfica, tehnica sau artistica ce constituie
un bun material sau spiritual cu valoare de intrebuintare limitata la o anumita perioada de timp.
Actul de creatie este caracterizat de urmatoarele trasaturi:
- este individual si consta dintr-o descoperire revelatoare;
- este determinat substantial de volumul si calitatea cunostintelor creatorului;
- cu cat elementele care se combina sunt mai distantate cu atat este mai accentuata originalitatea
produsului creativ, progresul fiind mai semnificativ fata de nivelul curent;
- are o utilitate limitata in timp datorata uzarii morale a bunurilor si cunostintelor.

2.2 FACTORI CE INFLUENTEAZA CREATIVITATEA
Numarul mare al factorilor ce influenteaza creativiatea se pot clasifica in 3 grupe:
- factori psihici
- factori socio-culturali
- factori biologici
-
2.2.1 Factorii psihici
Studiul factorilor psihici ai creativitatii s-a concentrat initial asupra inteligentei, dupa care s-a
extins si asupra aspectelor atitudinale si motivationale, ceea ce a facilitat expicarea mai cuprinzatoare a
probabilitatii de dezvoltare a aptitudinilor creatoare.
Din categoria factorilor intelectuali ce determina in masura semnificativa capacitatea creativa
fac parte:
- fluenta gandirii (fluiditatea, asociativitatea); flexibilitatea gandirii; originalitatea; capacitatea
analitica si sintetica; coerenta si disciplina gandirii; intuitia iluminarea spontana; imaginatia


Din categoria factorilor nonintelectuali ai personalitatii fac parte:
- sistemul de nevoi; trebuinte si afecte; motivatii; interese

Insumarea factorilor de mai sus a permis conturarea profilului psihic al persoanelor creatoare,care
prezinta urmatoarele trasaturi:
- pronuntat spirit de initiativa; fregvente manifestari de independenta; o motivatie interna
puternica; interes redus pentru modul in care sunt primite noile idei de catre cei din jur; vie
curiozitate intelectuala; mare capacitate de asimilare a celor mai diverse informatii; prelucrarea
( combinarea) facila a tuturor acestor informatii.

2.2.2 Factorii sociali
Din acesta categorie fac parte:
- conditiile de mediu economico-social;mediul familial ;
- mediul organizational: caracteristicile factorului uman, stilul de conducere, climatul de munca,
politica de personal etc.
2.2.3 Factorii biologici
Un factor deosebit de important il constituie varsta, care determina modificari importante ale
capacitatii creatoare si ale modalitatilor specifice de manifestare a creativitatii. Cu toate acestea este
imprtant de subliniat ca persoanele dotate intelectual, care-si folosesc permanent acesta trasatura, isi
pastreaza capacitatea creatoare pana la adanci batranete.
In privinta factorului sex, trebuie evidentiat faptul ca intre potentialul creativ al barbatilor si cel al
femeilor nu s-au constat practic diferente in cadrul acelorasi categorii de varsta. Totusi statisticile arata
preponderenta de netagaduit a barbatilor pe taramul creatiei in toate domeniile de activitate, datorita
probabil diferentelor de preocupari intre sexe.

2.3 ETAPELE PROCESULUI CREATIV
Este interesant de a cunoaste procesul desfasurat de creator pentru depistarea unor noi legaturi
intre elemente cunoscute ca disparate, care sa conduca in final la produsul numit creatie. Etapele
procesului creativ, cel mai des prezentate in literatura de specialitate sunt in numar de patru.
- pregatirea etapa in care creatorul receptioneaza si memoreaza, de obicei intr-un mod
dezordonat, informatii diverse
- incubatia etapa de distantare de problema, care consta in proiectarea acesteia din zona
constientului in cea a subconstientului
- iluminarea etapa care poate avea loc oriunde si oricand, in care se realizeaza combinarea
instantanee, intr-un mod nou a elementelor disparate si proiectarea rezultatului in zona
constientului.
- realizarea etapa finala in care are loc revenirea la realitate, creatorul apeland la logica si la
mijloace concrete de comunicare a rezultatului creatiei sale si urmand a-i verifica valabilitatea.

2.4 TEHNICI SI METODE DE STIMULARE A CREATIVITATII
Dezvoltarea tehnologica la care a ajuns omenirea in momentul de fata este rodul activitatii
creatoare al unui mare numar de oameni, procesul amplificandu-se exponential in timp. Statisticile au
aratat ca de obicei exista o stransa corelatie intre spiritul creator al unei natiuni si stadiul dezvoltarii
economice al acesteia. Astfel luand in considerare 269 de descoperiri tehnico-stiintifice majore care au fost
facute de oamenire in perioada anilor 1250-1998 s-a constatat ca dintre cei 282 de cercetatori care au lucrat
la ele 130(46%) au fost americani, 59 (21,6%) britanici, 38(12,4%)germani, 25 (8,8%)francezi etc.; exceptie
face Japonia care s-a bazat ani indelungati pe studierea si perfectionarea experientei tehnico-stiintifice a
altor popoare.

Orice problema majora sau minora, poate fi rezolvata in mod creator si atunci si rezultatele obtinute
vor fi pe masura. S-a raspandit ideea gresita ca pentru a lucra creativ este necesar ca individul sa fie dotat
cu calitati intelectuale speciale. Fara a nega acest lucru (care este confirmat de nenumarate exceptii) trebuie
sa aratam ca in realitate nu este asa. Inovarea se poate realiza pe baza unor tehnici de lucru speciale care
aplicate cu perseverenta de oameni cu pregatire obisnuita, se va ajunge la rezultatele asteptate (realizarea
de inovatii si inventii).

2.4.1 Clasificari
Practica activitatilor de cercetare a scos la iveala diferite metode de stimulare a creativitatii, dupa
cum urmeaza:

A. Tehnici si metode intuitive sunt acele instrumente se sporire a creativitatii si inventivitatii
bazate pe capacitatea individului de a patrunde in mod direct in esenta unei probleme. In
functie de modul cum pot fi generate ideile, metodele intuitive se impart la randul lor in trei
categorii:
1. tehnici euristice-intuitive
2. metode psihologice de creatie (Brainstormingul, Delphi)
3. metode logico-intuitive de creatie
B. Metode logice combinatorice-deductive, permit imbinarea unui mare numar de elemente
formatoare si alegerea deductiva a unor solutii inventive optime pentru rezolvarea problemelor.
Din acesta categorie fac parte: metoda analizei morfologice (ZWICHY), analiza multicriteriala
avansata, tehnica PINDAR etc.

2.4.2 Tehnici euristice-intuitive
Sunt in general tehnici de lucru individuale. Din acestea cele mai importante sunt:
Asocierea cononanta este functia intelectului uman ce permite legatura intre imaginatie si memorie
(necesita un bagaj mare de cunostinte ). Asociind cunostintele din domenii diverse, pe baza similitudinilor
apare fenomenul de evocare considerat in conceptia consonantista primordial in procesul de creatie.
Inversiunea se bazeaza pe intrebari de genul ce ar fi daca am inlocui plusul cu minusul?, de ce
de jos in sus si nu de sus in jos?, de ce sa rotim scula si nu piesa? etc.
Empatia, adica substituirea inventatorului cu obiectul creatiei sale si incercarea de rezolvare a
problemei din acesta noua situatie.
Combinarea, se bazeaza pe intrebari de genul ce idei s-ar putea combina?, s-ar putea realiza un
aliaj?, ce ar rezulta din imbinarea miscarilor etc. Se aplica cand numarul de elemente participante este
redus.
Modificarea-ameliorarea-dezvoltarea, se bazeaza pe intrebari de genul ce se poate modifica?,
cum se poate imbunatati?, ce se preteaza la dezvoltare?, ce elemente se pot elimina?, ce alte
intrebuintari i s-ar putea da? etc.
Tehnica imput-output, dezvoltata de General Elecric, se recomanda a se aplica in cazurile cand se
cunosc bine atat intrarile cat si iesirile din proces. Se urmareste imbunatatirea sistemului prin modificari
ale intrarilor (de exemplu). Se recomanda a se folosi in paralel cu celelalte tehnici.
Tehnica listelor interogative de verificare Osborne, urmareste punerea in valoare a tehnicilor
anterioare pe baza unor intrebari de genul:
-Ce alte intrebuintari ar putea avea? Ce adaptari s-ar putea face? Ce modificari exterioare s-
ar putea efectua? Ce modificari cantitative sunt posibile? Ce s-ar putea inlocui? Cum s-ar
putea reamplasa organele? Ce s-ar putea inversa? Ce s-ar putea combina? Ce s-ar putea
elimina? Ce s-ar putea fragmenta?

2.4.3 Metoda Osborne- Brainstormingul
Este o metoda psihologica de creatie. Conform ISO 9007-96 metoda este utilizata pentru
identificarea solutiilor posibile de imbunatatire a calitatii. Metoda se adreseaza unor grupuri; a fost
elaborata in 1936 de prof. Alex Osborne de la Universitatea din Bufallo, S.U.A.
- Principiile care stau la baza metodei sunt urmatoarele: amanarea criticii respectiv a evaluarii;
elaborarea a cat mai multor idei, pe principiul transformarii cantitatii in calitate, folosind
capacitatile grupului, net superioare celor individuale: incurajarea ideilor bizare care uneori
ascund lucruri foarte valoroase; stimularea combinarii si imbunatatirii ideilor pe principiul
evaluarii si asocierii, ca surse de idei noi, personale si creative.

La organizarea unei sedinte de brainstorming trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte
importante.
- echipa se formeaza din conducatorul grupului, 2 secretari, 5 membri cu experienta in
brainstorming si 4-5 invitati speciali.
- sedinta se pregateste in prealabil, prin analiza problemei, in care sens membrii grupului sunt
instintati cu 2 zile inainte despre tema ce va fi abordata.
- este utila intocmirea unei liste interogative Osborne
- toate ideile sunt notate de catre secretari
- durata optima este de 30..45 min
Evaluarea si selectarea ideilor se realizeaza de o echipa competenta formata din specialisti in
problema dezbatuta.

2.4.4 Metoda Delphi
Este o metoda psihologica de grup ce permite gasirea unor noi solutii inovatoare sau a unor
prognoze pentru consultarea pe baza de chestionar, a unui grup de experti. Chestionarele ajunse la experti
trebuie completate individual intr-un termen bine defint. Dupa prima runda expertii sunt solicitati sa
participe la o a doua runda, de data aceasta avand cunostinta de raspunsurile celorlalti. Procesul se repeta
pana cand se ajunge la o omogenizare a solutiilor.
Avantajul metodei consta in faptul ca solutiile fiind emanatia unui grup de 1015 experti au sanse
sporite sa fie valabile. Principalul dezavantaj al metodei il constituie riscul eliminarii unor solutii radicale,
originale.
Metoda a fost fundamentata de catre O. Helmer la firma Rand Corporation in anul 1965 si a primit
denumirea de DELPHI, dupa numele oracolului grecesc, datorita caracterului sau previzional.

Etapele metodei Delphi sunt urmatoarele:
1. organizarea consultarii ce cuprinde: alegerea temei; desemnarea unui colectiv restrans de
3-4experti pentru intocmirea chestionarului, stabilirea expertilor chestionati si constituirea
colectivului de lucru;


2.desfasurarea consultarii ce cuprinde:
- trimiterea chesteonarelor catre experti; elaborarea raspunsurilor de catre cei chestionati;
redistribuirea chestionarelor; prezentarea rezultatelor; stabilirea optiunii oficiale

2.4.5 Metoda demersurilor euristice
Este o metoda logico-intuitiva de creatie, care se bazeaza pe utilizarea unor demersuri creative din
literatura sau proprii. Un demers creativ poate fi definit ca o actiune tip de modificare a unor solutii
tehnice existente, construita dintr-o prima parte, care descrie multimea variabilelor si raspunde la
intrebarea ce sa se schimbe? si dintr-o a doua parte, ce descrie modalitaile de modificare a variabilelor,
raspunzand la intrebarea: cum sa se schimbe?.
Fiecare specialist isi poate constitui, pe baza experientei acumulate, propriile fonduri de demersuri
creative, solutii tehnice analoage, materiale si elemente constructive sau poate folosi un fond existent, cum
ar fi fondul interdisciplinar de demersuri si proceduri creative a lui A.L.Polovinkin, care contine 15
grupe de demersuri cu un total de 261 demersuri si 600 proceduri etc.
Pentru aplicarea metodei demersurilor euristice se parcurg 4 etape, dupa cum urmeaza:
-precizarea temei de creatie prin stabilirea specificatiilor; selectarea din fondul de solutii
analogice a uneia sau a mai multor solutii ce satisfac in cea mai mare masura tema in
cauza; analiza solutiilor alese pentru evidentierea lipsurilor; alegerea demersurilor
euristice celor mai indicate pentru modificarea prototipurilor temelor selectate in prima
etapa.

2.4.6 Metoda analizei morfologice
Cunoscuta sub numele de metoda matricelor morfologice de idei a fost fundamentata de
F.Zwicky si A.Males; este o metoda din categoria metodelor logico-combinatorice-deductive, care se
foloseste dupa etapa procesului creativ in etapa iluminarii, pentru alegerea solutiei finale, dupa ce au fost
inventariate toate cerintele viitoarei solutii. Variantele posibile se elimina in cateva etape pana cand se
ajunge la varianta finala. Etapele ce trebuie parcurse sunt:
1. listarea care consta in urmatoarele: componentele de baza ale procesului; functiile de baza
ale produsului; solutii pentru fiecare atribut, functie, criteriu si notarea acestora
2. analiza sistemica a produsului
3. descompunerea sistemului in subsisteme
4. stabilirea criteriilor de diferentiere si a codurilor asociate acestora
5. constructia matricei morfologice
6. analiza combinatorica
7. evaluarea si selectarea solutiilor

2.4.7 Analiza multicriteriala avansata
Face parte din categoria metodelor logico-combinatorice-deductive si se poate utiliza cu rezultate
de exceptie in multe domenii si situatii: la diferite tipuri de clasamente; la disignul unei creatii
(tehnice); la evaluarea comparativa a mai multor variante de creatie si selectarea variantelor optime;
la punerea in ordine valorica a mai multor variante ale aceleiasi realizari; compararea unor variante
proprii cu variantele existente ale unui produs sau tehnologii.

Este important de subliniat ca metoda poate servi la obtinerea de clasamente cu subiecte din acelasi
domeniu sau domeniu diferit de activitate, contemporan sau nu, subiectivismul fiind inlaturat. Analiza
multicriteriala se desfasoara in 5 etape:
1. stabilirea criteriilor celor mai importante ce pot duce la o caracterizare pertinenta a
subiectului analizat;
2. determinarea ponderii fiecarui criteriu, prin atribuirea unor coeficienti de pondere,
folosind o grila cu trei valori: 1 pentru cel mai important; 0,5 pentru la fel de important si 0
pentru mai putin important. Se intocmeste un tabel patratic avand criteriile asezate atat
orizontal cat si vertical; pe diagonala principala apar numai valori de 0.5 deoarece un criteriu
nu poate fi nici mai important nici mai putin important decat el insusi. Se insumeaza pe liste
punctele fiecarui criteriu (p), stabilindu-se astfel nivelul (locul clasarii) unui criteriu in raport
cu celelalte.
3. Identificarea tuturor variantelor care au acelasi scop.
4. Acordarea unei note N, sub firma unui numar intreg (maxim nota 10), numita nota de
importanta sau contributie la un criteriu. Nota se acorda fiecarei variante conform fiecarui
criteriu.
5.Calcularea produselor dintre N si ki, intr-un tabel numit matricea consecintelor. In final se
calculeaza sumele acestor produse pentru fiecare varianta. Se obtine un clasament al
variantelor, pe primul loc se afla suma maxima.
2.5 CONCLUZII
1. Creativitatea este o facultate superioara a omului, un proces psihic de identificare a noi
posibilitati originale de combinare a unor elemente disparate, constand din cunostinte
acumulate prin studiu si experienta.
2. Creativitatea este influentata de factorii psihici, socio-culturali si biologici.
3. Natiunea cea mai inovativa este cea americana cu (46%) din numarul de inventii
inregistrate, urmata de britanici (21,6%), germani(12,4%), francezi (8,8%)etc.
4. Procesul creativ cuprinde 3 faze: pregatirea (identificarea problemei), gasirea ideii
(incubatia si iluminarea), gasirea solutiei practice (evaluarea si decizia finala).
5. Trei filozofi s-au ocupat de studiul activitatii legate de creatie: Sigmund Freud, Alfred
Osler, Carl Gustav Jung.
6. Tehnicile si metodele de stimulare ale creativitatii se grupeaza in doua categorii: intuitive
si logico-combinatorice-deductive
7. Tehnicile intuitive se impart la randul lor in 3 categoirii; euristice-intuitive, psihologice si
logico-intuitive.
8. Tehnicile euristice intuitive,sunt in general individuale, cele mai importante fiind: asocierea
consonanta, analogia si extrapolarea, inversiunea, empatia, combinarea, modificarea-
ameliorarea-dezvoltarea etc.
9. Tehnicile psihologice se adreseaza unor echipe de creatie, cele mai importante fiind: metoda
Osborne- Brainstormingul si metoda Delphi.
10.Dintre metodele logico-combinatorice-deductive se detaseaza: metoda analizei morfologice si
analiza multicriteriala avansata.
2.6 INTREBARI SI TEME DE REFELEXIE
1. Trasaturile actului de creatie;
2. Factorii intelectuali ce determina capacitatea creativa;
3. Factorii nonintelectuali ce determina capacitatea creativa
4. Profilul psihic al persoanelor creatoare;
5. Factorii sociali ce determina capacitatea creativa;
6. Inclinarea spre creatia tehnica a diferitelor natiuni;
7. Etapizarea procesului creativ;
8. Metodele intuitive de creatie tehnologica;
9. Tehnicile euristice intuitive de creatie ;
10. Brainstormingul metoda de stimulare a creativitatii;
11. Metoda Delphi-tehnica colectiva de creatie si prognoza;
12. Metoda demersurilor euristice de stimulare a creativitatii;
13. Metoda analizei morfologice de stimulare a creativitatii;
14. Analiza multicriteriala avansata;


CAP.3 CONTINUTUL SI REZULTATELE ACTIVITATILOR
DE CERCETARE - DEZVOLTARE: FUNCTIILE MANAGERULUI
ACESTOR ACTIVITATI

OBIECTIVE
- definirea activitatilor de cercetare-dezvoltare (C-D)
- cunoasterea continutului activitatilor de C-D pe plan international si national
- functiile managerului in activitatea de C-D

CUVINTE SI CONCEPTE CHEIE
In cuprinsul capitolului se folosesc urmatoarele cuvinte si concepte cheie: activitate de C-D, progres
stiintific, progres tehnic, cercetare: de baza, aplicativa, experimentala, cercetare stiintifica, dezvoltare
tehnologica, introducerea progresului tehnic, pregatirea fabricatiei, punerea in fabicatie de noi produse,
strategii: ofensive, defensive, intuitive, dependente, investitionale; planuri: de perspectiva, curente, plan
tehnic, tema de proiect. sef de proiect.

3.1 GENERALITATI. DEFINITII.
Activitatea de cercetare-dezvoltare se desfasoara ca un ansamblu de actiuni prin care se transfera in
practica economica si sociala (CD) cunostiintele noi corespunzatoare progresului stiintific caracteristic
unei anumite perioade.
Activitatea de CD are menirea de a aprecia daca noile cunostiinte sunt necesare si oportune in
procesul dezvoltarii economico-sociale si de a descoperi formele cele mai potrivite de integrare a lor in
acest proces, realizandu-se astfel ceea ce se cheama progresul tehnic.
Progresul tehnic se defineste ca o puternica forta matrice de crestere economica si consta in
perfectionarea bazei tehnice a productiei, a tehnologiilor si formelor de organizare a activitatii productive
precum si inoirea permanenta a produselor.
Desi in ultimile decenii in raporturile dintre progresul stiintific si progresul tehnic s-a constat de
multe ori devansarea de catre stiinta a progresului tehnic relatia biunivoca dintre cele doua notiuni se
mentine. Multe din dezvoltarile in zone noi ale stiintei s-au realizat ca rezultat al cererilor tot mai mari de
diversificarea a tehnologiei moderne.

3.2 CONTINUTUL ACTIVITATILOR C-D PE PLAN MONDIAL SI NATIONAL
3.2.1 Pe plan international
Data fiind importanta activitatilor de C-D pe plan international a luat fiinta organizatia pentru
Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), care clasifica activitatile de C-D in trei categorii :
1. cercetarea de baza
2. cercetarea aplicativa
3. cercetare experimentala

Conform metodologiei OCDE , din categoria activitatilor de C-D se exclud urmatoarele: activitatile de
educatie stiintifica si tehnica, culegere de date in scopuri generale, standardizare, studiile de frezabilitate
pentru proiecte de inginerie, munca adiministrativa privitoare la brevete si licente, productia industriala,
distributia bunurilor si serviciilor.
3.2.2 Pe plan national
Legislatia nationala privind activitatile de C-D are o serie de trasaturi proprii pornind de la
clasificarea in urmatoarele categorii: cercetare stiintifica, dezvoltare tehnologica si introducerea progresului
tehnic
1. Cercetarea stiintifica reprezinta o investigatie sistematica cu caracter original,
desfasurata in institutii ( de cercetare) specializate, institute de invatamant
superior si in unitati productive ( regii autonome si societati comerciale)
Lucrarile rezultate din activitatile de mai sus sunt: studii, experimente de laborator, informare-
documentare, modele experimentale, statii micropilot etc.
2. Dezvoltarea tehnologica- urmareste crearea conditiilor necesare in vederea
aplicarii sistematice in productie a rezultatelor cercetarii stiintifice (si a
inventiilor), pentru crearea de noi produse sau procese. Dezvoltarea tehnologica
cunoaste doua tipuri de activitati: ingineria tehnologica si constructia creativa si
experimentala.
3. Introducerea progresului tehnic reprezinta activitatea de asimilare in fabricatie
a unor produse si de aplicare a noilor tehnologii modernizate, a sistemelor de
mecanizare si modernizare; activitate ce cunoaste doua etape: pregatirea
fabricatiei isi punerea in fabricatie a unor produse folosind sau nu tehnologii
imbunatatite
De foarte multe ori in urma activitatilor de C-D rezulta descoperiri, inventii sau inovari.
Descoperirea consta in identificarea, formularea si explicarea unor fenomene din lumea materiala si
sociala, care exista in mod ebiectiv, dar erau necunoscute pana in momentul punerii lor in evidenta;
Inventia reprezinta o creatie intelectuala concretizata intr-o idee, o schita sau un model de produs, proces
sau sistem nou sau imbunatatit, care reprezinta o noutate fata de stadiul cunoscut al tehnicii mondiale, care
nu a mai fost brevetata sau facuta publica in tara sau strainatate.
Descoperirea si inventia fac obiectul unui sistem specific de protectie stipulat in conventia privind
instituirea Organizatiei Mondiale pentru Proprietate Intelectuala, acordandu-se autorilor dreptul
exploatatarii si valorificarii produselor respective.
Inovarea consta in punerea in aplicare a descoperirilor sau inventiilor in activitatea economica curenta.

3.3 FUNCTIILE MANAGERULUI IN ACTIVITATILE C-D

Functiile managerului care coordoneaza activitatile de C-D deriva din functiile generale ale
managementului : planificarea, organizarea, coordonarea si controlul.
3.3.1 Planificarea activitatilor de C-D
O lunga perioada de timp s-a considerat ca datorita caracterului complex si imprevizibil al
activitatilor de C-D, acestea nu se preteaza planificarii. In urma dezvoltarii stiintei manageriale acest punct
de vedere s-a modificat treptat in favoarea planificarii riguroase a acestor activitati, care cuprinde:
precizarea obiectivelor, a strategiilor, planurilor, programelor si bugetelor acestor activitati, in concordanta
cu perspectivele dezvoltarii organizatiei.
1. Oiectivul activitatilor de C-D este de a contribui la realizarea obiectivelor generale ale
organizatiei, in primul rand prin aportul economic al proiectelor de inovare si apoi prin performantele
tehnice caracteristice noului produs sau noii tehnologii.
Cercetarea fundamntala nu face parte din preocuparile organizatiei ( cu exceptia marilor companii),
obiectivele ei exprimandu-se in termeni foarte generali (gradul de noutate absoluta a proiectelor, nivelul
cercetarii comparativ cu concurenta etc.)
2.Strategia activitatilor de C-D trebuie sa serveasca obiectivele stabilite, luand in considerare o
serie de factori precum sunt; mediul politic economico-social, tehnologic si comercial, potentialul
creativ-inovativ, productiv si de marketing, resursele disponibile ale organizatiei. Din multiplele
variante de strategii posibile, cele mai importante sunt urmatoarele.
a. Strategia ofensiva
b. Strategia defensiva
c. Strategia imitativa
d. Strategia dependenta
e. Strategia interstitiala
In tabelul 3.1 se face o analiza sintetica comparativa a celor 5 tipuri de strategii prevazute mai
sus.

Tabelul 3.1
Factori de
influenta
Tipuri de strategii
a b c d e
Cultura
inovativa
5 4 3 2 5
Potential.org
creativ 5 4 3 3 4
productiv 5 4 4 4 4
comercial 5 4 4 2 4
Resurse
financiare
5 4 3 2 4
Total 25 20 17 13 21
Legenda = 5 foarte inalt ; 4 inalt ; 3 mediu ; 2 scazut
Analiza sintetica a tipurilor de strategii inovationale prin prisma factorilor determinanti ai acestora.

3.Planurile de perspectiva si curente, au menirea de a concretiza obiectivele si strategia
activitatilor de C-D, potrivit actiunii anticipate a factorilor de influenta mentionati in tabelul 3.1
Planurile de perspectiva specifica directiile si problemele de cercetare, anul inceperii si
terminarii cercetarii, executantii.
Planurile curente (pe termen scurt), de regula anuale, defalca problemele si temele de
cercetare, fazele cercetarii corespunzatoare perioadei respective.
Documentul care concretizeaza legatura dintre activitatile de C-D si productie, care cuprinde
datele enumerate in paragraful anterior poarta numele de plan tehnic.
4.Bugetul activitatilor de C-D se stabileste in functie de tipul de strategii inovationale folosite si
de relatia produs-piata ce rezulta din aceasta, fiind evident ca strategia ofensiva este cea mai scumpa
(v.tabelul.3.2)
Tabelul 3.2
Strategia inovationala si relatia produs-piata
Strategia
Produsul (procesul) Piata
Relatia produs-piata
Existent Nou Existenta Noua
Ofensiva



Ofensiv -
defensiva
X X Dezv. produs, piata
X X Dezv.a pietei
X X Dezv. a produsului
Defensiva
X X Mentinere pe piata

3.3.2 Organizarea activitatilor de C-D

Specificul accentuat creator, inovator, nerepetitiv al activitatilor de C-D, impune folosirea unor
forme de organizare de o mare flexibilitate, de o descentralizare decizionala avansata, caracterizate prin:
- definirea difuza a liniilor ierarhice, cu renuntarea la principiul conducerii unice.
- compartimentarea pe obiective (pe produse, pe piete, pe clienti), descrierea functiilor ( fise de
post) in termeni generali, lasand ocupantului fiecarui post o mare libertate libertate de decizie;
- specializarea ingusta a functiilor, ceeea ce faciliteaza creativitatea datorita stapanirii superioare a
domeniului respectiv;
- numar mare al subordonatilor directi ca o consecinta a ingustimii specializarilor.
Este foarte raspandita organizarea pe teme de proiect aflate in subordinea unui sef de proiect
care isi formeaza o echipa multidisciplinara, ce se structureaza in functie de cerintele temei abordate.

3.3.3. Coordonarea activitatilor de C-D
Indeplinirea functiei de coordonare nu poate fi conceputa fara folosirea pe larg a legaturilor
comunicationale interne si exterioare organizatiei, pe intregul traseu de la idee la fabricarea si
comercializarea unui nou produs.

Pentru programarea si coordonarea activitatilor de C-D, se folosesc instrumente ca: graficul
Gantt, graficul PERT sau graficul CPM (analiza drumului critic), care permit printr-o coordonare inspirata
a diferielor activitati, reduceri substantiale a timpilor totali de realizare a unor lucrari complexe.

3.3.4 Controlul activitatilor
Activitatea de control se desfasoara pe doua planuri:
- pe plan tehnic pentru a se obtine informatii permanente privind avansarea lucrarilor de
- pe plan financiar, pentru a tine sub control ritmul cheltuirii banilor
Data fiind durata mare a proiectelor de inovare, este necesara urmarirea pe termen lung a
bugetelor stabilite pentru fiecare proiect. De asemenea este necesara tinerea evidentei sumelor
cheltuite pentru proiectele abandonate (datorita rezultatelor negative ale cercetarii) sau amanate din
diferite motive.


3.4 CONCLUZII

1. Activitatea de C-D se defineste ca un ansamblu de actiuni prin care se transfera in
practica economica si sociala cunostiintele noi, corespunzatoare progresului stiintific caracteristic unei
anumite perioade.
2. Progresul tehnic se defineste ca o puternica forta motrice de crestere economica si
consta in perfectionarea bazei tehnice a productiei, a tehnologiilor, inoirea permanenta a produselor.
3. Pe plan international activitatiile de C-D contin: cercetarea de baza, cercetarea
aplicativa, cercetarea experimentala (conform Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica)
4. Pe plan national activitatile de C-D cuprind: cercetare stiintifica, dezvoltare
tehnologica, introducerea progresului tehnic.
5. Functiile managerului in activitatea de C-D sunt: planificarea (obiective, strategii,
planuri, bugete), organizarea, coordonarea, controlul.



3.5 INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE

1. Definitii privind activitatea C-D
2. Definitii privind progresul tehnic
3. Clasificarea activitatilor de C-D dupa OCDE
4. Clasificarea activitatilor de C-D dupa legislatia nationala
5. Continutul activitatilor de dezvoltare tehnologica
6. Activitatile aducatoare de progres tehnic
7. Produsele activitatilor de C-D
8. Functiile managementului in activitatile de C-D
9. Planificarea activitatilor de C-D
10. Srategiile posibile in activitatile de C-D
11. Caracteristicile formelor de organizare a activitatilor de C-D







CAP. 4 INOVAREA INDUSTRIALA ; NECESITATEA
INOVARII IN ROMANIA

OBIECTIVE :
- justificarea necesitatii inovarii industriale ;
- factorii de reusita in inovarea industriala ;
- metode cantitative si calitative de evaluare a proiectelor de inovare ;
- necesitatea inovarii in Romania .
CUVINTE SI CONCEPTE CHEIE :
In cuprinsul capitolului se folosesc urmatoarele cuvinte si concepte cheie : inovare industriala,
progres tehnic, factori de reusita, grad de incertitudine, metode de evaluare (cantitative, calitative , mixte),
metoda listei de control, liste de intrebari, programul Orizont 2000 etc.

4.1. GENERALITATI :
In conformitate cu definitiile inovarii, aceasta activitate se aplica in domeniul productiei de bunuri
si servicii . Cum productia de bunuri este o activitate prin excelenta industriala, iata cum notiunea de
inovare industriala capata contur , fiind cu siguranta cea mai importanta dintre tipurile cunoscute de
inovare .
Progresul tehnic o puternica forta creativa de crestere economica - se manifesta cu precadere in
industrie, avand drept caracteristica principala continuitatea.
4.2. FACTORI DE REUSITA IN INOVAREA INDUSTRIALA :
Din bogata literatura consacrata inovarii industriale, se pot identifica principalii factori care
influenteaza reusita sau esecul acestei activitati. Succesul activitatii de inovare industriala este asigurat de
urmatoarele conditii :
- existenta unei strategii clare privind orientarea potentialului creativ si stimularea acestuia ;
- stabilirea unor obiective precise pentru perioade limitate;disponibilizarea tuturor resurselor pentru
efortul investitional ; cunoasterea temeinica a cererilor pietei ; acordarea solutiilor tehnice cu cele
comerciale;mentinerea unui contract strans cu beneficiarii ; evaluarea realista a propriului potential
inovational ; integrarea propriei activitati in activitatea stiintifica nationala si internationala ;
numirea in fruntea departamentului de C-D. a unei personalitati incontestabile.

Actiunea conjugata a factorilor de mai sus pune de acord dezvoltarea tehnica cu activitatea de
marketing, asigurand minimizarea gradului de incertitudine pe care il prezinta un proiect de inovare
industriala .

4.3. METODE DE EVALUARE A PROIECTELOR DE INOVARE INDUSTRIALA :
Alegerea celor mai relevante metode pentru evaluarea unui proiect de inovare este indispensabila
pentru reducerea gradului de incertitudine propice unei inovari.

4.3.1. Metode cantitative de evaluare
Majoritatea metodelor cantitative se refera la cele doua laturi ale inovarii industriale : tehnica si
comerciala, cuprinzand in relatiile de calcul factori de cuantificare a probabilitatilor de succes pentru
fiecare din aceste laturi .
a). Relatia lui F. Olsen : V =
C
p O
( 4.1.)
in care : V valoarea proiectului ;
O obiectivul urmarit, cuantificat riguros ;
p probabilitatea de succes global ( tehnic si comercial) ;
C costul total al C.D. ; 0,1 p 1
Conditia necesara si suficienta pentru selectarea proiectului in vederea demararii sale este: V 3 .

b). Relatia lui C. Pacifico : V=
( )
Ct
T Va C P pc pt
( 4.2.)
in care : V valoarea noului produs
pt probabilitatea de succes tehnic (0,1 pt 1 ) ;
pc - probabilitatea de succes comercial (0,1 pc 1) ;
P pretul produsului ;
C costul de productie al produsului ;
Va volumul vanzarilor anuale ale produsului ;
T timpul de viata economica a produsului ( ani ) ;
Ct costul total de realizare si comercializare a noului produs
Un proiect se considera selectat cand V 2 .
c). Relatia lui S. Sobelman : V = b
(

\
|
+
(

\
|

T
T
t t C
t
t
T T 1 1 (4.3.)
in care : V - valoarea noului produs
b - beneficiul mediu annual estimat a se realiza prin comercializarea produsului;
T durata de viata economica a produsului ;
T - durata de viata economica medie a tuturor produselor ;
t durata estimata necesara pentru CD a produsului ;
t durata medie estimata necesara pentru CD a produselor ;
C costul mediu anual al CD produsului

Conditia de selectare a proiectului este ca t < t si T > T .
c). Relatia lui I. Ansoff : N =
e C
pc pt B


( ) Mc Mt + S (4.4.)
in care : N nota de merit ;
B volumul total al beneficiilor estimat a se obtine in intreaga viata economica a produsului ;
pt pc vezi relatia (4.2.)
C cheltuielile totale de realizare a produsului inclusiv investitiile directe reclamate de inovare ;
e economiile la cheltuielile totale de realizare inclusiv la investitiile directe (si prin folosirea altor
proiecte) ;
Mt meritul tehnic al produsului apreciat prin prisma gradului de noutate (creativitate) ;
Mc meritul comercial al produsului ;
S interesul strategic al proiectului, apreciat prin prisma contributiei acestuia la realizarea strategiei
de dezvoltare a organizatiei ;


4.3.2. Metode calitative de evaluare :
Metodele calitative de evaluare introduc in selectarea proiectelor de inovare elemente de intuitie si de
bun simt pragmatic. Cea mai intrebuintata este metoda calitativa a listei de control care are avantajul
extinderii gamei criteriilor de evaluare, oferind variante diferite in functie de domeniul industrial de
referinta, de natura inovarii si de particularitatile organizatiei inovatoare. Indiferent de tipul listei
folosite se va tine cont de urmatoarele criterii : strategia de dezvoltare a organizatiei inovatoare si a
activitatilor de CD ;potentialul tehnico-stiintific al organizatiei;perspectivele de comercializare a noilor
produse ;costurile necesare aplicarii proiectului.

4.3.3.Metode mixte de evaluare :
Imbinarea metodelor cantitative cu cele calitative pot conduce la o metoda de evaluare mai riguroasa,
mai cuprinzatoare, cum este metoda A. Hart, care se bazeaza pe calculul indicelui valorii unui proiect pe
baza relatiei :
I =
C
t p P V
100

in care : (4.5)
I indicele valorii proiectului ;
V valoarea maxima a vanzarilor pe an ;
p probabilitatea de succes a CD , pe o scara de la 0 la 1 ;
t factor de reducere a timpului ;
C costul viitor al CD .


4.4. NECESITATEA INOVARII IN ROMANIA

4.4.1. Motive justificative :
Exista o sumedenie de motive care justifica necesitatea inovarii in Romania, dintre care cele mai
importante sunt urmatoarele :
- neconcordanta dintre sistemul mostenit de la economia socialista si situatia mondiala ;
- aparitia economiei concurentiale ;
- necesitatea restructurarii in conditiile pierderii pietii CAER ;
- modificarea formelor de proprietate ;
- problemele tehnice generate de ramanerea in urma a tehnologiilor si produselor fata de nivelul
mondial;
- competenta tehnologica redusa in multe sectoare ale industriei romanesti .

4.4.2. Situatia activitatii de CD din Romania :
Datele statistice arata ca in Romania anului 2002 mai existau 104 unitati de cercetare cu 40.000 de
angajati din care 35% cercetatori. Aceasta inseamna ca la 100 locuitori revin cca 0,064 cercetatori. In acelasi
an s-a alocat cercetarii 0,117% din PIB . Comparativ , in tarile UE situatia este cu totul alta : la 100 de
locuitori revin 2.3 cercetatori, iar cercetarea beneficiaza de 2.4% din PIB ( si sa nu uitam diferenta
dintre PIB-ul UE si al Romaniei !) .
In anul 1990 guvernul de atunci a alocat cercetarii 1% din PIB ( intentie laudabila ) ; in anul urmator
acest procent a scazut la 0,5%, apoi la 0,25%, 0,1% , dupa care s-a stabilizat la valori neglijabile. Aceasta
subfinantare a sistemului de CD din Romania a produs un soc, ce a dus practic la disparitia sistemului de
CD mostenit de la oranduirea socialista, majoritatea cercetatorilor fiind disponibilizati si nevoiti sa-si caute
alte locuri de munca. Cu multa ingaduinta putem categorisi aceasta atitudine a guvernantilor drept o
greseala; este elementar faptul ca activitatea de CD sta la baza dezvoltarii economice, la reluarea
ciclurilor de fabricatie in momentul cand produsele isi epuizeaza ciclul de viata. Ulterior, dupa ce raul a
fost facut, guvernele ce au urmat au cautat sa repare greseala prin elaborarea unor programe de CD (
ex. Orizont 2000) care sa permita supravietuirea acestei activitati . Dar reconstruirea unor colective
competitive de cercetatori nu se poate face de azi pana maine asa ca bilantul programului Orizont 2000 a
aratat slaba eficienta a acestuia .
In aceasta situatie devine limpede ca activitatea de inovare din Romania trebuie reluata cu toata
seriozitatea fiind o conditie esentiala, necesara si obligatorie pentru incadrarea economiei romanesti in
exigentele UE .

4.4.3. Trasaturile specifice ale activitatii de CD :
Relansarea activitatii de CD din Romania trebuie facuta pornind de la trasaturile specifice ale
muncii de cercetare. Sunt de retinut urmatoarele trasaturi ale cercetatorilor :
- sunt liberi din punct de vedere spiritual ;
- au contestat intotdeauna dirijismul ;
- au cautat cai prin care sa obtina satisfactii mai mult morale decat materiale cum sunt :
- perfectionarea profesionala prin diferite forme ;
- publicarea creatiilor intelectuale proprii ;
- protejarea ( brevetarea ) inventiilor ;
- organizarea de manifestari stiintifice ;
- asocierea profesionala.

A nu se uita ca :
- sistemul de valori dintr-o societate, si deci si din cea romaneasca, este definit prin calificarea fortei
de munca si nivelul tehnologic( al industriei in primul rand ) ;
- un om instruit aduce un aport la PIB de 6 ori mai mare ca unul neinstruit ;
- invatamantul, datorita capacitatii de difuzare in masa a cunostintelor, contribuie cu 25% mai mult
la PIB decat cercetarea .




4.5. CONCLUZII :
1. Inovarea industriala este forma cea mai importanta de inovare deoarece productia de bunuri (
mobilul activitatii economice ) are loc cu precadere in sectorul industrial al economiei .
2. Proiectele de inovare industriala, data fiind multitudinea solutiilor posibile, trebuie evaluate
inainte de punerea in aplicare, care intotdeauna comporta un anumit risc .
3. Metodele de evaluare a proiectelor de inovare industriala pot fi cantitative si calitative .
4. Data fiind caderea sistemului de CD din Romania dupa 1990, revitalizarea acestui sistem a
devenit o conditie necesara si obligatorie pentru relansarea activitatilor economice ( industriale )
in concordanta cu preceptele UE.


INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE :

1. Notiuni despre inovarea industriala si progresul tehnic .
2. Factorii de reusita in inovarea industriala .
3. Conditii de minimizare a gradului de incertitudine prezentat de un proiect de inovare industriala .
4. Metodele de evaluare cantitativa a efectelor punerii in aplicare a proiectelor de inovare industriala .
5. Relatia lui C. Pacifico.
6. Relatia lui I. Ansoff.
7. Relatia lui S. Sobelman .
8. Metode de evaluare calitativa a efectelor punerii in aplicare a proiectelor de inovare industriala .
9. Metoda mixta de evaluare a efectelor punerii in aplicare a proiectelor de inovare industriala .
10. Necesitatea inovarii industriale in Romania .
11. Procentul din PIB aferent cercetarii in lumea contemporana .
12. Trasaturile cercetatorilor consacrati .
13. Viziunea UE privind activitatea de inovare .



CAP. 5 CARACTERISTICI ALE PROCESULUI DE INOVARE ;
SISTEMUL NATIONAL DE STIINTA SI TEHNOLOGIE

OBIECTIVE :
- obiectivele generale ale inovarii ;
- masurile necesare pentru realizarea obiectivelor inovarii ;
- structuri necesare pentru realizarea masurilor ce vizeaza obiectivele inovarii ;
- sistemul national de stiinta si tehnologie : functii si caracteristici .
CUVINTE SI CONCEPTE CHEIE :
In cuprinsul capitolului se folosesc urmatoarele cuvinte si concepte cheie : obiectivele inovarii ;
masuri pentru realizarea lor ; structuri necesare pentru realizarea masurilor ce vizeaza obiectivele inovarii ;
sistemul national de stiinta si tehnologie ; activitati de cercetare stiintifica , dezvoltare si transfer tehnologic
etc.

5.1. GENERALITATI ; OBIECTIVELE INOVARII :
- Dupa cum s-a aratat la cap. 3 una din sarcinile de baza ale managementului de varf , aceea
de planificare, incepe cu stabilirea obiectivelor activitatilor de C.D. care are drept scop inovarea
industriala si nu numai . Obiectivele generale ale inovarii se pot rezuma dupa cum urmeaza :
accelerarea cresterii economice ;cresterea competitivitatii organizatiei;stimularea creativitatii ;
sporirea efortului de gandire a persoanelor implicate in procesul de inovare; cresterea valorii
adaugate a produselor si serviciilor ;aplicarea strategiei economice de dezvoltare .


5.2. MASURI PENTRU REALIZAREA OBIECTIVELOR INOVARII :
Daca obiectivele activitatii de inovare sunt usor de stabilit, rezultand din dorinta de mai bine a
managementului si patronatului , metodele folosite pentru realizarea acestor obiective sunt foarte variate,
ele trebuind alese in functie de posibilitatile si caracteristicile organizatiei . Exista o suma de metode care
sunt comune tuturor organizatiilor productive, cele mai importante fiind urmatoarele :
- o buna coordonare a activitatilor, programelor si strategiilor de C.D. la toate nivelurile organizatiei ;
- finantare conforma cu necesitatile ; existenta unor mecanisme operationale de transfer in
productie a rezultatelor
- promovarea investitiilor in activitatea de C.D. in special in domenii prioritare
- intarirea legaturilor dintre universitati , institute de cercetare si industrie
- dezvoltarea unei piete de produse si servicii pentru cercetare
- acordarea unor imprumuturi cu dobanda redusa pe perioade lungi de timp
- initierea unor actiuni prin care masurile luate sa fie compatibile cu concurenta ;
- corelarea capacitatii de inovare a specialistilor cu necesitatile societatii moderne ;
- formarea unor noi deprinderi creativ inovatoare
- formarea unei atitudini constientizate pentru aplicarea noului in domeniul socio-economic ;
- cultivarea unui comportament flexibil si dinamic pentru gasirea solutiilor eficiente in afaceri ;
- intarirea potentialului de inovare a intreprinderilor mici si mijlocii ( IMM ) ;
- masuri legislative de sustinere, promovare si valorificare a rezultatelor cercetarii ;
- generalizarea sistemelor de asigurare a calitatii ;
- promovarea unui sistem de monitorizare si informare ( ex. internetul ) ;
- extinderea si stimularea cooperarii in domeniul stiintei , tehnologiei si inovarii etc.

5.3. STRUCTURI NECESARE PENTRU REALIZAREA MASURILOR CE VIZEAZA OBIECTIVELE
INOVARII :
Pentru punerea in aplicare a masurilor ce vizeaza realizarea obiectivelor inovarii trebuie ca in
organizatii sa existe structuri care sa faciliteze desfasurarea urmatoarelor actiuni :
- transformarea cunostintelor stiintifice in realizari fizice ;
- valorificarea practica a inventiilor si solutiilor tehnice noi ;
- aplicarea tehnicilor specifice de management si marketing ;
- utilizarea surselor alternative de finantare ;
- descoperirea unor surse noi de materii prime si materiale ;
- difuzarea si transferul rezultatelor cercetarii stiintifice si tehnologice ;
- instruirea antreprenoriala etc.
Structura si complexitatea procesului de inovare sunt influentate de urmatorii factori : situatia
vanzarilor ;nivelul profitului realizat comparativ cu cel anticipat ;largirea sau diminuarea pietelor de
desfacere ;situatia nivelului tehnologic regional sau mondial ;posibilitatile financiare de
dezvoltare ;sistemul concurential in domeniu ;comertul local sau mondial .


5.4. SISTEMUL NATIONAL DE STIINTA SI TEHNOLOGIE ( SNST ) :
Data fiind importanta nivelului stiintific si tehnologic pentru economie si in special pentru viitorul ei ,
fiecare stat cauta sa tina sub control aceste activitati intr-o maniera caracteristica , care a influentat
performantele economice inregistrate de-alungul timpului . Este important de subliniat faptul ca
miracolele economice ale secolului care s-a incheiat ( Germania si Japonia iesite slabite din al doilea
razboi mondial ) au tratat cu toata raspunderea si s-au bazat pe incurajarea activitatilor de C.D. pe
promovarea permanenta a inovarii , care a facut parte din cultura lor nationala .

5.4.1. Functiile sistemului national de stiinta si tehnologie :
Functiile SNST au o sfera larga de actiune : economica, educational- culturala , organizatorica si nu in
ultimul rand politica . In raport cu schimbarile ce au loc in societate importanta acestor functii si
raporturile dintre ele se modifica permanent . Ex. : intr-o tara in curs de restructurare ca Romania functia
politica devine foarte importanta , deoarece relansarea activitatilor de C.D. depinde de vointa politica a
guvernantilor . Daca exista vointa politica devine importanta functia organizatorica, care folosind functia
educationala va duce in final la preponderenta functiei economice ( cand se vor culege roadele activitatilor
premergatoare ) .
Redresarea tarii se poate realiza : dezvoltand educatia si cultura ;utilizand forta de munca
disponibila ;valorificand cunostintele resurselor umane ;promovand competenta ;folosind competitia .

Redresarea tarii nu se poate realiza sau va fi franata : mentinand structurile si traditiile care
promoveaza resemnarea ;refuzand angajarea pe noi trasee ;acceptand pasivitatea ;promovand idei
neperformante, controversate fara justificare economica.

5.4.2. Caracteristici ale SNST :
Dam in continuare principalele caracteristici ale SNST :
- reprezinta barometrul dezvoltarii economico-sociale si a nivelului tehnico-stiintific al tarii ;
- elaboreaza tehnologii inovative ;
- coordoneaza transferul international de tehnologie ;
- are ca mobil al existentei sale : dezvoltarea tuturor ramurilor economiei , participarea la competitia
internationala, valorificarea optima a resurselor umane si materiale ;
- impinge inainte competivitatea si eficienta intregului Sistem Economic si Social al tarii .

5.4.3. Masuri pentru promovarea inovarii si transferului tehnologic :
SNST devine activ prin masurile pe care trebuie sa le ia pentru promovarea inovarii si transferului
tehnologic, dupa cum urmeaza :
-masuri pe termen scurt : selectarea si promovarea centrelor de transfer tehnologic ;promovarea unor
instrumente financiare de sprijin pentru : comunicare, transfer tehnologic, difuzarea experientei
dobandite ;elaborarea unui ghid pentru pregatirea si conducerea structurilor operationale de transfer
tehnologic .
-masuri pe termen lung : dezvoltarea unor programe pentru incurajarea interconectarii la nivel local,
national si international ;imbunatatirea continua a sistemului de transfer tehnologic ;elaborarea unui
program de pregatire continua si de sprijinire a structurilor locale de transfer tehnologic ;monitorizarea
continua a nevoilor organizatiilor productive in domeniul inovarii.


5.4.4. Componenta SNST :
Sistemul National de Stiinta si Tehnologie ( cunoscut si sub numele de Sistem National de Cercetare
Stiintifica si Dezvoltare Tehnologica - SNCD ) este format din structuri care se clasifica in structuri de
interes national , structuri de drept public si structuri de drept privat , dupa cum urmeaza :
Structurile de C.D de interes national cuprind : institutiile nationale de C.D. ;institute , centre sau
statiuni de cercetare ale Academiei Romane si ale Academiilor de ramura ;institutii de invatamant
superior acreditate ;institute sau centre de C.D organizate in cadrul Societailor Nationale, Companiilor
Nationale si Regiilor Autonome ;

Structurile de C.D de drept public cuprind : institute , centre sau statiuni de C.D. organizate ca
institutii publice ;institute sau centre de C.D oranizate in cadrul Societatilor Nationale, Companiilor
Nationale si Regiilor Autonome sau ale Administratiilor publice centrale si locale ;centre internationale
de C.D. infiintate pe baza unor acorduri internationale ;

Structurile de C.D de drept privat cuprind : unitati de C.D. organizate ca SC ;institutii de invatamant
superior private acreditate ;SC profilate pe C.D ;persoane fizice .


5.5. CONCLUZII :
1. Stabilirea obiectivelor inovarii este una din sarcinile de baza ale managementului de varf ;
2. Masurile pentru realizarea obiectivelor inovarii se aleg in functie de posibilitatile si
caracteristicile organizatiei in cauza ; exista o suma de metode care sunt comune tuturor
organizatiilor productive, indiferent de tipul acestora ;
3. Realizarea masurilor ce vizeaza obiectivele inovarii presupune existenta unor structuri care sa
faciliteze desfasurarea unor actiuni specifice ;
4. Tinerea sub control a activitatilor de cecetare-dezvoltare ( datorita importantei nivelului
stiintific si tehnologic pentru economia unei tari ) se face prin intermediul Sistemului National
de Stiinta si Tehnologie (SNST ) ;
5. Functiile SNST au o sfera larga de actiune : economica, educational-culturala, organizatorica si
nu in ultimul rand politica ;
6. Redresarea economica a unei tari depinde in mare masura de functionarea SNST care este un
barometru al dezvoltarii economico-sociale si al nivelului stiintific ;
7. Guvernantii au datoria de a activa in directia consolidarii SNST .


5.6. INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE :

1. Obiectivele generale ale inovarii .
2. Metodele folosite pentru realizarea obiectivelor inovarii .
3. Actiunile facilitate de structurile necesare pentru realizarea masurilor ce vizeaza obiectivele
inovarii .
4. Factorii ce influenteaza structura si complexitatea procesului de inovare .
5. Masuri favorizante pentru redresarea economiei unei tari .
6. Masuri defavorizante pentru redresarea economiei unei tari .
7. Caracteristicile SNST .
8. Masuri de consolidare a SNST .
9. Masuri pe termen scurt pentru promovarea inovarii si transferului tehnologic .
10. Masuri pe termen lung pentru promovarea inovarii si transferului tehnologic .
11. Componenta structurilor de C.D. de interes national .
12. Componenta structurilor de C.D. de drept privat .




CAP. 6 STRUCTURI SI MASURI PENTRU
PROMOVAREA PROCESULUI DE INOVARE IN ROMANIA

OBIECTIVE :
- Structurile Sistemului de Stiinta si Tehnologie ( SNST ) ;
- Organizarea si functionarea MEC ca structura de baza a SNST ;
- Directia Generala de Inovare si Transfer Tehnologic departamentul ce raspunde de
cercetare din cadrul MEC ;
- Obiectivele Centrelor Pilot de Inovare ( CPI ) ;
- Obiectivele Centrelor de Inovare si afaceri (CIA ) ;
CUVINTE SI CONCEPTE CHEIE :

- In cuprinsul capitolului se folosesc urmatoarele cuvinte si concepte cheie : Sistemul
National pentru Stiinta si Tehnologie ( SNST ) ; Ministerul Educatiei si Cercetarii ( MEC
) ; Directia Generala de Inovare si Transfer Tehnologic ( DGITT ) ; Centrul Pilot de
Inovare ( CPI ) ; Centrul de Inovare si afaceri (CIA ) ;

6.1. GENERALITATI :
Sistemul National pentru Stiinta si Tehnologie ( SNST ) despre care s-a vorbit in capitolul
anterior trebuie sa contina structuri care sa permita derularea actiunilor preconizate de guvern in
materie de cercetare stiintifica si progres ( dezvoltare) tehnologic ;
In Romania aceste activitati sunt coordonate de Ministerul Educatiei si Cercetarii ( MEC ) iar
actiunile curente se deruleaza prin Centrul Pilot de Inovare( CPI ) si Centrul de Inovare si afaceri (CIA ) ;
6.2. ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA MEC :
Ministerul Educatiei si Cercetarii coordoneaza activitatea de cercetare stiintifica si dezvoltare
tehnologica ( CD) prin Directia Generala de Inovare si Transfer Tehnologic ( DGITT ) care reprezinta
pionul principal in Sistemul National pentru Stiinta si Tehnologie ( SNST ) al Romaniei. Este demn de
subliniat faptul ca activitatea de CD este in momentul de fata o prioritate nationala reglementata prin
lege .
6.2.1. Sarcinile Directiei Generale de Inovare si Transfer Tehnologic :
Regulamentul de functionare a DGITT prevede principalele sarcini ce stau in fata acestui
departament pe linia promovarinovarii si transferului tehnologic, dupa cum urmeaza :
- Stimularea creativitatii si inovarii prin :
- promovarea inteligentei tehnice
- valorificarea inventiilor valoroase
- Utilizarea intensiva a personalului cu capacitati de inovare din institutele de cercetare si
universitati ;
- Valorificarea rezultatelor obtinute in activitatea de cercetare ;
- Sustinerea procesului de restructurare a activitatilor de CD din Reteaua Nationala de
Centrul Pilot de Inovare ;
- Incurajarea firmelor private cu activitati de CDTT
- Elaborarea unui program cadru pentru TT
- Stimularea si diseminarea inovarii etc

6.2.2. Masuri de promovare a activitatilor de CDTT ce cad in sarcina DGITT :
Sarcinile prin regulamentul de functionare al DGITT pot fi indeplinite printr-o serie de masuri de
coordonare dintre care mai importante sunt urmatoarele :
-asistenta din partea MEC pentru dezvoltarea politicilor nationale de inovare si transfer
tehnologic ;
-infiintarea unor structuri de TT subordonate Institutelor
Academiei,universitatilor,institutelorde cercetari ;
-infiintarea unor firme de consultanta in domeniul I si TT
-restructurarea institutelor de cercetari aplicative ;
-promovarea legaturilor intre IMM-uri si structurile specializate in TT ;
-promovarea mobilitatii expertilor si a accesului la informatie.
-organizarea pregatirii in domeniul inovarii etc
6.2.3. Structuri organizatorice pentru promovarea procesului de inovare in Romania:
Dintre structurile organizatorice infiintate de MEC pentru promovarea procesului de inovare in
Romania,cele mai importante sunt:Centrele Pilot de Inovare si Centrele de Inovare si Afaceri.

6.3.CENTRELE PILOT DE INOVARE (CPI) :
Centrele Pilot de Inovare ( CPI ) se organizeaza si functioneza pe langa institutele nationale de C.D.
si institutiile de invatamant superior acreditate ;
Obiectul de activitate a CPI :
Centrele Pilot de Inovare desfasoara urmatoarele activitati :
- experimenteaza tehnologii si produse noi ;
- proiecteaza idei tehnice sau manageriale noi ;
- realizeaza metode experimentale sau prototipuri ;
- incearca si omologheaza prototipurile noilor produse ;
- testeaza produse de la terti ;
- atesta si certifica calitatea produselor ;
- asigura produse de : marketing, banci de date stiintifice, tehnice si economice ; reformare
documentara , consultanta etc. ;
- realizeaza produse de creatie tehnica si artistica pentru promovarea produselor noi ;
- asigura servicii de intretinere si reparatii, tiparire si editare ;
- disemineaza produsele inovative prin toate formele ;
- organizeaza si participa la manifestari stiintifice interne si internationale ;
- pregatirea intreprinzatorilor privati pentru activitati de inovare ib afaceri ;
- creaza conditiile pentru constituirea de IMM- uri cu specific de inovare si TT .

6.4. CENTRELE DE INOVARE SI AFACERI ( CIA ) :
Daca CPI trateaza problemele de inovare si inventica mai mult teoretic, oferind celor interesati
certitudinea ca o idee noua are sorti de a fi apreciata in practica, Centrele de Inovare si Afaceri trec la faza
urmatoare a activitatii de inovare, aceea a transpunerii intr-o afacere a unei idei sau inventii .
Pe scurt obiectul de activitate al CIA se rezuma la urmatoarele :
- valorificarea unor inventii sau inovatii ;
- adoptarea unor tehnologii la capacitatile de productie a IMM-urilor ;
- oferirea de sprijin managerial celor interesati ;
- facilitarea accesului la resurse financiare ;
- oferirea de consultanta in situatii dificile ;
- valorificarea resurselor locale ;
- scolarizarea managerilor etc.

OBS. actiunile organizate la nivel national in sprijinul CPI isi extind raza de activitate si asupra CIA .

6.5. CONCLUZII :
1. Ministerul Educatiei si Cercetarii MEC este principala structura care supervizeaza actiunile
preconizate de Guvern in materie de cercetare stiintifica si progres tehnologic ;
2. MEC coordoneaza activitatea de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica prin Directia
Generala de Inovare si Trasnsfer Tehnologic ( DGITT ) ;
3. Cele mai importante structuri organizatorice infiintate de MEC pentru promovarea procesului de
inovare din Romania sunt : Centrele Pilot de Inovare si Centrele de Inovare si Afaceri .


6.6. INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE :

1. Structurile Sistemului National de Stiinta si Tehnologie .
2. Sarcinile DGITT .
3. Masuri de sustinere a procesului de restructurare a activitatii de CD .
4. Masuri de dezvoltare a structurilor de I si TT .
5. Masuri de promovare a activitatilor de CDTT ce cad in seama DGITT .
6. Obiectivele ( sarcinile ) Centrelor Pilot de Inovare .
7. Actiuni organizate la nivel national in sprijinul CPI .
8. Sarcinile ( obiectivele ) Centrelor de Inovare in Afaceri .



CAP.7 FORTA DE INOVARE-RESURSA DE DEZVOLTARE;
PROIECTUL INOVATIV


OBIECTIVE:
- sarcinile departamentelor de CD ca principala resursa de dezvoltare;
- principii de restructurare a organizatiilor productive;etapele restructurarii;
- trasaturile proiectelor inovative

CUVINTE SI CONCEPTE CHEIE
In cuprinsul capitolului se folosesc urmatoarele cuvinte si concepte cheie : forta de inovare,
promotor al inovarii, autoritate stiintifica,sursele de inovare, procesul de inovare, restructurarea
organizatiei/economiei, asigurarea lichiditatilor, reducerea cheltuielilor, proiectul inovativ etc.

7.1 GENERALITATI

Existenta organizatiilor care se ocupa de CD depinde in mod hotarator de capacitatea lor de
adaptare la cerintele prezentului si ale perspectivei. In aceste conditii departamentelor de CD le revine
rolul de promotor al inovarii. Autoritatea stiintifica a acestora este atestata de masura in care acestea vor
raspunde cerintelor mediului socio-economic in care isi desfasoara activitatea.
Inovarea trebuie sustinuta organizatoric si financiar, ea fiind un proces continuu ce urmareste
promovarea pe piata a noilor produse si tehnologii. Procesul de inovare trebuie considerat in totalitatea sa ,
de la cercetarea fundamentala pana la utilizarea de catre piata. (v.fig.7.1)
Nu trebuie sa uitam ca activitatea de CD are ca scop permanent ridicarea calitatii productiei (de
bunuri si servicii). De aici rezulta clar ca la baza mentinerii pozitiei pe piata sta investitia in CD.
Este interesant de aratat care sunt sursele de inovare in acceptiunea industriei constructoare de
masini din Germania. Procentual, ponderea diferitelor surse este urmatoarea: 56% CD; 12% marketing-ul,
10% clientii; 20% productia; 3% distributia si 5% alte surse. Si de aici rezulta importanta inovarii prin
activitati de CD.

Inovare indusa de cercetare Inovare indusa de piata

Cercetare
fundamentala
Cercetare
aplicativa
Prototip
tehnic
Prototip
comercial
Produse
servicii
Utilizare
de piata

Universitati

Centre de cercetare

Organizatii de cercetare pe baza de contract

Departamente CD ale companiilor

Departamente de marketing

Fig.7.1 Procesul de inovare; faze si executanti.

7.2 RESTRUCTURAREA ORGANIZATIEI PRODUCTIVE
In conditiile economiei romanesti inovarea se impune ca o necesitate obiectiva, cerinta minima din
partea acestei activitati fiind cel putin mentinerea unui segment de piata.
In ultima vreme se vorbeste tot mai mult de restructurarea economiei Romaniei, ceea ce ne obliga
sa facem unele precizari asupra definirii acestui termen. Ni se pare foarte interesanta definitia propusa in
tratatul de Management al inovarii intocmit de F.Koronka (si coautorii) in 2006, care defineste
restructurarea ca fiind un proces de asanare a unei organizatii avand ca tinta supravietuirea acesteia sau
a unui segment al acesteia, in vederea relansarii ulterioare.
Adesea o organizatie ajunge in situatia in care restructurarea firmei se prefigureaza ca fiind
singura alternativa de supravietuire. Procesul de restructurare cunoaste doua etape:
Prima etapa:
In aceasta etapa se procedeaza la urmatoarele actiuni :
se clarifica potofoliul de produse,renuntandu-se la unele care s-au dovedit nerentabile;
se reproiecteaza costurile aplicand economiile posibile;
se optimizeaza procesele
Daca aceste actiuni vor fi o reusita, prima etapa se incheie cu crearea bazei economice pentru
relansare. Relansarea va avea succes daca forta de inovare a organizatiei si managementul general vor fi
capabile sa gaseasca acele solutii care sa duca la realizarea de noi produse (servicii) care sa poata face fata
concurentei si sa acapareze noi piete.
Obs.-Este evident ca in prima etapa este necesara si restructurarea propriului colectiv de CD, caruia
ii revine sarcina de a realiza in etapa a II-a proiectele inovative menite sa duca la relansarea organizatiei.
7.3 PROIECTUL INOVATIV
7.3.1 Stategia de CD a unei structuri inovative
Proiectul inovativ trebuie sa se incadreze in strategia de cercetare dezvoltare aleasa de
managementul general al organizatiei cu concursul fortei de inovare disponibile la momentul respectiv.
Strategia trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente : selectarea ideilor inovative;definirea politicilor de
pret, de distributie,promotionale etc;clasificarea proiectelor de inovare si definirea prioritatilor;estimarea
calitatii noilor produse; estimarea fiabilitatii noilor produse; estimarea duratelor optime de amortizare a
investitiilor avansate; definirea politicilor de comercializare; anticiparea reactiei clientilor etc.

7.3.2 Caracteristicile produselor noi
Temele cele mai importante ale proiectelor inovative le reprezinta produsele noi care sunt
caracterizate de urmatoarele trasaturi: prin caracteristicile lor tehnico-functionale, constructive,
estetice, ergonomice, de fiabiliatate si mentenabilitate largesc sfera nevoilor sociale; prezinta
noutate si progres fata de stadiul cunoscut al stiintei si tehnicii momentului;
creaza pozitii de monopol pentru producatorul lor;
Realizarea unui produs nou implica parcurgerea urmatoarelor etape:
definirea noului produs;
definirea caracteristicilor si dimensiunilor pietei potentiale;
stabilirea tehnologiei de executie a produsului;
analiza implicatiilor financiare ale asimilarii noului produs;
precizarea strategiilor posibile de promovare a produsului;
alegerea variantelor optime de promovare;
7.3.3 Trasaturile si efectele proiectului inovativ
Pentru a se bucura de succes,un proiect inovativ,trebuie sa indeplineasca o serie de conditii care
rezulta din interdependenta dintre ideea promovata si mediul caruia ii este destinata,dupa cum urmeaza :
sa aiba un scop bine definit;
durata determinata;
sa aiba alocate suficiente resurse;
set propriu de reguli etc.
Factorii care influenteaza succesul unui proiect inovativ sunt :
orientarea catre cerintele pietei;
concordanta proiectului cu obiectivele organizatiei care il propune;
evaluarea corecta si selectia riguroasa dintre variantele posibile;
conducerea si controlul eficient al derularii proiectului;
receptivitatea la inovare;
alegerea si antrenarea unei echipe competente pentru derularea proiectului etc.

7.4 CONCLUZII
1. Departamentelor de CD din organizatii le revine sarcina de promotor al inovarii.
2. Procesul de inovare trebuie considerat in totalitatea sa,pornind de la cercetarea fundamentala,
trecand prin cercetarea operativa, fazele de prototip tehnic si comercial, realizarea noilor produse
(servicii) si terminand cu desfacerea lor pe piata.
3. Prin restructurare, se intelege un proces de asanare a unei organizatii, avand ca tinta supravietuirea
acesteia sau a unui segment al acesteia, in vederea relansarii ulterioare.
4. Prima etapa a restructurarii(de asanare) are ca obiectiv imediat asigurarea lichiditatilor si reducerea
cheltuielilor.
5. Etapa a II-a a restructurarii consta in derularea unui proiect inovativ care sa permita relansarea
organizatiei.
6. Proiectul inovativ este caracterizat de urmatoarele trasaturi : caracteristici tehnico-functionale,
constructive,ergonomice noi, satisfacerea unor noi cerinte, noutate fata de stadiul cunoscut al
stiintei si tehnicii, creaza pozitie de monopol pentru producator.

7.5 INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE
1. Consideratii privind implicarea fortelor de inovare in procesul de dezvoltare al organizatiei
2. Sursele de inovare in industria constructoare de masini.
3. Fazele si executantii proceselor de inovare (v.fig.7.1)
4. Notiuni despre restructurarea unei organizatii productive.
5. Continutul etapelor restructurarii organizatiei.
6. Cerinte fata de strategia pe care se bazeaza intocmirea unui proiect inovativ.
7. Caracteristicile noilor produse.
8. Etapele realizarii unui nou produs.
9. Conditii de succes ale unui proiect inovativ.
10. Factorii ce influenteaza succesul unui proiect inovativ.
11. Beneficii ale organizatiei ce a derulat cu succes un proiect inovativ.
CAP.8 PROCESUL DE INOVARE TEHNOLOGICA


OBIECTIVE:
Intelegerea notiunii de inovare tehnologica,necesitatea inovarii, factori de succes in inovare,
strategii de inovare, importanta cercetarii dezvoltarii in procesul de inovare.
CUVINTE SI CONCEPTE CHEIE:
In cuprinsul capitolului se folosesc urmatoarele cuvinte si concepte cheie: inovare (tehnologica),
avans tehnologic, strategii de diversificare, inovatia progresiva, reducerea costului, localizarea ,
diversificarea radicala, competente esentiale, strategii de afaceri, cercetare-dezvoltare.
8.1 GENERALITATI
Inovarea tehnologica este forma cea mai des intalnita de inovare fiind legata in special de
organizatiile profilate pe productia de bunuri materiale, cu precadere in compartimentele de cercetare-
dezvoltare si de pregatire a fabricatiei. Activitatea de inovare presupune dezvoltari tehnologice proprii dar
nu exclude achizitii tehnologice din surse externe (ca rezultat al unei activitati calificate de marketing).
Procesul de inovare se defineste ca fiind actiunea de insusire a unor tehnologii noi sau de
dezvoltarea unor noi produse intr-o organizatie,proces caracterizat de urmatoarele etape : cautarea de idei
noi ;evaluarea noilor idei; dezvoltarea noilor idei;lansarea pe piata a noilor produse
Observatie : Inovarea nu trebuie confundata cu inventia care deriva din latinescul invenire care
inseamna a gasi (o noua solutie sau principiu tehnic) lund ca baza natura interesului autorului.

8.2 NECESITATEA INOVARII
In anul 2001 Robert Cooper arata ca 33% din vanzarile companiilor reprezinta produsele introduse
pe piata in ultimii 5 ani, si acest procent este in crestere. Companiile care nu inoveaza vor fi condamnate la
un moment dat sa se retraga de pe piata, lasand locul celor care inoveaza.
Motivele pentru inovare sunt urmatoarele :
1. Avansul tehnologic nu poate fi sustinut decat prin actiunea permanenta de imbunatatire a
tehnologiei si produselor.
2. Modificarea nevoilor clientilor- a devenit o obisnuinta
3. Scurtarea ciclului de viata al produselor
4. Cresterea concrentei mondiale- ca rezultat al cresterii economice tot mai accentuate

8.3 FACTORI DE SUCCES IN INOVARE
Cei mai importanti factori de succes in inovarea tehnologica sunt urmatorii: intelegerea nevoilor
clientilor; urmarirea eficientei in cercetare-dezvoltare; utilizarea tehnologiilor celor mai moderne etc.
Prezenta unor factori de succes implica si existenta unor factori de insucces dupa cum urmeaza:
riscurile comerciale au fost considerate prea mari ,in lipsa unui marketing performant; investitiile
mari necesare au temperat avantul inovativ al managerilor; nesiguranta in privinta politicilor si
conjucturii interne si internationale; managementul a fost depasit de raspundere;

8.4 STRATEGII DE INOVARE
Un management performant presupune folosirea unor strategii bine gandite in orice domeniu de
activitate, dar si in acela al inovarii. Expunem in continuare cateva tipuri de strategii :
8.4.1 Strategia de diversificare
In anii 60 ai secolului trecut Igor Ansoff a abordat aceasta tema, intocmind matricea care-i poarta
numele, matrice care arata modul in care strategiile pentru cresterea afacerii pot conduce la strategii
tehnologice.(v.fig.8.1)









PRODUS
Nou
Expansiunea
produsului
Diversificarea
radicala
Existent
Penetrarea
pietei
Expansiunea
Pietei

Existenta Noua

PIATA
Fig.8.1 Matricea Ansoff Produs/Piata pentru diversificarea strategiilor

Principiul denumit inovatia progresiva sugereaza efectuarea unor pasi mici, astfel incat
efortul schimbarii sa fie usor de apreciat si in caz de esec sa se poata renunta fara pierderi semnificative.
Aceasta inseamna deplasarea in matricea Ansoff pe verticala sau orizontala.
Deplasarea pe diagonala,adica intrarea pe o piata noua cu un produs nou, presupune o schimbare
radicala si implica un mare risc.
Cele patru optiuni pentru strategia expansiunii duc la alegerea unor strategii tehnologice
corespunzatoare conform tab.8.1
Strategia de afaceri Strategia tehnologica
1. Patrunderea pe piata Reducerea costului,imbunatatirea procesului
2. Expansiunea produsului Dezvoltarea unui nou produs
3. Expansiunea pe piata Localizarea
4. Diversificarea Cumpararea de tehnologie

In cele ce urmeaza se explica esenta strategiilor tehnologice
1) Reducerea costului
Ramanerea pe o piata in conditiile concurentei in permanenta schimbare,nu e posibila fara a
interveni intr-un fel asupra produsului. Cea mai simpla interventie este aceea a reducerii costurilor
2) Dezvoltarea unui nou produs
Este cea mai buna optiune pentru expansiune pe o piata existenta.
3) Localizarea
La intrarea pe o piata noua este necesara adoptarea produsului la noile conditii de pe piata.
4) Diversificarea radicala
In aceasta situatie o companie poate cumpara o licenta sau chiar o alta companie, facand o
schimbare radicala in capacitatile ei tehnologice. Aceasta implica patrunderea pe piata noua cu un produs
nou, strategie ce implica un maximum de risc. Pentru a face fata situatiei managementul de varf trebuie sa
aiba specialisti cu inalta calificare in toate domeniile de activitate.

8.4.2 Strategii conduse de tehnologie
Aceste strategii urmaresc dobandirea de noi competente esentiale, care nu stau la indemana
oricui. Iata un exemplu legat de aceasta strategie :
firma HONDA si-a folosit competentele ei in materie de motoare usoare pentru a ocupa piata de
motociclete, masini de tuns iarba,compresoare, generatoare ,snii cu motor etc.
Caracteristicile competentelor esentiale sunt urmatoarele :confera acces la o larga varietate de piete;sunt
greu de reprodus de catre concurenta;contribuie la marirea satisfactiei clientilor.

8.4.3 Strategii bazate pe competente esentiale
Pentru a-si pastra locul de frunte in domeniul competentelor esentiale,companiile cauta sa
maximizeze partea detinuta din fabricatia mondiala de produse esentiale.
O astfel de strategie urmeaza cinci etape: identificarea competentelor esentiale;cercetarea
oportunitatilor referitoare la produs/piata in vederea expoatarii competentelor esentiale;alegerea
strategiilor de penetrare a pietei; precizarea cerintelor pentru dezvoltarea
produsului/tehnologiei;realizarea produselor/tehnologiilor?obiectul planurilor de mai sus.

8.4.4 Strategii conduse de piata
O astfel de strategie cunoscuta si sub denumirea de strategie de afaceri porneste de la o cercetare
a pietei in scopul identificarii unei piete in crestere. O asemenea abordare presupune ca si in cazul
anterior parcurgerea unor etape : hotararea asupra pietei pe care se va intra;hotararea
strategiei/pozitiei competitive;precizarea strategiei de produs care sa sustina strategia de
piata;selectarea tehnologiei care sa sustina strategia de produs;dobandirea tehnologiei care permite
realizarea planurilor.


8.5 ROLUL CERCETARII-DEZVOLTARII (CD) IN PROCESUL DE INOVARE
Deseori organizatiile productive se avanta intr-un proces de cercetare dezvoltare,fara sa ia in
considerare toate posibilitatile de achizitie a unei noi tehnologii. Acest lucru se intampla de obicei datorita
neacordarii timpului necesar pentru formularea unei strategii tehnologice sau de afaceri.
Cercetarea dezvoltarea reprezinta strategia de intrare in posesia unei noi tehnologii prin invetare
sau imbunatatire, strategie cu risc mediu sau ridicat. In tabelul 8.2 se compara strategia de CD cu strategia
de achizitionare a unei licente.

CERCETARE- DEZVOLTARE LICENTA
Platirea tuturor costurilor la inceput
Marketing prelungit
Depasiri ale costurilor (1,5...3 ori)
Posibil insucces
Lipsa asistentei tehnice
Drepturi de autor neplatite
Cost initial scazut
Marketing scurt
Costuri previzibile
Succes dovedit pe alta piata
Asistenta tehnica din partea licentiatorului
Drepturile de autor se platesc din beneficii

Cercetatorii fenomenului au aratat ca 46% din cheltuielile cu cercetarea-dezvoltarea se pierd in
proiecte esuate. Majoritatea proiectelor isi depasesc cheltuielile estimate cu 1,5...3 ori , ca si timpii de
desfasurare. Daca proiectul va fi unul de succes organizatia va incepe sa inregistreze venit dupa cca 2 ani
de la aplicarea noului proiect, timp in care va trebui sa supravietuiasca. De aici se desprinde
concluzia(logica) ca achizitionarea unei licente poate fi benefica pentru organizatie, costand mai putin in
conditiile unor riscuri mult mai mici.
Celelalte strategii cu risc mic (copierea sau modificarea) genereaza de obicei castiguri mici.
Observatie : Se intelege de la sina ca nu toate companiile recurg la transferul de tehnologie; o astfel
de practica ar duce treptat la un blocaj al progresului tehnic; din fericire exista multe companii care isi
asuma riscul unei strategii de diversificare.
8.6 CONCLUZII
1. Procesul de inovare se defineste ca fiind actiunea de insusire a unor tehnologii noi sau dezvoltarea
unor noi produse intr-o organizatie.
2. Principalele motive ale inovarii sunt : avansul tehnologic, modificarea nevoilor clientilor, scurtarea
ciclului de viata al produselor, cresterea concurentei mondiale.
3. Factorii de succes in inovare sunt : intelegerea nevoilor clientilor, folosirea marketing-ului, eficienta
in cercetare-dezvoltare, utilizarea celor mai moderne tehnologii.
4. Strategiile de inovare cele mai utilizate sunt : strategia de diversificare, conduse de tehologii, bazate
pe competente esentiale, conduse de piata.
5. Strategiile tehnologice sunt : reducerea costului, dezvoltarea de noi produse, localizarea ,
cumpararea de tehnologie.
6. Strategia de CD este scumpa, dureaza mult, prezinta risc de insucces si nu se recomanda decat
companiilor puternice.

8.7 INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE

1. Etapele procesului de inovare.
2. Scara lui Kingston.
3. Motivatia activitatii de inovare.
4. Factorii de succes in inovarea tehnologica.
5. Factorii de insucces in inovarea tehnologica.
6. Matricea Ansoff.
7. Strategii de inovare.
8. Strategii tehnologice.
9. Strategia bazata pe competentele esentiale.
10. Strategia bazata pe cercetare-dezvoltare.



CAP.9 MANAGEMENTUL PROPRIETATII INTELECTUALE


OBIECTIVE:
Cunostinte despre proprietatea intelectuala, atributiile institutiilor acreditate romanesti pentru
protectia proprietatii intelectuale (OSIM si ORDA); cunostinte despre brevetele de inventie (caracteristici,
conditii de brevetare); legislatia romana privind brevetele de inventie, concurenta neloiala.
CUVINTE SI CONCEPTE CHEIE :
In cursul capitolului se folosesc urmatoarele cuvinte si concepte cheie : proprietate intelectuala,
conditii de fond si de forma, stadiul actual al tehnicii, neevident, brevet de inventie, brevet international
unic, concurenta neloiala.
9.1 GENERALITATI
De multe ori activitatea de inovare poate da la iveala idei foarte valoroase care constituie noutati pe
plan national si chiar mondial. In aceste situatii apare problema protejarii drepturilor autorilor in fata
incercarii diferitelor structuri (organizatii sau persoane) de a-si insusi rezultatele muncii autorilor
(proprietatea intelectuala) fara plata cuvenita.
La definirea termenului de proprietate intelectuala se porneste de la cuvantul proprietate care
conform DEX este o forma de insusire a bunurilor de catre oameni. Caracteristica esentiala a tuturor
tipurilor de proprietate este aceea ca proprietarul este liber sa o utilizeze asa cum doreste, atata timp cat
nu contravine legii si nu impiedica pe altii sa-si utilizeze proprietatea asa cum doresc.
Particularizand,termenul de proprietate intelectuala este rezervat pentru acele categorii de
proprietati care rezulta din creatia mintii umane.
WIPO- World Intellectual Property Organisation (Organizatia Mondiala pentru Proprietate
Intelectuala) a intocmit o lista ce include lucrarile intelectuale protejate : lucrari literare, artistice si
stiintifice, interpretarile artistilor, inventiile din toate domeniile, descoperirile stiintifice, designul, marcile
comerciale, denumirile comerciale, protectia impotriva concurentei neloiale etc. (Stockholm 1967).
Domeniile de mai sus au la baza doua principii: cel care genereaza proprietate intelectuala isi poate obtine
drepturile cuvenite pentru munca sa; drepturile privind o lucrare pot fi transferate altei persoane prin
cumpararea licentei.



In tara noastra exista doua organisme ce protejeaza proprietatea intelectuala:
1. Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM) care protejeaza proprietatea intelectuala
(industriala) :
2. Oficiul Roman al Drepturilor de Autor (ORDA) care protejeaza lucrari cu caracter artistic dar si
opere stiintifice scrise sau orale cum ar fi : studii, cursuri universitare, manuale scolare, proiecte si
documentatii stiintifice.
9.2 BREVETELE DE INVENTII
9.2.1 Concepte generale
Brevetele de inventii constituie una dintre cele mai vechi metode de protectie a proprietatii
intelectuale, avand drept scop incurajarea dezvoltarii economice prin protejarea si recompensarea
creativitatii intelectuale. Brevetul de inventie este documentul eliberat de un forautorizat, care atesta
paternitatea, originalitatea, creatitudinea si protectia unei creatii tehnice, avand si rolul de a descrie aceasta
creatie. I
Cererea de inventie depusa spre aprobare organelor abilitate este tratata conform legislatiei din tara
unde s-a facut depunerea :
Conform legislatiei romane o inventie brevetabila trebuie sa indeplineasca doua feluri de conditii:
1. Conditii de fond:
2. Conditii de forma

9.2.1 Legislatia din Romania privind brevetele de inventii
Legislatia privind conditiile de brevetare a inventiilor s-a schimbat de mai multe ori in Romania.
Daca legea Nr.62 din 1974 (abrogata in prezent) defineste inventia in general, Legea Nr.64/1991 renunta la
aceasta definitie (considerandu-se cunoscuta), precizand in schimb conditiile speciale de brevetare.
Conform articolului 7 al acestei legi,pe scurt, o inventie este brevetabila daca este noua, rezulta dintr-o
activitate inventiva si este susceptibila de aplicare industriala.
In Romania,conform legislatiei actuale, o invenie este brevtabila daca indeplineste urmatoarele
conditii:
1. Sa reprezinte o noutate fata de stadiul actual (mondial) al tehnicii. Conform articolului 8 din legea
203/2002 (aparuta pentru modificarea si completarea legii 64/1991 )
2. Sa contina un element inventiv, adica sa aiba suficicent avans fata de stadiul realizarilor similare.
3. Sa aiba aplicabilitate industriala.
4. Sa nu incalce ordinea publica sau bunele moravuri.
5. Sa nu fie exclusa prin incadrarea intr-una din situatiile de excludere de la brevetare, conform
articolului 12,b,c si d din Legea 203/2002
9.2.3 Conditii de brevetare
Pentru a obtine un brevet, solicitantul trebuie sa completeze un dosar in care trebuie neaparat sa
ofere o descriere a inventiei care sa poata fi inteleasa de cineva care doreste sa aplice inventia.
Dupa trimiterea dosarului la Oficiul de Brevetare, acesta va examina daca sunt indeplinite criteriile
enumerate la paragraful anterior.
In actualul sistem international de brevetare nu se poate obtine protectie internationala pentru un
brevet si nici macar pentru un numar mai restrans de tari. Odata cu globalizarea economiei mondiale
exista si tendinta fireasca de a se institui un sistem international de brevetare. Astfel a aparut Organizatia
Europeana a Brevetelor (European Patent Organization) care stipuleaza ca printr-o singura examinare sa
asigure brevetarea in mai multe tari. Ideea este seducatoare dar din pacate inca nu s-a putut ajunge la un
consens in aceasta privinta.
Pe plan international actioneaza Tratatul de Cooperare privind Brevetele (Patent Cooperation
Treaty) pentru depunerea, cautarea, publicarea si examinarea aplicatiilor internationale, care usureaza
obtinerea de brevete in tarile semnatare prin facilitarea unei singure depuneri, care apoi ajunge la
latitudinea oficiilor nationale.
Termenul de protectie a unui brevet de inventie acceptat este de obicei de 20 de ani de la data
depunerii dosarului, dupa care inventia devine disponibila pentru utilizare de catre oricine. Daca
detinatorul de brevet inceteaza plata taxei de ntreinere protectia inceteaza.
9.3 CONCURENTA NELOIALA
Conform Conventiei de la Paris, prin concurenta neloiala se intelege orice act de concurenta contrar
practicilor cinstite in probleme de comert si industrie, cum ar fi : un avertisment ca salamul unui
competitor ar avea in compozitie soia si acesta nu se declara;o declaratie falsa privind greutatile financiare
ale unei banci; Furtul unui proiect nou al unui comeptitor.
Daca primele exemple pot fi pedepsite pe baza legii concurentei neloiale, ultimul fiind foarte grav
face obiectul unei pedepse penale.
Legislatiile nationale stabilesc mediul concurential legal,asigura corectitudinea competitiei
si ca rezultat completeaza protectia drepturilor de proprietate intelectuala.
In Romania Legea 11/1991 se ocupa de combaterea concurentei neloiale.
9.4 CONCLUZII
1. Temenul de proprietate intelectuala este rezervat pentru acele categorii de proprietati care rezulta
dintr-o creatie a mintii umane, ceea ce inseamna ca un creator este liber sa utilizeze creatia sa asa
cum doreste ,atata timp cat nu contravine legii.
2. In Romania exista doua organisme ce protejeaza proprietatea intelectuala : Oficiul de Stat pentru
Inventii si Marci-OSIM- pentru creatii din domeniul tehnic si Oficiul Roman al Drepturilor de
Autor-ORDA-pentru creatii cu caracter artistic si stiintific
3. Brevetul de inventie este documentul eliberat de un for autorizat, care atesta paternitatea,
originalitatea, corectitudinea si protectia unei creatii tehnice, avand si rolul descrierii acesteia
4. Legile romane care reglementeaza activitatea de brevetare sunt : Nr.6/1991 si Nr.203/2002.
5. Brevetele de inventie au deocamdat caracter teritorial (sunt valabile numai in tara unde au fost
emise si numai atata timp cat autorul achita taxele de protectie).
6. Concurenta neloiala, ca act de practica necinstita este condamnata de toate legislatiile.
9.5 INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE
1. Lucrarile intelectuale protejate conform listei WIPO(World Intellectual Property Organization)
2. Ce inseamna protectia proprietatii intelectuale din punct de vedere al OSIM.
3. Activitati ce nu pot fi brevetate.
4. Principalele caracteristici ale unei inventii.
5. Conditiile necesare unei inventii pentru a fi brevetata conform legislatiei romane.
6. Criteriile de aplicare a unei inventii brevetabile.
7. Notiuni despre stadiul actual al tehnicii.
8. Conditii de brevetare.

Cap. 10 TRANSFERUL TEHNOLOGIC

OBIECTIVE :
-Familiarizarea cu tematica dezvoltarii organizatiilor prin transfer tehnologic.
-Principalele forme de transfer tehnologic
-Cunostinte despre achizitionarea de licente: brevete , know-how, francize, software.
CUVINTE SI CONCEPTE CHEIE:
In cursul capitolului se folosesc urmatoarele cuvinte si concepte cheie : transfer tehnologic ,
achizitionarea de echipament , licenta, recrutarea specialistilor , imitatia , achizitionarea unei companii ,
licenta exclusiva , unica, neexclusiva, limitata ,teritoriu ,plata licentelor, drepturi garantate , know-how,
francize, software, brokeri tehnologici, consultanti.
10.1 GENERALITATI:
Transferul tehnologic (TT) sau vanzarea de licente (licensing) , reprezinta o strategie de inovare
prin achizitii de tehnologie din surse externe ; imbraca mai multe forme : achizitia propriu-zisa de
echipament sau a unei licente de fabricatie a unui produs , recrutarea de specialisti imitatia sau chiar
achizitia unei companii.
Achizitionarea de echipament este una din principalele metode de TT.Ea consta din cumpararea
unei tehnologii pe baza de nonexclusivitate in achizitii fiind cuprins si programul de functionare ( software
) daca e necesar , ca si instruirea personalului cu privire la acest utilaj.
Licenta este permisiunea data cuiva pentru a fabrica un produs sau de a folosi o tehnologie care
mai inainte ii erau interzise.
Recrutarea specialistilor este o metoda indirecta de achizitionare tehnologica ; evident ca acesti
specialisti sunt posesori ai cunostintelor de care firma are nevoie . Contractele de angajare cauta sa
ingradeasca posibilitatea angajatului de a oferi informatii la schimbarea serviciului , prin clauze de
confidentialitate si de necompetitivitate ; acestea sunt insa greu de pus in practica.
Imitatia Companiile cumpara produsul concurentei , care se studiaza dupa care se dezvolta
propriile produse similare. Informatia se poate obtine si din literatura de brevete.
Achizitia unei companii Marile companii achizitioneaza adesea tehnologii prin preluarea unei
companii mai mici , care a dezvoltat o tehnologie competitive , facand cheltuieli care au slabit-o financiar.
In acelasi ordin de idei este utila cunoasterea unor concepte specifice precum sunt:
Joint venture care implica un numar de parteneri care infiinteaza o companie pentru a utiliza o
oportunitate intr-o anumita tara ; uneori unul dintre parteneri poate vinde o licenta de fabricatie acestei noi
companii , altii contribuind financiar sau asigurand accesul pe o piata.
Tehnology scouting (cautarea de tehnologie) , reprezinta procesul de cautare a unui nou produs
,proces sau tehnologie , in vederea satisfacerii unor necesitati ale companiei.
10.2 LICENTA
Intrucat cautarea de licente reprezinta componenta principala a transferului tehnologic , in cele ce
urmeaza se va analiza amanuntit acest concept.
10.2.1 Notiuni generale despre licenta.
Vanzarea unei licente poate lua o varietate de forme : pentru un brevet sau pentru know-how ,
exclusive sau non-exclusiva , pentru un anumit teritoriu sau un anumit domeniu de activitate , pentru un
anumit produs sau pentru o anumita piata.Franciza este o forma speciala de licenta- o combinatie intre
licenta de know-how si marca inregistrata ( trademark).
Partenerii licentei (cumparatorul si vanzatorul) sunt gasiti de brokerii tehnologici si de consultantii
de licente.
10.2.2 Clasificarea licentelor
Se face tinand cont de limitarea libertarii de actiune a licentiatorului . Iata principalele tipuri de
licenta :
Licenta exclusiva. Vanzatorul se angajeaza sa nu vanda altcuiva aceeasi licenta si sa nu concureze
pe piata cu cumparatorul.
Licenta unica. Vanzatorul are drept de a concura pe piata cu cumparatorul dar nu poate vinde
altcuiva aceeasi licenta.
Licenta neexclusiva. Vanzatorul poate concura cu cumparatorul si poate vinde licenta de cate ori
doreste.
Licenta limitata la un domeniu de activitate. Vanzatorul cedeaza o parte din piata sa sau din
domeniile de activitate cumparatorului.
10.2.3. Modul de plata a licentelor
Organizatia care a dezvoltat o tehnologie are interesul sa exploateze toate pietele posibile , unde
desface produsele ce rezulta din aplicarea brevetului. Poate exista un moment cand producatorul sa decida
sa renunte la unele piete si va cauta un comparator pentru vanzarea licentei.
La negocierea pretului licentei se va tine cont de veniturile pierdute de vanzator cu ocazia
renuntarii la o anumita piata si de marimea factorului de risc. Evident riscul cumparatorului care trebuie
sa fie pregatit sa fabrice si sa comercializeze produsul , este mai mare ca al vanzatorului. In urma
negocierii se stabileste pretul ce va achitat la semnarea contractului de vanzare-cumparare.In continuare se
va stabili redeventa , care va reprezenta un anumit procent din castigurile cumparatorului de licenta
provenite din vanzarea produsului pe piata. Cel care vinde nu este preocupat direct de cat de profitabila
este licenta vanduta , urmarind sa obtina redeventa indiferent de profitul realizat de
cumparator.Cumparatorul cauta sa obtina un profit cat mai mare desi redeventa platita poate fi
proportionala cu vanzarile , dar nu mai mica de o anumita suma stabilita prin contract.
Unele vanzari de licente se termina cu o plata fixa la semnarea contractului fara a fi urmate de plata
unei redevente ;
In unele situatii, din cauza unui start costisitor, cumparatorul poate cere o redeventa mica la
inceput care sa se mareasca in mod treptat pe masura ce afacerea devine profitabila.Daca licenta nu
functioneaza , cumparatorul poate cere desfacerea contractului.
10.2.4.Drepturi garantate
Drepturile proprietatii intelectuale acopera fabricarea , folosirea sau vanzarea unui produs , intr-un
anumit teritoriu precizat.Este normal pentru cumparatorul de licenta sa plateasca redevente marite pentru
a putea vinde intr-un teritoriu care beneficiaza de protectia brevetului.
10.2.5.Licenta de know-how
Folosirea unui secret de know-how nu include drepturi legale cum ar fi in cazul brevetului. Astfel
vanzatorul este de acord sa dezvaluie informatii tehnologice cumparatorului ,care la randul lui este de
acord sa pastreze confidentialitatea privind aceste secrete. Redeventele sunt platite ca si la o licenta de
brevet , dar rata este mai mica pentru ca nu exista protectie ca in cazul brevetului. In general licentele de
know-how sunt valabile pentru o scurta perioada de timp , deoarece informatiile secrete au tendinta de a
ajunge de domeniul public si nimeni nu este de acord sa plateasca pentru ceva pentru care altii nu platesc .
10.2.6.Francizele
Francizele sunt o combinatie de licente de know-how si de marca inregistrata ( trademark) cel mai
de success exemplu este McDonalds care s-a dezvoltat pana in 2006 atat de mult incat in fiecare zi se
deschid noi unitati in lume.
Vanzatorii de franciza cauta intreprinzatori talentati si le furnizeaza accesul la credite de start prin
intermediul unor banci agreate.


10.2.7.Licenta in software
Majoritatea acestor licente sunt de fapt vanzari aranjate ca licente pentru protejarea dreptului de
proprietate intelectuala a autorului.Contractul de licenta implica urmatoarele conditii:
-exista o relatie contractuala intre cel ce dezvolta si intreprinzatorul final;
-relatia dintre cele doua parti continua dupa livrarea initiala a produsului;
-software-ul controleaza un proces pentru o afacere sau tehnologie industriala;
-proprietatea intelectuala ramane celui care a dezvoltat software-ul.
Proprietata de copyright se stabileste prin negociere si balanta se inclina spre partea mai
puternica.Contractul trebuie sa contina clauze privind pastrarea secretului, prevenind posibilitatea
cumparatorului de a face copii neautorizate cand dreptul de copyright a ramas la vanzator.
10.2.8.Brokerii tehnologici si consultantii
Brokerii tehnologici sunt agenti care intermediaza contracte si sunt platiti sub forma unui comision
sau procent din suma vanzarii.Ei nu se constituie parte a unui contract de vanzare si in consecinta nu sunt
responsabili de performantele vanzarii.In transferul de tehnologie brokerii lucreaza pentru cel care vinde
tehnologia.
Consultantii lucreaza de obicei pentru o anumita suma de bani si lucreaza pentru oricare din parti ,
oferind servicii de cautare de produse sau tehnologii, evaluari de preturi sau licente, negocieri de contracte
etc.
10.2.9. Regulile UE privind licentele
In UE exista reguli care incurajeaza vanzarea de licente pe propria piata si introduce restrictii care
previn competitia intre cumparatorii de licente din statele membre.
Articolele de la 85 la 90 din Tratatul de la Roma se refera la regulile competitiei legate de licentierea
drepturilor de proprietate intelectuala precum si proiecte comune de CD si contracte de distributie.Scopul
articolului este de a asigura libera circulatie a bunurilor in cadrul pietei unice.
Acordurile de licenta nu pot sa :
-previna contestarea licentei de validitatea brevetului;
-extinda conditiile licentei peste durata de viata a brevetului;
-sa previna competitia cu alti cumparatori de licenta mai mult de 5 ani dupa ce produsul a incetat
sa fie comercializat;
-sa ceara celui care a cumparat licenta sa cedeze drepturile de imbunatatire celui care a vandut-o.
10.3.CONCLUZII
1.Una din metodele des utilizate de dezvoltare a mici afaceri este transferul de tehnologie.
2.Tehnicile de transfer tehnologic sunt: achizitiile de echipament, licenta, recrutarea specialistilor ,
imitatia , achizitia unei companii.
3.Metoda cea mai raspandita si totodata complicata de dezvoltare este achizitia de licente
4.Licenta este permisiunea data cuiva pentru a fabrica un produs sau de a folosi o tehnologie care
inainte ii erau interzise.
5.Licentele se clasifica tinand cont de exercitarea libertatii de actiune a licentiatorului in :exclusive,
unice, neexclusive, limitata la un domeniu de activitate.
6.Licentele se platesc cu o suma la incheierea contractului , urmata de redevente platite in
continuare la un anumit procent din beneficii.
7.Contractele de licenta sunt intermediate de brokerii tehnologici sau consultatii de specialitate.
10.4. INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE
1.Formele de transfer tehnologic
2.Definirea licentei
3.Clasificarea licentelor
4.Plata licentelor
5.Caracteristicile cumpararii unei licente de know-how
6.Caracteriscticile francizelor
7.Trasaturi ale contractului de licenta de software
8.Rolul brokerilor tehnologici
9.Rolul consultantilor in transferul tehnologic
10.Regulile UE privind licentele



Cap.11 MANAGMENTUL INOVARII (MI) SUBSISTEM AL MANAGMENTULUI ORGANIZATIEI

OBIECTIVE
-Sintetizarea cunostintelor privind managmentul inovarii;
-Alegerea modelelor in MI;
-Caracteristici ale MI:esenta, particularitati , sarcini;
-Componentele MI: manageriala , economica , legislativa , educativa
CUVINTE SI CONCEPTE CHEIE
In cuprinsul capitolului se folosesc urmatoarele cuvinte si concepte cheie : managmentul inovarii,
subsistem al managmentului organizatiei, modelul cibernetic , controlul complexitatii , inovatia bazata pe
cunoastere , incertitudine , factorul timp , factori personali, capacitate intelectuala , organizarea
performanta , continuitatea procesului , ierarhii manageriale , procesul cunoasterii , componenta
manageriala , componenta economica , componenta legislativa ,componenta educativa.
11.1.GENERALITATI , CADRU DE MANIFESTARE
In capitolele anterioare s-au atins diferite probleme de management legate de inovare, conform
necesitatilor subiectelor abordate. Prezentul capitol isi propune sistematizarea , sintetizarea cunostintelor
privind managmentul inovarii , ca subsistem al managmentului general al organizatiei la nivel
microeconomic dar si ca factor al dezvoltarii durabile a intregii economii nationale ( de crestere a
competitivitatii produselor romanesti , de crestere a exportului cu valoare adaugata ridicata si continut
stiintific superior). Managmentul ca tip specific de activitate , decurge din insasi existenta dezvoltarii
durabile ca sistem , ca ansamblu de actiuni bazate pe cunostinte si tehnologii de ultim moment.
Cadrul general de manifestare a MI este mediul economic , social si politic actual , aflat in continua
si din ce in ce mai accelerata schimbare dupa cum urmeaza:
-cresterea neincetata a complexitatii , incertitudinii si a contradictiilor de tot felul;
-cresterea impactului progresului tehnic si al revolutiei imformatice asupra echilibrului societatii;
-inmultirea factorilor interni si externi care afecteaza sistemele si procesele proprii organizatiei cum
sunt:
-dezvoltarea accelerata a cunoasterii contemporane; lipsa resurselor umane pentru
finantarea activitatilor inovative la nivel corespunzator; tendintele globale ale evolutiei proceselor
inovationale , cu factorii politici si de putere care participand la finantare pretind o influenta din ce in ce
mai mare asupra activitatilor in cauza; vocatia inovatorului care nu se impaca cu dirijismul, dorindu-si o
libertate cat mai mare in activitate; cultivarea si valorificarea resurselor umane, sursa de baza a activitatilor
de inovare;

11.2.ALEGEREA MODELELOR IN MI
11.2.1.Modulul cibernetic
Alegerea modelelor manageriale adecvate in managmentul inovarii reprezinta un factor
fundamental al atingerii obiectivelor organizatiei. Cel mai indicat model este considerat a fi modelul
cibernetic caracterizat prin urmatoarele:
-controlul bazat pe feed-back;
-raspunsuri si ajustari constante in situatii usor schimbatoare ;
-actiuni corective spontane ale diferitilor agenti angrenati in C-D , nu numai prin intermediul unui
imputernicit atoatestiutor;
-munca armonizata in cadrul unei culturi organizationale specifice;
-imbinarea intereselor individuale cu interesele organizatiei , individul trebuind sa se subordoneze
ansamblului.
Dam mai jos elementele esentiale ce trebuie sa caracterizeze MI ce actioneaza intr-un mediu
turbulent:
-incurajarea exercitarii autonomiei individuale in cadrul actiunii colective;
-dezvoltarea culturii impartasite a valorilor si misiunii inovative;
-asigurarea increderii depline intre centrusi periferie , intre ofertanti si clienti;
-acces permanent la informatie si feed-back privind eficienta deciziilor si performantelor;
-aplatizarea ierarhiilor in scopul acordarii unei libertati cat mai mari in munca inovationala;
-asigurarea unor relatii colegiale la toate nivelurile prin : consultarea tuturor membrilor in
probleme de baza; implicarea lor in comitete, grupe de lucru , comisii etc; asigurarea libertatii de creatie;
pregatirea membrilor in cazul abordarii unor sarcini speciale;nefamiliare; separarea intre politica colegiala
a organizatiei in ansamblu si indeplinirea ierarhica a sarcinilor; subordonarea mijloacelor si resurselor fata
de standarde si obiectivele organizatiei; promovarea cu precadere a cooperarii si nu a competitiei etc.
Sigur , un model ca cel de mai sus este proiectat sa functioneze pe baza unei directii principale
trasata de specialisti ai managmentului de varf , orientati spre strategii si actiuni eficiente.
Modelul functioneaza in conditii normale si nu da rezultate in conditiile unor schimbari radicale si
rapide in ceea ce priveste nivelurile de performanta (produse de exemplu de directive guvernamentale sau
constrangeri financiare) la nivelul organizatiei.
11.2.2.Modelul axat pe controlul complexitatii
Modelul axat pe controlul complexitatii se aplica in cazul organizatiei afectate de schimbari
externe ( economice , sociale , politice , tehnologice ) si interne . Cele mai presante sunt schimbarile privind
asigurarea surselor de finantare , mai buna lor corelare cu exigentele pietei inovationale , cu necesitatile
sporite de creativitate. In acest context al schimbarilor isi are locul actiunea manageriala cunoscuta sub
numele de lideritate , avand menirea precisa de a stapani schimbarea , de a clarifica noile directii de
actiune , de a asigura mijloacele necesare , de a motiva membrii organizatiei in favoarea schimbarii.
Aceasta lideritate menita sa produca schimbari utile , reclama sprijin activ din partea unui
management competent , deoarece in astfel de situatii complexitatea deja existenta se amplifica prin efecte
secundare neintentionate,"perverse",care sunt intotdeauna antiproductive.
Practic, in astfel de situatii este esential a se evita asemenea efecte prin divizarea sistemului ca
intreg, in subsisteme care sunt mai usor de stapanit.Evident ca gradul de responsabilitate cu care se
confrunta toti angajatii in procesul inovational , creste in complexitate , aceasta trebuind sa fie tinuta sub
control.
11.3.CARACTERISTICI ALE MI
11.3.1. Esenta MI
In perioada anilor 80 ,P.F. Drucker , vorbind despre esenta managmentului inovational arata ca
investitiile eficiente reprezinta baza antreprenoriatului de success .
In urma cu circa un deceniu la acesta trasatura esentiala s-a mai adaugat una: inovatia este
intodeauna bazata pe cunoastere; de aici apare si ideea logica :dezvoltand cunoasterea apare si inovatia
.De astfel in momentul de fata strategia economica este bazata pe cunoastere; care a devenit o resursa
deosebit de importanta pentru organizatie. In aceasta ordine de idei la esenta MI s-ar putea adauga:
-invatarea se manifesta ca cea mai importanta capacitate a organizatiei;
-organizatia isi finalizeaza activitatile in produse dar si in cunostinte ( a nu se uita ca si a sti cum nu
trebuie sa faci reprezinta o cunostinta de valoare);
-realizarea inovarii devine critica pentru organizatie , conditionandu-i nu numai performantele dar
si existenta;
11.3.2. Particularitati ale MI
Dintre numeroasele particularitati ale MI sunt demne de retinut urmatoarele:
-nivelul ridicat al incertitudinii legate de termene , cheltuieli necesare , efect comercial
-riscuri majore de natura tehnologica nu toate inovatiile se termina cu un succes;
-sensibilitatea factorului timp care poate fi usor depasit dintr-o sumedenie de motive;
- rolul deosebit al factorilor personali ;pe langa cunostintele indispensabile inovatorului I se cer si
alte calitati : creativitate, ambitie, imaginatie etc;
-capacitatea intelectuala a materialului uman trebuie evaluata pentru a putea fi considerata resursa
sigura a organizatiei , ceea ce nu se poate face cu metodele traditionale ale contabilitatii si finantelor;
-o organizatie performanta in domeniul inovational devine cu timpul o organizatie sinergica, cu
toate avantajele ce decurg de aici;
-continuitatea procesului inovativ este o conditie de baza a succesului , deoarece teoriile de ieri
constituie fundamentele supravietuirii organizatiei de maine;
-ierarhiile managerial sunt utile dar nu trebuie sa descurajeze initiativele provenite de la orice
nivel de responsabilitate;
-tehnologia de care dispune organizatia este un factor major al functionarii acesteia; de aceea
nivelul tehnologiei trebuie mentinut la cea mai inalta cota.
-procesul cunoasterii trebuie tinut sub control , incurajat si stimulat.

11.4.COMPONENTELE MI
MI in ansamblu poate fi aplicat cu succes in dezvoltarea proiectelor inovative numai atunci cand se
cunosc componentele lui , componente care trebuie tratate cu aceeasi responsabilitate, toate fiind la fel de
importante pentru atingerea scopului propus.
11.4.1.Componenta manageriala a MI
Amploarea pe care a luat-o activitatea de management ca stiinta si arta in activitatile de orice fel ale
societatii umane in ultimele decenii este cunoscuta de toata lumea.Evident deci ca si in cazul MI ,
componenta manageriala pura isi pastreaza importanta nestirbita , datorita trasaturilor recunoscute ale
managerului:
- personalitata managerului , capacitatea acestuia de a se purta cu oamenii ;
-managerul din MI este un vector al progresului in adevaratul sens al cuvintelor ;
-trecerea la economia de piata implica mutatii foarte serioase in toate sectoarele de activitate,
mutatii ce asteapta sa fie realizate de MI;
Iata deci cum componenta manageriala castiga in importanta in cazul MI ;succesul in managmentul
organizatiei nu poate fi obtinut decat printr-o stapanire exemplara a teoriei si practicii manageriale.
11.4.2.Componenta economica a MI
Componenta economica a MI urmareste sa identifice si sa exploateze oportunitatile economice in
vederea obtinerii eficientei economice si sociale.Se urmareste ca organizatiile sa integreze considerente
sociale si de stimulare a inovarii in toate activitatile economice pe care le desfasoara.
Politicile economice sunt chemate sa serveasca dezvoltarea economica , dar nu oricum ci cu
aplecare spre elemental uman, sa serveasca si interesul public general; si nu se cunoaste cale mai buna
pentru aceste teluri ca inovarea.
11.4.3.Componenta legislativa a MI
Societatea pledeaza la inceput de mileniu pentru a pune MI in slujba omenirii si a pacii sociale prin
intermediul dreptului.Problema in sine se refera in principal la doua aspecte:
-asigurarea juridica a stimularii intreprinderilor inovative;
-reglementarea juridica a proprietatii intelectuale.
Problemele sunt tratate pe larg in cap 5.4 Sistemul national de stiinta si tehnologie,cap.6
Structuri si masuri pentru promovarea procesului de inovare in Romaniasi cap.9 Managmentul
proprietatii intelectuale.
11.4.4.Componenta educationala a MI
In par.11.2.2. se vorbea de controlul complexitatii situatiilor in care se afla din ce in ce mai
des organizatiile productive in actuala conjuctura economica mondiala caracterizata de concurenta acerba ,
crizele iminente de energie si de materii prime care isi fac simtite efectele din ce in ce mai puternic.Este
limpede ca aceste situatii isi gasesc solutii numai prin inovare si in consecinta managmentul se confrunta
cu probleme din ce in ce mai grele.Cheia gasirii solutiilor acestor probleme este educatia tehnologica a
personalului chemat sa gestioneze schimbarile ce se manifesta in mediul extern ca si in cel intern al
organizatiilor.Situatia impune: cresterea capacitatii gandirii managerului de a elabora solutii optime;
educarea unui anumit tip de gandire manageriala , orientata spre independenta si initiativa , spre creatie ,
spre dezvoltarea interesului pentru stiinta si noutate, o gandire de mare flexibilitate etc.
Sistemul national de invatamant are menirea patriotica de a contribui azi la educarea managerilor
de maine si se fac eforturi in acest sens.
11.5.CONCLUZII
1.Managmentul inovarii MI este un subsistem al managementului general al organizatiei si un
factor al dezvolatarii durabile a intregii economii nationale.
2.MI se manifesta intr-un mediu caracterizat printr-o complexitate in permanenta crestere, de
impactul progresului tehnic si al revolutiei informatice.
3.Metodele practicate in MI sunt: modelul cibernetic si cel al controlului complexitatii.
4.Trasaturile esentiale al MI sunt: investitiile eficiente ca baza a antreprenoriatului de success ,
inovatiile sunt bazate pe cunoastere
5.Componentele MI sunt: manageriala , economica , legislativa si educativa.
11.6. INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE
1.Adevaruri legate de notiunea de management al inovarii.
2.Caracteristicile schimbarii mediului de manifestare a MI
3.Factorii care afecteaza sistemele si procesele proprii organizatiei inovative.
4.Modele folosite in managementul inovational.
5.Caracteristicile modelului cibernetic al MI
6.Elementele caracteristice al MI ce actioneaza intr-un mediu turbulent
7.Metode de asigurare a unor relatii colegiale in organizatia inovativa
8.Esenta managementului inovativ.
9.Particularitatile managementului inovativ.
10.Sarcinile managementului inovativ.
11.Componentele managementului inovativ.
12.Trasaturile componentei manageriale a MI



Cap.12 ELEMENTE DE MARKETING INOVATIONAL

OBIECTIVE
Componentele marketingului tehnologic , cerintele marketingului tehnologic , metode folosite in
cercetare de marketing ,politici si strategii de marketing.
CUVINTE SI CONCEPTE CHEIE
In cursul capitolului se folosesc urmatoarele cuvinte si concepte cheie: marketing tehnologic,
capabilitatea organizatiei , cercetarea de marketing , cunoasterea pietei , mentinerea si dezvoltarea pietei,
suse de informare (primare ,secundare) , studii( de conjuctura, de prospectare ,de piata),politici de
marketing( de tehnologie avansata ,de stabilitate a gamei de tehnologii, de restrangere a gamei, de
diversificare a gamei, de diferentiere a tehnologiilor , de perfectionare calitativa , de innoire a gamei ),
program de marketing , strategie de marketing.
12.1.GENERALITATI
Marketingul nu a avut intotdeauna un rol central in afacerile firmelor.Ani dearandul
managementul s-a concentrat mai ales asupra productiei , fenomen explicabil in conditiile in care cererea
pe piata era atat de mare incat companiile nu intampinau nici o dificultate in privinta desfacerii produselor
lor.
Pe masura ce economia s-a dezvoltat , concurenta a crescut de asemenea maniera incat practica
obisnuita in desfacerea produselor nu mai era suficienta pentru a garanta absorbtia acestora de catre piata
din ce in ce mai pretentioasa.In cautarea metodelor de a depasi aceasta situatie , economistii au pus bazele
stiintei marketingului .
Marketingul s-a dezvoltat ca o filozofie de afaceri cu scopul de a servi mai bine consumatorul (
conditii mai bune de pret, calitate, termene etc), cu scopul de a crea consumatori pentru diferite feluri de
produse si servicii pe care o organizatie le poate realiza , dar si cu scopul de a oferi pietei acele produse si
servicii pe care consumatorul si le doreste.In consecinta fiecare afacere este o combinatie intre factori
naturali (resurse de materii prime),factori financiari, factori tehnici ( tehnologii), resurse umane si mai nou
marketing.
In cazurile cand tehnologiile au o durata de viata foarte mare, ii revine marketingului rolul de a
realize si lansa noi produse , de a gasi noi piete de desfacere( marketing in slujba inovarii).
Capabilitatea organizatiilor se bazeaza pe resursele pe care le detin si pe tipurile de produse si
servicii pe care le pot realiza.Pentru a satisface cererile tot mai sofisticate ale pietei ,in mod tot mai frecvent
sunt instituite noi obiective de afaceri care sa raspunda cat mai complet oportunitatilor ce se pot dezvolta .
12.2.OBIECTUL DE ACTIVITATE
Marketingul inovational cuprinde in general urmatoarele elemente:planificarea proiectului
inovativ , pretul , distributia , promovarea , servicii , cercetarea de piata (mixul de marketing).
Observatie. Marketingul inovational descris mai sus s-a adresat mai ales produselor /serviciilor ,
ca derivate ale tehnologiilor , el se poate adresa si tehnologiilor in adevaratul sens al acestei notiuni.In acest
demers aria preocuparilor este extrem de larga
Cum era de asteptat marketingul inovational cuprinde preocupari din cele mai variate domenii:
studiul cererii consumatorilor, conceperea de noi tehnologii , testarea lor, desfacerea la preturi
concurentiale, testarea reactiei consumatorilor etc.
12.3.CERINTE DE MARKETING INOVATIONAL
Dintre cerintele de marketing inovational sunt importante de retinut urmatoarele:
-identificarea necesitatilor si cerintelor de pe piata noilor tehnolgii ;
-cunoasterea legislatiei specifice;
-sistematizarea cunostintelor tehnologice in raport cu cererea;
-crearea unor baze de date pentru produsele si tehnologiile actuale;
-contactul cu beneficiarul pentru precizarea cerintelor;
-formularea de pricipiu a ofertei conforme cu cerintele;
-stabilirea clara a criteriilor.
Obiectivele la care se refera analiza de marketing inovational se pot sistematiza dupa cum
urmeaza:
1.Costul respectiv beneficial imediat sau viitor;
2.Calitatea tehnologiei sau produsului;
3.Performantele: raspunsuri la intrebarile ce si cum;
4.Adaptabilitate la variatii;
5.Siguranta in exploatare;
6.Timpul: se refera la diferite aspecte cu variatie temporala;
7.Forma: se refera la calitati precum sunt dimensiunea estetica , adaptabilitatea etc;
8.Cantitatea
12.4.CERCETAREA DE MARKETING INOVATIONAL
In practica, marketingul inovational se manifesta prin abordarea pietei ( in special externe) si
cunoaste doua etape: etapa de cunoastere a pietei si etapa de cucerire ,mentinere si dezvoltare a
pietei.Cele doua etape se pot derula succesiv sau concomitant.
Prima etapa presupune metode variate de cercetare precum sunt:datele statistice (privind natura
vanzarilor , veniturile pe ramuri si categorii de cumparatori etc.) ,observatia , anchetarea,dezbaterea .
Un rol important il ocupa metodele de sondaj care se aplica atat indivizilor cat si organizatiilor
conform unor criterii selective , folosind chestionare inmanate personal sau prin posta. Formularea
chestionarelor poate fi deschisa ( cine?prin cine?cand ?unde?) , semideschisa(raspuns la alegere ) sau
inchisa (da ,nu) .Mai economica este insa metoda interviului telefonic.
Sursele de informare pot fi:
-surse primare care se refera la informatiile culese nemijlocit de pe piata de la potentiali beneficiari
;se recomanda a se folosi ocaziile oferite de targuri si expozitii;
-surse secundare se obtin fara deplasare pe piata , ele putand contine: date interne (materiale
existente in organizatie : rapoarte ale delegatiilor in diverse tari, contracte de vanzare-cumparare etc.) si
date externe (literatura de specialitate , date statistice , oferte straine , rapoarte de colaborare , rapoarte ale
societatilor mixte etc.)
Cercetarea de marketing se incheie cu intocmirea unor studii , care pot fi de mai multe categorii:
1.Studii de conjuctura
2.Studii de prospectare
3.Studii de piata
12.5.POLITICI DE MARKETING
O politica concreta de marketing in domeniul inovational presupune atingerea mai multor aspecte
:profitul , distributia , promovarea , ciclul de viata al tehnologiilor /produsului si nu in ultimul rand
tehnologia propriu-zisa.
Dintre politicile de marketing inovational sunt de retinut urmatoarele:
1.Politica de tehnologie avansata, care se bazeaza pe modernizarea permanenta;
2.Politica stabilitatii gamei de tehnologii si produse ;
3.Politica de restrangere a gamei de produse avansate;
4.Politica diversificarii gamei de produse si servicii , aplicata in faza de crestere a organizatiei;
5.Politica diferentierii tehnologiilor;
6.Politica perfectionarii calitative a tehnologiilor/produselor in scopul atragerii de noi beneficiari;
7.Politica innoirii gamei de produse si tehnologii ;
In ceea ce priveste aspectul pretului se practica doua tipuri de politici:
1.Politica pretului inalt , se aplica produselor si tehnologiilor noi
2.Politica pretului scazut, se aplica la patrunderea pe piata In ceea ce priveste distributia se
disting cinci functiuni principale: transportul , sortarea , stocarea , comercializarea si service-ul.
Programul de marketing este elementul central al activitatii de marketing , putand fi folosit pe
termen scurt sau lung .Etapele de elaborare sunt urmatoarele:analiza diagnostic , elaborarea de prognoze ,
stabilirea obiectivelor , precizarea strategiilor , formularea tacticilor , stabilirea bugetului , precizarea
sistemului de evaluare si control , controlul realizarii programului.
12.6. STRATEGII DE MARKETING
Un proiect inovativ este reusit daca duce la :
-realizarea de beneficii superioare mediei;
-creaza avantaje concurentiale care sa permita asigurarea finalizarii investitiilor necesare garantarii
viitorului.
O strategie integrata de marketing trebuie sa porneasca tocmai de la aceste obiective , dar si de la
cunoasterea exacta a pozitiei organizatiei la momentul luat in considerare , respectiv:
-pozitia pe piata
-situatia beneficiilor:
La stabilirea strategiei este necesar a se cunoaste si pozitia viitoare a organizatiei pe piata
raspunzand la urmatoarele intrebari:
-daca activitatea actuala va continua;
-daca nevoile clientilor de azi se vor schimba sau nu;
-care va fi evolutia solutiilor tehnologice;
-ce trebuie facut in prezent pentru a asigura succesul in viitor;
-cum se vor finanta investitiile in viitor
-la ce duce extrapolarea potentialului actual de succes.
O strategie de succes va trebui sa se bazeze si pe segmentare a pietii in vederea clarificarii pozitiilor
ce se doresc ocupate dupa cum urmeaza:
-delimitarea pietei globale in piete partiale in functie de nevoile specifice ale clientilor;
-realizarea de prestatii adaptate nevoilor fiecarui segment astfel incat sa se obtina o optimizare a
avantajelor;
-adresarea catre clientii ale caror nevoi de resurse tehnologice sunt mai stringente.
A nu se uita ca reusita comerciala cu produse /tehnologii noi implica preocuparea fata de client , cu
dorintele , asteptarile , problemele si nevoile lui .Numai in aceste conditii strategia aleasa va fi de succes.

12.7.CONCLUZII
1.Fiecare afacere este o combinatie intre factori naturali , factori financiari , factori tehnici , resurse
umane si mai ales marketing.
2.Marketingul inovational cuprinde urmatoarele elemente:planificarea productiei , pretul ,
distributia , promovarea , serviciile ,cercetarea de piata.
3.Obiectivele la care se refera cercetarea de marketing inovational sunt urmatoarele : costuri si
beneficii , calitatea tehnologica , performantele , adaptabilitatea , siguranta , timpul ,forma , cantitatea .
4.Prima etapa a cercetarii de marketing cunoasterea pietei foloseste diferite metode: date statistice ,
observatia , anchetarea , desbaterea , sondajul.
5.Cercetarea de marketing se incheie cu intocmirea unor studii: de conjuctura , de prospectare , de
piata.
6.Politicile de marketing inovational sunt de mai multe feluri :de tehnologie avansata , de stabilitate
a gamei de tehnologii , de restrangere a gamei de produse , de diversificare a acesteia , de diferentiere a
tehnologiilor , de perfectionare calitativa , de innoire a gamei de produse.
7.A n se uita ca reusita comerciala a organizatiei nu poate fi asigurata decat de o strategie bazata pe
client , cu dorintele , asteptarile , problemele si nevoile lui.
12.8.INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE
1.Componentele notiunii de marketing inovational.
2.Scopurile marketingului invational.
3.Factorii ce influenteaza oportunitatile de afaceri.
4.Obiecte de activitate ale marketingului inovational.
5.Preocuparile unui serviciu de marketing.
6.Cerinte ale marketingului inovational.
7.Obiectivele analizei de marketing inovational.
8.Metode folosite in cercetarea de marketing.
9.Continutul unui studiu de piata .
10.Tipologia politicilor de marketing.


CAP.13 PROCESUL INOVARII SI DEZVOLTAREA DURABILA

OBIECTIVE
Retehnologizarea prin inovare-factor determinant al restructurarii economice.
Principii de dezvoltare tehnologica.
Aportul statului in procesul de inovare.
Ecotehnologiile si procesul de dezvoltare durabila.
CUVINTE SI CONCEPTE CHEIE
In cuprinsul capitolului se folosesc urmatoarele cuvinte si concepte cheie: retehnologizare ,
dezvoltare durabila , dezvoltare tehnologica , ecotehnologii , tehnici si tehnologii curate , produse verzi
, ardere curata etc.
13.1.GENERALITATI
Nu incape nici o indoiala ca in conditiile Romaniei restructurarea economica nu se poate face decat
prin renuntarea sau restrangerea activitatii acelor ramuri care nu au asigurata baza de materii prime si
modernizarea tehnologiilor ramase in urma datorata lungii perioade de stagnare sau recesiune economica ,
adica prin retehnologizare in care procesul de inovare va avea un rol esential.Retehnologizarea va duce
la relansarea economiei , fenomen care s-a resimtit in ultimii cativa ani si s-a manifestat prin cresterea
productivitatii muncii , ridicarea calitatii produselor si serviciilor in domenii vitale pentru economia
nationala.Dar procesul de dezvoltare economica sustinuta nu se poate face oricum ci in contextul politicii
de dezvoltare durabila , concept fundamental in momentul actual, care stipuleaza dezvoltarea in conditiile
respectului fata de mediul exterior , ceea ce presupune pastrarea capacitatii naturii de a sustine si
dezvoltarea generatiilor viitoare ( concept fundamentat la Conferinta de la Rio de Janeiro in anul 1992).
13.2.PRINCIPII DE DEZVOLTARE TEHNOLOGICA
De la inceput trebuie aratat ca in perioada actuala dezvoltarea tehnologica trebuie sa fie strategica
.Acest fapt duce la intarirea rolului decidentilor publici in imprimarea sensului general al evolutiei.
Dezvoltarea tehnologica avansata se poate realiza dand raspunsuri la cel putin trei deziderate ,
dupa cum urmeaza:
1. Daca eficacitatea tehnologica poate actiona pe termen lung pentru rezolvarea problemelor sociale.
2. Daca guvernele trebuie sa aiba un rol in dezvoltarea si raspandirea tehnologiilor avansate.
3. Daca s-au identificat acele politici care sa fie puternic motivante social si economic spre incurajarea
cercetarii dezvoltarii , raspandirii tehnicilor avansate.
In lumina celor aratate mai sus se pot enunta principalele obiective ale unei dezvoltari tehnologice in
contextual principiului de dezvoltare durabila:
1. Obtinerea unor rezultate avansate de natura stiintifica;
2. Cresterea prestigiului national si international al acelor angajati in procesul de dezvoltare;
3. Dezvoltarea unor tehnologii eficiente si curate;
4. Generare de echitate sociala si politica (dezvoltarea tehnologica sprijinita de politici duce la
rezolvarea somajului , conditii imbunatatite de transport , servicii performante etc.)
13.3.ECOTEHNOLOGIILE SI DEZVOLTAREA DURABILA
Daca in procesul de dezvoltare durabila toate tehnologiile trebuie sa aiba un rol , anumitor
tehnologii ecotehnologiilor le revine un rol deosebit.Acestea sunt urmatoarele:
- tehnologii antipoluante; ecotehnici si ecotehnologii; tehnici si echipamente de combatere a poluarii;
tehnici si tehnologii rationale de protejare a mediului; tehnici si tehnologii curate de consum( alaturi
de cele de productie); produse verzi ecologice; tehnologii de supraveghere a poluarii mediului.
Situatia actuala poate fi caracterizata de urmatoarele: activitatea economica intensa (productia si
consumul) determina riscuri majore asupra mediului si sanatatii umane; mediul inconjurator a devenit
un important factor de productie , alaturi de tehnologii , resurse umane ,capital; productia curata
necesita tehnologii performante in contextul unor strategii preventive(nu curative); tehnologiile
moderne poseda mijloace performante de combatere a poluarii inglobate in fluxuri inca din fazele
incipiente ale procesului de fabricatie; pretutindeni restrictiile legate de mediu se inaspresc; conventiile
internationale au contribuit la accelerarea luarii de masuri nationale , majoritatea tarilor semnatare a
acestor conventii operand in prezent cu norme privind controlul gazelor emanate de procesele de
ardere; situatia ecologica isi mareste presiunea exercitata asupra noilor proiecte tehnologice sau de
reabilitare industriala si a modului de gestionare a reziduurilor; se cheltuie tot mai multi bani pentru
protectia mediului inconjurator; s-au inregistrat succese in programele de ardere curata aplicate de
noile tehnologii;.
Pe plan mondial se apreciaza ca numai 20 % din tehnologii sunt curate la restul de tehnologii
trebuind sa se aplice procedee de depoluare pentru a se putea respecta standardele existente.Cel mai mare
producator si consummator de tehnologii pentru protectia mediului este SUA cu un procent de 39% din
total.
Protectia mediului fata de poluare se realizeaza in momentul de fata in special cu tehnologii clasice(
corectare, sortare, depozitare, filtrare, tratamente termice, chimice , biologice etc).Se apreciaza ca 75% din
ecoindustrie reprezinta echipamentele de protectie a mediului.
Echipamentele si serviciile ecoindustriale se clasifica dupa destinatie, dupa cum urmeaza: controlul
poluarii aerului; tratarea apelor; gestionarea deseurilor; protectia solului; monitorizarea starii mediului
etc.
- Ecotehnologiile performante se bazeaza pe: eficienta ridicata a folosirii materiilor prime si energiei;
reducerea sau eliminarea substantelor toxice; reducerea expunerilor oamenilor la medii de lucru
periculoase; reducerea substantiala sau eliminarea deseurilor periculoase; realizarea de produse
compatibile cu mediul inconjurator; extinderea reciclarii in procesele de productie; substituirea
fazelor tehnologice depasite cu altele noi, performante; cresterea ciclului de viata al produselor etc.
13.4.CONCLUZII
1. Restructurarea tehnologica nu poate fi prevazuta fara retehnologizarea care la randul ei
trebuie sa se incadreze in conceptul de dezvoltare durabila, enuntat nu de mult la
Conferinta de la Rio de Janeiro; de aici multe subiecte pentru proiecte inovative.
2. Foarte importante in procesul de retehnologizare sunt :suportul social, angajarea statului in
acest proces, incurajarea activitatilor de cercetare-dezvoltare prin inovare;
3. Daca in procesul de dezvoltare durabila toate tehnologiile isi au importanta lor, un rol
deosebit il au ecotehnologiile , atat cele preventive cat si celor corective , dar si de
monitorizare a starii mediului( aer, apa ,pamant).
13.5.INTREBARI SI TEME DE REFLEXIE
1. Factorii ce trebuie maximizati pentru a se ajunge la un nivel optim al dezvoltarii.
2. Factorii ce trebuie minimizati pentru a se ajuge la un nivel optim al dezvoltarii.
3. Rolul statului in dezvoltarea si raspandirea tehnologiilor avansate.
4. Obiectivele dezvoltarii tehnologice
5. Tehnologiile cu rol deosebit in procesul de dezvoltare durabila
6. Caracteristicile situatiei actuale din punct de vedere ecologic.
7. Clasificarea echipamentelor si serviciilor ecoindustriale
8. Caracteristicile ecotehnologiilor performante.