NICOLAE BÃNESCU ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN VOL.

I
IMPERIUL CRESTIN si ASALTUL INVAZIILOR ( 313-610 )

NICOLAE BÃNESCU (1878—1971) sI SINTEZA SA DE ISTORIE BIZANTINÃ Era în zilele Congresului International de Studii Bizantine tinut la Bucuresti la începutul lunii septembrie a anului 1971. Organizatorii acestui Congres - al XtV-lea în seria generalã a Congreselor de bizantinisticã - îl denumiserã si „Bucuresti II", având în vedere faptul cã prima întrunire internationalã a bizantinistilor avusese loc tot la Bucuresti, în anul 1924. în dupã-amiaza uneia din acele zile însorite, o sedintã plenarã a Congresului avea loc întru-unul din amfiteatrele Facultãtii de drept situat la parter, în partea de rãsãrit. Pe la mijlocul sedintei, în timpul unei comunicãri, pe usã a intrat un tânãr congresist - Matei Cazacu, din câte îmi amintesc eu. El s-a îndreptat cãtre presedintele sedintei, spunându-i ceva cu o voce imperceptibilã pentru participantii din salã. Scurta discutie particularã dintre cei doi s-a încheiat repede, în acelasi timp cu textul comunicãrii prezentate de cãtre unul dintre congresisti. Dupã acel moment, înainte de a anunta titlul comunicãrii urmãtoare, presedintele sedintei, care era profesorul Giuseppe Schiro de la Universitatea din Roma, s-a ridicat în picioare, aducând la cunostinta întregii adunãri, cu o voce gâtuitã de emotie, „la triste nou-velle, recemment parvenue: le Professeur Nicolae Bã-nescu est mort â un âge tres avance. Je vous propose une minute de recueillement â sa memoire." In ultimii ani ai unei vieti exemplare si îndelungate, Nicolae Bãnescu simtise din plin semnele de uzurã ale unei bãtrâneti petrecute într-un fel de quasi-anoni-mat, dar lumea istoricilor, ca si a altor reprezentanti ai disciplinelor umaniste, îi pronunta numele cu respect si chiar cu admiratie, încã din primii ani de studentie, mi-a fost dat sã aud acest nume trecut uneori, alãturi de cel al lui Nicolae lorga, la unele prelegeri de istorie veche si medie. Destinul i-a hãrãzit însã lui Nicolae Bãnescu o iesire de exceptie din scena vietii pãmântesti, încheiate chiar într-un moment când la Bucuresti era adunatã crema bizantinisticii mondiale, care 1-a omagiat înso-tindu-1 pe ultimul drum pe savantul ce pãrãsise aceastã lume, spre a se întâlni „cu cerul si cu stelele", dupã cum descrisese el însusi moartea lui Iulian Apostatul în paginile sintezei aduse acum la lumina tiparului. Este revelator în aceastã privintã discursul rostit cu ocazia înmormântãrii sale de cãtre profesorul Paul Le-merle, membru al Institutului Frantei si, pe atunci, Presedintele Comitetului International de Studii Bizantine. Se poate afirma cã pentru anonimatul în care fusese aruncat de cãtre evolutia politicã a tãrii sale dupã anul 1948, Nicolae Bãnescu a fost rãzbunat într-o oarecare mãsurã: chiar si autoritãtile aflate la originea acestui anonimat au fost puse în situatia de a-1 rupe: în ziua urmãtoare funeraliilor savantului, într-o paginã interioarã a unuia dintre ziarele centrale putea fi citit un articol despre „O viatã închinatã stiintei", dedicat tocmai personalitãtii savantului, plecat atunci din lumea celor vii. Pentru o presã strict controlatã cum era cea din România acelor vremuri, care se apropiau de sfârsitul unei scurte si trecãtoare perioade de dezghet, faptul era însã iesit din comun, impus de incidenta unei situatii de exceptie, marcate de decesul unei personalitãti stiintifice chiar în orasul si în momentul când specialistii breslei sale se aflau întruniti în Congres. Nicolae Bãnescu a vãzut lumina zilei la Cãlãrasi, la 16 Decembrie 1878, ca al treilea din cei 14 copii ai sotilor Petre si Ecat.erina Bãnescu, nãscutã Drãgulãnes-cu. Situatã în vechea vatrã de romanitate din Sud-Estul României, zona din jurul orasului Cãlãrasi face parte din regiunea Dunãrii de Jos, a cãrei frãmântatã istorie în perioada bizantinã avea sã-1 preocupe si consacre pe savantul de mai târziu în lumea stiintificã.

Fiu de avocat, INicolae Bãnescu si-a petrecut copilãria la Gãiesti, iar .studiile liceale la Sf. Sava, centru de învãtãmânt cu o -veche traditie în capitala tãrii, dupã absolvirea cãruia s-a înscris la Facultatea de litere si filosofic a tinerei, pe atunci, Universitãti din Bucuresti. Viitorul savant i-a. avut aici ca dascãli pe B.P. Hasdeu (1838-1907). Titu Maiorescu (1841-1917) si Ovid Densusianu (1878-19'38) pentru domeniul filologic, iar pentru istorie pe Grigore Tocilescu (18501909), Dimi-trie Onciul (1856-1923) si Nicolae lorga (1871-1940). Cei dintâi i-au inspirat lui Nicolae Bãnescu preocuparea pentru forma aleasã si claritatea expunerii, iar ceilalti dorinta de informare si curiozitatea stiintificã, rigoarea metodei si strãdania permanentã pentru cunoasterea adevãrului istoric, într-o atmosferã de eruditie, elan creator si veritabil patos patriotic, încã de la începutul activitãtii sale stiintifice, el s-a obisnuit sã îmbine pre-cizia informatiei cu forma aleasã de exprimare, pentru care a avut un cult permanent, dovedit de numeroase pagini ale scrierilor sale, ca si de textul prezentei sinteze de Istorie a Imperiului Bizantin. Forta de evocare a trecutului, seninãtatea cugetãrilor si forma aleasã de exprimare a lor îl apropie pe Nicolae Bãnescu de alti reprezentanti de seamã ai studiilor istorice clasice si bizantine, în primul rând de Charles Diehl, cu care a avut comunã chiar si cutezanta de a reda istoria Bizantului „în chipuri si icoane", cum si-a intitulat Nicolae lorga una din sintezele sale de istorie a românilor. Dupã cum Charles Diehl a lãsat douã volume de „Figuri bizantine", Nicolae Bãnescu a descris cu o competentã egalã, cu o remarcabilã mãiestrie artisticã si o incontestabilã valoare literarã „Chipuri si scene din Bizant", carte apãrutã în 1927 la Cluj, unde autorul ei se înscria în pleiada cãrturarilor români ce dãdeau strãlucire Universitãtii din Nord a României Mari, institutie stiintificã si culturalã întemeiatã din 1919- Unul dintre acesti cãrturari, filologul Vasile Bogrea, se stinsese prematur din viatã în anul anterior aparitiei cãrtii la care ne referim si pe care Bãnescu o dedica memoriei sale: „Acest volum, ce strânge la un loc câteva articole si conferinte menite a înfãtisa publicului nostru unele aspecte ale vietii Bizantului, de care ne apropie un lung si vechi trecut istoric (subl. ns. — T.T.), e închinat memoriei scumpe a bunului meu prieten si strãlucit coleg V. Bogrea, din al cãrui îndemn mai cu seamã iese azi la luminã." O mentalitate diferitã de aceea a zilelor noastre, când multi tineri se grãbesc sã ajungã cât mai repede creatori în domeniul istoriei si autori de cãrti, îi impunea lui Nicolae Bãnescu, în vârstã de aproape 50 de ani atunci si dispunând de un bogat palmares stiintific,din care nu lipseau nici titlurile de cãrti, o atitudine retinutã, publicându-si noua carte la îndemnurile unui coleg dintr-o breaslã foarte apropiatã de a lui. în ciuda ezitãrilor sale initiale, cartea s-a bucurat de succes atât în rândurile specialistilor, cât si a publicului larg. Nici a doua vâri antã a ei, apãrutã în preajma Congresului International de Studii Bizantine de la Bucuresti, adicã în anul 1971, nu a fost publicatã din initiativa lui N. Bãnescu., ci din aceea alui Gheorghe Cront, istoric al dreptului civil si canonic, specialist în vechiul drept românesc, c^re în Nota asupra editiei pe care o îngrijea, a arãtat cã în ea erau retipãrite cinci din cele nouã studii prezente în vechea editie, anume „Hypatia, martirã a filosofici pãgâne, Heraklios si asediul Constantinopolului, Leon al V-lea Armeanul, Mihail Psel-los", în sfârsit „Mariue Comenul", care încheiase si cartea din 1927. Nu rnai figurau alte trei studii referitoare la Theodor Studitul, la „Bizantini si Rusi la Silistra (a.972)" în vremea recuceririi Bulgariei de Nord-Est de cãtre loan Tzimiskes, ca si la Katakalon Kekaumenos, general bizantin din veacul al Xl-lea. Cauze de ordin „ideologic", mai ales prezenta elementelor religioase, pot sã explice destul de usor lãsarea deoparte a acestor trei studii, ca si a celui privitor la Sf. loan Chrysos-tomul. Aceleasi motive de opotunitate usor de înteles ne pot explica de ce editorul a dat ultimul titlu mentionat ca absent în e ditia sa. în realitate el figura si aici, în varianta aproape identicã din cadrul studiului privitor la împãratul Arcadius. Acesta, ca si cel privitor la Theodosius sau Teodosie cel Mare, erau, dupã cum tot Gh. Cront ne informeazã, „capitole extrase din lucrarea intitulatã Istoria Bizantului, pe care autorul a elaborat-o ca sintezã finalã a cercetãrilor sale", într-ade-vãr, textul acestor douã studii este identic celui pe ca-re-1 întâlnim si în editia de fatã, reprezentând mai putin de o zecime din totalul acestui volum. Existã altminteri si alte indicii, chiar în manuscrisul pe care-1 avem la îndemânã, cã Gh. Cront a avut cunostintã de existenta lui. Regretatul învãtat a mai adãugat alte

trei istorii la editia sa din 1971, privitoare la împãratii Vasi-le I si Vasile al II-lea, ca si la Anna Dalassena, „mama Comneilor", unul dintre ultimele studii ale lui Nicolae Bãnescu, apãrut în periodicul bisericesc „Mitropolia Olteniei" din anul 1963. întrucât cenzura oficialã nu agrea notiuni ca sfânt ori martir, editorul din 1971 a introdus studiul despre loan Chrysostomul în acela, mult mai extins si mai laic, privitor la împãratul Arca-dius, iar titlul „O martirã a filosofici pãgâne: Hypatia", aflat în editia din 1927, a fost inversat în „Hypatia, martirã a filosofici pãgâne". De asemenea, referirile prea insistente la crestinism existente în ultimul paragraf din „Un asediu memorabil al Constantinopolului (626)", au dus la suprimarea acestui paragraf la editia din 1971. Sã revenim însã la tineretea lui Nicolae Bãnescu, marcatã de dobândirea licentei, în anul 1901, dupã care a functionat ca profesor de limba francezã la un liceu din Craiova. încã din aceastã perioadã el si-a fãcut debutul în activitatea stiintificã, prin studii de literaturã anticã greacã publicate mai ales în revista „Literaturã si artã românã". De atunci dateazã si primele sale traduceri din greaca veche, în primul rând din dramaturgia lui Eschyl, Sofocle si Euripide, pentru ca în anul 1907 sã. ajungã la „Viata lui Pericle" de Plu-tarh, care marca it teresul tânãrului erudit pentru istorie, chiar pentru ansamblul istoriei, întrucât de la lumea anticã a trecui la editii de izvoare si studii privind istoria medievalã, premodernã si chiar modernã a românilor, cu predilectie fatã de capitolele legate de legãturile româno-grecesti si de grecitatea post-bizan-tinã, pentru ca în tfinal sã-si concentreze activitatea stiintificã asupra istoriei bizantine, impunându-se încã din timpul vietii si rãmânând în constiinta posteritãtii ca bizantinist. Aceastã evolutie a sa a fost marcatã de perioada care a îwceput cu anul 1907 si în care el a functionat ca inspector scolar, Director al Liceului „Di-mitrie Cantemir"dfci Bucuresti si apoi ca Director al liceului de la Mãnãstirea Dealu. Orientarea sa spre studiile bizantine a fost marcatã de perioada cupriasã între anii 1910-1912, când a frecventat cursurile de limbã si literaturã greacã la Universitatea din M nchen, sub îndrumarea lui August Hei-senberg (1869-1930), urmasul lui Karl Krumbacher (1855-1909) la ca:edra de studii bizantine; Krumbacher crease bazek moderne ale acestor studii în Germania Kaiserului îsi initiase prima revistã internationalã de studii bizantine - Byzantinische Zeitschrift, care apãrea sistematic cu începere din anul 1892 si la care Nicolae Bãnescu avea sã fie un colaborator statornic, în special cu recenzii si cu note bibliografice, mai ales pânã în perioada celui de-al doilea rãzboi mondial, asa cum a colaboîat si la alte reviste internationale de bizantinisticã, al cãror numãr a sporit cu trecerea timpului. Posedând temeinice cunostinte de istorie si filologie clasicã, Nicolae Bãnescu si-a însusit o pregãtire serioasã pentru domeniul dificil al bizantinologiei, redactând si o lucrare privind evolutia timpului viitor în limba greacã, deosebit de apreciatã pentru valoarea sa stiintificã si rãmasã „ca un model al genului", aducând autorului ei titlul de doctor cu mentiunea magna cum laude In iulie 1914, chiar în momentul izbucnirii primului rãzboi mondial, în acea perioadã de grele încercãri pentru lumea europeanã, tânãrul savant si-a vãzut teza de doctorat publicatã la Bucuresti, în 1915, întelegând însã sã îmbine preocupãrile stiintifice cu îndatoririle patriotice si luând parte, ca ofiter de rezervã, la rãzboiul dus de România de atunci pentru întregirea neamului. Dupã realizarea Marii Uniri si crearea Universitãtii din Cluj (1919), Nicolae Bãnescu a fost numit profesor de istorie bizantinã la aceastã Universitate, fiind ales membru corespondent al Academiei Române în acelasi an (1919), care deschidea cea mai bogatã perioadã a activitãtii sale stiintifice, încununatã prin alegerea sa ca membru activ al Academiei Române, în primãvara anului 1938. Rostit la sedinta solemnã de la 25 mai 1938, Discursul sãu de receptie reprezenta sinteza unor preocupãri de cãpetenie privind Bizantul si romanitatea de la Dunãrea de Jos, directie de studiu pe care savantul a urmãrit-o constant în activitatea desfãsuratã ca bizantinist. în Rãspunsul sãu la acest Discurs de receptie, Nicolae lorga sublinia faptul cã studiile bizantine ale lui Nicolae Bãnescu porniserã de la cunoasterea culturii grecesti de pe teritoriul românesc. Pornind de la aceastã premisã fundamentalã, metoda savantului era „simplã si bunã, neavând nevoie de nici o îndreptare si prefacere. Totdeauna bine informat, pleci de la mãrturia de viatã, care se cheamã documentul. Nu lasi la o parte nici o stire venitã din vremea însãsi în care au fost

stãrile ori s-au petrecut faptele. Dar, cum ai un simt de umanitate, nu-ti închipui cã orice document cuprinde adevãrul si anume adevãrul total. El nu spune decât ceva venit de la un anume om în anume împrejurãri si pentru un anume scop. Interpretarea se impune de la sine. Dumneata ai putut face si aceasta, cãci nimic nu-ti era necunoscut." lorga sublinia aici eruditia si spiritul critic al lui Bãnescu, care îl impun si în zilele noastre pe istoricul de vocatie, con-siderându-1 în acelasi context pe proaspãtul membru al Academiei drept „un rãspânditor al acelui larg spirit al Renasterii senine, surâzãtoare si armonioase, care pretutindeni trebuie invocat". lorga releva calitãtile de mai sus în opera tipãritã a lui Bãnescu, iar acestea se confirmã pe deplin în textul care vede astãzi destul de târziu lumina tiparului. Considerãm chiar cã ele reprezintã motivatia esentialã a publicãrii lor, mai presus de suita adevãrurilor relevate aici, adevãruri care pentru cititorul zilelelor noastre si pentru nivelul actual al studiilor bizantine pot apãrea pe alocuri prea restrânse, individuale si partiale dacã le raportãm la gradul de generalitate al sintezelor actuale, care pãcãtuiesc însã si ele uneori printr-o tendintã exageratã cãtre socializarea istoriei si impunerea unor vesminte prea largi pentru osatura faptelor istorice pe care se vãd chemate sã le îmbrace. Bãnescu nu cãuta sã aplice societãtilor trecute retete si concepte operante în lumea de astãzi, ci pornea de la cunoasterea realitãtilor trecute, de la „ce ne învatã pe noi trecutul", sintagmã aflatã chiar în titlul unui studiu al sãu, cãtre lumea actualã, care este un produs al acestui trecut, nicidecum invers, în acest sens trebuie înteles spiritual deplin umanist al operei sale, care porneste de la decriptarea izvoarelor lumii trecute, care sunt si izvoare ale realitãtilor prezente. Pentru ca aceste realitãti sã fie cât mai conforme naturii umane si aspiratiilor ei milenare, se impune a deosebi modele trecãtoare de modelele perene, în domeniul stiintelor, moda reprezintã un adevãr aparent, iar adevãrul aparent poate fi un adversar al adevãrului, mai perfid decât neadevãrul însusi. Deprins cu clasicismul si cu lumea de bine si frumos a antichitãtii grecoromane, Nicolae Bãnescu a intuit cã trecutul nu poate fi înteles si perceput corect dacã îi aplicãm concepte ale lumii de astãzi, pe care lumea de altãdatã nu le cunostea. Semnifivativ în acest sens este ultimul discurs ce i-a fost dat sã-1 rosteascã în Academia Românã la exact zece ani de la Discursul sãu de la receptie. Era 27 mai 1948. Multe lucruri se schimbaserã în România în rãstimpul acelui deceniu atât de agitat. Mult mai numeroase erau însã schimbãrile ce urmau sã se producã sub impulsul unor constrângeri pe care societatea româneascã nu le mai cunoscuse în istoria ei zbuciumatã. Pretentia de a construi o lume nouã, o altã societate si chiar „un om nou", a dat frâu liber solutiilor de rupturã brutalã cu trecutul, de înlãturare a oricãrei continuitãti cu acest trecut si cu institutiile sale, chiar si cu cele mai reprezentative ori mai venerabile. Printre acestea s-a aflat si Academia Românã. Cu experienta deja îndelungatã a vietii sale, cu marea sa viziune istoricã, Nicolae Bãnescu a înteles perfect cã solutia care se pregãtea si pentru Academia Românã nu era una de continuitate, ci de rupturã cu trecutul si realizãrile lui, care mai cu seamã în privinta institutiei academice erau remarcabile. Titlul acestui ultim discurs rostit de el în Academia Românã reprezenta un veritabil manifest în favoarea spiritului liber, a libertãtii de gândire care garantase remarcabilele realizãri de pânã atunci ale Academiei Române. El îsi dãdea seama cã solutia bunã si corectã era a continuitãtii, nu a rupturii totale cu trecutul, adicã nu una extremistã, ci una a justei mãsuri. Tocmai de aceea discursul sãu, despre care nu stia cã avea sã fie ultimul tinut de el în Academia Românã, dar probabil cã intuia acest lucru, era intitulat „Mãsura lucrurilor". Titlul se inspira probabil din activitatea parlamentarã a lui Ionel I.C. Brãtianu, remarcabil om politic si cãpetenia Partidului National Liberal, grupare si optiune politicã în rândul cãreia militase si Nicolae Bãnescu. Savantul întelesese cu discernãmânt intentiile oficialitãtilor de atunci, care arãtau „cã nu poate fi vorba de o adaptare a înaltei noastre institutii la cerintele nouã ale vremii, de o simplã modificare de statute, ci, cum observa atât de bine în sectia istoricã, colegul nostru Silviu Dragomir, e vorba pur si simplu de suprimarea Academiei Române de pânã acum si de înlocuirea ei cu alta nouã". Acest „categoric verdict" la adresa „nobilei institutii osândite a-si încheia azi brusc existenta", îl determina pe Bãnescu sã sustinã „o modalitate care sã permitã nu a tãia brutal

firul împletit de atâtea generatii, ci a-1 înnoda, spre a-1 duce mai departe". Primul adevãr pe care autorul discursului îl sublinia cu tãrie era acela cã „în lunga existentã de 80 de ani", la data respectivã, Academia Românã „n-a fost un azil al bãtrânetii marilor figuri ale stiintei, literaturii si istoriei românesti. Fiecare din aceste venerate figuri a desfãsurat în sânul înaltului for de culturã o activitate pe care o mãrturisesc arhivele lui si rafturile depozitului de publicatiuni, dar o mãrturiseste mai cu seamã popularitatea de care se bucurã între români opera lor. E de ajuns a vã cita pe Hasdeu, pe Maiorescu, To-cilescu, Pârvan, lorga, pe Dr. Marinescu, pe Dr. Babes, titeica, Antipa, pe Puscariu, care ne-a pãrãsit ieri". Bãnescu sublinia în continuare cã se face „adesea si nu numai la noi, o mare, o grosolanã eroare de metodã, judecându-se oamenii si faptele trecutului, cu ideile timpului nostru. Ideile se schimbã însã de la o epocã la alta: tempora mutantur et nos cum illis..., desi mi se pare cam paradoxalã sentinta strãmosilor, cãci timpul duce linistit mersul, fãrã salturi, în curgerea lui fãrã sfârsit; ideile singure dau nãvalã, de multe ori înaintea lui, fac salturi". Autorul sustinea cu tãrie cã fiecare epocã „îsi are un anumit climat moral de la care nimeni nu se poate sustrage. A socoti altfel este a cere, de pildã, regimului feudal, rãspândit timp de secole asupra întregii Europe, ideile de azi ale exproprierii agrare sau votului universal". Desigur cã si din motive de oportunitate politicã, el îsi argumenta opinia sa foarte corectã prin-tr-un exemplu preluat chiar din istoria rusã. „Eu as recomanda zelosilor critici care ignoreazã acest principiu sã ia exemplu de la «marii» nostri vecini, de la Uniunea Sovieticã, unde în aprecierea faptelor trecutului nu se face aceastã confuzie. Am ascultat, d-lor colegi, câteva conferinte ale d-lui Bocicarev, consilierul de la legatia sovieticã de la noi, asupra statului rusesc, si am vãzut cu cât entuziasm ne-a prezentat figura eroicã a lui Dmitri Donskoj, marele print de Moscova, biruitorul de la Kulikovo, unde a câstigat cea dintâi biruintã asupra tãtarilor". „Totusi - continua atunci autorul -cine cunoaste istoria veche a Rusiei mai stie încã de câte ori acest erou a nãvãlit cu armatele sale asupra altor state rusesti - si erau o puzderie: Novgorod, Smolensk, Tver, Rjazan au fost trecute prin foc si sabie si locuitorii, tot rusi, târâti în robie. Dar nu i-a trecut prin minte eruditului consilier de legatie a osândi memoria lui Donskoj pentru aceste lupte pe care noi le numim azi fratricide. Ideea unitãtii nationale este o creatie a secolului al XlX-lea si nu i se putea cere lui Donskoj la sfârsitul veacului al XlV-lea, cum nu se putea cere Voievozilor nostri, pe care îi prezintã astãzi în atât de scãzuta luminã a «istoriei», improvizatii de la noi". Savantul îsi dãdea seama de efectele negative pe care le avea imitatia servilã a unei mode istoriografice dogmatice, înguste si închistate, care dupã un deceniu de circulatie avea sã fie, chiar în acele noi conditionãri social-politice, depãsitã prin opinii mai largi si mai nuantate, desi aceste opinii se mentineau în conti* Acest Discurs al lui N. Bãnescu a fost publicat de cãtre Acad. V. Gândea în „Academica", anul IV, 1994, februarie, nr. 4 (40), p. 23, sub titlul Un mare discipol al lui Nicolae lorga. nuare în cadrele conceptiei oficiale, impuse, fatã de care îsi afirmau mai departe fidelitatea tocmai pentru a o putea amenda mai usor bazându-se pe realizãri pentru a cãror justã evaluare se cuvine astãzi sã evitãm tendintele de desconsiderare sau minimalizare. Unui istoric de talia lui Bãnescu nu-i puteau însã scãpa neobservate opiniile simpliste care reduceau toatã bogãtia vietii istorice la o dependentã directã de uneltele cu care oamenii au produs de-a lungul timpului lucrurile necesare traiului zilnic sau vedeau în voievozii nostri numai niste boieri care-i asupreau pe tãrani. Suntem datori sã apreciem astãzi pãtrunderea cu care Nicolae Bãnescu observa înlãturarea adevãratelor lor valori de pe scena istoriografiei române si înlocuirea lor cu tot soiul de „improvizati", ca sã folosim propria sa terminologie. împotriva acestui val de imposturã a avut curajul sã se ridice cu toatã convingerea Nicolae Bãnescu. si a fãcut-o cu riscul de a nu-si mai vedea încununatã propria carierã, iar gestul acesta îndrãznet a contribuit evident la excluderea sa din Academia Românã, reorganizatã în acelasi an 1948, de fapt epuratã de multe din valorile ei anterioare, printre care se înscria si numele sãu. Curajul pe care prin elogierea memoriei lui Nicolae lorga îl dovedise înfruntând extremismul de dreapta chiar în 1941 si care se repeta acum în confruntarea cu extremismul de stânga, în unele

privinte chiar mai putin tolerant decât cel dintâi, 1-a marginalizat atunci rapid si pe Nicolae Bãnescu. Prin discursul sãu din 27 mai 1948, învãtatul si-a pecetluit în mod voluntar intrarea într-un îndelungat con de umbrã, în conditiile noului regim politic, care alãturi de atotputernicia unui singur partid politic o dezvolta si pe cea a statului totalitar, care trebuie sã controleze totul, inclusiv viata stiintificã si spiritualã, deci si Academia Românã. Ridicându-si glasul împotriva proiectatei tutelãri a Academiei Române de cãtre stat, al doilea punct important al Discursului rostit de Nicolae Bãnescu în mai 1948 avertiza cã „omnipotenta statului duce în chip fatal la aservirea spiritului. Vedem ce luptã se dã astãzi pentru libertatea gândirii. Centralizarea, împotriva cãreia se duce în lumea civilizatã o luptã de un secol, atinge azi în atâtea pãrti punctul ei culminant. Este, domnilor, o tendintã generalã a slãbi la exces pãrtile corpului social fatã de întreg. Rãul e vechi, îl semnala pe la 1840 un mare gânditor politic, Tocqueville, în cartea-i celebrã închinatã democratiei americane... Individul rãmâne astfel singur si dezarmat în fata omniprezentei statului. S-a demonstrat ca cel mai mare pericol al unei societãti ruina individualitãtii umane si s-au cãutat limite acestei puteri excesive: ele (adicã aceste limite - n.n., T.T.) nu s-au aflat decât în asigurarea spiritului de libertate. Aceastã asigurare trebuie sã o cãutãm si noi astãzi." Observãm cã în mai cât se poate de explicabil, cartea lui Toqueville, de care N. Bãnescu se folosea pentru a-si sustine cu mai multã fermitate punctul de vedere, avea sã fie trecutã la index de cãtre autoritãtile regimului de „democratie popularã", pentru a se bucura de circulatia pe care o meritã abia dupã anul 1989. Fãrã teamã sau retinere, autorul discursului sublinia apoi cã „dacã democratia e o formã necesarã a societãtii moderne, ea trebuie sã aibã la temelie, si în acelasi timp drept limite, toate libertãtile- si nu le mai amintesc, dar accentuez cã în fruntea tuturor stã libertatea gândirii". Pentru acest imperativ major întelegea sã lupte în continuare N. Bãnescu, chiar în conditii de marginalizare si de anihilare a pozitiilor sale, dobândite prin merite stiintifice incontestabile. Savantul îsi dezvolta în continuare opiniile pe baza experientei antichitãtii greco-romane, citând principiul „justei mãsuri" drept calea cea mai bunã de evolutie a societãtilor, sintetizat în sintagma greceascã to metron kai to meson ariston, sau echivalentul ei latin medio tutissimus ibis, afirmând spre sfârsit cã „nu ne sperie democratia, dar adevãrata democratie: rãspuns elocvent si de mare curaj dat sintagmei „democratie popularã" a regimului politic deja instaurat atunci în România. Aflat la începuturile sale si în conditiile de atunci, acelasi regim vedea în romani doar pe cuceritorii si asupritorii dacilor, nicidecum pe strãmosii poporului român, alãturi de daci, fireste, astfel încât apelul la citate latine, într-un moment când limba latinã urma sã fie scoasã din scolile românesti, deficientã reeditatã si astãzi în învãtãmântul nostru, chiar dacã motivele ei sunt acum altele, nu însemna decât sã te asezi în calea tãvãlugului, cu riscul de a fi strivit de el. Iar Nicolae Bãnescu s-a aflat printre cei care si-au asumat în chip constient acest risc. Este relevant faptul cã savantul stia din propria sa experientã „ce înseamnã în practicã tutela statului. Au semnalat-o în toate timpurile cugetãtorii politici. Reunind în mâinile sale toate puterile, statul poate fi un protector, dar poate fi si un tiran, între vitiile inerente unui regim politic, cugetãtorii au denuntat ca cel mai grav tendinta spre tiranie, spre despotism. Nici un regim politic nu e scutit de aceastã tendintã. si eu mã tem, domnilor, pentru autonomia spiritualã, principiul de temelie al acestui înalt for de culturã" care era si este si azi Academia Românã. Rector al Universitãtii din Cluj, doctor honoris causa al Universitãtii din Athena încã din anul 1937, Nicolae Bãnescu îsi continuase nestingherit activitatea, în cadrul Universitãtii din Bucuresti din toamna anului 1938 pânã în anul 1947, iar în Academia Românã pânã în 1948. Conducând Catedra de Studii Bizantine vreme de un deceniu, profesorul Bãnescu prezentase istoria integralã a Bizantului pe parcursul a trei ani de studii, tinând totodatã cursuri speciale însotite de seminarii, pe parcursul cãrora se fãceau în primul rând interpretãri de texte bizantine. Ales secretarul Sectiei de Istorie a Academiei Române, dupã moartea lui N. lorga, Bãnescu a mai fost Director al Institutului de Studii Bizantine, al Institutului de Studii Sud-Est Europene, preluând si conducerea la „Revista Istoricã", apãrutã pânã în anul 1947.

sustinut la Oxford în 1967. pentru a-si continua dupã aceea aparitia la Paris. 1961. acestea i-au acordat titlul de profesor emerit în anul 1964. tinut la Ohrida în 1961. Herbert Hunger din Austria. din Italia. care apare si astãzi la Bruxelles. iar câtiva ani mai pe urmã au fost de acord ca prima fasciculã din „Revue des Etudes SudEst Europeennes". datorãm unele informatii lui St. Pigulevskaja din Uniunea Sovieticã. autorul .s. Paul Lemerle. aflându-se deja la o vârstã prea înaintatã. La acest omagiu au subscris o serie de personalitãti strãine ca Vitalien Laurent. apãrut la Bucuresti în perioada 19131946. precum si ruperea legãturilor cu traditia istoricã anterioarã si cu centrele apusene ale studiilor bizantine nu i-au mai îngãduit sã redacteze forma finitã a marii sinteze. la care a lucrat cu începere din anii '30 pânã la începutul anilor '60 ai veacului al XX-lea. de membru al Societãtii de Studii Bizantine din Athena. pp. Ca o expresie a acestui fapt. Raymond Janin. este de amintit onoarea ce i s-a fãcut cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani. De la bun început se poate observa foarte usor faptul cã manuscrisul nu reprezintã forma definitivã. Mai reiese faptul cã o primã redactare a textului era încheiatã încã din anii 1936-1937. Nãsturel. ca si al Comitetului de conducere al revistei internationale „By-zantion". alcãtuitã de P. Gyula Moravcsik din Ungaria. Existã însã nu putine cazuri în care locul exact al fiselor nu este indicat. cum ar fi calitatea de reprezentant al României în Comitetul International care pregãtise sãrbãtorirea a 60 de ani de viatã ai lui August Heisenberg în 1929. sau din faptul cã fiind redactate mai târziu decât textul de bazã si în mod separat de acesta. Bãnescu. calitatea de presedinte de onoare al acestui Congres. Bizantinistul Nicolae Bãnescu (100 de ani de la nastere). Brezeanu.9-17. Kurt Weitzmann din SUA. în „Revista de istorie" XXXI. Vârsta tot mai înaintatã. sã-1 omagieze pe savantul ce împlinea venerabila vârstã de 90 de ani. Beck la 25 septembrie 1964. Veselin Besevliev si Ivan Dujcev din Bulgaria. Despre viata si activitatea lui N. în anul 1958. ca si a celui urmãtor. prin care P. Germania. uneori apar în fise si formulãri care le repetã pe cele din textul initial. când i s-a dedicat un volum din „Revue dea Etudes Byzantines". N. în manuscrisul dupã care este publicatã cartea de fatã se aflã si ciorna unei scrisori adresate de N. 1978. datoritã si ruperii legãturilor traditionale cu lumea stiintificã din Occidentul Europei. Alte dificultãti provin din anumite neconcordante între textul de bazã si adaosurile din fise. Steven Runciman din Anglia. tomul VII din anul 1969**. cãruia-i multumim pentru acest fapt si care a primit manuscrisul de la rudele învãtatului. Tommaso Bertele si Giuseppe Schiro. unde la p. unde n-au lipsit însã elogiile la adresa atitudinii sale demne. era inclusã si bibliografia lui N.Ritmul sustinut al activitãtii sale stiintifice a fost întrerupt în 1948. ca de altfel si al periodicului „Revue Historique de Sud-Est euro-peen". VII. Bãnescu. 12. Jean Gouillard din Franta. întrucât între cele peste 600 de pagini ale sale se aflã un numãr mult mai mare de fise de cele mai diverse mãrimi. care trebuiesc intercalate în textul initial. pânã în zilele noastre. Nicolae Bãnescu detinuse si alte onoruri. 22212233). activitate pe care Nicolae Bãnescu nu mai era în mãsurã sã o continuie. Bãnescu bizantinistului german H. reabilitarea sa lentã si timidã. revistã ale cãrei prime numere vãzuserã lumina tiparului chiar aici la Bucuresti. Johannes Irmscher si Peter Wirth din ** Numãr din RESEE. Emanuel Kriaras din Grecia. orientare care avea sã netezeascã drumul viitoarei monopolizãri a acestui trecut de cãtre propaganda oficialã. Alegerea sa ca vicepresedinte de onoare al Asociatiei Internationale de Studii Bizantine cu ocazia celui de-al XH-lea Congres International de Studii Bizantine.s.G. în locuri care de regulã sunt indicate prin semne de cãtre autor. Nãsturel era recomandat pentru a redacta în viitor notitele bibliografice ale contributiilor românesti prezentate la revista „Byzantinische Zeitschrift". l. Francois Halkin din Belgia. în anii grei ai celui de-al doilea rãzboi mondial. Manuscrisul autograf din care mai bine de o treime vede acum lumina tiparului prin acest prin volum de istorie bizantinã ne-a fost pus la dispozitie de cãtre Academicianul Virgil Gândea. lipsite de compromisuri. îl reimpuneau atentiei autoritãtilor din tarã: angajate atunci într-o nouã directie de recuperare a traditiei autohtone si a trecutului poporului român.

nu i-a mai oferit însã rãgazul de a continua redactarea definitivã. însemneazã cã autorul a realizat partea initialã de redactare definitivã în jurul anului 1960 sau la putin timp dupã aceastã datã. afirmând. care este documentatã si îndreptatã spre lãmurirea faptului concret. între acestea figureazã sintagma „legati de brazdã". am acordat o atentie specialã concordantei timpurilor. unde am introdus o expunere mult abreviatã. alãturi de sintezele lui Nicolae lorga. cu titluri reconstituite dupã mentiuni sporadice ale autorului. de exemplu. Faptul are valoare. aprecierile de valoare cu privire la întregul text al acestei Istorii trebuie sã tinã seama de caracterul sãu neterminat.planificân-du-si publicarea lucrãrii în patru volume. Pentru a-1 face pe cititor sã înteleagã nivelul actual al acestor studii. întrucât printre ultimele aparitii citate de Bãnescu figureazã cartea lui B. sunt indicate între paranteze trepte. întrucât numai prima parte. Din cele arãtate aici reies cu prisosintã dificultãtile. de continut. în manuscris existã pentru aceastã primã parte si câteva pagini rãzlete. ca si aspectul laborios al întreprinderii de a pune în circulatie scrierea cea mai extinsã a lui Nicolae Bãnescu. cel de fatã. Bã-nescu. se încheie cu domnia lui Phokas. Incluzând si subcapitolul 6 al domniei lui lustinian (intitulat „Cucerirea Italiei. remarcãm absenta totalã a fiselor adiacente în prima parte. a detaliului cu semnificatie istoricã. O mentiune specialã o meritã faptul cã în jur de o sesime din întreaga lucrare. De aici derivã meritele expunerii. din care primul. Preocuparea pentru acest aspect pare sã-1 fi absorbit prea mult . sau aparitia destul de frecventã a perfectului simplu. Acelasi procedeu 1-am aplicat si putinelor interventii pe care le-am fãcut în textul propriuzis. are o redactare definitivã. spre exemplu. nefinisatã si cu fisele neincluse în text. In afara modificãrilor impuse de actuala ortografie. fapt mentionat chiar de înscrisuri ale lui N. Prelucrãrile ulterioare ale textului ne-au convins însã cã Bãnescu a avut sovãieli în privinta acestei periodizãri initiale. necesarã întelegerii textului de cãtre cititori si pentru a face legãtura între partea anterioarã si cea urmãtoare. care se constituie. ci si din scurta Prefatã a lucrãrii. cã adevãratul moment de trecere de la o etapã la alta este reprezentat de cãtre domniile lui Maurikios si Phokas. acolo unde manuscrisul prezintã lacune.trecuse deja de 80 de ani . tinând de redactarea anterioarã si având formulãri absolut identice cu redactarea definitivã. Adãugirile noastre. ca si aparitia prea deasã pe alocuri a prezentului istoric. pe care autorul a optat ulterior sã o ducã pânã la anul 1081. am îmbogãtit adnotãrile autorului. aspect tratat uneori cu prea multã libertate de cãtre autor. utilizate de cãtre autor. Pe lângã valoarea istoricã. atât în text cât si în note. care trece însã de jumãtatea volumului publicat aici. care se publicã acum. când se poate considera cã se deschide a treia si ultima perioadã a istoriei bizantine. în cea mai sistematicã expunere a Istoriei Imperiului bizantin realizatã pânã în prezent de un român. insuficient finisat. Intentia autorului de a redacta aceastã sintezã integralã de istorie bizantinã reiese nu numai din continutul manuscrisului si al fiselor adãugate printre pagini. inclusiv cele proprii. a cunoscut redactarea definitivã a autorului. Am înlocuit doar unele forme prea arhaice ca „dete" prin echivalentul sãu actual „dãdu". redactatã definitiv. Vârsta înaintatã . cele trei momente ale demarcatiei dintre ele fiind reprezentate prin domnia lui lustinian I. în aceeasi ordine de idei. Rãzboiul cu gotii"). a acestei scrieri. instalarea noii dinastii a lui Heraklios marcând începutul unei alte etape în istoria Bizantului. Ea reflectã stadiul de dezvoltare în care se aflau studiile bizantine cu o jumãtate de veac în urmã. pentru unele subcapitole privitoare la domnia lui lui Theodosie al II-lea. am cãutat sã mentinem intacte expresiile si formele. Urmeazã textul paginat cu cifre arabe. Nu ne extindem asupra valorii stiintifice. adãugând si multe note suplimentare. în aceeasi directie. dupã modelul si exigentele pozitivismului. astfel cã urmãtoarele cinci sesimi ale sintezei au rãmas numai cu redactarea initialã. îngrijitã în vederea dactilografierii si apoi a publicãrii. numerotatã cu cifre romane. Unele pagini sunt de o frumusete aparte. Rubin despre lustinian I. De asemenea. deci cam jumãtate din primul volum. în loc de „legati de glie". textul lui Nicolae Bãnes-cu are si valoare literarã. Apreciem astfel cã dispunerea întregului material redactat de cãtre autor se distribuie destul de echilibrat în cele trei volume. a lui loan Tzimiskes si anul 1204. are pagini dispãrute.

Histoire de la Litteraturegrecque.B. L 'Afrique byzantine. Croiset.B. Bury. cu deschideri cãtre „noua istorie". cãutând însã sã mentinem nealterat stilul autorului. Multe dintre ele lipsesc.W.. mai ales în privinta titlurilor de capitole. L 'Afrique byzanîine = Ch. Diehl. Easteern Roman Empire = I. The Eastern Provinces form Arcadius to Anastasius (Cambridge Medieval History. decât o redactare finitã a lucrãrii. Diehl. Nicolae Bã-nescu ar fi acordat o atentie cuvenitã si acestui aspect. Paris. 1912. de pãrti. ca si expresii iesite din uzul limbii române actuale. cât si a formelor utilizate de cãtre autor pentru redarea numelor proprii transmise de cãtre izvoare. . inclusiv în formulãrile de titluri. la lista de abrevieri a autorului am adãugat o alta. l. History I si History II = I. Brooks. Diehl. A History of the Later Roman Empire from the Death of Theodosius I to the Death of Justinian (395-565).B. 1889. Faptul este valabil si pentru titlul acestui volum. au fost trecute între paranteze drepte. L'Exarchat de Ravenne = Ch. Diehl. History form Arcadius to Irene = I. operatiune pe care autorul nu a finalizat-o. ca si a tineretului studios. Justinien et la civilisaation byzantine au W-e sfecle. Paris. în spiritul redãrii etimologice a notiunilor. Justinien = Ch. considerãm cã se cuvine preluat si dus mai departe mesajul unei initiative care leagã actuala istoriografie românã de matca ei initialã. 2 vols. Leroux. care este unul deosebit de cultivat. dificultate sporitã în cazul formelor grecesti încetãtenite deja în limba românã. de traditiile si de realizãrile ei din trecut. cap. 5 vols. Diehl. Paris. 1896. Dincolo de valoarea în sine a textului pus acum pentru prima oarã la dispozitia publicului nostru cititor. de care Nicolae Bãnescu a fost legat în chip firesc. 1924. rezultate dintr-o capacitate de intuitie pe care expunerea sa o dovedeste adeseori si care îl aseazã fãrã dificultate alãturi de alte figuri de seamã ale istoriografiei române. Singurele modificãri operate de noi privesc unele forme arhaice. l. Am preferat ultima formã. pe cât posibil.. Suntem însã încredintati cã la redactarea completã si la definitivarea întregii lucrãri. Bury. Pentru sistematizarea textului. Usoarele variatii pe care le întâlnim în text nu schimbã principiul urmat de Nicolae Bãnescu. inclusiv titlul pe care 1-am dat acestui volum. II. Interventiile pe care le-am efectuat mai ales în note. Bury. a informatiei. Bury. Miinchen. London. folositã consecvent de cãtre autor. în vederea actualizãrii. A History of the Later Roman Empire form Arcadius to Irene (395-800). London. The Eastern Provinces = E. atât în privinta stilului. A History of the Eastern Roman Empire form the Fãli of Irene to the Accession of Basile I (802-867). si opiniilor noastre. Tudor TEOTEOI NOTÃ ASUPRA EDITIEI Textul care urmeizã reproduce cu fidelitate manuscrisul autograf al lui Nicolae Bãnescu. Histoire de la domination byzantine en Afrique (533-709). London. precum „Calcedon" pentru „Chalkedon". De asemenea. Litterature grecque = Alfred et Maurice Croiset. t. altminteri. ca si de volume. ca Nicolae lorga sau George I. Leroux. 1923. XVI). Buiy. am adãugat respectivele titluri. Brãtianu. Diehl. Rigoarea stiintifici impune redarea uniformã a termenilor proprii.pe autor. ABREVIERI ALE AUTORULUI Brooks. Bury. de filonul ei cel mai autentic. continând abrevierile utilizate de noi. In partea a doua a cãrtii am redat printr-un corp de literã mai mic câteva fragmente care par mai degrabã fise de documentare ale autorului. cu convingerea cã formulãrile lor se apropie cel mai mult de spiritul expunerii autorului. principiu care corespunde. 1888. Etudes sur l'ad-ministration byzantine dans l'Exarchat de Ravenne (568-751).

Sanktpetersburg (Leningrad). Histoire de l'empire byzantin. 146 to A. Diehl et Marcais. Studien = E. Byzanz und Persien in ihren diplomatischvotkerrechtlichen Beziehungen im ZeitalterJustinians. Naissance d'une capitale. Justin the First = A. L'empereurMaurice = Paul Goubert. 1935-ODB = OxfordDictianary ofByzantium. „Histoire Generale". 5 voi. 7 vols. Gibbon. Finlay. a Il-a. Bucuresti. Naissance = -G. 1944 si (R)EB pentru vols.1901. Griechische Litteratur = W. Stein. ed. Le monde oriental = Ch. Cambridge Mass. 1959 BMGS = Byzantine and Modern Greek Studies. Gtiterbock. 1885 GRBS = Greek-Roman and Byzantine Studies Hunger. MV. col. Histoire du Moyen Age. 1929-BZ = Byzantinische 2-eitschrift. Byzanz und Persien = K. 1919. wien. Berlin. Oxford. ed. Kirche und theologische Literatur im byzantinischen Reich. 1947- . 1978 Jones. 1991 TM = Travaux et Memoires. Geschichte des spãtromischen Reiches. = Vizantijskij Vremennik. Picard. Londra EPLBIP = 'EyK'OKA. Bucuresti. History of Greece = George Finlay. Munchen. 1882ADSV = Anticnaja Drevnost' i Srednie Veka. 1949Vasiliev. 1996-FHDR = Fontes Historiae Daco-Romanae. C. Il-er Teii. Stein.B.KO npoccojTOypaqHKO AE^IKO Bu^avTivfjt 'loTOpiaq Kcd IloXuio^ov. Studien zur Geschichte des byzant. Munchen. Le monde oriental de 395 â 1081. 1877.. Wissowa. Stein. Gibbon. 1906. Byzance avânt l'Islam. Vasiliev. III. ed.H. 1961. Schmid. Washington. 1950 (Dumbarton Oaks Studies I). II = A. G. Schmid.A. An Introduction to the Epoch ofjustinian the Great. Decline and Fãli. Hunger. Munchen. v. Bruxelles. ed.oîrciSi. Sverdlovsk (Ekaterinburg) Beck. Otto Stãhlin. Stuttgart. Litteratur. Il-e Hãlfte. Geschichte = E. 1944. Paris. Reiches vornehmlich unter den Kaisern Justin II und Tiberius Constantinus.A. 2 voi. 1979-EHR = English Histori cal Review. Histoire du Bas-Empire II. Moscova. Picard. ed. 1864. New York-Oxford. 2 vols. The Later Roman Empire. Vrem.F. 1893REB = Revue des Etudes byzantines. Jones. Oxford. Boli. 1984 DOP = Dumbarton Gaks Papers. A History of Greece form its conquest by the Roman to the present time B. London. Miiller. Vasiliev. Press. Stein.C. H. Bury. Birmingham BS1 = Byzantinoslavica. 1932. Paris. ABREVIERI ALE ÎNGRIJITORULUI EDItIEI An. Bas-Empire II = E. Paris. The History of the Decline and Fãli of the Roman Empire. 1951. L'empire byzantin I. neue Beafbeitung hrsg. Atena. Gilterbock. 19641982 FHG = Fragmenta Historicorum Graecorum. Kirche = H. 1892-Dagron. Die hochsprachliche profane Literatur der Byzantiner. 3 voi. 4 voi. Diehl et G. Stahlin. L'empereur Maurice.. 1965RE = Paulys Realencyclopâdie der classischen Altertumswissenschaft. = Analecta Bollandiana. 1964 LM = Lexikon des Mitrelalters OCP = Orientalia Christiana Periodica. ed.M. Praga. Beck. Marcais. Bury = Edw. 7 vols. Dagron. Roma. voi. Stein. apãrate la Bucuresti VR = Variorum Reprints Viz.. pub-lie par Remy Palanque. Harvard Univ. a Vl-a. Byzance et l'Orient sous Ies successeurs de Justinien. Paris. LRE = A. I.. 1894-1927. et T. Leipzig (Munchen). Tozer.. Wilhelm von Christs Geschichte dergriech. Justin the First. 1941-EBPB = Etudes byzantines et postbyzantines. I-III.. Stein. Literatur = H. I.D. 1896-1900. Paris. Paris. Vasiliev.-G. 284-602. Paris. Stuttgart. 1928. ABREVIERI ALE AUTORULUI Goubert.

când imperiul se împarte între cei doi fii ai sãi. ci întreaga dezvoltare în toate domeniile vietii. acela în care elementul grec ajunse în Imperiul roman un fac1 Geschichte der byzantinischen Litteratur. Burt Franklin. cu încetul. în cele din urmã. f^.. asezate în cercul de influentã a culturii grecesti. ./.. A. Bury socoteste si el cã dezvoltarea „bizantinismului" a început din secolul al IV-lea si cã unele din trãsãturile sale caracteristice încep sã aparã îndatã dupã întemeierea Constantinopolului2. tor politic de mare însemnãtate si. schitând astfel evenimentele secolelor al IV-lea si al V-lea. când Constantin cel Mare ocupã tronul imperiului ca singur stãpânitor.PREFATÃ Dacã în privinta datei cu care se încheie istoria Bizantului . a Orientului grec de Occidentul latin. anastaticã. hotãrâtoare pentru însusi caracterul Statului bizantin. afirmã Krumbacher. oricât de sumar. Francke AG.«<„. timpul în care organismul Statului a suferit o prefacere adâncã si durabilã. „Palladium al puterii politice si bisericesti a imperiului în Orient"3.:. fãrã de care greu s-ar întelege aceastã istorie.. si care constituie întâia sa perioadã. împãrtirea istoriei bizantine în perioade. . 1952. cãci nu se pot avea în vedere numai faptele singulare. în „Wissenschaftliche Forschungsberichte. care pune capãt celei din urmã manifestãri superioare a vietii pãgâne... predominant. 3 Byzanz (collaborateur pour l'Art byzantin: A. si o istorie a Bizantului trebuie sã prezinte. Sub raport politic. IV. a Il-a. Dar Krumbacher a arãtat cu multã dreptate1 netemeinicia acestor pãreri si motivele pentru care trebuie sã se înceapã cu mult înainte de Justinian.. ca o consecintã a acestui fapt. ed. Verlag. timpul în care în limba. discutatã cu atâta pasiune în anii din urmã. New York. dacã vrem o datã mai exactã.-. Geisteswissen-schaftliche Reihe". London. prin întemeierea unei noi capitale.. în sfârsit. pentru el timpul în care se plãmãdesc germenii acestei aoi epoci a istoriei nu poate fi decât acela în care vechiul pãgânism oficial a fost înlocuit cu noua religie a lumii. si chiar înainte de Theodosius cel Mare. Noi urmãm traditia practicã a expunerii acestei istorii pe dinastiile de împãrati. în anul 324. toate aceste mari prefaceri. pãrerile se deosebesc când e vorba sã se determine mai precis timpul de unde aceastã istorie trebuie sã înceapã. Prin aceste douã fapte se pecetluieste definitiv separatia.. în jumãtatea de Apus si cea de Rãsãrit. e ceva artificial. „Introducerea" la Istoria Bizantului. ..s 36 Franz Dolger reprezintã acelasi punct de vedere când afirmã ca început al istoriei bizantine anul 325. învãtatul german vede punctul initial al acestui proces în întemeierea noii capitale la Constantinopol si în împãrtirea imperiului rezultatã dintr-însa în cele douã jumãtãti: de Apus si de Rãsãrit. voi.:„. . Consideratii atât de serioase nu pot fi ignorate. caracterizatã atât de bine prin expresia fruhbyzantinisch a germanilor. de la data urcãrii sale pe tron (527). >-:. adaugã Krumbacher. 1970].. în literatura si arta greacã se îndeplinesc prefaceri fundamentale. ca simbol al primei manifestãri puternice a Bisericii crestine hotãrâtoare pentru dezvoltarea politicã si culturalã în Evul Mediu. sau de la data decretului de închidere a Universitãtii din Atena (529).prãbusirea sub loviturile turcilor otomani (1453) . Acestea se întâmplã. *. Unii pornesc de la Justinian I. 1923. sau. a limbii latine de cãtre cea greacã. anul întemeierii Constantinopolului. si anul 330. adâncitã tot mai mult. Berna. noi vom începe istoria Imperiului bizantin de la Constantin cel Mare.^t. Munchen.. M. „Introducere".^ . ceea ce deosebeste radical epoca bizantinã de cea romanã e strãmutarea centrului de greutate al imperiului din Apus în Rãsãrit si înlãturarea treptatã.nu încape discutie.. De aceea. Schneider). De aceea. din primele timpuri ale imperiului pânã în zilele celui din urmã Paleolog. 2 Cambridge Medieval History. Eminentul bizantinist englez J. cãreia îi corespunde în limba noastrã caracterizarea de protobizantinã. [ed. 1897.. la începutul veacului al IV-lea. Altii gãsesc mai potrivit a porni de la moartea lui Theodosius cel Mare (395).

fãrã a-i recunoaste acest titlu. Acesta din urmã se întoarse atunci în locul pe care-1 pãrãsise. Diocletian si Maximian. si legiunile îl proclamarã August pe fiul sãu. Vechii Augusti ai tetrarhiei. Constantin se întâlni apoi la Milan cu Licinius.. I. Constantin. la l mai 305. care-i . Chlorus muri în Britannia. 115. 273. iar pe Constantin doar îl tolerau. 1974. fiul lui Maximian. p. Evenimente grave se întâmplarã în curând. cei doi Augusti ai tetrarhiei instituite de cel dintâi. ti 4*<. «4. trecurã în locul lor ca Augusti. *JZ«. Constantin. . pe Maximin Daia si pe Severus. Licinius se retrase pe jumãtate învins. TVv»iuL Itt^ — C». datã la portile Romei (la Pons Milvius). dupã obiceiul sãu. PARTEA ÎNTÂI DINASTIILE CONSTANTINIANÃ si THEODOSIANÃ CU SUCCESORII LOR U-M-JI'UILM 9». întruniti la Carnuntum. toate mãsurile împotriva lor fiind abolite. foit*. asociati cu titlul de Cesari. care. tracL de Mãria Holban.Einlei-tung. se arãta necredincios pactelor încheiate. <* Zo V \$. unde se zice cã împreunã au dat vestitul Edict de la Milan. dar având încã forte puternice. s-a nãscut la Naissus (azi Nis). cel dintâi în Orient. Galeriu si Constantiu Chlorus. Constantin porneste în Italia împotriva lui Maxentiu. 43 Aliat cu Licinius. ceilalti doi membri ai tetrarhiei. 1934. Bucarest. Dar întelegerea dintre cei doi Augusti nu tinu multã vreme.* . o revoltã împotriva lui Galeriu îl proclamã în locul sãu ca împãrat pe Maxentiu. Ea a fost îndelungã si înversunatã. fost ofiter al lui Galeriu. voi. rom. Ei îsi asociarã. Maxentiu pierind în apele Tibrului. în Pannonia. Recunoasterea crestinismului. *» CONSTANTIN CEL MARE sI URMAsII SÃI. în bãtãlia decisivã din 312. otv*«. între Sava si Drava. Prima luptã se dãdu la Cibalae.. La Roma. 1 N. voind sã atragã de partea sa unele din popoarele care se aflau în cuprinsul stãpânirii lui Licinius2. el câstigã victoria. a_l doilea în Occident. ci Constantin. desi Licinius o luase de sotie pe sora lui Constantin. la rândul lor. potrivit sistemului. 32 [ed. într-o regiune de latinizare absolutã1. în anul 306.. ««AnC *M»» «fu Cu tMiuZ. LUPTA PENTRU DOGMA NICEEANÃ v ' «J»K u w# *t* s * -fi CONSTANTIN CEL MARE l. Când. Histoire de la vie byzantine. „Convertirea"sa. Luptele lui Constantin cu rivalii. Conflictul izbucni în 314. Vt *» *' •* . p. . îl recunosteau de August pe Licinius. si rãzboiul civil se dezlãntui îndatã. politica religioasã. Zosimus afirmã cã nu Licinius a fost cauza. se retraserã în viata privatã. p. rãsturnând întreaga alcãtuire politicã a lui Diocletian. fiul lui Constantiu Chlorus. prin care crestinii obtineau libertatea deplinã a cultului. în calitate de Cesari. împãrati subalterni. '**-*. lorga. Maximin si Galeriu pierirã în cursul acestui rãzboi. >» t. Bucuresti. fjr •*** WT&L.

cu cei mai buni soldati. cu o ceatã de cãlãreti. Constantin si-1 stabili pe al sãu lângã tãrmul Ebrului. Licinius trimise emisari la natiunile sale. Historia nova. a fost un fapt considerabil. 17: AiKivviov JJ. Constantin. sã se creadã într-o adevãratã „convertire" a lui Constantin. Licinius. 20. învins.000 de oameni. Izvoarele precizeazã contributia fiecãrei natiuni în corãbii si oameni. 28: HET' ou TroAu Toug dpitovg nair\cac. aflându-se în tinuturile dusmanului. afirmã Zosimus4. O armatã si o flotã impunãtoare se strânserã astfel. Mendelssohn. Licinius îsi avea lagãrul în Thracia. lupta fiind egalã3. Constantin rãmase de acum singur stãpânitor al imperiului. fiii lui Constantin cel Mare. Les Belles Lettres. Pe neasteptate. care nu exista mai înainte. . Licinius pe Thracia si pe Orient. Licinius îsi desfãsurã fortele de la muntele de deasupra orasului pânã la 200 de sta-dii. întorcân-du-se de peste Dunãre din rãzboiul cu sarmatii. Teubner. Paschoud. cel putin asa sustin Eutropius si Zosimus.BV ou SeScoKOTOt aînav. Putine probleme ale istoriei au fost atât de mult dezbãtute ca aceea a „convertirii". Nu dupã mult timp. ne spune Zosimus. Ai sãi. la Adrianopol. la stânga Adrianopolei (324). Renuntând la purpurã. simti nevoia sã trateze. Crispus si Constantin. La Chrysopolis el dãdu o nouã luptã cu Constantin. Valens. Armatele rãmaserã în fatã mai multe zile. (TJV TOUTO avrâ ãt%6vri TOV tfjv avwv 6c<paipeîT. Recunoasterea oficialã a crestinismului. si Licinianus. erau proclamati Cesari. fluviul si încãierarea a fost crâncenã: pânã la asfintitul soarelui au cãzut pe 45 NICOLAE BANESCU câmpul de luptã 34. iar a lui Licinius în Hellespont. Paris. risipiti prin pãduri. prin asa-zisul „Edict de la Milan". Edictul a fost urmat de o serie de mãsuri luate de Constantin în favoarea Bisericii crestine. Constantin deschidea iarãsi conflictul. II. provocând panicã în armata rivalului sãu. Victoria lui Constantin nu fu decisivã. cãci ambitia sa era sã reconstituie unitatea imperiului în folosul sãu si al familiei sale. era demis din aceastã demnitate. încât Constantin. care aruncã vina acestui nou rãzboi asupra lui. 44 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN urmãtoare: Constantin rãmânea stãpân pe Illyricum si pe toate natiunile de dincolo. poruncind sã fie pregãtite corãbii de rãzboi si forte pedestre si cãlãri. cãci era obisnuit cu aceasta". Constantin trimise emisari sã-1 execute. Texte etabli et traduit "X par Fr. pregãtindu-se iarãsi pentru rãzboiul cu Licinius. însotitã de viziuni. nemaiavând decât putine trupe. restul cavaleriei trecu. cu toatã armata. Licinius fu trimis la Thessalonic. unde i se fixã resedinta. 19. Multi cãzurã din ambele pãrti. 4 II. în apropierea luptei decisive cu Maxentiu. fiul lui Licinius. voi. Ea se discutã încã si azi. pânã la flotã. s-a dus apoi la Thessalonic. Constantin a distribuit prizonierii între orase. Leipzig. trecu râul pe malul celãlalt. s . pe care o pierdu. sotia sa obtinând jurãmântul lui Constantin cã-i va respecta viata. Toate acestea au fãcut sã se vadã într-însul un convins religios. strãbãtu Thracia. Profitând de aceasta. dar. pe care Licinius îl fãcuse Caesar. care se întãrea retrãgându-se. Aflând de aceste pregãtiri. „cãlcându-si jurãmântul. Dupã zece ani. se predã (18 septembrie 324). unde a construit portul. fu asediat si trecu în Asia. prin urmãrile pe care le-a avut. se predarã a doua zi. 1971). Histoire nouvelle. la locul unde Tonos (Tungea) se varsã în Ebru (Mãrita). 1887 (=Zosime. ed. Kcova'ravrivov Se KCCTU TO CTUv77î?Lg au-nâ Jtepi Ta av^Kei^eva ipavevTog ãniaTov KCCÎ Tâv Li?v<3v Tivã TCOV TtÎ Pambeia AIKIVVIOV Ãagovrcov napaan&cai Ibidem. L. ca aceea a lui Constantin. Flota lui Constantin ancorã la Pireu. II. Fugi la Nicomedia. Refugiat la Byzantion. A doua zi se încheia pacea în conditiile 2 Zosimos. I.ai. Tetrarhia lui Diocletian îsi încheia astfel scurta sa existentã.permiserã a da o nouã bãtãlie în Thracia.

46 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Izvorul principal de la care se porneste în aceastã discutie este Eusebiu din Caesarea. botezul pe patul de moarte . fu asediat si trecu în Asia. 7 Die Mission und Ausbreitung des Christentums in den ersten dreiJahrhunderten. în acea epocã: conferit in extremis. dar. de altminteri.000 de oameni. ca aceea a lui Constantin. Putine probleme ale istoriei au fost atât de mult dezbãtute ca aceea a „convertirii". Leipzig. 28: fiLT' oi) tov> mbt dpifovt TraTrjaat (fjv TOUTO avrâ avwv âcpaipeîrai. pentru care perspicacitatea diabolicã a stãpânitorului universal realizare însemnãtatea aliantei cu Biserica pentru monarhia universalã pe care o pregãtea. 1913. 1898. „cãlcându-si jurãmântul. prin asa-zisul „Edict de la Milan". pãrerile savantilor în aceastã privintã sunt foarte diferite.lucru obisnuit. pânã la flotã. Leipzig-Berlin. unde i se fixã resedinta. botezul se socotea cã asigurã mântuirea. El si-a dat seama de puterea în crestere a noii credinte si . Constantin trimise emisari sã-1 execute. în cartea sa de mare rãsunet asupra lui Constantin5. Licinius fu trimis la Thessalonic. sotia sa obtinând jurãmântul lui Constantin cã-i va respecta viata. Toate acestea au fãcut sã se vadã într-însul un convins religios. Refugiat la Byzantion. La Chrysopolis el dãdu o nouã luptã cu Constantin.46 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Izvorul principal de la care se porneste în aceastã discutie este Eusebiu din Caesarea. risipiti prin pãduri. se stie. însotitã de viziuni. istoricul bisericesc contemporan. Atitudinea lui Constantin a pornit din motive politice. se stie. Renuntând la purpurã. afirmã Zosimus4. Aufl. Recunoasterea oficialã a crestinismului.lucru obisnuit. fãcându-se crestin. nu sovãie a tãgãdui categoric acestui mare ambitios schimbarea de credintã. iar în 5 Die Zeit Constantiris des Grossen. Ai sãi. cu cei mai buni soldati.. în acea epocã: conferit in extremis. Adolf Harnack e de aceeasi pãrere când aratã7 cã. Fugi la Nicomedia. botezul se socotea cã asigurã mântuirea. El si-a dat seama de puterea în crestere a noii credinte si vedea într-însa o armã pentru a-si pãstra unitatea politicã a statului. de altminteri. în apropierea luptei decisi-ve cu Maxentiu. si victoria crestinismului în Asia Micã era clarã înainte de epoca lui Constantin. pãrerile savantilor în aceastã privintã sunt foarte diferite. se predarã a doua zi. istoricul bisericesc contemporan.. Tetrarhia lui Diocletian îsi încheia astfel scurta sa existentã. Nu dupã mult timp. 6 Kaiser Constantin und die christliche Kirche. El a primit. 2. Cei mai multi nu-i recunosc lui Constantin o convingere religioasã în favoarea crestinismului. Ea se discutã încã si azi. si Primul Consul când semneazã Concordatul: amândoi se gândeau numai la puterea si la gloria lor. Nu vede nici o deosebire între Constantin. a fost un fapt considerabil. O pãrere identicã exprimã Ed. 4 II. nemaiavând decât putine trupe. Cum era de asteptat. Constantin rãmase de acum singur stãpânilor al imperiului. Schwartz6. cãci era obisnuit cu aceasta". prin urmãrile pe care le-a avut. Jacob Burck-hardt. se predã (18 septembrie 324). sã se creadã într-o adevãratã „convertire" a lui Constantin. Leipzig. Edictul a fost urmat de o serie de mãsuri luate de Constantin în favoarea Bisericii crestine. 1906. pe care o pierdu. Licinius. botezul pe patul de moarte . Cei mai multi nu-i recunosc lui Constantin o convingere religioasã în favoarea crestinismului. 3. 47 câmpul de luptã 34.Aufl. Atitudinea lui Constantin a pornit din motive politice. strãbãtu Thracia. crestinii reprezentau un factor însemnat în imperiu. în secolul al IV-lea. învins. Cum era de asteptat. El a primit. „ca si cum religia putea fi ceva pentru o inimã devoratã de setea de a domni".

vedea într-însa o armã pentru a-si pãstra unitatea politicã a statului. Jacob Burck-hardt, în cartea sa de mare rãsunet asupra lui Constantin5, nu sovãie a tãgãdui categoric acestui mare ambitios schimbarea de credintã, „ca si cum religia putea fi ceva pentru o inimã devoratã de setea de a domni". Nu vede nici o deosebire între Constantin, fãcându-se crestin, si Primul Consul când semneazã Concordatul: amândoi se gândeau numai la puterea si la gloria lor. O pãrere identicã exprimã Ed. Schwartz6, pentru care perspicacitatea diabolicã a stãpânitorului universal realizare însemnãtatea aliantei cu Biserica pentru monarhia universalã pe care o pregãtea. Adolf Harnack e de aceeasi pãrere când aratã7 cã, în secolul al IV-lea, crestinii reprezentau un factor însemnat în imperiu, si victoria crestinismului în Asia Micã era clarã înainte de epoca lui Constantin, iar în 5 Die Zeit Constantin's des Grossen, 3. Aufl., Leipzig, 1898. 6 Kaiser Constantin und die christliche Kirche, Leipzig-Berlin, 1913. 7 Die Mission und Ausbreitung des Christentums in den ersten dreijahrhunderten, 2. Aufl., Leipzig, 1906. 47 NICOLAE BANESCU alte provincii ea fusese destul de bine pregãtitã. Geniul politic al lui Constantin si-a dat seama de realitate si n-avea trebuintã pentru aceasta de o inspiratie specialã. Trebuie sã relevãm si pãrerile juste ale lui Hugo Koch8, care duc la aceeasi concluzie. V. Duruy nu se deosebeste în pãrerea sa de toti acestia, încercând a pãtrunde pânã în adâncul sufletului lui Constantin, istoricul francez declarã cã a gãsit într-însul „o politicã, mai degrabã decât o religie (une politique plutot qu'une religion)9. Ca si Burckhardt, îl apropie si el din acest punct de vedere pe Constantin cel Mare de Bonaparte. Alt istoric francez, mai aproape de noi, Leon Ho-mo, cunoscut prin atâtea pretioase lucrãri asupra epocii imperiale romane, îl prezintã pe Constantin, care practicase, ca si tatãl sãu, Constantiu Chlorus, monoteismul solar oficial10, evoluând putin câte putin, si încã înainte de campania de la Pons Milvius, cãtre un cult solar purificat, care sfârseste prin a lua caracterul unui adevãrat „deism". Autorul afirmã cã nu suntem în fata unui „fenomen individual" si semnaleazã un mers analog la colegul lui Constantin, la Licinius, „un pãgân convins". Homo aratã mai departe cã faimosul Edict "X 1913. Konstantin der Grosse und das Christentum, Munchen, 9 Histoire des Romains, Paris, 1885 (nouvelle ed.), t. VII, p. 88. 10 V. excelenta lucrare asupra sincretismului religios, care duse la monoteismul solar impus de Aurelian ca religie oficialã a imperiului: Les e'mpereurs romains et le christianisme, Bibi. historique, Paris, Payot, 1931; pentru citatia noastrã, pp. 114-116. 48 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN de la Milan, care poartã dubla semnãturã, desemneazã puterea cereascã supremã sub perifraze vagi - si, ca atare, strict deiste - ca „divinitate, divinitas", „tot ce este divinitate în locuinta cereascã, quicquid est di-vinitatis in sede caelestf, „divinitate supremã, summa divinitas1'. Rugãciunea pe care Licinius va cere armatei sale s-o rosteascã pe câmpul de bãtãlie de lângã Adrianopole, adaugã învãtatul francez, „va fi a unui curat deist". Dar pentru firile veacului al IVlea, setoase de credintã si înflãcãrate de practici, deismul, conchide el, suprem rezultat al monoteismului solar, nu reprezenta decât o formulã goalã si rece, „un de ces expedients commodes, ou lapolitiquepouvait trou-ver son compte, mais qui ne donnait satisfaction ni aux besoinsprofonds de l'âme, ni aux aspirations in-times du coeuf. N. lorga îl socoteste pe Constantin un latin, „un latin din Occident, foarte pãgân ca spirit, oricare ar putea fi pãrerea asupra pretinsului sãu «proces de constiintã», care miroase îndestul a politicã a pãcii romane si a punerii în faptã pentru ideea de Stat, mai sacrã decât toti zeii vechi si moderni, a

oricãrui element existent de vitalitate"11. A. A. Vasiliev, înregistrând diferitele pãreri privitoare la aceastã dezbãtutã chestiune, socoteste cã „recunoscând aplecarea sincerã a lui Constantin pentru crestinism, nu s-ar putea lãsa deoparte vederile sale politice; ele au trebuit sã joace un rol esential în atitudinea pe care a manifestat-o el în privinta crestinismului, care-i putea fi util în mai multe chipuri"12. 11 Histoire de la vie byzantine, I, pp. 31-32; cf. p. 81. 49 Fãrã a-si însusi minunile povestite de Eusebiu, Gaston Boissier crede în sinceritatea convertirii lui Constantin. Ea se explicã, dupã el, fãrã aceste minuni. E de ajuns sã ne amintim cã împãratul era un superstitios înspãimântat, care, zvonindu-se cã Maxentiu încerca sã-i atragã pe zei de partea sa prin tot felul de invocatii si sacrificii, se temea sã nu fie învins dacã nu obtinea protectia vreunei divinitãti puternice. Astfel, a fost adus a cere ajutorul Dumnezeului crestinilor. Când s-a decis la aceasta, continuã Boissier, nu s-a multumit a-1 invoca în adâncul sufletului sãu, cãci, ca toti pãgânii, el nu credea decât în eficacitatea practicilor. A pus deci dinaintea soldatilor steagul împodobit cu monograma lui Christos, faimosul labarum, si a asteptat rezultatul bãtãliei pentru a se declara cu totul cucerit de noua credintã13. Eminentul medievist francez F. Lot contestã motivele politice, când, trecând peste „convertirea" lui Constan12 Histoire de l'empire byzantin, Paris, ed. Picard, 1932, p. 60. 13 La fin du paganisme, t. I", Paris, Hachette et Cie, 1907, chap. Ier [labarum era o variantã a lui lauratum (gr. Ãavpârov) sau laureatum (signuni), întrucât stindardul lui Constantin cel Mare era o cruce dominatã de o coroanã de aur (semnul victoriei), iar sub ea se aflau portretele suveranilor, cf. H. Gregoire în „Byzan-tion", 12 (1937), pp. 277-281 (Encore l'etymologie de "labarum^. Bãnescu nu a luat în seamã (sau nu a cunoscut) si acele opinii care au admis o origine celticã pentru Ãââapov (de la celticul „llafar"), cf. J.-J. Hatt, La vision de Constantin au sanctuaire de Grand et l'origine celtique du labarum, în „Latomus", 9 (1950), pp. 427-436. Mai apropiatã ni se pare si nouã derivarea din lau-reum (vexillum); de adãugat la bibliografia acestui detaliu A. Alfoldi, The Conversion of Constantine and Pãgân Rome, Oxford, 1948 si M. Green, J. Ferguson, Constantine, Sun-Symbols and the Labarum, în „Durham University Journal", 80 (1987), pp. 917]. 50 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN tin, crede cã în adeziunea lui la crestinism e o parte de sinceritate. A pretinde cã împãratul Constantin a aderat la crestinism din motive politice înseamnã a crede cã avea interes s-o facã. Dar crestinismul era rãspândit numai în Pars Orientis. A trece la crestinism era, pentru un suveran care domnea în Occident, un non-sens, era chiar periculos, cãci armata, singura fortã realã a Statului, era pãgânã. Pentru Lot, numai o concluzie este posibilã: anume cã a cedat unei impulsiuni subite, de ordin patologic sau divin. Dacã nu s-a convertit de la victoria lui asupra lui Maxentiu, afirmã. învãtatul francez, a dat însã semne exterioare, oficiale, ale adeziunii sale la noua credintã. Din prudentã, Constantin menajeazã un timp pãgânismul; dar favorizati în permanentã au fost crestinii. Lot socoteste cã împãratul si-a arãtat mai cu seamã zelul dupã victoria sa definitivã asupra lui Licinius. (324). Labarum e de atunci gravat pe monede, în efigiile din acest timp, împãratul apare în atitudinea rugãciunii, cu ochii la cer. El intervine constant în afacerile Bisericii, interventie care culmineazã cu ocazia Sinodului de la Niceea (25 iulie 325). întemeierea Constantinopolului, care, dupã el, e o „enigmã", s-ar explica prin aceleasi sentimente. Lot vede în decizia grãbitã a lui Constantin, dupã victoria definitivã asupra lui Licinius, un semn al recunostintei sale cãtre Dumnezeu, care-i dãduse biruintã14: Un apãrãtor al sinceritãtii lui Constantin este si eruditul numismat al epocii lui Constantin, Jules Mau-rice15, întemeiat pe cercetãrile sale în acest domeniu. )4 La fin du monde antique et le debut de Moyen Âge, Bibliotheque de syntese historique,

l'Evolution de l'humanite, Paris, 1927, pp. 36-37. 51 Trebuie sã punem alãturi de toti acestia pe savantul olandez D. C. Hesseling, desi în consideratiile pe care le face el nu existã o perfectã coerentã, în lucrarea închinatã civilizatiei bizantine16, Hesseling se desparte de aceia care vãd în Constantin numai geniul politic. Inconsecventele atitudinii împãratului, ca si crimele de care s-a fãcut vinovat, sunt, afirmã el, contradictii evidente ale sinceritãtii sale religioase. Mãsurile care au lovit în pãgânism depãsesc apoi textul Edictului de la Milan, care acorda, simplu, deplina libertate a cultului. „ Cel mai bun mijloc de a rezolva aceastã contradictie", afirmã Hesseling, „este de a vedea înainte de toate în Constantin pe Cesarul roman decis sã mentinã unitatea imperiului'1. El îsi dãdea bine seama cã noua credintã devenise o putere în fata cãreia pãgânismul n-ar fi putut sã se mentinã mult timp. Ceea ce fãcea tãria crestinismului, zice autorul, era doctrina sa sprijinitã pe o revelatie precisã. Nu trebuie sã ne mirãm cã o astfel de unitate a fãcut o adâncã impresie asupra spiritului unui împãrat roman: el simtea bine cã era într-însa o fortã analoagã unitãtii care dãdea imperiului puterea sa, „încât nu numai din calcul, ci din convingere îmbrãtisa partida puterii spirituale în crestere". latã însã cã cercetãrile recente ale lui Henri Gre-goire, savantul bizantinist de la Bruxelles, clatinã din temelii pãrerile traditionale privitoare la „convertirea" 15 Constantin le Grand. L 'origine de la civilisation cbretienne, Paris, 1925. 16 Essai sur la civilisation byzantine, Paris, Alf. Picard et Fils, 1907, pp. 8-9. 52 lui Constantin si la vestitul Edict de la Milan. Ele meritã a opri îndestul atentia noastrã. Mai întâi, în primul sãu studiu, intitulat La „conver-sion" de Constantin11, H. Gregoire pune în adevãrata-i luminã rolul lui Constantin fatã de ideea crestinã, ajungând la concluzia cã Eusebiu a confiscat pentru întâiul împãrat crestin toatã gloria lui Licinius. Pornind de la constatãrile lui Harnack (Mission und Ausbreitung des Christentums in den ersten drei Jahrhunderteri), învãtatul belgian subliniazã existenta celor douã blocuri ale imperiului de la începutul secolului al IV-lea: Orientul crestin si Occidentul pãgân. Regiunea unde crestinismul a pãtruns mai adânc, de la primii sãi pasi pânã la victoria finalã, e Asia Micã. Considerând atitudinea împãratilor tetrarhiei fatã de chestiunea religioasã, se constatã, dupã patruzeci de ani de pace, reluarea persecutiei cu o înversunare ca-re-i dã caracterul unui rãzboi de exterminare. Rãspunzãtori de acest masacru sunt împãratii din Orient -Diocletian, Galeriu, Maximin -, ai cãror supusi erau, în masã, crestini, în Occident, rãmas pãgân în bloc, e, dimpotrivã, tolerantã: Constantiu Chlorus nu executã decât prea putin edictele de persecutie; Maxentiu, încã de la uzurparea sa, îi favorizeazã pe credinciosii din Roma, iar Constantin a luat deodatã atitudinea cea mai inexplicabilã, convertindu-se brusc, cum afirmã traditia ecclesiasticã. Totul s-ar explica prin convingerile religioase ale împãratilor. 17 Apãrut în „Revue de l'Universite de Bruxelles", 36 (decembre 1930 - Janvier 19M), pp. 231272. 53 m Aceasta e teoria istoricã pe care H. Gregoire o supune unei analize pãtrunzãtoare, pentru a proba cã „adevãratele motive de mãsuri adesea contradictorii nu sunt fãrã legãturã cu conjunctura politicã a momentului". Autorul probeazã, cã ideea persecutiei a pornit de la Galeriu18. în iarna anului 302-303, venind la Nico-media, la Diocletian, el a reusit a-1 convinge sã întreprindã exterminarea crestinilor. Galeriu exercita în acel timp o mare influentã, era, dupã expresia lui Gregoire, „sabia tetrarhiei". El repurtase asupra persilor, în 297, o victorie strãlucitã si era idolul armatei. Cele mai bune

contingente ale acestei armate erau alcãtuite din tãrani danubieni, pãgâni fanatici. Galeriu venea din aceleasi regiuni. Nãscut lângã Sardica, mama sa era o daco-romanã: mulier superstitiosa, cum o carac- • terizeazã Lactantiu, ea îi ura pe crestini. Ambitia lui Galeriu de a restabili unitatea imperiului în folosul sãu pare verosimilã. Prigonirea crestinilor îl fãcea sã aparã opiniei militare „ca un campion al cultului oficial". Abdicarea lui Diocletian si a lui Maximian, în 305, a fost, cum o probeazã textele produse de H. Gregoire, o adevãratã loviturã de Stat a lui Galeriu. Apoi, întrunirea vechilor Augusti la Carnuntum n-a fãcut decât sã sanctioneze deciziile Iui Galeriu. Acesta îsi alese Ce-sarii: Maximin Daia, o rudã, si Sever, un ofiter al campaniei din Persia. Când acesta muri, dupã proclamarea lui Maxentiu, Licinius, candidatul lui Galeriu, fu 18 Ed. Gibbon, în monumentala sa History ofthe Decline and Fãli of the Roman Empire, ed. Bury, t. II, p. 127 si urm., exprimã aceeasi pãrere cu privire la initiativa fanaticului Galeriu. 54 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN proclamat August. Constantin, care, la moartea tatãlui sãu (306), fusese proclamat de trupe împãrat, a fost tolerat de congres. H. Gregoire surpã apoi legenda care fãcuse din Maxentiu un „tiran" si un persecutor, stabilind cã, în realitate, acest uzurpator a fost primul binefãcãtor al crestinismului, în timpul domniei sale de 6 ani, el a oprit persecutia, a restabilit ierarhia bisericeascã si a restituit bunurile eclesiastice confiscate, în aceastã reabilitare, autorul are în sprijinul sãu cercetãtori care 1-au precedat (Caspar, Groag, Pincherle). în lupta pe care o ducea cu rivalii sãi, Maxentiu avea tot interesul sã exploateze nemultumirea stârnitã de persecutie. Mai departe, H. Gregoire aratã cã edictul de tolerantã al lui Galeriu, din aprilie 31119, cu acele stranii considerente ale preambulului, face evidentã o interventie care-1 va fi determinat pe implacabilul dusman al crestinismului, atunci muribund, la o astfel de palinodie. Singur Licinius a putut face aceastã interventie, cãci el s-a aflat la cãpãtâiul lui Galeriu în acele momente. Conflictul cu Maximin 1-a îndemnat a-i smulge actul de clementi fatã de crestini, pentru a-si atrage populatia atât de masiv crestinã a Asiei Mici. Lucrul n-a fost, desigur, prea usor. Ecoul luptei interioare a lui Galeriu a trecut în redactarea neobisnuitã a edictului. în ce priveste viziunile lui Constantin, întâmpinãrile învãtatului belgian sunt fãrã replicã, în autenticitatea Vietii lui Constantin mai nimeni nu mai crede astãzi. Acest „panegiric romantat", cum îl numeste H. Gregoire, e mult posterior evenimentelor. Cât pentru mo1 Afisat la Nicomedia, în ziua de 30 aprilie 311. 55 nograma lui Christos de pe scuturile soldatilor lui Constantin, ea nu e altceva decât semnul urãrilor ce se fãceau la aniversarea domniei împãratului, acele vota (publica) atât de frecvente în epigrafia numismaticã a epocii20. Astfel, întreaga „ travestire în cruciadã a campaniei din 312", pentru a întrebuinta expresia sugestivã a autorului, se nãruie înaintea criticii serioase, în lupta cu Maximin, Licinius apare aproape un „campion al crestinismului". Lactantiu a înregistrat faptul în toate amãnuntele21. Cele douã armate se aflau fatã în fatã la Tzirallum (azi Ciorlu), în Thracia, în câmpia pe care Lactantiu o numeste Campus Sere-nus (recte: Ergenus)22. Maximin promise lui Jupiter cã va nimici cu totul numele de crestin dacã va repurta victoria, în noaptea urmãtoare, un înger îi apãru lui Licinius, în somn, poruncindu-i sã se scoale si sã se uneascã cu armata sa, pentru a invoca numele Dumnezeului suprem, asigurându-1, în acest caz, de victorie. Licinius viseazã chiar cã se destepta si cã îngerul îi dicta cuvintele de care trebuia sã se foloseascã în rugãciune, îndatã ce s-a trezit, el chemã un secretar si-i dictã rugãciunea: „Dumnezeule suprem, te rugãm; Dumnezeule sfânt, te rugãm; îti încredintãm toatã 20 E vorba de semnul numeral X, pentru a zecea aniversare, într-o coroanã de laur (Jaurea). 21 De mortibus persecutorum, XLVI. 22 [în perioada bizantinã, toponimul Tzirallum a devenit TzourouKDos]. D. Gregoire a rectificat

expresia lui Lactantiu în Campus Ergenus, dupã numele afluentului Ergenus, Erginus al fluviului Hebrus, cum a rectificat si Campus Mardiensis în Campus Ardiensis, de la numele altui afluent Ardus, al aceluiasi fluviu. 56 dreptatea; îti încredintãm mântuirea noastrã; îti încredintãm imperiul nostru. Prin tine trãim, prin tine suntem învingãtori si fericiti" etc23. Soldatii lui Licinius puserã jos scuturile si cãstile, si împãratul, începând rugãciunea, fu urmat la moment de ofiteri si trupã, cu mâinile ridicate la cer. De trei ori repetarã rugãciunea, atât de tare, încât armata din fatã auzi zgomotul. Rezultatul luptei (30 aprilie 313) fu dezastruos pentru Maximin: soldatii lui crestini se predarã în masã sau se împrãstiarã. învinsul fugi pânã la Tarsos, în Cilicia. Licinius intrã apoi în Nicomedia, si Lactantiu ne spune cã aduse multumiri Dumnezeului care-i dãduse biruinta, iar la 13 iunie 313 se afisã în aceastã capitala edictul de tolerantã si restituire, numit atât de impropriu „Edictul de la Milan". H. Gregoire explicã apoi împrejurãrile conflictului dintre Constantin si Licinius, singurii Augusti rãmasi pe teren, faza finalã a acestui conflict, în care Licinius, speculând impopularitatea lui Constantin printre multimile pãgâne si populatia Romei, îsi schimbã atitudinea religioasã. Biruit în ultima luptã, datã la 18 septembrie 324, 23 Summe deus, te rogamus; Sancte deus, te rogamus. Omnem justitiam tibi commendamus; Salutem nostram tibi commendamus; Imperium nostrum tibi commendamus. Per te vivimus, Per te victores etfelices existimus. Summe sancte deus, Preces nostras exaudi, Brachia nostra ad te tendimus, exaudi, Sancte summe deus. , J 57 la Chrysopolis, în Bithynia, dupã ce o pierduse pe cea dintâi, lângã Adrianopol, el îsi pierdu mai întâi tronul si apoi viata, si trecu în istoria eclesiasticã pãtat de sângele celor din urmã martiri. Toatã gloria lui a fost atunci confiscatã în favoarea lui Constantin, îngerul care i se arãtase în Campus Ergenus pãtrunse mai târziu în legenda lui Constantin. Rugãciunea quasicrestinã adresatã Dumnezeului suprem (Summus deus) a trecut în Vita Constantini. Edictul din 313, pe care Lactantiu îl atribuie lui Licinius, e prezentat de Eusebiu sub numele ambilor împãrati; dar nici el, nici alt scriitor ecclesiastic nu 1-a calificat niciodatã ca „Edict de la Milan", si nici un istoric, bisericesc sau profan, nu ne raporteazã cã în conferintele de la Milan s-a produs vreun edict de tolerantã. Numele acesta e o conjuncturã modernã24. într-alt studiu, apãrut în Byzantion (13, 1938, pp. 561-583): Eusebe n'est pas l'auteur de la „Vita Constantini" dans sa forme actuelle et Constantin ne s'est pas „conveni" en 312, H. Gregoire subliniazã dezacordul radical dintre Istoria Eclesiasticã a lui Eusebiu si Vita Constantini, în privinta convertirii lui Constantin: pe când cea dintâi nu vorbeste nici de minune, nici de cruce, nici de labarum ori de Edictul de tolerantã, Vita repetã pretutindeni viziuni, miracole si stindardul cu crucea, fãcãtor de minuni. Savantul belgian conchide cã vreun „epigon", cu ajutorul diferitelor izvoare, printre care figureazã si Istoria Eclesiasticã, a compus compilatia care se numeste Vita Constantini. Acest 24 Interesantã concluzia lui Erich Caspar (Gesch. des Papsttums, I, 1930), citatã de autor: „Ein «Edikt von Mailand» ist vollig aus der Ueberlieferung zu streichen". 58 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN epigon a fãcut din persecutia crestinilor de cãtre Lici-nius cauza celor douã rãzboaie ale sale cu Constantin. La „vision de Constantin" liquidee, din aceeasi revistã25, e un rãspuns la obiectiile învãtatilor Zeiller, Alfoldi si Petersoa, în care autorul stabileste cã „viziunea" îsi are originea în panegirice pãgâne, adevãrate manifeste politice si religioase, dictate de Constantin. Mentionãm încã cele câteva recenzii26 în care autorul îsi apãrã cu succes punctul de vedere

împotriva preopinentilor sãi Andreas Alfoldi27, Norman H. Baynes28 si J. ZeilJer29. încheierile ce rezultã din toatã aceastã vie dezbatere sunt urmãtoarele: 1. Nu se mai poate admite o „convertire" a lui Constantin în preajma luptei de la Pons Milvius; 2. Asa-zisul „Edict de la Milan" e inexistent. El îsi trage originea din Edictul publicat de Licinius la Nico-media; 3. Vita Constantini, în forma în care ni s-a transmis, nu este opera lui Eusebiu din Caesarea, si a fost compusã cãtre sfârsitul sec. al IV-lea. Ea a crestinat, cum 25 14 (1939), pp. 341 si urm. 26 în Byzantion, VII, p. 652 si urm. si XIV, 341 si urm. Mai înainte (in nr. 10, 1935) a dat rãspunsul sãu hotãrât obiectiilor învãtatului J.-R. Palanque. 27 The helmet of Constantine with the Cbristian Monogram, extras din „The Journal of Roman Studies", 1932. 28 Constantine the Great and the Cbristian Cburch, Londra, 1929 (= „Proceedings of the British Academy", voi. XIV). 29 Quelques remarques sur Ies „visions" de Constantin, „Byzantion", XIV (1939), pp. 329-339. 59 NICOLAE BANESCU aratã învãtatul Gregoire, toate acele „viziuni" pãgâne puse pe seama lui Constantin; 4. Pãstrând un timp o prudentã rezervã fatã de noua credintã, geniul politic al lui Constantin si-a dat seama, dupã înfrângerea lui Maxentiu, de forta acestei credinte fatã de pãgânismul în decãdere si a înteles ce armã puternicã ar avea într-însa pentru asigurarea unitãtii monarhiei autocratice pe care o clãdea. De aici, toatã seria de mãsuri menite sã mãreascã autoritatea si prestigiul Bisericii30. Constantin a acordat clerului crestin toate privilegiile de care se bucurau pãgânii: 1-a scutit de impozite, de sarcini si servicii de Stat. în 321, a decretat legea 30 [Ca orice adevãr istoric, nici aceste concluzii, considerate de Bãnescu definitive la vremea respectivã, nu pot fi absolutizate, mai ales dacã le privim sub toate cele patru puncte ale lor. Spre exemplu, opinia care respinge paternitatea lui Eusebiu din Cesareea asupra „Vietii lui Constantin" este departe de a se fi impus în istoriografie, tendinta ei generalã înclinând azi spre acceptarea acestei paternitãti (pentru aceasta, v. J. Quasten, Initiation aux Peres, voi III, Paris, 1963, p. 450, ap. T. Bodogae, studiu introductiv la Eusebiu de Cezareea, Scrieri, partea întâia, Bucuresti, 1987, pp. 19-20; mai sceptic este G. Dagron, L'Empire romain d'Orient au IV siecle et Ies traditionspolitiques de l'hel-lenisme: le temoignage de Themistios, TM (Paris), 3 (1968), pp. 229276, aici p. 88, n. 25 si Idem, Naissance d'une capitale (v. Infra, n. 46). Referitor la „convertirea" lui Constantin cel Mare, scepticismul lui H. Gregoire este împãrtsit si de istoriografia actualã: convingerile intime ale lui Constantin vor fi diferit destul de mult de regulile ce s-ar atribuit unui bun crestin în zilele noastre, marcate de atâtea orientãri, unele destul de exclusiviste prin raportare la celelalte. Nu acesta e însã aspectul care conteazã cel 60 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN care dãdea Bisericii drept de mostenire, în urma acestui act, bunurile Bisericii cresc în mod considerabil. Foarte însemnate privilegii furã acordate (318) tribunalelor episcopa]e. Oricine îsi putea aduce pricinile dinaintea acestor tribunale si sentintele lor aveau aceeasi putere ca si cele ale tribunalelor civile, în 333, Constantin întãri aceastã jurisdictie a Bisericii. Aceastã strânsã, legãturã dintre Stat si Bisericã a fãcut ca Statul sã se intereseze de chestiunile religioase, ceea ce duse la Sinodul de la Niceea (325), primul Sinod ecumenic, fa.pt de o însemnãtate considerabilã, care afirmã întâia oarã politica Statului fatã de Bisericã. Prin noua sa situatie, Biserica crestinã dezvoltã o vie activitate care se manifestã mai cu seamã pe tãrâmul dogmelor. Statul intervine în discutiile dogmatice si le îndrumã cura îi dicteazã interesul. mai mult în cazul de fatã, ci deosebirea între ceea ce putea fi în fapt Constantin cel Mare în materie de convingeri religioase si ceea ce o întreagã hagiografie crestinã i-a atribuit de-a lungul

în care Christos a fost recunoscut ca „Fiul lui Dumnezeu. unde Lucian. aducând lui Constantin toate informatiile privitoare la agitatia arianismului. cât si pe acelea ale adversarilor lui Arie. Arie s-a refugiat pe lângã Eusebiu al Nicomediei si a aflat în Orient multi partizani printre episcopi. Tatãl exista dinaintea Fiului. la care participarã mai mult de 250 de episcopi (unii dau cifra de 318) si la care episcopul Romei trimise doi reprezentanti. Ea se ivise de fapt mai înainte. împãratul. T. în aceste dezbateri. si dogmele formau în acel mediu de neastâmpãr intelectual obiectul celor mai aprinse discutii. Arie fu exilat în pãrtile cele mai sãlbatice ale Illyriei si scrierile sale arse. exilati în locul lor. Darmstadt. interveni cu autoritatea sa. Kaiser und Kirche von Konstantin bis Byzanz. Piganiol. a Il-a. pp. îsi reluã îndatã influenta asupra lui Constantin. der Wdss". îl asigurarã pe împãrat cã doctri63 . Constantin cel Mare. Aland. dar realitatea dezminti foarte curând aceste sperante. Patriarhul Alexandru îl excomunicã pe Arie. Constantin însusi se schimbã total în favoarea arienilor: Arie si discipolii sãi cei mai zelosi au fost rechemati din exil. nãscut. ed. H. al III-lea. „Sitzungsber der Berliner Akad. mai sunt de mentionat J. Actele Sinodului nu ni s-au pãstrat. ridicã o problemã din cele mai grave în sânul Bisericii. Constantin îl biruise definitiv pe Licinius si venise la Nicomedia. Arie. episcopul de Cor62 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN duba. adunati în Sinod la Ierusalim. dupã expresia lui Harnack. si un Sinod compus din episcopi din Libia si Egipt ratificã sentinta patriarhului (321). avu o parte mare. Iliescu. 1957. 1974. Sinodul 1-a condamnat pe Arie si a fixat Simbolul Credintei. Constantine and Eusebius. Cambridge. se informã la fata locului si se întoarse. 1981. socotitã de ortodocsi ca erezie. în iulie 325. Constantin ratificã Simbolul si-i reduse pe opozanti la tãcere. iar Eusebiu de Nicomedia alungat din Scaun. Barnea. Konstantin der Grosse und sein Jahrhundert. 1962 (=Londra. 1982. Dupã discutii vii. Presses Univ. Ed. consubstantial cu Tatãl.H. „Aus der byzantin. hotãrând a-i convoca pe episcopii din toatã lumea crestinã într-un Sinod care sã dezbatã chestiunea în prezenta sa. I. care nu putea admite ca pentru niste cuvinte zadarnice sã se tulbure pacea romanã. Arbeit der Deutschen Demokratischen Republik". O doctrinã nouã se iveste acum în lumea Alexandriei. Eusebiu de Nicomedia. 1947). Athanasius din Alexandria. El primi acolo atât plângerile partizanilor. K.D. consubstantial cu Tatãl. Constantine and the Conversion of Europe. Kraft. în prezenta lui Constantin. leagãnul arianismului. Se credea cã pacea fusese redatã Bisericii. Berlin. îsi fãcu multi adepti. cunoscut pentru stiinta sa. El scrise patriarhului Alexandriei si lui Arie. Konstantin der Grosse. Hosius. zicea el. Dupã câtiva ani. dusmanul înversunat al lui Arie. Barnes. care-si apãrau ideile fãrã urã împotriva celor care nu le admiteau. readus în Scaunul episcopal. I. A. Massachussets. din bibliografia subiectului. H. L'Empire chretien (325-395). Viata spiritualã era acolo deosebit de activã. 188-212. unuî din oamenii cei mai luminati ai epocii. Astfel se deschise. de France. Miinchen. Doctrina lui Arie. o/jootxriog iâ> /Tarpi". în 324. în bazilica din Niceea. la Antiochia. în a doua jumãtate a sec. O. si Acesta nu era deci homousios (o/zooucnog). 1960. ed. Bucuresti. asistat de Hosius. invitându-i sã se înteleagã. 1938. celebrul Sinod. Aceastã scoalã a fost. Vogt. iar apãrãtorii cei mai distinsi ai Simbolului de la Niceea. stiintificã si Enciclopedicã. iar nu fãcut.] ' ' 61 NICOLAE BANESCU Alexandria Egiptului era în acea vreme marea metropolã a stiintei grecesti. favoritul împãratului. întemeiase o scoalã de exegezã si teologie. 1948). pasionatã de controversele religioase. Un preot din acest oras. Episcopii. Die Anfãnge des Problems Kirche und Staat. Dacã Fiul este nãscut din Tatãl. New York. duse scrisoarea. împãratul avu atunci o mare idee politicã. Ceea ce stim în aceastã privintã ni s-a transmis prin scrierile unora din membrii Sinodului si ale unor istorici. Jones. recomandând clerului din Alexandria exemplul filosofilor Greciei.timpului (în sens similar. Lietzmann. în Siria. A. care pare sã fi avut conducerea dezbaterilor.M. Paris.

despre acelasi Athanasie al Alexandriei. 419-435 din cap.-G. cap. mentionãm ca mai importante urmãtoarele titluri: H. Dagron. I. cu toate prigonirile dezlãntuite împotriva sa. au fost caracterizate prin termenul de cesaropapism. 36-37 (cap. 33 [De la redactarea acestui text. 383-403. „Atti del V Congresso Internationale di studi bizantini" (= „Studi bizantini e neoellenici". si. H. ci practicã si politicã32. Kai /ToArncr/wC = EPLBIP). Runciman. Dagron. îndeosebi n. 1978. v. 355. Eusebe de Cesaree et la naissance de la theorie «cesaropapiste». 1984 (c/ Infra. p.-M. La politica di Costantino nella controversia ariana. Ei cerurã sã fie reprimiti în dieceza Alexandriei. sensul lor general confirmând afirmatia fãcuti aici de Bãnescu. acum patriarh al acestei dieceze. G. care chemã Sinodul. Miinchen. Constantin se crestinã. Athena. Beck. 131-195 si 532-594. în care totusi muri. si el primi botezul din mâinile lui Eusebiu de Nicomedia. Interventia autoritarã a împãratului. 34 (1965). 1939). sa furtunoasã a fost schitatã cu obisnuitu-i talent. J. Index general. de Gibbon. respins în ultimii ani de atâtia învãtati ca inadecvat33. ed. Miinchen. 284-298. El continuã totusi lupta sa neobositã în sprijinul Ortodoxiei si nu numai în timpul lui Constantin. t. 1959. Geanakoplos. prin confirmarea lor. 37-38. XXI. 46). 1996 (cea mai recentã si mai completã abordare)]. ci si sub urmasii acestuia. dupã izvoare. Athanasius lãsã amintirea unui mare atlet al lui Christos. Empereur et pretre. ca si bibliografia utilã a scrierilor aceluiasi autor se poate gãsi în foarte recentul Lexicon prosopografic al istoriei si civilizatiei bizantine ('EyKVKÃoxmSiico IJpcxTconoypaipiKO AetiKO Bvtavnvrîq 'latopiac. S. fãcând a se recunoaste oarecum suveranul drept cãpetenie a Bisericii. stâlp al dreptei credinte31.G. Ignacio. S-a cãutat a se explica aceastã neasteptatã schimbare de atitudine a împãratului prin influenta Curtii sau prin relatiile intime si de familie. Das byzantinische Jabrtausend. Cea mai accesibilã editie a scrierilor lui Athanasie cel Mare se aflã în P. Sawides. un semiarian. Sanstetie. p. De cinci ori izgonit din Scaunul patriarhal. II. 1896-1900.3 de la p. care vor stãpâni de acum statornic viata religioasã a Bizantului. S. au apãrut la Londra. Kirche und theologische Literatur im byzantinischen Reich.NICOiAE BÃNESCU na lui Arie nu era contrarã credintei niceene. Editions Gallimard. editat sub îngrijirea lui A. p. pp. 25-28. pp. Alte editii. a Il-a. Church and State in the Byzantine Empire: A Reconsideration of the Problem of Caesaropapism. s. în „Church History". se stie. 65 . considerabil augmentate si îmbunãtãtite de Bury. ed.. 1996. o serie de alte aparitii editoriale au îmbogãtit sensibil datele discutiei. voi. luând parte activã la lucrãrile lui si dând deciziilor luate putere de drept. 64 sovãitoare a împãratului. învinuit de adversari cã a împiedicat transportul grâului egiptean la Constantinopol. E mai acceptabilã în aceastã privintã pãrerea unui cercetãtor spaniol al acestei politici 31 Cariera. a pus temelia raporturilor dintre Stat si Bisericã. XIV)]. Cambridge. 32 Ortiz de Urbina. The History of the Decline and Fãli of the Roman Empire. Raporturile acestea. n. si G. 136-139. Etude sur le «cesaropa-pisme» byzantin. L. nu îl primi pe eretic. 42 (1972). Beck. V. Roma.-G. [Cele sapte volume ale noii editii. cu o bibliografie cuprinzãtoare a subiectului. ci prezenta o formulã de credintã neutralã. 1977. poate si prin aceea cã suveranul nu-si dãduse de la început seama cât de puternice erau în Orient sentimentele celor ce simpatizau cu arianismul. „Staat und Kirche". p. Paris. p. Paris. DJ. Bury. Naissance d'un capitale. Tbe Byzantine Theocracy. pp. între acestea. voi. „Byzantion". pãrere dupã care principiul conducãtor al politicii constantiniene în controversa arianã nu a fost de naturã doctrinarã. Athanasius. îsi atrase mânia lui Constantin. 381-403. 33108.v (în special pp. numai pe patul de moarte.

Asezatã în punctul de întâlnire al Europei cu Asia. înainte de Constantin. insula care unesc coasta Thraciei cu cele ale Asiei si Helladei. cel mai bun port din lume. cum observã atât de judicios Ferdinand Lot. o mizerie adâncã a urmat epocii Antoninilor. Asia Micã si Pont. care. în cursul secolului al III-lea. Maximian îsi tinea de obicei Curtea la Milan. si numai rareori s-a oprit la Roma. pe tãrmul european. si cu depãrtata insulã a Cretei.). a vizitat pe rând provinciile statelor sale. dupã mãrturia lui Sozo-menos36. era în chip firesc paznicul insulelor Arhipelagului. întemeierea Constantinopolului De o însemnãtate covârsitoare pentru dezvoltarea ulterioarã a Statului a fost întemeierea noii capitale a lumii romane. Orientul rãmânea aproape intact. Ajuns apoi la capãtul nãzuintelor sale si mai aproape de apusul vietii. 37 El îsi trage numele de la Byzas. Puterea economicã a pãrtii de Rãsãrit era mult mai mare decât a celei de Apus. înconjuratã din trei pãrti de apã. Gibbon. Lot. De aici. Bosforul si Hellespontul sunt cele douã porti ale Constantinopolului. iar pericolul prezentat de Imperiul persan al Sassanizilor dãdea o importantã tot mai mare frontierei de est. Suveranitatea acestei capitale se pierduse. Hr. o însemnãtate preponderentã în toate domeniile. p. invaziile germanice zguduirã puternic provinciile din Apus. Portile se si construiserã. 43. Flota sa avea cel mai sigur adãpost în Cornul-de-Aur.stim ce mare loc tin viziunile în activitatea acestui împãrat . desigur. Londra. situat la poalele Alpilor. cei doi Augusti ai tetrarhiei si-au stabilit resedinta în provincii. cheia drumului ce duce la continentul Africii39. La fin du monde antique et le debut du Moyen Âge. 66 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN interesa. la fiecare pas. dupã înfrângerea Iui Licinius. seful expeditiei (jumãtatea sec. în întinderea excesivã a cuceririi. militare si economice. îl fãcea sã supravegheze mai bine decât din Roma miscãrile barbarilor Germaniei. Bury. de la Acropolea cetãtii pânã la turnul din Galata. în fata Occidentului devastat. în urma unui vis . unde presiunea barbarilor era tot mai amenintãtoare. * Scriitor bisericesc din secolul al Vlea. Gibbon. împodobind-o în câtiva ani cu multã mãretie. noua capitalã se putea usor apãra împotriva asalturilor dusmane. din marginea asiaticã a Bosforului. un mare Stat a avut destinul sãu legat de acest oras. 67 NICOLAE BANESCU Thracia. Orientul elenic a avut.2. motive serioase de a pãrãsi Roma si a-si strãmuta în Orient noua capitalã. împãratul se duse acolo în persoanã si trase hotarele cetãtii viitoare. cât timp a beneficiat de o bunã sãnãtate. II. proclamau atât de elocvent traditiile pãgânismului. 1909. protejatã dinspre uscat de zidul ce se întindea de la port pânã la tãrmul Mãrii Marmara (Pro-pontida celor vechi). t. si în multe rânduri Constanti-nopolul a putut reface imperiul34. veche colonie a Megarei. pentru nevoile pãcii sau ale rãzboiului. observã cu dreptate N. el putuse admira pozitia incomparabilã a acestui oras. 150. Tot de aici se puteau arunca repede armate la frontierele de Nord si de Est. El avu. de care tinea. a cãrui intrare era interzisã flotelor vrãjmase printr-un puternic lant de fier aruncat de la un tãrm la altul. Stãpânul Constantinopolului. înfipt ca un cui între • 35 Ed. cit. se pare. prea putin. când. care. Motivele n-au putut fi decât politice. la locul unde fusese vechiul Ilion (Troia). pe Cornul-de-Aur38. p. al VIMea î. a alergat în grabã acolo unde prezenta sa era necesarã.. Cu prilejul ultimelor operatii ale rãzboiului cu Licinius. dupã fericita expresie a lui Ed. lorga. op. care-1 34 F. 1-au putut îndemna pe Constantin a pãrãsi vechea capitalã a imperiului. Ridicat la tron de legiunile britanice. suveranul putea face fatã deopotrivã pericolului ce ameninta la Dunãre si la Eufrat.Constantin se hotãrî asupra orasului Byzantion'''. iar Diocletian fãcu din Nicomedia resedinta sa preferatã. în primele veacuri ale erei noastre. ed. în alegerea unei situatii privilegiate a fundatiei sale. s-a gândit a-si stabili într-o resedintã permanentã puterea si maiestatea tronului35. Constantin se gândise mai întâi la coasta asiaticã. Constantin. Nu trebuie sã credem cã amintirile republicane ale Romei sau privelistea monumentelor sale impunãtoare. Timp de secole. si cine avea în mâinile sale aceste douã .

p. TheByzantineEmpire. în partea de Sud cu interiorul Africii si cu porturile Mãrii Rosii si Oceanul Indian. si provinciile Orientului mântuite de primejdiosii pirati. în ziua de 11 mai 330. Bury. cit. afirmã Bury. Timp de secole. care mijloceau aici traficul cu interiorul tãrilor pontice. furã de acum opriti prin aceastã barierã puternicã. Geschichte aer Byzantiner und des osmanis-chen Reiches (colectia „Allgemeine Geschichte in Einzeldarstellungen" a lui W. Londra. 39 N.: 68 portul capitalei. 7. p. în sec. 41 J. 1923. Aceastã datã rãmase ziua aniversãrii sale. se vãrsau în portul Constantinopolului. ca si cele de la Alexandria Egiptului. Barbarii Pontului Euxin. p. de ajuns ca sã-1 convingã pe Constantin în favoarea acestei pozitii. 22. „El e asezat la încrucisarea tuturor cãilor maritime. Constantinopolul e centrul unde se încruciseazã toate marile drumuri ale imperiului42. de o însemnãtate deosebitã cã mai multe din aceste cãi maritime. p. Epitetul „de Aur" face aluzie la bogãtiile care. pe apele Pontului si Mediteranei. 69 NICOLAE BANESCU portant faptul cã. din punct de vedere comercial. l. De la început. lorga. History cfthe Later Roman Empirefrom the deaih of Tbeodosius I to the death ofjustinian.. Hertzberg. Oncken). îsi mânaserã flotele pânã în mijlocul Mediteranei. cu lancea în mânã. si anume toate câte veneau din Marea Neagrã. dincolo cu Turanul si Iranul. 1883. din Creta si Rhodos. pozitia privilegiatã a fundatiei lui Constantin din toate aceste puncte de vedere. din Attica. Locul ce-1 închideau ele era de patru ori mai mare decât al orasului Byzantion. Era. toate produsele tinuturilor de la miazãnoapte si de la miazãzi veneau în 38 Figura pe care o descrie are forma unui corn de cerb sau de bou. Bury. 1907. Când însã cele douã porti se deschideau pentru comert. împãratul rãspunse cã va merge pânã când îl va opri cãlãuza nevãzutã care merge înaintea sa. orasul lui Constantin) s-a impus si s-a pãstrat pânã astãzi. dupã victoria sa asupra ultimului împãrat al tetrarhiei. si pe deasupra nu era unul care sã se compare cu promontoriul vechiului Bizant în privinta tãriei strategice41. Zidurile lui Constantin începeau de la port si ajungeau la Marmara (Propontis). de la Marea de Azov. La 324. yevâ-âhia. politic si militar. Portul Chrysokeras. din tãrile cele mai depãrtate. 67. Avantajele comerciale ar fi fost. în sfârsit. iar cel de Con-stantinopol (KcovatavTivovno^iq. N-avu totusi curajul sã identifice pe senatorii fundatiei sale cu cei din vechea capi42 G. cãci gândul sãu a fost ca noua capitalã sã fie asemenea celei vechi. care. pentru bizantini. din Delta Nilului se întâlnesc aici. ca în Roma.. t. . II. de la ThessaLonic. al III-lea. conduse solemn procesiunea. Constantin întreprinse constructia noului oras. de asemenea. în cuvinte care meritã a fi reproduse. Hertzberg subliniazã. care de la limanul Ni-prului. ed. 4. comertul lumii întregi fu atras la Con-stantinopol40. din vechime vestit. Un rescript imperial îi dãdu numele de Noua Romã (Nea 'Pa)fir[). de la Trape-zunt.treceri le putea închide usor flotelor dusmane. Astfel. a fost întotdeauna foarte im* Gibbon. /. si aici îsi gãsesc toate capãtul lor natural".0 ^^^^^^mfiSji^^^ . de la Phasis. Constantin crea aici un Senat. Londra. din punct de vedere comercial. Berlin. învãtatul german G. n-are seamãn în ce priveste avantajele sale pentru comeit si navigatie. Legenda crestinã raporteazã cã suveranul. Când cei din jurul sãu îi atraserã atentia cã a depãsit cele mai vaste dimensiuni ale unui oras. singure. care însemna hotarul pânã unde trebuia sã se întindã orasul. zice el. Lucrãrile nu erau încã terminate când împãratul sãrbãtori inaugurarea. 156. op. Importanta acestei cetãti din punct de vedere strategic si economic fusese recunoscutã de cei vechi. la 15 stadii de vechea fortificatie. sunt numai continuarea altor mari linii.. cãlãuzind brazda traditionalã.

nu putea lipsi nici aici. p. autorul so-coate cã toate acestea proclamã originile crestine ale Constan-tinopolului. statuile zeilor si eroilor. 1974]. 289-314. pp. cu coloana de bronz a celor trei serpi încolãciti. Bãile. moaste de martiri. înregistrând legenda dupã care Constantin ar fi îngropat sub fundamentul coloanei pãrticele din lemnul sfânt al crucii. dupã biruinta lor de la Plateia. Sfânta Irina. Statuia colosalã a lui Apollo. pe însusi Constantin. cum presupuneau supusii. acoperea o mare întindere de teren. e adevãrat. la cele douã intrãri de la capete. Porticele. Numai în 339 Constantin luã Consulatul la Constantinopol. numele de Capitoliu dat uneia dintr-însele. împãrtirea teritoriului în 14 regiuni. ca si pentru bibliografia ei. porticele si terasele sale. [Pentru ansamblul acestei problematici. nu clarissirni. ale cãror capete purtau celebrul trepied de aur închinat de greci templului de la Delphi. Etudes de topographie de Constantinople byzantine. Guilland. Constantin. în sfârsit. De atunci. între Hippo-drom si Sfânta Sofia. Trofeele rãzboaielor memorabile. lSO-201. fiind simpli clari. El avea formã elipticã si. între care Sfânta Sofia. Pentru coloana celor trei serpi încolãciti. Presses Universitaires de France. el vru sã perpetueze aceastã amintire si trase pe locul acela principalul Forum.ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN talã: ei furã pusi Ierarhic în urma acelora. 12 panere pentru pâinea 71 un Circul sau Hippodromul. Constantin ridicã. ale înteleptilor si poetilor antichitãtii furã aduse spre a înfrumuseta noul oras. dintre care una de dincolo de Cor-nul-de-Aur o aminteste pe cea de peste Tibru a Romei (Trastevere). partea a doua („L'Hippodrome"). pp. Berlin—Amsterdam. pentru a-si împodobi fundatia sa. 28 (1925). între altele. clãdirea palatului imperial. era asezatã în vârful coloanei. I. si vechiul Palladium adus din Roma. voi. v. Era o constructie mãreatã. Ideea rolului de resedintã imperialã e exprimatã în reprezentãrile monetare ale orasului lui . 27 (1924). Artistul îl înfãtisase pe zeul luminii sau. Cuprinderea a sapte coline în incinta orasului (douã dintre ele. ridicatã încã din vremea lui Septimiu Sever. pânã la moartea sa. împodobitã de Eucharistiei. unde împãratul îsi alese locul de mormânt. pe care Victoria înaripatã punea piciorul. pãstratã pânã azi. Axa care tãia în douã arena. si Biserica Sfintii Apostoli. La consecration et la dedicace de Constantinopole. 44 [R. 1969. asupra lui Xerxes. ne aratã pânã la ce amãnunte fu împinsã grija de a face din Noua Romã un oras asemenea celui vechi. Madden. 72 strãlucite mozaicuri. cititorul se poate documenta apelând la magistrala sintezã a lui G. 111-1451. Fãrã nici un scrupul. fratele sãu. care ocupa un loc atât de însemnat în viata Romei vechi. Paris. pe când Constans. Constantin despuie orasele Asiei si Greciei de cele mai pretioase ornamente ale lor. Apoi. si globul. The serpent Coloumn of Delphi in Constantinopole: placement. purposes and mutila-tions. în mijlocul acestui Forum se înãlta o coloanã uriasã de porfir. D. erau împodobite cu coloane de marmurã de tot felul si cu numeroase statui de bronz. cu grãdinile. 1992. biserici. în stânga. îi lãsã la Roma. mult mai târziu). care purtau numele de Zeuxippos. BMGS. în ce priveste consulii. dupã mãrturia pe care o aflãm la istoricii eclesiastici. asa numita spina44. pp. adusã din Atena sau dintr-un oras al Phrygiei. Consulatul fu împãrtit între cele douã capitale. care-1 înconjurau din toate pãrtile. din care se mai vede astãzi o parte. erau împodobite de statui. cu sceptrul în mâna dreaptã. îl luã la Roma. „Echos d'Orient". era împodobitã. douã arcuri de triumf. cum erau senatorii Romei. 16. Fiindcã în timpul asediului vechiului Byzantion împãratul îsi asezase cortul în vârful colinei a doua. 443-444 („L'Epine"). El fusese adus de Constantin. un nimb de raze strãlucitoare îi înconjura capul43. Naissance d'une capitale: Constantinopole et ses institutions de 330 ã 451. cu multele lui curti. Lathoud. închinatã întelepciunii divine si terminatã de Constantiu. 43. Thomas T. Dagron.

se poate adãuga discutia lui P. 102)]. dãruindu-le palate construite în diferite cartiere. 1893. pe de altã parte. Urmãrile fundatiei lui Constantin au fost hotãrâtoare pentru istoria ulterioarã a imperiului. incinta orasului nu mai putu cuprinde multimea populatiei revãrsate dincolo de ziduri si ea a trebuit sã fie lãrgitã. 44-45. care întotdeauna a stãpânit conceptia politicã a Bizantului. 15. pe de o parte. Constantin îi invitã pe bogatii senatori ai Romei. Dagron. si Constantin le acordã si capitalei sale: corporatii de ncwicularii furã organizate pentru a aduce grâul din Siiia si Egipt48. 1984. Naissance d'une capitale. 74 curiali ai provinciilor. p. ea poartã pe cap coroana de zid (^modiolos) si tine în mâna stângã cornul plin de fructe. Izvoarele vechi ne spun cã împãratul Constantin cel Mare. 377-381. ale imperiului (pars Orientis si pars Occidentis). Versammlung deutscher Philologen und Schulmâner in Wien". Un privilegiu mare la Roma fuseserã distribuirile de grâu. Die Tyche von Konstantinopel. v. Bonn. Strãmutarea centrului politic în Orient a fãcut cu putintã despãrtirea definitivã.. pp. Strzygowski. în „Analecta Graeciensia. largitiones fru-mentariae. O clasã care ajunse în curând numeroasã în Constantinopol a fost aceea a meseriasilor si a negutãtorilor. 185. Elenismul . 17 si 432. Pentru semnificatia constitutionalã a lui „modiolos". G. Tyche îsi avea la Constantinopole statuia sa. si de atunci Panaghia se impune definitiv ca patroanã a orasului47. „Byzantion". 414. pe lângã numele de Kcovaravnvovno^ig si Nea PmjJiTf]. Faptul cã statuia zeitei Tyche din Constantinopol purta acest „modiolos" este întãrit de emendarea fãcutã de G. pp. 189-195. ia dat si numele sacerdotal de 'Av&ovcrct. a celor douã jumãtãti. 1829. 307 si 336J. Graz 1893. e înfãtisat pe monedele lui Constantin. al cãrei tip. Juillet-Aout 1915). ca si Tychepoleos. [Termenul modiolos apare în surse numai din veacul al X-lea. Statuile sale au fost distruse în epoca iconoclastilor. cu picioarele sprijinite pe partea dinainte a unei corãbii.Constantin: bustul încununat de laur si acoperit de mantia imperialã. Paris. QOX (II. 115. oferindu-le domenii si pensiuni. simbolul Constantinopolului. ed. când Constantin al Vll-lea Porphyrogennetos afirma în „De cerimoniis". Lipsa acestui atribut pe reprezentãrile monetare ale vechii Rome ne aratã cum observã Louis Brehier . Idem în „Byzantion". al cãrei Scaun este45. The Imperial Crown Modiolus and its Constitutional Significance. Constantinopole et ses institutions de 330 ã 451. Dagron. Acoperitã de un lung chiton si de o manta. de Rãsãrit si de Apus. Festschrift zur 42. lungã. stând pe tron.cã noua creatie a lui Constantin e si capitala lui politicã. Pentru a-si popula noua capitalã. caracteristic numelui sãu de Antbustf6. editia a Il-a. 143-159. 73 NICOLAE BANESCU "N. 471. n. 13 (1938). Reiske. F. luat din numeroasele reprezentãri ale zeitei TV%TI noheax. 38 (1938). Dagron. deosebirea dintre ele se adânceste din ce în ce mai mult. potrivit obiceiului. pp. p. consideratiile înnoitoare ale lui G. în pofida unitãtii teoreticã a imperiului. 40. El îi atrase în fundatia sa si pe cei mai avuti * [Despre legãturile dintre 'Av&ovaa si echivalentul sãu latin Flora. Cu aceasta. AL\nepa 'PW/JTJ. 40eanee. p. Naissance d'une capitale-.. c. I. Dolger în BZ. p. din epoca elenisticã si romanã. dupã cum vechea Romã îl avusese pe acela de Flora. sub Theodosius cel Mare. de asemenea45 Constantin et la fondation de Constantinopole. 1984. tine în mânã sceptrul. Libertãtile de care se bucura plebea Romei furã introduse si la Constantinopol. Presses Universitaires de France. pp. 12 (1937). 240. voi. care-si aflau usor mijloacele de existentã în satisfacerea trebuintelor si luxului celor bogati. a închinat orasul sãu zeitei Tyche si. Constantinopole imagi-naire: Etudes sur le recueil des Patria. Paris. în mai putin de un secol. în „Revue historique". 1984. atestat de losif Genesios si pentru împãrãtesc. cã împãrati din veacul al V-lea au purtat acest tip de coroanã. sceptrul tinut în mânã figurând autoritatea imperialã. Charanis.

El se socotea împãrat roman. Paris. ca si despre echivalentul sãu grecesc va\>K>. în aceastã diar-hie. eliberã Italia.. împãratul.. De aceea. Constantinopolul a fost. Ceremonialul. I. B. din punct de vedere constitutio50 History of tbe Later Roman Empire from the death of Theodosius l to the death of Justinian (395-565). edited by H. precum si H. aceastã perioadã a imperiului a fost numitã cu drept cuvânt Principatul sau Diarchia.. si istoria constitutionalã a Principatului. 20-26. Modificarea structurii statului. Aparenta republicanã a fost înlãturatã complet înainte de sfârsitul veacului al HJ-lea. dispãrutã odatã cu dinastia lulia-Claudia. el fãcu. 76 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN nant. si în 48 [Despre latinul navicularius. o republicã. col. Dar. 3. Ahrweiler. reduse Orientul în stãpânirea romanã si a putut fi considerat ca un adevãrat rsstitutor orbis. p. Recherches sur Ies donanes ã Byzane. o rupere cu trecutul. era.. Cu Aurelian. princeps a fost de la început factorul predomi49 N. îndeplinitã prin reforme radicale. Temperley. guvernãmântul fiind împãrtit între împãrat si Senat.. cu aspiratiile si tendintele sale. Antoniadis-Bibicou. Opera sa a fost continuatã si desãvârsitã de Constantin. Conceptia orientalã a suveranitãtii. care s-a impus cu începere din veacul al VII-lea..Reformele a.. . cum observã atât de judicios istoricul englez Bury. Aceastã mare schimbare. centrul natural în jurul cãruia avea sã se grupeze lumea orientalã. în primele trei veacuri. Biserica Orientului a fost ea însãsi un factor de greciza-re. Dar Diocletian. Cambridge 1930. Leon Homo. 75 aceastã limbã vorbi episcopilor în Sinodul de la Ni-ceea. 1923. p.. Paris. pentru a înlocui cu totul. Aruncând masca republicanã.. 99 si urm. pentru a da imperiului unitatea moralã ca-re-i lipsea. L'exploatation du monde. Selected essays of J. 77 nai. 1963. 1930.. I. Payot. se reduce la o treptatã si hotãrâtã uzurpare a mai tuturor functiilor pe care Augu&tus le atribuise Senatului50. lorga. Paris. . ales în septembrie 284. 47 si urm. Aurelian a încercat cel dintâi a opri descompunerea imperiului printr-un plan coerent de reforme si rãzboaie. afla o limitare a puterilor sale în drepturile Senatului. a cãrui pozitie constitutionalã era exprimatã prin titlul de princeps. Reformele au fost initiate de Diocletian si continuate si duse la capãt de Constantin cel Mare. p.. Cf. întreprinse hotãrât un plan de reforme concret si logic.atotputernic în Orient impuse în scurtã vreme limba greacã în locul celei latine ca limbã oficialã. pe o nouã bazã. Paris. a precizat cu multã documentare aceastã pãtrundere. Diocletian si urmasul sãu Constantin stabilesc. apare iarãsi. se poate consulta H. si limba sa era limba latinã. în 274. Imperiul roman întemeiat de Augustus a fost. Le gouvernement du monde. Macmillan and Co. Bury. dupã câteva secole. Histoire de la ine byzantine. „Bibliotheque historique". 1966].r|poc. The constitution of the Later Roman Empire. scãpã imperiul de toti pretendentii. apoi. pp. din punct de vedere constitutional. 51 Guglielmo Ferrero. limba latinã. La ruine de la civilisation antique. din monoteismul solar religia oficialã a Statului51. Constantin fãcuse din nou a sa creatie un oras latin. El îi învinse pe germani. 5. monarhia absolutã. . Londra. prin situatia sa geograficã. panglica împodobitã cu perle si. Crearea orasului resedintã a lui Constantin se împleteste cu o serie de reforme care contribuirã a preface radical structura Statului roman. cel dintâi îsi puse pe frunte diadema de tip oriental. Byzance et la mer. 1921. care au dat Bizantului unul din caracterele sale specifice. sugestia divinitãtii. Dar limba greacã pãtrunsese încã din secolul al IV-lea în diferite domenii ale lumii oficiale49. L'empire romain. La defense du monde. care transformã d-efinitiv Statul dintr-o republicã într-o autocratie.

într-o lege. consacrarea persoanei lor a fost pãstratã în epitetul de „sacru". prin mediocritatea spiritului sãu. Sugestia divinificãrii a fost deviza constantã a autocratilor. externã. O schimbare se face si în stilul . Homo. Paris. pentru rolul de subordonat. La un an dupã urcarea sa pe tron. Retras în apartamentele palatului sãu. vorbeste despre împãrat ca trimis de Dumnezeu ca sã fie legea vie. în aceastã simbolicã nomenclaturã. Basilios I spune fiului sãu: „Primesti imperiul de la Dumnezeu"55. Dacã divinificarea oficialã a împãratilor a fost 79 NICOLAE BANESCU opritã de crestinism. lustinian. O etichetã severã prezida la toate actele Curtii imperiale. „divin". am vãzut. alta. lacunele organizatiei militare romane. garderoba. caracterul de violentã pe care nu-1 avusese mai înainte: una. aproape invizibil pentru supusii sãi. în 293. el adoptã vesmintele si încãltãmintea împodobite cu pietre scumpe si mãrgãritare. colegul sãu.Augustus senior). internã. numind. 1930. fiul lui Hercule53. Maurice. tot ce-i apartine îmbracã un caracter sacru: sacra se numeau dispozitiile care emanau de la împãrat. Diocletian avea preeminenta recunoscutã celui mai în vârstã (. palatul în care locuia era sacrum palatium. Persoana sa e divinã. pe care 1-a luat pentru sine. 54 Vezi J. doi Cesari. Cine venea dinaintea sa trebuia sã îndeplineascã actul adoratiei. bun general. în diar52 L. si împãratii ajung sã se priveascã ei însisi ca vicari ai lui Dumnezeu pe pãmânt. sunt desemnati ca rude de zei. L'empire romain. în secolul al IX-lea. spre a remedia acest neajuns. 53 G. Paris. institui un collegium al împãratilor. Payot. sã îngenuncheze si sã sãrute purpura. Ea are efect asupra a tot ce tine de împãrat. monarhul apãrea în public numai în ocazii rare si înconjurat de aparatul unui fast extraordinar. Sistemul deveni astfel o tetrarchia. Experienta secolului al III-lea arãtase cã sarcina de a conduce imperiul întrecea puterile unui singur om. fiul lui Jupiter. 185 si urm. Bloch. un ecou al caracterelor religioase ale regalitãtii faraonilor54. pe Constantiu Chlorus si pe Galeriu. Acestia depindeau fiecare de unul dintre cei doi Augusti. Maximian a fost pentru Diocletian un auxiliar pretios. 1924. evolution et decadence. Aceasta îl îndemnã pe Diocletian sã lãrgeascã sistemul. Grija cea mare a lui Diocletian a fost de a pune capãt acestor continue uzurpãri. sistemul te-trarhiei rezolva si problema vitalã a succesiunii. Era. sã se ridice la o înãltime inaccesibilã muritorilor de rând. Cesarii furã împãrati în subordine si legati de Augus-tii respectivi prin adoptiune. L'empire romain. Pentru aceasta. Cei doi Cesari erau socotiti ca succesorii desemnati ai celor doi Augusti si aveau sã-i înlocuiascã automat în ziua când acestia dispãreau prin moarte sau abdicare. introdusã definitiv de Constantin ca suprem simbol al suveranitãtii autocratice. pp. Biblio-theque de philosophie scientifique. puternicele confederatii militare ale barbarilor. acesta trebuia sã stea departe de masele de jos. înconjurat de o Curte strãlucitã si luxoasã. o minge în mâinile soldatilor52. sacra vestis. împãratul apãrea de acum în public cu fruntea încinsã de diademã. apartamentul sãu sacrum cubi-culum. în acest timp. a expus în chip luminos. XII (1937). împãratul trebuia sã fie cât mai mult prezent în tot locul. 71-10378 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN hie. un danubian din Pannonia. Conceptia orientalã a regalitãtii divine e acum formal exprimatã în diademã. Imperiul ajunsese. la mijlocul veacului al III-lea. Occidentul. III. cauzele particulare care dau crizei. înclinânchj-se fãrã rezerve înaintea geniului superior al marelui împãrat. sã strãbatã provinciile si sã comande în rãzboaie. el îsi alese un coleg în persoana lui Maximian. Pe lângã însemnãtatea administrativã. ceremonialul complicat al Orientului. Diocletian.Una dintre cauzele principale ale marii crize politice a secolului al III-lea au fost desele uzurpãri. Pentru a întãri prestigiul suveranului. Les pharaons romains. Diocletian conducea Orientul. pp. indicat. dând lui Maximian pe acela de Herculius. atri-buindu-se fiecãruia câte o portiune din teritoriul administrat de seful sãu. „Byzantion". în cap. Diocletian si Maximian. ea se exprima si prin numele de Jo-vius.

Viennensis. în Fruntea lor se afla câte un Praefectus Praetorio. Diocletian desfãcu vechile provincii în pãrti mai mici si introduse în acelasi timp în cârmuirea lor separatia puterilor civile de cele militare. p. Hispaniae. fireste. din 57. . dominus noster apare pe monedele lor. în acelasi timp. _ _. 1906. Era principalul judecãtor criminal în capitalã. titlul de despotes. în Theophylaktos Simokatta. [G.. 59. Avea. introdus de Heraklios56. Pontica. Acesta venea în rang îndatã dupã Prefectul Pretoriului. Reforma administrativã. Moesiae. H. Imperiul se împãrtea în patru sectiuni sau prefecturi: Galliile. care. împãratii îsi însusesc acest termen. "Ovatia âaaiÃeiag. Italia. 58 Oriens. en<xp%oc. si. Suveranul e pentru supusii sãi dominus. 1985 (col. în sfârs-it. având în frunte un functionar subordonat Prefectului Pretoriului si ale cãrui puteri erau numai civile. cu puteri administrative. . spre ex. în sec. Bucuresti. Constantin îi retrase însã puterile militare. al IV-lea.. supravegherea pietelor. deosebirea dintre provinciile imperiale si cele senatoriale. Britanniae. 56. pp. Africa. din cauza caracterului rebel al populatiei sau din cauza rãzboiului permanent cu vecinii. Cele patru Prefecturi se desfãceau în 96 de provincii. Studien zum offiziellen Gebrauch der Kaisertitel in spãtantiker und fruhbyzantinischer Zeit. sub Diocletian. intitulat Praefectus AugustaH^1'. puteau usor sã încerce a uzurpa. v. Rosch. ne aratã cã numãrul provinciilor ajunge la 120. 80 b. The Later Roman Empire. încât el ajunse o autoritate deplin civilã. financiare si judiciare.. VIII. încât Notitia Dignitatum. care se chema Comes Orientis. având la îndemânã fortele militare. Pannoniae. voi. Oxford. Academiei. 284-602. p. Termenul de basileus apare si el mai târziu. M. unicul organ al imperiului care.. Jones. (LRE). Illyri-cum si Oriens. pe cele mai vechi monede cu inscriptii grecesti. I. El pãstreazã vechiul sãu caracter civil. afarã de al Orientului. numiti de împãrat la recomandarea Prefectilor. controlul corporatiilor. A. L'origine des titres imperiaux ã Byzance. Afarã de câteva provincii în care. 55. guvernatorul provinciei nu mai are a face cu armata60. 172].. „Scriptores Byzantini". Istorie bizantinã. e una din trãsãturile orientale cele mai caracteristice ale transformãrii Statului roman.. History of the Later Roman Empire. 282.Vezi Bury. al Vlea. Italia. 1978]. Diocletian a creat 12 dieceze.. El purta titlul de vicarius. traducere de H. 11-12. . Diocletian institui diecezele. Viena. câte erau înainte de Diocletian. spre a împiedica prin aceastã fãrâmitare slãbirea imperiului si a puterii centrale. IX). Ed. nicãieri. •. . Comanda militarã a provinciei se afla în mâinile unui 57 [Despre praefectus Augustalis si schimbãrile suferite de aceastã demnitate în vremea lui lustinian I. . dupã zdrobirea statului persan. Aceasta a fost o altã inovatie a lui Diocletian. în fruntea provinciilor astfel micsorate se aflau guvernatori cu puteri numai civile. La aceste patru Prefecturi se adãugau alte douã: a Romei si a Constantinopolului. Thracia. -ufjt nâheatq. Louis Brehier. Galliae. avea controlul politiei. grija apeductelor. si peninsula fu împãrtitã în provincii.. iar situatia particularã a Italiei fu suprimatã. 11 (Teofilact Simocata. între cele mai însemnate îndatoriri ale sale era aprovizionarea capitalei cu grâu. demnitatea e metionatã si mai pe urmã. care fu numitã diecezã. cinci în Orient58 si sapte în Occident59. 13. pe care savantii o dateazã din sec. Asiana. ca si celelalte teri81 torii ale imperiului. BZ. Se înlãturã. de la Diocletian încoace. scoase de sub autoritatea Prefectului Pretoriului si puse sub aceea a Prefectului orasului. si numãrul acesta merse crescând.titular al împãratilor. Mihãescu. pânã în epoca lui Heraklios. Pentru a micsora puterea guvernatorilor de provincii.. si de cel al Egiptului. întrunea încã în mâinile sale puterile civile si militare. puterile civile si militare rãmaserã întrunite în aceeasi mânã. Provinciile adiacente furã grupate prin reforma sa într-o circumscriptie. 1964. I.

Payot. p. Alãturi de quaestor si de magister officiorum.H. mai înainte Consilium principis. 29. cit. voi. pregãtea legile si rãspunsurile la cereri.cursuspubli-cus). si magister officiorum era numit astfel de la autoritatea pe care o exercita asupra serviciului civil. G. se mai aflau în Consistorium cei doi conducãtori ai Finantelor: comes sacrarum largitionum. unul dintre cei mai înalti demnitari. cit. în acelasi timp. un fel de curieri imperiali întrebuintati pentru tot felul de misiuni confidentiale. un fel de Ministru al veniturilor publice64. un corp de functionari care forma serviciul secret al statului. Ei erau în Rãsãrit în numãr de 120063. Fãcea parte din Consistorium magister officiorum. Ostrogorsky.consistere). Le declin du monde antique (284-610). Sirey. 124. mai fãceau parte din Consistorium si cei doi mari comandanti militari. Ca Director al Postei Statului (. Paris. Urmasul lui Diocletian înmulti si mai mult provinciile. 25 (1979). si el era seful corpului de interpreti ai limbilor strãine. Consiliul împãratului. reduse puterea Prefectului Pretoriului. [«Le consiliumprincipis devint le Consistorium lorsque ses membres se tinrent non plus assis mais debout en presence de l'empereur». cu ajutorul imperialelor scrinia. care constituia statul major al unui ministru sau guvernator. functiile unui Ministru al Afacerilor Externe. Constantin. Miinchen. 1980]. [Tratare mai recentã a acestor aspecte de cãtre G. Wien. si. Stein. el orânduieste cãlãtoriile ambasadorilor strãini în capitalã. si comes rerum privata-rum. Avea apoi puterea de a supraveghea administratia. avându-i sub ordinele sale pe Agentes in rebus.60 E. pp. Histoire de l'Etat byzantin. 23). prin urmare. fiindcã tn autocratie membrii lui trebuiau sã stea în picioare (. în prezenta împãratului (v. fãrã legãturi unul cu altul. Receptia ambasadorilor strãini intra de asemenea în atributiile sale. Noii ministri apar acum cu atributii care tineau mai înainte de resortul Prefectului. dinaintea cãreia se aduceau cazuri importante. 1970. 83 NICOLAF.. un fel de ministru 61 Diocletian a schimbat numele de Consilium în Consistorium. se aflau sub comanda sa. în „Labeo". Bury. El luã de la acesta directia fabricilor de arme si grija sigurantei personale a împãratului. magistri militum praesenta-/es65. în fruntea sa se afla maltul demnitar creat acum. p. care n-avea întotdeauna calitãtile necesare pentru guvernãmântul civil. 82 dux. 105. Geschicbte des spâ'tromischen Reiches. insuficienta elementului militar. Der magister officiorum in der Spâtantike. Clauss. Ministerul sãu cuprindea un grup de departamente amestecate. Paris. 1956. Ministrul veniturilor particulare. si era consultat în materie de legislatie si politicã. care se ocupa cu întocmirea ceremoniilor si cu audientele imperiale. spionându-i pe guvernatori. Gouillard. asa-zisele scholaepalatinae. I. I. Ed. în A. si avea multe din atributiile exercitate mai înainte de Prefectul Pretoriului. V. în sfârsit. saptezeci si unu de praesides si cinci de correctores.. de aceea regimentele de gardã întocmite de Constantin. Erau pretutindeni în provincii. am vãzut. op. raportând despre reaua purtare a functionarilor si 62 Officium era termenul pentru corpul functionarilor civili (officiales). 66]. un fel de cancelar care. Bury. al veniturilor scoase din domeniile particulare ale împãratului. p. care îsi aveau resedinta în capitalã. dar în special asupra departamentelor secretariale (scrinid) ale palatului. . p. p. 202208. Purpura. quaes-tor sacri palatii. II„magister officiorum" e la „schola agentium in rebus". BÃNESCU al Casei imperiale62. 84 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN veghind sã nu se foloseascã rãu Posta. treizeci si sapte de consulari. M.ML Jones. traduc tion francaise de J. op. ca trãdarea. El capãtã sub Constantin o importantã mai mare decât sub DiocLetian: lucra ca o înaltã Curte. Avea apoi conducerea ceremoniilor Curtii si controla departamentul special (Officium admissionum). 1928. se numeste acum Sacrum Consistorium si a primit o nouã organizare61. din care trei erau guvernate de proconsuli. Aceastã refoimã fãcea mai anevoioase uzurpãrile si repara. Avea.

cheltuielile acestui birou de finante consistau mai ales din darurile în bani ale împãratului. erau presupusi soldati ai împãratului. Another Curiosus.'. „Zeitschrift fur Papyrologie und Epigraphik". initial egali.. Officium era biroul functionarului civil sau militar. si Prefectul Pretoriului. 71-115. 1991. G. în veacul al IV-lea.. pretindeau o distinctie mai mare decât aceea a unui simplu senator: proconsulii. 68 (1978). Teoretic. 165-275.. p. tuturor celor luati dintre dânsii pentru guvernarea provinciilor si pentru alte posturi mai mici. 29-30. Oxford Lfniversity Press. pp. pp.I. . Stein.. [Despre aceste titluri onorifice (cu respectivele lor echivalente grecesti. în acelasi timp.. „officiale?'. 105. precizate cu scrupulozitate si însotite fiecare de anumite ceremonii. 1894. pp. Titlul de spectabiles se acorda celor care. Amsterdam. . 67. op. M Sacrae largitiones însemnau „cheltuieli imperiale". liberare onorabilã)67. retragerea din functie era numitã cu un termen militar honesta missio (retragere.•-. Organizarea statului birocratic bizantin îsi afla încoronarea în ierarhia rangurilor. pp. I.. prin urmare. 149 si urm (cf. O parte a legiunilor proveni acum din detasamentele cavaleriei (vexillationes).probabil. 63 Bury. spectabiles si darissimf8. guvernatorii militari ai provinciilor. Stein. Autorul combate pãrerea lui Ensslin. E. în timpul simplicitãtii romane. împodobiti cu titlul de nobilissimi. pe care la expirarea serviciului o aruncau. Hoepffner. Marii demnitari aveau în subordine un personal extrem de numeros si ierarhizat. dupã rânduiala lui Constantin. op.. voi. pp. vicarii. 34 (1973). op.. New York-Oxford. cu cât. înmultirea provinciilor trebuia sã aducã o sporire a numãrului legiunilor. marele sambelan69 (praepositus sacri cubiculi) erau illustres. claris-simus era o expresie vagã de respect. cãci. vo7.. E. 65 în privinta lor. op. fie civili.. Scriitorii relevã multimea enormã a dregãtorilor care umpleau în aceastã epocã micile districte si orasele. Les „magistri militum prae-sentales" au IV-e siecte. Toti marii dregãtori ai Statului erau învestiti cu rangul uneia din urmãtoarele trei clase: illustres (viri). jtEpipXeTttoi si 86 La început. desfãcute din legiunile vechi si organizate în corpuri separate. 31. contrar pãrerii lui Mommsen. . semnul lor distinctiv era centura. Importanta cavaleriei a fost determinatã de felul de . c. printre care donativul plãtit trupelor era partea cea mai importantã (Stein. I.. o fictiune cu atât mai uimitoare. 68. Ea ajunge acum un titlu particulai care se dãdea membrilor Senatului si. anume iX^ovoipiov. pentru care magisterpeditum praesentalis era superior celuilalt. dupã care magister equitum praesentalis era. cit. o întreagã scarã de ranguri. întocmitã în liniile sale mari de Diocletian si desãvârsitã de Constantin. Bury. Seeck. voi. 1968. op. care-1 fac sã-i considere pe ambii praesentales. . în Paulys Real-Encyclopãdie der classischen Altertumswissenschaft. Locul cel mai înalt în aceastã ierarhie îl detineau membrii familiei imperiale.. 36-37)]. 66. de crearea birocratiei caracteristice monarhiei absolute. p. prin locul ce-1 ocupau.. superior celui al infanteriei (pedi-tum). 85 Marea reformã administrativã a lui Diocletian fu însotitã de înmultirea sarcinilor functionarilor. pp. comandantii sefi ai armatelor. pp.. . cit.. Capii ministerelor centrale. E. Kazhdan (= Ka dan) în ODB. cum atât de bine observã Stein. XI (1936) 483-498. . 174-175). pp. Stein în Opera Minora selecta. Dupã dânsii. precum O. independente de infanterie. 775-779. 172-173-[Meritã adãugate aici si alte contributii. se îndeplini separatia puterii civile de cea militarã66. a cãror tãrie era însã mai micã decât înainte. cit.. A. Organizarea militarã. cit. fie militari... I curiosi e la scuola agentium in rebus. v.. cit.. în „Annali del Seminario giuridicio di Palermo". magistri scriniorum. Purpura. A. P J. I. Serviciul lor era militia. Sijpesteijn. „Byzantion". birocratie amplificatã de Constantin. Hoepffner produce serioase argumente.

1913. si chiar paza palatului le fu luatã si încredintatã trupei de ex-cubitores. of Michigan. Ele erau conduse de tribuni si puse sub comanda înaltului demnitar magister qfficiorum71. Londra. I. al cãror sef. Guilland. care stãteau în portice la Atena. Titres etfonctions de l'Empire byzantin. ICI.. 1883 (si Hildesheim. în epoca mai târzie. p. Palatinii au fost 70 Scholae. comes excubitorum. p.I.]. Scholae Palatinae. Da& romiscbe Militãrwesen seit Diocletian. A. astfel numiti fiindcã aveau uniforma albã. 1949. 1552-1568. 65-72 si 155. Când împãratul nu mai iesea în fruntea trupelor la rãzboi. Hist. Idem. si anume lipsa unei armate mobile de campanie. Leipzig. deosebiti prin arme si solda mai mare73. comandantul tuturor era donecmKoq i&v G%oÃã>v72. 528 si urm. Recherches sur Ies institu-tions byzantines. a2i Ekaterinburg). ed. 1976 studiul nr.. 1976. VR. voi. I p. îsi pierdurã caracterul militar. Odatã cu aceastã creatie. Guilland.". Londra. 1967. în Idem. Titresetfonctions. mica gardã de corp a împãratului. II. comitatenses (în care cele mai bune era Palatini. p. sub Leon . 206 si urm. a fost creatã de Diocletian si dezvoltatã de Constantin cel Mare. asa-zisele scholae palatinat. R. 2) trupele de frontierã sau limitanei. J.. 17-40. Ensslin în RE 9 (1914). ei se strângeau în luptã în jurul împãratului.. 25-26) la anul 767]. LRE. reeditare. veche militarã exista o lacunã mare. si s-au pãstrat pânã târziu în epoca bizantinã75.armeni.. de Boor. 73 Bury. sub Zenon -isaurieni). 10 (1973 = „Mdlanges Sjuzjumov". strâns legatã de persoana împãratului. ca sã fie gata la ordinele împãratului. Fiecare schola constã la început din 1000 de oameni. eia condusã de un comes excubitorum. ale cãror forte militare constau mai cu seamã din trupe cãlãri. 1070-1085 si 3 (1929). XIV (1924) (studiu greu accesibil pentru bibliotecile românesti)]. cap. v. S. 23-27. 177. era un mare demnitar74. 37. toti cãlãri. V. formatã din 300 excubitores (sau exkoubitores). 69 [Despre praepositus Sacri cubiculi. p. Hirschfeld. Paris. în secolul al V-lea scholele erau în numãr de sapte în Orient si cinci în Occident. Schriften. candidati. Kleine Schriften. voi. Studia human. I. cit. Strâns legat de scholae era un corp de gãrzi. Jones. 26. Les institutions de Vem-pire byzantin (L'evolution de l'humanite). Constantin alese cele mai bune trupe din comitatenses si fãcu din ele garda imperialã. Univ. Berlin. 1984]. Louis Brehier. militia de tãrani asezati pe pãmântul din regiunea limes-ului si comandati de duci (duces). care înlocuiau vechile gãrzi pretoriene): ele îl însoteau pe împãrat în miscãrile sale si formau un fel de „suitã sacrã" (comttatus). 71 [R. VR. care mai târziu a devenit .. Cartea III. New York.. Recherches. Aceastã armatã. pe care împãratul sã o poatã misca oriunde se întâmpla sã fie amenintat. Berger si W. în organizarea. în majoritate barbari. p. p. dupã ADSV (Sverdlovsk. 333 si 337. A. 72 [Se pare cã primul domestikos ton scholon a fost patrikios Antonios. BerlinAmsterdam. Haldon. C. Roma. 1969. p. voi. 74 Mommsen. 88 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN scosi din servicuL persoanei împãratului si pusi sub comanda sefilor militari din capitalã (magistri militum praesentales). 1963). 2 voi. Fortele militare ale imperiului constau acum din douã categorii de oameni: 1) trupele mobile de escortã sau campanie. 663-671. Frank. în „Roman and Byzantine Studies. Dunlap. Guilland.Taica). p. op.. 4455)]. se poate consulta: R. studiul VI (Maîtres du IV-e et du V-e siecles. I. aici voi. [R. 442. The of-fice of the Chamberlain in the late Roman Empire. [Creatã de Leon I (457-474). dupã scolile filosofice. Byzantine Praetorians. mentionat de cãtre cronicarul Theophanes Confessor (Cbronograpbia. Bonn. 1975). mai târziu din 500. 87 luptã al imperiului nou al Sassanizilor. Bd. Recrutate la început din barbari (mai mult germani. O. si un portic era destinat gãrzilor în palat.

-Guilland. afarã de gardã. 10-11. II. de aceea li se zice si castriciani. si din corpuri de infanterie usoarã. restul mergea la limitanei. de câte 1000. care stationa la Curtea imperialã.. Cele dintâi se potrivesc pentru trupele de pe Rin. apare denumirea de limitanei. care le socoteste teroarea concetãtenilor. si de aceea stigmatizate de Ammianus Marcellinus. 4) strãinii asezati înãuntrul imperiului erau alt izvor de trupe. cãci cei mai buni soldati se alegeau pentru armatele comitatense si palatine. 90 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN mai dreptul veteranilor. 210-225]. Primul detinãtor al acestei calitãti. din punct de vedere militar. ajunge acum generalã. Aceastã militie ereditarã cãzu în desuetudine înainte de lustinian. II. 75 [Mãrturiile privitoare la candidati în toatã istoria bizantinã au fost adunate de R. 89 Pe când scholarii si candidatii erau stricto sensu gãrzi ale persoanei imperiale si nu pãrãseau niciodatã Curtea. castresiani. 77 R. erau împãrtiti în regiune pe castra si castella. în unele cazuri de praepositi. dar fricoase si slabe în fata dusmanilor (Ferox erat in suos miles et ra-pax. castellani. în bunã parte. proprietãtile sunt mostenite de copii si libere de impozit. cum sugereazã R. despre raportul între scholae si excubitores. ei aveau numele special de laetf6. Dunãre si Eufrat. p. LRE. în Egipt).. voi. Limitanei. auxilia. care se ofereau voluntar si primeau pulveraticum (monedã mãruntã sau cheltuieli de cãlãtorie). Grosse. cit. op. Sub aceastã conditie. în pãrti. ed. v. care mai înainte era nuBury. p. Jones. Acesti strãini (gentiles) erau mai ales germani si sarmati. capitolul despre organizarea armatei. Comanda lor o aveau comites domesticorum. Gibbon a relevat defectele organizatiei militare a lui Constantin. obligati a urma profesiunea tatãlui. cap. 1976. Izvoarele recrutãrii erau multiple: 1) erau.. voi. de la Diocletian. abuzând de situatia lor privilegiatã.. II. se aflã în interior (în Isauria. Serveau timp de 24 de ani. slãbirea disciplinei acestora din urmã. Limitanei apar în tot timpul existentei lor ca soldati de clasa a doua. Fiecare . 3) fiii soldatilor. 39. Titres et fonctions. 658. independenti de magistri militam. I. Toate aceste unitãti erau comandate de tribuni. cavaleria. denumirea primitivã a soldatilor de frontierã e ripenses sau riparienses. stãtea la frontierã (Jimes). p. fiindcã erau comandati de duci (duces). ignavus vero in hostes et fractus) . toatã armata sa. Poate. La începutul imperiului. cit. vexillationes (500 de oameni). consta din escadroane. cit. soldatii de frontierã apar ca o militie de tãrani asezati. organizati sub controlul ofiterilor romani. J. romani sau strãini. aventurierii numerosi. care predominã în secolul al Vl-lea. dupã regiunile provinciilor si. mai târziu. pe când în armatele de campanie serviciul tinea numai 20 de ani. comandantul fiecãrei portiuni poartã titlul de dux limitis provinciae illius™. pp. Infanteria armatei de campanie se alcãtuia din legiuni mici. 1911. Cf. XVII. domestici. Bury. Se mai chemau si duciani. mentionat în izvoare.. concediu obtineau numai exceptional77. descurajarea trupelor de frontierã prin conditiile de inferioritate în care erau puse fatã de cele palatine. mai era un corp de gãrzi. 57. castriani. 657-659]. Berlin. Grosse. The Imperial Administrative System in the Ninth Century. în Gallia. p. Proprietatea. compus din cavalerie si infanterie.op. Soldatii primesc lotul lor de pãmânt (fundi limitotrophi). dar putea fi trimis oriunde pentru scopuri speciale. decât pentru a-i însoti pe împãrati. Romische Militãrgeschichte von Gallienus bis zum Beginn der byzantinischen Themenvetfassung. studiul nr. ca o rãsplatã pentru apãrarea frontierei. 2) recrutii procurati de proprietari funciari. p. 1920. 91 Frontiera era împãrtitã. cit.. sub comandã separatã. 438.. Ei erau plãtiti mai putin si aveau scutiri de impozite mai mici. op. Jones. Din secolul al IV-lea pânã în al Vl-lea. Londra.domestikos ton exkoubiton. mai întâi. este spatbarios Strategios pentru anul 765 (c/ Theophanes.

etiopienii. în timpul din urmã. doi dintrînsii magistri militum praesentales (sau in praesenti). foedus. 12 (1970). si erau pentru imperiu federati. Thracia si Illyricum. Haldon. Recruitment and Conscription in the Byzantine Army C.. pp. Idem. Comanda supremã a armatei si jurisdictia cea mai înaltã erau în mâinile împãratului. IV. tratamentul acesta a suferit o schimbare: seful statului clientelar avea sã priveascã o subventie anualã (annonae foederaticae. mtriGeiq). El avea. p. ele primeau protectia romanã si erau scutite de tribut. Afarã de el. Der Oberbefehl des spâtromischen Heeres im 4. situatia rãmase aceeasi. 550-950: A Study of the Origins of the Stratiotika Ktemata. Sub acest împãrat. Recherches sur Ies institutions. în ultimii ani ai lui Theodosius cel Mare aceastã supremã comandã a armatelor Occidentului. 80 Bury. presupusã a fi plata soldatilor adusi în campanie. Demandt în RE. concentrare care conferi o putere enormã unui singur om. aflãm în Orient cinci magistri ai cavaleriei si pedestrimii. abasgii în Caucaz. suppl. 1952 si J. numãrul acestor magistri militum a fost ridicat. duces. op. în epoca lui Theodosius cel Mare clarissimus. întocmirea aceasta a fost apoi modificatã. 21-28]. [A se adãuga aici A. celãlalt cavaleria . L'armee de Diocletien et la reforme constantinienne. Paris. Chr. Pe baza unui astfel de contract au fost asezati la sudul Dunãrii vizigotii de cãtre Theodosius cel Mare si. pânã la Constantin.. ele vor fi asezate ca foederati pe pãmântul imperiului81.. nu poate fi ignorat studiul lui A. 36-37. cap. [Aspectele militare au fost reluate de cãtre D. prin contracte similare. lãzii. [Ansamblul acestor aspecte a fost reluat de cãtre R. cit. Hoffmann. comanda superioarã o avea. 93 NICOLAE BANESCU Statul roman nu si-a apãrat frotierele numai cu armatele sale regulate. tzanii. obligate a apãra teritoriul roman împotriva dusmanilor externi cu fortele lor proprii.. Astfel de federati au fost. iar locuitorii lor ca gentiles sau barbari) se legau prin tratat de aliantã.dux fiind si comes de primul rang. 132-169. 272.mag-isterpeditum. studiile cu numerele VII-XIV.F. van Berchem. înainte de Diocletian. Cerati. . Heil.magister equitum. arabii la Eufrat. 381-397. 1979. II. pp. Titres etfonctions. Sub Constantin au fost numai doi: unul comandând infanteria . unul al infanteriei si altul al cavaleriei.. dar Constantin a retras prefectilor puterea militarã si a creat pentru comanda armatelor o nouã categorie înaltã de generali: magistri militum. cit. se stie. foederati. sau magister utriusque militiae.. acesta din urmã coordonat de cel dintâi. El s-a sprijinit întotdeauna pe aportul micilor state vecine cu imperiul si aflate în raporturi de dependentã fatã de acesta. 1974. cãtre sfârsitul secolului al Vl-lea devine magnificus. Viena. 556-790. si. voi. Guilland.. 79 Grosse. în „Actes du 9e Congres International d'etudes sur Ies frontieres romaines". pp. fu concentratã în mâinile lui Stilicho.. fiind astfel comandant al infanteriei si cavaleriei. de pe la mijlocul secolului al IV-lea. 78 Mommsen. în Occident gãsim doi magistri militum in praesenti. iar în papirii egipteni apare ca patrikios19.. ei ascultau de magister militum în circumscriptia cãruia se aflau80. care aveau sã dezmembreze provinciile din Occident. rang de perfectissimus. sefii acestor state (indicate ca gentes. D. 92 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Curând însã dupã Constantin cel Mare.Jahrhundert n. în Orient. 1966]. uneori si a contribui cu osti la rãzboaie. Basel-Stuttgart. gr. Paris. erau în Occident subordonati comandantului infanteriei. de la începutul secolului al V-lea spectabilis (greceste nepid^emoq). W. la frontiera de sud a Egiptului. op. Der Konstantinische Patriziat. sefii trupelor de frontierã. 1975]. pp.cit. Caractere annonaire et assiette de l'im-pot foncier au Bas-Empire. i se dã uneori si denumirea din urmã. glorio-sus. Bucuresti-Koln. cele mai multe popoare germane. praefectus praetorio. si comandantul infanteriei fu investit cu autoritate si asupra cavaleriei. Despre annona (dvvrâva) si annona militaris. magister equitum etpeditum. op. în secolul al V-lea. alteori cea de comes et dux. ceilalti trei comandau în provinciile mari: Orient. în schimbul acestor servicii.. rezidând la Constantinopol si comandând fiecare jumãtate din palatini.

^ . Toate formau o singurã unitate. pp. de un caput corespunzãtor. 42. Cf. La ruine de la civilisation antique..81 Ibidem. 16 (1967). Italia. pp. Zur Frage derfoederierten Staaten in der spãteren Romischen Kaiserzeit. dar avea o valoare identicã si dãdea aceeasi contributie. Tulburãrile secolului al III-lea nimiciserã proprietatea Statului. auri lus-tralis collatio. fiecare se simtea apãsat de conditia sa si cãuta sã scape de ea: tãranul dezerta de la tarã. Cesa. II.. de la Constantin cel Mare. mai înainte scutitã de sarcinile impuse celorlalte provincii. si sarcina fiscului nu era usoarã. Wirth. des byzan-tinischen Staates. 324-349. Idem. Karayannopulos. Impozitul loveste deci proprietatea. în „Historia". ed. chap. 5 jugera de vie erau identice ca valoare cu 20 jugera de pãmânt cultivabil de calitatea întâi. „Mittei-lungen des Instituts fur osterreichische Geschichtsforschung". pp. „Actes du VIP Congres de la Fede"ration Internationale des Associations d'Etudes Classiques". Chambery 1916. pp. strânse impozitul pe cap si pe proprietate într-o unitate. Orãseanul nu reprezenta un caput. . printr-un nou sistem de impozite. decurionul fugea de senatul municipal. în ridicarea veniturilor a fost de-acum înainte predominantã tendinta de egalizare si uniformitate. Maspero. Uberbegungen zur Foderatenfrage. care îsi însuseste toate aceste excelente consideratii ale învãtatului francez. Decãderea economicã si reforma financiarã. Munchen 1952. „Byzantinisch-Neugriechische Jahrbucher". 33-34. pentru a fi impus. 19(1966). 96 . [Trebuie adãugate aici contributiile lui J. A. Lipsa de brate era mare. Paris. a II-s. pp. Acesta fu amenintat de pericolul ca multe ocupatii laborioase. era presupusã cã reprezintã portiunea de pãmânt necesarã întretinerii unui om (capul). L'impot de capitation sous le Bas-Empire romain. Ostrogorsky. lucrãtorul îsi pãrãsea mestesugul. Principalul izvor de venit era impozitul funciar pe pãmânt si munca agricolã. 59-72. Acestei grave situatii autoritatea i-a 83. atât de necesare. jugum. si introduse un nou regim de impozite. populatia oraselor care exercita negot sau mestesuguri plãtea o contributie. 1921.„ 94 d. Astfel. Dezvoltarea birocratiei centrale si provinciale.. luxul Curtii imperiale si sporirea armatei reclamau cheltuieli mari. Sistemul impozitului creat de Diocletian. op. 21 (1912). impozitul lovea unitatea fiscalã compusã din tãran si pãmântul sãu83. Unitatea. G. Piganiol a dovedit cã sis82. cum s-ar zice astãzi. 307-316]. 97-109. p. Marele proprietar numãra atâtea cãpita sau juga câti oameni putea întretine pãmântul sãu. I. Budapesta. M. 231-251. Un jugum avea nevoie. Asupra federatilor cf. Gesch. si fiscul se silea sã afle pentru fiecare jugum disponibil un caput. jugatio-capitatio. &oi5epãmi et Ztpatiâtai dans l'armee byzantine au Vf siecle. si Diocletian se îngriji de aceastã necesitate cu multã energie si ingeniozitate. Die Theorie A. IV. sã fie pãrãsite si pãmânturile lãsate necultivate din lipsã de brate de muncã.. J. Dieiu-gatio-capitatio-Frage und die Bindung der Agrarbevolkerung an die Scbolle. de aceea. Piganiols uber die lugatio-Capitatio und die neueren Auffassungen uber die Entwicklung der sozialen und fi-nanzwirtschaftlichen Institutionen in Byzanz. îsi pierdu aceastã situatie favorizatã. 47. pp. cit. Bury. la fiecare 5 ani. care tinea seamã de calitatea pãmântului si de productivitatea lui. un nou cadastru. BZ. Gugliemo Ferrero. p. cu 40 de jugera pãmânt de calitatea a doua si cu 60 de calitatea a treia82.] . [G. voi. ' 95 temui jugatio-capitatio presupune cã în nici un caz omul nu poate fi impus fãrã pãmânt. 1984.. jugum. cap ut înseamnã puterea de muncã umanã corespunzãtoare unui jugum.. Pãmântul putea fi de naturã si de întindere diferitã. Diocletian decretã o revizie generalã a valorii pãmântului. în aceastã epocã. pp. 92 (1984). 125-130.

Ei continuã a face parte din clasa liberã. împreunã cu cel care i-a primit. ale vechilor municipii si cetãtilor libere grecesti. Astfel. Ei îi alegeau pe functionarii municipali si ocupau vacantele ivite în corpul din care fãceau parte. L'evolution de l'humanite). mica proprietate ruralã dispãruse. Fiecare oras avea un district agricol. în Grecia veche si în Gallia independentã. celãlalt. Treptat. 98 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN autoritatea administrativã era încredintatã unui senat oligarhic numit Curia. o condi-tio intermediarã între libertate si sclavie. care posedau 25 de jugere. op. Curia. 115 si urm. de la Constantin cel Mare. în vechile monarhii din Asia si Egipt. si copiii lor dupã dânsii86. tintuirea fiecãruia în conditia sa84. Constrângerea a fost aplicatã si membrilor senatului municipal. o nouã „castã": ea îi face pe coloni arendasi cu forta. Administratia fãcea totul ca sã lege fiecare caput de jugum atribuit lui.. Plãtesc în bani si mai ales în naturã o zecime din produse. constând. Lot. care închiriau pãmântul pe termen scurt. Rãmâneau marea proprietate si cea mijlocie. o nouã organizare municipalã. dar sunt de fapt neliberi. Proprietarii nu puturã atunci decât sã-si dividã pãmântul. Multi coloni ajung insolvabili si venitul fiscal suferã. încredintând aceste proprietãti intendentilor si lucrându-le cu ajutorul sclavilor. Colonatul devine deci o stare. arendarea. numiti curiali (curiales) si decurioni (decuriones). constituiau corpul din care erau alesi magistratii municipali. legislatia lui Constantin creeazã. Acestia sunt legati de pãmânt. legati de pãmânt. La sfârsitul secolului al III-lea.casati). de care. De la finele Republicii. dupã expresia lui Buiy. pãturi de populatie ruralã tot mai largi ajunserã încãtusate de brazdã. si nu corpul proprietarilor de mosii forma reala municipalitate romanã si era întrebuintatã de guvernul imperial ca un instrument de stoarcere fiscalã si ca un mijloc de împiedicare a eventualelor opozitii împotriva administratiei centrale în strângerea dãrilor87. care forma teritoriul sãu. întâiul sistem fu pãrãsit prin scãderea numãrului sclavilor. el a fost rezultatul sistemului de exploatare agrarã romanã. desigur. cit. rezervându-si o parte si împãrtind restul în loturi. el a existat. Numele lui Constantin cel Mare e legat de primul text legislativ (octombrie 332) privitor la celebra institutie a colonatului. Colonii sunt trecuti în rol pe domeniul de care tine parcela lor. date la arendasi zisi liberi. Paris. Pentru cultivarea lor. Erau independenti de proprietarii din mijlocul cãrora fuseserã luati. Micii arendasi liberi. a fost introdusã în întregul imperiu. 85 Ibidem. I. p. pp. mai convenabilã unui despotism central.. sunt revendicati precum sclavii si pedepsiti.aflat un singur remediu: constrângerea. 55-57. dar pe solul Occidentului. imperiul se afla într-o crizã agricolã. de aci numele de adscripîicii (censibus adscripti). si mai rar sclavilor asezati (. anihila privilegiile distinctive ale coloniilor romane. Toatã Bury. Regimul n-a fost inventat. din cei mai bogati proprietari de mosii din oras sau district. Legislatia lui Constantin cel Mare a pecetluit institutiile municipale ale imperiului conferindu-le caracterul fiscal pe care ele îl pãstreazã pânã la sfârsitul imperiului. coloni. greceste evand'Ypaqtoi. erau rãspunzãtori cu averea . voi. Decurionii trebuiau sã distribuie totalul de juga sau cãpita impuse orasului (civitas) între possessores si sã procedeze la ridicarea impozitului funciar. 1927. Dacã fug. iar proprietarii de pãmânt. Declinul vietii municipale e una dintre faptele sociale cele mai importante din secolele al IV-lea si al V-lea. se rãrirã foarte mult de la Traian încoace. Legea lui Caracalla. Colonul devine un arendas perpetuu si ereditar. Pãmântul îi tine legati din tatã în fiu. Proprietarii de pãmânt în provinciile romane locuiau în general în orase. cum aratã Lot85. Dupã reformele financiare ale lui Diocletian. 97 aceastã problemã agrarã. Pentru a dezlega 84 F. La fin du monde antique et le debut du Moyen Âge (Bibliotheque de synthese historique. erau douã sisteme: unul direct. care conferea dreptul de cetãtean tuturor provincialilor. probabil. responsabilitãtile Curiilor cresc.

v. 1985. p. Alãturi stãtea siliqua^de argint.24 gr. L'ormonnaye. Pentru viata economicã a imperiului. mai târziu vnepnvpov. vouia^La. 108-109. în Korruption im Altertum. „Zeitschrift der Savigny . astfel cã 72 de solidi din livra de aur valorau 144 siliquae din livra de argint. Washington. I-III. din epoca Ptolemeilor. Miinchen-Viena. I. care cântãrea pe jumãtate cât solidus. Die rechtliche Sonderstellung der Dekurionen (Kurialen) in der Kaisergesetzgebung des 4-6 Jahrhunderts. a format mult timp baza sistemului monetar bizantin. p.R. P. cât timp argintul fatã de aur era în raport de 1:12. De pretio rerum venalium. pp. unde începuse presiunea serioasã a gotilor. în fruntea ostilor. pp. Aceeasi crizã agricolã fãcu sã se introducã în finantele bizantine sistemul asa-zisei emdoÃri (. 86 (1969). 1966-1973. nu se mai afla nimeni dispus a primi cu dragã inimã cariera senatorialã de provincie. El a asigurat frontiera Rinului si a desfãsurat o vie activitate Ie aceea a Dunãrii. precum A. Bellinger. îndeplinitã de Constantin cel Mare. Era o organizare coercitivã. Catalogue of the Byzantine Coins in the Dumbarton Oaks Collection and in the Whittemore Collection. 1971. care taxeazã toate mãrfurile. Osnovnye problemy vnutrennego razvitija 99 NICOLAE BANESCU Constrângerea s-a aplicat apoi profesiunii de care atârna hrana capitalelor. pe cale de rechizitie. Navicularii sunt organizati în corporatii (colle-gia). pp. gr. 4. Gugliemo Ferrero.43 franci aur. III. 87 G. Kurbatov. încât o livrã de aur valora 72 de solidf0. si fiul fu legat de profesia tatãlui. 88 [De adãugat aici W. 89 Asupra organizãrii economice.VII w. aici voi. 178-186. 287-333. ed. mentionãm doar abordãrile mai sintetice.. Li se interzice a-si pãrãsi locul nasterii88. Cerile Morrisson et alii. Paris. o alcãtui vizantijskogo goroda v IV . Grierson.adjectio sterilium). To2er. Leningrad. De la sfârsitul secolului al III-lea. îndatorati a plãti impozitul pentru portiunea respectivã. Immunitãt und Korruption der Curialen in der Spãtantike. 120 si urm. t.. împãratul si-a afirmat astfel vointa energicã de a pune capãt consolidãrii stãpânirii gotilor în stânga fluviului. de la începutul secolului al IV-lea. 179-199]. Baza acestui sistem.] . Mãsura îsi are originea în Egipt. Actiunea de apãrare a imperiului. 10-17 si voi. si Constantin recurse la aceastã mãsurã fiindcã transporturile libere 1-ar fi costat foarte mult. 2. serviciului armatorilor care efectuau transporturile maritime de grâu din Africa si Egipt. foarte însemnatã a fost asanarea sistemului monetar. 90 Valoarea modernã a lui solidus era de 15. Schmidt socoate cã sub domnia lui Constantin cel Mare aceastã consolidare si-a aflat sfârsitul91. 1982. I. p. cit. pãmântul nelucrat al Statului era atribuit în chip fortat cultivãrii proprietarilor particulari. Purifications et alteration de Rome ã Byzance. pp. unde. 19-62.. voi. op. L. cântãrind 4. Oxford. Constantin cel Mare si-a câstigat un merit deosebit pentru energia cu care a reprimat atacurile barbarilor.lor personalã. I.48 gr de metal pretios. A history ofGreecefrom its conquest by the Romans to the present time.Stiftung fur Rechtsgeschichte: Romanistische Abteilung". Finlay. Siliqua reprezenta 1/24 din solidus. Schubert. pe care Constantin o numi solidus. [tinând seama de avântul înregistrat de numismatica ultimelor decenii. Preturile erau exorbitante în secolul al IV-lea. Acest solidus constantinian. aceastã mãsurã a fost aplicatã în tot imperiul si ea a privit nu numai pãmânturile Statului. 100 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN moneda de aur (aureus). Faimosul edict al lui Diocletian. G. Hahn. Sarcinile lor devin covârsitoare si. II. care s-a bucurat multe veacuri în toatã lumea de mare vazã. fixând preturile. ci si bunurile pãrãsite ale particularilor. 1877. ne-o dovedeste89. Se ia atunci o mãsurã extraordinarã: conditia curialului sau decurionului devine ereditarã.

91 L. Schmidt, Geschichte der deutschen Stãmme bis zum Ausgang der Volkerwanderung. Die Ostgermanen, II. Aufl., Miinchen, 1934, p. 225. 101 în anul 322 se produse atacul sarmatilor de vest sau iasygilor92 împotriva cetãtii de la Dunãre -Campona. într-o scurtã campanie, Constantin respinse atacul si-i urmãri pe barbari pânã în lasygia. în 323, începu a doua nãvãlire a gotilor în rãsãritul Peninsulei Balcanice. Ei pãtrunserã, sub ducele Rausimod, prãdând în Moesia de Jos si Thracia. Constantin porni în persoanã împotriva lor, îi aruncã peste Dunãre, trecu dincolo de fluviu si învinse, în tinuturile noastre, pe Rausimod, care pieri în aceastã ciocnire. Biruinta lui Constantin avu drept rezultat unirea întregului limes de la Dunãrea de Jos într-o singurã mânã, si aceasta aduse o schimbare în politica romanã fatã de goti. Acestia avuseserã pânã acum initiativa; dupã înfrângerea suferitã, ei au fost reprimati în propria lor asezare93, în campania aceasta, Constantin negociazã cu chersonitii, care intervin, usurând sarcina generalilor lui Constantin94. 92 Gibbon îi considerã pe acesti sarmati asezati încã din vremea lui Plinius în câmpiile Ungariei de Sus, de unde i-au alungat pe dacii de pe Tisa pe înãltimile Carpatilor, drept descendenti ai iasygilor, tribul cel mai numeros si mai rãzboinic al acestei natiuni (op. cit, ed. Bury, t. II, p. 229). 93 Cari Patsch, Beitrãge zur Volkerkunde von Sudosteuropa, III: Die Volkerbewegung an der unteren Donau in der Zeit von Diokletian bis Heraklius, 1. Teii, Bis zur Abwanderung der Goten und Taifalen aus Transdunavien (Akad. der Wiss. in Wien, Philos.- hist. Kl. Sitzb., 208, Bd., 2. Abhandl.), Wien und Leipzig, 1928, p. 13 si urm. 94 V. Constantin Porphyrogennetos, De adm. imperio, ed. Moravcsik, Budapesta, 1949, p. 264 si urm. [însotitã de traducerea englezã a lui R.J.H. Jenkins, scrierea are si o a doua editie, îmbunãtãtitã, apãrutã la Washington, 1967, reprezentând primul volum al colectiei „Corpus Fontium Historiae Byzantinae".] 102

Constantin întreprinse apoi la aceastã frontierã, atât de amenintatã acum, lucrãri tehnice militare menite a asigura respectul autoritãtii imperiului din partea germanilor. El construi anume peste Dunãre douã treceri permanente, care, împreunã cu întãririle corespunzãtoare de pe tãrmul de miazãnoapte, fãceau cu putintã un control al activitãtilor de dincolo de fluviu si o interventie rapidã a imperiului. Una din aceste treceri privea Oltenia, îndreptatã împotriva taifalilor (înruditi cu gotii), cealaltã Muntenia, împotriva gotilor. în anul 328, Constantin construi la nord de Oescus, în dreapta gurilor Iskerului (la satul bulgar actual Gigen), un pod de piatrã95, în fata cetãtii Sucidava (aproape de Celei). Al doilea loc pe Dunãre, neobisnuit de prielnic pentru legãturile dintre cele douã maluri, era la Transmarisca Turtucaia. în fata acestei vechi cetãti a times-ului, în locul Oltenitei de azi, unde Patsch presupune vechea asezare Marisca, la vãrsarea Argesului, împãratul ridicã Constantini-ana-Daphne, care, prin situatia ei, asigura legãtura cu Transmarisca96. Identificatã de Tocilescu si Pârvan cu Spantov, la 10 Km est de Oltenita, Patsch gãseste aceastã localitate prea abãtutã din drum si pune cetatea lui Constantin mai degrabã la Ulmeni. Impor95. Asupra acestui pod, An. Inst. de Studii clasice, I, p. 156 si urm. [D. Tudor, Podurile romane de la Dunãrea de Jos, Bucuresti, 1971 (si versiunea francezã a cãrtii: Idem, Lesponts romains du Bas-Danube, Bucuresti, 1974); O. Toropu, Noi contributii privitoare la podul lui Constantin cel Mare de peste Dunãre, „Analele Universitãtii din Craiova, Ist.-Geogr.-Filos.", I (1972), pp. 20-33-1 96. Prokopios, DeAedif., IV, 7, 7 si urm. . . ..-,., 103

NICOLAE BANESCU tanta mare pe care împãratul o dãdea acestei treceri a Dunãrii o aratã nu numai numele împãrãtesc al acestui cap de nord al podului, dar si faptul cã a bãtut, pentru aceastã creatie, monede97. Rezultatele acestor puternice întãriri, legând cele douã maluri ale Dunãrii, n-au întârziat a se produce, si un savant de talia lui Cari Patsch le apreciazã îndeosebi când afirmã cã amândouã aceste treceri asa de bine alese, strânserã atât de tare tinuturile de dincolo de fluviu cu imperiul, încât dusmanul se putea socoti ca învins, iar vechea provincie a Daciei ca încorporatã imperiului (dass der Feind- wie ihn auch die Munzbilden darstellen - als uberwunden und die alte dazische Provinz als dem Imperium angegliedert angesehen werden konnten)9S. Puterea imperiului, afirmã el, legãtura statornicã pe care o aveau garnizoanele romane de dincolo de Dunãre cu anexa lor civilã exercitarã acolo nu numai o influentã militarã. Pe lângã faptul cã în Dacia, pãrãsitã în anul 271, se pãstraserã pãrti din vechea populatie romanã, care acum puteau gravita cãtre sud, crestinismul prinsese rãdãcini printre goti. între dânsii se aflau crestini, încã din a doua jumãtate a secolului al III-lea, în urma convertirilor fãcute de preotii greci adusi în anul 264, ca 91 Patsch, op. cit., p. 20. [Localizarea cetãtii Constantiniana Daphne este încã viu disputatã, cf. I. Barnea, O. Iliescu, Constantin cel Mare, p. 115 si urm, p. 143, n. 78 si 86; P. Diaconu, în cãutarea Daphnei, „Pontica", 4(1971), pp. 311-317 si Idem, Sur l'emplacement de l'ancienne Daphne, „Studia balcanica. Recherches de geogr. historique" (Sofia), 10 (1975), pp. 87-93.1 fj 98 Ibidem, pp. 22-23. --t j? .•'..-:/;•,yiu^fe.îK^/.u.^jiui/iv, ,,..;•,• 104 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN prizonieri din Cappadocia, probabil si din Phrygia ori Galatia, si, cum presupune amintitul erudit, în urma influentei exercitate din tinuturile Pontului si Dunãrii colonizate cu goti, a celei a multor provinciali târâti din prima jumãtate a secolului al III-lea din tãrile balcanice, ca si în urma cãsãtoriilor mixte ori a serviciului în armata romanã". La începutul anului 332, gotii, nemaiputând ataca în sud, unde frontiera era atât de bine pãzitã, îi atacã pe sarmatii Argaragante^00, în Banatul actual. Acestia cer ajutorul lui Constantin, care trimite pe fiul sãu Constantin al II-lea si-i zdrobeste (20 aprilie 332): aproape 100.000 de goti au pierit de foame si de frig. Salvati de imperiu, sarmatii sunt atacati de Limigantes, servii lor revoltati, care-i bat si-i silesc la emigrare, împãratul primeste în imperiu 300.000 (!) colonizati între Belgrad si Orsova (334)101. Linistea în Balcani n-a mai fost tulburatã pânã la moartea împãratului (337). ^ 5. Ultimele evenimente ale domniei 1 în anul 326, Crispus fusese ucis de Constantin cel Mare la intrigile sotiei sale a doua, care voia sã asi•» Ibidem, pp. 23-24. 100 La Eusebius: „Acraragantes". 101 Ibid., p. 28 si urm. Cf. N. lorga, Histoire des Roumains et de la Românite orientale, voi. II, Bucarest, 1937, pp. 45-46. [Volumul românesc al acestei sinteze are în prezent o a doua editie, îngrijitã de Editura Enciclopedicã, 1991; G. Bichir, Sarmatii si relatiile lor cu geto-dacii, în „Studii. Revista de istorie", 38 (1985), pp. 1043-1057 si pp. 1164-1177.] ; :' 105 gure tronul propriilor sãi fii. Mama lui Constantin, Elena, deschise ochii fiului sãu si Fausta fu atunci, la rândul ei, ucisã. Aceste intrigi puseserã la ordinea zilei chestiunea succesiunii imperiale. Constantin vru sã crute imperiului criza ce pãrea inevitabilã. El stabilise în folosul sãu unitatea imperialã sfãrâmatã de Diocletian, dar îsi dãdea seama cã împãrtirea imperiului, sub o formã sau alta, era de acum o necesitate. De aceea, în 335, cu prilejul aniversãrii a treizeci de ani, procedã la o împãrtire definitivã a imperiului între cei trei fii ai sãi si doi din nepoti, Dalmatius si Hannibalianus.

Constantin al II-lea, cel mai mare dintre fii, primi lotul pãrintesc primitiv: Britannia, Gallia, Spania; Constantiu luã Orientul (Asia Micã, Siria, Egiptul); Constans luã Italia, Illyricum, Africa; Dalmatius avu Peninsula Balcanicã (Macedonia, Thracia, Achaia), cu misiunea de a apãra tãrmul gotic al Dunãrii; Hannibalianus primi Asia Micã Orientalã (Cappa-docia, Pontul, Armenia Micã), cu titlul de Regele Regilor, în asteptarea cuceririi Statului persan. Aceastã orânduire a lui Constantin favorizeazã, fireste, pe fiii sãi, mostenitorii prezumtivi; dar, alãturi de dânsii, ea fãcea loc si Cezarului Dalmatius si fratelui sãu Hannibalianus, o asociatie care fu consolidatã si prin douã aliante: o fiicã a lui luliu Constantiu, semi-sora lui Iulian, Constantia, deveni sotia lui Constantiu, iar Hannibalianus luã în cãsãtorie pe fiica împãratului Constantin cel Mare, numitã tot Constantia si care va ajunge apoi sotia lui Gallus. S-a cãutat a se realiza astfel buna întelegere între diferitii reprezen106 tanti ai dinastiei. Dar împrejurãrile aveau sã rãstoarne în curând, cum vom vedea, toate aceste previziuni. în Orient, dusmanul iranic al imperiului, dupã decenii de liniste, ridicã din nou capul. Când puterea pãrtilor fu doborâtã ele Artasir I, la a-^ nul 226, Statul iranian a fost reînnoit de o serie de monarhi ai dinastiei sassanide102, care au reînviat gloria vechilor Achemenizi. El era o putere recunoscutã de Imperiul roman ca un stat de rang egal. Una din trãsãturile caracteristice ale acestui Stat era nobilimea ereditarã, în care se deosebeau douã clase: nobilimea înaltã, stãpânã pe vaste domenii, în care exercita puteri princiare, si nobilimea inferioarã, partea sãnãtoasã a natiunii, de asemenea proprietari, cunoscuti ca dikhani. Un fel de relatii feudale, socoteste Bury, au existat între aceste douã clase ale nobilimii, si organizatia militarã pare a fi fost în legãturã cu obligatiile feudale. Altã trãsãturã caracteristicã a statului persan era religia, controlatã de o preotime cu imense puteri si exercitând o influentã conservatoare. Fiecare district, în provinciile Pers iei, se afla sub controlul spiritual al unui mare preot mag (corespunzând episcopului), si în capul întregii ierarhii sacerdotale stãtea supremul arhi-mag. Odatã cu stabilirea crestinismului, Statul roman prezintã si el o preotime puternicã, organizatã ca o ierarhie, intolerantã si zeloasã de persecutii103. 102 Numitã astfel dupã bunicul lui Artasir. [=Ardasir I, 224-241, întemeietorul dinastiei sasanide, 224-651]. 103 J. Buiy, History ofthe Later Roman Empirefrom tbe death ofTheodosinsetc.,l,p.90. -UJÎnnr ' i : ,,;•<:•'\r 107 NICOLAE BANESCU Conflictul între aceste douã puteri spirituale era inevitabil. Crestinii furã adesea prigoniti în Persia; ceva mai târziu, secta Nestorienilor, urmãritã de bizantini, îsi gãsea refugiul la persi, care de obicei îi ocroteau. în fruntea Statului persan se afla acum Sapor al II-lea, fiul lui Hormisdas, un monarh cu mari însusiri politice si militare. El trimise, în 336, lui Constantin cel Mare o ambasadã insolentã, cerând evacuarea provinciilor de la Tigris cucerite sub Diocletian. împãratul rãspunse cã va veni sã exprime în persoanã sentimentele sale lui Sapor. într-adevãr, odatã cu primãvara (337), el porni în fruntea armatei. O cometã de mãrime extraordinarã se arãtã atunci pe cer, aruncând nelinistea în spirite. Putin mai în urmã, împãratul se simti rãu. Trecând aproape de apele termale de la Helenopolis, în Bithynia, el se opri acolo, sã facã o curã; dar nu se simti mai bine. în prada unei febre violente, fu transportat în vila sa din Akyron, lângã Nicomedia, unde, dupã câteva zile, îsi dãdu sufletul (22 mai 337), dupã ce primise botezul.

Disparitia neasteptatã a suveranului produse o emotie adâncã. Ofiterii sãi îi depun trupul fãrã viatã într-un cosciug somptuos si-1 duc la Constantinopol, unde fu expus acoperit de purpurã si cu diadema pe cap, într-una din sãlile cele mai frumoase ale palatului sacru. Multã vreme fu vegheat de o gardã, în timp ce dinaintea lui se desfãsura ceremonialul de rigoare.- la ora obisnuitã a audientei lor, senatori, magistrati si demnitari veneau sã salute cadavrul îmbãlsãmat, pentru a paraliza astfel intrigile pânã la sosirea unuia dintre mostenitorii tronului. «s •-* 108 l Informat de cele întâmplate, Constantiu nu putu sosi îndatã la Constantinopol. în ziua de 2 august 337, se promulga încã o lege în numele defunctului. Dupã aceastã datã avurã loc cu pompã funeraliile, si trupul împãratului, care troneazã pânã azi în istoria crestinismului, fu coborât în mormânt, în bazilica. Sfintilor Apostoli, clãditã de el104. 104 J. Bidez, La vie de l'empereur Julien, Paris, Les Belles Lettres, 1930, pp. 12-14. • ! -• 109 NICOLAE BANESCU B. URMAsULUI CONSTANTIN CEL MARE 1. Reconstituirea unitãtii imperiului Sistemul de familie care înlocuia artificialul colle-gium întocmit de Diocletian era menit sã aibã o soartã identicã. Mai repede decât regimul tetrarchiei, el se va nimici în rãzboaie civile. Procesul care fãcuse din Constantin stãpânul unic al lumii se va reînnoi, dupã moartea sa, în favoarea celui cle-al doilea fiu, Constantiu; dar imperiul a fost mântuit de dezmembrare, cum observã atât de bine Finlay, numai prin exterminarea celei mai mari pãrti a familiei imperiale105. Cei trei fii ai lui Constantin vãzuserã cu ochi rãi împãrtirea din 335, care atribuise o parte de imperiu colateralilor, îndatã dupã înmormântarea tatãlui lor, ei se proclamarã Augusti (9 septembrie 337), conside-rându-se singurii stãpâni ai imperiului, si provocarã o revoltã militarã la Constantinopole împotriva rudelor. Perfidia lui Constantiu dase cu jurãmânt asigurãri verilor sãi alarmati. El nãscoci totusi un pretext al crimei puse la cale. Dupã câte relateazã Philostorgios, unul din continuatorii lui Eusebiu, Constantiu ar fi primit din mâinile episcopului de Nicomedia un rulou continând ultimele vointe ale lui Constantin. Acesta îsi exprima bãnuiala de a fi fost otrãvit de fratii sãi si cerea fiilor sã-1 rãzbune si sã ia mãsuri pentru siguOp. cit., voi. i, p. 105. 110 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN ranta lor. Trupele instigate provoacã un mãcel groaznic, în care pier cei doi frati ai lui Constantin, mai multi nepoti, între care Dalmatius si Hannibalianus, si totodatã unii dintre înaltii demnitari ai Statului. Singuri Gallus si Iulian, în vârstã de 12 si respectiv 6 ani, scãparã din acest mãcel, poate din cauza vârstei, care-i fãcea inofensivi. Cei trei frati au apoi o întrevedere la Sirmium si procedeazã la o nouã împãrtire teritorialã, care adause la lotul lui Constantiu provinciile celor doi veri ucisi. Dar armonia dintre ei nu tinu multã vreme. Constantin al II-lea, ambitios, vru sã urmeze exemplul tatãlui si sã reconstituie unitatea imperiului în folosul sãu. El se ridicã împotriva fratelui sãu Constans, ale cãrui state erau limitrofe cu ale sale, merse asupra Romei, dar, atras într-o cursã, pieri (340). Provinciile sale furã anexate de Constans. Nu mai erau acum decât doi împãrati. Aceastã di-archie tinu 10 ani, Constans era un vicios si nemultumi elementul militar. O conspiratie se urzi împotriva lui. Magnentiu, un soldat de origine germanã, care se ridicase prin serviciile sale în vârful ierarhiei, se proclamã împãrat la banchetul

dat de intendentul finantelor Marcellinus, la Autun. Informat, Constans, care se afla la vânãtoare în apropiere, cãutã scãparea fugind cãtre Spania; dar, ajuns de o trupã de cãlãreti franci la poalele Pirineilor, el fu omorât106. Magnentiu rãmase stãpân pe Occident. O altã uzurpare, a lui Vetranion, unul din generalii armatelor de la Dunãre, se produse în Illyricum. Sora 1 Zosimus (Bonn), II, 42. 111 lui Constantiu, Constantia, vãduva lui Hannibalianus, îl îndemnase sã se proclame Caesarîn primãvara anului 350. Vetranion era bun militar, iubit de soldati, din rândurile cãrora se ridicase; era însã un om simplu, fãrã nici o culturã. El îsi luã rolul în serios si scrise lui Constantiu pentru a-i promite alianta si a cere mâna sorei sale. Aceasta scrise si ea fratelui sãu, explicându-i cã alegerea lui Vetranion s-a fãcut numai spre a împiedica armatele de la Dunãre sã treacã de partea lui Magnentiu. Constantiu veni din Orient, unde purtase fãrã succes rãzboiul cu persii. El cãutã mai întâi sã-1 loveascã pe Vetranion înainte ca uzurpatorii sã se uneascã si izbuti sã însele simplitatea lui, atrãgându-1 în cursa unor tratative amãgitoare. Se alese un loc la frontiera provinciilor limitrofe, pentru o întrevedere, spre a se asigura, prin jurãmânt reciproc, si a pune la cale operatiile rãzboiului civil. Locul ales a fost Sardica (Sofia de azi), unde trupele amândurora se întrunirã la 25 decembrie, într-o vastã câmpie, în mijlocul lor se ridicase tribuna de pe care împãratii obisnuiau sã vorbeascã trupelor. Constantiu propuse sã se ia de arbitru armata însãsi, ceea ce Vetranion primi, înteles cu sefii fortelor acestuia, Constantiu, care avea întâietatea, tinu un discurs dibaci, în care aminti soldatilor de gloria si libertatea tatãlui sãu, de jurãmintele ce legau legiunile de dinastia sa. Soldatii, întetiti de ofiterii din jurul tribunei, izbucnirã în aclamatii puternice pentru fiul lui Constantin. Impresionat, Vetranion se aruncã la picioarele lui Constantiu, cerând iertare, împãratul se multumi a-1 dezbrãca de purpurã, apoi îl îmbrãtisa, îl primi politicos la masã si-1 trimise la Prusa, în 112 Bithynia, într-un palat, unde putu sã-si ducã, timp de sase ani, o viatã confortabilã107. Rãmânea Magnentiu, puternic, fiidcã fusese recunoscut de Britannia, Gallia, Spania si Italia. El înainta, în marsuri grãbite, în fruntea unei impunãtoare armate de provinciali si barbari. La Mursa, pe Drava, armata lui Constantiu îl zdrobi, dupã o bãtãlie teribilã, în care 50.000 de oameni rãmaserã pe câmpul de luptã. Ceea ce a contribuit la victorie a fost trecerea la imperiali a francului Silvanus, general renumit, împreunã cu corpul sãu de cavalerie. Scãpând de încãierare, Magnentiu se refugie la Aquileia, întãrind trecerile muntilor. Dar aparitia flotei romane pe coastele Italiei produse multe defectiuni. Roma, unde Magnentiu înecase în sânge tentativa lui Nepotianus de a-1 înlocui (iunie 351), era ostilã uzurpatorului. Când armata imperialã reusi a trece Alpii lulieni, Magnentiu fugi cu putinele-i trupe dincolo de Alpi, la Lugdunum (Lyon), încercã a trata, renuntând la purpurã, dar, urmãrit de aproape, nu-i rãmase, pentru a nu cãdea în mâinile dusmanului, decât a se sinucide108. Aceste evenimente ocuparã anul 352 si jumãtate din 353. Represiunea fu nemiloasã. Unitatea imperiului era cu aceasta reconstituitã. 107 Ibidem, II, 44. 108 Detalii asupra, înversunatei lupte si a sfârsitului ei la Zosimus, II, 46-53. [A. se vedea si studiul lui J. Sasel, The Struggle between Magnentius and Constantius II for Italy and Illyricum, „Ziva antika", 21 (1971), pp. 205-216.] 113 2. Constantin al II-lea

(singur împãrat: 353 - 3 noiembrie 361) a. Tribulatiile lui Gallus si Iulian. Educatia lor. Gallus înaintat Caesar, executia lui. Dupã masacrul din care singuri scãpaserã, cei doi veri ai lui Constantiu al II-lea îsi duserã mult timp o viatã retrasã, într-un adevãrat exil, urmãriti necontenit de vigilenta bãnuitoare a împãratului, supravegheati de oamenii sãi de încredere, înconjurati de spioni, care îl tineau la curent cu tot ce putea interesa suspiciunea stãpânului lor. Gallus rãmase, probabil, un timp în capitalã sau, cum cred unii, undeva în Asia, dar pe Iulian îl regãsim în palatele pustii din Nicomedia, în fundul Golfului Astakos, pe coasta asiaticã a Propontidei. Acolo trimise noul stãpân al Orientului pe orfan, si Eusebiu, episcopul orasului, era însãrcinat a-i supraveghea educatia. Nu departe se afla mama Basilinei, bunica lui Iulian, bucuroasã a-si regãsi în acest copil amintirea fiicei sale, care murise curând dupã nasterea lui. Ea îi dãrui un domeniu cu o vilã si vaste dependinte în preajma orasului Chalkedon, si Iulian era fericit sã-si petreacã acolo vacantele, gustând în acel mediu câmpenesc bucurii de care îsi va aduce aminte mai târziu cu înduiosare. Pedagogul Mardonius, un bãtrân eunuc scit foarte învãtat, fost lector al Basilinei, plin de bunãtate si de foc sacru pentru profesiunea sa, se îngrijea de educatia copilului. El îi desteptã gustul pentru literatura clasicã, admiratia pentru frumusetile lui Homer si Hesiod. Iulian îi va pãstra o amintire scumpã si o adevãratã veneratie109. 114 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN De aici, dupã moartea lui Eusebiu (341-342), Iulian fu transferat la Macellum, domeniu imperial din Cappadocia, unde veni si fratele sãu Gallus. Bãnuitorul despot simtise nevoia de a-i interna într-un loc sigur. Aici nu mai era vorba de studii profane; s-a urmãrit a se împlini instructia religioasã a tinerilor prin lecturi si explicatii din Vechiul si Noul Testament, pelerinaje si rugãciuni la mormintele martirilor, cântece sacre la bisericã. Gallus n-avea educatia lui Iulian si nu era pregãtit pentru asemenea lucruri, fiind si o fire brutalã; Iulian însã îsi dãdu obisnuita silintã si fãcu progrese repezi. Impresionabil cum era, înclinat spre misticism, fu initiat în practicile crestinismului, pe care mai târziu le va recomanda ca exemplu. El cunoscu acolo pe George de Cappadocia, episcopul arian, care avea sã sfârseascã atât de tragic în Alexandria Egiptului. George avea o frumoasã bibliotecã si-i permise lui Iulian s-o cerceteze. Constantiu poposea adesea la Antiochia Siriei, unde, sub influenta unor prelati piosi, cum era episcopul Leontios din acel oras, începu a avea remuscãri 109 Excelenta monografie închinatã vietii lui Iulian de J. Bidez, La vie de l'empereur Julien, Paris, Belles Lettres, 1930, e lucrarea fundamentalã în aceastã privintã. [Trebuie adãugatã însã bibliografia de limbã englezã si germanã a iltimelor decenii, pentru care se poate face trimitere la The Oxford Dictionary of Byzantium, prepared at Dumbarton Oaks, sub îndrumarea lui A.P. Ka dan, voi. I-HI = ODB), New York - Oxford, 1991, s.v. Julian", în voi. II, p. 1079, de unde mentionãm pe R. Browning, The Emperor Julian, Berkeley-Los Angeles, 1976 si E. Pack, Stãdte undSteuern in der Politik Julians: Untersuchungen zu den Quellen eines KaiserbUdes, Bruxelles, 1986.] 115 MCOLAE BÃNESCU pentru singurãtatea în care se afla, înconjurat numai de strãini. La sugestia acestor prelati, exilul verilor sãi îsi aflã acum sfârsitul. Cãtre finele anului 347, un ordin sosi la Macellum, dispunând trimiterea la Curte a lui Gallus, care fu un timp încã supravegheat. Iulian, absorbit de cãrti, era mai putin de temut, si el putu pãrãsi Macellum si veni la Constantinopol, unde afla toate mijloacele pentru a se adânci în studiile sale. Prin directia datã de Constantiu acestor studii, e putin probabil sã fi urmat altceva decât gramatica si retorica. El frecventa în acelasi timp bisericile. Spionii împãratului nu-1 pierdeau însã din ochi. Iulian avea vreo douãzeci de ani. Firea sa vioaie, sincerã, lipsitã de orgoliu, îl fãcea sã se apropie de oricine, fãrã consideratie de rangul sãu, si-i atrase simpatiile capitalei. Alarmat de popularitatea ce si-o câstiga, Constantiu îi dãdu ordin sã pãrãseascã îndatã

încetul cu încetul. se produse în Occident uzurparea lui Magnentiu. Brehier. în care îl initiaserã primii sãi educatori110. care obtinu de la Constantiu libertatea de a merge. care-si preda atunci în acel oras învãtãmântul. nu era accesibil multor inteligente. Marele pontif al neoplatonismului mistic a fost lamblichos. p. pentru a se închide în vechea resedintã imperialã. I. 1924. înseamnã schimbare de stare. dupã voie. deviere. grecque. Hist. Cf. la Antiochia.Constantinopol si sã se retragã la Nicomedia. Situatia gravã îl sili pe Constantiu a întelege cã trebuie sã-si asocieze pe unul din singurii membri ce mai erau în viatã din dinastia sa. atunci totul se sterge si totul se reveleazã112. (Vezi Cousin.pentru a zugrãvi încântarea religioasã. cã prima silintã a vointei lui trebuie sã fie de a se avânta „dincolo". „nebunia sublimã a sufletului pierdut în unitatea divinã". Pentru Cousin. n. Enneades. Paris. pãgânismul în pericol recurse la ajutorul fortelor elenismului. pp. 16 si urm. etimologic. 179. Introduction. Plotin. în fuga-i cãtre Spania. în mediul acesta fu pus pentru întâia oarã în comunicatie cu zeii. 497 a îngrijitorului editiei). . Discipolii sãi cãutarã a prezenta speculatiile filosofici sale în imaginile seducãtoare si vaporoase ale cultelor mistice. fiindcã Dumnezeul sãu era dincolo de sensibil si de inteligibil. Hist. poruncind demonilor si vorbind cu zeii. care putea clãtina educatia crestinã a tânãrului. Bidez. La retori. ca toate doctrinele filosofice. n. prea subtile si delicate. op. generale de la philosophie. Plotin arãtase cã prima întrebuintare a ratiunii este de a întelege cã omul e captiv în materie. De multã vreme ceva se pregãtea în filosofic. Iulian gãsi mijlocul de a-si procura zilnic copia lectiilor lui. Iulian nu mai avea ce cãuta. Pentru a doua oarã Iulian trecu Bosforul. pe care-1 întrevãzuse la Nicomedia. actul de a iesi din sine111. O sintezã era necesarã. 1884. Em. vechile doctrine se apropiaserã. proclamat împãrat la Au tun. Când sufletul s-a eliberat de tot ce-1 leagã de lume. Adevãrata virtute este unirea cu Dumnezeu. Ceea ce-1 atrage acum e misticismul. Les Belles Lettres. 117 lui. pp. La începutul anului 350. care ne expune cu multã claritate 111 Alexandrinii au întrebuintat pentru întâia oarã acest cuvânt . de a-si elibera sufletul de trup. 2). Dincolo de ratiune va fi pentru el intuitia si dincolo de intuitie extazul (ejccrracng). în drumul cãtre resedintã. sã-si desãvârseascã studiile. La 15 martie 351 el îl ridicã pe Gallus la rangul de Caesar. între celebritãtile sofisticii a doua.] 112 Alfred si Maurice Croiset. Constans pieri de mâna emisarilor sãi. Paris. absorbind ce mai rãmãsese din anticele religii elenice si atrãgând unele elemente ale credintelor noi. Avântul cãtre Dumnezeu nu-1 cerea Plotin ratiunii si inimii. ele tindeau a se topi unele în altele. adorat de discipoli ca o fiintã supranaturalã. rãtãcire. Desi i se interzise de a urma cursurile celebrului retor. dau o succintã si excelentã caracterizare a filosofiei acestui spirit original. de a se desface de lucrurile pãmântesti. avu la Nico-media o întrevedere cu fratele sãu Iulian. metafizician subtil. Sistemul lui Plotin. îi dãdu de sotie pe sora sa Constantia si schimbã cu el jurãminte solemne de bunã întelegere înaintea epis-copului-misionar Theophil Indianul. cu Plotin. împreunã cu sotia sa. 887-890. Frontiera Orientului era în acel moment serios amenintatã. cit. în veacul al IV-lea. Condensând într-un larg sistem de eclectism elemente ale teologiei împrumutate din toate filosofiile si din toate religiile elenismu110. El avu norocul sã gãseascã acolo pe Libanios. Xlle ed. V. 116 Evenimentele politice aduc deodatã o schimbare neasteptatã în regimul tinerilor exilati. de la litter. Gallus primea sarcina de a guverna Orientul si pleca. [Vezi si Infra.care. Libanios rãspundea întru totul cerintelor spiritului superior al noului sãu discipol.. t. si ea se îndeplineste în prima jumãtate a secolului al III-lea. Acesta întãri într-însul cultul pentru literatura anticã. Iulian a fost u-nul dintre cei mai entuziasti discipoli ai lui Libanios. 118 . care. unul dintre familiarii împãratului. dupã expresia lui Bidez..

cãtre Priskos. muri de o febrã subitã117. Fi. I. un teolog de reputatie al epocii. humani cruoris auida nihil mitius quam maritus (Ibidem. afirmã eminentul erudit. se pasiona pentru spectacole si se deda la acte compromitãtoare. face evocatii si minuni113. în Noricum. Gallus îsi continuã singur drumul cãtre destinul sãu. 113 Cousin. si aceasta o fãcea fãrã rusine în oras. El îi retrase mai întâi mare parte din trupe. pentru a înlãtura bãnuielile. Ei se aruncã în divinatie si theurgie. care luase drunual spre Atena. l. dar.. socotind cã influenta ei îl va linisti. osoful. 99. întrebând. sub cuvânt cã vrea sã se întretinã împreunã asupra afacerilor imperiului. de a auzi vo cea ei în visuri sau în oracole si de a sti de la ea însãsi natura si planurile sale"114. Cesarul usuratec se desfãta în plãceri. cit. decât rationamente subtile si reverii semete. urcat repede într-o trãsurã privatã (carpento privata) si dus în Histria. ajunsi în Bithynia. alunecând în speculatii extravagante. 114 G. 2). si el o lãsã sã terorizeze orasul printr-o serie de executii116. t. La el aleargã Iulian. la Antiochia. întovãrãsit de o bandã de spadasini travestiti. în limba greacã. III (L'empereur Julien). care trimise pe lângã fratele sãu pe Aetius. lamblichos nu mai e un filosof. Fr. 1907. „de a. îi arãtã întelegere. et adhibitis paucis clam ferro succintis uesperi per tabernas palabatur et con-pita quaeritando Graeco sermone. Iulian plecã atunci la Ephes si acolo îl cunoscu pe vestitul Maximus (351). el continuã a se arãta crestin. pe 115 Ed. si teologul fu convins de credinta sa nealteratã. l. ai cãrei credinciosi. relateazã cã noaptea. inflammatrix saenientis adsidua. cutreiera tavernele si rãspântiile. se decise în cele din urmã a porni. supravegheat cum era. merge spre ea sau de a o atrage la sine. La fin du paganisme. tribun militar. ce stie fiecare despre Cesar. care-i poartã si astãzi numele. Gallus trezi prin purtãrile sale nemultumirea generalã. op. trimisi de tiranul obsedat spre a-i lua un interogatoriu . chap. se initie în theurgie. p. ca frate. ci un preot si un mistagog (initiator în mistere): el învatã unirea realã cu Dumnezeu. Iulian îl primi cu multã simpatie. Boisser.rãspundea unor trebuinte ale sufletului sãu pe care crestinismul nu le putuse multumi. Constantiu insista ca Cesarul sã-si grãbeascã venirea si. dar la Pergamon se afla Edesios. învãtãmântul filosofilor la care alerga Iulian -spune atât de bine Gaston Boissier . Din nefericire. Ea iu înmormântatã lângã Roma. cel mai venerat dintre discipolii sãi. Acest învãtãmânt era mai mult decât o metafizicã îndrãzneatã. care se afla în Ephes. cel mai pretios izvor al epocii. 19:. pe care o cunostea bine. Pentadius notarul si Mellobaudes. 116 Megaera quaedam mortalis. 120 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN care o doreste mult. seful arienilor extremisti. Paris. întors la Nicomedia. Constantia ezitã câtva timp. 119 NICOLAE BANESCU peregrinãrile sale la theurgi ajunserã la urechile lui Gallus. Pe când era pãzit acolo. la lumina tortelor. îi cerea sã vinã împreunã cu sotia sa. cuius erat inpendio gnarus. sosirã Eusebius sambelanul (_cubiculi praepositus). XIV.misticismul alexandrin. ca ziua115. vrãjitoria secolului al IV-lea. într-un mausoleu monumental. trãiesc în plin supranatural. în acest timp. XTV. 1871. lamblichos nu mai era în viatã. dar. Berlin. Ammianus Marcellinus. în practicile religioase ale misterelor neoplatonismului. temându-se de mâjiia lui. Ajuns la Poetovio. Elenismul ajunge cu el o religie exaltatã. era pus sub gardã.. Eyssenhardt. lângã Pola. Rapoartele primite de împãrat îl alarmarã. îl îndreaptã cãtre Maximus. Constantia exercita asuprã-i o influentã funestã. desfãcuti de interesele pãmântesti. quid de Caesare quisque sentiret et haec confidenter agebat in urbe ubi pernoctantium luminum claritudo dierum solet imitãri fulgorem. si apoi îl chemã la Milan. el pretindea a pune la îndemânã mijlocul de a fi în comunicatie cu Divinitatea. 190. despuiat de vesmintele regesti si îmbrãcat cu tunica si mantaua comunã. bãtrân si obosit. Spiritul lor pierde din ce în ce contactul cu realitatea.

amãnuntit cu privire la omorurile sãvârsite la Antiochia. Palid de emotie, Gallus îngãimã cã executiile s-au fãcut la instigatia sotiei sale. La aceastã insultã a memoriei surorii sale, Constantiu, apucat de o mânie fãrã de margini, nu mai vãzu sigurantã pentru sine decât în moartea nefericitului Cesar. Serenianus fu îndatã expediat, împreunã cu alti doi delatori, pentru a-1 executa. Cu mâinile legate la spate, „ca unui hot rãufãcãtor", dupã expresia lui Ammianus, Gallus fu decapitat cãtre sfârsitul anului 354 ns. Cunoscând amãnuntele acestei sinistre tragedii, Iulian fu atât de impresionat, încât de multe ori pãrea 117 Ammianus, XIV, 11, 6: cum Bithyniam introisset, in statione quae Caenos Gallicarios appellatur, absumpta est in febrium re-pentina. 118 XIV, 11, 23:... et ita conligatis manibus in modum noxii cuiusdam latronis cemice abscisa. 121 cã vede spectrul trupului decapitat al fratelui sãu. Odatã cu executia lui Gallus, primea si el ordinul de a se prezenta la Milan. Acolo se gãsi în prezenta unei acuzatii formale: i se imputa cã pãrãsise Macellum fãrã autorizatie, cã avusese conciliabule cu fratele sãu dizgratiat, când trecuse prin ConstantinopoF19. Iulian s-a apãrat energic. Suspectat, calomniat de puternicii intriganti de la Curte, el simtea cã viata sa e în primejdie, si Constantiu, sub influenta camarilei, nu voia sã-1 primeascã în audientã. O interventie neprevãzutã si hotãrâtoare îl salveazã, împãrãteasa Eusebia, care exercita o mare influentã asupra sotului sãu, se apropie cu simpatie de tânãrul nefericit, pledeazã cu ardoare cauza lui si obtine a-1 primi în audientã si a-1 asculta, întrevederea aceasta avu darul sã linisteascã mânia despotului. Dorinta lui Iulian era sã se întoarcã în linistea domeniului mostenit de la bunica sa, si Eusebia îi obtinu autorizatia. Iulian plecã, dar la Como fu întors din drum din cauza revoltei generalului Silvanus în Gallia, provocatã de infamia delatorilor din jurul tronului. Suspiciunea se trezi din nou în sufletul lui Constantiu, care se temu ca Iulian sã nu întâmpine în calea sa pe rebeli. Eusebia, din marea sa afectiune pentru Iulian, îl convinge atunci pe împãrat sã-1 lase a-si urma un timp învãtãtura la Atena, unde nu va mai putea fi periculos. Aceastã hotãrâre fu primitã de Iulian cu o nespusã bucurie. El putea sã vadã în sfârsit orasul viselor sale. în vara anului 355, îsi fãcea intrarea în Atena, streIbidem, XV, 2, 7. 122 curându-se fãrã zgomot, supravegheat cum era, si descindea la locuinta elegantã a unui nobil din Antiochia, Celsius, prieten intim al lui Libanios120. Cu toate devastãrile pe care le suferise, orasul îsi pãstra vechea splendoare a monumentelor sale. Acropole, cu atâitea minuni ale artei, era intactã. Pallas-Athena trona încã în mijlocul Parthenonului; sacrificiile se îndeplineau si solemnitãtile cultului pãgân se desfãsurau în toatã mãretia lor. Ne închipuim usor impresia strecuratã în sufletul tânãrului setos de marile amintiri ale trecutului. El nu-si pierdea vremea în distractiile obisnuite ale tineretului zgomotos, ci se lãsa în voia entuziasmului sãu pentru frumusetile ce-i Fermecau privirea si pentru învãtãmântul ce fãcea atunci gloria metropolei elenismului. Universitatea atenianã rãsuna în acea epocã de elocventa sofistilor celebri, în jurul cãrora se îngrãmãdeau tinerii studiosi din cele mai depãrtate provincii ale imperiului. Arta cuvântului era la grecii de atunci o adevãratã desfãtare a spiritului, prin efectele sale în mare parte muzicale. Oratorul era acum un emul al poetilor lirici. Aplicând o prozodie care nu se mai simtea în limba vie, el scotea în relief, ca un virtuos, timbrul si armoniile elocutiunii sale si exalta pe auditori prin muzicalitatea frazelor, de multe ori pure sonoritãti, lipsite de fond serios. Aceste lucruri ne fac, poate, sã surâdem astãzi. Dar, cum observã cu drept cuvânt un învãtat care s-a oprit asupra lor, trebuie sã mãrturisim cã nu le mai putem întelege. Acest acord absolut al cuvântului si urechii

120 Bidez, op. cit., pp. 108-110. 123 sunt fenomene care s-au pierdut pentru noi. A fost un gen de elocventã si un sistem de educatie de care nu mai avem azi idee, cãci se întemeiau pe un sentiment care a dispãrut: iubirea dezinteresatã a vorbirii frumoase121. Apoi, limbile vechi ne sunt atât de putin familiare, avem pentru ele un sentiment atât de strãin, încât nu ne putem da seama de farmecul pe care-1 gãseau într-însele cei vechi, farmec pierdut pentru noi. Cã nu erau lucruri atât de dispretuit, ne-o aratã faptul cã crestinii, mari oratori ai Bisericii, n-au ocolit scoala retorilor greci. Cursurile cele mai frecventate erau cele ale lui Prohaeresius. Reputatia sa ajunsese pânã în Occident si împãratul Constans îl chemã sã-1 asculte. Cãlãtoria sa a fost un triumf22. Iulian se interesa însã mai mult de filosofic. scoala lui Platon supravietuia în grãdinile Academiei, si aici zãbovea tânãrul setos de doctrina complexã a theurgilor. Eleusis, unde se celebrau încã, în toatã mãretia lor, misterele zeitei Demeter, nu era departe, si Maximus recomandase lui Iulian sã meargã sã-si împlineascã initierea la hierofantul vestitului sanctuar. Tânãrul print pãtrunse în veneratul templu al divinitãtilor subterane, strãbãtu toate fazele initierii în misterele lor, împãrtãsindu-se de înaltele adevãruri filosofice desprinse din simbolismul lor complicat. 121 Petit de Julleville, Histoire de la Grece sous la domination romaine, Il-e ed., Paris, 1879, pp. 351-352. 122 Roma îi ridicã o statuie de aramã, cu o inscriptie adesea citatã pentru aliteratia de patru ori repetatã: Regina Rerum Roma, Regi Eloquentiae. (Jbidem, p. 350). 124 Reprezentantul neoplatonismului, Priskos, recomandat de Edesias, se afla la Atena. Iulian îl cercetã, sedus de ocultismul 5ãu. Eunapios ni-1 prezintã ca un om gelos de ideile sale, pãtruns de demnitatea filosofici, vorbind domol, p« un ton întotdeauna solemn. Iulian i-a pãstrat statornic un mare respect, împreunã cu Maximus, Priskos a stat la cãpãtâiul sãu, în ultimele-i momente, când clzu rãnit pe câmpul de bãtaie; ei i-au dat cele din urmã mângâieri filosofice înainte de moarte. Iulian cunoscu la Atena si pe corifeii de mai târziu ai Bisericii, pe l^asile de Caesarea si Grigorie de Nazianz. Cel din urmã, pasionat, îsi aduce mai târziu aminte de tânãrul si originalul membru al dinastiei si-i schiteazã, dupã eroica lui moarte, un portret plin de urã. Ceea ce rãmâne din aceastã schitare este, cum aratã Bidez, timiditatea sa nervoasã, notatã de Libanios, care ne spune cã, înaintea numerosilor prieteni ce fãceau cerc în jurul sãu la Atena, Iulian nu pronunta un cuvânt fãrã ca o roseatã pudicã sã nu-i coloreze fata, urmând apoi debitul vorbirii sale repezi, de care se resimt adesea scrierile lui123. Fericirea sederii lui Iulian la Atena n-a fost de lungã duratã. Pe neasteptate, la începutul toamnei, el primi ordin sã vinã la Milan. Revolta lui Silvanus în Gallia se încheia cu asasinarea lui; dar imperiul era acum asaltat din toate pãrtile. Francii, alamanii si saxonii ocupaserã 40 de orase pe Rin, târând populatia în captivitate si ducând cu ei o pradã imensã; quazii si sarmatii cutreierau Pannonia si Moesia superioarã; iar în Orient, persii nu încetau de a ataca, tinuturile imperiului. Constantiu îsi 125 NICO1AE BÃNESCU dãdea seama cât de greu putea face fatã unei situatii atât de grave, dar pregeta a-si alege un asociat la imperiu, din cauza, excesivei iubiri de putere si a suspiciunii fatã de toti124. Se gândi totusi, în cele din urmã, a-si asocia pe Iulian. O luptã de influente se dãdu atunci în jurul sãu. Delatorii se sileau a-1 abate de la acest gând; singurã Eusebia, „foarte instruitã, si cu o prudentã mai presus de sexul femeiesc", cum o caracterizeazã Zosimus, le tinu piept si convinse pe Constantiu sã punã pe Iulian ca Cesar peste natiunile de dincolo de Alpi, cãci, tânãr cum este, de o fire simplã, zicea ea, cufundat toatã viata în studii si nestiutor în toate, „va fi pentru noi mai bun decât oricare altul"125.

Iulian, care-si astepta soarta într-un cartier din Milan, fu chemat în sfârsit la Curte, si ceremonia învestiturii sale în calitate de Caesar avu loc la 6 noiembrie 355, în fata trupelor prezente la Milan. Constantiu pronuntã un discurs în care, lãudând însusirile vãrului sãu, ceru ratificarea armatei pentru alegerea lui. Trupele îl întrerupserã cu un murmur de aprobare, si împãratul puse atunci pe umerii lui Iulian purpura si-1 proclamã Caesarîn aclamatiile lor. El îi adresã apoi lui Iulian o alocutie plinã de sfaturi bune si de asigurãri. Armata îsi lovi zgomotos scuturile de genunchi, semn al bucuriei cu care aproba si al admiratiei cu care 123 Bidez, op. cit., p. 118; cf. Zosimus (Bonn), III, 1-2. 124 Zosimus, III, 1: iXiaftai Se KOIVCOVOV ij\c, âp%fjt oi>K etMppei &iâ ie (pi'kapx'iut vnepfloXriv Kal TO nâvtaq e%eiv ev vnoyia. 125 Ibidem-. ãpeivcov ie ecrTai navwq erepov nepi r]jJ.ãq. Cf. Ammianus Marcellinus, XV, 8, 3126 primea pe Cesarui strãlucind în purpura imperialã. Iulian luã dupã aceea loc în carul imperial alãturi de suveran si fu introdus solemn în palat126. El a fost fericit a prezenta, din îndemnul împãratului, omagiile sale împãrãtesei Eusebia. în panegiricul ce-i închinã mai în urmã, Cesarui a consemnat scena memorabilei întrevederi. Când veni în fata ei, i se pãru cã vede, ca într-un templu, statuia Moderatiei (ayaAjua acacppoavvrig). „Unele - îi zise basilissa - le si ai de la noi; celelalte le vei avea de la Dumnezeu numai dacã esti credincios si drept fatã de noi". Aproape atât a auzit, nici un cuvânt mai mult - urmeazã el -, desi în elocventã nu era mai prejos de cei mai buni oratori. Iulian iesi de la audientã plin de admiratie si uimire, cu impresia de a fi auzit vorbind Modestia însãsi, „atât de dulce si suav era sunetul vocii sale"127. împãrãteasa îi fãcu un dar, care era pentru Iulian de cel mai mare pret: o mare cantitate de cãrti de filosofic si istorici buni, de oratori si poeti, care 1-au însotit în campaniile sale si pe care, cum declarã în panegiricul amintit, de câte ori le cerceta, în rãgazurile sale, nu putea uita pe aceea care i le dãruise128. b. Iulian Caesar, apãrarea Galliei. Luptele de la Rin cu germanii (355-359). Pregãtirile de plecare se grãbeau. Iulian primea comanda Galiilor, Britanniei si 126 Ammianus, XV, <?, 5-15. 127 Elogiul împãrãtesei Eusebia, p. 97, la Bidez, L'empereur Julien, Oeuvres completez, t.I, 1ere pârtie, Paris, Les Belles Lettres, 1932. 128 P. 98. 127 Spaniei, dar Constantiu, dupã obicei, îsi luã toate mãsurile de precautie, punându-1 pe Cesar sub o umilitoare tutelã. Ursicinus fu înlocuit în comandamentul suprem cu Marcellus, un general mediocru, care avea si misiunea de a supraveghea de aproape miscãrile lui Iulian, în Manifestul sãu de mai târziu cãtre atenieni, acesta aratã situatia de inferioritate în care era pus: a fost trimis în Gallia nu atât pentru a comanda armatele din acea provincie, cât pentru a se supune generalilor de acolo, cãci li se scrisese si poruncise formal sã nu spioneze pe dusmani mai mult decât pe el129, într-adevãr, înaltii functionari care se aflau cu el -Florentius, prefectul Galici, Sallustius quaestorul -aveau sã primeascã ordine numai de la Constantiu. Pentru ca atmosfera ce i se crea sã fie completã, împãratul îi dãdu pe sora sa Elena de sotie130. La l decembrie 355, Iulian iesi din Milan, petrecut o bucatã de drum de împãrat. La Turin aflã stirea unui dezastru ce i se ascunsese: Colonia cãzuse în mâinile barbarilor, dupã un crâncen asediu. Aceastã veste fu pentru tânãrul Cesar o prevestire rea; dar, aclamat în calea sa de populatie, el îsi întãri încrederea. Sosind la Vienna, pe Ron, toti îi iesirã înainte din oras si din împrejurimi, aclamându-1 cãlduros, în timpul când Iulian intra în Gallia, aceasta oferea o priveliste tristã, nu mai avea nimic din prosperitatea de odinioarã. Pe urma 129 Cãtre Senatul si poporul atenian, în aceeasi editie a lui Bidez; 1.1, partea I, p. 224. 130 Desigur, mai în vârstã decât Iulian, care avea 24 de ani. Elena a avut în aceastã cãsãtorie un

rol sters si a murit curând dupã declararea conflictului dintre sotul si fratele sãu. ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN nãvãlirilor sãlbatice din veacul al III-lea, orasele erau ruinate, câmpiile rãmase în paraginã, populatia rãritã. Lutetia Parisiorujn (Parisul) se refugiase în L'île de la Cite, Bordeaux îsi mutase portul în estuarul unui modest râu (Deveze), spre a rezista surprinderilor, la adãpostul fortificatiilor131. Manifestul cãtre atenieni ne aratã situatia dramaticã aflatã de Iulian în Gallia. O foarte mare multime de germani, spune e33 locuiau fãrã teamã în jurul oraselor devastate ale celtilor. El socoteste la 45 numãrul oraselor deschise, ale cãror ziduri fuseserã nimicite de nãvãlitori; o fâsie de pãmânt exploatatã de barbari dincoace de Rin (jLm TãSe TOV 'Privov) se întindea „de la izvoarele lui pânã la ocean". tinut pânã acum departe de orice initiere în afacerile publice, Iulian era cu totul strãin de cunostintele reclamate de noua sa situatie. Constient de marea misiune ce i se încre dintase, el se sili, în iarna petrecutã în palatul din marginea Ronului, a-si dobândi aceste cunostinte. Sallustius, spirit luminat si onest, administrator excelent, îl initie în afacerile Statului; în acelasi timp, Cesarul îsi fãcu rãbdãtor educatia militarã, studiind exercitiile soldatilor si pregãtindu-se alãturi de ei pentru rãzboi. Odatã cu vara <356), alamanii îsi reluau incursiunile. Iulian primi ordinul împãratului de a-si duce armata la Reims. în drumul sãu pânã acolo, Cesarul curãtã locurile de bandele prãdalnicilor germani. La Reims, fu pus la curent cu planul operatiunilor. Un corp de armatã condus de împãrat trebuia sã treacã Bidez, La vie de l'empereur Julien, Paris, 1930, p. 136. 129 NICOLAE BANESCU Rinul aproape de lacul Constanta, spre a face o diversiune cãtre Pãdurea Neagrã, în timp ce alte trupe, sub comanda lui Marcellus si Ursicinus, aveau sã execute o miscare paralelã dincoace de frontierã, spre a împiedica pe barbari a trece în Gallia. Programul acesta fu executat întocmai. Iulian, aflând cã mai multe orase cãzuserã în mâinile dusmanului, cuceri Brumath si se îndreptã direct la Colonia, ocupatã mai înainte de germani si o recuceri aproape fãrã luptã; el îsi duse apoi trupele la Senones (Sens), pentru a petrece acolo iarna132. Dar campania anului 356 nu avusese mari rezultate, în iarnã, bandele barbarilor începurã iarãsi jafurile lor ca mai înainte, si Iulian fu nevoit a-si rãspândi putinele trupe ce le avea pentru a apãra pe locuitori. Informati de slaba lui garnizoanã la Sens, Cesarul fu asediat de o masã de barbari. Marcellus, care se afla în apropiere, nu-i veni în ajutor, dar Iulian, cu putinii sãi soldati, apãrã energic zidurile, stând cu îndãrãtnicie la creneluri, încât barbarii se vãzurã siliti a pãrãsi asediul dupã o lunã133. Informat de indolenta lui Marcellus, împãratul îl recheamã, în raportul ce-i face, incapabilul general cautã sã-1 compromitã pe Iulian, si acesta scapã numai prin devotamentul sambelanului sãu, eunucul Eutherios, care demascã toatã calomnia, garantând pentru credinta Cesarului134 si prin sosirea la Curte, tocmai Ia timp, a celor douã panegirice compuse de Iulian în onoarea lui Constantiu si a împãrãte132 ttridem, pp. 141-142. 133 Ammianus, XVI, 4, 2, 3. IM Ibidem, XVI, 7, 1-4. 130 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN sei Eusebia1*5. Marcellus fu trimis la Sardica, si în locul sãu fu numit în Callia Severus, general cu experientã si disciplinã, care a fost pentru Iulian un pretios colaborator. în 357, Cesarul primeste încuviintarea, obtinutã pentru el de Eusebia, de a comanda personal trupele136. Dar, în locul vrednicului Ursicinus, Constantiu îi trimitea pentru comanda infanteriei pe un dusman, Barbation, care avusese un rol în uciderea lui Gallus. în primãvara anului 357, reluând campania împotriva germanilor, Iulian porni cãtre Vosgi, în timp ce Barbation trebuia sã meargã spre Bale, planul fiind sã-i prindã pe dusmani ca în cleste. Iulian

nimiceste o bandã de germani care prãdaserã în interior si se opreste la fortul Saverne, pe care cãuta sã-1 punã în stare de apãrare. Barbation, care opera pe seama sa, vru sã treacã Rinul, dar nu izbuti, fu atacat de barbari în retragerea sa si urmãrit pânã dincolo de Bale, pierzând o mare parte din bagaje, cu animalele si oamenii de serviciu, Aceastã biruintã îi încuraja pe ala-mani, care se coaHzarã, în frunte cu regii Chnodomar si Velstrap, pentru a-1 ataca pe Cesar, stiind de la un transfug cã e izolat la Saverne, cu o trupã numai de vreo 13-000 de oameni137. Iulian nu asteptã a fi atacat, ci porni cu armata sa de-a lungul cãii romane ce ducea spre Argentoratum (Strassbourg), si în apropiere de acest oras iscoadele descoperirã de pe o coli135 Bidez, op. cit, p, 145. 136 Zosimus, III, 2, 5. 137 Ammianus, XV], 12, l, 2 [Velstrap apare însã sub forma Vestralp]. c t ; • :>: '•...'. "y \ .-v.-•'••. 131 NICOLAE BANESCU na armata barbarilor. La adãpostul colinei, Cesarul îsi aseazã îndatã trupele în ordine de bãtaie si le aruncã asupra dusmanilor. Lupta a fost crâncenã si s-a terminat, în jumãtate de zi, printr-o înfrângere nimicitoare a barbarilor, de trei ori mai numerosi. Escadroanele romane, risipite la început, au fost întoarse Ia atac prin energia lui Iulian, care stiu sã le înflãcãreze, si infanteria, desi covârsitã de dusmani, tinu piept vitejeste. Toatã cavaleria alamanilor, în frunte cu Chnodomar, fu decimatã si pusã pe fugã. Alamanii, urmãriti pânã la Rin, se înecarã cu miile, Chnodomar fu capturat, si Iulian îl trimise trofeu lui Constantiu. Cesarul obtinu o victorie strãlucitã, care avu un mare rãsunet: armata germanilor confederati fu nimicitã138. Iulian nu se opri însã aici: el vru sã-si desãvârseascã victoria ducând rãzboiul pe teritoriul dusmanului. Trecând îndatã Rinul, îi fugãri pe barbari în fumul incendiilor pânã în pãdurea Hercynianã, în care pãtrunse, întãrindu-se într-un fort în ruine, ridicat de Traian. Acolo se prezentã o solie a alamanilor implorând pacea. Iulian le acordã un armistitiu de 10 luni. Putin mai în urmã, regii însisi se prezentarã, dând cu jurãmânt asigurãri139. Iulian se întoarse în Gallia cu armata sa. Severus se afla la avangardã si surprinse aproape de Meusa o bandã a francilor prãdând tinutul, în fata fortelor pe care nu le bãnuiau, ei se închid în douã fortãrete pe malul fluviului, unde sunt blocati 138 Descrierea pe larg a acestei mari biruinte la Ammianus, XVI, 12, si la Bidez, op. cit., pp. 149-154. 139 Ammianus, XVII, l, l, 2, 3 si 11, 12, 13. 132 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN si siliti sã se predea. Iulian îi trimise lui Constantiu, care-i înrola în trupele sale140. Dupã aceste grele operatii încununate de succes, Iulian îsi duse d-e astã datã trupele sã ierneze la Lutetia ParisiorumL4!. Cu toate succesele avute, Iulian socotea cã primejdia nu era încã înlãturatã pentru Gallia, cã trebuia consolidatã frontiera Rinului, asigurat în special cursul inferior al fluviului. Pentru restaurarea regiunilor devastate, trebuia sã obtinã de la dusman reparatii în naturã si mai cu seamã repatrierea celor târâti în captivitate. De aceea, fãrã a astepta timpul obisnuit al operatiilor militare, în mai 358 se aruncã asupra francilor salieni din Toxandria142, silindu-i sã semneze un tratat de supunere cãtre imperiu si obligându-i sã-1 apere. Trecu apoi Meusa si pãtrunse în tara chamavi-lor, alt trib al francilor, impunându-le aceleasi conditii si cerându-le ostatici. Izvoarele bizantine au înregistrat memorabila scenã a barbarilor care, la cererea lui Iulian de a i se da ostatec fiul regelui, au început a plânge amarnic împreunã cu regele lor, jelindu-se cã fiul regal pe care-1 cere a pierit în luptã, înduiosat, Iulian, care-1 avea captiv, îl prezentã deodatã barbarilor, descoperindu-le intentia de a-1 creste cum se cu140 Bidez, op. cit., pp. 154-155. 141 Ammianus ne spune cã toate aceste izbânzi ale lui Iulian erau luate în râs la palatul lui

Constantiu, unde Cesarul era numit în batjocurã Victorinus, fiindcã în rapoartele sale vorbea mereu de înfrângerea germanilor. 142 Ammianus, XVE, 8. Toxandria era o tarã de pãduri si bãlti ce se întindea de lâng ã Tongres, pânã la vãrsarea râului Vahal în Rin. .. .,,,.-. .:......,..,,.,„, •;,;............ ... 133 vine, pe lângã el, stârnind prin aceasta bucurie mare si încrederea lor si impunându-le astfel conditiile pãcii143. Iulian începu, de asemenea, sã ridice fortãrete pe cursul inferior al Rinului, iar pentru a le aproviziona, reparã flota britanicã si o spori cu 400 de bãrci construite în pãdurea din Ardennes, spre a aduce în Britannia grâul necesar144, în sfârsit, spre a repopula câmpurile deserte ale Galici, Iulian impuse alamanilor eliberarea miilor de captivi. El trecu Rinul la dânsii, si regii dusmani, intimidati, predarã prizonierii, pe care Iulian îi avea însemnati de secretarii sãi, demascând prin acest control trucurile întrebuintate de alamani spre a nu-i elibera pe toti. în 359, trecu din nou Rinul în acest scop si constrânse pe ultimii recalcitranti a restitui prizonierii145. Rezultatul celor patru ani de rãzboi cu germanii la frontiera Rinului a fost rezumat de însusi Iulian, în Manifestul sãu cãtre Senatul si poporul atenienilor. a trecut de trei ori Rinul, a obtinut repatrierea a 20.000 de prizonieri retinuti de germani dincolo de fluviu; în douã bãtãlii si un asediu (bãtãliile de la Strassbourg si din Toxandria si asedierea forturilor de pe Meusa) a fãcut multime de captivi, oameni în toatã puterea. A trimis lui Constantiu patru batalioane de pedestrasi dintre cei mai tari, si altele trei mai putin bune (TCT143 Eunapios, în Excerpta de Legationibus (ed. Bonn), l, pp. 41-45. Zosimus îl rezumã. Cf. Petros Patrikios, Excerpta de Legat. (Bonn), 16. 144 Cãtre Senatul si poporul atenian, ed. Bidez, 8. 145 Bidez, La vie de l'empereurJulien, pp. 156-161. ,s;;îi 134 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN tapat ãpi&noix; r&v KpaTiatcov netâv, tpeîq T<3v EÃarTOVtov), douã escadroane foarte pretuite de cavalerie (iitneav -rãtficcra Svo TO evrifioTara) si a recucerit, ca Cesar aproape 40 de orase pierdute146. Trei ierni la rân-d dupã bãtãlia de lângã Strassbourg le petrecu Iulian la Lutetia. înainte de el, Augustii sau Cesarii care guvernaserã Gallia au locuit de cele mai multe ori la palatul din Treves. Iulian a preferat Lutetia pentru pozitia sa mai centralã, de unde, fãrã a fi prea departe de Rin, putea supraveghea mai bine administratia Galiei si a Britanniei. Splendida capitalã a Frantei ocupa atunci o micã insulã în mijlocul Senei si n-avea intrare decât pe douã poduri de lemn. L'île de la Cite era asezatã la rãspântia drumurilor ce duceau în atâtea pãrti; apele Senei si afluentilor sãi serveau de multã vreme pentru transporturi. Iulian îsi ducea în aceastã resedintã viata sa simplã de ostas, de care întotdeauna a tinut sã se înconjoare, si care îi atrase devotamentul trupelor. Dormea în asternuturi tari, se destepta, obisnuit, la miezul noptii si se aseza la lucru, la lumina unei lãmpi, ocupându-se de afacerile imperiului, dupã care trecea la ocupatiile spiritului, simtind nevoia de a se cultiva, cãci, dupã cum mãrturiseste unor prieteni, e de mirare cã mai vorbeste greceste, într-atât s-a barbarizat din cauza tãrilor în care se aflã147. Citea din Caesar, din Plutarch sau din alti scriitori, studia tratate de artã militarã sau 146 Cãtre Senatul si poporul atenian, p. 227. 147 Ei Kai ptfeyyof/jrjv 'JEAATjvicrri, •dav^ã^siv ãtwv.ovTcog eo/iev etcâeSapSapcofievoi Sm rã %<npia (Scrisoarea 8, cãtre Eumenios si Pharianos., ed. Bidez, p. 15). 135 se adâncea în speculatiile filosofici. Scrisul, marea sa pasiune, nu lipsea din aceste preocupãri ale

quas per ora gentium diuersarum fama celebrior effundebat. altul cãtre Sintula. rugându-se lui Zeus sã-i dea un semn în aceastã fatalã împrejurare. invitând pe unii. redacta în sfârsit corespondenta trimisã prietenilor depãrtati sau colaboratorilor sãi. însãrcinat a lua cu el pe cei mai buni soldati ai gãrzii de corp. prin urmare. Cesarul iesi în întâmpinarea lor si. cum ceruse Decentius. El dãdu.. iar camarazii lor. care biruiserã belicoasele natiuni ale Germaniei. 14. urebant luliani virtutes. Zosimus. Germanii de dincolo de Rin. Impresionat. soldatii agitati gãsirã mijlocul de a rãmâne în patrie cu seful pe care-1 iubeau. Bilete incendiare circulau printre soldati. lãudându-i pentru isprãvile lor si felicitându-i pentru onoarea ce vor avea sã serveascã unui suveran puternic si generos. cerând a-i aduce imediat. 15: Kai T<»V rov Kawapoq Karop-â(OficcT:cav ev wîg ânâviatv ord/zacriv. 1: Properantem Constantium orienti ferre suppetias turbando prope diem excursibus Persicis. în cursul noptii.. precum si auxiliarii celti si petulanti. si Decentius trebui sã trateze cu Iulian. sosea în Gallia în ianuarie 360 cu douã ordine ale suveranului: 148 Ammianus. XX. neavând cu cine se consulta. uimit. cerându-i a transmite soldatilor un ordin de mobilizare. care aveau o familie. care era atunci la Vienna. C. tmsw 137 NICOLAE BANESCU Concentrarea trupelor avea loc la Lutetia. Un secretar al împãratului. îl chinuia pe împãrat148. aducând în Orient trupele viguroase de veterani. rãspânditã pretutindeni. Sintula se simtise dator sã plece cu trupele gãrzii. ' Ammianus. Iulian înstiinta cã sotiile si copiii soldatilor îi pot urma. Familiile se tineau. în Câmpul lui Marte. desi Iulian nu fusese de aceastã pãrere. înrolati ca auxiliari. Despre faptele împãratului sau despre Regalitate. dar el. Iulian se arãtã soldatilor si-i rugã sã se linisteascã. unde nãvãliserã pictii si scotii. sã renunte la o întreprindere atât de primejdioasã. ordin ca trupele sã iasã în grabã din statiunile de iarnã149. le tinu o cuvântare cãlduroasã. III. Atacurile necontenite ale persilor în Orient. lor si revocarea ordinului de plecare. fãgãduindu-le cã va obtine de la împãrat iertarea. Iulian proclamat Augustus. 9. geniul imperiului îi apãru încurajându-I.spiritului: redacta relatia diferitelor sale întreprinderi. nu erau bucurosi a fi transportati la capãtul lumii. neputinta lui Constantiu de a înfrânge cerbicia rãzboinicului Sapor contrasta izbitor cu faptele de arme ale lui Iulian. compunea un nou panegiric al lui Constantiu. si soldatii începurã a murmura. Dar . Cesarul vru sã se consulte mãcar cu prefectul Florentius. Iulian. într-o împrejurare atât de gravã. 8. 5eivâq 6 crweamÃîj ta cpvovcp. sã se întoarcã la datoria lor. Trimisul împãratului insista pe lângã Iulian sã se grãbeascã. Decentius. la care vor afla recompensele meritate. a fost pretextul de a slãbi puterea militarã a Cesarului. ca Priskos. urcându-se la tribunã. gemând. XX. îngrijorati de o glorie ce-i ameninta. tribunus stabuli. fu nevoit a recunoaste cã datoria sa era de a se supune. se închise în apartamentul sotiei sale încã în viatã. Eusebia murise (359) si Constantiu rãmase prada delatorilor din jurul sãu. dupã dânsii. Lupicinus fusese însã trimis cãtre sfârsitul anului 359 în Britannia. Amenintarea persilor. în somn. viclean cum era. Când se fãcu ziuã. Ei întretineau atmosfera de invidie si suspiciune a Curtii. 136 unul cãtre generalul Lupicinus. Dupã obicei. care zdrobise pe barbari la Rin si asigurase în câtiva ani linistea si prosperitatea Galici. Ei se înarmarã. El invitã apoi pe ofiteri la un banchet de rãmas bun. si-i scrise acolo. si acestia se retraserã la sfârsit cu pãrerea de rãu de a fi siliti sã se despartã de un sef atât de binevoitor150. la el. alergarã la palat si începurã a striga : Iulian August! Cesarul. 4. Faima tânãrului Cesar. fãcându-1 rãspunzãtor de orice întârziere. dupã cãderea Amidei. primiserã numai cu conditia cã nu vor trece Alpii. trupele sale de heruli si batavi. cãci Sallustius fusese si el rechemat de invidia lui Constantin. Conflictul cu Constantiu. 4. plângând situatia lor si soarta Galici lipsite de apãrare. nu rãspunse. punându-li-se la dispozitie posta publicã. pentru campania de primãvarã.

aipentog). 17. Nemaivãzându-1. strãlucitor. recapitulând victoriile lor si lãudându-le curajul. în semnãturã. . O. Acesta. XX. La aceastã scrisoare deschisã. La citirea scrisorii. de aceea. cit. 4. cum sugereazã Gibbon. despre acest detaliu si semnificatia lui.-<P»tf w* »**• 139 NICOLAE BANESCU Rãmânea ca Iulian sã-si clarifice situatia fatã de Constantiu. Solia lui Iulian a întâmpinat mari dificultãti în drumul sãu. Trimise în acest scop o ambasadã bine aleasã.soldatii îsi dãdeau seama de toatã gravitatea faptei lor si. împlinindu-se astfel riturile de proclamare a noului Augustus. 155 Op. Iulian întrebuinta titlul sãu de Caesar. le dãdu voie sã plece. si nu se potolesc decât atunci când îl vãd pe Iulian apãrând. ed. n. nimeni nefiind bucuros a înlesni cãlãtoria emisarilor unui rebel. pp. 12. si tinu o cuvântare solemnã. corpul gãrzii. cu Sintula în frunte. entuziasmati de aceste cuvinte. fu condus de Iulian dinaintea unei adunãri la care convo154 Ammianus. pe care furia soldatilor i-ar fi sacrificat. pãrãsindu-si sotia si copiii. 13. ajuns apoi comes. 18: abstractum sibi torquem. „n-au existat. quo ut draconarius utebatur. 153 Ibidem. dinaintea tuturor trupelor adunate în Câmpul lui Marte. pentru a-i duce lui Constantiu stirea evenimentelor. Pentru prefecturile pretoriului accepta numirile lui Constantiu. cãutã sã negocieze cu împãratul. promitând cã de acum înainte la orice promovare. II. . 140 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN .. 1956 (=Jena. El ar fi voit sã evite calamitãtile unui rãzboi civil si sã nu fie învinuit de ingratitudine. 1938). 13151 Ibidem. Istoricul ne-a pãstrat si numele acestui stegar. temându-se de o crimã. [Dupã unele opinii. t. sosind la Lutetia. sambelanul. promite soldatilor câte cinci solidi de aur si o livrã de argint de fiecare. urmând obiceiului. Die ostromiscbe Kaiser-und Reichsidee nach ihrer Gestaltung im hofischen Zeremoniell. Bury. meritul personal singur va trage în cumpãnã. 417-420. 22. Florentius îl urmã. 428. spune Ammianus. Soldatii. 4. compusã din Pentadius. el a adãugat. amenintãtori. 4. pe care Iulian are grijã a-i trimite cu posta publicã. XX. Un lãncier îsi scoate colierul ce-i împodobea gâtul ca stegar151 si-1 pune îndrãznet pe capul lui Iulian în chip de dia150 Ibidem. unde rãmâne tot restul zilei. pe care istoricul nu le-a vãzut si care. niciodatã"155.!. lovirã zgomotos cu lãncile în scuturi153. încredintând rãspunsul sãu quaestorului Leonas. Iulian se urcã la tribunã. El izbuti sã asigure si fuga spionilor si delatorilor. Treitinger. 1-au ridicat pe Cesar pe un scut. capiti luliani imposuit confidenter. O zi mai în urmã. 8. Maurus.] 152 Ibidem. 20-22. •'-•'• •« -^ •'•? •** . împãratul cuprins de mânie porunci ambasadorilor sã iasã. Putin mai în urmã. se grãbi a veni îndãrãt la Lutetia. Darmstadt. Acesta. unul din spionii lui Constantiu pe lângã Iulian. 1-8. Apoi. în costumul imperial. reînnoindu-si mai tare strigãtele. 5. în ordinea civilã si militarã. care era pe drum. linistindu-se. probabil de origine scandinavã. III. precum si cai de curse din Spania (equos currules Hispanos)m. decoratã cu steaguri. dojenitoare si muscãtoare (objurgatorias et mordaces).. altele secrete. oferindu-i pentru rãzboiul contra persilor trupele gãrzii si contingente de tineri Leti {adolescentes Laetos quosdam). Wessel în Reallexikon zur byzantinischen Kunst. p. soldatii se agitã. în sala Consistoriului152. K. La vestea celor întâmplate. spre a avea oameni cunoscuti din propria-i experientã. poate. voi. Ei trecurã în cele din urmã Bosforul si aflarã pe Constantiu la Caesareea Cappa-dociei. /zavidiciov. dau buzna înarmati în palat. si din Eutherios. apoi intrã în palat. obiceiul de a pune pe capul noului împãrat un 138 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN demã. ar fi dispãrut dupã veacul al Vl-lea în Bizant. dar îsi rezerva numirea în celelalte posturi. Ei duceau din partea noului August o scrisoare plinã de deferentã fatã de suveranul sãu. în aclamatiile întregii armate. Decentius pleca din Gallia. asemenea torques (gr.

La auzul pasajului în care se osândea actul de la Lutetia. Corespondenta celor doi adversari se urmã pe acelasi ton pânã la sfârsitul anului 360. 9. asistenta întrerupse. Trupele sunt debarcate. Acolo. în Gallia. Sotia lui Iulian muri în acest timp. Iulian hotãrî sã porneascã repede. îsi împãrti fortele în trei corpuri: Nevitta. 157 Ibidem. Pentru accelerarea înaintãrii. de unde se îndreptã spre Besancon. 141 de adversarul sãu în vederea campaniei: el recruta trupe si concentra aprovizionãri la poalele Alpilor Cottieni si pe tãrmul lacului Constanta. nu mai voirã a-si continua . pe cãile serpuitoare ale Alpilor. Regele trãdãtor trecând mai târziu Rinul. si ajunse la Dunãre. trimis ca sã-1 aducã. XX. asigurând buna stare a cetãtilor pânã la Bale. exclamând din toate pãrtile în sunet de voci teribile: Auguste luliane.000 de soldati de elitã. îsi dãdu seama de pregãtirile fãcute 156 Ammianus. dar. între Alpi si Dunãre. peste munti. sã intre în Illyricum. 192-193142 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN sãu. Iulian trecu fluviul împotriva francilor attuarii. în vestitul mausoleu din Via Momentana. în seara de 10 octombrie. Cãtre primãvara anului 361. Epictet. iar Iulian. Misiunea episcopului arian al Galici.000 de oameni prin Retia si Noricum. în fata conflictului inevitabil. unde trebuia sã-si îmbarce trupele pentru a le transporta la Sirmium. observã Zosimus. Acest oras era resedinta prefecturii de Illyricum. îl asigurau de încrederea lor. Fiindcã miscarea vâslelor era potrivitã cu iuteala cursului apei si ajutând si vânturile favorabile. si acolo dãdu citire rãspunsului implacabil al lui Constantiu. pp. din ordinul 158 Bidez. Preocupat de paza Rinului. care. celelalte corpuri de armatã aveau sã-1 ajungã cât mai repede posibil158. XX. dupã cum decretaserã provinciile. dar e surprins de Dagalaiphus cu detasamentul sãu. El tinu o cuvântare trupelor. îi bãtu si le impuse pacea. dar temându-se încã de nãvãlirile barbarilor reînviati !157. când au ajuns la Aquileia. pentru a apãra orasul. astepta flotila în care toti se îmbarcarã. la 19 mile de Sirmium. în locul unde. la Bononia161. ci pur si simplu îi cerea. trecând toate obstacolele. în apropiere. adunase în grabã câteva trupe. 9. Iulian îsi conduse oamenii cu o energie neobositã. generalul cavaleriei. repetân-du-i versurile unui oracol care anunta moartea apropiatã a lui Constantiu pe pãmântul Asiei.case populatia orasului si trupele. Italia de sus. Pe drumuri impracticabile. pierind el însusi. ceea ce pãrea a confirma atacul alamanilor lui Vadomar la hotarele Retiei. lipsit atunci de trupe. care pierdu însã lupta. într-o noapte. ca suspecte. unde-si stabili cartierele de iarnã. spre a fi depuse lângã cele ale sorei sale Constantia. Iuteala cu care Iulian a strãbãtut distantele i-a impresionat pe contemporani: dusmanul s-a trezit cu el la Sirmium fãrã sã fi auzit de pornirea lui din Gallia160. pe Saone si pe Ron se coborî la Vienna. cu o avangardã de 3. înainte de sosirea lui Constantiu. Iulian consulta zeii. care nu admitea nimic din doleantele lui Iulian. fu arestat de un trimis al Cesarului si deportat în Spania. peste ape si mlastini. care comanda fortele din Illyricum. spre a se mântui pe sine si a mântui si pe intimii sãi. Urcã apoi Rinul. îl însãrcina pe agentul sãu Gaudentiu sã punã în stare de apãrare Coastele Africii si sã-i asigure grâul acelor regiuni. o fantomã luminoasã îi apãru. Se descoperi si o scrisoare a lui Vadomar cãtre Constantiu. La ine de l'empereurjulien. 4. care-1 retinu la masã. 6. 7. avea sã-si ducã trupa sa de 10. cu alt corp. se îndrepta prin Pãdurea Neagrã spre Dunãre. Jovinus strãbãtea. soldatii si autoritatea Statului restaurat. Trupele garnizoanei s-au predat si au fost expediate. generalul Lucillianus. unul dintre favoritii lui Constantiu. Iulian trimise împotriva lor pe cornitele Libinon. la comandantul roman. prin tunete de aclamatii. si rãmãsitele sale furã trimise la Roma. flota a ajuns în unsprezece zile la Sirmium159. Se zvonea cã are întelegere cu unii sefi germani. sã renunte la sforãiturile trufase si sã se mãrgineascã la sarcina de Caesar156. De acolo. n-avu nici un rezultat.

1899. III. Bury. apreciind pozitia tare a cetãtii. în apropierea iernii. :< 143 Dupã ce intrã în Sirmium. sosi în Constan-tinopole si galera care aducea rãmãsitele lui .. Vestea ajunge la popoarele vecine si la natiunile cele mai îndepãrtate. ei s-au predat numai când au aflat cã a murit Constantiu162. 162 Ammianus. escortat de trupe si de multimea celor ce-1 întâmpinaserã. Doi ofiteri furã expediati îndatã la Naissus. Astfel îsi încheie viata împãratul Constantiu. 11. spre a-1 pedepsi pe rãzvrãtit. de superstitie si cruzime"164. îndatã ce se stiu la Constantinopol despre sosirea sa. acum un simplu protector domesticus. întãrindu-se într-însa. XXI. Constantiu. într-un moment de luciditate. dupã cum reiese si din descrierea lui Ammianus (cf. intonând zi si noapte cântece religioase pentru odihna sufletului sãu. Dupã un asediu îndelungat si lupte înversunate. 10. 703)1. îsi continuã totusi drumul pânã la Mopsucrene. rij|Mrtte{fejirttA| 'JBIPP:: Jovian. dupã câte ne relateazã Ammianus. spre a-si câstiga simpatiile. situatã în nordul Italiei. din Antiochia spre Asia Micã. dar n-avu nici una din calitãtile sale. 439-440. 160 Ammianus. Constantiu se botezase. Orasele imperiului trimit delegati pentru a-1 felicita si a-i prezenta coroana de aur165. II. si din toate pãrtile vin ambasade spre a-1 saluta. care -zice atât de bine Gibbon . El ocupã Naissus (Nis) si un defileu din Haemus. Helladei si pânã la Roma. 161 [întrucât mai multe localitãti din Imperiul roman purtau acest nume. 6: sed iile ut fax uel incensus malleolus voluciter ad destinata festinans. îndatã ce Nevitta sosi cu trupele sale. 1-ar fi indicat pe Iulian ca succesor. Instigate de tribunul Nigrinus. pp. 15. Febra i se agrava si simti cã sfârsitul i se apropie. Cari Patsch în Real-Enzyklopãdie der classischen Altertumswissenschaft. care-i asigura înaintarea. ajunse la Herakleia-Perinthus. Iulian dãdu în curând ordinul de plecare la Con-stantinopol. 159 III. aclamat de populatie. cit. populatia se repezi dincolo de ziduri. si Iulian îsi fãcu intrarea (11 decembrie 361) în capitalã în aclamatiile unanime ale poporului.drumul. pe patul de moarte. 5. Ocupat în Orient cu persii. 9. centru cu care Bononia de aici avea legãturã directã. care se gândea si la soarta tinerei sale sotii. La Naissus redacta manifestele sale trimise în orasele Illyriei. 6. 163 Ibidem. ed. dar nici de actualul Vidin din nord-vestul Bulgariei. voi. pe tãrmul Propontidei. Strãbãtând Thracia repede. îsi dãdu sufletul în ziua de 3 noiembrie 361. si rãmãsitele sale pãmântesti au fost urmate de o procesiune de crestini cu fãclii în mâini. aflând cã Sapor s-a retras din teritoriul imperiului. Iulian oferi acesteia a doua zi o cursã de care. sã asigure pe Iulian cã toti soldatii imperiului erau gata sã meargã sub steagurile sale.mostenise toate defectele tatãlui sãu. 164 Op. 12. dar nu izbutise. Curând dupã venirea lui Iulian. (provincie în care se afla si metropola Sirmium (azi Sremska Mitrovica). Caracterul sãu a fost „un amestec de slãbiciune si trufie. care avea sã urmeze la tron lui Iulian. Constantiu. El porni. Este vorba de o altã Bononia. aflatã în Pannonia secunda. Sturgart. Dupã o grea agonie. ca si tatãl sãu. apoi. este evident cã aici nu poate fi vorba nici de Bologna actualã. situat în antichitate în Moesia superioarã. Eunucul Eusebius încercase a provoca alegerea unui nou împãrat. t. XXI. îsi reluã marsul pe calea ce ducea la Constantinopole. 144 . însãrcinate163. col. se hotãrî a-si duce fortele militare în Europa. La Tarsos simti începuturile unei febre. au ocupat-o. primi ordin sã transporte cu mare pompã trupul decedatului la Constan-tinopol. XXI. ultima statiune a Ciliciei. spre a fi înmormântat lângã ai sãi.

207-211. (3 noiembrie 361 . 1924. 145 NICOLAE BANESCU s 3 • Domnia împãratului Iulian . 146 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Sallustius fu însãrcinat a prezida sedintele. Jovienii si Herculeanii.. el dispretul onorurile si luxul care însoteau în mod obisnuit viata suveranului.. Paul. Dar aceluia. care-1 fãceau si pe acela mai neînduplecat. în Excerpta de Leg. scris. merse în fruntea convoiului pânã la Sfintii Apostoli. Reduse considerabil si personalul serviciilor sale. unde cosciugul fu coborât în cripta ce-1 astepta. care-i fãcea atât de temuti în timpul . decis a readuce lumea romanã la anticele sale traditii. . sa instituit un tribunal". cum rezultã din scrisoarea acestuia cãtre Hermogenes166. ofiterii celor douã corpuri ale gãrzii. Pedepsele cele mai grave s-au pronuntat contra celor care. organizaserã si exploataserã serviciul de spionaj. Odatã stãpân pe imperiu.cum se zice. 2-e pârtie. p. 46. care îsi aruncau privirile de invidie asupra tuturor.> 147 NICOLAE BANESCU strict necesari. eunucul Eusebius. El institui apoi un tribunal exceptional. 60. pentru transmiterea ordinelor sale. complicele sãu. la Chalkedon. si alamanul Agilon. pp. constituit ca înaltã Curte de Justitie. Au fost numiti Mamertinus. si patru generali. 3. Cei vinovati de înaltã trãdare nu furã atinsi de acest tribunal. eu. ci de fiarele din jurul sãu. ---168 Care nu trebuie confundat cu cel din Gallia. erau autorizati a urmãri dezbaterile. Iulian pãstrã si pe tron sobrietatea vietii sale de ascet.Constantiu. Paris. Mãsura a fost cerutã noului împãrat. Eunapios. comandantul infanteriei. al cãrui nume singur înfiora. ne-fiind prin firea sa nicidecum blând. 33. altii. itfii. fiindcã a devenit fericit (rãposat). în acelasi timp. Iulian încredinta devotatilor sãi comandamentele militare si marile demnitãti. ca Cesar. de Constantiu (acela a fost cum a fost). îndatã ce intrã în palatul imperial. Spre a da toatã importanta spiritului militar. cu care. pe care în satira-i filosoficã Cesarii îl socoate superior tuturor predecesorilor. jur pe Zeus. comandanti supremi ai armatelor: gotul Nevitta. Pentru a nu fi supus la influentele Curtii sau orasului. Actele administratiei sale interne. p.. Iulian luã mãsuri pentru reducerea personalului extrem de numeros. Cât despre acestia. agens in rebus. Apodemius. 167 „O. La vie de l'empereurjulien. Modelul sãu era Marc Aureliu. multumindu-se pentru cancelarie cu patru secretari si cu 17 agentes in rebus. chemat la comanda prefecturii Orientului168. expulzând toatã acea domesticitate excesivã ce se înghesuia zilnic în jurul persoanei împãratului sub înaintasii sãi. ex-prefect al Egiptului167. iar Arbetion a conduce instructia. el dezbrãcã pe acesti curieri de rolul lor de spioni si politisti. care am fost mântuit peste orice asteptare. la Curtea lui Constantiu. zis Catena. Judecãtorii furã alesi din sânul autoritãtilor indicate prin jurisdictia lor civilã sau militarã pentru asemenea afaceri. Oevres completes.. îi deprinsese în Gallia pe cei ce-1 înconjurau. si. o. fie-i tãrâna usoarã! . L'empereurJulien. (Bonn). t. magistri ai cavaleriei. prefect de Illyricum si Italia. Cu educatia sa filosoficã. martor e Zeus. Bidez. Iulian coborî în port cu trupele sub arme. descoperit. care fãrã nici o sperantã am auzit cã ai scãpat de hidra cu trei capete! Nu vorbesc. Lettres etfragments. Fiindcã însã multi acuzatori se ridicã împotriva lor. înaltul tribunal îsi luã resedinta dincolo de strâmtoare. Jovinus. .. osânditi la pedeapsa capitalã. nas vrea sã sufere pe nedrept. Sallustius. 166 Bidez. pentru a stabili responsabilitatea crimelor sãvârsite în domnia ce se încheiase. preferat de zei ca unul care a practicat pe tron lectiile filosofici. Arbetion. desi multora le pãrea astfel. furã condamnati a fi arsi de vii.26 iunie 363) a. I. si împãratul se vãzu nevoit a aplica el însusi unor asemenea criminali pedeapsa capitalã1®. si pãstrând numai pe cei 169.

dupã expresia savantului belgian. împãratul se îngriji a o face mai expeditivã si prevãzu pedepse pentru cei ce provocau întârzierea proceselor. Legea cerea pentru numiri în învãtãmânt un decret al Senatului municipal atestând moralitatea candidatului. Constantiu luase o serie de mãsuri aspre. care devenise o mare povarã pentru municipalitãti. Din prudentã. n-a voit sã fie numit cu titlurile sonore si zadarnice de dominus si despotes. s-a mãrginit a proclama cã pretutindeni se putea relua vechiul cult al zeilor care fãcuserã mãrirea 171 Ibidem. : 149 NICOLAE BANESCU Greciei si a imperiului. fiidcã ei vedeau în clasicii greci o tesãturã de inventii diabolice. ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Iulian s-a îngrijit. anulând sentintele de exil pronuntate pe chestiuni de dogme de cãtre Constantiu172. reduse la rolul de adevãrate agentii ale fiscului. A pus frâu fiscalitãtii "abuzive. îi invitã a renunta la discordiile lor si a profita de toleranta ce li se oferea pentru a-si practica fiecare religia sa fãrã teamã173. în ultimele zile ale anului 361. O circularã care interpreta legea preciza însã ce întelegea împãratul prin moralitate. dar decretul trebuia sã întruneascã unanimitatea curialilor celor mai competenti si sã obtinã ratificarea împãratului. La 17 iunie 362. îngrijindu-se a le asigura o functiune cât mai bunã. preotii vechilor sanctuare se aflau în mare decãdere. A pus ordine în administratie. revocând functionarii nedemni si asezând în fruntea ei cele mai bune elemente. pentru a asigura mai bine functiunea curiilor. într-o domnie care numãrã mai putin de doi ani. era unui pontificat care tine sã transforme elenismul într-o teocratie174. Atunci începe. Aceste mãsuri au provocat. Când a ajuns la tron. mai cu seamã în Asia Micã si Egipt. Iulian a îmbrãtisat aproape toate domeniile vietii Statului. curialii se sustrãgeau tot mai mult obligatiilor la care erau chemati. a redus impozitele si a cãutat sã le repartizeze echitabil. Convocând pe episcopii dizidenti . Iulian nu putea sã rãmânã indiferent la aceastã pãrãsire a traditiilor strãbune. Crestinii nu puteau. 236 si urm. Consiliile municipale ale provinciilor.ne spune Ammianus -. p. El retrase clerului crestin dreptul de a o folosi pe cheltuiala Statului (pe vremea lui Constantiu episcopii erau mereu pe drumuri. Prin aceastã largã tolerantã. Exemplul pe care-1 dãdea el însusi i-a atras iubirea soldatilor si disciplina lor. Ca urmare. s-au bucurat de atentia sa deosebitã. Comandamentele au fost încredintate celor încercati171. de la data pornirii sale spre Antiochia. în acelasi timp. apoi. spre a participa la sinoade). ta nãipia. Iulian putea crede într-o renastere a elenismului. care interziceau sacrificiile si hotãrau închiderea templelor. de asemenea. Atent fatã de orasul sãu natal.domniei lui Constantiu. functionarii nu mai avurã dreptul de a elibera permise de cãlãtorie. Tânãrul împãrat era prin educatia sa un partizan entuziast al vechilor traditii ale elenismului. Exceptional de activ. adicã din momentul în care a luat contact cu realitãti întristãtoare pentru el. si educatia tinerimii trebuia încredintatã profesorilor . Peste mãsurã de împovãrati. Armata a avut si acum toatã atentia sa. el intervine promulgând primele edicte generale în materie de religie. care înlesneau evaziunea de la îndatoriri. Bidez a stabilit cã ostilitãtile lui Iulian împotriva crestinismului au început numai din iunie 362. în ce priveste justitia. Firea vioaie si sincerã nu putea suferi aparatul complicat al ceremonialului asiatic. Iulian promulga o lege care lovea direct în crestinism. pe care îl observau cu ostentatie si strictete înaintasii. si Iulian a suprimat prin edictele sale scutirile nedrepte. pãgânismul se afla într-o situatie criticã. > n s. El acorda totodatã o tolerantã universalã. afarã de prefectul pretoriului. el conferi Senatului din Constantinopol privilegiile si onorurile de care se bucura pânã acum numai Senatul Romei170. a reduce la normal folosirea Postei publice. dupã Iulian. le-a usurat sarcinile atât de apãsãtoare. distrugerea multor monumente ale cultului pãgân si spolierea bogãtiilor pe care le posedau. sã întrebuinteze scriitorii clasici în lectiile lor.

489. de adversarii lor. încât. initiat în misterele neoplatonismului si înãltat la episcopatul Cyrenaicei. pp. care-i obliga pe crestini sã repare pagubele pricinuite prin distrugerea templelor în timpul domniei lui Constantiu. Apostazia lui Iulian. în acelasi timp. p. b. au fost pãgâni care. timp de douã secole. op. si un om de actiune si un om de Stat. dar cei care exercitau autoritatea sa în provincii erau mai putin sub privirile publicului si ei urmau.de o-nestitate neîndoioasã. când aratã cã 175 Ibidem. Dar pentru a putea întelege jocul complet al influentelor care au dus la aceastã convertire . Violentele crestinilor încurajati în domnia precedentã furã acum rãzbunate. ea dãdu loc la necurmate tentative de contra-revolutie. con-cepurã un plan de reactie . 2 si urm. în excelenta sa monografie adesea amintitã. Bury. stim cum si-a fãcut. El îsi simte o vocatie supranaturalã. 5. Apostazia lui Iulian a fost înainte de toate. 310. 82-83. în care o crizã de îndoialã întorcea din nou spiritele la politeism. Cu toatã toleranta proclamatã de Iulian. 150 O altã lege. Procopios. pp. 173 XXII. în materie de credintã. în care Iulian a fost initiat. cu rezerva din partea lui de a putea profesa unele dogme ale primei sale credinte. Se proclama astfel o stare de incompatibilitate între elenism si credinta crestinã. recunoaste cã zeii au înteles sã facã dintrînsul mântuitorul lumii. nu 1-au putut convinge. dupã expresia justã a lui Gibbon. în toate marile familii ai cãror copii erau instruiti de retori crestinii erau putin numerosi. sub privegherea episcopului de Nicomedia. produse în imperiu. cum n-au convins. Caracterul lui Iulian îl fãcea sã deteste cruzimea. Mult timp posturile înalte au fost acolo ocupate de pãgâni. II. Practicile crestinismului. Cazul lui Synesius. El e cunoscut istoricilor bizantini sub numele de „apostatul" (renegatul) 6 napa6ãrrig. e caracteristic în aceastã privintã176. Trebuiau deci restaurate vechile traditii ale strãbunilor. cit.. si grija fatã de reputatia sa îl îndemna la respectul legilor justitiei. N-am putea însã afirma categoric cã avem a face la el cu o adevãratã renegare a credintei. generalisimul care vru sã-1 ucidã pe Theodosius pentru a restabili idolatria. se Ibidem. ed. Bidez ne-a dat. cum o caracterizeazã atât de bine învãtatul belgian. arãtându-i relele pricinuite imperiului prin alianta sa cu o religie subversivã. de la Magnentiu încoace. 152 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN lãsarã târâti de aceleasi ambitii. în acea epocã. t.-<& qq JK^-Î V 151 „apostazia" era un lucru destul de obisnuit în epoca lui Iulian. 225-229. explicatia justã a fenomenului. în special în Orient. pe atâtia altii. Nu trebuie sã uitãm apoi cã în veacul al IV-lea în multe regiuni ale Occidentului opera convertirii crestine era putin înaintatã. curând dupã disparitia lui Iulian. de multe ori cu cruzime. apoi Lucius. întreprinderea care-1 seduse pe Iulian pãrea atât de ispititoare pãgânilor. Eugenius si Maximus în Occident. prietenul vestitei Hypatia. tânãrul Theodor. 172 Ibidem. 174 Bidez. decât ordinele suveranului lor175. el îi proteja pe adeptii vechiului cult si crestinii furã în mod treptat lipsiti de functiile lor în administratie si armatã. p. mai degrabã dorintele.adaugã el trebuie sã ne amintim cã Iulian n-a fost numai mistic: a fost. încã de copil. mare tulburare. TCC nãtpia. ca si Iulian. „actul unui mistic sedus de promisiunile de nemurire cereascã si de viziuni de fericire".. Dar Mardonius deschisese de la început spiritului sãu receptiv tezaurele cugetãrii elenice. arianul Eusebius. >••-. educatia. conspiratorii grupati mai târziu în jurul egipteanului Pamprepios. Faptul cel mai însemnat al domniei împãratului Iulian a fost reactia sa împotriva crestinismului.

cu pietele în care toatã ziua se înghesuia multimea. timp de douãzeci de ani. p. xayKâÃri Aâcpvij . Cãtre solstitiul de varã al anului 362 el trecu Bosforul. care ni s-a transmis. Pentru a le face plãcere. pasionatã de plãceri. încât celebrul retor fu. îl invitã la palat si o mare prietenie se legã între dânsii. a monumentelor ridicate de împãrati. a convertirii lui la cultul elenismului179. iar episcopii îsi disputau de atâtea ori Scaunele. si ea putu opune o serioasã rezistentã operei de restaurare religioasã întreprinse de împãrat. consilierul sãu influent. 154 era un centru de bogãtie si de lux rafinat. pãstrându-i dupã aceea o amintire ne-stearsã.. un mare respect popoarelor dimprejur. Aversiunea fatã de crestinism era întretinutã si de privelistea pe care o oferea însãsi Biserica: erezia lui Arius împãrtise lumea în tabere. crezând cã va vedea acolo pompa unei mari ceremonii. a biciuit cu verbul sãu inspirat pãcatele societãtii frivole a Antiohiei.. 153 NICOLAE BANESCU dusmanului care insultase în atâtea rânduri maiestatea Romei. si acesta se întretinu cu el. pe tot timpul sederii lui Iulian în Antiochia. Discursul e o glorificare a suveranului. socotind inutilã o ambasadã. cu vestita dumbravã Daphne. cu porticele sale mãrete care strãbãteau orasul de la un capãt la celãlalt. într-o vreme de crizã alimentarã. Tânãrul suveran hotãrî sã ia ofensiva.cum o numeste Libanios în Panegiricul închinat orasului sãu natal180 179 Ibidem. El îsi fãcea sacrificiile sale în temple si. propunând trimiterea de negociatori. si Iulian se duse la sãrbãtoarea anualã a zeului. a adus si grâu din Egipt. „instrumentul pe care secolul sãu i-1 oferea nu mai era. Biserica se organizase. Antiochia veacului al IV-lea. dupã afirmatia retorului. 84. Dezgroparea osemintelor fostului episcop Babylas si transportarea lui . Acolo. împãratul dãdu antiohie-nilor spectacolul unei curse de Hippodrom. în apropiere de metropola Siriei. p. hecatombe de animale jertfite erau consumate de trupe. dar nu gãsi decât indiferenta autoritãtilor si a publicului. Dar încercarea lui Iulian n-a reusit. care. Predicile Sfântului loan Chrysostom. ne înfãtiseazã în toatã cruzimea ei privelistea moralã a marii si lascivei metropole a Orientului. Libanios se afla printre cei trimisi de oras înaintea suveranului. Moartea împãratului Iulian. Iulian fu aclamat de o mare multime care iesise în întâmpinarea sa. dar Iulian respinse propunerea. unde hotãrâse asi concentra toate fortele. cum conchide Bidez. când el însusi avea sã vinã în Persia. a cãrui populatie amestecatã se rãsfãta în viata-i usuraticã. de curse de cai. spre a fi vândut mai ieftin. sã loveascã Persia în inima regatului si sã pedepseascã astfel trufia 177 Ibidem. cu tot zelul sufletului sãu entuziast. si Sapor al II-lea gãsi prudent a scrie împãratului. og. dar el a încãput pe mâna acaparatorilor. într-o asemenea atmosferã. cu strãlucirea palatelor încrustate în marmurã si fildes. Apostatul fu redus la starea de a-1 ruga sã imite institutii foarte deosebite de cele ale scumpei sale Hellade"178. pronuntat cu prilejul jocurilor olimpice din anul 360. Mari pregãtiri de rãzboi se fãcurã. a tineretii sale studioase. Pentru ca sã încerce a reînsufleti un cler inert. 314. împãratul auster si modest nu putea fi popular. de sãrbãtoriri si bacanale. în timp ce locuitorii sufereau de foame. decât un corp putin capabil de a vibra. 178 Ibidem. de jocuri si dansuri obscene. p. sederea în An-tiochia. prin gloria armelor sale împotriva germanilor. îndreptându-se spre Antiochia. 278. c.împotriva progreselor crestinismului177. La Daphne se afla un templu celebru al zeului solar Apollo. Iulian a luat mãsuri ca sã usureze populatia. si ceru lui Libanios sã pronunte un discurs. în mâinile sale. Iulian impusese. în schimb. „ci cu desfãtare îsi ducea viata". Expeditia împotriva persilor. chiar plebea nu numai cã nu vegeta. Un singur rival temut rãmânea în fata imperiului: regele persilor.

op. regele Armeniei. înconju155 N1COLAE BÃNESCU rât de câtiva intimi. Iulian rãspunse acestor invective ale populatiei în chip inocent. pornind cãtre Hierapolis. aminteste antio-hienilor tot binele ce a voit sã le facã si îsi aduce aminte cu regret de timpul fericit în care galii rãspundeau bunei sale vointe. legile. trecând prin Corduene si Moxo-ene (la sudul lacului Van). crestinii dau foc într-o noapte templului. numindu-1 tap si ciclop. unde obtinurã o ultimã audientã si încercarã sã-1 înduplece181. pentru purificarea din jurul sanctuarului. pe cel mai scurt drum la Tarsos. 157 NICOLAE BANESCU spunându-le cã au prea multe de rãzbunat pentru a sovãi sã rãspundã la apelul patriei. si el urmã în expeditia sa itinerariul marelui cuceritor al Asiei. Cu o exagerare de un comic bufon. Iulian nu putea fi indiferent la aceastã crimã. 156 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN La 13 martie. trimitând pe front si pe flancuri iscoade . 318-319. Iulian. purtând provizii. si Iulian trimise în acea directie 30.000 de oameni sub comanda lui Procopios si a lui Sebastian. dar o adâncã amãrãciune se desface din aceastã apologie. care se mistui împreunã cu statuia de ivoriu a lui Apollo.. cit. ajunse la Circesium. Apoi sosi si flota pornitã din Samosata. arme si masini de rãzboi. apoi. tinuta si chiar barba împãratului. trecu Eufratul pe un pod de vase si ajunse în mars fortat la Carrhae (Harrân). cincizeci de galere de luptã si cincizeci de pontoane182. pãrãsind Hierapolis. pp. în momentul plecãrii. în momentul decisiv. tinu trupelor un discurs elocvent. El distrugea podul în urma sa. De aici grãbi apoi mai departe si. mãrturiseste cusururile ce i se imputã. unde se opri câteva zile. fost duce de Egipt. El le dãdu instructiuni sã manevreze dincoace de Tigru. adicã „dusmanul bãrbii". o mie de vase. înconjurat de ofiterii principali. dar nu împotriva altora. dar el. care îsi ofereau concursul lor. sosind la 27 martie la Callinicum (Rakka). Se va rãzbuna prin insulte. Membrii Senatului Antiohiei îl însotirã pe împãrat pânã la Litarba. operã a sculptorului Bryaxis. pentru a merge aiurea. jignit de batjocurile lor. a indignat pe crestini. Iulian intra în tara dusmanã. Curând dupã aceea. compunând sub formã de satirã o apologie ironicã intitulatã Misopogon. ci a sa însusi. care au condus moastele sfântului cântând un psalm insultãtor la adresa lui Iulian. Iulian pãrãsi Antiochia. Trecând în urmã dincolo de Chaboras. pãzindu-se de orice surprindere. Se gândea. arãtând armatei cã trebuia sã-si punã speranta numai în izbândã. pentru începerea campaniei. care îsi oferise ajutorul. La începutul lui martie 363. o multime de locuitori de toate conditiile îl conduse. cântând cuplete care luau în bãtaie de joc religia. Gloria lui Alexandru cel Mare îi înflãcãra ambitia. coborî pe Eufrat spre sud. care separa cele douã imperii. Iscoade venirã în grabã sã anunte o nãvãlire a escadroanelor lui Sapor într-un punct al frotierei. ultima cetate a imperiului. primi vizita seicilor nomazi arabi. la o lunã de la plecarea din Antiochia.în cimitirul orasului. cu restul armatei. sã opereze jonctiunea lor cu Arsak. dupã campanie. sã devasteze regiunile fertile ale Mediei occidentale si sã se întoarcã dupã aceea pentru a ajuta operatiunile din Assyria. si biserica cea mare din Antiochia fu atunci închisã. 316-318. în Osroene. Cu prilejul Saturnaliilor. îsi dã aerul de a glumi si a râde. 182 Ibidem. Bidez. rãspunse cã-1 vedeau pentru ultima oarã si cã se va întoarce. desigur. Iulian îsi luã mãsurile dictate de experienta sa militarã. pe strãzile orasului multimea impertinentã îl sfideazã. împãratul se retrase tot mai mult în palatul sãu. pp. urându-i o întoarcere glorioasã si rugându-1 sã uite neplãcerile ce avuse. El adreseazã ingratei populatii o singurã amenintare: va pãrãsi un oras care 1-a înteles atât de rãu. pozitie strategicã la vãrsarea râului Chaboras în Eufrat. A doua zi. Soldatii aclamarã zgomotos. la Tarsos. Asezat pe o înãltime.

si nu întâlni ajutoarele promise de Arsak. unde o luptã furioasã se încinse cu persii generalului Surena. în care Iulian a desfãsurat toatã arta sa de militar cu experientã. si armata lui Iulian trecea pe întinderi pustii. situatã la unsprezece mile de Ctesiphon. cetate la 50 de mile de capitalã.„ cetate puternicã. cu parcurile lor de vânãtoare servind regelui. împãratul e înstiintat cã la una din aripi centrul a fost aproape zdrobit de cavaleria dusmanã. urcând Tigris. Atacatã de persi. fãcutã pentru a închide drumul cãtre MS [prOvincie istoricã din nord-vestul Mesopotamiei. ca atunci. au fost nimicite în aceastã continuã înaintare. Iulian tinu un consiliu de rãzboi. el se întoarse si iesi încet din cort185. Armata înainta cu greu. care începea urmãrirea dusmanului. împãratul se afla într-un mars din zorii zilei. ea cade în mâinile lor si e prefãcutã în cenusã. Secundin. înaintarea se face acum printr-o câmpie inundatã. Trei palate mãrete.pentru recunoasterea terenului si prevenirea surprinderilor. avu o viziune fatalã: geniul imperiului îi apãru. fratele lui Sapor refugiat la bizantini. pânã la Maioza-malcha184. Fãrã a tine seamã cã. cã Procopios si Sebas-tian. apãratã de apele ce o împresurau. stãpânã pe teren. desprinsã din Regatul seleucid sub forma unui regat independent cu capitala la Edessa. în cele din urmã. cetatea a fost luatã cu asalt si dãrâmatã la pãmânt. Proviziile începurã a lipsi. se decise a renunta la asediu si a pãtrunde în interior. vestind aparitia armatei considerabile a lui Sapor al II-lea. Diocletian a transformat-o în provincie romanã]. care ocupau colinele. care. sub comanda lui Arinthaeos si a lui Hormisdas. dar cu capul acoperit de un vãl si. împãratul. lãsând mai bine de douã mii de morti pe locul de luptã. în preajma capitalei. Victor si germanul Dagalaiphus comandau ariergarda. Iulian izbuti a-si trece într-o noapte trupele pe malul stâng al Tigrului. ei furã atacati energic si pusi pe fugã. care fu incendiatã. pe care Iulian îi astepta aici. având la dreapta sa pe Nevitta cu câteva legiuni de-a lungul Eufratului.Iulian s-o ardã. Soco-tindu-se cã el avea sã fie lung. în care armata lui Iulian se tinu bine. acestea aruncarã în urma lor o ploaie de sãgeti si sulite. 158 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN capitalã. la stânga escadroanele de cavalerie. nu se arãtau. ceea ce îl fãcu pe . sunt fugãriti pânã la zidurile orasului. ducele de Osroene183. închidea coloana. care. fortele lui Iulian trecurã peste toate piedicile si ajunserã la Perisabor. unde printr-o miscare dibace puse cavaleria dusmanã pe fugã. si a trebuit sã li se acorde trei zile de odihnã. 184 La Gibbon: Maogamalcha. Ctesiphon era puternic fortificatã. . cãci bande de persi incendiau pretutindeni dinaintea nãvãlitorilor recoltele. în loc sã îndrepte spre Iulian o privire încurajatoare. nici trupele lui Sebastian si Procopios. care timp de peste trei veacuri a fost stat tampon între Imperiul roman si Regatul part. Dar curentul fluviului era prea repede si flota nu-1 putea urca usor. în ziua de 16 iunie 363. Una se înfipse între coastele împãratului. •<•. Armata înainta astfel. în tot acest mars ea era hãrtuitã mereu de cavaleria persanã. într-o regiune acoperitã de coline. amãgiti de regele Armeniei. si unde apãrurã întâia oarã persii. ocupând toate pozitiile întãrite pânã la Ozagardana. El vru s-o tragã afarã. Dupã un asediu puternic. armata se urni din loc. 159 NICOLAE BANESCU Câteva zile în sir avurã loc lupte de hãrtuialã. Dar trupele erau extenuate de cãldura arzãtoare. rãnindu-1 adânc. în noaptea care preceda acea zi. apãrea si dispãrea pe nesteptate. pe o arsitã grozavã. Pe când îsi încuraja trupele în urmãrirea escadroanelor persane. de privatiuni si de boli. Printr-un asediu greu. ca odinioarã în palatul din Lutetia. închis în cor+ tul sãu. din cauza cãldurii. Decis a pune mâna pe capitala dusmanului. spre a hotãrî dacã trebuie sã se întreprindã asediul capitalei. A doua zi. Intrând apoi într-o regiune tãiatã de canale pentru ajutarea agriculturii. îsi scosese platosa. Iulian smulse scutul unui soldat si alergã cu un ajutor de trupe în locul primejduit. când un nour de praf se ridicã în depãrtare. La 26 iunie aveau sã-si reia marsul. ridicate pe malul Tigrului. El se asezã la centru cu infanteria.

Grigorie de Nazianz îl batjocoreste pentru meritele. Pretutindeni inscriptiile care glorificau numele tânãrului împãrat furã nimicite. Moartea sa e povestitã în amãnunt de Ammianus. Toti tãcurã. miscati. si. Saint Augustin etlafin de la culture antique. 5. XXIV. a fost un delir si reactia lor violentã.m-a convins cã sufletul nu este cu adevãrat fericit decât când s-a eliberat de legãturile trupului si cã trebuie mai degrabã sã te bucuri. Ammien Marcellin. Dus în cort. . bãtãlia îsi urma cursul. si rana se redeschise.. Cei din jurul sãu. în mijlocul discipolilor: aceeasi tãrie înaintea mortii. Gândindu-se la alegerea unui succesor. îsi provocã o hemoragie care-i grãbi sfârsitul. 8. ceru apã si. care lãsã în istoria lumii un rãsunet atât de mare. 187 [De inspiratie neoplatonicã. spuse celor 186 XXV. dupã ce bãu. Dusmanii fuseserã în aceastã bãtãlie aproape zdrobiti si. voi. Marrou. La Antiochia. si când Sallustius îi rãspunse cã a cãzut în luptã. asa cum o întâlnim si la Ammianus (cf. 161 NICOLAE BANESCU prezenti cã nu vrea sã dea indicatii. Les lettres grecques en Occident. sintagma numen sempiternum. Iulian . fu însãrcinat a escorta convoiul pânã la destinatie. Persii pãrãsirã câmpul de luptã în care îsi lãsaserã doi generali. 1958. care vedeau în aceasta mâna rãzbunãtoare a divinitãtii. care aflã armata în retragere. De Macrobe ã Cassiodore. cã mã smulge din lume printr-o moarte glorioasã". 3. cincizeci de satrapi si o multime din cei mai bravi soldati. 26-27). El simtea cã se înãbusã. agitându-se. ca bun cetãtean. 160 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN ar fi avut urmãrile unei victorii decisive. pãgânii furã huiduiti si Libanios se 162 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN simti un timp în primejdie. Când stirea mortii lui Iulian ajunse în imperiu. decât sã te întristezi când cea mai nobilã parte din noi se desface de cea care-1 degradeazã si-1 umileste. Colaboratorii împãratului au fost urmãriti: Maximus. Polemistii crestini 1-au atacat cu furie. în apropierea ultimelor sale momente. dacã Iulian ar fi trãit. Iulian îsi ceru calul si armele pentru a se întoarce la luptã. a IV-a. izbucnesc si ei în plansete. împãratul Iulian avu un sfârsit care a fost comparat cu al lui Socrate. E. 1997. T. fu pansat de medicul Oribasius.. în fata acestei privelisti. Courcelle. Procopios. cu filosofii Priskos si Maximus. La Constantinopol. dar. pe care-1 iubea mult. Corpul sãu fu transportat la Tarsos. împãratul începu a plânge pierderea acestui bun prieten. vãdeste si influenta exercitatã de gândirea crestinã asupra filozofiei pãgâne a acelei vremi. unul dintre intimii sãi. si strigãtele soldatilor ajungeau pânã la cort. precurseur de l'historiographie byzantine. martor ocular186. nici prin durerile unei lungi boli. Toate acestea îl obosirã. ca si pentru defectele sale. „Filosofia . împãratul îsi revine si-i conjurã sã nu umileascã prin lacrimi de slãbiciune moartea unui suveran care în curând se va uni cu cerul si cu stelele. ed. Ador bunãtatea lui pentru mine. Astfel pãrãsi viata acest om extraordinar. Bucuresti. p. cu privire la aceastã întrepãtrundere între crestinism si pãgânism în partea de apus a Imperiului roman.-I. theurgul din .dar îsi tãie degetele de muchiile ascutite si cãzu de pe cal în nesimtire. nici prin cruzimea unui tiran. spre a fi înmormântat dupã dorinta sa. Enciclopedicã. dar. III. 1943 si H. în acest timp. Era cãtre miezul noptii (26 iunie 363). echivalent cu numen caeleste sau chiar Deus caelestis. izbânda trupelor sale 1 Ammianus Marcellinus. îsi dãdu îndatã sufletul. întrebã dupã aceea de Anatolius. aceeasi seninã filosofic în fata misterului ei. doreste sã fie înlocuit printr-un demn urmas. Multumesc Zeului vesnic187 cã n-a îngãduit sã pier nici printro conspiratie. Paris. Puterile încep apoi a-1 pãrãsi. si Iulian începu o convorbire metafizicã asupra naturii sufletului. bucuria crestinilor.spunea. pagini frumoase pot fi citite în P. o revoltã izbucni împotriva prefectului. de Boccard. Ed. lucrare tradusã recent si în limba românã]. „Etudes byzantines et post-byzantines". Paris. Teoteoi.

în fata acestei privelisti. care-1 însotise pe Iulian în Persia. Eutropius. puturã redacta o naratiune a rãzboiului. ne-a lãsat asupra împãratului filosof pagini de judecatã nepãrtinitoare. sã pãstreze tãcerea fatã de calomniatorii gloriosului dispãrut188. pp. ca si pentru defectele sale. unul dintre intimii sãi.. izbucnesc si ei în plansete. încât sotii de arme ai lui Iulian si martorii ultimelor sale victorii se temurã a publica ceva. sã pãstreze tãcerea fatã de calomniatorii gloriosului dispãrut188. 337. Putin înainte de sfârsitul secolului al IV-lea. Cam s Bidez. datoritã si tolerantei lui Jovian. Teroarea fu atât de mare. op. La Antiochia. o revoltã izbucni împotriva prefectului. calitãtile deosebite si devotamentul sãu pentru interesul public.. La Constantinopol. în rezumatul sãu de istorie romanã. Eutropius. împãratul începu a plânge pierderea acestui bun prieten. care vedeau în aceasta mâna rãzbunãtoare a divinitãtii. Mai întâi. îsi dãdu îndatã sufletul. cel mai amãnuntit... Teroarea fu atât de mare. si apoi o lungã oratiune funebrã în care îl prezentã ca ales al zeilor si binefãcãtor al lumii189. câtiva ofiteri participanti la ultima campanie. si când Sallustius îi rãspunse cã a cãzut în luptã. în rezumatul sãu de istorie romanã. Astfel pãrãsi viata acest om extraordinar. recomandat mai înainte împãratului. bucuria crestinilor. doreste sã fie înlocuit printr-un demn urmas. Magnus. dar. Când mânia crestinilor se mai potoli. Oribasius exilat la goti. Corpul sãu fu transportat la Tarsos. Toate acestea îl obosirã. El simtea cã se înãbusã. si Iulian începu o convorbire metafizica asupra naturii sufletului. Abia dupã cinci ani de la moartea lui Iulian. Mai întâi. care-1 însotise pe Iulian în Persia. re-cunoscându-i meritele. fu executat. Ammianus Marcellinus îsi publicã istoria sa. Callistus). 163 prezenti cã nu vrea sã dea indicatii. datoritã si tolerantei lui Jovian. . si rana se redeschise. în marele sãu doliu. puturã redacta o naratiune a rãzboiului. Procopios.. Abia dupã cinci ani de la moartea lui Iulian. întrebã dupã aceea de Anatolius. miscati. pe care-1 iubea mult. cu filosofii Priskos si Maximus. Oribasius exilat la goti. în care îsi luaserã însemnãri (Seleucus. Colaboratorii împãratului au fost urmãriti: Maximus. p. Pretutindeni inscriptiile care glorificau numele tânãrului împãrat furã nimicite. Callistus). dupã ce bãu. Era cãtre miezul noptii (26 iunie 363).. re-cunoscându-i . pãgânii puturã aduce omagiul cuvenit suveranului care cãzuse pentru apãrarea patriei. Libanios putu compune o monodie. care lãsã în istoria lumii un rãsunet atât de mare. Libanios putu compune o monodie. Polemistii crestini 1-au atacat cu furie. recomandat mai înainte împãratului. ' Ibidem. } Ibidem. ne-a lãsat asupra împãratului filosof pagini de judecatã nepãrtinitoare.. Grigorie de Nazianz îl batjocoreste pentru meritele. Când stirea mortii lui Iulian ajunse în imperiu. Când mânia crestinilor se mai potoli. Toti tãcurã. 332-335. spre a fi înmormântat dupã dorinta sa. cit. încât sotii de arme ai lui Iulian si martorii ultimelor sale victorii se temurã a publica ceva. cultura întinsã.. în care îsi luaserã însemnãri (Seleucus. 336-337. a fost un delir si reactia lor violentã. fu însãrcinat a escorta convoiul pânã la destinatie. fu executat.Efes. Libanios mãrturiseste de ce este silit. ceru apã si. împãratul îsi revine si-i conjurã sã nu umileascã prin lacrimi de slãbiciune moartea unui suveran care în curând se va uni cu cerul si cu stelele. dar. pp. pãgânii puturã aduce omagiul cuvenit suveranului care cãzuse pentru apãrarea patriei. care aflã armata în retragere. într-o scrisoare cãtre prietenul sãu Aristophanes. într-o scrisoare cãtre prietenul sãu Aristophanes. pãgânii furã huiduiti si Libanios se 162 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN simti un timp în primejdie. „cel mai complet. Cei din jurul sãu. mai pitoresc si mai veridic din autorii pe care îi putem consulta pentru a sti ce idee îsi fãcurã despre Iulian cei ce-1 cunoscuserã de aproape"190. ca bun cetãtean. si apoi o lungã oratiune funebrã în care îl prezentã ca ales al zeilor si binefãcãtor al lumii189. Magnus. theurgul din Efes. Libanios mãrturiseste de ce este silit.. în marele sãu doliu. câtiva ofiteri participanti la ultima campanie.

dinastia lui Constantin cel Mare se stingea cu totul. din care locuitorii puteau pleca. mai pitoresc si mai veridic din autorii pe care îi putem consulta pentru a sti ce idee îsi fãcurã despre Iulian cei ce-1 cunoscuserã de aproape"190. siliti a emigra. Este ardoarea. gândindu-se la pierderile mari pe care le suferise. efortul prodigios al vointei lui". cit.17februarie 364) Cu moartea lui Iulian. îndatã ce aflase de moartea lui Iulian. • . înregistrând pãrerile contradictorii ale modernilor. Eruditul Bidez le-a schitat în ultimul capitol al amintitei sale monografii (Histoire et legende).. el cãutã sã asigure îndatã pacea cu persii. pp. Eunapius ne-a povestit domnia lui Iulian dupã jurnalul medicului Oribasius. 349-351. si 165 N1COLAE BÃNESCU Singara. Zosimus 1-a prezentat cu simpatie. Putin înainte de sfârsitul secolului al IV-lea. VALENTINIAN sI VALENS 1. Pannonian de origine. Sapor. nu trebuie luat în râs si calomniat: el meritã respectul „datorat nobletei moralitãtii sale"191. nici întreprinderea pe care o concepu: sunt înaltele calitãti ale inteligentei sale si ale caracterului sãu. fãrã ca cele douã armate sã se prindã într-o adevãratã luptã. trecând si în drama religioasã. sã pãrãseascã în mâinile persilor Armenia. calitãtile deosebite si devotamentul sãu pentru interesul public. 332-335. sed igno-bilem. savantul belgian proclamã un mare adevãr când afirmã cã. El trebui sã retrocedeze persilor cele cinci provincii transtigritane cucerite de Galeriu. cultura întinsã. p. în zadar fruntasii . fatã de situatia criticã a armatei sale. nu primi. pentru a întelege atitudinea lui Iulian. 336-337. în stânga Tigrului. în dimineata zilei de 27 iunie. Nisibis. Sapor al II-lea. Dupã lungi discutii.. 164 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN C.. întãrit prin jurãminte si ostateci. Acesta însã. Dar. Ammianus Marcellinus îsi publicã istoria sa. prefectul pretoriului. fãrã însusiri deosebite. cele mai puternice douã cetãti ale Meso-potamiei. } Ibidem. pe care Jovian. op. pp. desi mãrginindu-se la hãrtuieli. e.SCU în acelasi timp.. odatã cu dezgroparea manuscriselor ce cuprindeau scrierile suveranului atât de calomniat. si. urmãrirea a fost continuã. ' Ibidem. în sfârsit. „nu trebuie sã uitãm cã Apostatul pretinse a reprezenta partida traditiei si cã întotdeauna el mãrturisi oroarea pentru spiritul de noutate.meritele. la prima ciocnire. socotindu-se biruitor. entuziasmul si sinceritatea credintei sale. ei se înteleserã a oferi tronul lui Sallustius. ofiterii armatei tinurã sfat pentru a alege un urmas. Istoricii epocii vorbesc cu durere si indignare despre aceastã pace dezonorantã. Un tratat pe 30 de ani fu semnat între cele douã puteri. Cam f Bidez. în cele din urmã. cel mai amãnuntit. cum o caracterizeazã Eutropius192. lipsitã de provizii si hãrtuitã necontenit în retragerea ei pe teritoriul dusmanului. necessariam quidem.. de asemenea. cornitele gãrzii. lovian (27 iunie363. fãcu propuneri de pace. „cel mai complet. dupã el. Cedarea cetãtii Nisibis produse o mare jale printre locuitori. persii furã respinsi cu mari pierderi. pp. Ibidem. si ne-a expus opera de reabilitare întreprinsã. 337. Pânã la Dur. începuse urmãrirea imperialilor. CONTINUATORII DINASTIEI CONSTANTINIENE. Dacã Iulian n-a izbutit. si atunci fu ales Jovian. De la începutul Evului Mediu. legenda Apostatului a preocupat fantezia hagiografilor. IOVI AN. situatia armatei fiind destul de precarã. Ceea ce-1 distinge si face mãrimea lui nu e nici ideea conducãtoare. ca suveran model." '. mai cu seamã în Franta. invocând vârsta. se grãbi a le primi în conditii cu totul umilitoare pentru imperiu.. 163 NICOLAE BANF.

t. e datoria sa sã se gândeascã la siguranta si interesul imperiului.. 2. 115. mai putini în alte orase. 194 [La bibliografia existentã în manualele de patristicã. dupã altii. M. a putut vorbi cu elocventa sa obisnuitã de principiile tolerantei filosofice195. II.•.. . numele lui Valentinian. Athanasius' First Exile. N-au lipsit însã nici zvonurile de otrãvire196. : 167 NICOLAE BANESCU propuneri respinse. Jovian cãutã sã restabileascã linistea Bisericii. cãtre Constantinopol. El transmise o circularã guvernatorilor de provincii. ed. 27 (1986). spre a fi înmormântat. Alegerea avu loc la Niceea. Zur Biographie des Athanasios von Alexandrien. 90 (1979). în Bithynia. „Greek. n... „Zeitschrift fur Kirchengeschichte". cit. 304-338.. 192 Citat de Gibbon. prefectul pretoriului. Descurajarea fu mare pretutindeni. Unii o atribuie urmãrilor unei indigestii pricinuite sau de cantitatea de vin. înainte ca titularul sã ajungã în capitala sa.. seful unei schole a gãrzii197.. •. în cuvântarea ce tinu. în care îsi mãrturisea credinta si asigura stabilirea legalã a religiei crestine. . si Supra.. oîofievcov. Tetz. 2-4. asupra acestei personalitãti pot fi adãugate titluri mai recente: Politique et theologie chez Athanase d' Alexandrie. Vestitul Athanasios iesise din retragerea sa la vestea mortii lui Iulian si. ci dãdu poruncã de evacuare. p. 196 Ibidem. 6. trimis de Senatul capitalei sã exprime noului suveran devotamentul sãu loial. dupã mai multe Paris. pp.... De la Antiochia. Roman and Byzantine Studies". H. . trecând pe la Tyana si Ankyra. 31)]. 193. 195 Gibbon. El avusese mai înainte. un pan-nonian.. spunând armatei cã. Themistius. Armata îi ceru sã-si asocieze un coleg la imperiu. Valentinian îsi arãtã de la început energia. 550. odatã ce Nisibis era cedatã193. Tronul rãmase vacant timp de zece zile.. III.» . aclamat de multime. Jovian si-a luat calea. Atunci. Cei mai multi locuitori s-au refugiat la Amida.. nepaâv eq>68oiq. III. 1974. dupã o masã copioasã. în mijlocul aclamatiilor trupelor (27 februarie 364). Jovian nu se lãsã înduplecat.. fiecare oras so-cotindu-se expus nãvãlirii persilor. îsi reocupase Scaunul arhiepiscopal din Alexandria194. Valentinian I avea o înfãtisare maiestuoasã si se deosebea prin energia sa fãrã margini si devotamentul pentru binele public. rugându-1 sã nu-i dea pradã dusmanului furios din cauza celor trei înfrângeri suferite. VALENTINIAN I (2 7februarie 364 -17 noiembrie 3 75) Noul ales era fiul comitelui Gratian. 166 Spiritul moderat al lui Jovian proclamã o tolerantã universalã fatã de agitatia sectelor numeroase în sânul Bisericii. sau de calitatea ciupercilor consumate seara.. împãratul se culcã si fu gãsit a doua zi dimineata (17 februarie 364) mort în patul sãu. 34: navra Se fjv otjucoyfjg Kai dprivcnv /leord. Adunarea solemnã a puterilor civile si militare ale imperiului oferi din nou coroana lui Sallustius. ed. Drake. Niaiâwt avmît.. v. Oprindu-se la Dada-stana.. Recunoaste cât de mare e .orasului se aruncarã la picioarele împãratului în trecere. Domnia cea nouã avu un sfârsit neasteptat. întruni sufragiile întregii adunãri. ofiter de merit. C. Bury.. grãbit. Buiy. 193 Zosimus..„. cunoscut pentru meritele sale militare în Africa si Britannia. t. El fu îndatã învestit solemn. odatã ce încrederea ei 1-a înãltat pe tron. op. un oras obscur între Galatia si Bithynia. p. LKãaTt\q EKKeîaSai mîc. Corpul decedatului suveran a fost trimis la Constantinopol. a fost asfixiat în somn de cãrbunii aprinsi imprudent într-o camerã cu peretii de curând vopsiti. p. n. Kannengisser. zguduitã în timpul predecesorului sãu. o întrevedere cu noul împãrat în Antiochia. Cauza acestei morti neasteptate a fost explicatã în diverse feluri. dar acesta pentru a doua oarã refuzã. A. ed. p. •t". Dupã ce asigurã pacea cu dusmanii.

El interzise expunerea copiilor nou-nãscuti si stabili în cele 14 cartiere ale Romei 14 medici cu stipendii si privilegii. dar avea o fire violentã. 199 Ammianus. Se reglementa disciplina studentilor în chip serios. marea grijã a lui Valentinian I a fost apãrarea imperiului. 1923. Acest om teribil s-a arãtat. scoala din Roma si cea din Constantinopol aveau. Valentinian întemeie si o institutie liberalã pentru educatia tinerilor si sprijinul stiintelor în declin. pictii. Valentinian a creat functia defensorilor {defensor civi-tatis). b. fiind dur pânã la cruzime. Administratia imperiului. prin anumite acte de guvern. un suveran întelept. cu resedinta la Milan. Valentinian permise toate cultele. a înãbusi abuzurile din administratie si justitie. Spre a asigura linistea si prosperitatea oraselor. si împãratul. „încât multi ziceau cã seamãnã cu David". Italia si Gallia.greutatea acestui imperiu pentru mâinile slabe ale unui muritor. se linisteste. o lunã mai în urmã. Protectia legii era asiguratã tuturor. care aveau sarcina de a ocroti pe cei slabi. Moartea lui Iulian atâtã îndatã poftele de pradã si de cucerire ale barbarilor. 198 Buiy. cu energia-i cunoscutã.. ne spune cã era mare de trup. 5: Hoc tempore uelut per universum orbem Romanum betticum canentibus bucinis excitae gentes sae-vissimae limites sibi proximos persultabant. Mai presus de toate însã. dupã expresia lui Ammianus. a le sprijini drepturile si a le expune plângerile înaintea tribunalului magistratilor civili sau chiar la picioarele 169 NICOLAE BANESCU tronului.. semnalând si cusca celor douã ursoaice enorme. scotii si saxonii Britannia. de lângã camera lui de culcare. I.. fireste. pãgânilor. Ammianus Marcellinus a înregistrat atâtea din executiile lui sumare. întâietate. un martor ocular. ca un subaltern (in modum apparitoris). ne spune cã trâmbita de rãzboi rãsuna de la un capãt la celãlalt al lumii romane. p-60. bandele prãdalnice ale gotilor Thracia. de la Dunãrea de Jos pânã la hotarele Persiei. resedintele . 168 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Imperiul fu împãrtit între cei doi frati.. Era numit de Praefectus praetorio. Ammianus Marcellinus. XXVI. Acesta era în vârstã de 36 de ani si n-avea talentele fratelui sãu. afarã de practicile care ascundeau vicii sau dezordini sub masca religiei. 170 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN în toamna anului 365. Armata. Londra. Dar unul din marile sale merite a fost. Intentia sa era ca retorica si gramatica sã se învete în limbile greacã si latinã în metropola oricãrei provincii. rosu. Reims si Treves. sarmatii si quazii Pannoniile. Apãrarea imperiului. Valentinian I era un brav soldat. cu resedinta la Constantinopol. Tot astfel se sili. dar alegerea unui prieten sincer cere o maturã deliberare si aceasta îl priveste. Sarmatae Pannonias et Quadi. care tinea la disciplinã în armatã si la ordine în Stat. Valentinian oferi lui Valens prefectura Orientului. History of the Later Roman Empire. sentintele dictate de multe ori glumet. si Proco-pios. surprinsã. Theo-dosius I transferã curialilor numirea lui198. recunoscându-i superioritatea geniului si ascultându-1. Gallias Raetiasque simul Alammani populabantur. ca si sectelor crestinismului. El îi arãta un mare devotament. Calamitãtile care bântuiau imperiul n-au fãcut decât sã sporeascã ferocitatea congenitalã a inimii sale. getulii si maurii cutreierau Africa. pãstrând pentru el Illyricum. pe care le privea adesea cu plãcere devorând bucãti din trupurile celor executati. 541 (Bonn). iar în Orientul depãrtat regele persilor punea mâna pe Armenia199. încerca sã uzurpe tronul lui Valens. cu pãrul blond si ochii frumosi. putin albastri. si barbarii dãdeau asalt la toate frontierele: alamanii devastau Galiile si Raetia. Valentinian pãrãsi Milan si merse la Lutetia. a. toleranta generalã garantatã de el în materie de credintã. într-o epocã de aprige lupte religioase. 197 Cedrenus. o rudã a împãratului Iulian.. Situatia era atunci extrem de criticã. acordã titlul de Augustus fratelui sãu Valens (28 martie 364). venind la Constantinopol.

XXVIII. pe vârful unui munte aproape inaccesibil. capitularea saxonilor. s-au asezat în lagãr.000 de rãniti201. în fruntea unei puternice armate disciplinate. Alamanii lãsarã pe câmpul de luptã 6. 36-37. Valentinian. care s-a prefãcut a primi. Valentinian consimti cu o prefãcutã repulsie200.. cãci nu avea interes sã contribuie la distrugerea uneia din cele douã natiuni pe care le putea manevra una contra alteia. surprinse în regiunea Metz o armatã a alamanilor si alta pe malurile Mosellei.-. reclamând subsidiile promise. Valentinian clãdi 201 Ammianus. armata imperiului 200 Ibidem. 10. încãierarea fu aprigã. fortificã malurile Rinului cu mari constructii pe tot cursul sãu. si cei care scãparã fugirã la a treia si mult mai importanta armatã. Alamanii. cit. Jovinus. De aceea. . acestia având cu dânsii contestatii pentru niste mine de sare.. degradându-i în fata întregii armate. întorcându-se la Treves. t. 171 MCOLAE BÃNESCU învinse cu o pierdere de 1. Dar când burgunzii vin la Rin în numãr de 80. 34. porunci comitelui Sebastian sã pãtrundã prin Raetia cu trupele din Italia si Illyricum. încã din acel an. la început. si întãrirea frontierelor. seful infanteriei. XXVIII. XXVII. 203 Ammianus. Jovinus alungã resturile acestei invazii pânã la tãrmul Rinului si veni apoi la Lutetia. care asigurã linistea Galliei pentru tot restul domniei sale. alamanii nãvãlesc în Gallia înainte de trecerea lui Valentinian peste Alpi. ea tinu o întreagã zi de varã (366). spre a primi demnitatea de consul pentru anul urmãtor. ed. cerând iertare si fãgãduind a-si spãla onoarea într-o nouã încercare. unde Valentinian cu generalii sãi îi luarã cu asalt. cu egalã bravurã de ambele pãrti. alarmati. în cele din urmã..000. Ei dau foc satelor si târãsc captivi în pãdurile lor. XXVII.000 de morti si 4. de la Raetia pânã la strâmtoarea Oceanului (Mânecii)204. 2. fatã de ambasadorii lor si de micsorarea darurilor ce li se acordau la o nouã domnie. reînnoindu-se mereu203. Cf. luându-le armele si hotãrând sã fie vânduti ca sclavi. Revoltati de purtarea trufasã a lui Ursacius. în toiul iernii. 1. unde petrecu timp de zece ani pentru apãrarea. Valentinian îi pedepsi aspru pe Batavi. sefii lor rãniti mortal. neputând opri devastarea satelor. Alamanii târãsc cu dânsii o multime de captivi. ceea ce s-a datorat si perfidiei generalului roman. utfuisse longis saeculis aestimetur intacta. în curând. Trupele imperiului furã învinse. hotãrât a da o lectie durã dusmanului. în 368. steagul Herulilor si Batavilor cãzu în mâinile barbarilor. si comandantul care avea apãrarea coastelor a cerut ajutorul lui Severus. aflatã la Châlons-sur-Marne. Bury. nimicindu-i în mare parte (368)202. magister officiorum. p. El încercã sã-i atragã si pe burgunzi (370) împotriva alamanilor. Gibbon. La începutul anului urmãtor. 172 aceastã barierã a Rinului. care pare intactã. multi pierirã. 202 Ibidem. alamanii îsi reluau invaziile în Gallia. coastele Galliei si Britanniei rãmâneau însã expuse atacurilor piratilor saxoni. pp. III. Cu toatã opunerea barbarilor germanici.Galliei de Nord. Atacati energic. care atrãsese populatia de la ziduri. ale pictilor si .200 de oameni. 2. Gibbon. cu toatã marea înfrângere ce suferiserã. Batavii se aruncarã atunci la picioarele lui. XXVII. acestia au atacat provinciile maritime ale Galliei. ei surprind Moguntiacum (Mayenta) în timpul unei sãrbãtori crestine. l: Rhenum omnem a Raetiarum exordio ad usque fretalem Oceanum magnis molibus communiebat. Saxonii au fost încercuiti si aproape nimiciti. Barbarii nu se intimidarã. t. sefii barbari. loc. se pregãtirã a da piept cu Jovinus într-o luptã decisivã. împãratul îsi îndreptã toatã atentia la întãrirea frontierelor Galliei. Britannia se afla si ea pradã incursiunilor îndrãznetelor triburi de la nord. Dacã fortificatiile ridicate de Valentinian apãrau interiorul tãrii. III. în 371. ita saepius adolescit. în timp ce el trecea Rinul în fruntea unei puternice armate. 204 Ibidem. trec în masã Rinul. 5: Immanis etiam natio.. împãratul îi purtã cu vorba pânã se retraserã. dândusi seama cã are a face cu o natiune de temut.

înainte de a fi trimis în Africa. III. pp. Theodosius debarcã în Africa (372-373). }. împãratul îl rãsplãti numindu-1 comandant suprem al cavaleriei206. Maxi-min. si trãiau din cultura pãmântului si din pescuit. Acestia se plâng cã o fortãreatã se clãdea pe terenul lor. care. cornitele Romanos. prin talentele sale militare. nu e de mirare cã populatia s-a strâns repede în jurul unui rebel. 173 înstiintat la Treves cã cei doi sefi militari ai Brita-nniei au fost surprinsi si ucisi de barbari si provincia aproape pierdutã. . Firmus provoacã rãscoala poporului sãu. în douã campanii succesive (368 si 369). readuce sub drapel soldati rãtãcitori si acordã o amnistie generalã. nu-si întrerupse operatiile. Marcellianus îl invitã 101 Ibidem. care va face lucrãrile fãrã ca barbarii sã-1 mai inoportuneze cu protestele lor. Prefectul Galliei. care îl privea ca pe un eliberator (372). alungându-i în coltul de nord al insulei. acesta fu somat a-i preda pe fugar. Valentinian trimise pe cel mai bun general. Ca omagiu pentru suveranul sãu. Ultima campanie a lui Valentinian a fost împotriva quazilor. trãind din pãstorit. Acest brav general învinse armatele alamanilor pe Dunãrea de Sus. scotii ocupau înãltimile muntilor în partea occidentalã a Caledoniei. ca sã scape Britannia. se fãcuse odios întregii populatii. Buiy. fãrã disciplinã..v .u. Africa romanã se afla de multi ani în mâinile unui guvernator militar rapace. încuraja dezertãrile si dezorganizarea armatei. Theodosius constitui o nouã provincie. rãzboiul se încheia (373)207. 174 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN urmãrit cu un zel neobisnuit de cornitele Romanos. profitã de ocazie spre a-1 determina pe împãrat sã încredinteze provincia Valeria fiului sãu Marce-llianus. Pentru apãrarea provinciilor sale Illyricum si Raetia. 47-48. dãdu oraselor multã sigurantã. t. Refugiat la un rege maur (Igmazen). dupã pradã.. ceea ce îi provocã pe quazi. el curãtã provincia de barbarii dusmani. Cu aceasta. guvernatorul de Illyricum. prin crimele sale. neavând nici o scãpare. . Acesta trece strâmtoarea cu o armatã de veterani. general abil si energic. Firmus era fiul unui sef mauritan puternic. :•. pe Theodosius. 205. pãtrunzând în interior si biruind orice rezistentã. nu furã în stare sã reziste talentului militar al lui Theodosius. Caesarea e prefãcutã în cenusã. Firmus îl ucise pe unul din frati si fu atunci Gibbon. pe care o numi Valentia. care. la el si-1 asasineazã. prin restaurarea fortificatiilor. Avaritia comandantilor militari. Sub o astfel de ocârmuire. cu dibãcia sa. uitân-du-si certurile.scotilor205. Numidia si Mauri-tania cad în puterea lui Firmus. suspendã atunci lucrãrile.» 175 NICOLAE BANESCU cu perfidie pe Gabinius. se aruncau împreunã asupra provinciilor. . regele quazilor.. Quazii se ridicã pentru a-1 rãzbuna .v. el începuse a ridica si pe Dunãrea de Sus fortificatii. 50-52.<. Aceste triburi nordice nu puteau suferi stãpânirea romanã si. sã pacifice Africa. se spânzurã în timpul noptii. spre a-1 informa pe împãrat.=.. si Equitius. Totodatã. în drumul pânã la Londra. în cearta dintre fiii sãi pentru mostenire. Temându-se pentru viata sa.. rãu înarmati. Valentinian trimite îndatã pe spaniolul Theodosius. cornitele stiind sã cumpere întotdeauna cu bani constiinta anchetatorilor. . Apoi. Toate plângerile rãmâneau fãrã efect. voind probe evidente. care lãsase o mare avere. care lãsau trupele neplãtite. Firmus cãutã sã însele vigilenta generalului printr-o supunere aparentã. debarcã în Britannia si. Pictii locuiau în Caledonia orientalã. bate mai multe trupe de barbari si libereazã multi captivi. ed. dar acesta.. regiune de câmpii întinse pânã la mare. O armatã destul de mare se adunã în jurul revoltatului. . spre a înãbusi rãscoala lui Firmus. îmbarcându-se cu o micã trupã de veterani la gurile Ronului. cu care se uneau uneori si piratii saxoni.-. pp.Provincialii lui Firmus. .

nãscuti din douã cãsãtorii: pe Gratian. el dobândea drepturile ereditare ale familiei Flavia. pe care le nimicesc în mare parte. Dar acesta le rãspunde cu o violentã extremã. încã de la începutul domniei. simtin-du-si viata amenintatã. 176 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Aceastã explozie de mânie îi provoacã ruperea unui vas sanguin. Monarhul.si obtin. Valens n-avea nici una din însusirile acestuia. apãratã de ziduri. El aflã la Constantinopole prieteni . cu titlurile si insignele puterii supreme. un copil de 4 ani. Numele sãu fusese adãugat la numele lui Valentinian I si Valens în actele publice. nu vãzu în toate cele întâmplate decât vina barbarilor si întreprinse o expeditie de rãzbunare sângeroasã împotriva quazilor. Acolo i se prezentã o ambasadã a quazilor. invitarã în lagãr pe Iustina cu fiul sãu. care încercau. Interventia tânãrului Theo-dosius. 3 si urm. Vocea. Trecând Dunãrea în tinuturile lor. Gratian fixã împãrãtesei si fiului sãu Valentinian al Illea 209 V. gesturile trãdau furia sa nestãpânitã. . si asocierea sa la imperiu fusese ratificatã de armatele Galliei. le dernier des grands Pannoniens. mantia de purpurã si diadema. se ciocnesc cu trupele lui Equitius. încât el se prãbusi în bratele celor de fatã si îsi dãdu peste putin sufletul. în primãvara 375. p. la Carrhae. înrudit cu Iulian si despre care se spunea cã fusese îmbrãcat de acesta cu purpura.9 august 3 78) a. 177 NICOLAE BANESCU resedinta la Milan. Ammianus. prin aclamatiile lor. si el îi rãspunse cã se va pronunta dupã ce va examina lucrurile la fata locului. acesta semnalându-si talentele militare de care va da dovadã mai târziu ca împãrat. Gratian primise încã de la vârsta de 8-9 ani. si pe Valentinian al Il-lea. 6. 4 (1946). sefii militari Merobaudes si Equitius. sã potoleascã mânia dezlãntuitã a suveranului. O ambasadã a sarmatilor îl întîmpinã pe cale. Evenimentele din Asia. cu titlul de Augustus (în august 367). un sfârsit vrednic de viata sa209. cea de a doua sotie a sa. neputând ataca Sirmium. fiica lui Constantiu al Il-lea. în cursul ultimei sale expeditii. Aflând la Treves cele întâmplate. „Revue d'histoire comparee". îsi asezã cartierul de iarnã la Bregetio. care fu prezentat trupelor si învestit. 7 si urm. fiul Iustinei. prezumtios. porni cu mare parte din fortele Galliei împotriva lor. Sosind la Sirmium. Orientul a fost tulburat de o rãscoalã de mari proportii.> 3. dãdu audientã deputatilor provinciilor din Illyricum. de vreo 18 ani. dar pasiunile. salveazã situatia. disputându-i tronul (septembrie 365). rezervându-si pentru sine comanda tãrilor de dincolo de Alpi. umilit. din mâinile tatãlui sãu. Acestia. Fostul general Procopios. suspendate prin energia fostului împãrat. Valentinian se mânie aprig asupra barbarilor si. Valentinian f. fiul Severei.împãratul Valens l (28 martie 364 . Gratian urmã deci la tron tatãlui sãu. reînviarã acum. concursul cavaleriei sarmatilor (374). XXX. le devasta cu o furie implacabilã. Asociat la imperiu de fratele sãu. Valentinian I lãsa dupã el doi fii. insultându-i cu cele mai grele cuvinte. pe Dunãre. Atâta groazã bãgã în barbarii refugiati în munti. Pericolul unui rãzboi civil fu împiedicat numai de atitudinea moderatã a lui Gratian. El primi alegerea armatei si declarã cã îl va socoti pe fiul Iustinei ca pe un frate si nu ca pe un rival. privirea. Lumea romanã era acum condusã de Valens si de cei doi nepoti ai sãi. asupra lui si A. pe care o repudiase. Revolta lui Procopios. ca de obicei. ducele Moesiei (viitorul împãrat). Prin cãsãtoria sa cu Con-stantia. Vajnicul soldat avu. la 54 de ani. în provincia Italiei. în ambitia lor de a conduce în numele unui copil. arzând si omorând tot ce întâlni în cale. încât trecu Dunãrea înapoi fãrã a fi pierdut un om208! Plãnuind a-si completa actiunea într-o a doua campanie. se revoltã împotriva lui Valens. Alfoldi.

cãutând sã nu le dea pretext de ostilitate prin cãlcarea tratatului rusinos încheiat de Jovian. Arbetion. trupele din orasele Thraciei si din cetãtile de la Dunãre. iar Arinthaeos. 55-56. Valens avu o atitudine prudentã. unde fu împiedicat a merge mai înainte. regele fu asasinat (374). care conduse acolo o expeditie cu mari forte militare. 2. pentru a observa miscãrile persilor. încât ei se supuserã fãrã a sovãi. furã atrase în conspiratie. sunt cunoscute atât din izvoare latine (Ammanus) sau grecesti (Prokopios). 4 si 16 si XXX. în douã lupte ce avurã loc. intimidat. spre a nusi expune viata. veteranul marelui Constantin. recunoscut ca suveran legal. si atunci. [Evenimentele. III. descurajati. se 178 cãsãtori cu Procopios. privitoare la înlocuirea regelui iber (ivir) Sauromaces prin ruda sa apropiatã Aspakures este bazatã tot pe textul lui Ammianus. Fatã de persi. Informatia urmãtoare. 6-10. numindu-i copiii sãi si îndemnândui sã vinã alãturi de bãtrânul general. trupele lui Procopios îl pãrãsirã si el rãtãci un timp în Phrygia. care pun în locul sãu o creaturã a lor. Ed. nemultumitii. simtindu-se amenintat. întemeiate pe nemultumirea generalã. în toiul unei lupte. pp. care nu puteau uita amintirea lui Iulian. ed. t. care de atâtea ori îi dusese la victorie. care îl investi cu puterile unui proconsul roman. când i se aduse vestea rãscoalei si. Valens se afla la Caesarea. dar în urmã îl trãda. 2. în Iberia. El fãcu însã greseala sã rãspundã invitatiei comitelui Traian. persii. Valens contribui a-1 restaura pe tron (369). Bury. Nefericitul rege pieri în Turnul Uitãrii din Ecbatana (367)211. având sã apere tocmai atunci frontiera de nord. amenintatã de o invazie. Regele Armeniei. fu ridicat si închis de Sapor al II-lea. 179 NICOLAE BANESCU vãrate provincii ale lor. jurându-i credintã. la care se adaugã Jovienii si Herculienii.care îi dau sperante. si atât de mare era autoritatea sa. prin forta si valoarea sa. o armatã a lui Valens îl restaura pe Sauromaces. în Armenia se formã un partid numeros în favoarea lui Pap (Papa). persii fac din Armenia si Iberia ade210. 12-17. Iberia avu o soartã identicã. XXVI. în mijlocul banchetului ce i se dãdu. Vezi si Gibbon. nu puturã împiedica regatele Armeniei si Iberici de a-si recãpãta neutralitatea între cele douã imperii. strecurându-se în patrie. mãresc numãrul acestei armate. tãranii din împrejurimi. îsi scoase casca.] 180 . îi salutã pe soldatii lui Procopios. Soldatii îl aclamarã pe Procopios. Bury. XXVII. ocupati cu tulburãrile lor interne si cu rãzboiul la hotare. Douã cohorte de gali. La adãpostul acestui tratat. legate si de domnia regelui persan Sapor al II-lea (310-380) sau sapur. invitat sã se consulte cu împãratul. Regele Sauromaces fu alungat de persi. dar nu putu interveni. care comanda împreunã cu Vadomar fortele romane stationate la hotarul Armeniei. spre a fi recunoscut. Numai la moartea neastâmpãratului Sapor al II-lea (380). Când vãzu printre acestia soldati care serviserã sub comanda sa. scãpã cu fuga. veni pânã la Tarsos. cu o micã trupã ce comanda atacã un corp numeros de rebeli. Lupicinus alergã cu legiunile Siriei în ajutorul suveranului sãu. vãduva lui Constantiu. Fazele acestei aventuri sunt relatate de Ammianus. se gândea sã renunte la coroanã. cât si din cele armenesti (Moise din Choren). Gotii dau si ei uzurpatorului câteva mii de auxiliari. 12. El fu salvat însã de energia generalilor sãi. mãrind prestigiul acestuia în ochii populatiei. III. si pieri decapitat (366)210. pp. cu o voce de tunet. era mai presus de toti. iar Faustina. t. pânã ce fu trãdat de ai sãi. Valentinian I primi vestea revoltei din Orient. sã-si predea pe propriul lor comandant. Regele. Fiul lui Hormisdas îmbrãtisa si el cauza rebelului. Arsak. fiul lui Arsak. le strigã. de teama persilor. 211 Gibbon. iesi din retragerea sa si primi comanda unei armate. care. încât Procopios se afla în curând în fruntea unei mari ostiri stãpân pe Constantinopole. pe malurile fluviului Cyrus (372).

episcopul gotilor213.751). ajungând pe tãrmul asiatic. 1979. între Don si Dunãrea de Jos. . a participat la Sinodul de la Niceea (325).b. 120. 224. Moartea lui Valens. o mare biruintã (269). însotit de toatã informatia bibliograficã a subiectului. pentru motive ce nu se cunosc.] 181 NICOLAE BANESCU Ei vin însã în atingere cu imperiul si pe uscat.:. lãsând-o în voia lor. Bloomington. A history of the Ostrogoths. n. 1928. . pe care i-a putut converti. ei emigrarã în tinuturile de sud ale Rusiei. 212 Cele douã ramuri ale gotilor sunt. cum aratã Jacques Zeiller. precumpãnitoare atunci în istoriografie. cãci wisi se leagã de tema germanicã al cãrei sens e „întelept. o mare perse213 [Reiese cã Bãnescu înclina spre opiniile care considerau cã acest Theophilus a fost episcop al Gothiei din Crimea. Burns. Expeditiile acestea se mãrgineau la prãdãciuni. arieni si . Claudiu al II-lea luã pentru aceasta epitetul de „Gothicus". 5 p. Ganshof. Vizigotii înseamnã „gotii întelepti". op. p. 38 (1987). ulterior. la sfârsitul secolului al II-lea. pe malurile Balticei. dar Aurelian. în secolul al IV-lea. Cipru si Creta. par F.A. prudent". de unde. F. Dar Valens avu mai cu seamã sã-i înfrunte pe goti la Dunãrea de Jos. întors în patria sa. se stie. colonizând pe ceilalti. în veacul al III-lea.. H. retrase ostile si administratia din Dacia. 73-81. Rãzboiul cu gotii. sud-esticã a României de azi. începurã a trece Dunãrea si a prãda în imperiu.. The Visigoths in the Time ofUlfila. la Naissus. 237-2491. nimicind orasele prospere de pe coastele Greciei. Th. Pericolul german va fi timp de câteva decenii marea problemã a pãrtii de Rãsãrit a imperiului. Nu trebuie sã ne închipuim toatã Gothia arianã fiindcã Ulfila era arian. . Acest punct de vedere. în Histoire de Moyen Âge. Cum aratã un învãtat bollandist. 1966. S. Profitând de anarhia veacului al III-lea. Pentru a-i face sã înteleagã scrierile sfinte. Bischofin der Krim oder an der unteren Donau ?. pe acelasi drum. Paris. si înainteazã pânã în insulele Rodos. au început sã capete tot mai multã consistentã argumentele care admit cã în cazul de fatã este vorba mai degrabã de Gothia situatã în partea. Academiei române. 1970. Theophilus Gothiae. Ei sunt primiti si asezati lângã Nicopolis. Wolfram. fãcând o multime de prizonieri. si întotdeauna gotii se întorceau. cel putin trei comunitãti cunoscute: niceeni. 14(1988). . în Idem. Corãbiile lor pãtrund chiar prin Bosfor în Propontis si Marea Egee. prima pãtrundere a gotilor în imperiu214. Studiul acesta a apãrut mai întâi în limba românã în „Studii teologice". 182 cutie îi sileste pe goti împreunã cu Ulfila a cere adãpost în imperiu. ostrogotii sunt „gotii strãluciti" (radicalul austr). Aceasta a fost. pânã la tãrmurile Mãrii Negre. dincolo de Dunãre. cit. „ . Thompson._ . 178-186. la Antiochia. vizigotii si ostro-gotii. apoi în germanã în „Byzantina" (Thessalonic). se stie. Geschichte aer Westgoten. Ulfila (Wulfila) a fost evanghelizatorul gotilor din pãrtile Dunãrii. ca pirati. Au fost în Gothia centre de crestinism diferite. . D. Theophilos. p. cãci acum începe presiunea puternicã a barbarilor germani la aceastã frontierã. ci al tmorgoti. Aceste nume nu trebuie traduse cum se obisnuieste: gotii de Apus si gotii de Rãsãrit. Decomposition de l'empire (395. în Moesia. Lot. pe tãrmul de nord al Pontului Euxin212. Infra. Oxford. pãtrund în Crimeea. pe la 348. 1994. el rãspândi printre goti arianismul. pe care îi înrola în parte în armatã. Ulfila n-a fost un episcop al gotilor. V. Claude.1. De mai multe ori ei devasteazã litoralul caucazian. Ulfila compuse cu ajutorul literelor grecesti alfabetul gotic si traduse Biblia în limba gotã. p. El fusese ordonat episcop de arianul Eusebius al Nicomediei. Munchen. crestinismul se introdusese la gotii din Crimeea. la începutul erei crestine. Dupã vreo sapte ani. Pfister et Fr. Chr. Ed. 1. Stutgart. Lot. Bucuresti. Claudiu al II-lea a câstigat asupra lor. si de atunci pornesc o serie de incursiuni nimicitoare pe mare. nota 90. unde venise în anul 341 în ambasadã la Constantiu. 1984. Christianitas Daco-Romana. [Opinii mai nuantate la E. Gotii trãiau. este sustinut de Emilian Popescu. Pe la jumãtatea secolului al III-lea. împãratul Decius pieri în luptele cu dânsii (251).

Boli. Nãsturel. Valens petrecu în Marcianopolis si iarna 369-370. t. XXXIII. 208 Bd. cu fiica sa Dulcilla. în anii 348 si 360. VII (1969). si Valens a rãmas în lagãrul sãu din Marcianopolis. 184 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Gaatha. Ploile au împiedicat orice actiune în anul urmãtor. Ed. contingente ale lor au luat parte la luptele împotriva persilor216.175-185. Valens si judele vizigotilor venirã. împing cãtre vest neamurile barbare. Gotii urmarã aceeasi tacticã din anul 367. Bucuresti. pe un pod de vase.. unde tratarã despre conditiile pãcii. p. Principesa catolicã 217 e<p' rjÂico cmc. Histoire et arcbeologie. 31 1912. Zeiller. se întoarse la Constantinopol. Philos. în iunie. de unde vor porni apoi cu neamurile germanice în Gallia si Spania. „Revue des etudes sud-est eu-ropeennes". pp. care despãrtea teritoriile lor. p. p.. când Valens îsi trecu pe acolo trupele. altii scãparã în muntii Caucaz. în An. Paris. în Idem. Beitrãge zur Volkerkunde von Siidosteuropa. Le christian-isme dans la diocese de Buzãu jusqu 'au VIF siecle. voi. der Wiss. retrãgându-se în fata armatei romane. 1970. 5 si urm. 214 J. forma Mousaios este apropiatã de hidronimul Buzãu. si o parte dintr-însii fugirã pânã la tãrmul Balticii. fiecare în barca sa si însotit de un numãr egal de oameni înarmati. Delehaye. unde Athanaric îsi avea resedinta. fjv. P. Valens avu de luptat încã de la începutul domniei cu gotii de peste Dunãre. pânã în mijlocul fluviului. Regele lor pieri în luptã. pp. Popescu. asiguratã de Constantin cel Mare între Transmarisca si Constan-tiniana-Daphne. p. si roT^OtpaÎKOi e expresia pentru acesti goti grecizati în urma unei lungi simbioze219. Trebuind sã vinã la tratative. pânã când revãrsarea furtunoasã a hunilor îi aruncã în provinciile imperiului. 216 Cari Patsch.audieni (sectarii lui Audius. identificat cu Buzãul nostru218. si împãratul trecu Dunãrea înapoi. III Die Volkerbewegung an der unteren Donau in der Zeit von Diokletian bis Heraklius. et eco HL%pi Seihrig oi/fiag (Patsch. între Tanais (Don) si Volga. hunii. Ies Actes de Sãint Savas.-hist. 54-55). Gotii se tinurã de acum linistiti timp de sase ani. sub Constantiu. cãzuse cel dintâi în ciocnirea cu hunii. el îsi relua actiunea. Themistius ne spune cã împãratul a stat toatã ziua sub cãldura soarelui în barcã217. în „Melanges offerts ã Gustave Schlumbergef. em tfjg vecoq. dar trimit ambasadã pentru pace.. dupã ratificarea tratatului si primirea ostatecilor. fu atunci înecat (12 aprilie 372) în râul Museos. Gotii pãgâni de dincolo de Dunãre erau. Em. An. gotii pãgâni îi prigonirã aprig pe crestini. Christianitas Daco-Romana. KL. din tribul Atharid. 215 Joseph Mansion. 710714. Athanaric observã cã el a jurat sã nu punã piciorul pe pãmântul imperiului si s-a hotãrât atunci ca întrevederea sa cu împãratul sã aibã loc în mijlocul Dunãrii. t. 216221. aici este vorba de versiunea francezã a studiului apãrut în limba românã în volumul Spiritualitate si istorie . unde se aflau alti goti. în anul 375. Sitzb.. H. 1994.. era încã pãstratã în 367. II. ca sã mai poatã fi pusã la ndoialã (v. au condus resturile populatiei la Kyzikos. (Akad. Wien und Leipzig. trecând Dunãrea pe la Isaccea în pãrtile Basarabiei. l Teii: Bis zur Abwanderung der Goten und Taifalen aus Transdunavien. 1924. pãstrându-se acolo (osetii)220. apropiindu-se iarna. 36-37. 2 Abhandl). în vara anului 369.S. si. Saints de Thrace et de Mesie. Trecerea fluviului. Sava. Imperiul alanilor. Bruxelles). revãrsându-se ca o trombã din Asia. Academiei. si Sf. Les origines du christianisme chez Ies Goths. Le premier etablissement des Goths chretiens dans l'empire d'Orient. 1928. in Wien. cit. f\viKa nâ^iara ECCVTOV <pÃo-toSecrTepot. Bol!. federati. loc.. Ea e mentionatã în secolul al VlII-lea. Persecutia a continuat si a fost violentã: 26 de persoane furã ucise într-un sat. relegat în Scitia)215. 183 Gotii au fugit dinaintea lui. dar marea lor majoritate fu anexatã de 218 [într-adevãr. 157-177. text reprodus si în Fontes Historiae Daco-Romanae.. în stânga Dunãrii.

8. si nu muntii Buzãului. 7. G. 224 Ibidem.dupã expresia bine informatului Ammianus . XXXI. cum cred unii. au venit la tãrmul Dunãrii. Brãtianu. I. în Moesia. 185 NîCOLAE BÃNESCU huni. îngroziti. Gotii însã stiurã a profita de vanitatea functionarilor. I. Valens puse conditia de a preda armele si copiii în vârstã. de asemenea.[Iul. fãgãduind sã fie linistiti. în aceeasi vreme. care purta titlul de jude(nervingorumjudex). trupe auxiliare. p. cu rugãmintea de a-i primi si pe dânsii. si cei mai multi se arãtarã încântati de aceastã cerere. 221 Ammianus Marcellinus. 25) indicã si alte surse bibliografice ale subiectului si tematicii înrudite cu el]. ales rege. cum suis omnibus decli-navit. retrãgându-se între munti si siret. XXXI. Histoire de l'Etat byzantin. cãutã sã reziste pe Nistru. în disperarea sa. punând între dânsii si dusman bariera puternicã a fluviului222. ei se gândirã sã se retragã dincolo de Dunãre. Izvoarele ne aratã ca ei implorarã cu lacrimi autoritãtile imperiului sã-i lase a trece Dunãrea. puteau plãti un impozit. Marea Neagrã. amintindu-si cã tratase cu îngâmfare pe Valens. Bucuresti. Rãspunsul a fost negativ. si ei nu stiau ce sã facã. la nevoie. Valens dãdu. 59. care sã fie dusi în orasele Asiei. regiune inaccesibilã din pricina multimii de pãduri si a muntilor. trimitând o solie împãratului. 1972.la întorsura Cariatilor. regele Gruthungilor (ostrogotilor). silise pe împãrat sã iscãleascã pacea în mijlocul Dunãrii. Alatheus si Saphrax. v. 3. e salvat de doi generali energici. Meridiane. p. se sinucide. Chrysos. 1988. p. Cãpetenia thervingilor (vizigotilor). dar compatriotii sãi nu-1 urmarã. Alatheus si Saphrax.Caucaland poate fi însã regiunea muntoasã a Banatului. Atharid din izvor este însã cãpetenia pãgânã a locului]. izbuti a-si face loc printre dânsii. nemaiavând sfaturile lui Valentinian I. nici ai Coziei. în toatã expunerea luptelor cu . Romanii se luptarã cu valurile ziua si noaptea . se retrag pe malurile fluviului Danastris (Nistrul)221. Ed.. I. cade în luptã. Kulakovskij. Farnobius. 259-277). hunii se aruncarã asupra ostrogotilor vecini. temându-se de un refuz la fel. p. 1-3. 2 si p.. Hermanrich. Athanaric. un copil. 223 Ammianus. sã cultive câmpiile Thraciei si sã dea. 233.pentru a trece peste Dunãre. 219 C. din aceastã cauzã s-a retras cu ai sãi în Caucaland. pentru a-si pãstra armele. când. se consultã cu ministrii sãi. To Bvtãvnov Km oi FOT^OI. vizigotii ocuparã malul Dunãrii si cerurã protectia împãratului. Patsch. 186 ordin sã se ia mãsuri pentru trecerea gotilor în imperiu si pentru subzistenta lor pânã când li se va defalca un teritoriu suficient. 199. Spinei. 1-5. atacat fãrã veste de huni. editie îngrijitã de V. împreunã cu ei. Noii supusi ar apãra imperiul. notele editorului (spre ex. Kiev. XXX. XXXI.. sub pretext cã s-a legat prin jurãmânt sã nu calce niciodatã pe teritoriul roman. care ar spori considerabil veniturile tezaurului. E. Sarmatis inde extrusis). 222 Ibidem. n. p. De la origini pânã la cucerirea otomanã. Gh. Thessalonic. 218. gonindu-i de acolo pe sarmati224. 414416. cit. voi. care trecuserã fluviul si-1 amenintau din spate. 183J 220 [în sens similar. Bãtrânul si vestitul rege al acestora. multimea fãrã numãr a vizigotilor. împreunã cu Witheric. n. Cât despre Athanaric. 1983. prin urmare. în acelasi volum. Valens. si. si locuitorii indigeni. Ostrogorsky. care. Ei vedeau în asezarea gotilor o sporire a populatiei rurale si a fortelor militare. din moment ce istoricul spune cã au ocupat regiunea gonind de acolo pe sarmati (Ad Caucalandensem locum altitudine siluarum inaccesum et montium. dar. voi. 3. Fiul sãu Witheric. în locul recrutãrii anuale. 4. unde voia sã se apere printr-o linie de întãriri. unde vor primi educatie. op. . 1915. cu Fritigern si Alavivus (376)225. pp. Buzãu. Withimer. traducere de Michaela Spinei. III. Sub comanda lui Fritigern si Alavivus. care îi târãsc cu dânsii în viforoasa lor înaintare spre vest. 12-13. neputând înfrunta primejdia. Istorija Vizantii. 4.

în cuvinte dramatice. Alatheus si Saphrax se folosesc de acest lucru si trec fluviul în imperiu. De la ceartã s-a ajuns la lovituri. • . el cultivã prietenia cu ostrogotii si îsi duse încetul cu încetul armata la Marcianopolis. înfometarea gotilor. si Lupicinus fu înstiintat cã mai multi dintre soldatii sãi si-au pierdut armele si [Ipoteza respinsã de Bãnescu este însã cea mai probabilã. afirmã Ammianus. . XXVI. si Enciclopedia arheologiei si istoriei vechi a României.] . în curând. el si însotitorii sãi traserã sãbiile si-si deschiserã drum prin multimea care umplea curtile palatului si strãzile. înainte de emigratie. întrucât Caucaland poate fi legatã de Gothia nord-dunãreanã. 1994. unde încãlecarã si se fãcurã nevãzuti.. pânã la portile orasului. spuse pe un ton linistit cã o ceartã se pare cã s-a încins afarã între cele douã natiuni si poate avea consecinte mari dacã nu e imediat potolitã cu autoritatea prezentei sale. împreunã atacã Adrianopole. Fritigern se impusese ca sef al vizigotilor si îi tinu în frâu pânã la momentul prielnic de a se ridica împotriva stãpânirii romane. printr-un atac strâns si impetuos. pãrãsind steaguri si trupe. Geschichte der Goten. voi. Ei îl întâlnesc apoi pe Fritigern si trec sub steagurile sale.. Lupicinus.. Ajunsi în lagãr. si ministrii lui Valens doreau sã-i treacã Hellespontul. Lupicinus porneste împotriva lor în fruntea trupelor ce putu aduna. . . dându-si seama cã-si pierd vremea în zadar. Ieronim pustiirea tinuturilor (Pannonia sa. lordanes. cf. 5. dar comandantul Adrianopolei le dãdu ordin sã plece imediat. Bucuresti. unde ura dintre goti si romani va izbucni într-o revoltã generalã (377). Wolfram. Insultele si provocarea acestei improvizate armate îi fac pe goti sã se repeadã asupra ei. Entwurf einer historischen Etbnographie. clin pricinã cã acestia nu-i lãsau sã se foloseascã de piata bine aprovizionatã a orasului. Gotii cerurã un rãgaz de douã zile. 225 Ibidem. si barbarii. Gotii îl asteptau la nouã mile de Marcianopolis.. pentru a nu fi atrasi în revoltã. 187 Lupicinus si Maximus aveau conducerea militarã a Thraciei. 265. Munchen... XXXI. prin rapacitatea lor. Lupicinus îi invitase pe sefii gotilor la un mare banchet. p. Gotii ucid pretutindeni. împrãstiin-du-i în diferite provincii.acesti barbari. punând-o pe fugã si smulgându-i armele. Enciclopedicã. Von den Anfãngen bis zur Mitte des sechsten Jahrhimderts. slãbind paza la Dunãre. el dãdu poruncã sã se ucidã gãrzile lui Fritigern si Alavivus.. unde se refugiaserã res226 Ibidem. în atare împrejurãri. fuseserã primiti în serviciul imperiului. fãrã deosebire de vârstã si sex. „în afarã de cer si pãmânt. 2 si urm. ne înfãtiseazã si Sf. zice el. provocând. toate au pierit"228. o ceartã se iscã între goti si soldatii romani. si H. Preda.. XXXI.. Fritigern îsi dãdu seama de pericolul ce-1 ameninta si. Biruitori.. nu fãrã exagerare. Fritigern. ei cautã sã profite de situatie.. cu ostrogotii si regele lor225.<. în loc sã respecte poruncile împãratului. 6. . ridicã asediul si încep a devasta cumplit Thracia. armând contra lor populatia. si cei doi generali se gândirã a-i depãrta de frontierã. în acest scop.. unde. Ei se aflau sub zidurile Adrianopolei. Dar orasul se apãrã energic. Ametit de bãuturã. Calamitatea din .. pânã la Tisa. gotii îsi sporesc îndatã fortele cu compatriotii lor comandati de Suerid si Colias. 189 turile armatei lui Lupicinus. La zgomotele si tipetele auzite. si suita lor rãmãsese sub arme la poarta palatului. Oameni hrãpãreti. coordonator C..•. Illyricum si Thracia).. ei sunt situati în pãrtile Banatului. 3. Ed. sfãrâmã legiunile romane. toate sunt nimicite prin foc si sabie227. furã primiti cu aclamatii si ei hotãrãsc rãzboiul226. pãstrându-si calmul. Acestia se plâng de lipsurile ce îndurau. fugi de pe câmpul de luptã... I. 188 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN viata. 1979). care. Acesta pune în descrierea faptelor pasiunea sa de got. situatã în regiunea respectivã (v. Cu aceste cuvinte.>.

caedibus incendio-rumque magnitudine cuncta flagrabant (XXXI. magister militum. Gotii au fost însã atât de impresionati de neasteptata rezistentã a trupelor imperiului. încurajat în aceastã atitudine de lingusitorii din jurul sãu. 191 potriva barbarilor. Lupta a fost lungã si sângeroasã. el a câstigat o mare biruintã la Horburg. dar aflând cã un nou val de barbari (huni.. 231 Ibidem. Valens.spune el . la carele gotilor. Ammianus Marcellinus a vãzut câmpul acestei înversunate bãtãlii înãlbit de oase230. lângã Colmar (mai 378). s-a hotãrât a pãrãsi Antiochia si a merge sã punã capãt rebeliunii gotilor. informati despre acest lucru. p. Lãsându-si bagajele si proviziile lângã zidurile Adrianopolei. Comandantul Cavaleriei. 228 ubipraeter caelum et terram. El era întâmpinat cu manifestatii ostile la Hippodrom. Saturninus. Bury. 6. care rãsuna de strigãtele îngrozitoare233. care a durat o zi întreagã. în lupta cu dânsii. tineretul got adunat în capitalele provinciilor fu masacrat de trupe în aceeasi zi dinainte hotãrâtã.. devastând sãlbatec totul. pentru a ajuta lui Valens. Comandantii îsi orân-duiesc trupele în linii de bãtaie. închisi în cercul lor de care. asezate în cerc. de ambele pãrti. fiind sigur de biruintã. 2 si urm. Valens ajunge. Apud Gibbon. a rechemat trupele de veterani din Armenia si a trimis în Europa. Gotii s-au revãrsat atunci care încotro au apucat. 190 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN în localitatea Salices din nordul Dobrogei. La sosirea lor în Thracia. si în care.. Gratian se pregãtea a-si duce trupele în Rãsãrit. din ziua de 9 august 378. 8. alani s. venea în ajutorul colegului sãu.. El a fãcut atunci pace cu persii. 229 Ammianus. încât s-au închis în cercul lor de care. populatia indignata cerându-i sã iasã îm230 Albentes ossibus campi (XXXI. Ammianus ne-a de-scris-o în stilul sãu înflorit. cimentând alianta os-trogotilor cu el.continuã . cele douã armate s-au retras fiecare în lagãrul sãu. l. aflând grozãviile din Thracia.nu se mai putea vedea cerul. 103. Câtiva ani mai târziu. nãvãlesc peste Rin. nerãbdãtor a da o loviturã dusmanilor singur.) au trecut Dunãrea. si împãratul a trebuit sã iasã împotriva lor. cei doi generali s-au unit cu Richomer. fãrã a se sti care a biruit. La cãderea noptii. Alatheus si Saphrax recunosc acum sefia lui Fritigern. 2. ed. carrago . n. 122. Dupã aceea. dupã cum se crede . dar alamanii. Generalii romani cãutarã sã izoleze lagãrul gotilor.. Acolo a avut loc bãtãlia crâncenã.obisnuita fortificatie a barbarilor 227 Sine distantia enitn aetatis vel sexus. Pãmântul se acoperise de râuri de sânge (humus rivis operta sanguineis). cunctaperierunt. Fritigern însceneazã o ambasadã. în asteptarea lui Alatheus si Saphrax. unde fiii gotilor fuseserã rãspânditi în orasele provinciilor. se temu sã nu fie el însusi blocat si se retrase cu trupele sale. La sfârsit.provinciile europene a trezit temerea ca ea sã nu se întindã si în Asia. se sileau cel putin sã nu-si dea viata nerãzbunatã.a. au cãzut multime de luptãtori. cornitele domesticilor. de unde n-au mai iesit timp de sapte zile. Asa se ajunse la memorabila luptã de lângã Adrianopol. Valens porneste atunci din capitalã în fruntea trupelor. Gotii se aflau în lagãr. . „aflându-se între soldatii de rând. Valens sosea la Constan-tinopol.. s-a produs încãierarea. ca sã-i înfometeze. în care îl sfãtuia sã-1 astepte. gelos pe victoria tânãrului nepot. împãratul. . trimis cu auxiliarii sãi de Gratian din Gallia. barã în acest scop iesirile din Haemus. si au hotãrât împreunã sã-i atace pe barbari. încât soldatii. III.). cu cavaleria lor. Dar Valens. pânã la sosirea sa. pe o mare arsitã. sã nu se expunã singur într-o situatie atât de periculoasã232. ca sã conducã rãzboiul contra gotilor229. 7. pãzindu-le strict. nemaiputând merge. nu-1 mai asteptã pe Gratian. 1-3 si urm. XXXI. pe Traian si Profuturus. La ordinul lui lulius. 7). Din pricina prafului ce se ridica . de la Dunãre la Rodope231. liber acum pe miscãrile sale. t.. XXXI. trimitând înainte pe Richomer cu o scrisoare. împiedicându-i sã iasã din tinutul unde se gãseau. Cam în aceeasi vreme. Gratian.

XXXI. XXXI. pp. clamoribus resultans horrificis. Wien. barbarii s-au împrãstiat în tinuturile nordice237. trecurã în stãpânirea sa238.n-a fost dezastru mai mare235. A fost un mãcel din care abia a treia parte din armatã a scãpat. nu avea experienta si priceperea cerute de o situatie atât de gravã. în afarã de lupta de la Cannae . Gotii au atacat apoi Adrianopolul. adaugã istoricul. dându-le foc. scãpat pe o fereastrã. ajungând pânã la Constantinopol. Dupã grele pierderi. Theodosius fu înãltat de Gratian în ziua de 19 ianuarie 379. la Sirmium. Dupã executia pãrintelui sãu. a fost înconjurat de dusmani. 10: nec iam obiectupulveris caelum patere potuit adprospectum. frumusetile ce se desfãsurau privirii lor si multimea imensã a locuitorilor. Unul dintre candidati. ducând viata de particular în domeniul sãu de la Caucha. Gesch.. XXXI. 237 Ibidem. Locuitorii se unirã cu soldatii în aceastã înversunatã apãrare. . pe care-1 avusese Valens. pe Theodosius. Fiind primiti de la etajul casei cu sãgeti si nevrând sã piardã ocazia de a prãda. Gratian. l. prea tânãr. unde resturile armatei au luptat cu disperare pentru a-si salva viata. 13. ceva mai înainte. ar fi povestit cele petrecute234. Alungati de o iesire 234 Ibidem. THEODOSIUS CEL MARE (19 IANUARIE 379-17 IANUARIE 395) 1. 14. al cãrui tatã. 13. El primea Orientul. XXXI.. si avu meritul de a alege pe cel mai bun general. s-a prãbusit. 233 Ibidem.. cã Valens nu si-a dat sufletul îndatã. el se retrãsese în patria sa spaniolã. la rangul de Augustus. Noul ales învãtase arta rãzboiului sub conducerea ilustrului sãu tatã si. generalul cu acelasi nume. 19236 Ibidem. însãrcinat în special cu conducerea rãzboiului gotic. Chemat ia Curte. 295-296.Ammianus -. au strãbãtut atunci pe îndelete câmpiile Thraciei. TRIUMFUL ORTODOXIEI] ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN A. pergebant. des spâtromischen Reiches. dar. • . în mijlocul masacrelor si incendiilor236. împreunã cu hunii si alanii. XXXI. unde i-au uimit tãria zidurilor.încheie Ammianus . 4. Luptele cu gotii. în calitate de dux Moesiae primae. 12 si urm. 238 E. miscentes cunctapopu-lationibus et incendiis. cãci nimeni n-a afirmat cã 1-a vãzut sau cã ar fi fost de fatã. El simti nevoia de a-si asocia un coleg în locul lui Valens. în aclamatiile trupelor. luptase glorios în Britannia si Africa. de ministrii care abuzaserã de tineretea suveranului lor. care nu stiau cine este. si a murit în 232 Ammianus. cu etaj. douã din diecezele Illyricum-ului. XXXI. 1928. 192 curând. 5... 233 Ibidem. gotii s-au convins de neputinta lor de a cuceri orasul si s-au retras. cã s-a dus cu câtiva „candidati" si eunuci la o casã tãrãneascã din apropiere. si n-a fost apoi gãsit nicãieri". au ars clãdirea cu oameni cu tot. Dupã analele istorice. 194 [DINASTIA THEODOSIANA. au îngrãmãdit în jurul casei mãnunchiuri de paie si lemne si. îngrãmãdind la întãrituri masinile de rãzboi. nullo renitente. 13. 12. si. v 193 furioasã a arabilor sositi de curând din Asia. Altii sustin. Stein. 16: Itineribus lentis. grav rãnit de o sãgeatã. Dacia si Macedonia. si fusese executat în chip las. dându-si ultima suflare. pe când era bandajat. se dovedise un comandant excelent.

Appendixl. îsi deschise drum de la Sirmium pânã la Thessalonic. La sfârsitul verii. Theodosius. Theodosius cãzu greu bolnav la Thessalonic si. care trecu în serviciul imperiului. Detasamentele garnizoanelor se uneau. Gratian vine în Pannonia împotriva gotilor. Theodosius publicã un decret prin care fixeazã regulile credintei pentru supusii sãi. ed. 1878. simtindu-si viata primejduitã. initierea sa în noua credintã. însusirile deosebite de care dãduse dovadã fãceau sã fie asemãnat cu cei mai mari împãrati. lucrare publicatã împreunã cu A. Am adoptat. la Thessalonic.Theodosius avea 33 de ani când fu chemat din singurãtatea sa de la Caucha. cei doi împãrati se întâlnesc în conferintã la Sirmium (în septembrie 380). La 24 septembrie. O parte se îndreaptã împotriva gotilor din Dacia si Moesia. s-au întors pe malurile Dunãrii de Jos. Odatã cu aceasta. alta. Se pare cã ostrogotii respinserã unele triburi germane pânã în Gallia. sub Fritigern. în Calicia. El se îngriji a întãri fortificatiile si garnizoanele oraselor. Stein2"'1. în mici armate. bine informat. încurajând trupele a face dese iesiri împotriva barbarilor care cutreierau împrejurimile. Desi nãscut într-o familie crestinã. 1980. M1 Gesch. cere ajutorul lui Gratian. care trimite trupe cu generalii Bauto si Arbogastes. gotii au fost uniti. dar comandantul Thraciei. recrutate dintre cei mai feroci rãzboinici ai Germaniei si Scitiei243. în Panno-nia si Moesia superioarã. cu forte sporite. unde îsi organiza armata si îsi distribuia fortele. Theodosius intrã triumfãtor în Constantinopole. Boala lui Theodosius îi încurajeazã pe goti. Thessalia si Achaia. De aceea întrebuinta o metodã potrivitã situatiei. . Giildenpenning. spre a înfrunta bandele unite ale gotilor. La mijlocul lui iunie 379. aplicând-o cu toatã energia. Gotii. Fritigern dispare. fiindcã Alatheus si Saphrax plecarã de aici cãtre vest. care stiu sã atragã pe unii din sefii principali ai gotilor. un niceean. Ei încercarã sã treacã într-o noapte Dunãrea în imperiu. ceru sã fie botezat. au pornit în Epir. sub conducerea lui Modares. care reîncep ostilitãtile. pânã la supunerea totalã a gotilor. Munchen. al editiei operei lui Gibbon. Dupã un timp. Cât timp fusese în viatã. si astfel primi botezul la 28 februarie 380. luptând hotãrât împotriva compatriotilor sãi. ca acel Modares. în februarie 380. îi atacã viguros cu . alanii si hunii sunt aruncati cãtre sfârsitul anului peste Balcani. 197 NICOLAE BANESCU Izvoarele ne expun confuz toatã aceastã actiune militarã a lui Theodosius. dupã obiceiul de atunci. I. Theodosius se afla la Thessalonic. din mâinile episcopului Ascholius. disciplina lor slãbeste. cu Alatheus si Saphrax. cronologia stabilitã de Ifland239 si admisã de Bury240. în a doua jumãtate a anului 380. el întârzie. De aici putea supraveghea miscãrile barbarilor si distribui ofiterilor sãi operatiile pe tot cuprinsul peninsulei. prin danii si promisiuni. unde îsi stabili cartierul general. [A. Cu putinele trupe pe care le avea la îndemânã. si ei se desfac în bande de pradã fãrã ordine. cautã sã atragã în serviciul sãu pe sefi. Noul Augustus nu avea o armatã îndestulãtoare si disciplinatã. confruntând aceastã cronologie si cu datele lui E. Cunostintele noastre asupra aventurilor ostro-gote din acele pãrti sunt neîndestulãtoare. de la portile Constantinopolului pânã la tãrmul Adriaticii. înfãtisarea sa maiestuoasã. care tinu patru ani. cã au încheiat cu Gratian un tratat pe care 1-au cãlcat repede242 si au înaintat spre nord. si ridicat pe tron. care începurã a avea succese asupra barbarilor împrãstiati. Disensiuni încep a se produce între goti si aliatii lor. ( . cu moartea lui.1 240 în t. f ' . Ele se îndreaptã în douã directii: vizigotii. ostrogotii. Lippold. p. în cãutarea altor regiuni pentru actiunea lor de jafuri. 298. neavând forte 239 DerKaiser Theodosius der Grosse. Theodosius. în expunerea noastrã. treptat. Theodosius der Grosse una seine Zeit. 198 suficiente. de neam regal. Provinciile de la Dunãre scãpaserã de gruthungi sau ostrogoti. des spãtromischen Reiches. opereazã în Thracia si obtine în iulie o mare victorie asupra barbarilor. Vechea gelozie dintre ostrogoti si vizigoti se trezeste din nou. încurajate de împãrat. III. a II-a.

si un monument fu ridicat în memoria lui. de pozitia lui minunatã. si generalii gotilor erau numiti si depusi dupã placul împãratului. tratatã cu multã curtenie de Theodosius. XXVII. când toate frontierele sunt luate cu asalt. dar demnitatea regalã a fost desfiintatã. înecându-i în mare parte. recunoscurã în Athanaric pe regele natiunii si se strânserã în juru-i. Triburile si familiile lor îsi pãstrau sefii. Dar vârsta potolise îndrãzneala vechiului luptãtor. Supunerea unui corp atât de însemnat al vizigotilor fãcu impresie printre barbari si decise si pe altii. stipulându-se obligatiile si privilegiile lor. p. 243 "Etîvog n ZKvâiKdv nãaiv âyvcocTTOv. Funeraliile sale au avut loc cu mare solemnitate în capitala. . pe care o obtinurã la 3 octombrie 382. Stein. împrãstiati si împutinati. ca federati. gotii. Recrutarea elementelor indigene devenise o dificultate tot mai mare pentru imperiu si.. din care mai înainte se scoteau cei mai vigurosi ostasi. si el se gândi la obtinerea unui tratat avantajos. 242 lordanes. imperiului. p. 229. 244 Data e propusã de Bury. barbarii intraserã în armata imperiului. cã „barbarizarea armatei" si-a atins în domnia lui Theodosius adevãrata ei încoronare. O colonie numeroasã a vizigotilor fu asezatã în Thracia. lordanes afirmã cã. sã treacã Dunãrea cu o bandã de ostrogoti care fu aproape nimicitã de Promotus. ed. în apropiere de Constan-tinopol. obositi de atâtea lupte. 201 NICOLAE BANESCU îsi atinge punctul culminant247. amator generis Gothorum).. acum. unii militari de valoare. Odotheus. Resturile ostrogotilor furã transportate. în 386. 200 având deplina autonomie si scutire de impozite.. Un cercetãtor recent. care simteau relele anarhiei. nota 130). împãratul îl invitã în capitala sa. III. îi caracterizeazã Zosimus (La Gibbon. întreaga sa armatã. 134. Mare parte din trupele lui Fritigern. t. Alatheus pieri atunci în apele fluviului (380)244. 199 Athanaric. încã din vremea lui Constantin cel Mare. Având o întrevedere cu Theodosius. care privise de departe succesele gotilor. un sef. Regele got rãmase uimit de frumusetea orasului pe care întâia oarã îl vedea. 133. al mostenirii lãsate de Theodosius cel Mare. inquit. Trupele cu care Theodosius îsi duce mai departe rãzboaiele au fost în majoritate germani. multi au intrat în rândurile armatei246. se înroleazã sub steagurile imperiului. cerurã pacea. si stim cã ea a fost atât de funestã pentru urmasii imediati ai lui Theodosius. care a numãrat între sefii ei multi mercenari. Un tratat fu încheiat cu imperiul. nevoile apãrãrii cereau un mare numãr de soldati. în curând. ipse sui sanguinis reus existit (XXVIII). se vãzu silit sã pãrãseascã refugiul sãu din Caucaland si sã treacã Dunãrea.flota. Ei sunt identici cu gruthungii care se rãscoalã mai târziu cu Tribigild. în Phrygia si Lydia. sine dubio terrenus est imperator et quisquis adversus eum mânu moverit.. el se îmbolnãveste si moare la sfârsitul lui ianuarie 381. III. p. si dintre cei mai buni. Bury. Stein socoteste cã. încât „pericolul german" formeazã un capitol obisnuit al acestor domnii la istoricii moderni.. Cei care scãparã se predarã imperiului. Resturile lor au fost si ele colonizate în Phrygia. la nord de Balcani. Introducerea masivã a gotilor în armatã a fost judecatã cu asprime de istorici (lordanes îl numeste pe împãrat „amicul poporului got". Barbarii au . si barbarii sunt tot mai cãutati pentru serviciul militar. Aceasta n-a împiedicat totusi ca. si cine îsi ridicã mâna asupra lui e rãspunzãtor cu sângele sãu"245. barbarizarea armatei romane E. privind soldatii în linie de bãtaie. de la mijlocul secolului al IV-lea. op. socoteste de asemenea cã acesta „a deschis larg barbarilor armata". Dar provinciile. erau acum secãtuite. Athanaric ar fi exclamat: „împãratul e fãrã îndoialã un zeu pe pãmânt. t. Theodosius nu fãcea decât sã urmeze în aceastã privintã procedeul obisnuit al înaintasilor. ed. cit. slãbit de vârstã. ele multimea corãbiilor si de puternicele fortificatii. 245 Deus. operei lui Gibbon.

impus moravurile lor, armele legionare au fost pãrãsite si anticele signa, vulturii legionari si imaginile imperiale, suspecte de idolatrie. Dragonul a devenit drapelul pentru numeri. Aceastã politicã a lui Theodosius I si-a avut reversul ei si în ordinea economicã si socialã. Ea produse, prin solda însemnatã ce se plãtea, o mare sporire a cheltuielilor si, cu aceasta, o crestere apãsãtoare a sarcinilor financiare. Populatia fu aruncatã în mizerie; patronatul, împotriva cãruia luptaserã în zadar înaintasii energicului împãrat, se întinse în tot imperiul. tãranul, ruinat economiceste, cufundat în datorii si lãsat la discretia functionarilor abuzivi, fu nevoit a se pune sub patronatul unui puternic latifundiar. Pierzându-si libertatea, el ajunse serb al patronului sãu. în aceastã epocã se desãvârsi în tot imperiul legarea colonilor de brazdã249. Sãrãcia Thraciei ruinate 247 Ibidem, p. 299. [M. Parvan, La politica gotica di Teodosio nella pubblicistica delsuo tempo, Roma, 1964.] 248 E. Demougeot, De l'unite ã la division de l'empire romain, 395-410. Essai sur le gouvernement imperial, Paris, 1951, pp. 22-31249 E. Stein, Geschichte des spãtromischen Reiches, I, Wien, 1928, p. 299 si urm; G. Ostrogorsky, Gesch. des byzantiniscben Staates, ed. a Il-a, Miinchen, 1952, pp. 43-44. 202 îl fãcu pe Theodosius sã suprime (3 aprilie 393) capi-tatio humana în aceastã diecezã250. 2. Uzurparea lui Maximus în Occident. Interventia lui Theodosius. Evenimente grave se petrec în curând în Occident si ele aduc interventia militarã a lui Theodosius. Gratian îsi pierduse încrederea poporului si a armatei. Neglijându-si datoriile de suveran, el se pasionase de vânãtoare, înconjurându-se de favoriti ai distractiilor sale. Parcuri imense fuseserã închise si umplute cu tot soiul de animale sãlbatice; un corp de alani se afla în serviciul militar al palatului, si admiratia împãratului pentru iscusinta lor în mânuirea armelor fãcuse dintr-însii garda sa favoritã. Tânãrul împãrat obisnuia acum sã aparã în costumul si cu armele lor, ceea ce îi înstrãina simpatia cu care mai înainte îl înconjurase armata. Favoritii abuzau de puterea lor si aceasta îi înstrãina si simpatiile populatiei, în 383, trupele din Britannia se revoltã si îl proclamã împãrat pe Maximus, un spaniol. Acesta nãvãleste îndatã în Gallia cu fortele sale. Gratian, pãrãsit de trupe, fuge din resedinta sa, Lutetia, însotit de 300 de cãlãreti, îndreptându-se cãtre Lugdunum (Lyon). Ajuns acolo, guvernatorul provinciei îl dãdu în mâinile lui Andragathius, generalul cavaleriei uzurpatorului, sosit pe urmele fugarului. Andragathius, potrivit instructiilor pe care le primise, îl executã imediat (25 august 383). Maximus trimise apoi un am1 E. Stein, op. cit., p. 311. -^ , 203 NICOLAE BANESCU basador împãratului din est pentru a se justifica, afirmând cã uciderea lui Gratian s-a fãcut fãrã stirea sa. El ar fi bucuros, afirmã totodatã solul sãu, sã-si întrebuinteze fortele în comun pentru apãrarea imperiului; dar, dacã prietenia sa e respinsã, va disputa cu armele puterea imperialã. Orientul fusese sleit de luptele îndelungate cu gotii si, cu toatã dorinta de a rãzbuna asasinarea binefãcãtorului sãu, Theodosius fu silit sã-si ascundã sentimentele si se prefãcu a consimti la cele întâmplate. El hotãra numai ca Maximus sã se multumeascã a stãpâni regiunile de dincolo de Alpi; în Italia si Africa rãmânea mai departe Valentinian al II-lea, sub tutela mamei sale Iustina, care guverna. Dupã câtiva ani, uzurpatorul, profitând de nemultumirea populatiei fatã de mãsurile Iustinei în favoarea arianismului, se ridicã împotriva tânãrului împãrat, în august 387, el nãvãleste cu forte puternice în Italia. Valentinian al II-lea, cu mama si cu sora sa Galla, abia avurã timp sã fugã la Aquileia, sã se îmbarce repede pe o corabie, care-i duse la Thessalonic. Ei implorã sprijinul lui Theodosius. Acesta, vãzând cum ucigasul lui Gratian se face stãpân pe întregul Occident, nu mai ezitã. Vine numaidecât la Thessalonic si îsi uneste cauza cu a lui Valentinian, cãsãtorindu-se cu Galla251, distinsã prin frumusetea ei rarã252. Aceasta îi dãrui, în anul urmãtor, pe Placidia, menitã unei vieti de stranii aventuri. Ostilitãtile nu începurã imediat, iarna fiind

251 împãrãteasa Flacilla murise cu putin timp înainte. 252 'Etaiaia Sioaipenovcav JcdÂAei (Zosimus, IV, 14). >t 204 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN apropiatã si cei doi rivali având nevoie de timp pentru pregãtirile de rãzboi. Theodosius îsi asigurã pacea cu persii253, apoi, în primãvara urmãtoare (388), porni din Thessalonic cu o puternicã armatã recrutatã dintre barbari (goti, alani, huni), si se îndreptã spre Valea Savei. Siscia, postul cel mai înaintat al lui Maximus, cade în mâinile sale. La Pcetovio avu loc apoi ciocnirea celor douã armate. Dupã o luptã grea, Maximus e învins. El fuge si se închide în Aquileia. în dimineata urmãtoare, Theodosius ajunge în fata cetãtii. Descurajati si indiferenti la ambitia uzurpatorului, soldatii si populatia grãbirã cãderea lui. Maximus e smuls de soldati, dezbrãcat de ornamentele imperiale si târât în lagãrul lui Theodosius. împãratul îl lasã în voia soldatilor sãi, care îl duc din fata lui si-1 decapiteazã (iulie sau august 388)254. Fiul sãu Victor, asociat mai înainte Ia tron, pieri odatã cu cãderea sa. Theodosius ajunse astfel stãpân pe întregul imperiu. El restabili în Occident pe Valentinian al IIlea si rãmase în Italia timp de trei ani, pentru restaurarea autoritãtii imperiului si îndreptarea abuzurilor sãvârsite în anii uzurpãrii, în acele pãrti. Theodosius vizitã în acest timp, împreunã cu Valentinian al II-lea, Roma, vechea capitalã a lumii romane (iunie 389). Cu prilejul acestei vizite, care a tinut câteva luni, el emise mai multe legi. Zosimus pune aceastã vizitã a Romei dupã bãtãlia de la Frigidus, îm253 împãrtind Armenia: regiunea eufratesianã, la vest, rãmânând lui Theodosius, Persarmenia, la est, Sassanizilor. 254 Stein dã data de 28 august 388. 205 NICOLAE BANESCU potriva celui de-al doilea uzurpator, Eugenius. Dar Bury socoate cã e la mijloc o confuzie între suprimarea lui Maximus si suprimarea lui Eugenius, si cã vizita la Roma dupã al doilea rãzboi e un duplicat al celei de dupã întâiul rãzboi255. Când pãrãsi Italia (iulie 391), Theodosius trimise pe Valentinian al II-lea în Gallia, ca sã vegheze la Frontiera Rinului, unde francii ripuari nãvãliserã în timpul rãzboiului cu Maximus. El avu astfel în mâna sa întreg Occidentul, sub tutela efectivã a lui Theodosius. 3- Politica religioasã a lui Theodosius. De la moartea lui Constantin cel Mare pânã la suirea pe tron a lui Theodosius I, s-au scurs patru decenii, în care crestinismul, desi era religia împãratilor si a unei însemnate pãrti a supusilor lor, n-a fost totusi religia statului, în provinciile de vest pãgânismul era predominant, iar în cele din est partidul crestin era slãbit de secte rivale. Arienii si ortodocsii se aflau unii fatã de altii într-o rivalitate mai mare decât fatã de pãgânism256. în politica sa internã, Theodosius se sili mai cu seamã a dezlega definitiv chestiunea religioasã. Erezia arianã rupsese unitatea moralã a imperiului. Pãgânismul începuse si el, dupã reactia lui Iulian, a reînvia. Pentru a pune capãt acestor disensiuni religioase, Theodosius avu drept program sã facã a triumfa cre255 T. III al ed. iui Gibbon, Appendix9256 Finlay, op. cit., t. I, p. 134. 206 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN dinta ortodoxã si, pentru a realiza acest lucru, urmãri stãruitor persecutia cultelor dizidente, a arianismului si a pãgânismului. încã din 380, când, grav bolnav, se hotãrî a primi botezul, suveranul dãdu un edict solemn, prin care definea credinta sa si o impunea imperiului. Distinctia între „catolic" si „eretic" fu stabilitã acum definitiv prin lege. Sub termenul de „catolic" se întelegeau aderentii credintei niceene: reprezentantii tuturor celorlalte tendinte religioase furã declarati „eretici". Pãgânii (pa-ganî) furã

asezati într-o categorie specialã. Prin acest decret din 28 februarie 380, împãratul invita toate popoarele din imperiu sã adere strict la religia pe care Sf. Petru a propovãduit-o romanilor si a cãrei traditie s-a pãstrat si e acum profesatã de pontiful Damasus si de Petru al Alexandriei. „Potrivit disciplinei Apostolilor si doctrinei Evangheliei, trebuie sã credem în singura divinitate a Tatãlui, a Fiului si a Sfântului Duh, sub o maiestate egalã si o pioasã Trinitate". Aderentii acestei unice doctrine se vor chema „crestini catolici", si „fiindcã socotim - declara Theodosius - cã toti ceilalti sunt nebuni extravaganti, îi vestejim cu numele infam de «eretici». Ei n-au dreptul sã numeascã adunãrile lor cu numele venerabil de biserici". Theodosius îi ameninta apoi cu pedepsele ce le-ar socoti necesare257. Nicean convins, împãratul începu o adevãratã luptã împotriva ereticilor si pãgânilor. Pedepsele cu care îi lovi crescurã progresiv. Ereticii 257 Edictul e dat în traducere de Gibbon, op. cit., ed. Bury, t. III, pp. 148-149. '••••j^ »*-< ••'•• •»...•*«•':••» ;j^ii-r n A»L 207 suferirã restrictii grave în drepturile lor civile (în privinta testamentelor, mostenirilor s.a.). Dupã intrarea sa în Constantinopol (noiembrie 380), Theodosius puse în vedere patriarhului arian Demophilos sã aleagã între subscrierea Crezului nicean si retragerea sa din Scaun. Patriarhul preferã a se retrage, si împãratul conduse la catedralã pe Grigorie de Nazianz si-1 asezã în Scaunul arhiepiscopal. Dar Grigore nu putu rezista partidelor care luptaserã contra lui si fu silit asi pãrãsi curând Scaunul, din cauza canonului invocat, care oprea pe episcop sã treacã de pe un Scaun pe altul, si fu înlocuit de un laic, Nectarios. Dorind sã aducã pacea în Bisericã, Theodosius convocã, în mai 381, un Sinod la Constantinopole, prezidat de Nectarios. Completând opera Sinodului de la Niceea, el a formulat definitiv dogma credintei catolice. Singuri reprezentantii din Orient ai Bisericii participarã la acest Sinod, cunoscut sub numele de al doilea Sinod ecumenic. Actele sale nu se cunosc, si la început nu i s-a dat numele de „ecumenic"; în Sinodul de la Chalkedon (451) a primit o sanctiune oficialã. Chestiunea principalã dezbãtutã în acest al doilea Sinod, în domeniul credintei, a fost aceea a ereziei lui Macedonius, care, dupã dezvoltarea naturalã a arianismului, admitea creatia Sfântului Spirit. Sinodul, stabilind doctrina consubstantialitãtii Spiritului cu Tatãl si cu Fiul, condamnã erezia lui Macedonius si o serie de alte erezii în legãturã cu arianismul. El confirmã Simbolul de la Niceea în privinta Tatãlui si a Fiului, si îi adaugã un articol asupra Sfântului Spirit. Acest arti208 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN col stabilea dogma identitãtii si consubstantialitãtii Sfântului Spirit, a Tatãlui si a Fiului. în acest Sinod se stabili si rangul patriarhului dq Constantinopol în raport cu episcopul Romei. Al treilea canon al Sinodului declarã cã „Episcopul Constantinopolului e cel dintâi dupã episcopul Romei, cãci Constantinopol e Noua Romã". Decizia aceasta era îndreptatã împotriva tendintelor Patriarhului de Alexandria, care nãzuia a-si întinde autoritatea asupra întregului Orient, cum o avea Papa asupra Occidentului. Odatã cu aceastã luptã împotriva ereticilor, Theodosius luã mãsuri tot atât de hotãrâte fatã de pãgâni. Demougeot aratã cã, pânã cãtre 391, împãratul a tolerat oarecum pãgânismul, cum o probeazã pledoaria lui Libanios Pro templis, scrisã între 388 si 390, ca si indulgenta lui Theodosius fatã de celebrul retor, pe care 1-a numit prefect onorar258. De la victoria sa asupra lui Maximus, cresterea autoritãtii sale si influenta lui Ambrosius îl îndeamnã sã nu mai tolereze pãgânismul. în februarie 391, Theodosius interzise în Roma sacrificiile, în iunie 391, întinse aceastã interdictie asupra Egiptului259. Se oprea chiar vizitarea templelor pãgâne. La Antiochia au fost prohibite distracti258 Op. cit., p. 67. Dar înainte de 388 prefectul pretoriului Cynegius (care moare în acest an) primise ordin sã închidã templele (Zosimus IV, 37). [Existã si studii mai noi privind politica religioasã a lui Theodosius, precum: W. Ensslin, Die Religionspolitik des Kaisers

Theodosius d. Gr., Miinchen, 1953; N. King, The Emperor Theodosius and the Establishment of Christianity, Londra, 1961.] 259 E. Stein, op. cit., I, 323209 ile licentioase Maiuma, în cinstea zeitei Venus si a lui Bacchus, atât de populare, încât Arcadius le-a restabilit260. în urma acestor mãsuri, templele se închid; dar adesea ele furã nimicite si prãdate, cu toate bogãtiile si comorile lor artistice, de populatia fanaticã. Asa a fost ruinat faimosul templu al lui Serapis din Alexandria (vestitul Serapeum), centrul cultului pãgân din agitata metropolã a Egiptului. S-a crezut cã, odatã cu minunile de artã ce împodobeau celebrul sanctuar, a fost distrusã si vestita bibliotecã, nimicindu-se astfel atâtea opere ale geniului antic. Lucrul nu e însã sigur261. Ultimul edict, din noiembrie 392, interzicea definitiv sacrificiile, libatiunile, ofrandele de parfumuri, suspendarea coroanelor, prevestirile, tratând vechea religie de superstitie pãgânã (gentilicia superstitia)262. Un episod celebru al luptei deschise contra pãgânismului a fost suprimarea altarului Victoriei (Nike) din Senatul roman. Acesta îsi dãdu acum mari silinte pentru restaurarea lui. Senatorul Symmachus, personalitate considerabilã a epocii, bogat si elocvent, cel mai fervent apãrãtor al pãgânismului, a fost ambasadorul Senatului pe lângã împãrati. Dar elocventa lui s-a lovit de rezistenta arhiepiscopului de Milan, Ambrosius, a cãrui mare autoritate a impus suveranilor. Spre a întãri pozitia Bisericii, Theodosius lãrgi privilegiile clerului, cãutând în acelasi timp a face aceste 260 Demougeot, op. cit., p. 79261 V. observatiile lui Bury, ed. lui Gibbon, t. III, Appendix 10. 262 Cod. Theod., XVI, 10, 12, 21. 210 privilegii inofensive fatã de Stat. Astfel, împãratul obligã printr-un edict Biserica sã suporte sarcinile extraordinare de Stat {extraordinaria munerd). Mãrgini apoi, din cauza abuzurilor ce se fãceau, obiceiul de a se recurge la dreptul de azil al Bisericii, care-i proteja pe vinovati. S-a interzis debitorilor Statului a se sustrage de la datoriile lor refugiindu-se în biserici, si clericilor de a-i ascunde. Politica religioasã a lui Theodosius cel Mare a fost salutatã cu entuziasm de scriitorii bisericesti, în ce priveste sectele, ea n-a dat însã rezultatele asteptate. Ereziile continuã si dupã el; ele se vor înmulti chiar si vor agita mereu spiritele, tulburând unitatea religioasã a imperiului. Dar unde actiunea lui Theodosius avu o victorie completã, a fost în lupta pe care a dus-o împotriva pãgânismului. De aceea ruina religiei pãgâne e descrisã de sofisti ca un cataclism, care acoperi pãmântul de întuneric si restabili vechea domnie a haosului. 4. Conflictele împãratului cu Ambrosius. Energia cu care Theodosius îsi impunea vointa, când era în joc respectul ordinii publice, îl fãcu sã impunã uneori mãsuri excesive, care 1-au pus în conflict cu arhiepiscopul de Milan, Ambrosius, unul din reprezentantii cei mai eminenti ai Bisericii din Occident. Ambrosius se trãgea dintr-o familie nobilã: tatãl sãu ocupase postul însemnat de prefect al pretoriului în Gallia. Fiul primise o educatie aleasã si ajunsese, trecând prin treptele obisnuite, pânã la rangul de consular al Liguriei. La 34 de ani fu ales, fãrã voia sa, 211 episcop, si încã nu primise botezul, în zãdar încercã sã refuze aceastã functie spiritualã, pentru

care nu se simtea chemat: aclamatiile entuziaste ale populatiei îl silirã s-o primeascã. De cincisprezece ani Ambrosius exercita la Milan puterile unui adevãrat suveran al Bisericii, cãlãuzind constiinta împãratilor. Respectat de Gratian, temut de Iustina, protectoarea arianismului, marele prelat se bucura de toatã încrederea împãratului Theodosius. Conflictul între dânsii se produse întâia oarã din cauza incidentului iscat între crestini si evrei la Callinicum; a doua oarã, cu ocazia, mãcelului din Thessalonic. La Callinicum, micã cetate pe Eufrat, evreii, numerosi, aveau o sinagogã. Ei nu trãiau în general bine cu crestinii. La îndemnul episcopului, cãlugãrii arserã sinagoga, la l august 388. Cultul ebraic nu era interzis, si magistratul provinciei îl obligã pe episcop sã reclãdeascã sinagoga sau sã plãteascã pagubele. Theodosius aprobã sentinta, ceea ce îl fãcu pe Ambrosius sã-i scrie, protestând. El declarã apoi de la amvonul bisericii cã nu va mai oferi sfânta jertfã la altar pânã ce nu va obtine declaratia suveranului asigurând impunitatea episcopului si a cãlugãrilor de la Callinicum. Fatã de aceastã hotãrâtã atitudine, Theodosius, care tinea la prelat, a revocat sentinta. O faptã mai gravã se petrecu doi ani mai târziu Ia Thessalonic, provocând un nou conflict între împãrat si arhiepiscop. Orasul Thessalonic era apãrat de o garnizoanã gotã, comandatã de Botheric. Populatia nu-i putea suferi pe goti, fiind gata a se încaierã cu dânsii, în a212 nul 390, Botheric a arestat un vizitiu de la Hippodrom, favorit al publicului. Multimea ceru cu zgomot eliberarea lui si, nefiind satisfãcutã, se rãsculã. Garnizoana, slabã, nu putu împiedica uciderea lui Botheric si a câtorva ofiteri, trupurile lor mutilate au fost târâte pe ulite. Primind vestea celor întâmplate, Theodosius, în mânia sa, hotãrî sã rãzbune moartea locotenentului sãu prin uciderea locuitorilor vinovati. Ordinele furã expediate, si, când încercã apoi a le opri, era prea târziu. Populatia orasului a fost chematã la cursele de Hippodrom, si când acesta se umplu, gotii, ascunsi împrejurul sãu, nãvãlirã înãuntru, mãcelãrind populatia. Câteva mii de oameni pierirã în acest mãcel. Informat despre asasinatul în masã, Ambrosius expuse împãratului, într-o scrisoare privatã, enormitatea crimei, ce nu se putea sterge decât prin lacrimile pocãintei. Când apoi suveranul veni în catedrala din Milan, sã-si facã rugãciunile, episcopul îl opri în prag, spunându-i cã pocãinta privatã nu era de ajuns spre a ispãsi o gresealã politicã si a potoli justitia lui Dumnezeu, împãratul se retrase si numai dupã opt luni de pocãintã fu admis iarãsi în comunitatea Bisericii. Aceste fapte ne aratã autoritatea moralã la care se ridicase Biserica, prin slujitorii sãi exceptionali, într-o vreme în care aceastã autoritate moralã aproape dispãruse din lumea civilã263. 263 [Pentru autoritatea lui Ambrosius de Milano, la lucrãrile ceva mai vechi ale lui J.R. Palanque (Saint Ambroise et l'Empire ro-main, Paris, 1933) si F.H. Dudden (The Life and Times of St. Ambrose, 2 voi. Oxford, 1935), se adaugã A. Paredi, Sânt' Ambrogio, Milano, 1985; D. Williams, Ambrose of Milan and the 5. Arbogast si uzurparea din Occident. \ * Interventia lui Theodosius. Moartea sa. La un an dupã întoarcerea lui Theodosius în Orient, se produse o nouã uzurpare în Occident. Francul Arbogast fusese însãrcinat de Theodosius, cu titlul de magister militum, sã apere Occidentul. El trecuse Rinul si-i adusese la ascultare pe franci, care nãvãliserã în Gallia pe timpul revoltei lui Maximus. Arbogast se dovedise un brav soldat, devotat intereselor Statului, a cãrui credintã fusese probatã sub doi împãrati. Tânãrul Valentinian al II-lea n-a stiut sã si-1 apropie. Curtea sa de intriganti nu-1 putea suferi pe general; usor influentabil, Valentinian fu îndemnat sã scape de tutela lui supãrãtoare, într-o zi, când Arbogast veni în Consistoriu, împãratul îi întinse un rescript prin care îl destituia. în fata acestui act îndrãznet, barbarul se înfurie, aruncã la pãmânt rescrip-tul, strigând cã, numit de Theodosius, nu putea fi revocat decât de el. Tânãrul împãrat, mânios, îl amenintã cu sabia. Dupã câteva zile, Valentinian al II-lea fu gãsit spânzurat de un

copac, asasinat, desigur, de cel amenintat (15 mai 392)264. Arbogast sovãi a lua imperiul pentru el, gãsind mai prudent a domni sub numele unui roman, si ridicã pe tron pe un functionar al Curtii, roman de origine, fost retor, Eugenius. end of the Arian-Nicene conflicts, Oxford, 1995; C. Pasini, Ambrogio di Milano, Azione e pensiero di un vescovo, Milano, 1996; alte studii si titluri în EPLBIP, voi. II, Athena, 1997, p. 83]. 264 L. Homo, L'empire romain, p. 127 si urm Arbogast era pãgân, si uzurparea aceasta produse o trecãtoare reactie a pãgânismului, care avu rãsunet în armatã, compusã din barbari, si la Roma, orasul vechilor amintiri, unde totul vorbea despre zei. Eugenius încercã a fi recunoscut de Theodosius, dar nu reusi. Anul 393 a fost întrebuintat de ambele pãrti în pregãtiri de rãzboi. Eugenius strânse o armatã de alamani si franci; Theodosius avea cu el, afarã de gotii sãi, pe alani, pe huni si iberii din Caucaz. între ofiterii sãi principali se gãseau câtiva dintre barbarii care aveau sã joace un rol însemnat în evenimentele domniilor urmãtoare: Gainas, Alaric, Stilicho. în 394, Theodosius luã ofensiva, pornind pe valea Dunãrii. Arbogast se feri de Pannonia, fatalã altor uzurpatori, si-1 asteptã pe adversar pe linia Alpilor lulieni. împãratul izbuti sã forteze trecerea si întâlni armata inamicã nu departe de Aquileia. în ziua de 5 septembrie 394 avu loc bãtãlia, la Râul Rece (Frigidus amnis), afluent al fluviului Sontius (Isonzo), în valea Wipbach265. Bãtãlia a fost crâncenã si a tinut douã zile. în prima zi, Theodosius fusese aproape biruit; zece mii de goti cãzurã în încãierare, si situatia pãru atât de compromisã, încât generalii îl sfãtuirã pe împãrat la retragere, pentru a-si reface armata. Dar Theodosius refuzã a se recunoaste învins. Noaptea, Arbitrio, trimis de Arbogast, ocupã înãltimile din spatele armatei împãratului, ceea ce agrava situatia acestei armate. Arbitrio însã trecu, nu se stie cum, de partea lui 265 prjn aceastã vale trece drumul militar care duce de la Aquileia la Emona (Laybach). V. Demougeot, op. cit., p. 108, nota 71. . Theodosius, si când a doua zi reîncepu lupta, un vânt glacial se abãtu pe valea strâmtã a râului, izbind în fatã trupele uzurpatorului si înlesnind astfel victoria imperialilor. Pentru scriitorii eclesiastici, ea a fost determinatã de o minune266. Eugenius cãzu prizonier si ceru iertare împãratului, dar soldatii, neînduplecati, îl decapitarã. Arbogast scãpã din luptã, rãtãci câteva zile prin munti si, în disperare de cauzã, se sinucise267. Cu aceastã victorie, Theodosius reuni în mâinile sale imperiul, dar numai pentru cinci luni. Curând dupã înlãturarea ultimei uzurpãri, împãratul se îmbolnãvi de hidropizie, îl aduse pe fiul sãu cel mic Hono-rius la Milan si depuse în mâinile sale sceptrul Occidentului, în Orient, el îl orânduise împãrat pe Arcadius, fiul sãu mai mare. La 17 ianuarie 395, Theodosius cel Mare îsi dãdu sfârsitul. Odatã cu disparitia sa, imperiul se gãsi desfãcut pentru totdeauna în douã pãrti: cea de Rãsãrit (pars Orientis) si cea de Apus (pars Occidentis). Corpul marelui Theodosius fu îmbãlsãmat si transportat la Constantinopol, unde fu înmormântat la Sfintii Apostoli. 266 Demougeot, op. cit., pp. 107-108. 267 loan de Antiochia, HG, ed. C. Mtiller, voi. IV, [Paris, 18851, fragm. 187. B. URMAsII LUI THEODOSIUSI l. împãratul Arcadius (l 7 ianuarie 395 - l mai 408) a. Stilicho si Rufinus. Revolta vizigotilor. Ala-ric. Theodosius I e cea din urmã mare figurã

o fatã de mare frumusete. un aquitan inteligent si activ. puse ordine la frontiera Rinului.] : . Toatã aceastã lume se urãste si se de268 Histoire du Moyen Âge. Mazzarino (. Chr. ambitios si avar. cit. „Harvard Studies in Classical Philology". cit. eunuci. Aceasta a fost. Succesorii luiTheodosius I se închid într-o viatã sedentarã. duc. 73 (1969). 99-105. Roma. [Chestiunea a fost reluatã apoi de Emilienne Demougeot. Acesta a fost ales 271 Portretele lor la Buiy. si la Demougeot. viata împãratului e o alergare continuã. nutrind gândul de a ajunge la tron ca asociat al lui Arcadius si a-1 cãsãtori pe împãrat cu fiica sa. Mama sa era o romanã. t. Primul sãu act de administratie aratã tuturor vigoarea si spiritul sãu vrednic de a comanda. Viata împãratului e concentratã în palat. ambitios si rapace. 107. cit. [Pe lângã lucrarea lui S. fiica puternicului general Bauto. 199 si urm. episcopi. ridicat pentru meritele sale la rangul de magister utriusque militiae. . tot atât de incapabili si. ei îl însotirã pe împãrat în campania contra lui Eugenius si suferiserã în acea campanie pierderi grele. Lot. suspectat a urmãri aceleasi planuri.. De aceea. întors din misiunea pe care o avusese la persi pentru încheierea pãcii (387). el e jucãria celor ce stau în jurul sãu. I. El trecu în toiul iernii Alpii. si cel mai firesc protector era unul legat de dânsii prin legãturi de familie. Dar eunucul Eutropius îi încurcã planurile. Theodosius îl socotise vrednic de o aliantã cu familia sa si-i dãduse de sotie pe nepoata si fiica sa adoptivã Serena. cu Galla Placidia. p. poate. Pânã la aceastã datã. principala cauzã a revoltei lor.. ducând o viatã de plãceri si urmãrind a strânge o imensã avere. . Borba mez du politic eskoj oppoziciej i pravitel'stvom Vizantii v 395-399gg. existenta de fantomã a suveranilor din Extremul Orient.] . Conflictul dintre dânsii izbucneste cu prilejul revoltei vizigotilor.S. cãci. Arcadius era de 17-18 ani la moartea tatãlui sãu. 1942). Un astfel de om era prefectul pretoriului din Orient.. . pp. Pe patul de moarte. cã Stilicho ar fi fost numit regent al pãrtii de vest încã de pe timpul minoritãtii acestuia270. pe care dorea sã-1 cãsãtoreascã cu sora vitregã a împãratului. decãderea imperiului se accentueazã repede. 1928. afirmã Bury. Lot. el îi recomandã deci grijii lui Stilicho. Ambitia lui Rufinus îl aduse în conflict cu Stilicho. pp. se pare. ceea ce însã este sigur e cã pornirea lor împotriva imperiului a fost stimulatã de Alaric. Theodosius voise sã asigure copiilor sãi prea tineri un protector. . 217 nuntã. Theodosius the Great and the Regency of Stilico. el avea la îndemânã cele mai multe forte ale imperiului. sã exercite influenta sa asupra lui Arcadius. London. 6974. p. op. si în Rãsãrit si în Apus. vandal de origine. Ganshof. par F. cel putin pentru fiul sãu Eucherius. în ce-1 priveste pe Honorius. Sverdlovsk (astãzi Ekaterinburg). pp. în fruntea ostilor. Urmasii sãi au fost.. 247-280 si A. . 106 si urm. femei.istoricã romanã. între Dunãre si Balcani. p. O luptã era iminentã între aceste douã personalitãti271. de la un capãt la celãlalt al imperiului. La fin du monde antique et le debut du Moyen Âge. Stilicho putea pretinde. inspecta garnizoanele si se întoarse la Milan. p. demnitari servili. se pot adãuga aici studii ca Al. op. Ferdinand Lot a putut socoti cã odatã cu moartea lui Theodosius I începe istoria Evului Mediu268. dacã nu pentru sine. History of the Later Roman Empire. Bury. determinându-1 pe Arcadius a o lua pe Eudoxia. „ascunsi" la Constantinopol si Ravenna. fãrã principii. Cameron. I. Paris 1927. dupã expresia unui eminent medievist francez. op. Ei nu mai apar în fruntea armatelor.. cum presupune Bury. 1923.. Kozlov. fãrã initiativã. Slab la minte. 270 J. Stilicho era iubit de soldati.Stilicone. Asezati de Theodosius I în Moesia de Jos. îndatorati a lupta pentru imperiu când nevoia o va cere. sefi de oaste barbari. era menit a fi stãpânit de oamenii energici ai Curtii sale. ca membru al familiei. Paris. în existenta sefului Statului se constatã acum o schimbare profundã. Izvoarele timpului ni-1 descriu ca pe un monstru 269 F. 233 si urm. Pfister et Fr. un brav ofiter. Flavius Rufinus. 13 (1976).. îndatã dupã moartea lui. ADSV. trãiesc retrasi.. ea provoacã adesea prãbusiri de situatii si dramatice suprimãri de vieti269.

marele sambelan. Tot atât de avid. Gainas. fãcuse parte din jumãtatea de Apus a imperiului. dar el se supuse ordinului. în acest an. aruncându-i dincolo de Caucaz277'. fiindcã domeniile acestuia. lãsându-1 pe Alaric sã-si ducã înainte opera de pustiire cu vizigotii sãi. Linia despãrtitoare între Est si Vest mergea de la Singidunum (Belgrad). si acesta va fi acum principalul ministru al imperiului în Orient. întrebuinta toate mijloacele de jefuire. care alergase în calea barbarului. cãtre vest. la Hebdomon. Fortele sale erau superioare gotilor si victoria asiguratã. de a lua din atributiile prefectului pretoriului administratia generalã a postelor. Stilicho pretindea cã vointa lui Theodosius fusese ca fiii sãi sã se întoarcã la vechea situatie si ca autoritatea lui Honorius sã se întindã pânã la hotarele Thraciei. Temându-se de o victorie ce ar fi câstigat rivalul sãu asupra lui Alaric. lângã lacul Scutari. si se retrase cu armata sa la Salona. Note sur la politique orientale de Stilicon. op. Rufinus smulse lui Arcadius ordinul ca acela sã expedieze îndatã la Constantinopol 272 Bury. 109-111. si supravegherea fabricilor de arme si a le trece asupra marelui demnitar magister officiorum275. a fost cã Serena si fiul sãu se aflau atunci la Constantinopole. si cea mai probabilã explicatie a ezitãrii lui Stilicho. 273 Ibidem. prefectura Illyricum. cel mai puternic în administratie dupã împãrat. Stilicho trimise deci trupele Orientului cu un ofiter devotat. pe Sava. Eutropius conduse o expe221 ditie împotriva lor în 398. Dar în Thessalia el se gãsi deodatã în fata lui Stilicho. cãci chestiunea Illyricului oriental îl interesa de aproape. si în douã scrisori descrie ororile sãvârsite de huni. care cuprindea Grecia si tãrile centrale din Balcani. la un semn al lui Gainas. Gainas ajunse. întorcân-du-se înapoi pe unde venise. El privea cu gelozie si suspiciune pe prefectul Orientului. spionii sãi erau pretutindeni. cursuspubli-cus. Idem. 220 trupele Orientului. Sf. „Byzantion" 20 (1950). Cf. si sã înceteze orice actiune. Molatecul Arcadius trecu sub influenta eunucului Eutropius. Ieronim era în Palestina. 109-110. au fost crutate de barbar. care luptaserã în Occident împotriva lui Eugenius. iar în acel an Gratian o cedase lui Theodosius. înainte de 379. poate. ajungând pânã în Siria. Alaric se pare cã a voit sã-si atragã prietenia lui Rufinus. înaintând cãtre zidurile Constantinopolului. Ea fu primitã cu demonstratii de bucurie de populatia tiranizatã de atotputernicul ministru. pp. Gotii pustiirã Thracia si Macedonia. în locul sãu. Dupã obicei. El trateazã cu el..219 seful întregii armate a vizigotilor. Ordinul acesta sosi tocmai când Stilicho se pregãtea sã-i atace pe vizigoti în valea Peneiului. desi stãpân pe situatie. Cauza principalã pentru care Stilicho reclama acest teritoriu era faptul cã Peninsula Balcanicã dãdea pe atunci cei mai buni luptãtori273. si cobora spre sud pe Drina pânã la Adriatica. sub ochii împãratului (27 noiembrie 395). la Constantinopol. Arcadius îl alese pe eunucul Eutropius. . Asasinarea lui a fost desigur instigatã de Stilicho. pe Via Egnatia. situate în preajma capitalei. cit. p. Bury socoteste cã eunucului i se datoreazã. si miscarea pe care a condus-o a fost o adevãratã miscare nationalã2^2. iar rezultatul negocierilor a fost cã Alaric s-a retras din vecinãtatea orasului si s-a îndreptat spre vest. Pe când le treceau în revistã. pp. zugrãvit în culori tot atât de negre ca si Rufinus. nu numai pãrtile europene ale stãpânirii lui Arcadius au fost devastate de barbari: hoardele hunilor transcaucazieni nãvãlirã prin portile Caspicei si pustiirã tinuturile înalte ale Armeniei si câmpiile Mesopotamiei. împãratul si Curtea iesirã sã salute trupele în Campus Martius. inovatia introdusã de Arcadius. un barbar îl strãpunse cu sabia pe Rufinus. S-a cãutat a se explica aceastã atitudine. 27 si urm.

Eutropius se temea. History. 1949. El se retrase din Illyricum. în primãvara anului 397. sfârsi prin a închide pe Alaric într-un cerc de întãrituri pe platoul Pholoe. Bury înregistreazã cele trei pãreri exprimate cu privire la scãparea lui Alaric: 1. b. în Elis. Atitudinea lui Stilicho se poate explica. 166 si urm. trecu în Attica si ocupã Pireul. 278 Op.. Alaric primeste de la Arcadius titlul râvnit de magistermilitum per Illyricum ($98-399). Megara cãzu la prima somatie. un lucru e în afarã de îndoialã: ostilitatea Curtii din Constantinopole fatã de Stilicho. Câteva ciocniri avurã loc în aceastã regiune muntoasã. îl caracterizeazã Claudian.. si Eutropius îl convinse pe împãrat si Senatul sã-1 declare pe Stilicho dusman public. Cãderea lui Eutropius si Gainas. manevrând cu prudentã. jignind maiestatea imperiului si terorizând de 12 ani provincia cu tirania sa: „Ziua e spaima bogatilor. . gelosi de interventia lui Stilicho. cum vom vedea. panegiristul lui Stilicho279. 62-74. revolta comitelui Africii. Gildo. care profita de lipsa armatei de Occident. op. Alaric luã Argos si strãbãtu Peloponesul pânã la Sparta. 275 Ibidem. Istmul de Corint era ultima barierã si ea fu trecutã. Un an întreg petrecu Alaric în Pelopones. apoi Stilicho. N. Alaric nãvãli în Grecia. dupã tactica sa. 115. sugereazã acelasi autor. hostis publicus. si ar fi fãcut-o cu bucurie. Curtea lui Arcadius încurajeazã apoi. Stilicho era prea prudent pentru a provoca un conflict între cele douã Curti.. si Curtea lui Arcadius nu luã nici o mãsurã spre a-si proteja supusii. noaptea temut e de soti". voi. 4. pregãtin-du-si o victorie care nu putea întârzia. în tot acest mars triumfal.La începutul anului 396. 3) Stilicho se presupune a fi încheiat o întelegere secretã cu Alaric. care era ocupatã în Grecia. devasta Beotia.adaugã Demougeot . din motive 277 Nota 12 la ed. pentru scopurile sale. prin politica de loialism dinastic a generalului „respectuos de autoritatea imperialã în Orient ca si în Occident". [E. 276 Demougeot. la hotarele Occidentului. ar fi restabilit ordinea în Orient. Revolta maurului Gildo. si se întelege cu Eutropius. se îmbarcã în Italia si debarcã la Corint fãrã nici o piedicã. Romans and Barbarians: The Decline ofthe Western Empire. plãtind o grea rãscumpãrare. Pericolul german în Est. barbarul se putu strecura întro bunã zi. Claudian spune cã el primi ordin de la Honorius. Thompson. Stilicho porni totusi sã elibereze Grecia. unde Maurul Gildo stãpânea insolent. Appendix. operei lui Gibbon. retrãgându-se în Epir.] 223 politice pe care nu le cunoastem278. au tratat cu Alaric si i-au asigurat retragerea (sugestia lui Claudian). Neglijenta lui Stilicho (dupã Zosimus). Dar. unde Alaric se refugiase.nu poate fi îndoialã cã a fost desfacerea Illyricului de Rãsãrit din stãpânirea lui Arcadius277. p. de interventia Occidentului. Capitularea lui Alaric era sigurã. 172. „Vestnik Drevnej Istorii". Demougeot afirmã cã e aproape sigur cã Stilicho lãsã de bunã voie pe Alaric sã plece. cit.fiindcã îndatã dupã aceea devasteazã Epirul. gotii n-au întâmpinat un singur om înarmat pentru a li se opune. nu se stie cum. în aceastã împrejurare. Pentru aceasta. si el nu trecuse în serviciul lui Stilicho . Golubcova.A. p. dupã învãtatul englez. III. 1982. cum o restabilise în 274 Idem. Italija v nacale Vveka i vtorzenie Alariha vRim. Oricum. pp. dar aceastã chemare nu veni.zice el . Scopul lui Stilicho în expeditiile sale illyrice . 2) Arcadius si ministrii sãi. 114 si 126. ca si Rufinus. Atena fu crutatã. Madison (Wisconsin). Dupã ce cuprinse Corintul. cit.. îndreptându-se spre Arcadia. Toate aceste trei pãreri contin.I. câte o parte de adevãr. hotãrî a pune capãt revoltei din Africa. lãsând pe Arcadius favoritilor sãi nedemni si ocupându-se de consolidarea Occidentului.. 222 Occident. incapabil de a împiedica debarcarea. Marele templu al Demetrei si Persephonei din Eleusis furã prãdate. Stilicho astepta sã fie chemat pentru a-i izgoni din Grecia pe nãvãlitori. p. pp. care cade în mâinile sale fãrã rezistentã276.

cu Honorius. Gildo a fost numit. aproape de drumul militar ce ducea pe coastã la portul Tabraca. întors la Constantinopol.. si. Succesul sãu repede a displãcut. în acelasi timp. îmbarcându-1 pe Ron Bury. unde. având un ajutor pretios de la Gildo. Italia fu scandalizatã la primirea acestei stiri: un eunuc consul nu se mai auzise. Dar credinta Maurului n-a tinut mult timp. 40 (1962). Gildos Herrschaft und die Niederlage bei Theueste (Tebessa). 225 si transportându-1 în apele Tibrului si aduse si din Spania. Gildo fugi pânã la Tabraca. sau produs mari dezertãri. împãratul unise în cãsãtorie pe Salvina. fiindcã Africa era grânarul sãu. marele sambelan Eutropius era numit consul si aceasta stârnea indignarea nobilimii senatoriale. 121. ceea ce însemna o declaratie de rãzboi. iar Gildo primise tinutul în numele lui Honorius. op. fiica lui Gildo.. cum au pretins dusmanii acestuia. cu titlul exceptional de magister militum. Stilicho era dusmanul sãu si el îsi afla un aliat în persoana Eudoxiei. ci condamnat la moarte dupã o înfãtisare în proces281. El nu fu executat îndatã. Intrã deci în tratative cu Constantinopolul. un frate al lui Gildo.] 226 Stilicho. si Mascezel era dornic acum de rãzboi mare. Maurul Firmus încercase a-si crea un regat în Africa. Der Aufstand des Afrikaners Gildo und seine Nachwirkungen. Se pare cã unii din aliatii lui Gildo au fost corupti de Mascezel. pe râusorul Ardelio. Energia lui Stilicho luã mãsuri repezi pentru a asigura aprovizionarea Romei. dar încercarea fusese înãbusitã de armele lui Theodosius. Stilicho nu putea pãrãsi Italia si dãdu comanda lui Mascezel. îi ceru sã-1 declare solemn pe Maur inamic public. pp.. T. Vãzând acum relatiile încordate dintre cele douã Curti. care fugise nu se stie de ce si ceruse azil împãratului. [HJ. întors în Italia biruitor. poate. p. Mascezel. zece mii de oameni furã îmbarcati pentru a trece în Africa. cu nepotul împãrãtesei Aelia Flaccilla. în orice împãrtire a imperiului. foarte numeroasã. iar dupã moartea împãratului se pregãti a deveni independent.cit. pp. cãutând sã evite un conflict între cei doi împãrati. Rebelul fu învins aproape fãrã vãrsare de sânge în provincia Byzacene. în primãvarã (398). pentru a-1 apropia mai mult. lui 281 Demougeot. Gildo se rãzbunase omorându-i fiii. comite al Africii. „Altertum".Divitibusque dies et nox metuenda mãritis. Gainas. în primãvara anului 398.. Occidentul refuzã a-1 recunoaste. pãstrând o suspectã neutralitate. El aduse grâul adunat în Gallii. în tot timpul iernii o flotã se adunã la Pisa. cele cinci provincii ale Africii erau inevitabil atribuite Occidentului. Gildo nu permise corãbiilor cu grâu sã plece la Tibru. pp. Mãria. pieri si el în curând. întorcându-se la un vechi uz. fusese ridicat la rangul de magister militum. 178-186. el întretinea probabil relatii . în vara anului 397. prevenind la timp calamitatea ce ar fi lovit populatia capitalei. unde propunerile sale sunt bine primite. Pozitia sambelanului se clãtina acum serios. ori a pierit printr-un simplu accident. în armata lui. o rebeliune în Africa era mai serioasã decât oriunde. Diesner. 224 Cu 18 ani mai înainte (379). fratele si dusmanul lui Firmus. History. 18 (1972). el se gândi sã dea rebeliunii sale forma unei treceri a Africii de sub autoritatea lui Honorius sub aceea a lui Arcadius. O tranferare a diecezei Africii sub Arcadius pãrea un rãspuns la propunerea de a se transfera prefectura de Illyricum sub autoritatea lui Honorius280. „Klio". încercând sã scape pe o corabie. Vânturile 1-au aruncat însã la tãrm si a fost capturat. cãci Stilicho. pregãtiri pentru suprimarea lui Gildo. El refuzã a trimite trupe lui Theodosius în expedita acestuia contra lui Eugenius. Eutropius reclamând Africa pentru Orient. Pentru a mãguli Senatul. Kotula. în anul 399. ostilã vechiului ei protector. începu. Stilicho îsi întãrea pozitia prin cãsãtoria fiicei sale. n-a voit sã vadã în Gildo decât un rebel. 185-186. Pentru Roma. ca rãsplatã. 167-176.

Gainas.. Gainas 1a ajutat pe Tribigild. Eutropius se refugie la Sfânta Sofia. op. Goten in Konstantinopel. Tribigild însã nu veni. Dusmanii eunucului profitarã de acest moment critic pentru a-1 ataca. pp. op. cu titlul de coloni. Aceasta se întinse usor. pp. Bury. 283 Demougeot. Bury. care-si da aerul cã e loial. Comandantul 227 lor.. Saturninus si loan. episodul acestei tiranii germane îsi aflã sfârsitul în iulie 400285. geloasã de marea ascendentã a sambelanului asupra sotului sãu. în 386. Theodosius I. sprijinitorul sãu principal. fu adus în fata unui tribunal prezidat de Aurelian si condamnat la moarte. si numai Chrysostom îi scãpã viata. Tribigild. înaltul prelat african venise în 399 la Constantinopol spre a cere pentru Kyrene o usurare de impozite împãratului. El trimise contra rebelilor pe gotul Gainas si pe generalul roman Leon. instigati probabil de Gainas. comunicã la Constantinopol cã nu se putea face pace cu Tribigild cât timp e la putere Eutropius282. era si el potrivnic lui Eutropius. fãcându-1 rãspunzãtor de victoria gotilor. p. degradat din rangul de patriciu. Tribigild se îndreptã spre Con-stantinopol pentru a-1 intimida pe împãrat. a fost prilejul care a dus la cãderea lui Eutropius si a provocat în acelasi timp lupta împotriva influentei germane în Orient. Câteva luni mai în urmã. fu exilat în insula Cipru. schimbã negocierile sale cu Tribigild în rebeliune si înainteazã împreunã cu el. în functia de prefect al pretoriului284. care capitulaserã. Eunucul.cu Stilicho si tintea rãsturnarea eunucului. Eudoxia. si ei dãdeau un escadron de cavalerie armatei romane. Chrysostom interveni pentru viata ostatecilor. Osnovnye certy politiceskoj oppoziciipravitel'stvu Vizantii v 399-400 gg. Senatori si demnitari legati de traditiile romane erau indignati de înãltarea unui eunuc la consulat si alarmati de a vedea importante comenzi militare tinute de germani. 1985. fãcu presiuni. si aceasta a însemnat biruinta partidului antigerman. 285 Bury. se stie. cit. si Arcadius îl dizgratie. întâlnirea avu loc la Chalkedon si Arcadius primi toate conditiile. favoritul împãrãtesei. Leon îsi pierde viata într-o luptã. . pp. în muntii dintre Pisidia si Pamphylia s-au dat lupte. ADSV. 126 si urm. Cãderea lui Eutropius (august 399) atrase si pe a prefectului pretoriului. si Eutropius. Partidul roman antibarbar. pp. cãci provincia era fãrã apãrare. 223. cit. ca si sporirii puterii germane în imperiu. printr-o emotionantã cuvântare.. care scapã.. op. confiscându-i-se averea. p. Un document interesant pentru spiritul ce stãpânea acum în cercurile înalte si mijlocii ale imperiului e discursul lui Synesios Uepi ficcaiÂeiat {Despre suveranitate). o parte din acesti barbari. si urm. fost prefect al orasului. cu armata. Amenintat de soldati. cit. sã i se acorde intrarea în Constantinopol cu toti soldatii sãi. crezând cã are a face cu dezordinile câtorva bande de coloni germani. 230-231. purta urã sambelanului si-i atâtã pe os-trogoti la revoltã. dar Eutropius nu le-a dat mare . instalase în Phrygia. Era totodatã si o loviturã adusã lui Gainas. atentie. Miscãrile au început în primãvara anului 399. Caesarius fu instalat prefect al pretoriului. Paderborn. Panica din Constan-tinopol îl îndeamnã pe Arcadius a negocia.. El fu decapitat la Chalkedon283. organizã apãrarea. seful acestui partid antibarbar era Aurelian. 249-253.. Kozlov. creat de împrejurãrile critice ale stersei domnii a lui Arcadius. cerea apoi sã i se predea ca ostateci trei antibarbari notorii: Aurelian. Aurelian si prietenii sãi. Aurelian fu numit în locul sãu. A. vãzând pericolul. acuzat cã aspirase la imperiu. 129-132. stãpân pe guvernul de Rãsãrit vreo sase luni. prãdând la tãrmul Propontidei. 132-133.. dupã campaniile sale împotriva ostrogotilor (gruthungi).[G.D. dar gotul pune conditii: nu primea negocierile decât cu împãratul în persoanã si într-un loc afarã din capitalã. care. Revolta ostrogotilor din Phrygia. simtindu-se amenintat de 282 Ibidem. si e probabil cã a publicat acest 284 Ibidem. Albert. Eutychian. Gainas fu. de fapt. creatura sa. sã-si pãstreze postul de magister militum inprasenti si sã se numeascã Caesarius. de unde voirã sã-1 smulgã. care scãparã numai cu exilul. Gainas îsi fãcu intrarea solemnã în capitalã. fratele lui Aurelian. .

noaptea. cit. încurajarea agriculturii. grijã materialã. apelativul e folosit pentru a-i desemna pe goti. p. satisfacerea cererii sale pentru Kyrene.u. voi. mai târziu pe slavi. pp. crede cã aceste cuvinte îndrãznete n-au putut fi pronuntate niciodatã. în F. o poveste alegoricã. în toamna anului 400. grija fatã de starea supusilor. 1962. Când gotii aflarã de plecarea sefului lor. „Slavia". Berlin. Ideile politice generale ale partidului reprezentat de Aurelian însufleteau discursurile lui Themistius. ed. Lozovan. Gotii îsi fãceau rugãciunile ca arieni. 109-104). 1960.. Mai întâi. a Il-a. Sub trãsãturile lui Osiris. afarã din oras288. S-a întâmplat cã o cersetoare se afla la una . pp. Povestirea egipteanã. ^. La Synesios apar însã noutãti. apãrutã dupã 12 iulie 400. 279-283. în zona balcanicã. Synesios. Geschichte der Hunnen. Berlin. la Hebdomon. 197-224 si voi. 1958. familiare tuturor pane-giristilor imperiali de la Traian încoace. 231 capitalã si dãdurã nastere la dezordini. revendicãri pe care generatia dinainte de el nu le cunostea. data alungãrii gotilor din Constantinopol. în învãlmãsealã. tãtari (cf. pp. Berlin. el îl glorifica pe Aurelian.. invitându-i sã se întoarcã de unde au venit. în sfârsit. învingãtor al fratelui sãu Caesarius. pp. ca si crestinismul romanic din stânga Dunãrii de Jos si din Skythia Minor = Dobrogea (cf. Demougeot. 29 (1960). precum si Idem. numele de „sciti" este aplicat tuturor popoarelor migratoare care au trecut prin spatiul nord-pontic pânã la Dunãre (întreprinzând adeseori incursiuni si la sud de marele fluviu. Altheim. Byzantinoturcica. Ei încercarã a ocupa câteva biserici din 287 Demougeot schiteazã (p. dupã ce a obtinut.) o interesantã paralelã între ideile conducãtoare ale lui Themistius si cele ale lui Synesios. II. trebui sã se mãrgineascã a publica discursul. afarã din oras. rãufãcãtorul Typhon. dar redactatã mult mai înainte. ca în primele veacuri ale istoriei lor ?) si pe goti sã-i sileascã la munca pãmântului. sã-si facã rugãciunile într-o bisericã clãditã de Theodosius. [Ca si în sursele bizantine de mai târziu. datoritã lui Aurelian. însãrcinati a-1 ajuta sã guverneze. potrivit suveranului ideal.16 (1979). Gainas se hotãrãste deodatã a pãrãsi capitala sub pretextul unei indispozitii si se duce. Aux origines du christianisme da-co-scythique.] 230 Ideile conducãtoare ale manifestului. care se ocupã pe larg de ideile discursului-program. Apoi.. 286 Op. 23-31-] 229 ' . .. regele Egiptului. locuri comune scolare. cu o micã escortã. IV. sã recruteze armatã nationalã (romanii n-ar putea sã se apere ei însisi. suveranul trebuind sã ia sfat de la senatori. Autorul îl sfãtuie pe suveran sã curete armata de goti. populatia romanã îl detesta. Slavjaniskiti. preceptorul ales de Theodosius pentru educatia lui Arcadius287. Tirania lui Gainas n-a putut tine mult. respectul privilegiilor aristocratice. II. •?* . 146-165. spijinit de seful mercenarilor „sciti"286. cumani. la sfârsitul anului 399 sau începutul anului 400. adunau. Gy Moravcsik. când acesta se afla prefect al pretoriului.. infiltrati în armatã si magistraturi.. Uepi npovoiaq 77 Aiyvntwq. nestiind ce planuri aveau. . El rãmase însã credincios partidei antigermane si asteptã cãderea lui Gainas si întoarcerea lui Aurelian pentru a face sã aparã. Tumultul gotilor aruncã spaima în populatie. care izbutise a uzurpa provizoriu puterea. dacã nu le convine. 239 si urm. prin usurarea impozitelor. voi. grija pentru apãrarea imperiului amenintat de barbari. care poate fi privit ca manifestul antigerman al partidului lui Aurelian. cum bine observã învãtatul francez. furã cuprinsi de panicã si pornirã. Byzance et la românite scythique. 234 si urm. Dujcev. luându-si tot ce aveau. E. pp. Programul acestui regim ideal era stabilit în liniile sale mari. Dupã aceea. I. apoi pe pecenegi. grijã moralã prin rãspândirea filosofiei.' discurs-program. reducerea sâcâielilor administrative. grija fatã de ordinea publicã prin libertatea de constiintã si toleranta religioasã.

Gainas. si fusese uimit de elocventa si popularitatea marelui predicator.tatãl sãu. Nãscut în capitala Siriei. S-a pãstrat o scrisoare de la el. Episcopul Antiohiei. Aurelian fu restabilit în fruntea prefecturii. Se spune cã. pericolul got îsi gãsea sfârsitul în provinciile Orientului. cit. crezu cã a venit ziua din urmã a Constantinopolului si începu a se ruga cu voce tare. la Abydos. [Demougeot expune aceste consideratii la pp. op. vãduvã la 20 de ani. El urmã cursurile de retoricã la scoala vestitului Libanios. dacã crestinii nu i 1-ar fi smuls290. porni în Thracia cu armata ce-i mai rãmãsese. Eutropius avu atunci o excelentã inspiratie aducând în Scaunul de patriarh pe loan Chrysostom (Gurã de Aur) din Antiochia.. primi botezul si fu numit lector al bisericii din marele oras. Nectarius. Chrysostom. si care. Meletios. sub Arcadius. Eunucul trecuse putin mai înainte prin acel oras. Gotii se asezarã în tabãrã pe tãrmul european si.. ridicatã în 403 în Forum.Ioan. Episcopul Flavian îl fãcu preot. jefuind. 233 Egipt. din Cilicia pânã în Palestina. Pentru el. Un tumult general se produse. înaintat magister militum si curãtise Mediterana de pirati. si astfel si-a început loan Chrysostom cariera ilustrã în metropola Siriei. porni în fugã spre nord. urmãrindu-1 cu admiratia si iubirea sa dincolo de anii de scoalã. loan Chrysostom si Curtea lui Arcadius. un roman interveni si-1 omorî. când nu mai avurã provizii. El se crezu prada unui demon si se duse sã se roage pentru libertatea lui la moastele Sfântului loan Botezãtorul. El fusese. si care-i poartã numele289. Fravitta avu onoarea unui triumf si fu numit consul pentru anul 401. un got pãgân. Secundus. însãrcinându-1 cu predica. ci în morala practicã. dincolo de Haemus. prin care îl felicita pentru succesele sale de barou. fu întronat la 26 februarie 398. cit. Acoperisul bisericii fu smuls. gotii care nu apucaserã a iesi sunt atacati de populatia înfuriatã. decis a trece în Asia. Gainas privind neputincios de pe tãrm dezastrul gotilor sãi. se sili a-1 atrage la crestinism. Faima elocventei sale se rãspândi în tot Orientul. Cu mica trupã ce-i rãmãsese. patriarhul Constantinopolului. El socotea cã datoria sa principalã era sã lupte îm- . obosit de pledoariile de barou. 256-266. Un got. unde ar fi voit sã-si recruteze soldati. Orasele Thraciei se apãrau ca cele din Asia împotriva lui Tribigild. regele hunilor. si orãsenii.] 232 mandate de Fravitta. adus la Constan-tinopol. vru s-o ucidã. lãsându-se a fi dusi de curent. interesul suprem nu sta în controversele teologiei. 253). Eudoxia. în ultimii ani ai lui Theodosius. dintr-o familie nobilã si bogatã . declarat dusman public. care-1 ucise si-i trimise capul lui Arcadius. si chiar dincolo de Dunãre. s-a închinat cresterii îngrijite a copiilor sãi. spre a merge în Bury. Demougeot. El cãzu în mâinile lui Uldin. Dar pe celãlalt tãrm. 255-262 din op. mânios. si loan. citat de Demougeot (p. hotãrârã a încerca sã treacã strâmtoarea pe niste plute grosolane. cãsãtorit cu o romanã. o slãbiciune nervoasã periculoasã (psihastenie) ar explica toate nesocotintele lui Gainas. pãstrate în capela clãditã de Theodosius la Hebdomon. Libanios socotea geniul lui Chrysostom ca un dar al muzelor si sperase sã-1 câstige pentru cauza vechilor credinte ale Greciei. c. pp. cit. Rãu aprovizionat si descurajat. avusese un rol mare în politica natiunii sale ca sef al partidei filoromane.din portile de Vest si. Cu pieirea lui Gainas. Aceste trupe erau co288 Dupã O. si gotii ucisi cu pietre si cãrbuni aprinsi (12 iulie 400). se aflau trupe sprijinite de corãbii de rãzboi. Gainas veni la Hellespont. care descoperi talentele extraordinare ale discipolului sãu. avusese un rang în armatã .Chrysostom a fost crescut de o mamã iubitoare care. pp. Ei îsi aflarã repede refugiul într-o bisericã aproape de palat. Flota lui Fravitta îi întâmpinã si-i scufundã. Episodul acestei grave crize a imperiului a fost celebrat la Constantinopol: scene de revoltã au fost reprezentate în sculpturile ce împodobesc columna lui Arcadius. 133-137. Seeck. vãzând atâta îmbulzealã. ar fi rãspuns cã 1-ar lãsa pe. muri în 397. izbutind a închide portile. întrebat de prieteni pe patul de moarte pe cine lasã în locul sãu. op.

dând în lãturi lumea pe uliti dinaintea lor. care îsi purtau bãrbile lungi pe sub portice... p. lãcomia si avaritia clerului si cãlugãrilor. Eccles. Palladius citeazã câteva intime ale Eudoxiei: Marsa. Chrysostom era om de un ascetism împins pânã la extrem. Altii. Scopul sãu era reforma moralã a lumii si temperamentul sãu aprins de sirian îi dãdea în aceastã misiune un avânt pasionat292. el procedã cu asprime si depuse vreo 13 episcopi. între femeile din înalta societate dusmane patriarhului. v. desigur. în politica sa religioasã. pe dinaintea ochilor nostri. superstitiile. 298 293 Ibidem. 138-140. observã atât de judicios Bury -. cu pardoseli în mozaic. 292 Demougeot. frivolã. El se indigna de luxul peste mãsurã al femeilor care mergeau la bisericã în car aurit. insultând în mod crud mizeria atâtor sãraci. sub biciuirea nemiloasã a cuvântului sãu înaripat. Cercetând abuzurile mai multor biserici din vestul Asiei Mici (401). cenzurase aspru spiritul de desfrâu si simonie al prelatilor. pp. Toatã viata artificialã. N-avea nimic din geniul împãciuitor al unui Ambrosius sau al unui Augustin. II. 300. temându-se de aceeasi soartã. trufia filosofilor. mai recent G.v. 236 trecurã în tabãra dusmanilor sãi.••• . „Libanios"). în casa cãreia se întâlneau vrãjmasii lui Chrysostom293. . multimea sclavilor care formau cortegiul celor avuti. sã denunte risipa de bogãtii care ar fi putut usura clasele sãrace. de o fire asprã. Cap. Naissance. Eugraphia. dar si senzualitatea. Chiysostom atacã nu numai viciile si extravagantele celor avuti. îmbrãcate în haine de mãtase. care 291 Vezi frumoasa-i caracterizare. în aceastã pasionatã denuntare a celor bogati291. cu amulete si vrãjitorii. p. patriarhul comise imprudente care-i stârnirã noi adversari. Hist.290 Sozomenos. tras de catâri albi. n. [Despre cele douã personalitãti ale epocii.. El se ridicase de la amvon împotriva femeilor care serveau clerul capitalei sub numele de surori. a splendidelor lor portice. vãduva lui Promotus. în casa cãreia crescuse Eudoxia. ca sã-si audã osânda. dominate de Eudoxia.. cu hamuri împodobite si în mijlocul u-nui alai de sclavi si eunuci.. 561 (s. Dagron. ca într-un film de cinematograf. înteleserã cã siguranta lor nu se putea bizui decât pe ruina primejdiosului arhiepiscop. ce caracterizeazã societatea metropolei siriene în aceastã epocã de agonie a lumii pãgâne. „Biserica nu e fãcutã spre a expune într-însa asemenea bogãtii". cu ziduri încrustate în marmurã si fildes. Bury îl aseamãnã cu socialistii moderni. La Constantinopol înaltul prelat gãsea toate viciile Asiei.• .. ele veneau fãrã sfialã înaintea altarului. în care vedeau un tiran al Bisericii. VIII. Desi condamna inegalitatea socialã. toate trec. le striga predicatorul. 234 potriva voluptãtii claselor bogate. spiritul cuvântãrilor lui tindea. fiica lui Saturninus.] . gãtite cu lanturi de aur. cit. cu pãrul frizat strãlucind de perle si diamante.v. 383. ca sã te mântui de pãcate prin milostenie". la Bury. „ca femeile care joacã în teatru". cu practicile lor grosolane. Strãlucirea palatelor. op. luxul fãrã frâu al meselor. sporite încã de apucãturile unei Curti trufase. spectacolele cu dansuri lascive si cântecele obscene. sã-1 ridice pe sãrac împotriva bogatului si le-a fost usor dusmanilor sãi sã-1 acuze cã „seduce multimea". putin 235 curtenitoare. nu pe cea politicã .si nimic nu era mai departe de gândurile sale decât faptul de a rãsturna ordinea stabilitã a lucrurilor. e târâtã la marea tribunã a predicii lui Chrysostom. Castricia. „Bogat te-a fãcut Dumnezeu pentru ca sã ajuti pe sãraci -proclama Chrysostom -. pp. Jean Chrysostome") si 562 (s. Index general.

episcopii refuzã a le da adãpost. Mânios. Arcadius îl cheamã pe patriarhul Alexandriei la Constantinopol ca sã rãspundã la acuzatiile ce i se aduc. si nu-i putea ierta lui Chrysostom faptul cã-i înlãturase protejatul. ca un ciclop. O rãcealã se produse din aceastã cauzã între patriarh si Eudoxia. voise sã-si impunã la Constantinopol un preot alexandrin. cã rezervase pentru uzul sãu bãile palatului episcopal. El fu îndemnat sã vinã la Constantinopol pentru a lua si semnãtura lui Chrysostom. Acesta cãutã sã se scape de fratii inoportuni si declarã rãzboi origenismului. care venise sã se închine la capela Sfântul loan Botezãtorul. Un Sinod al sãu îi condamnã pe cãlugãrii din Nitria si-1 anatemiza pe Origenes. sã cearã protectia lui Chrysostom. el pãrãsi capitala. Theophil. dar nu vru sã comunice cu dânsii pânã ce nu le va examina cauza. Nemultumit cu pedeapsa usoarã aplicatã de patriarh. la îndemnurile Eudoxiei. convocã Sinodul sãu. el tinu (403) o predicã plinã de violentele sale de limbaj obisnuite. în Palatul Stejarului {Dryas). Aceeasi doctrinã stãpânea printre cãlugãrii numerosi din pustiul Nitriei. care aruncase conceptia antropomorficã a divinitãtii. Ei vin atunci. diaconul Serapion. acuzând pe Theophil. ceea ce-1 jigni pe Chrysostom. din care nici unul nu era de ajuns spre a depune un episcop: cã vânduse marmura pusã de o parte de Nectarius pentru a decora biserica Sfânta Anastasia. îl învinui de erezie pe Severian. Chrysostom fãcu greseala de a refuza sã prezideze Sinodul ce avea sã-1 judece pe Theophil. iau drumul Palestinei. sub cuvânt cã e vorba de lucruri petrecute în altã diecezã. cãruia Epiphanios îi arãtase o mare ostilitate. si. dând. îndrãznet si impulsiv. în care se auzi cuvântul de lezabel. care. trupe obtinute de la prefect furã trimise sã-i aresteze pe supãrãtorii cãlugãri. cã insulta sau defãima pe clerici. îl lãsã a-i tine locul. simtin-du-se ofensatã. si atunci acuzatul se transformã în acuzator.Severian. în Egipt. iar Chrysostom refuzã a se prezenta înaintea unui Sinod compus din dusmanii sãi si de patru ori repetã refuzul sãu. în 401. Eudoxia. care intrase acum în conflict cu Theophil pe o chestiune de bani si fusese 237 condamnat de un Sinod de clerici servili ai prelatului. râvnind a-si întinde hegemonia spiritualã asupra întregului Orient. cã îsi lua masa singur. iar Eudoxia îi fãcu o primire cãlduroasã. îl recheamã si impune lui Chrysostom sã se împace cu el. Isidor. cu toatã porunca împãratului de a se supune. El a fost judecat în lipsã. cãtre sfârsitul anului 401. la Constantinopol. în fata unui Sinod prezidat de episcopul capitalei. nemângâiatã de plecarea predicatorului ei favorit. Cel mai înversunat dusman al lui Chrysostom era Theophil. dupã ce preveni Curtea. Ei stârnesc mânia arhiepiscopului prin interventia lor în favoarea lui Isidor. preveniti de Theophil. cã pedepsise un cãlugãr care lovea pe sclavul sãu. Când acesta se întoarse din Asia. episcopul de Gabala. însotiti de 300 de cãlugãri origenisti. unde populatia era de partea lui Chrysostom. în vara anului 403. Acest Sinod se întruni dincolo de Bosfor. unde fusese bine primit de Chrysostom. care condamnase pãrerea lui Origenes. sigur de protectia Curtii. venise la Constantinopol. cã . si ea le promite a interveni pe lângã augustul sãu sot pentru a le face dreptate. ferindu-se a-1 tine în Constantinopol. unde. cã numise pe Epiphanios nebun si demon. construit de Rufinus. invitã Sinodul sã se ocupe de ele294. Theophil împãrtãsise pânã acum pãrerea ereticã a lui Origenes. Epiphanios de Cipru fusese instigat de Theophil si adunase un Sinod al episcopilor sãi. cu aluzii transparente. Severian stiu sã câstige sferele Curtii si pe multi din adversarii lui Chrysostom. si. un mare ambitios. devotat patriarhului. care îl puse sã predice. în fruntea cãrora se aflau patru cãlugãri numiti pentru statura lor înaltã „Fratii lungi". sub influenta împãrãtesei. Majoritatea episcopilor erau egipteni. cã a intrigat contra lui Severian. în timpul lipsei sale din capitalã. Acesta îi primeste bine. dãdu ascultare intrigilor partizanilor lui Theophil. împãrãteasa. Ei o întâlnesc pe Eudoxia. o pastoralã în care-1 osândea pe Origenes si discipolii sãi. La moartea lui Nectarius. în Siria. „Fratii lungi". care ceru pedepsirea lui. O listã de învinuiri împotriva lui Chrysostom fu prezentatã împãratului. Cãlugãrii dau o cerere împãratului. patriarhul de Alexandria. acuzat de lucruri foarte diferite.

care sã anuleze acuzatiile ce i se aduseserã în septembrie 403 si invitatiie erau trimise. un incident comun îl împinge la o „grosolanã impolitete". aluzia. însotite de dansuri si muzicã.. 325-326. Sinodul 1-a condamnat. în capela de la Hebdomon. fatã de împãrãteasã. i 239 Bisericã împiedicã ofiterii de a-1 ridica timp de trei zile. Simplicius.a primit vizite ale femeilor s. Chrysostom se întoarse în capitalã în mijlocul bucuriei generale. înspãimântatã. prin cuvintele295: „Din nou Herodiada se înfurie. Cu prilejul unei ceremonii în cinstea patronului sãu. unde poporul îi ceru sã predice. oficiind la Sfânta Sofia. aflând aceastã deportare. depozitia sa rãmânea definitivã si irevocabilã. prefectul orasului. se furisã. împãcarea aceasta dintre prelat si Curte n-a putut fi durabilã din pricina temperamentului nestãpânit al lui Chrysostom. a împãratilor si pioasei împãrãtesc. aproape de Sfânta Sofia. o ciocnire avu . Duminica urmãtoare. iar Arcadius a întãrit sentinta printr-un decret care pronunta exilul. aruncând invectivele sale obisnuite împotriva vanitãtii celor mari. Cântecul si zgomotul tulburarã serviciul divin de la Sfânta Sofia. cit. care nu voia sã-1 înfrunte pe împãrat sau sã provoace o revoltã. Sinodul se întruni la începutul anului 404. Chrysostom. care se opri la Sfintii Apostoli. Aceste excese de 240 limbaj furã raportate la Curte si exploatate de dusmanii episcopului influenti pe lângã împãrãteasã. Eugraphia si Castricia. al cãrei text s-a pierdut. 314-317. Ea scrise acestuia. Sinodul de la Antiochia fusese însã pãtat de arianism si dusmanii lui Repetate la Socrates si Sozomenos. Theophil fãcuse o experientã care nu-1 putea încuraja la o a doua vizitã. Acuzatiile erau prea usoare si s-a invocat refuzul de a se prezenta dinaintea episcopilor. dãdurã proportii incidentului. din nou cere capul lui loan pe tavã". Populatia. din nou danseazã. Prietenele Eudoxiei. într-o noapte. 241 Chrysostom se aflarã într-o pozitie dificilã. si se predã. în-fãtisând-o pe Augusta si asezatã în vârful unei coloane de porfir în mijlocul pietei Augusteon. Eudoxia îsi manifestã supãrarea si Chrysostom agraveazã situatia printr-o nouã predicã lipsitã de mãsurã. Pastele se apropia. Eudoxia era acum bucuroasã ca Sinodul sã fie compus din adversarii patriarhului.. Furia multimii care înconjura Marea Ibidem. într-o procesiune solemnã. De astã datã. Chrysostom nu-si putu stãpâni mânia si se plânse prefectului. dezvinovãtindu-se si fãcându-i declaratii care o pun într-o frumoasã luminã. care fãcu sã se tãrãgãneze lucrurile câteva luni. în curând. a dedicat basilicii o statuie de argint. Câteva luni dupã întoarcerea sa. din palat. pp. el îsi începu predica. dupã care. în care chemã binecuvântarea lui Dumnezeu asupra poporului credincios. a. multi din episcopii sãi au venit însã si au fost instruiti sã facã uz de canonul Sinodului de la Antiochia din 341. mai ales favoritul loan. Dar împãratul persistã în refuzul sãu de a se împãrtãsi cu patriarhul. încât rezultatul sã fie confirmarea hotãrârii Sinodului de la Dryas. pp. cum o caracterizeazã Bury. Un cutremur de pãmânt se produse si se vãzu într-însul un semn al mâniei dumnezeiesti. Eudoxia. Demougeot. dacã un episcop depus de un Sinod ar apela la puterea temporarã. Dusmanii lui Chrysostom îi câstigarã pe episcopi prin convingere. Arcadius îi interzise lui loan sã pãrãseascã palatul episcopal. ceru lui Arcadius sã-1 recheme pe patriarh. op. Chrysostom ceruse insistent convocarea unui Sinod general. aproape de vila Eudoxiei. în ziua de Pasti (17 aprilie 404). coruptie sau constrângere. Ceremoniile inaugurãrii aveau un caracter pãgân. el tinu o mare predicã. se revoltã. era prea transparentã pentru ca Eudoxia sã nu se simtã insultatã296.

Papa Innocentiu adunã la Roma un Sinod de episcopi italieni. Bucuresti. Boli. pe tãrmul Pontului Euxin. Episcopii orientali veniti cu dânsii furã arestati si deportati. în cele din urmã.loc între credinciosi si armatã. 1982. în thermele lui Constantin. El se supuse. Jean Cbrysostome en conflit avec l'imperatrice Euduxie.n. Theophil. îi poruncea lui Chrysostom sã plece. pp. ca sã dea iertare si tãmãduire maicei sale Evdoxiei împãrãtesei. 86)]. slãbit de puteri. si se vãzu în ea un semn al mâniei divine. escortat. întretinând. voi. altã încãierare se produse cu publicul adunat afarã din bisericã. F. dumnezeiesc în inima lui. Pagubele au fost imense. la 6 octombrie 404. fãcu apel la Papã. Theodosian Empresses. spre a evita o nouã revoltã. p. îi interneazã într-un fort si. care declarã condamnarea lui Chrysostom ilegalã. pentru serviciul divin. ttrimise Papei actele Sinodului de la Dryas. dãm ca exemplu traducerea româneascã a Vietii lui Nifon. 131-159. prieteni ai lui loan. sã mute moastele sfântului loan Hrisostom de la Cucus (subl. din adâncul singurãtãtii sale. si trimitând tuturor cuvântul de îmbãrbãtare pentru credintã. la care guvernul oriental nu dãdu nici un rãspuns. cuprinse Senatul si edificiile palatului imperial dinspre sud. în muntii Taurus. servind drept cãlãuze.) cuget si gând bun. cit. Ei smulg lui Arcadius un nou ordin prin care Chrysostom era transferat la poalele Caucazului. în aceeasi noapte. Toate acestea duserã la o rupturã între cele douã Curti.TT) în tarigrad. Stilicho îl îndemnã pe Honorius sã adreseze fratelui sãu în douã rânduri scrisori de imputãri. fu expediatã de Papã sã-i ducã lui Arcadius aceste decizii. îi împiedicã sã pãtrundã în palat. cerând tinerea unui Sinod general la Thessalonic. în drumul cãtre aceastã nouã destinatie a exilului sãu. Ana.T.] 298 [Acest exil al lui loan Chrysostomos apare uneori în hagiografia bizantinã. asteptându-1 pe loan si clerul sãu. 243 NICO1AE BÃNESCU Aceste frãmântãri religioase au avut urmãri pentru relatiile dintre Curtile de la Constantinopol si Rave-nna. ca sã însele vigilenta credinciosilor (20 iunie). povestind toate cele întâmplate de la afacerea „Fratilor lungi" si cerând un Sinod ecumenic. la Pityus (azi Pitzunda). o corespondentã activã cu prietenii si admiratorii sãi din toate pãrtile crestinãtãtii. cum scrie exilatul cãtre un prieten al sãu. p. orãsel aflat la hotarul Cappadociei si Armeniei. focul izbucni la Sfânta Sofia si. Iesind pe o poartã dosnicã.. Chrysostom. în ziua de 14 septembrie 407298. Ea se încheie cu câtiva morti. Trimise o lungã scrisoare lui Innocentiu. fu îmbarcat în ascuns si dus pe coasta Bithyniei. si o mare prigonire se dezlãntui împotriva lor297. dar Papa se pronuntã de partea lui loan si aprobã tinerea unui Sinod ecumenic. 97 (1979). . A doua zi. „cel mai pustiu loc de pe tot pãmântul". îi trimite înapoi în Italia. la insistentele adversarilor. O ambasadã de episcopi romani si câtiva orientali. [K. loan. 1969. Arcadius. ns. ministrul atotputernic în Orient si dusmanul lui Stilicho. redactatã în veacul al XVI-lea de cãtre protosul athonit Gavriil: „Deci îi veni (lui Neagoe Basarab — n. alimentat de un vânt puternic. Berkeley. Dar ambasada fu maltratatã: Anthemios. împãrãteasa Eudoxia muri. van Ommeslaeghe. exasperat. Dusmanii se temurã încã de el. 242 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN I O grindinã teribilã se abãtu asupra orasului. Chrysostom a fost transportat la Kukusos. 351.T. unde aceia veniserã de la Sfânta Sofia. pentru a pune capãt conflictului. îsi dãdu sfârsitul la Comana Pontului. prevenit. ca si în cea postbizantinã: pentru aceasta din urmã. Cercetãrile ordonate de Arcadius atribuirã focul aderentilor lui Chrysostom. într-al aceluia chip se asemãnã si crestinul Neagoe Vodã" (în Literatura românã veche (1402-1647). I. 297 Demougeot. socotind cã e prea aproape de capitalã si gãsirã prudent a-1 strãmuta într-un loc mai depãrtat. op. cãci. . Curând dupã aceea. ca si mai demult (lui) Teodosie cel Mic împãrat. Aici îsi petrecu ilustrul prelat cei din urmã trei ani. Holum.. se întinse la clãdirile vecine. Iarãsi morti si rãniti. în exil. Rãspunsul sosi însã dupã ce Chrysostom plecase în exilul sãu definitiv. .

1991. ceea ce reuseste. îl atrãgea. p. Profitând de aceastã situatie. rãmãsitele ilustrului lor pãstor furã aduse în orasul imperial (ianuarie 438). p. toate triburile vizigote care ocupau Illyricum oriental. seful unui numeros popor jen-jen (gengen)300. în fata acestei mari migratii. Stilicho 300 [Acest popor. Radagais (Radagaisus). la sfârsitul anului 401. El trecu Alpii. Enciclopedicã. cãci. Papa se încãpãtâna sã nu reia relatiile cu Orientul atâta timp cât numele lui loan nu fu înscris pe dipticele în care figura lista episcopilor de Constantinopol. sau selun. în noiembrie 401. Astfel pãtrunde Radagais în provinciile imperiului. îngrijitã de M. dar dupã alte opinii avarii ar fi diferiti de jouan-jouan (L. loan Chrysostom a rãmas pânã astãzi una din cele mai strãlucite figuri ale Bisericii de Rãsãrit. asa cum îl caracterizeazã atât de lapidar N. orasele Venetiei deschiserã portile înaintea lui Alaric si acesta era gata sã meargã a asedia Milanul. Momentul prielnic a fost pentru el nãvãlirea în Noricum si Raetia a unei mase de triburi germanice.Memoria marelui patriarh a fost totusi reabilitatã datoritã tenacitãtii lui Innocentiu si episcopilor occidentali. Musset. obtinut de la Arcadius. Bucuresti. pe care o cunoscuse. „rareori o viatã. Duchesne. de o miscare uriasã. locurile. ortografiat si jouan-jouan. ci. la cererea pioasã a populatiei si clerului capitalei. Barbarii erau un întreg popor. deodatã. la rândul lor. pe urma unei mari furtuni stârnite. Intrarea gotilor în Italia produse consternare. apãrutã în douã volume la Bucuresti. faptul s-ar fi aflat la originea migratiei avare spre vest. Presses Univ. de France. Illyricum nu-i oferea mare lucru. nepotul si urmasul lui Theophil în Scaunul Alexandriei. dupã Battifol. [Lucrarea a avut o a doua editie. împãratul Theodosius al II-lea merse întru întâmpinarea 244 lor la Chalkedon si conduse el însusi procesiunea solemnã la mormântul episcopilor de Constantinopol. ca sã respingã nãvãlirea. în acele locuri. Nãvala lor împinse toate aceste neamuri cãtre nord. sã obtinã de la Honorius un teritoriu si concesii în provinciile Dunãrii. în cele douã luni urmãtoare. Timp de patru ani. locuitorii din preajma Mãrii Baltice sunt siliti sã-si pãrãseascã. sub un 299 Cãrti reprezentative în viata omenirei. cum crede Bury. îi silirã pe huni sã fugã dinaintea lor. Thracia fusese stoarsã. El îndeplini acest lucru. 61-62)]. înainte de 419. apoi soarta lui Gainas îi dãduse de gândit. în care Italia se gãsea fãrã apãrare. d.l 245 sef sãlbatic. E probabil cã nu se gândea sã dureze acolo un regat. Les inva-sions. asediind Aquileia. care se întinsese din Coreea pânã dincolo de Irtâs. Spre a-1 împãca. pânã la Marea Balticã. se foloseste Alaric. Ei se îndreptarã spre tinuturile Pontului Euxin. sau Zarun. Alaric a pãtruns cu vizigotii sãi în Epir. Paris. Italia. în 5 volume. 246 . cãtre 429-430. iar dupã treizeci de ani de la moartea lui Chrysostom. lorga. cu titlul magister militum per Illyricum. si apoi. provocate în China de Tulun. 1916. el a rãmas în acele pãrti. De acest moment. Gherman. dupã Mgr. dezlãntuitã de la extremitatea de rãsãrit a Asiei. Prima invazie a lui Alaric în Italia (401-403) Când s-a retras din Peloponez (397).115. tipãrite la Bucuresti în perioada 1924-1935. si Stilicho îsi duce trupele peste Alpi. se hotãrî la rândul sãu a înscrie numele lui loan pe diptice. pornite dinspre Baltica. Lupte mari. pe la 400. Apoi Cyril. 1965. patriarhul Atticus satis-fãcu dorinta Papei. Ed. care cãzu repede. mai dinainte ocupate de triburi înrudite. îsi crease un imperiu efemer între Coreea si Turkestan. se hotãrãste a nãvãli în Italia. precum si una recentã. Honorius voia sã fugã în Gallia si cu greu fu convins cã va fi în sigurantã între zidurile Milanului. un grai si un scris au fost mai strâns unite într-o personalitate vrednicã de respectul tuturor timpurilor"299. barbarul si-a echipat trupele cu arme din arsenalele romane ale diecezei Daciei. nimicit de tiurci prin 552. împãratul se rugã înaintea sicriului pentru pãrintii sãi. Les vagues germaniques.

Suprimarea luptelor de gladiatori. care-i spionase miscãrile. iar regii goti si . atacându-1 din toate pãrtile. La apropierea dusmanului. la 10-12 mile de gura sudicã a Padului. cu care a fost unit printr-o sosea solidã peste lagune. la care adãugã armata din Raetia si trupe rechemate de la Rin si din Britannia. dar suferi un dezastru complet. îl încercui sub zidurile Veronei. Procesiunea trecu pe sub un arc de triumf impunãtor. învins de atâtea ori. El soseste la timp. în 404.. când scrie lordanes. op. ridicã asediul si o apucã pe valea Tanaro spre vest. trecu iarãsi în Italia. construind un port. plecã în acest scop în Raetia si Noricum. si Alaric.de clãdiri. cit. 284. Nemultumit de rezultat. prin care i se permite lui Alaric sã se aseze în districtele de 101 Buiy. 298. 160-162. la sfârsitul lui februarie 402. dar Stilicho putu ocupa lagãrul got. op. si scapã Milanul asediat de Alaric. Alaric rãmase în apropierea hotarelor si. El sfãtui pe împãrat si Curtea sã reziste la Milan pânã când va strânge trupe la frontiera cea mai apropiatã. Orasul s-a populat repede. împãratul stãtu atunci la Roma câteva luni. 303 Demougeot.avea putine trupe. atacat în lagãrul sãu. cit. mai bine decât orice alt oras al peninsulei. încã din secolul al Vl-lea.. iar mica adâncime a apelor împiedica intrarea corãbiilor de rãzboi. plinã de pomi305. care înlesneau apãrarea. în decembrie 401. regele vizigot rãmase nemiscat câtiva ani. Stilicho se grãbi si cãzu asupra lagãrului barbar. 248 mai mici în toate pãrtile orasului. Senatul îl invitã pe împãrat sã celebreze aceste mari biruinte odatã cu al saselea consulat al sãu. Augustus 1-a ales spre a f i o statiune navalã. putea înfrunta un dusman. op. Portul putea adãposti 250 de corãbii de rãzboi. împãrtindu-1 în insule. astfel cã el si-a dus Curtea si guvernul de la Milan la Ravenna. iar familia lui Alaric si bogãtiile lui cãzurã în mâinile sale. pe o întindere de mai multe mile. portul lui Augustus era o grãdinã foarte întinsã. El nu mai asteptã armata din Gallia si lupta se dãdu în ziua de Pasti (6 aprilie 402). Ravenna fusese un obscur oras provincial. Marea s-a retras cu încetul la patru mile de orasul modern. si Alaric primi sã pãrãseascã Italia. de care vorbesc unii cu acest prilej. Aceastã schimbare fãcu si mai grea apropierea de oras. 247 frontierã. cu restul trupelor. pp. Stilicho fu aclamat pe carul triumfal alãturi de Honorius. nu se documenteazã303. Dar Stilicho. p. la trei mile depãrtare de oras. cit. erau acoperite de bãlti. pp. Printr-un canal. dând populatiei jocuri de circ. care. la drumul ce ducea în Gallia. silindu-se sã ajungã la sud de Turin. atacând Verona. Comunicatia se fãcea pe poduri si cu corãbiile304. de la Asti (Hasta) o luã spre sud. Se încheie un foedus. de unde îi putea fi de ajutor pentru a-si realiza planul de a anexa Illyricum de Est. Alaric se bãtu cu înversunare. care se închiserã între zidurile ei. Vizigotii coborârã de-a lungul tãrmului liguric în directia Etruriei.. temându-se a nu fi încercuit. Ravenna ajunse astfel resedinta împãratilor. Conditiile nu le cunoastem301. 378-379. drumul spre nord. Acesta. Stilicho trateazã din nou. Aceeasi apã fu introdusã în santul ce împrejmuia zidurile si era distribuitã apoi pe o mie de canaluri 302 Stein. înainte de Augustus. urmãrit de învingãtori. Pericolul ce-1 amenintase pe împãrat la Milan îl face sã-si caute un adãpost mai sigur fatã de invaziile germanice. n. Classis. împrejurimile. sustinutã cu mare curaj de ambele pãrti. locurile goale s-au umplut. asezat într-un punct strategic la Pollentia (Pollenza). cum au probat-o evenimentele. recrutã soldati mercenari vandali si alani. Stilicho îl urmãri. la începutul verii 403. calea artificialã care lega Ravenna de continent se putea strica. pe Sava302. El apucã atunci. Stilicho deschise negocieri. situatã în mijlocul lagunelor si insulelor. Augustus aduse aici apele Padului prin mijlocul orasului pânã la port.

Stilicho îl pãstrã. imperiul avea liniste la frontiera Rinului si Alaric stãtea nemiscat în Savia306. pe care o întrebuintase de douã ori împotriva lui Alaric. ceea ce a determinat pe unii istorici sã facã din Radagais un rege al gotilor. asezându-si cartierul general la Ticinum (Pavia). când. spune cã „a saptea parte din apele fluviului" curgea prin mijlocul cetãtii. de triburi fugare în cãutare de pãmânturi. Comandând singura armatã ce-o mai avea. Regele confederatilor germani lãsã la o parte pe Honorius în bãltile Ravennei. asupra lagãrului dusman. XXIX. Radagais nu îndrãzni sã-1 atace. p. Hoardele lui Radagais devastarã Raetia si Noricum.. ci apucã drumul spre Roma. 1). în secolele al V-lea si al Vl-lea. suevi. dar marea lor frumusete artisticã. cit.sunt decoratiile în mozaic. ceea ce e mai probabil308. I. Stilicho.] 250 lui imens al barbarilor. unde pierde destul timp pentru ca Stilicho sã-1 ajungã. 356. III. se revãrsarã în câmpia fluviului P6 (Padus). op. apoi. El rechemã trupele si recrutã cu mari silinte altele noi. Hodgkin.000 dupã unii. iar auxiliarii acestuia se aruncarã. pp. cu eruditia si talentul sãu. Se aflau apoi vandali. voi. prin Brenner. 200. 400.000 dupã altii. burgunzi. pânã la mijlocul secolului al VUI-lea. învãtatul francez Charles Diehl. p. Disperarea-i fãcea pe barbari sã se arunce adesea asupra întãriturilor lui Stilicho. venind pe calea litoralului. sub conducerea aventurierului Radagais. Unele din acele monumente au pierit. Multe incidente sângeroase au avut loc în cursul acestui memorabil asediu. Proviziile furã astfel oprite si apa tãiatã. Trufasul rege al confederatiei germane n-avu altã scãpare decât aceea de a capitula. Invaziile germane în Italia. Aceastã formidabilã emigratie iesea din aceleasi regiuni ale Balticei. ale lui Theodoric Ostrogotul si lui lustinian cel Mare. n. Stilicho nu vru s-o expunã într-o luptã deschisã cu furioasele multimi ale germanilor. pãtrunsã de influenta Bizantului. Italy and her invaders. temânduse ca acesta sã n-apuce calea spre Gallia. la rândul lor. 20-21. Supra. Patsch crede cã erau si vizigoti pãgâni. El încercã sã fugã. dar altele s-au pãstrat. în ultimele luni ale anului. în fata presiunii hunilor. cap. alani. 354. El asediazã mai întâi Florenta. Germanii furã respinsi din jurul Florentei si strânsi în cercul de întãrituri pe colina Faesule (Fiesole). n. dar fu descoperit si capturat. v. 224. care. ca sã-i împodobeascã triumful si-1 Ibidem. care vãrsaserã odinioarã multimea cimbrilor si teutonilor asupra Romei. Situatia imperiului era atât de slabã. e. . Gallia si Spania.. adicã ale Banatului307. 307 Demougeot. [Pentru opiniile care predominã azi în ce priveste localizarea regiunii Caucaland. Atractia mare a Ravennei erau operele artistice cu care suveranii au împodobit-o pe rând. ce 304 lordanes. în toamna anului 405. 305 Ibidem. C. Schmidt. de o rarã bogãtie. E numitã gresit la Cassiodor si lordanes. sub auspiciile Placidiei.vice-regii sau exarchii bizantini care le urmarã fãcurã dintr-însa. Metoda închiderii dusmanului într-o linie tare de valuri. Suavia (v. 8. încât Stilicho pãrãsi provinciile. ostrogotii. O mare spaimã îi cuprinse pe italieni în fata numãru306 Provincia romanã Savia e Slavonia de azi. prãdalnice. Clãdite din cãrãmidã. Era o îmbulzealã de bande furioase. Barbarii se desfac în trei corpuri. 249 împodobesc zidurile si pe care ni le-a prezentat. valuri de barbari germanici se nãpustesc la granita de nord-est a Italiei. Cei mai numerosi erau. cum a arãtat L. fu aplicatã pe o scarã mare si cu un efect mai puternic. au trebuit sã-si pãrãseascã tinuturile lor de la Dunãrea de Jos. deodatã. sediul guvernului si capitala Italiei. trecând Apeninii în Toscana. cãutã a-i închide drumul. aparenta lor exterioarã nu face impresie. n. mãrginindu-se la apãrarea Italiei. rãmasi în regiunile din Caucaland. si ele ne aratã dezvoltarea artei crestine în Italia. situatã între Drava si Sava.

Cãtre sfârsitul Demougeot. pierind în luptã.000 de oameni. pp. toti. alani si suevi. cele^ lalte douã corpuri ale confederatiei conduse de el. pentru a scãpa de soarta tragicã a celor doi înaintasi. în aceste trupe pãtrunsese spiritul de revoltã. Italia era bine pãzitã de Stilicho.251 NICOLAE BANESCU executã dupã sãrbãtorile victoriei. 358—361 si la Bury. Stilicho primi omagiul unei statui de bronz si argint. capitala Galliei. acestea îl ridicarã la imperiu pe Constantin. 383. masacrele. în toamna anului 407. peste Meusa. Galii n-au cunoscut un asemena dezastru din secolul al III-lea: Sf. glorifica de asemenea curajul si prudenta generalului. în Forum. Constans si Iulian. alanii si suevii ajung la Main. Situatia aflã o schimbare în vara anului 407. datoritã numelui sãu. Alte douã bande. care treceau de 100. se hotãrî a trece strâmtoarea împotriva lor. apucarã una la vest. Acesta. pp. Numele învingãtorului figura si el pe monument. ceilalti vânduti ca sclavi. Cu toate acestea. siliti a se retrage spre sud. când vin în Gallia trupele din Britannia. caesari. în Aquitania. unde vandalii silingi se unesc cu ei. cit. El îsi constitui o Curte si proclamã pe fiii sãi. aflând cã bande de vandali. pustiind tinuturile pânã la poalele Pirineilor. 252 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN vin în ajutor si vandalii. vandali. alta spre valea Ronului. La sfârsitul anului 407. peste Aisne. Constantin debarcã deci la Boulogne cu forte considerabile si repurta câteva succese asupra barbarilor. cu regele lor Respendial. 310 Episodul acestei mari lupte la Demougeot. iar spre Balcani vizigotii lui Alaric le închideau drumul. Pe frontonul u-nui arc de triumf. Aceastã mare biruintã fu sãrbãtoritã de italieni prin pompe oficiale si monumente votive. unde-si stabileste resedinta. Dupã dezastrul bandelor lui Radagais în 406. Alanii. Armata victorioasã avu partea sa de onoruri: inscriptia ce i s-a închinat pe un alt monument. mizeriile populatiei ajunse pradã barbariei311. mai putin numeroase. pentru cã acest civil era incapabil si avar. lângã rostre (in rostris)m. le w Tribunele pentru cuvântãri. Sarus nu putu ajunge la capãt si se întoarse în Italia (408) fãrã rezultat. astfel. Vandalii asdingi. dar dupã cãderea eroului el fu sters de dusmanii sãi. . Asdingii se lovirã de o armatã de franci si furã învinsi. dar si aici dusmanii lui îi sterserã numele310. Orasele Galliei neocupate de barbari îl recunosc pe uzurpator. devastând. îi înving si. Ei pornesc. în decembrie 406. El încredinta germanului Sarus expeditia contra lui Constantin. trec Rinul si inundã Gallia. Stilicho începu lupta cu uzurpatorul. în cele din urmã. 253 iernii 406-407. Pentru a-si întãri pozitia. de a apãrea ca liberator al Galliei si a constrânge astfel pe indolentul Honorius sã1 recunoascã de coleg. op. regele lor. Armata trimisã de acesta în calea lui e învinsã. în Forum. vãzând în aceasta mijlocul de a-si mãri prestigiul. la 23 august 406. alani si suevi pustiiserã Belgia a Il-a si se apropiau de Canalul Mânecii. alanii atinserã cei dintâi Rinul. îi atacã din nou împreunã cu dânsii pe franci. Senatul si poporul proclamarã recunostinta lor cãtre împãrati. apoi grosul nãvãlitorilor o apucã spre sud peste Seine. apoi pe Gratianus. cu noul lor rege. Gunderic. Constantin ocupã Arles (Arelate).. un simplu soldat. prin favoare exceptionalã. se gândi a nu-si tine trupele în actiune si. Nu le rãmânea decât sã se îndrepte prin nord-est cãtre Gallia. rãmâneau încã sub arme între Apenini si Alpi sau între Alpi si Dunãre. 167-168. Ele proclamarã împãrati. pe care soldatii 1-au ucis repede. Godegisel. care nu se mentinu decât patru luni si cãzu sub loviturile trupelor. Ieronim descrie incendiile. Populatia spera de la un împãrat roman asezat în Gallia sã fie apãratã de barbari. Zosimus povesteste cã au proclamat împãrat mai întâi pe Marcus. ridicatã. Prizonierii cei mai buni furã înrolati în armata imperiului. care pretinse. p. cã descinde din Constantin cel Mare.

Acesta vine cu o puternicã armatã. decedat la l mai. asteptând ca generalul Edobich. strigã atunci. 256 . Constantin. trimis peste Rin sã aducã ajutoare. Armata lui Gerontius. ed. sub regele Gundahar312. cu resedinta la Wbrms. în limba strãmosilor. Alaric. ocupate de un uzurpator si prãdate de barbari. erau atribuite incapacitãtii sau trãdãrii sale. p. primul lor regat. Trimis. Lipr\vr]t) si Lampadius. ca sã protejeze interesele nepotului sãu Theodosius si se consultã în aceastã privintã cu Stilicho. un om cu multã prestantã si care avea o mare pasiune pentru sora vitregã a împãratului. i se atribuia ambitia de a voi sã împartã imperiul în trei pãrti. ca si pe sotia sa.Constantin îl trimise pe cel mai bun general. pe care stiu sã-1 alarmeze prin calomniile sale. Erau patru frati si armata lor fu distrusã în Pirinei. tfj natpico (pavfj aceste cuvinte. ceilalti doi scãparã pe mare în Italia sau în Orient. Stilicho avea un mare dusman în Olimpius. care obtinuserã mari posesiuni de la el si se simtirã datori a rezista. cu Placidia. care venise din Spania. 288. Putin mai în urmã (413). Aristocratia Romei îl ura. cerând o indemnitate pentru lunga lui sedere în Epir. împotriva jurãmântulu dat. urându-1 pentru uciderea verilor sãi din Spania. El se gândea sã meargã Ia Constantinopol. punându-si pe Eucherius ca al treilea împãrat. îsi avea aderenti si în Occident. pentru pace (vnep tf\c. sora lui Honorius. Legãturile 312 [Râul Douro se varsã în Oceanul Atlantic pe teritoriul Portugaliei. dar popularitatea lui scãzuse. în anul 408. în drum spre Ravenna. afirmã Zosimus. furã împresurati la Arles. Bonn. Acesta combãtu ideea suveranului. El s-a predat. steaua lui începuse sã apunã. iar acestia îl influentau mult pe împãrat. unul dintre cei mai ilustri senatori. 254 dar în bãtãlia pe care o dãdu lângã zidurile cetãtii fu biruit. Cãderea lui Stilicho. el se întoarce apoi în Spania. murise (404) si Honorius fu convins sã o ia pe sora ei. multi socotind ca o dezonoare a imperiului pacea cu acest barbar. la Rin. O împrejurare nouã provocã manifestarea acestor sentimente ostile. Doi frati furã executati la Arles de Constantin. expedie o ambasadã lui Stilicho. în 409. suevii si alanii trec peste Pirinei în Spania. pentru Galla Placidia. sã cucereascã Spania. Honorius. împreunã cu fiul sãu Constans. acum captivã în mâinile gotilor. Serena. când primi stirea mortii fratelui sãu Arcadius. Sinodul. care au trecut în istoria lui Zosimus: „Non est ista pax. Soarta vizigotilor Situatia lui Stilicho devine din ce în ce mai nesigurã. Acolo se aflau rudele marelui Theodosius. arãtând cu Zosimus. cu fiul sãu. sã-1 scape. unde fu sfintit preot. Asdingii si suevii ocuparã Gallaecia. victorios în Orient. la nord de Duro. Constantin nu mai avu altã scãpare decât sã dezbrace purpura imperialã si sã caute refugiu într-un sanctuar. burgunzii întemeiarã în Gallia. Nenorocirile Galliei. 255 cu Alaric. silingii. unde propriile-i trupe se ridicã împotriva lui. îndemnându-1 sã scuture tutela supãrãtoare a socrului. cu fiul sãu Iulian. acesta. dar cea mai mare parte a traseului sãu trece prin Spania. ci pactul servitutii)313. Thermantia. el însusi pierind prin trãdare. sã fie ucisi amândoi (septembrie 411). sed pactio servitutis!" (Aceasta nu e pacea. Gerontius. Eucherius. Baetica de Sud. planurile asupra Illyricului oriental dãdeau loc la bãnuieli. Stilicho spera sã uneascã si pe fiul sãu. luând jurãmântul biruitorilor pentru siguranta vietii sale. împãrãteasa Mãria. A doua nãvãlire a lui Alaric în Italia. cu regele lor Gunderic. din lagãrul sãu de la Emona (Laybach). Ei rezistarã câteva luni. lui Hono-rius. porunci. Antigermanismul. ajunse la Bononia. un perfid demnitar si favorit al împãratului. 2. de teama lui Stilicho. fuge dinaintea trupelor imperiale. iar alanii se asezarã în Lusitania (Portugalia de azi). aprobã lui Alaric 4000 livre de aur. Honorius trimite în Gallia pe Constantin. Stilicho sustinu în Senat pretentia regelui got si stârni dezbateri aprinse. unde este cunoscut sub numele Duero]. vandalii asdingi. Fiica sa. silingii.

Curând dupã aceea. Gibbon. în fruntea barbarilor. op. prietenii lui Stilicho si înalti demnitari furã ucisi sub ochii înspãimântati ai indolentului împãrat (13 august). Cu disparitia lui Stilicho. 258 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN dar nu se putea decide a dezlãntui rãzboiul civil în Italia. Stilicho se oferi a merge în locul sãu în Orient. pentru ca Alaric sã nu fie un pericol. Eucherius 257 NICOLAE BANESCU fu ucis la Roma. sfãtui sã i se dea sarcina de a pacifica Gallia. pe care îi învinsese pe rând la Pollentia. cum îl caracterizeazã. pp. Prietenii lui. cãci avea încrederea armatei. care. unde erau adunate trupele care aveau sã plece în Gallia. Stilicho se decise a merge la Ravenna ca sã se asigure de garnizoanã. Când Stilicho aflã la Bononia cele petrecute. El respinse acest rol si preferã moartea317. Honorius se convinse de aceste prudente sfaturi si scrisorile necesare erau gata semnate. înregistrând la rândul sãu acest dramatic sfârsit. A doua zi. dar.drept cuvânt ce primejdie ar fi pentru împãratul legitim sã pãrãseascã Italia. Dar aflând apoi cã împãratul e în viatã. sã-i pedepseascã pe revoltati. credinta sa în valorile care fãcuserã caracterul sãu si reusita sa. dar resedinta era în puterea dusmanilor sãi. n-ar fi lãsat pânã la douãzeci de ani în postul obscur de tribun al notarilor pe un tânãr destinat imperiului. mândria sa de roman de adoptie. Claudian. ele se revoltarã si cei mai buni generali. p. scãpati din mãceleul de la Ticinum furã urmãriti de ura implacabilã a lui Olympius. Un complot se urzi îndatã împotriva marelui general. asigurat prin jurãminte. 170-173. se acuza ministrul atotputernic de a fi predat Italia barbarilor. când un uzurpator e în Gallia. la Verona si sub zidurile Florentei. Uciderea lui lãsã o patã nestearsã asupra stersei domnii a lui Honorius. el pregetã a merge cu barbarii sãi asupra romanilor. i-a vestejit memoria fãrã probe"315. Honorius. 315 Patru luni dupã executia lui Stilicho. si un tatã ambitios. o nouã scrisoare a împãratului poruncea executia. cu asemenea vederi. în chip obscur. tinu sfat cu sefii. sunt obscure. repugnarã unei convertiri ce ar fi transformat pe mostenitorul lui Theodosius. 400 si urm. cu dreptate. la instigatia lui Olympius. dupã ce i-a luat viata fãrã cercetare. si. se predã în mâinile comandantului. Olympius îi denuntã împãratului în mod perfid planurile ce le-ar fi nutrit Stilicho de a-1 înlãtura pe Theodosius din Orient si a aseza acolo pe tron pe propriul sãu fiu. „Tot trecutul sãu si obisnuintele sale de om de stat îl împiedicarã de a lua el însusi initiativa dezordinilor. la sosirea lui Honorius. atât de amenintatã pe atunci. trimise ordin comandantului Heraclian sã-1 aresteze pe Stilicho. pe tutorele moral al împãratilor. pe socrul lui Honorius. un edict publicat în numele lui Honorius restabilea între cele douã jumãtãti ale imperiului comunicatia atâta timp întreruptã de uzurpatorul public (praedopublicus). crimele sale.. Astfel pieri. El îsi dãdu seama cã se aflã într-o situatie fãrã iesire si se îngrozi. „Despotismul. Cum aratã el atât de plauzibil. n-are nici un drept la sufragiul impartial al posteritãtii" . Aceasta îi înstrãina pe sefi si-i aduse pieirea. Alaric nu mai avea de cine sã se teamã. Pretinsul sãu proiect de a pune diadema pe capul fiului sãu nu se putea face fãrã complici si fãrã pregãtiri. pe regentul atât de mult timp atotputernic într-un simplu rebel". Demougeot nu sovãieste a afirma cã Stilicho ar fi putut reactiona si birui. 314 Bury. Stilicho opri pe devotatii sãi de a-1 apãra si se lãsã a fi decapitat (22 august). „Serviciile lui Stilicho sunt mari si evidente. cit. ultimul mare general roman. Italia se cufundã în nenorocire. Acesta se refugiase într-o bisericã. prin intrigile Curtii decãzute a lui Honorius. putin probabile"316. nu scãpã nici el de furia rãzbunãrii314. crezând cã si Honorius a fost ucis. împãratul se duse la Ticinum (Pavia). ca sã meargã. Thermantia repudiatã si averea eroului confiscatã. vag enuntate de vocea urii sau lingusirii. . La Ticinum intrigantul instigã trupele cu aceleasi calomnii si. poetul care celebrase gloria ilustrului general.declarã marele istoric englez.

sora lui Honorius. Jovius. cit. împodobit cu trofeele luate de la Roma. 317 Demougeot. La Regium. Alaric iesi din Roma a sasea zi. în fruntea armatei încãrcate de prãzi. Procopius povesteste cã regele dãduse ca sclavi senatorilor ilustri 300 de tineri goti valorosi si de neam nobil. Pe drum. Ceea ce e sigur. care-1 înlocuise pe Olympius. Senatul se obliga a-1 sili pe împãrat la 316 Tomul III. care. 470-477. Se trimite o expeditie contra Africii si ea dã gres. si în albia ei se construi mormântul regal. se sili a încheia pace. rupe negocierile începute si porni a treia oarã asupra Romei. în schimbul unei plãti. intrã în scenã si schimbã mersul lucrurilor. fiind vorba de barbari crestinati. Pentru a-1 intimida. . 296-297. în noaptea de 24 august 410. gotii pãtrund în Roma prin poarta Salaria. Alaric se îndreptã cãtre nord. captivã. pp. :-. vãduva extrem de bogatã a prefectului Probus. Istoricul mai povesteste cã o nobilã ilustrã.'-•. Populatia e redusã la foamete si. masacrarã în timpul noptii garnizoana si deschiserã asediatorilor poarta Salaria. mai cu seamã în cartierele aristocratice318. El fu înmormântat sub albia torentului Busento. toate averile si toti sclavii care pot proba calitatea lor de barbari. Ajuns la capãtul extrem al peninsulei. Altinum. 426. si pentru ca locul unde au fost depuse rãmãsitele regelui got sã rãmânã ascunse pentru totOp. 3000 bucãti de piele coloratã rosu si 3000 livre de piper.în ciuda bunelor intentii ce-i animau. pãtrunse în Italia si. tulburatã de moartea si mizeriile produse de foamete. 30000 de argint. în urmã. Cere apoi Senatului un nou împãrat si-1 proclamã pe Priscus Attalus. Dar aceiasi autori . Alaric se întoarce iarãsi la atacul Romei. Alaric permise armatei sale trei zile de jaf. nimicind tot ce se opunea în drumul sãu si prãdând numai tinuturile ce nu i se împotriveau. se gândi a trece în Sicilia. Alaric cautã o întelegere cu Honorius. Foametea si epidemiile se întinserã în cetate si Senatul a fost nevoit sã facã propuneri de pace. dar nu izbuti.. un dusman al lui Alaric aflat în serviciul romanilor. bãnuind o perfidie a Curtii. ed. înainte de sfârsitul anului 410. convinsã cã Roma era inevitabil pierdutã. Propunerile acestea furã respinse. Scriitorii crestini încearcã sã atenueze aceste grozãvii. dupã ce pradã Aquileia. Incendiile completarã opera jafului si a violentelor: ele mistuirã palate si monumente somptuoase. ei sunt surprinsi de Alaric si în mare parte ucisi sau prinsi. s-ar fi decis a scurta ororile asediului. ducând pe Galla Placidia.cum aratã convingãtor Demougeot . spre a se stabili în Africa. p. flota sa e însã risipitã de furtunã si aceasta schimbã destinul vizigotilor. Anicia Proba. crestinã ferventã si corespondenta Sfântului Ieronim. în acest moment gotul Sarus. în iulie 410.. în cele din urmã regele got consimte a ridica asediul. . Alaric ceru tot aurul si argintul din oras.. El înainteazã pe calea Apianã în provinciile de sud ale Italiei. în toamna anului 408. predându-i-se imediat 5000 livre de aur. Grozãyiile sãvârsite de barbari în acele zile au fost o adevãratã catastrofã. în ziua fixatã luarã armele. 4000 haine de mãtase. dar la Cosentia (Cosenza) se îmbolnãvi subit si muri. cit. Bury. îl depune solemn pe Attalus la Rimini si începe tratative lângã Ravenna. Cremona. a cãrei activitate caritabilã era neobositã. deschisã înaintea lor de sclavi. prefectul Romei. pe care o asediazã din nou.El se afla în Noricum si ceru sã se retragã în Pannonia. trecu Apeninii si asedie Roma. e cã a fost la mijloc trãdare. apoi apa a fost adusã din nou în albie. trimise numai sase mii de soldati din Dalmatia sã apere Roma. El atacã îndrãznet lagãrul lui Alaric si acesta. La sfârsitul anului 409. prefectul pretoriului. spre Neapole. pp. O multime de captivi furã pusi a abate cursul apei.-. Serena fu executatã. «. op. au zugrãvit mãceluri si scene teribile. Dar Honorius nu fãcu nimic. des260 chizând orasul în fata gotilor. El ocupã portul si blocheazã orasul. 259 ii ir pace. Simtindu-se prea slab spre a se aseza statornic în Italia.. acuzatã de întelegere cu barbarul. Nefiind satisfãcut.

Ceilalti barbari. se proclamã împãrat. Wallia n-a trãit sã-si vadã aceastã asezare a poporului sãu: el muri câteva luni dupã încheierea pactului si un nepot al lui Alaric. Theodosius al II-lea si Pulcheria. în forma romanã. cum pierise si flota lui Alaric în strâmtorile Siciliei. Toulouse si Bordeaux si în ianuarie 414 o convinse pe Placidia sã-1 ia de sot. El ducea cu el pe Galla Placidia. poate si fiindcã socoteau cã. oprise transportul grâului. Astfel se încheie viata aventurosului rege vizigot. între Garonne si Loire. Gotii nu puturã fi deci aprovizionati si Athaulf nu îndeplini obligatiile sale. op. ziua când Constantiu intra în al doilea consulat. Wallia îi urmã ca rege. intrã în scenã de partea uzurpatorului. în toamna anului 413. sã scape trecând în Africa. fu ales la tron (418)320. în iulie 419. spre a-1 rãzbuna pe seful sãu (septembrie 415). în strâmtoare la Gades. Athaulf trecu Alpii. Dar în Africa. poate pentru a-si încerca norocul în Gallia. nu era înclinat la o atitudine de pace fatã de Roma. care frãmântase atâta timp provinciile ambelor pãrti ale imperiului. Cãsãtoria se celebrã la Narbonne. luatã ostaticã de Alaric. prin care împãratul se obliga a preda gotilor 600. însufletit de un spirit national gotic. dupã moartea lui Honorius. El fãcuse greseala de a lua în serviciul sãu pe unul din sotii lui Sarus si acela îl ucise. alarmati. ca mai înainte Alaric. Un acord a fost încheiat (416). Athaulf ceru grâu pentru gotii sãi si o provincie în Gallia.000 de mãsuri de grâu. Heraclian. p. ucigasul lui Stilicho. ca federati. cãzând în rebeliune.. El puse stãpânire pe Narbonne. dusman de moarte al lui Athaulf. Erau acum prin urmare douã regate teutonice sub autoritatea romanã pe pãmântul Galliei: regatul burgund la Rin (Burgundia din Niebelungenlied) Bury. Gotii au fost rãsplãtiti pentru serviciile lor. sustinând cauza fiecãruia . Jovinus. refuzarã a-i recunoaste pe Constantiu al III-lea si pe Placidia ca Augusti. Athaulf trece în sfârsit în Spania. întreg imperiul va fi reunit sub sceptrul împãratului din Bizant321. Strâmtorat în Spania. Din aceastã cãsãtorie se nãscurã doi copii: Justa Grata Hon oria (în 417 sau 418) si Valentinian (al III-lea). Athaulf. în 412. Dupã disparitia sa. Jovinus e prins apoi si el si ucis. cu orasele Bordeaux si Toulouse. Honorius intrã în ceartã cu sora sa vitregã si la Ravenna se formeazã douã partide. iar capul sãu e trimis lui Honorius. împãratii din Bizant. la l ianuarie 417. Constantiu muri dupã o domnie de 7 luni (2 septembrie 421). Acesta. împãratul hotãrî s-o recapete pe Placidia. Silit a-si pãrãsi planul. Ei se încaierã si Sarus cade luptând eroic. a trebuit sã negocieze cu Constantiu. apoi gãseste mai prudent sã-si caute loc în altã parte si porneste pe coasta de vest spre nord. pentru a se aseza în Tarraconensis. . 263 NICOLAE BANESCU si regatul vizigot la Atlantic. al cãror rege captiv fu trimis lui Honorius. si el sfârsi prin decapitare. spre a fi recunoscuti ca fede-rati.261 NICOLAE BANESCU deauna. un gallo-roman. trimit ambasade la Ravenna. Constantiu (al III-lea) e asociat apoi ca împãrat de Honorius si fu încoronat Augustus în ziua de 8 februarie 421. Galla Placidia se întoarse astfel în Italia si. Narbonne si coasta Mediteranei au fost rezervate imperiului319. Wallia îi exterminã pe silingi. dându-li-se locuri în Gallia si anume Aquitania secunda. Curând dupã aceea fu încoronatã Augustã si Galla Placidia. ceilalti nu. Wallia îndatorându-se a o repatria pe Placidia si a face rãzboi barbarilor din Spania în numele imperiului. nefericitii captivi care lucraserã acolo au fost mãcelãriti. fiica marelui Theodosius si a Gallei. unde oamenii sãi 262 erau amenintati de foamete se gândi. 204.cum observã Bury -fiindcã Placidia fusese cãsãtoritã cu Athaulf. cit. cumnatul sãu. fu ales rege si el rãmâne un timp în sudul Italiei. Asdingii si suevii au fost recunoscuti. Dar parte din corãbiile sale furã nimicite de valuri. Theoderic I. ea se cãsãtori cu el. Sarus. poate .

din Ravenna. Minoratul sãu. pp. în cea mai mare parte. Guvernarea lui Anthemios. cu intrare de pe parapetul zidului. cea mai puternicã apãrare. Fiecare turn avea douã camere. în partea din afarã a zidului se afla un rambleu lung de 61 de picioare si dincolo de el un sant de adâncime variatã. cam la o milã de zidul cel vechi. santul avea legãturã cu marea. Placidia fu izgonitã. Pulcheria Augusta. Spre a o pune la adãpost. între zidul interior si cel exterior se întindea o terasã. tot de 61 de picioare lãrgime si împãrtit prin stavile. în arcuri. Regiunea a XlII-a. era întãrit de 96 de turnuri de câte 60 de picioare înãltime. completat în urmã. populatia orasului se înmultise atât de mult. pe Thedosius al II-lea. Lui i se datorã si constructia marelui zid ce înconjoarã cãtre uscat Constantinopolul. colonizând-i în Asia Micã. 264 3. prefect al pretoriului. îl restaura si întãri. 5. dincolo de Cornul de Aur. ridicând înaintea lui un al doilea zid cu turnuri. Anthemios ridicã. zidul interior al centurii de întãriri. de o grosime de 14 picioare. din care cea de sus. Pentru asigurarea frontierei de nord împotriva viitoarelor nãvãliri. care cutreierau îndrãznet 265 NICOLAE BANESCU tinuturile pânã sub zidurile capitalei. printr-un nou tratat. încât trecuse dincolo de zidul lui Constantin. întinse în 439 acest zid de-a lungul Mãrii Marmara si Cornului de Aur. în memoria 266 I ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN victoriei sale asupra rebelului Maximus. Ea a putut fi ridicatã de Theodosius cel Mare ca un arc de triumf. Constantin. Ruinat apoi de un cutremur. asociat mai dinainte la tron si imperiul avu norocul sã aibã în fruntea administratiei sale un om superior. în mai putin de o sutã de ani.patrikios. . în 447. învestit cu cele mai înalte titluri si demnitãti . Ea cãutã refugiu la Constantinopol (423). Câteva luni mai în urmã. Zidul exterior era numai de douã pânã la 6 Vi picioare grosime si construit. cunoscutã sub numele de Sycae si apoi de Galata. era plinã de munitii si întotdeauna ocupatã de paznici. dintre care cinci erau folosite în scopuri exclusiv militare.Theodosius al II-lea (cel Tânãr) (l mai 408. Zidurile erau strãbãtute de zece porti. largã de la 50 pânã la 64 de picioare. prefect al pretoriului. Anthemios luã mãsuri ca o flotilã sã stationeze în apele Dunãrii. avu o mare ascendentã asupra contemporanilor sãi. în 413. Disensiunea sporind. prin însusirile sale deosebite. Arcadius lãsa dupã el un fiu de vreo sapte ani.Anthemios. El restabili armonia între Curtea din Constantinopol si cea din Ravenna si asigurã. la 15 august 423. El se îngriji apoi de restaurarea oraselor din Illyricum. devastate de incursiunile barbarilor. fãcând prizonieri o hoardã numeroasã de skiri. O invazie a regelui hun Uldin în Moesia de Jos fu respinsã de el. completat apoi printr-un al doilea. care condusese afacerile statului în ultimii ani ai domniei celui dispãrut. Intrarea principalã si cea mai renumitã era Poarta de Aur. de la 30 pânã la 35 de picioare înãltime. pe Anthemios. consul . Era si acesta prevãzut cu 96 de turnuri. fiind expusã urgiei barbarilor. zid flancat de 96 turnuri puternice. Sfântul loan Chrysostom n-au decât cuvinte de laudã pentru el. 320 Ibidem. aliati ai hunilor.28 iulie 450) a. n. pe unde intrau triumfal împãratii întorsi din expeditii. în chip considerabil. Kyros. Fortificatia se alcãtuia din cinci elemente. lângã Marea Marmara. cu copiii sãi. prefectul Orientului. domnia lui Honorius îsi afla sfârsitul: el muri de hidropizie. 209-210. pacea la frontiera Persiei. Avea trei bolti si era ziditã din blocuri enorme de marmurã lustruitã322. Zidul interior. care-i furniza apa. Fundatia lui Constantin cel Mare se întinsese de la întemeierea sa. prefectul orasului. Synesius. 321 Ibidem.dintre ei.

pãrintele lãsã . ea se îngriji ca fratele sãu sã fie crescut în principiile crestine. Fortificatia aceasta s-a pãstrat neschimbatã în tot cursul vietii Bizantului. Fiul lui Arcadius n-avea însã posibilitãtile si entuziasmul marilor avânturi ale spiritului si ocupatii inutile îl absorbeau în orele sale libere. KocAAvypacpoc. dându-i cei mai buni profesori si instruindu-1 în arta de a guverna. cu numele Athenais. în aceastã epocã. închinatã Bisericii. mai mare cu doi ani decât Theodosius. Având si doi bãieti. ultimul refugiu al cugetãrii elene. „fiica filosofului athenian Leontios". constituind unul din cele mai grandioase monumente ale Bizantului323. I. Ea a înfruntat eroic. Pulcheria luã asuprã-si educatia tânãrului basileu. pp. Ea conduse de fapt imperiul. Studiul antichitãtii stãpânea. 267 fiindcã îi aflãm un succesor si în postul de prefect al pretoriului. Leontios a fost unul din învãtatii care au ocupat la Atena „tronul sofistilor". Theodosius cerea surorii sale sã-i afle înainte de toate o fatã de o frumusete fãrã pereche. el a trecut în istorie cu porecla de „caligraful". asalturile furioase ale atâtor barbari. aproape în starea în care au rãmas pe urmele cuceririi turcesti. 323 A fost un moment vorba. sunt si astãzi în picioare. frumusetea ei fãrã seamãn îl fãcurã pe Leontios s-o creadã predestinatã unui viitor strãlucit. O împrejurare neasteptatã aduse la Curtea imperialã minunea care nu putuse fi gãsitã pânã atunci. vorbind si scriind greceste si latineste. sã se dãrâme aceste glorioase resturi si interventia constiintei europene a putut opri impietatea. Pentru aceste înclinatii. îsi petrecea de obicei timpul cu pictura si gravura. Atena veacului al V-lea era mai cu seamã vestitã prin scolile sale. atrasi de reveria misticã si de speculatiile subtile ale neoplatonismului. întreaga educatie. manuscrisele vechi si a le împodobi cu miniaturi. Ce minunatã ar fi însã si o operã de restaurare a acestui imens monument. inteligentã si foarte instruitã. Ea poate veni din partea unui congres international al bizantinistilor. la rangul de Augusta. timp de o mie de ani. op. Academia lui Plato. dar Cornul de Aur se trecea pe un pod de lemn. 322 Descrierea amãnuntitã la Bury. a dovedit o energie de care n-a fost niciodatã capabil indolentul sãu frate. cu toate cercetãrile fãcute în toate pãrtile: o fatã de o fru268 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN musete extraordinarã. lucru rar pe atunci la Constantinopol. îi plãcea a transcrie. cum se spunea învãtãmântului public al artei oratorice. aduna în jurul sãu la Atena tineri din toate provinciile. în numele sãu. în timpul nostru. E probabil cã nu mai era în viatã.nu era fortificatã. al cãrui capãt de sud era la Blachernae. însusirile deosebite ale fetei. Pulcheria. Comunicatia cu aceastã regiune se fãcea cu luntri. lustinian va clãdi acest pod din piatrã. p.. ea luã în mâinile sale regenta pentru fratele sãu. Pulcheria. spre a-1 apãra de continua ruinã si a-1 asigura împotriva atingerii fatale a timpului si oamenilor! O contributie solidarã internationalã n-ar putea fi refuzatã unei asemenea initiative. Athenais-Eudokia. El strânse o avere imensã si se îngriji a da fiicei sale o învãtãturã aleasã. aproape 40 de ani. Byzantine Constantinopole. Numele lui Anthemios nu se mai întâlneste de acum înainte. b. Pulcheria s-a îngrijit a afla pentru fratele sãu si o sotie. 70-72 si la Van Millingen. Theodosius al II-lea ridicã pe sora sa. cunoscute sub numele de Zidul lui Theodosius. Desi numai în vârstã de 16 ani. în care declamatiile retorilor întretineau încã viu cultul literaturii clasice a Greciei. cit. 46 si urm. Foarte instruitã. Resturile acestei formidabile întãrituri.. Cronica lui Malalas ne-a transmis povestea romanticã a acestei cãsãtorii. Toatã viata ei palpita în jurul acestor scoli. dupã dorinta pe care acesta i-o exprimase. La 4 iulie 414. Foarte evlavioasã. care înãltã pe tronul Bizantului o frumoasã si instruitã provincialã. într-o frumoasã caligrafie. Nu-1 interesa dacã era nobilã ori de sânge împãrãtesc sau bogatã. când fu aproape de moarte.

Ea traduse. sora lui Leontios. care exercita încã marea sa influentã asupra lui Theodosius. Athenais se rugã în zadar de fratii sãi sã nu-i rãpeascã dreptul. cu strãlucirea fastului obisnuit. „cãci îi ajunge . Cum presupune Bury. pentru a le scoate apoi.acestora prin testament întreaga avere. din afectiunea împãratului si a-si asigura atotputernicia324. iar în ziua de 7 iunie 421 ea îsi celebrã. Eudokia ceru voie a se retrage la Ierusalim (443). elocventa cu care-si pleda cauza fãcurã o im269 NICOLAE BANESCU presie adâncã asupra Augustei. în 439. poate. Athenais avea sã primeascã numai o sutã de monede de aur. basilissa îsi puse acum talentul în serviciul credintei. în octombrie 437. în singurãtatea tristã a exilului. Eudokia cântase în versuri eroice biruintele armatelor imperiului asupra persilor. ca sã aducã multumiri la mormântul Mântuitorului pentru norocul fiicei sale. în apartamentul surorii sale. printre care Kyros din Panopolis se distingea prin talentul sãu de poet. Pierzându iubirea si încrederea lui Theodosius. si amândouã o îndemnarã sã se plângã la Curte împotriva nedreptãtii ce i se fãcuse. în anul urmãtor. strãin de aceastã intrigã. unde aceasta o introduse pe strãinã. Eudokia îsi aflã o mângâiere în operele de caritate si în ocupatiile literare. p. pe Eudoxia si. luã din mâinile lor plângerea si alergã la fratele sãu. Dar eunucul Chrysaphios. vizitând bisericile si adorând moastele pretioase pãstrate în orasul sfânt. botezatã de patriarhul Attikos. Cedrenus. cãutând. Aceasta puse câteva întrebãri mãtuselor privitoare la copila care-o fermecase. Ea se aruncã în bratele monofisismului. însotitã de o suitã strãlucitã. Eudokia avu bucuria de a-si vedea fiica pe tronul glorios al Romei.zicea prin testament tatãl . Pulcheria trezi curiozitatea tânãrului împãrat prin descrierea entuziastã a frumusetii fiicei lui Leontios. care e mai presus de norocul oricãrei femei". ea pleca în pelerinaj la Ierusalim. el a putut sã despartã pe cele douã Auguste. Efectul acestei confruntãri fu decisiv: împãratul se declarã hotãrât a o lua de sotie. 601 (Bonn). dupã un an. Retinutã la Curte. unde îsi petrece în amãrãciune cei din urmã ani ai vietii sale odinioarã atât de fericitã. Reluându-si aceste îndeletniciri. compuse asanumitele „cen324 Cf. Athenais-Eudokia nãscu. n-a fost. cãsãtoria cu Thedosius al II-lea. caracterizatã ca „vrednicã de laudã pentru o femeie si împãrãteasã". frumoasa atenianã renuntã la cultul pãgân si. acestia furã neînduplecati si o alungarã chiar din casa pãrinteascã. Theodosius chemã pe prietenul si confidentul sãu Paulinos si amândoi se ascunserã dupã o perdea. Dupã un an. în aceasta si o rãzbunare împotriva Curtii. Astfel ajunge Athenais în audientã la Pulcheria. la altã mãtusã. fu proclamatã Augusta. care-i nimicise viata. povestitã tot atât de romantic de acelasi cronicar. Ea trãi multã vreme în armonie cu Pulcheria. pãrti din Vechiul Testament si un critic de reputatia patriarhului Photios are frumoase cuvinte pentru aceastã operã. O sorã a mamei o primi la ea si o duse la Constantinopol. Neîntelegerea intrase în familia imperialã si Eudokia cãzu în curând în dizgratia împãratului. pe rând. prin admiratia pentru inteligenta si instructia ei. ne dã singura explicatie a acestei dizgratii. Când se întoarse la Constantinopol. învãtata fiicã a lui Leontios cultivase cu iubire poezia si avusese la Curte cenaclul sãu de literati. norocul frumoasei ateniene începu a se întuneca. le porunci sã astepte. Eudokia traduse apoi Profetiile lui Daniel si Zacharia. în acelasi metru epic. prin cãsãtoria sa cu Valentinian al II-lea. Era de 20 de ani. atât de puternic în acele regiuni. Frumusetea ei mare. împãrãteasa rãmase acolo timp de un an. foarte influent pe lângã Theodosius. I. miscãrile-i pline de gratie. poate. inteligenta-i sclipitoare. Din primii ani ai ridicãrii sale pe tron. 271 .norocul sãu. O intrigã în jurul prie270 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN teniei dintre Eudokia si Paulinos. primi numele crestin si împãrãtesc de Eudokia. Sufletul sãu pasionat aflã adesea motive de agitatie.

în urma disensiunilor din familia imperialã. a fã-cut-o apoi sã guste pânã la fund din paharul amãrãciunilor.ea jurã cã a fost nevinovatã de acuzatia pentru Paulinos". p. 428-429. Diehl. Legenda vrãjitorului din Antiochia. pp. în primii 12 ani ai domniei lui Valentinian si autoritatea sa n-a fost contestatã. din cauza vârstei lor. cu însemnate trupe de huni. Cedrenus. 272 înainte de moartea lui Honorius. Ch. Cyprian. Ajunsi la Tessa-lonic. Istoria ne-a pãstrat un amãnunt care pãtrunde ca o razã de dincolo de mormânt în misterul dramaticei cãderi a basilissei: „Când fu sã-si dea sufletul — scrie Malalas326. Dar opera sa de seamã a fost poemul în trei cânturi închinat Sf. Cf. Athenais. El îsi dãdu seama cã interesul sãu era sã se înteleagã cu Placidia. hotãrân-du-se totodatã si cãsãtoria viitorului împãrat al Occidentului cu fiica celui din Orient. ea se stinse din viatã în orasul patimilor lui Christos la 20 octombrie 460. Dupã ce îi zâmbise atât de radios în splendida-i tinerete. la care fusese trimis de loan. Evenimentele politice din Occident. La 23 octombrie 425. Ea pare a oglindi. Comanda militarã supremã de generalisim (magister utriusque militiae) o avu la început Felix timp de patru ani (425-429). domnia lui Theodosius al II-lea avu câteva timp liniste. a martiriului ce încununeazã viata sa si a Justinei. pentru a primi ajutor. cãsãtorie care avea sã se celebreze. Decomposition de l'empire (395-751). primind titlul de comes. unde adusese la ascultare pe Theodoric I al vizigotilor. îsi aflase refugiul. fiul sãu. Placidia si copiii sãi însoteau aceastã armatã. alani de origine. propria istorie a fiicei de filosof325. cu o mare armatã. Paris. la Aquileia. I. loan a fost prins la Ravenna. Athenais-Eudokia a pus în ea ceva din propriul sãu suflet. pp. cu ajutorul versurilor din Homer. Holum. bine plãtiti. Câteva zile mai apoi. Numai rivalitatea marilor generali i-a creat dificultãti. 112-224. în Orient. la Constantinopol. sosi Aetius. se ridicase în Apus un uzurpator. Legând prietenie cu Rugila si cu urmasii sãi. E. Verificând-o. Gregorovius. t c. p. cu care îsi . Geschichte des spãtromischen Reiches. I. era fiul lui Gaudentius din Moesia de Jos (ofiter subaltern al lui Stilicho)328 si ridicarea lui repede în cariera sa se da-toreste relatiilor strânse cu regele hunilor. 325 F. I-ere serie. Cf. dar Orientul fusese zguduit de mari tulburãri. încercând în zadar a câstiga de partea sa pe Ardabur. iar el. combinate în chip ingenios. Supravietuind tuturor catastrofelor familiei sale. convertit la crestinism în puterea credintei. p. 52 si urm. pe generalii Ardaburius si Aspar. 607 (Bonn). III AuflL. se crede. la Curtea cãruia stãtuse în copilãrie ca ostatic. loan (primi-cerius notariorum) si aceasta schimbã cu totul atitudinea Curtii bizantine fatã de Placidia. 1909. Colectia „Histoire de Moyen Age". furã trimisi înapoi.. el putu dobândi la nevoie trupe de huni. Hunii.NICOLAE BANESCU toane din Homer". Paris. în multe privinte. sefi militari dintre cei mai buni. Stein. izgonitã din Ravenna. spre a o face sã cadã în mrejele iubirii ce apelase la el. Felix pieri într-o revoltã la Ravenna (429). 1928. 273 NICOLAE BANESCU Galla Placidia conduse ca regentã Occidentul. Cf. trãia în amintirea oamenilor. el fu trimis în lagãrul Placidiei. Lot. vãduva lui Constantiu al III-lea. 1892. La instigarea sa. Dupã moartea lui Honorius (august 423).] 326 P. Aetius fu apoi învestit de Placidia cu aceastã comandã. 327 F. Leipzig. cit. Aetius. 248. I. si K. op. mult mai târziu. pentru succesele sale în Gallia. povestind episoade din viata Mântuitorului. Galla Placidia. [v. fu însãrcinat cu apãrarea Galliei împotriva vizigotilor. povestea minunatã a tinerei crestine Justina si a ispitelor celebrului vrãjitor. menit a avea o situatie predominantã.48. unde a fost executat (mai-iunie 425). t. Figures byzantines. p. Valentinian al III-lea fu încoronat la Roma împãrat327. Photios nu pregetã a lãuda mult poemul. Valentinian al III-lea fu ridicat la rangul de Cesar (octombrie 424). Theodosius trimise deci în Occident. împreunã cu copiii sãi. cum am vãzut. Soarta a fost crudã cu frumoasa Athenais. 358 (Bonn). Theodosius se decise a interveni în favoarea rudelor sale.

Astfel se încheie tratatul din 331 Op. Spania nu multumea ambitia sa. iar vandalii silingi în Baetica de Sud. Ciocnindu-se cu Genseric în Numidia. Simpla coincidentã a întâmplãrilor a dus. au fost ursiti „sã-si afle ultima lor locuintã si mormântul lor în Africa"329. Placidia cãutã sã-1 câstige din nou pe Bonifaciu. Aetius scãpã în Dalmatia si se duse la Curtea prietenului sãu Rugila. F. Dupã moartea acestuia. prin urmare. poate cei dintâi care au trecut Baltica dintre popoarele est-germane. Un alt general de frunte al epocii a fost Bonifaciu. [C.. Devenind suspect.. Dorind a-si consolida stãpânirea în provinciile cucerite. p. aduse servicii imperiului zdrobind pe silingi. prin intrigile lui Felix. la nord de Duro. 257 si urm. 274 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN vandalilor în Africa. în mai 429. sub conducerea lui Aspar. împrejurãrile trebuiau sã-1 încurajeze: stãpânirea romanã era acolo zguduitã de revoltele maurilor.. Paris. vandalii se încaierã cu suevii si interventia comitelui Asterius al Spaniei îi sileste pe vandali sã se coboare în Baetica. Ei s-au purtat cu o ferocitate care a întrecut-o pe cea a tuturor barbarilor. 330 Ibidem. 22 (1973). patru popoare barbare trecuserã Pirineii în Spania. Gunderic îsi luã titlul de „rege al vandalilor si alanilor".câstiga izbânzile. Dar acesta nu se supune si cei doi rivali se ciocnesc lângã Ariminum. Genseric cãuta acum pacea cu imperiul. Dupã plecarea vizigotilor în Gallia. 202-209. [L. sub numele lui Valentinian al III-lea. sã treacã în Africa. Amsterdam. Genseric ridicã asediul în iulie 431. el cucereste Noua Cartaginã si Hispalis (Sevilla). dar ele furã zdrobite în bãtãlia care avu loc. pp. Geiseric and Attila. ed. Sfântul Augustin muri acolo la începutul asediului. amândoi beligerantii (Sigisvult.. op. cum fãcuserã mai înainte regii vizigoti. el fu chemat a se justifica si aceasta îl împinge la revoltã (427). pp. vandalii îsi întind cuceririle în Numidia. ocupând diferite provincii.sã fie invitat spre a trece în Africa331. Aalen. 244. Cu ajutorul sãu se întoarse în Italia. comandantul armatei imperiale. Se zice cã atunci ar fi chemat pe vandali din Spania. se alipirã as-dingilor. el fu învins si se închise în Hippo. fu urmat la tron de Geiserich (în formã romanizatã Genseric). 55—56. 1955. „Historia". care-i urmã. Les Vandales et l'Afrique. nevoie 329 Bury. El plãnui.] 276 . la aceastã pãrere. ca sã-si împartã Africa. tot poporul vandalilor si alanilor se îmbarcã si trecu în Africa. pp. dar faptul nu se adevereste. Murind în 428. cel mai însemnat si mai abil dintre sefii germani din acel timp.] . precum si rangul de patriciu (434). Lot . Bonifaciu se întoarce în Italia si e bine primit de Placidia. E mai probabil sã fi fost chemati. Varady. Bonifaciu fiind învingãtor. Forte noi se trimit din Italia si de la Constantinopol. a Il-a. încã din 409. de schisma ereticilor donatisti si de separatismul guvernatorilor. regele hunilor. Vandalii asdingi. El muri însã curând dupã aceea. 275 observã pe drept cuvânt F. 376-476. care-i dã comanda supremã în locul lui Aetius. împreunã cu suevii. sub regele lor Gunderic. cit. 104-114. sã fi apelat la ei. poate. cum presupune Brooks. trimis sã cârmuiascã Africa. El guvernã douãzeci de ani Occidentul. când spune cã vandalii. 1969. cãci doi ani mai târziu avu loc invazia 328 Aetius se nãscuse la Durostorum. care primi iarãsi comanda. cit. pp. alanii se asezarã în Lusitania (azi Portugalia). 1964. unde imperiul nu-i recunoaste330. Vizigotii furã apoi adusi si ei în Spania de regele Athaulf. ale cãror resturi. dictã conditii Curtii din Ravenna si obtinu restaurarea sa în comanda ce i se luase.M. pp. apãrându-se cu îndârjire timp de un an (430-431). I. voi. Genseric nu avea. Wallia. în timpul acesta. Das letzte Jahrhundert Pannoniens. poate din cauza unei rãni (432). precum si alte titluri în EPLBIP. pentru a scãpa. Courtois. ca si rebelul). ocuparã Gallaecia. 127-128. Clover. Destinul lor istoric e cum nu se poate mai bine caracterizat de Bury.

cornitele Armeniei. aceasta nu schimbã situatia si generalul bizantin Ardabur deschide ostilitãtile printr-o nãvãlire victorioasã în Arzanene (Armenia de Sud). alungând clerul din Carthagina si confiscând bisericile pentru erezia lor332. dar se apãrã energic. Cel dintâi descoperi scrierea armeanã si traduse Biblia în limba tãrii. vizigotii furã tinuti în frâu. în august 421. Prin tratatul din 442. Burgunzii nãvãlirã în Belgia de Sus si furã nimiciti în 436 de hunii lui Aetius. Se spune cã 20. Persia si Imperiul Bizantin. fiul lui Genseric. întemeiatã pe literatura greacã. lezdegerd se simti dator a înfrâna miscarea plinã de viitor a nationalismului armean. •! . Vechea dusmãnie politicã dintre lumea iranicã si cea romanã era sporitã prin opozitia lor religioasã. în tulburãrile ce se iscarã. iar îndatã dupã aceea par a fi ocupat cele douã Mauritanii si a fi anexat Balearele.-••'•. situatã .11 februarie 435. Luptele tinurã un an fãrã vreun rezultat. care îsi pregãti în curând o flotã mare. Sapor. cu Huneric.. cit. pânã la moartea lui Valentinian (455). poate din cauza pregãtirilor mari de la Constantinopol pentru a elibera Carthagina. care se pãstrã pânã în secolul al VI-lea333. Genseric consimtea a plãti imperiului un tribut anual. atacând Sicilia. Prin tratatul din 387 cu Sapor al III-lea. Panormus fu asediat (440). în 436. pp. 02 Bury. Curtea bizantinã sprijini din toate puterile scoala de traduceri a acestor initiatori. dar orasul fu eliberat de Litorius. Corsica si Sardinia. Armenia. împãratul nu impuse nici un succesor. Clientul bizantin Arsaces muri în 390 si guvernul trecu atunci în mâinile a cinci satrapi.•'" 277 în Gallia. op. Astfel pieri primul regat burgund din Gallia. Ei s-au asezat în Zeugitana si au fãcut din Carthagina capitala lor. 257-258. templul focului din Susiana fu ars si fatã de mãsurile aspre luate împotriva lor multi crestini îsi cãu-tarã refugiul pe teritoriul Imperiului bizantin. vandalii obtineau regiunile cele mai bogate: Zeugitana cu Carthago.000 de burgunzi au fost ucisi. Pulcheria îi ocroti. recunoscând astfel autoritatea Romei. Eudokia. Theo-dosius cel Mare fãcuse o mare gresealã fatã de Armenia. dintre care cel atribuit Persiei (Per-sarmenia) cuprindea patru cincimi ale teritoriului si numai o cincime statul vasal Bizantului. Ca arieni. refuzând a-i preda. Byzacena si restul din Numidia. în fruntea acestei miscãri au fost Mesrob si meritosul catholicus Sahag. în Armenia persanã crestinii furã prigoniti de suverani si de preotii mazdeeni. Theodoric asedie Narbonne. cãci nici bizantinii nu puturã cuceri Nisibis. ceea ce aduse rãzboiul între cele douã imperii. Dar acest tratat n-a fost de lungã duratã. Tripolitana si o parte din Numidia. iar influenta religioasã greceascã energic combãtutã. d. Carthagina cãdea în stãpânirea lui Genseric. în octombrie 439. persii cãutând sã impunã armenilor influenta religioasã sirianã. Dar armenii se împotrivirã cu îndãrãtnicie acestor presiuni si se produse o miscare în timpul domniei lui Theodosius al II-lea Bury. si în 415 el numi rege al Armeniei pe propriul sãu fiu. tratat negociat de Stilicho. cu resedinta la Wbrms. Armenia a fost împãrtitã în douã state clientelare. la sud de lacul Geneva. imperiul pãstra Mauritaniile. si-au creat o flotã. magister militum în Gallia. p. nici persii fortãreata de hotar Theodosiopolis. 94. expeditia bizantinã sosea într-ade-vãr în Sicilia. pirateria. dar invazia hunilor în imperiu îl sili pe Theodosius sã recheme fortele sale din Occident si s-a încheiat atunci o pace nefavorabilã.. Aetius socoti cã cea mai bunã politicã a imperiului fatã de Genseric era sã întretinã cu el relatii prietenesti si el convinse pe Valentinian al III-lea sã consimtã a-si logodi fiica mai mare. cit. si-au luat de la început o atitudine ostilã credintei catolice. alt fiu al regelui (420). op. ci încredinta supravegherea asupra satrapilor unui comandant militar. 278 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN pentru crearea unei culturi religioase nationale. împreunã cu regele lor Gundahar. Când lezdegerd si Sapor furã îndepãrtati de Bahram. Resturile lor au fost transportate de Aetius în Sapaudia (Savoia). prin care se cedau vandalilor Mauritaniile si o parte a Numidiei. exercitând. în 441.'•> ". Flota vandalã se întoarse în Africa.

Sirmium si Naissus) sã sileascã autoritãtile de la Constantinopol la un tribut de 2100 livre de aur. în calitate de federati. legând-o de civilizatia greco-romanã. Viminacium. cu urmãri deosebit de periculoase pentru stãpânirea romanã. Thodosius al II-lea a tratat cu hunii prin intermediul mai multor ambasade. fiu al lui Mundiuch. chiar pe teritoriul Imperiului. pe care 1-a asasinat. sub conducerea lui Rua sau Rugila. fratele lui Rugila. hunii s-au organizat sub o formulã statalã incipientã. în primul sfert al veacului al V-lea. 281 NICOLAE BANESCU f. în rândurile cãrora crestinismul de orientare arianã fãcuse progrese rapide si considerabile. acesta din urmã consimtea sã-i plãteascã un tribut anual de cel putin 350 de livre aur pentru ca avansul amenintãtor al hunilor în unele directii ale Peninsulei Balcanice (ajungând în Thracia si chiar în Grecia continentalã. dar ea nu aduse nici o schimbare teritorialã si nu avu lungã duratã. astfel 280 cã Theodosius al II-lea a fost silit sã le acorde considerabile subsidii anuale. dar efemeritatea ei impune rezerve în privinta unor concluzii de prea mare generalizare335. Cu toate promisiunile persilor. Imperiul cunostea. Singidunum. întinsã din Caucaz pânã în Pannonia. e. Disputele religioase. La acestea se adãuga acum revãrsarea hunilor. cu titlu de arierate. sã solicite instalarea la sud de marele fluviu. rãmânând singur stãpânitor. Stãpânirea hunicã a premers astfel statele medievale de stepã. si acesta e meritul domniei lui Theodosius al II-lea fatã de poporul armean. rugi si altii). 334 Stein. în 428. prigonirea crestinilor se va relua. Nãvãlirea hunilor în Peninsula Balcanicã. pp. Apogeul puterii hunice a fost atins sub regele Attila (434 . ceea ce înseamnã cã era vorbitã de o populatie din regiune. a cãrui relatiune de cãlãtorie pânã la curtea lui Attila constituie o sursã pretioasã de informatie pentru cunoasterea stãrilor de lucruri de la Dunãrea de Mijloc si chiar de la nordul acesteia: conglomeratul de popoare sau etnii aflate sub stãpânirea hunicã oferã elementele unei civilizatii de mixturã euro-asiaticã. Hunii supuseserã pe alani si triburile germanice întâlnite la nord de Marea Neagrã si de Dunãrea de Jos (ostrogoti.. Asaltat de primejdia barbarã din exteriorul. administratã de functionari trimisi de la Ctesiphon334. Bleda. heruli. ba chiar si Asia Micã. Attila. Nãvãlirea peste Dunãre a hunilor în 422 îi sili pe bizantini la tratative cu persii. dinastia nationalã a Armeniei e rãsturnatã si tara incorporatã ca simplã provincie persanã. ajungând pânã în Siria si Mesopotamia. 424-425. înteleasã de mai multe etnii. dupã ce au pus mâna pe Ratiaria. [Sãvârsitã de mâna unei cãpetenii hunice de la nord de Dunãre. gepizi. între timp. 279 în ordinea moralã însã literatura de traduceri sprijinitã de Bizant. jefuind teritoriile nord-estice ale Imperiului. în care limba latinã continuã sã reprezinte o „lingua franca". ca si din interiorul sãu. Elementul gotic înregistrase astfel prima sa afirmare în viata Imperiului de Rãsãrit si chiar la Constantinopol. scoase definitiv Armenia din sfera orientalismului. cãrora li se adãugau initial alte 4000 de livre. venit din vecinãtãtile Chinei si ajuns pânã la Dunãre. Attila a cârmuit împreunã cu fratele sãu mai mare. op. uciderea lui Gainas arãta încã o datã Imperiului roman proportiile noului pericol hunic. care la mijlocul ultimului deceniu al veacului al IV-lea trecuserã prin pãsurile Muntilor Caucaz. în asemenea împrejurãri. unde se plasa .în nordul Armeniei bizantine. dupã ce în ultimul sfert al veacului al IV-lea îsi croise o stãpânire care îngloba o mare parte din Europa rãsãriteanã. printr-un acord favorabil încheiat cu Imperiul la Horreum Margi. silindu-i pe vizigoti. în prima jumãtate a domniei sale. cea mai cunoscutã fiind condusã de Priskos (448-449). Se încheie pacea pe o sutã de ani. cit. Nestorianismul si mono-fizismul.453). tocmai în partea de rãsãrit.

discutii pasionate de dogmã purtându-se în Capitala bizantinã pretutindeni si în toate situatiile. escaladarea celui de-al doilea val al disputelor cristologice. convocat de cãtre Dioscor. 1998. 1969-1975. Thompson. De aceastã datã. 41-69 si resp. arianismul. încetase de a mai reprezenta o chestiune de primã importantã pentru statul roman. ed. 5 voi. mult mai aplecatã spre misti. E. 376-476. L. numai omul s-a nãscut în Christos din Fecioara Mãria si numai el a suferit pe cruce. Biserica din Alexandria vedea însã în cele douã naturi ale lui Christos. Berlin. I. voi. în vreme ce scoala din Alexandria. fie ele chiar si din cele mai putin potrivite.A. prin care s-a pregãtit condamnarea monophysismului de cãtre con-ciliul de la Chalkedon (451). voi. Paris. Atât prima doctrinã. a Il-a. Dupã aceastã conceptie. creind o bisericã de sine stãtãtoare si rãspândindu-i doctrina pânã în China si Extremul Orient. mai ales . apoi patriarh de Constantinopol în perioada 428-431. Paris.\ cism. care obtinuse la Ephes condamnarea lui Nestorios. pe care scoala din Antiohia îl considera drept omul nãscut dintr-o simplã femeie. învãtãturã sustinutã de Nestorios. Maenche-Helfen în BZ. A. . Brehier. p. Histoire de l'Empire byzantin. III. Vasiliev. tluri în EPLBIP. elev al lui Theodor din Mopsuestia. 1948. Essai sur la civilisation byzantine. Varady. Amsterdam. Rod al scolii din Antiohia. Athena. I (Vie et mort de ' Byzance). Produs al scolii din Alexandria. A. p. voi. Papalitatea nu s-a lãsat însã sedusã de succesele doctrinare ale scaunului alexandrin. Tomul papei Leon I era de fapt o scrisoare dogmaticã adresatã patriarhului Flavian de la Constantinopol (Epistola dogmatica ad Flavianum). Dogmaticii secolului al IV-lea au provocat o vie discutie privitoare la christologie. unde 283 NICOLAE BANESCU se sustinea cã si dupã întrupare trebuie sã distingem douã naturi perfecte în unica persoanã a lui Christos.. puneau în pericol dogma întrupãrii. unde avea sã moarã mai târziu (451). a fost sustinutã la Constantinopol de arhimandritul Eutyches. fãrã nici un amestec cu 335 [Franz Altheim. august 449). acesta a fost însã reabilitat în anul urmãtor de cãtre un sinod ulterior. mai rationalistã. însotit de majoritatea migratorilor germanici trecuti la crestinism. declar-ându-se de acord cu sinodul de la Constantinopol. 1948. alte ti. sustinea cã în toatã viata sa de pe pãmânt Christos a rãmas Dumnezeu. 24. Write si O. „Attila". dar care prin virtutiile sale se dovedise vrednic de a se uni cu Verbul dumnezeiesc. ca prim val care marcase aceste dispute în veacul al IV-lea. p. 18]. Nestorios venea din cercul teologilor din Antiohia. Antiohienii sustineau prezenta a douã naturi deosebite în Christos. disputele vizau natura lui Christ. s. a fost condamnatã de cãtre al treilea Conciliu ecumenic de la Ephes (431). una desãvârsit divinã si alta desãvârsit umanã. 288. asa cum fusese ea definitã prin Conciliul de la Niceea. care 1-a condamnat pe Eutyches (448)... doctrina naturii unice a lui Christ. p. adversari Bisericii din Alexandria. p. Exilat la început în regiunile unde Imperiul se învecina cu lumea arabã. 60 (1967). Le monde byzantin. Ea nega calitatea de „Nãscãtoare de Dumnezeu (Theotokos) a Maicii Domnului. Excomunicat de cãtre un sinod patriarhal (448). E. 270-276. iar papa Leon I (440-461) a elaborat celebrul sãu Tom doctrinar. a celor douã persoane si douã naturi. Geschichte derHunnen. convocat de noul împãrat Marcian si soldat cu un mare triumf al ortodoxiei]. urmasul faimosului Kyril al Alexandriei (412-444). 61 (1968). 282 firea omeneascã. 1969. p. „tâlhãresc" („brigandajul de la Ephes". I-a. Ed. sau monophysitã. Oxford. apoi în Egipt. 336 [Hesseling. Nestorios a avut adepti care i-au dus învãtãtura în Persia sassanidã. A History ofAttila and the '' Huns. G. Dar controversele religioase nu încetaserã câtusi de putin n interiorul sãu.v. 100-101. conform pãtrunzãtoarei remarci a Sfântului Grigore de Nyssa336. având si sprijinul papei Coelestinus. Dos letzteJahrhundertPannoniens.centrul sãu vital. sustinând cã Mãria era doar mama lui Christos („Christotokos"). unde a supravietuit pânã în zilele noastre. cât si cea de a doua. L. 1932.

. numit Al Treilea Sinod Ecumenic339. deci. sfântul rãzboinic. patronul marinarilor. Candidianus reprezenta la acest Sinod pe împãrat si el avea ordin a 339 [C. Augustei. De acest prestigiu se foloseau patriarhii Alexandriei. Disputele religioase ale veacului al IV-lea dãduserã Bisericii metropolei egiptene un mare prestigiu. ocupã locul unde se afla templul lui Poseidon. adus cu el din Antiochia. proclama. fatã de popularitatea ce o avea în lumea pãgânã cultul zeitei naturii. Pulcheria era de pãrerea lui. Ei aveau o mare autoritate asupra clerului si aflau în cãlugãrii numerosi din mãnãstirile desertului o armatã credincioasã si fanaticã. râvneau la suprematia Bisericii orientale. OeoroKog. în rãspunsul cãtre patriarhul de Alexandria. Tot astfel.cum observã atât de just Bury . I. Sinodul din Efes.] 285 Nestorios îsi atrase dusmãnia pioasei Pulcheria. '\ 284 Crestinismul îsi deschisese larg portile credintelor si cultelor similare.. Camelot. P. toate religiile . dar el îsi aflã mai ales un mare dusman în Kyrillos. 287-377. cu care convertitii erau obisnuiti. Paris. Kyrillos. în predicile sale. împãratul îi imputã cã seamãnã discordia în Bisericã si în familia imperialã si-i fãcea cunoscut cã va aduna un Sinod. Anastasios. voi.F.supranaturalul si dãdea precãdere naturii divine a Mântuitorului. la Niceea. Tozer. Paris. Pe locul unui templu al lui Asclepios e o bisericã a Sfintilor Anargyri (Cosma si Damian)338. Leclercq. Mãria înlocuia. în privinta adaptãrii credintelor si ceremoniilor pãgâne la obiceiurile crestine. sunt instructive faptele semnalate de Rev.. era un dusman înversunat al christologiei antiohiene si. Pulcheriei. sustinând cã cele douã naturi formeazã o unitate indivizibilã. în predicile pe care le tinea. 337 Bury. El scrise la Constantinopol împãratului. cãci Mãria a fost un om si dintr-un om nu se poate naste Dumnezeu. History. ca nimeni sã nu o mai numeascã pe Mãria „Nãscãtoare de Dumnezeu". i. patriarhul Alexandriei. XpiaioTOKog. templul lui Tezeu e închinat Sfântului Gheorghe. atotputernicã la Curtea lui Theodosius. o bisericã a Sfântului Nicolae. care sã punã capãt discutiei. Un preot. 1877). H. Histoire des conciles. în legãturã cu existenta anterioarã a unui templu pãgân închinat Zeitei-Mame. om foarte ambitios si autoritar din punct de vedere dogmatic. la 7 iulie 431. Astfel se întruni. Nestorios cãutã sã-i abatã pe credinciosii sãi si clerul de la veneratia exageratã care-i fãcea sã o socoteascã pe Fecioara Mãria „Nãscãtoare de Dumnezeu".H. templul zeitei Ilithya este acum biserica Panaghiei Blastike (a Fecunditãtii). divinitãtile feminine. gelosi pe rivalul lor de la Constan-tinopol.T. Hefele . 286 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN se abtine de la orice manifestare.având un fond comun de superstitii. O legiune de sfinti si martiri înlocuiau vechea legiune a zeilor si eroilor337. sustinând cã expresia ©eoroKog e sacrã prin traditie si christologia antiochianã desparte cele douã naturi ale lui Christos. Biserica fãcuse o concesie acestei înclinãri a multimii. 372-37333s p 424_ n. de obicei. care. Fãrã a astepta . Caracteristic este cã altarul celor 12 zei e înlocuit printr-o bisericã a celor 12 Apostoli. pentru aceastã multime. dar Theodosius si Eudokia spijineau pe Nestorios. ceea ce produse agitatie în populatia capitalei. 1962]. II. în editia datã de el operei lui Finlay (Oxford. numele acelor temple. 1907. lãsând Sinodului deplinã libertate de a decide. el nu se sfia a o numi „Nãscãtoarea lui Hristos". p. cãutã sã dividã familia imperialã. dar nu reusi. Sfântul Athanasios avusese un rol însemnat în victoria credintei ortodoxe asupra arianismului. în conflictul cu Nestorios. [o constatare asemãnãtoare se poate face si pentru biserica Sfintei Fecioare sau a Maicii Domnului de la Ephes. El ne aratã cã mai mult de opt biserici în Attica au fost clãdite pe locul templelor pãgâne si numele dedicatiei lor amintesc. dând o însemnãtate deosebitã cultului mamei lui Dumnezeu. Ephese et Chalcedoine. pp.

la Petra. subtile chestiuni religioase au tulburat adânc linistea si autoritatea Statului bizantin în secolul al IV-lea. mãsura colegului sãu. depus împreunã cu Ibas de Edessa si Theodoret de Kyrros. La insistentele sale. dar urmasul lui Kyrillos. Nestorios fu exilat. în cursul acestor tratative. Acesta îi ceru lui Nestorios sã abdice. a gãsit bucuros în aceste certuri prilejul de a se manifesta". Constantinopol. Pulcheria îl decise în urmã pe fratele ei a-1 transfera într-o oazã din Thebais. Nestorios. ci „sub aparentele religioase pare cã se ascund interese. unde se bucura de popularitate. De altã parte. în Arabia. 288 Flavian muri pe drumul exilului. ca eretici. împãratul îl sacrificã pe Nestorios si aprobã întoarcerea în Scaun a lui Kyrillos si a lui Memnon. veniti si ei. Theodosius al Il-lea pãrãsea aceastã lume. Candidianus a raportat lui Theodosius în favoarea lui Nestorios. prezidat de Candidianus. cu numele de „sinodul briganzilor". arhimandritul Euthyches din Constantinopol. proveniti adicã din Scythia Minor. tot atât de ambitios. unde fostul patriarh muri în anul 451. Aceste delicate. se declararã singurul Sinod îndreptãtit si. O mare teroare se dezlãntui împotriva lui Flavian. cãlugãrii „sciti". Theodosius al II-lea adunã. Diehl. raporturile Bisericii si Statului în Imperiul bizantin si-au avut rolul lor în aceste dezbateri religioase541. au pus în circulatie o nouã formulã de conciliere între ortodocsi si monofiziti. numitã si „theopaschitã". Era un nou triumf al Egiptului si el va da extensie doctrinei cunoscute sub numele de monofizitism (juia tpvcrig. cum observã atât de just Ch. . un nou sinod la Efes. dar Kyrillos stiu sã cumpere prin gratificatii si daruri de tot felul pe functionarii palatului. deveni inoportun patriarhului loan. programe. Dioskoros. a clerului si populatiei agitate de cãlugãrii lui Kyrillos. care avea propria ei formulã de împãcare si avea tot interesul sã o promoveze. disputând asupra unor formule dificile si de atâtea ori zadarnice. aparitii politice si cã antipatia veche si profundã a Egiptului si Siriei semite împotriva lumii grecesti si a capitalei sale.sosirea lui loan al Antiohiei si a legatilor papei Coelestinus. care-1 influentarã pe împãrat. retras la Antiochia. dupã expresia papei Leon I. ca atare. sub influenta celor din jurul sãu. Kyrillos deschise Sinodul si 200 de episcopi îl judecarã pe Nestorios si-1 condamnarã ca eretic. confirmã si depunerea pronuntatã de minoritate împotriva lui Kyrillos si a lui Memnon. la 8 august 449. 287 NICOLAE BANESCU care atribuia naturii divine a lui Christos precãderea. se declarã pentru cel pedepsit. care a trecut în istorie. în Biserica Alexandriei. care ajunsese la întelegere cu Kyrillos. profesând doctrina doketismului (dupã care natura de om a lui Christos e numai aparentã). o singurã naturã divinã). nu trebuie sã vedem în ele numai certuri de teologi. Un an mai în urmã. socotind cã natura umanã a Mântuitorului se pierde în natura divinã. Slabul împãrat întãri asemenea decizii. 340 [Epistola dogmatica ad Flavianum a papei Leon I a fost invocatã si mai târziu ca document cu valoare dogmaticã de cãtre papalitate. la 28 iulie 450. Aceastã formulã fusese definitã de papa Leon I tocmai în scrisoarea dogmaticã adresatã patriarhului Flavian de la Constantinopol]. Câteva zile mai târziu. fu pedepsit de patriarhul Flavian. îsi fãcu drum un nou curent religios. trecurã de partea lui Kyrillos. îl excomunicarã si-1 depuserã pe Kyrillos si pe mitropolitul Memnon de Efes. printr-o formulã ce proclama „unirea fãrã amestec a celor douã naturi ale lui Christos". Papa Leon I cel Mare aprobã. cu episcopii sirieni si se adunarã în contrasinod. Slãbiciunea împãratului nu putu impune cu autoritate o solutie crizei ce frãmânta Biserica si luptele continuarã. ca o reactie împotriva nestorianismului. în 436. aceastã formulã n-a obtinut însã sustinerea din partea paplitãtii. în acelasi timp. în vremea papei Hormisdas (514-523). Legatii papei. Un partizan al teologiei alexandrine. excomu-nicându-1 si depunându-1 din Scaunul sãu. Dar. la începutul domniei lui Iustin I (518-527). printr-o scrisoare dogmaticã340. sosi loan al Antiohiei. spre exemplu în cursul tratativelor de împãcare care au pus capãt schismei akakiene dintre Roma si Constantinopol. Dar.

Die hoheren Schulen von Konstantinopel im Mittelalter. Materiile predate de ei erau: gramatica. Domnia lui Theodosius al II-lea ne-a lãsat si o culegere a constitutiilor imperiale. ei primeau acum onorarii de la Stat.] <> •> 291 tiile de la Hadrian pânã la Diocletian (294). Profesorii furã opriti de a mai da lectii particulare. L. promulgate izolat.sophistae) pentru cel în limba greacã. Organizarea învãtãmântului superior la Constantinopol.lãsând ur-'masului sãu sarcina grea de a concilia pãreri atât de neîmpãcate. Diehl. s-a resimtit de multe ori de împrejurãrile grele prin care a trecut statul. cunoscutã sub numele de Codex Gregorianus. Notes sur l'histoire de l'en-seignement superieur ã Constantinople. Paris. în secolul al iV-lea. G. cap. retorica. era intitulatã Codex Hermogenianus. accentul cãzând însã asupra unei perioade istorice ulterioare. Notes et remarques sur en290 Crearea catedrelor de limba greacã si numãrul mai mare al retorilor greci aratã rãspândirea pe care o avea aceastã limbã în capitalã si în provinciile din Orient. de France. Se înfiinta apoi o catedrã de filosofic si douã de drept342. împãratul publica. 1971 si P. Fundatia lui Theodosius al II-lea. nu se mai pãstraserã sau cãzuserã în uitare. punând în fruntea ei învãtati celebri prin vasta lor eruditie si prin activitatea ce au desfãsurat-o. un edict prin care întemeia Universitatea din Constantinopol. ceea ce pricinuia neajunsuri pentru jurisconsulti. 21-22. Leipzig. Noua Universitate fu instalatã într-un loc special. de care adesea se simtise nevoia. zdruncinase la rândul sãu mult viata intelectualã a metropolei elenismului. 82 si urm. Codex Theodosianus. Codex Theodosianus. Marcais. prin grija marilor suverani. din care se împãrtãsea entuziast tinerimea din toate provinciile imperiului. se alcãtuiserã douã culegeri juridice: una. Strãmutarea capitalei imperiului în orasul întemeiat de marele Constantin atrãsese aici o multime de retori si filosofi. Le premier humanisme byzantin.300). dreptul si filosofia. [O serie de aspecte au fost reluate de cãtre P. Edictul stabilea 10 profesori de gramaticã pentru limba latinã si 10 pentru limba greacã. Triumful crestinismului. cuprinzând constitutiile de la sfârsitul secolului al . înainte de Theodosius. IV. în secolul al IV-lea. ca mai înainte în atâtea mari centre ale Orientului. A fost deci nevoie a se remedia nesiguranta în aplicarea dreptului si. 1926. p. Ea primea acum o nouã loviturã. care initiarã. 3 retori (ora-tores) pentru învãtãmântul în limba latinã si 5 retori sau sofisti (. Invazia pustiitoare a lui Alaric. iesitã probabil din îndemnul acestuia. menitã a avea un rol însemnat în viata intelectualã a imperiului. compusã sub urmasii acestuia. Le monde oriental. cuprindea constituseignement et culture ã Byzance des origines au X-e siecle. din epoca lui Diocletian (c. în ultimii ani ai acelui secol. ea s-a ridicat însã iarãsi. lângã Capitoliu). cu vaste sãli de studiu (în bazilica theodosianã. purtau un costum special si formau o asociatie. Theodosius dãdea acum acestui învãtãmânt o organizare care-1 consolida. Speck. Brehier. Die Kaiserliche Universitãt von Konstantinopel. fixând numãrul profesorilor la 31. 289 NICOLAE BANESCU în ce priveste învãtãmântul superior. unde catedrele vestitilor sãi retori si filosofi aveau atâta rãsunet. „Byzantion". Fuchs. învãtãmântul superior. care au reorganizat-o de mai multe ori în cursul veacurilor. Presses Univ. cealaltã. i42 Vezi Fr. prin Universitatea orânduitã de Theodosius al II-lea la Constan-tinopol. în 425. 3 (1926). Lemerle. adevãratul sãu centru în imperiu fusese pânã acum orasul Atena. Ch. Multe constitutii. în timpul domniei lui Theodosius al Il-lea s-au realizat douã lucruri de mare însemnãtate pentru civilizatia bizantinã: întemeierea Universitãtii din Constantinopol si publicarea unei culegeri a edictelor imperiale sub numele împãratului. atinsese în chip serios prestigiul acestui înalt învãtãmânt. g.

pentru cãsãtoria sa cu fiica lui Theodosius.A. acest Codex e împãrtit în 16 cãrti. destinatã supusilor romani ai regatului vizigot. Codul. 233-234. dar W. Codul theodosian e un izvor pretios pentru cunoasterea istoriei interne a imperiului în secolele al IV-lea si al V-lea. întrucât Theophanes ne spune cã basilissa a trimis dupã patriarh si Senat si a proclamat ca împãrat al romanilor pe Marcian.III-lea (296) pânã la 324. o legitimare.:•: 293 NICOLAE BANESCU Unii istorici au vãzut în Marcian întâiul împãrat bizantin încoronat de patriarh. parte la ceremonie. împãrtite. 4. prin calitatea functiei celui ce încoroneazã. si Bury socoteste ca probabilã întelegerea împãratului Theodosius cu Pulcheria în privinta alegerii senatorului Marcian. îndatã dupã moartea fratelui sãu. în politica internã. El a cãutat a pune capãt sistemului de a se vinde functiunile administrative si a desfiintat impozitul numit follis. exprimând astfel unitatea imperiului. examinând de aproape izvoarele. dupã el. O . 292 mani ce. ce apãsa asupra proprietãtii senatorilor. Amândouã aceste culegeri nu ni s-au pãstrat. Redactat în limba latinã.. Ensslin nu exclude posibilitatea ca augusta Pulcheria sã fi tinut locul celui ce încoroneazã3''6. Ensslin. în titluri (titult). Theodosius al II-lea nu lãsase nici un urmas si. pp. multumind astfel si . Importanta acestui Breviarium în viata europeanã a veacului al IX-lea se vede si din faptul cã. 344 Actele oficiale au fost date în traducere de Bury. împreunã cu Valentinian al III-lea. E numitã si Breviarium Alariciamim. Sub Theodosius al II-lea se simtea nevoia unei noi culegeri si împãratul hotãrî a se aduna într-un compendiu edictele împãratilor crestini de la Constantin cel Mare pânã la el inclusiv. Ea fu publicatã în Orient. la 15 februarie 438. la rândul lor. Eudoxia. dar aceasta cu greu ar fi ad-mis-o supusii Bizantului. a fost recunoscut în mod public344. se alipi Orientului si Illyricum occidental (Pannonia si Dalmatia). I. le cunoastem numai din fragmentele ce ni s-au transmis. la moartea sa. I. Marcian s-a silit a înfrâna cheltuielile. Introdus în Occident în epoca invaziilor ger343 Cu prilejul acestei vizite. El a servit ca bazã legislatiei lui lustinian. redactat de legistii Romei Noi. probabil. a exercitat o mare influentã asupra legislatiei barbare. întronarea. evitând a impune noi sarcini populatiei si iertând si rãmãsitele de platã. împreunã cu surorile sale. consacrânduse Bisericii. noul împãrat s-a dovedit un bun si energic suveran. si nici o încoronare „bisericeascã". infirmã aceastã pãrere si aratã cã Leon I a fost de fapt cel dintâi împãrat încoronat de patriarh si încoronarea lui n-a fost. Histoire de l'empire byzantin. nu e decât un rezumat al Codului theodosian. în exercitiul puterii sale. cu capitala sa Sirmium. a cãrui vizitã la Constantinopol. Politica internã. t. Marcian (28 august 450. oferindu-i mâna pentru o cãsãtorie platonicã. a înlesnit aceastã cooperare343. Decretele apãrute dupã publicarea Codexului furã numite novelle (leges novellae). 345 Vezi A. History. dupã pãrerea unor învãtati bulgari. pp. Primul sãu act a fost executarea lui Chrysaphios.. conducerea jumãtãtii de est a imperiului trebuia sã treacã asupra colegului din vest.sfârsitul lui ianuarie 457) a. trebuia sã se aplice si în Occident. Problema religioasã: Sinodul de la Chalkedon. spre a-si tine legãmântul ce-1 fãcuse. care. La 23 decembrie acelasi an. Aceastã nouã culegere. dupã numele rezumatului publicat de regele vizigot Alaric al II-lea. Faimoasa Lex romana visigothorum. atotputernic în domnia indolentului Theodosius. în ce-1 priveste pe Marcian. acesta a trimis regelui Boris (866) „legile venerabile ale romanilor". Pulcheria 1-a înãltat pe tron pe Marcian.. la începutul secolului al Vl-lea. la o întrunire a Senatului Romei vechi. 130-131. . n-au fost altele decât vestitul Breviarium^. Codex Theodosianus. Vasiliev. la cererea bulgarilor cãtre papa Nicolae I de a H se trimite „legile lumii". de Theodosius al II-lea. Patriarhul Anatolios a luat.

dar. cãutând a restabili autoritatea compromisã a Statului fatã de Bisericã. pentru a se ruga zeitei Isis349. marile ambitii ale patriarhilor alexandrini. Blemmyi au încheiat atunci tratat cu imperiul. Atitudinea împãratului în politica externã. odatã cu ridicarea lui Leon I în fruntea Bisericii romane. Flavian. Marele pontif luase atitudine împotriva ereziei lui Eutyches si. în ziua de 8 octombrie 451. Printrun decret din 454. într-o scrisoare dogmaticã. a cãror actiune era în perfectã armonie. comandantul acelei provincii sub Marcian. Leon I primi favorabil protestul prelatilor condamnati în acel Sinod si rupse orice relatii cu Dioskoros. râvnind la dominatia Orientului. b. iar cãlugãrii partizani ai celui depus. V. Dupã deciziile Sinodului din 449. Kirche. pp. La Chalkedon a triumfat. el fixa doctrina întrupãrii Mântuitorului. 101-115. 294 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN tor cu o sclavã sau cu o femeie de conditie socialã inferioarã.. Asiei si Thraciei547. la Chalke-don. cunoscuti sub numele de blemmyi si novadae. Dioskoros fu depus. strâns legate de pãrerile condamnate de Sinod. diviziune sau separatie. care nelinisteau tinutul. Sinodul de la Chalkedon a fost un triumf al papalitãtii. Wurzburg. expus la nãvãlirile barbarilor din acea regiune. cit. acesta permitândule a vizita insula Philae. situatia se schimbã radical. . Documentul acesta a fost numit mai târziu Tomul lui Leon. p. O mãsurã de interes obstesc a fost si aceea prin care hotãra ca.. de fapt. Theodosius al II-lea. prin care acesta interzicea cãsãtoria unui sena346 Zur Frage der ersten Kaiserkronung durch den Patriarchen und zur Bedeutung dieses Aktes in Wahlzeremoniell. Dar primejdia cea mare pentru imperiu erau acum. Acest sinod impuse o mãrturisire a credintei împotriva teologiei alexandrine. 42 (1942). o actiune militarã avu loc. acordând.. si BZ. Marcian a anulat si mãsura lui Constantin cel Mare. n. se înstrãineazã tot mai mult de imperiu348. la începutul acestei domnii. 296 . politica imperialã. consulii trebuiau sã contribuie la reparatia apeductului orasului. Iar Sinodul dãdu o loviturã si influentei Romei Vechi în 295 Orient. prin canonul 28. Roma veche îl sustinuse la început pe ambitiosul Cyril. pp. împãratul a stiut sã ia o atitudine hotãrâtã. Prãbusirea stãpânirii bunice. Theodoret si Ibas reintegrati în Scaunele lor. proclamând douã naturi într-o singurã persoanã. 349 Bury. a respins în pustiu pe acei barbari. supusi autoritãtii episcopilor. în ce priveste politica externã. op. 33-34. întinzând jurisdictia sa în diecezele Pontului. Sinodul recunoaste un Christos unic în douã naturi. fãrã confuzie sau alteratie. împãrtise în douã provincia Thebais (de Sus si de Jos) si unise în aceleasi mâini puterea civilã si militarã a provinciei de Sus. Hotãrârile Sinodului avurã însã consecinte politice însemnate pentru Bizant: provinciile Orientului. adoptând formula christologicã a lui Leon. Am vãzut de câte ori de347 Beck. Nãvãlirea lui Attila în Occident. 30.clasa înaltã a societãtii. Având acum concursul episcopului Romei Vechi. în loc sã distribuie bani populatiei.. op. spre a întãri acolo apãrarea. pp. care agita atât de mult societatea. la frontiera de Sud a Egiptului. 237-238. hunii. la frontiera de nord. Florus. în problema religioasã. au fost înlãturate. Marcian convocã al IV-lea Sinod ecumenic. care-si impune de acum autoritatea în materie religioasã. adresatã patriarhului de Constantinopol. 4. patriarhului de Constantinopol aceleasi privilegii ca si episcopului roman. 348 Vezi Charles Diehl. cit. 1947.

skirii din apropiere. trimise o ambasadã la Ravenna. pentru a se opune armatei confederale. Regele vizigot Theodoric pieri în încãierare. repudiate de Huneric. fu îndepãrtatã de la Curte si logoditã cu sila cu un senator bogat. cu ocazia unui incident de la Curtea lui Valentinian al III-lea. Curajul vizigotilor si strategia iscusitã a generalului roman îi zdrobirã pe huni. la începutul domniei lui Marcian. Herculanus. Honoria recurse la protectia lui Attila. o sumã de bani si inelul sãu. Cererea fu adresatã împãratului senior la Constan-tinopol si acesta scrise lui Valentinian.. în primãvara anului 450. si Honoria scãpã numai prin silintele Placidiei. bine vãzut la Curtea din Toulouse. s-o scape de cãsãtoria nedoritã. turingii. mai multe alte orase cucerite. Aetius nu avea trupe cu care sã înfrunte nãvãlirea.. Orientul scãpã de rãzbunarea regelui hun datoritã împrejurãrilor. trimitându-i printr-un eunuc credincios. Când atinserã Rinul. Genseric se temea de rãzbunarea lui Theodosius. El gãsi prudent a se retrage si apucã drumul spre Troyes. Astfel se ajunse. fu trimis în misiune la Theodosius si izbuti.l vastarã barbarii lui Attila provinciile din acele pãrti sub Theodosius al II-lea. A doua zi. vreo 20 de kilometri la vest de Troyes. ci si din fortele tuturor supusilor sãi germani. Regele vandalilor trimisese multe daruri lui Attila. Attila. Dar Valentinian. Datã cu o rarã îndârjire de ambele pãrti. auzind de cele întâmplate. y< 297 NICOLAE BANESCU Mesajul a sosit. Theodemir si Widimir. la memorabila luptã de la Campus Mauriacus. sfãtuindu-1 a o da pe Honoria regelui barbar. Attila. saxonii de pe Loire si alanii din Orleanais. pentru a porni asupra Occidentului si gãsi unul de ordin sentimental. El o pretinde imperiului ca logodnica sa si cere ca jumãtate din teritoriile peste care domnea Valentinian al IIIlea sã fie predate ei350. furios. •. El se grãbi a-si ridica o armatã dintre barbarii federati ai Galliei: francii salieni. alanii. unii din ripuari. în vara anului 451. rugii din regiunile Tisei de Sus. probabil. care-1 determinarã pe barbar a se arunca de astã datã asupra Occidentului. e silit a se opri. silindu-se a-1 stârni împotriva vizigotilor. care locuiau la estul fluviului si o parte a francilor ripuari. burgunzii federati si celtii din Armoricum. Ea începu la amiazã si tinu pânã noaptea. spre a-si reclama „tributul". ostrogotii. în primãvara anului 451. cu regele lor. Armata sa era compusã nu numai din huni. pentru tratamentul rusinos al fiicei sale. înainte de a ajunge acolo. La începutul lui aprilie. sub cele trei cãpetenii ale lor. Dar ajutorul cel mare îl astepta Bury. op. lupta a fost un teribil mãcel. ea avusese la Curte o situatie însemnatã. om linistit. sora lui Valentinian al III-lea. îl executã pe Hyacinthus. dar Attila a preferat a-1 socoti o propunere de cãsãtorie. Se pare cã Aetius cu fortele sale si Theodoric cu vizigotii sãi sosirã la Orleans înainte de Attila si acesta nu îndrãzni sã dea asalt lagãrului lor puternic fortificat. 298 de la vizigoti si Avitus. Attila trecu Rinul. Walamir. Compromisã în relatii cu intendentul sãu. care-1 urmãrea de aproape. herulii. pp. Honoria trimisese inelul sãu pentru a arãta cã mesajul era autentic. pentru a protesta si a declara cã va veni sã impunã dreptul Honoriei la o împãrtire a imperiului. Când ambasadorii lui Attila se prezentarã. cit. Ardaric. li se adãugarã bur-gunzii. cãruia îi plãceau formele. era o femeie ambitioasã. tinta lui Attila era Orleans. de care împãratul putea fi sigur cã nu va unelti cu sora sa împotrivã-i. bãtrânul suveran stiu sã rãspundã cu demnitate cã pensia vãrsatã obisnuit cãpãteniei lor nu putea fi socotitã ca un semn de supunere si se mãrgini a trimite lui Attila o ambasadã cu daruri. acum însã nu mai putea juca decât un rol sters si aceasta o irita. romanii îl gãsirã pe Attila puternic întãrit . quazii. Metz fu înconjurat si distrus. Aceastã armatã formidabilã se revãrsã în provinciile belgice. Exasperatã de perspectiva acestei cãsãtorii. înainte de cãsãtoria fratelui sãu. 288-290. Marcian avu o atitudine plinã de energie fatã de ei. Erau gepizii. cerându-i sã-i vinã în ajutor. Hyacinthus. Justa Grata Honoria. cãuta pretexte.

sã mãreascã prestigiul aliatilor sãi vizigoti. Istoriei lui Gibbon. Thorismud. Aetius îl lãsã astfel pe Attila sã scape cu restul armatei sale. n-a putut iesi pe cãile obisnuite. în lunga sa carierã. Alte motive au hotãrât atitudinea neasteptatã a barbarului victorios: armata sa era bântuitã de boli si ea ducea si o mare lipsã de hranã. „Pe când. cit. acesta se retrage imediat din Italia. 301 . 1933. între Tisa si Crisuri. pp. ostrogoti. asezãri în lagune au fost si în epoca preistoricã si în epoca romanã. Marcian expe-die câteva trupe cu care Aetius nu putea risca o bãtãlie. cãci. X. Convinse deci pe Thorismud sã se întoarcã în grabã la Toulouse. Kohlfelder. o adunare heteroclitã de popoare. Ambasadori distinsi furã trimisi sã trateze cu barbarii: consularul Avienus.. cã ei se întoarserã mai târziu în locurile lor si aceasta i-a silit pe goti sã caute refugiu pe teritoriul imperiului. praefectuspraetorio si Leon. Toatã Italia de Nord cãzu în mâinile lui Attila. 4. S-a vorbit de o teamã superstitioasã a regelui hun. Dupã întrevederea avutã cu Attila. care n-a putut fi identificat. ci.la acest pãgân. el se cãsãtori. se prãbusi odatã cu el. 300 ÎSTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Cruntul rege al hunilor era ursit sã-si încheie. se stabili la extremitatea Scitici Mici.L. aprins de dorinta de a rãzbuna moartea tatãlui sãu. dar Aetius îl opri. Convinse de asemenea si pe franci sã se întoarcã îndatã în tara lor351. 299 în anul urmãtor (452). în iarna anului 450-451. de teamã sã nu cadã iarãsi sub jugul hunilor (The End of the Huns. rugi. sângele ce de obicei îi curgea pe nãri nãpãdindu-1. 354 Bury. III. [R. multumindu-se a-i hãrtui pe huni. 54-691. Jahrbucher". op. fiul regelui Theodoric. 9 (1984). Italia a suferit greu de foamete354.si-1 ucise pe Ellac. 355 C. si. prin interpretarea pasajului din lordanes (C. Dingizech la nordul Dunãrii355. t. se aruncã de astã datã asupra Italiei. op. care intrã în Pavia (Ticinum) si Milan (Mediolanum). Imperiul sãu. Intrat în tara sa. apucând pe o cale nenorocitã în gât. Neugr. 353 lordanes. 295. . Ei venirã în lagãrul hunilor.D. conduse în Panno-nia (454) coalitia acestor vasali — gepizi. '". Vasalii germani profitarã de aceastã împrejurare. la un an dupã expeditia sa în Italia (453). lângã tãrmul sudic al lacului Garda. în noaptea nuntii. sub pretext de a-si reclama logodnica.sta culcat pe spate. 291-292. fugãrit pânã în valea Dunãrii. n. fratii i-ar putea contesta succesiunea la regat. cãpetenia gepizilor. pe unde intrã în Pannonia. obosit de vin si de somn scrie lordanes . Getica. în absenta sa. sta gata sã dea asalt întãriturii. 106 si urm. XLII. dar negocieri începurã îndatã. Tânãra-i sotie a fost bãnuitã de aceastã moarte nãpraznicã. unde. A Reassessment ofEastem Imperial Policy toward Attila. pp. în acelasi timp. Trygetius.cum observã Bury . tinutã numai prin marea lui personalitate. pe fluviul Nedao. Ildico. 1-a sufocat". pentru un tribut anual353. Nu se cunosc consideratiile care au determinat aceastã subitã retragere. Cum spune Bury (ed. El nu avea interes sã distrugã puterea hunilor. Marcian's Gamble. Ardaric. viforoasa-i viatã. dupã o rezistentã eroicã. pp. Attila se întoarse pentru a rãzbuna umilirea ce suferise. care anevoie se poate întelege . „American Journal of Ancient History". Drumul Romei era deschis. Hunii fugirã spre Marea Neagrã. Valentinian al III-lea nu avea armatã. curând dupã aceea. între numerosii fii ai lui Attila n-a fost nici unul care sã ia în mâinile sale cu energie mostenirea tatãlui. se folosise necontenit în favoarea imperiului.). muri de o hemoragie. 50). fiul mai mare al lui Attila. 352 Legãtura ce se face între fundatia statului venetian si invazia lui Attila nu are bazã istoricã realã. de care. cu o frumoasã germanã. A. episcopul Romei. Macartney socoteste.A. Nu voia. heruli . Populatia Venetiei cãutã un azil în insulele Adriaticei352. Hernac. Trecând Alpii lulieni. în „ Byz. Ibidem.în dosul carelor sale. 450-453. cel mai mic dintre fiii lui Attila. Aquileia fu nimicitã. Appendix 26).

si herulii în aceeasi vecinãtate. în ziua de 16 martie 455.Prãbusirea imperiului hun a produs o modificare fundamentalã în asezarea geograficã a barbarilor din regiunea Dunãrii. acesta sãri deodatã de pe tron.. Saint Severin apotre du Norique (453-482). prin constanta ajutorare a generalilor romani cu auxiliari. ridicat la rangul de Caesar. cu o micã gardã si însotit de Optila si Traustila. Â.. si în al doilea rând. pe Eudokia. Consularul Petronius Maximus era pe atunci un mare personaj la Roma. Rugii îsi aflarã noi locuinte pe tãrmul de nord al Dunãrii. cãci stim cã Eudokia. 303 descãleca.. Moartea lui Aetius. op. fãrã a-i da timp sã se apere. dupã o traditie poste -rioarã. Situatia gravã a Occidentului. în fata Noricului. 1908. se nãpusti asupra lui. Baudrillart. >••-_ . o constrânse pe Eudoxia sã-1 ia de sot si sã-si dea fiica. Asupra lui Aetius s-au exprimat multe pãreri. în Campus Martius. atrãgând doi ofiteri barbari. A doua zi dupã asasinat (17 martie 455). ca sã-1 rãstoarne pe tiran. Marcian profitã de aceastã nouã asezare a barbarilor. 300. p 297.s 302 aproape 30 de ani. Cu moartea sa. skirii s-au asezat acolo mai departe. El urzi atunci alt complot. Eudoxia însã îl ura prea mult. dacã nu-1 va suprima el mai înainte.. stiind cã instigase la moartea sotului ei si. Aceastã întârziere a procesului dezmembrãrii.. ajutat de eunucul sambelan Heraclius. si îndemnându-i sã-si rãzbune stãpânul. p. prin controlul multora din popoarele germanice de est de dincolo de Dunãre. Maximus fu înãltat pe tron. El pare a fi fãcut o aliantã cu gepizii. de care imperiul a avut mai multã teamã. îndatã ce ' Ibidem. Atacat.cum crede Bury .. Gelos de atâta glorie. Optila si Traustila. Il-e ed. pe când Aetius fãcea raport dinaintea suveranului. un general capabil si un dibaci mânuitor de oameni. nemaifiind nici un membru de sex bãrbãtesc al acestei familii. cu el pieri cel din urmã sprijin al pãrtii de Occident a imperiului. Pentru a-si consolida situatia. nevrednicul suveran 1-a ucis cu propria sa mânã. Aetius apãrase tronul lui Valentinian al IIIlea 356 Bury. desigur. în acelasi moment si de eunuc. într-o zi. EI a ajutat sã se întârzie întregul proces al dezmembrãrii germanice a imperiului roman. poate . la sfatul lui Aetius de a dezarma . fosti partizani ai lui Aetius. Paris. A fost. Gepizii si-au întins stãpânirea asupra Daciei. care primirã un subsidiu de la imperiu si a asigurat ostrogotilor o asezare permanentã în nordul Pannoniei. cit. Apelul la Genseric avea si un motiv particular. familia marelui Theodosius se stinge. îl convinse pe împãrat de pericolul ce-1 ameninta din partea ilustrului general.între skiri si rugi336. si-i cunoscuse bine pe barbari. Cf. fiului sãu Palladius. Marcellinus îl socoteste magna Occidentalis reipublicae salus157. trãise ani de zile ca ostatic. ca federati ai imperiului. la est. a fost .dupã pãrerea lui Bury . acuzându-1 de trãdare si. fu atacat de acestia si ucis. marele general fu ucis miseleste (21 septembrie 454). Lecoffre. c. Influenta si prestigiul sãu se datorau mai cu seamã imensei sale averi. pe lângã Alaric si Rugila. El purta o mare dusmãnie lui Aetius si. spre a-i tine în dusmãnie unii cu altii.cu totul în interesul civilizatiei. care a fãcut sã se mentinã stãpânirea imperiului în tãrile destinate în cele din urmã a ajunge regate teutonice. trãgându-si sabia. Contemporanii 1-au pretuit si 1-au lãudat foarte mult. dar intriga sambelanului fãcu sã nu reuseascã. un nepretuit izvor în lupta cu dusmanii germani. 1-a chemat pe Genseric.. A realizat acest lucru pe douã cãi: în primul rând. Pe când Valentinian se ducea cãlare la curse. Petronius Maximus sperase sã obtinã locul de frunte alãturi de împãrat. învãtatul englez a caracterizat foarte bine functia de mare însemnãtate pe ca a avut-o imperiul hunilor în istoria europeanã. Fãrã îndoialã.

Trei zile mai târziu. fiind serbat pânã astãzi la data de 2 iule în calendarul ortodox. Singura fortã în Occident erau vizigotii. Majorian fu proclamat împãrat. Eudokia si 304 Placidia. p. Pãrãsit de garda sa si de prieteni. Theotokos din Chalkoprateia (cartierul negustorilor de bronz). Timp de douã sãptãmâni. Le trisepiscopat du pa-triarcheMatthieu f (1397-1410). care deveni episcop si în curând muri. dintre care trei au fost închinate Maicii Domnului: una. 1982. 457. Orientul avu multã liniste în vremea în care Occidentul era nãvãlit din toate pãrtile de barbari. cu putin înaintea mortii sale. Nãscut pe la anul 392. fiul unui print suab. Un grandproces canonique ã Byzance an debut du XV siecle. fiind acceptat si de împãratul Marcian. 360 [Adunarea sau depunerea Cinstitului Vesmânt al Maicii Domnului în Biserica de la Blachernai (sau Vlacherne) ar fi avut loc. trimisã de cumnata sa de la Ierusalim359. în 453. unde Ricimer. avea comanda supremã si. Eudoxia si fiicele sale. Aici se pãstra un vesmânt al Fecioarei. Majorian. aproape de Sfânta Sofia. între altele si de cãtre disertatiile canonice ale mitropolitului Macarie de Ankyra (cf. V. voi. 94 (1976). în cursul lungii sale conduceri. REB. si cea mai celebrã din toate.ostilitatea regelui vandal printr-o aliantã matrimonialã. Dupã ce strânserã astfel toatã bogãtia publicã si privatã a Romei. alta Theotokos Hodegetria („care duce la Victorie"). IV. pretioase opere de artã furã smulse. evenimentul este imortalizat de cãtre Sinaxarul constanti-nopolitan. p. 155. împãratul Marcian se stinse din viatã la sfârsitul lui ianuarie 457 si cu el dinastia lui Theodosius îsi încheie destinul358. se aflau printre ei. încetând din viatã la 27 ianuarie 457 (P. Devos. 305 Bisericii. îl depuse pe Avitus. The Date and Circumatances of Marcian's Decease. a ridicat la Constantinopol mai multe lãcasuri de rugãciune. Boli. regele lor. Oricum. adus de la Ierusalim în domnia urmasului lui Marcian. Acesta vine în Italia si Roma îl primeste. Multimea îl sfâsie apoi în bucãti (31 mai 455). Palatul de pe Palatin fu scotocit peste tot. târând dupã ei multime de captivi. el fu creator de împãrati în Occident. Dar nu era bine vãzut la Roma. înteles cu un nobil roman. bun prieten cu el.D. A. Genseric intrã în Roma. Saintjean de Lycopolis et l'empereurMarcien.Ea trãise o viatã de pietate si de multã caritate. care a clãdit o capelã specialã pentru a-1 359 Aceastã picturã e atribuitã Sfântului Luca. Papa Leon I îi iesi înainte la porti. dar nu reusi sã protejeze orasul împotriva jafului si violentei. Eudokia se cãsãtori acolo cu Huneric. înãltatã la Blachernae. Marcian îsi începuse domnia la 25 august 450. stãpânea situatia. Bucuresti. 5-9. Timp de 16 ani exercitã o autoritate pe care n-o avusese nimeni mai înainte. 48 (1978). în apele Corsicii. sub numãrul 4). stirea cã Genseric pornise cu flota stârni panicã printre populatia Romei si un exod general se produse. Theodoric al II-lea trecu în Spania si-i zdrobi pe suevi. în prada imensã adunatã de jefuitori se aflau si odoarele de aur aduse de Titus de la templul din Ierusalim. recunoscut de urmasul lui Marcian. 327. Laurent. Ricimer. a proclamat împãrat. la l aprilie 457. . p. Maximus se gândi sã fugã. p. potrivit altor opinii. câstigând o victorie asupra flotei vandale (456). vandalii prãdarã Roma. clãditã pe tãrmul de est al orasului si renumitã prin icoana Fecioarei. meritând elogiile 358 [B. la Toulose (9-10 iulie).. Pe când iesea cãlare din oras. Theodoric al II-lea. metodic. în acest timp. An. ca federat si aliat. Se continuã astfel o traditie atestatã pânã la sfârsitul statului bizantin. Leon I. 30 (1972). fusese promisã fiului acestuia. 303-316)]. care-1 numise generalisim. pe Avitus. un nobil si literat. Huneric. „Byzantion". vandalii îsi încãr-carã corãbiile si se întoarserã în Africa. La sfârsitul anului 456. un individ îl lovi cu o piatrã în tâmplã si lovitura îl ucise pe loc. în vremea împãratului Leon I (457474). publicat si în FHDR. Pulcheria murise mai înainte. Croke.

întâiul împãrat încoronat de patriarh. care veni la Constantinopol si cãruia Leon îi dãdu de sotie pe fiica sa Ariadne (466-467). Senatul n-a putut decât aproba 361 Cedrenus.) apãrãtor al orasului. Rãscoala si statul Asãnestilor. Brehier fãcea trimitere la J. Nefiind un Augustus sau o Augusta. dupã întronarea lui Leon I. op. si voi. seful isaurian îsi schimbã atunci numele sãu neobisnuit în acela de Zenon. Suprimarea lui Aspar. S-a multumit deci cu rolul pe care-1 avea în acelasi timp. desi într-o formã mai putin violentã. rãzimatã pe germani si strãini. Ed.Referitor la acest aspect. care servise ca domesti-cus sub Aspar362. . avea atunci cea mai mare autoritate în armatã. reînvia acum. 362 Supranumele de „cel Mare". privite ca un paladium (subl. în acest scop. 31-48. cum aratã Bury (op. alegerea unui nou împãrat trebuia fãcutã de armatã si Senat. sprijinit pe trupele sale germane. L. La Sfânta Mãria a Blachernelor se pãstrau giulgiul si tunica sa (maphoriori). rptjSouvog TTJV ãtiav. Kaegi Jr. Fiind arian si un barbar. n. (Bonn): ovrot 6 BacnAeug &pât fjv TO yevog. ^OOVT). Leon I„Thracul" (7/ebr. I. acela de a ridica împãrati pe care sã-i domine. Bucuresti. cit. dupã încoronarea nepotului sãu (Leon al II-lea). Cu stingerea dinastiei lui Theodosius. ea fu îndeplinitã de patriarhul Anatolios363. magister militum per Orientem. 363 Descrierea ceremoniei. aveau o importantã imensã. încoronarea. dupã proclamarea noului împãrat. p. originar din Thracia361 si crestin ortodox. învestit cu rangul însemnat de patricius. n. care a vãzut pentru prima oarã lumina tiparului la Paris în anii 1948-1950). atât de agresiv în timpul lui Arcadius. Spre a neutraliza puterea lui supãrãtoare. URMAsII DINASTIEI THEODOSIENE. împãratul îsi apropie în acelasi timp pe unul din conducãtorii lor. iar la Sfînta Mariaa din Chalkopratia. în amintirea unui cetãtean care a ajuns la mãrire în Statul roman365. cei doi Leon au fost deosebiti ca Aecov 6 /xeyag si Aecov 6 niKpoq. pentru a îndeplini ceremonia încoronãrii. erau 306 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN primi (77 ãjia aopog). cum s-a mai spus înainte. stiintificã. 1968. nu poate fi luat în sensul pe care posteritatea 1-a acordat marilor împãrati. 1921. fiindcã în copilãrie era cunoscut ca 6 /nxrpot Baaihevg. în Italia. Pozitia lui. iar aceastã manifestare exercita o influentã binefãcãtoare asupra moralului apãrãtorilor cetãtii" (în traducerea lui N. ns.T. un fel de Palîadium protector al capitalei360. era puternicã. Aspar era un alan. Enciclopedicã. Aceastã sacrã relicvã a fost pentru populatia Constantinopolului. 457. în ultimele zile ale orasului. 1994. nu se putea gândi sã urce pe tronul imperiului. 1989. iar fiul sãu. patroana orasului. Acest titlu îsi are la el originea. Civilizatia bizantinã. 307 m. dar reprezenta interesele germane (sotia sa era o ostrogotã). El avea comanda de magister militum inpraesenti. p. pp.. DISPUTA ÎN JURUL DOGMEI CHALKEDONIENE 1. cit. Ed. Leon I îsi recrutã regimente din supusi indigeni si anume din isaurieni. 1). Pericolul german. vestiti prin vigoarea si vitejia lor. a fost numit. p.. Spincescu). 91. Pentru acelasi maphorion sau omophori-on. v. numit Tarasi-kodissa364. dupã Constantin Porphyrogennetos.E. cu care apare la unii istorici.. Arda-burius. centura Sa. Aspar.] 309 aceastã alegere si Leon fu încoronat în palatul Hebdomon. Aceste relicve. Tot asa Theodosius al II-lea era numit „cel mic". Paris. [W. la 7 februarie 457. Ricimer. Byzantium and tbe Decline of Rome. Princeton. 44 si urm. 95]. spre a fi deosebit de Arcadius.3febr. 608. Recrutarea trupelor de isau-rieni. 315-316. p. el îl alese pe Leon.T. pp. 323. . 474) a. fiind. în faptul cã. Situatia Lazicei. 206 (cartea reprezentând traducerea româneascã a volumului al III-lea al sintezei „Le monde byzantin". scria cã „La Constantinopol moastele Fecioarei. la Bury. Brehier. Bucuresti. Sanctuaires de Byzance. Ebersolt. plimbate pe metereze ori de câte ori Constantinopolul era asediat.

III. bibliografia privitoare la Aspar si la fiul sãu Ardaburius existã în EPLBIP. ADSV. o interventie în Lazica îl sili pe regele Gobazes (sau Goubazes) sã abdice în favoarea fiului sãu. Situatia în Occident. p. dupã câteva zile. în primii ani ai domniei. 318. t. Caesarul Patrikios a fost numai rãnit. p. p. în scurta-i domnie de patru ani. înãltând la rangul de Caesar pe fiul-sãu Patrikios (469-470). 529-534. ocupat cu expeditia în Africa. n. în 461. Dar flota romanã fu capturatã si proiectul sãu zãdãrnicit. 1923. Indakos. 471. i'"*> 312 capitat368. Aspar nu putea vedea cu ochi buni aducerea în capitalã a trupelor de isaurieni si a sefului lor. p. Pentru aceastã faptã. cit.nacale 70-h gg. 363 Vezi F. amenintã cu rebeliunea. fiica lui Marcian. un german. împãratul a împlinit o veche promisiune fãcutã lui Aspar.> 310 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Leon I institui si un nou corp al gãrzii. Decomposition de l'empire (395-751) (în „L'histoire du Moyen Age". vãrul lui Iulian. I-er). p.< 365 Hodgkin. 1928. Alesul era cãsãtorit cu Euphemia. Constantinopolul nu-1 recunoscu. Primindu-1 apoi la Constantinopol. la l aprilie 457. Brooks. p. voi. p. EnsslinJ 3M 'Poucro'DjLijSAaSeroTou (Candidus. Libius Severus. în fata atâtor intrigi. 36. . unde a suprimat un periculos brigand. Când Zenon. devotat împãratului. Osnovnye napravlenija politiceskoj oppozicii pravitel'stvu Vizantii v 50 . 2. op. . p. Gobazes se declarã supus imperiului. Rãzboaiele cu vandalii si ostrogotii. între Genova si Pavia fu învãluit de oamenii lui Ricimer. Bonn). El domni pânã în noiembrie 465. a produs o revoltã generalã la Constantinopol si manifestatii zgomotoase au avut loc la Hippodrom. I. iubitor al binelui public. El a încercat. pentru a fi opusi mercenarilor strãini366. Histoire de l'Etat byzantin. Anagast. Kozlov. 316-320. pe când se afla în Thracia pentru a respinge o nãvãlire a hunilor. 473. E probabil sã fi fost recrutati dintre isaurieni. numit magister militum per Orientem. a plecat în Isauria. autoritatea în Lazica fu pierdutã. I. W. Zenon se întoarce în grabã la Constantinopol. în lipsa lui. ••-• . de367 (J. Lot. 366 Bury. 90. LRE. Pfister et Ganshof. a fost un împãrat de seamã... fiica mai micã a împãratului. Leon I a fost stigmatizat cu porecla de makelles (mãcelarul)367. Viena. Geschichte des spãtromiscbem Reichhes. Trimisi ai Curtii îl conving sã renunte la întreprinderea sa si el pretinde cã a fost instigat de Ardaburius. Noul Caesar a fost logodit cu Leontia. care-i disputase imperiul lui Va-lens. Fatã de barbari a avut o atitudine energicã: a pacificat Gallia. 1928. ales în Pars Occidentalis. cãci îl întâlnim întâia oarã în domnia lui. . 1998. voi. . voi. Londra.B. op. dupã care Leon I îl trimite ca împãrat pe Anthemios. 311 în acest timp. p. cf. V v. care se temea de el si. 82 si urm. cu soldati de-ai lui Zenon. p. .. A. nu 1-a putut ajuta si. dar fiind atacat de Peroz al Persiei (468). sã-1 asasineze pe acesta. III. 29-30. declarând cã Patrikios era gata sã treacã la adevãrata credintã. E. cit. el a dat o legislatie însemnatã. însotit de putine trupe. împãratul a cãutat sã linisteascã multimea. par Lot. Bunicul sãu fusese vestitul Anthemios din timpul adolescentei lui Theodosius al II-lea. Majorian. Stein. b.«. Paris. 20 (1983). cum sugereazã Brooks: "nãscut din Rusumblada". putea fi . Când se întoarse în Italia. Dar ridicarea unui arian la un rang recunoscut ca o treaptã spre tronul imperial. ed. astfel.. •' . A urmat un lung interregn de doi ani. magister mili-tumper Thraciam. Athena. The Eastern Provinces. în fruntea imperiului fu pus un om obscur. Excubitorii. p.[Opinie sustinutã si de G. descendent al lui Proko-pios. 252 si resp. Bury. Aspar si Ardaburius au fost ucisi de eunuci în palat. Cf. unde se hotãrãste distrugerea lui Aspar si a familiei sale (471). a trecut în Spania si a voit sã se îmbarce pentru recuperarea Africii. Ostrogorsky. 150]. când muri. Leon I.

1896. Walamer. IV. . între lacul Pelso. Finlay. ed. pp. Cel mai mare dintre frati. puse în fruntea ei ca sef pe Basiliskos. Genseric relua ostilitãtile contra Italiei. el s-a retras la Herakleia370. a Il-a. o lungã regiune între Dunãre si lacul Pelso (Platen See. H. Verina. Diplomat. dar Basiliskos. fãrã care nu se putea nimic în Occident. I. care avea sã joace un rol atât de mare în Italia. Acest consimtãmânt a fost asigurat prin cãsãtoria barbarului atotputernic cu Alypia. Leon I avu de lucru cu ostrogotii. Oxford. Heraclius si Marcellinus siau executat fãrã dificultate misiunea. fratele sotiei sale. cu care era logoditã înainte de cucerirea Romei. cea mai costisitoare si mai puternicã întreprindere navalã pe care au pregãtit-o romanii: flota numãra nu mai putin de 1113 corãbii369. Cu ei puterea regalã e întâia oarã divizatã la goti si T. în loc sã loveascã imediat Carthagina. cu fortele italiene. ostrogotii îsi dobândirã neatârnarea. în pretioasa-i operã asupra nãvãlitorilor Italiei. spre a dezarma Orientul. în unire cu fortele Italiei si Dalmatiei. III. dacã nu poruncitã. impusese aceastã numire. nimicindu-i jumãtate din flota imperialã. Cãtre sfârsitul domniei sale. împrãstiind flota lui Genseric în apropierea Siciliei. 37-40. t. sub trei frati din neamul regesc al amalilor: Walamer. Dar regele vandalilor rupse în curând pacea cu Orientul. pp. Ei apar împãrtiti în trei grupe. ed. se nãscu tocmai în momentul în care Thiudimer primea vestea biruintei lui Walamer asupra hunilor. Widimer372. în marea bãtãlie din Campus Mauriacus. History ofGreecefrom its conquest by the Romans to thepresent time. 1877. care se revãrsarã din Pannonia în imperiu . ed. scuturând jugul hunilor si umplurã golul lãsat de ei în Pannonia. presupune cã aceastã diviziune a puterii a fost încurajatã. si devasteazã tinuturile de la Dunãre pânã în Thessalia. Urât de populatie. iar triunghiul de nord-vest. în 467 el fãcu o incursiune în Peloponez. în care acesta a putut scoate altã flotã si ataca prin surprindere. Widimer (Widemir) si Thiudimer (Theodemir). Theodoric. lordanes nu e clar în descrierea împãrtirii acestei provincii între frati. pentru a nu întãri pozitia lui Leon printro victorie atât de mare. 313 Expeditia fu organizatã pe o scarã vastã (468). dar. Decline and Fãli. sub influenta Verinei si a lui Aspar. fiica lui Anthemios. dupã lupta de la Nedao. avea un fel de suprematie asupra fratilor sãi mai tineri371. Walamer a ocupat Slavonia. luptarã la Nedao. t. flotele sale debarcau si prãdau. Gibbon. Oxford. sotul Placidiei. a fost atribuit fratelui mai tânãr. Vandalii amenintau astfel comertul Mediteranei. 314 Am vãzut cã. s-a oprit într-un port. pentru a-i nimici pe vandali. Leon I se hotãrî a porni o actiune decisivã. Bury. Din nefericire Leon. magister militum Dalmatiae. candidatul lui Genseric. împãratul Marcian îi admisese ca federati. Mai trebuia însã si consimtãmântul lui Ricimer.F. el trimise la Constantinopol pe Eudokia si Placi-dia. Hodgkin. trebuia sã-i atace pe vandali în Sardinia si apoi sã se uneascã la Carthagina cu ceilalti. Thiudimer. dupã moartea puternicului suveran hun. 10-11. Edw. care încercaserã a se întoarce în locurile de 371 Italy and her invaders (476-535). la oarecare distantã si a dat câteva zile lui Genseric. p 178. Ei au luptat cu credintã sub stegurile lui Attila. un om incompetent si nesigur. Tozer. Noul ales sosi în Italia si fu proclamat împãrat în ziua de 12 aprilie 467. Cea din urmã se cãsãtori acolo cu senatorul Anicius Olybrius. Croatia de Nord între Drava si Sava. 369 G. Balaton). de Attila. Sava si Dunãre. Aspar. Planul era sã-i atace pe vandali din trei pãrti: Basiliskos avea sã meargã direct la Carthagina.deci considerat un reprezentant al familiei lui Theodosius. Marcellinus. generalul Heraclius cu fortele Egiptului avea sã debarce în Tripolitana si sã meargã pe uscat asupra Cartaginei. ca sã aducã natiunea într-o stare de slãbiciune si dependentã. Basiliskos fugi cu restul flotei în Sicilia si de acolo la Constantinopol. Dupã Hodgkin. pentru a fi opus lui Olybrius.

pe timpul când acesta era un simplu subaltern al patronului comun. capturându-1 pe regele Hunimund si târând în sclavie mare parte din armatã. am vãzut. Dupã un timp.. iarna. Leon I s-a vãzut silit a încheia pace cu ei (461). o primeau de la Bizant. 317 NICOLAE BANESCU rugii si sarmatii.. aliindu-se cu skirii. 18-22. Coborâtor dintr-un neam inferior. ostrogotii îi bat strasnic si-i alungã din Pannonia. un copil de 7 ani. O parte dintre ei trecuserã mai înainte. 316 Timp de zece ani. Indignati. acest copil s-a fãcut repede iubit de Leon I. drept garantie a fidelitãtii lor. 22-23. vident Theodericum Triarii filium. s-au obligat a nu mai cutreiera regiunile din sudul Dunãrii si. care trecu Dunãrea cu hunii sãi. strãbãtu Moravia si Boemia si îi lovi din spate pe suevi si pe confederatii lor alamanni. suevii au fost nevoiti sã treacã peste ostrogoti. atacati de Dingizech. i-a atacat pe ostrogoti. 376 Ibidem. ostrogotii au pãstrat cu credintã pacea. p. fratii ostrogoti descoperã cã indemnitatea. p. cit. Strânse în jurul sãu o trupã de vreo zece mii de oameni si se strecurã. Suabia. jefuindu-le vitele.. 76. 13. Thiudimer întreprinse o altã campanie. încãrcat de daruri. Theodoric se pregãti îndatã pentru întâia sa faptã de arme. spre a rãzbuna înfrângerea suferitã. fiul lui Triarius. fãrã stirea tatãlui. era în întârziere si trimit o ambasadã la Constantinopol. împãratul Leon I îl pusese în libertate. au trimis ostatic la Constantinopol pe cel mai în vârstã dintre mostenitorii Amali. cit. omnino flo-rentem cum suis. în Spania. Oamenii lui Walamer au recunoscut acum autoritatea lui Thiudimer. un tânãr de vreo 17-18 ani. cum presupune Hodgkin. Suevii cu care aveau acum de a face locuiau în coltul sud-vestic al Germaniei. Aceastã mare confederatie fu învinsã de ostrogoti. probabil pe la 470. Acesta dãdu o luptã sângeroasã cu suevii si skirii care aveau o confederatie si cu gepizii. Ei au purtat unele lupte cu vecinii de la nord si est. trimitându-i în patria lor. n. Rãspunsul adus n-a fost multumitor. în legãturi de prietenie cu Leon I. Au avut apoi lupte cu suevii. fãrã nici o legãturã cu neamul regesc al Amalilor. fu strãpuns de lãncile suevilor si lordanes afirmã cã ostrogotii au sters de sub soare numele skirilor. Dupã moartea lui Hunimund. rãzbunând moartea lui Walamer376. în 471. op. pp. Când el era în vârstã de 7 ani. întors de la Constantinopol. pe Theodoric. smulgând Sirmium din mâinile regelui sarmat . cu vandalii si alanii.372 Ibidem. Walamer. 373 Datã admisã în general pentru nasterea lui Theodoric. în regiunea cunoscutã azi sub numele de Pãdurea Neagrã. fiindcã era greu sã-i hrãneascã sau socoteau riscant a robi un popor asa de mare375. Ostrogotii. cât a stat Theodoric la Constan-tinopol. 375 Hodgkin. lângã lacul Pelso (Balaton).. aruncat de pe cal în timpul bãtãliei ce avu loc lângã Sava. Trecând Dunãrea. Thiudimer îl aflã acasã pe fiul sãu Theodoric. în timp ce Amalii erau lãsati în sãrãcie si dispret374. loc. Când se întoarse din aceastã campanie. fiul lui Hunimund. Ei erau amestecati cu ala-mannii.. ei ridicã armele. pe care sub eufemismul de strenuae sau strenae („dar de anul nou"). 315 unde fuseserã alungati (454)373. Romanorumque amicitiis junctum et annua solennia consequentem et se tantum despici" (lordanes. supranumit Strabo (Sasiul). ca sã lãmureascã lucrurile.. plãtin-du-le rãmãsita subventiei dintr-o datã si garantând-o pentru viitor. Bine înzestrat. 374 „Missa legatione ad imperatorem Walamir ejusque Germani. pp. Acest got e probabil sã fi fost. Ostrogotii i-au atacat noaptea în lagãr. Pentru a prãda în imperiu. nepotul sotiei lui Aspar. au dat drumul fiului sãu si captivilor. la rândul lor. se bucura totusi de prietenia Bizantului si îsi primea regulat onorariul anual. La Curtea din Constantinopol era atunci un sef got. fiul lui Thiudimer. 2). Theodoric. citat de Hodgkin. nãvãlesc în Moesia si o devasteazã în lung si în lat.

în locul sãu fu numit alt Timotheos. plãtindu-i pentru a trece. Patriarhul Proterios. cereau sã fie dusi la rãzboi. iar împãratul trebui sã-i cedeze altã regiune. El îl scoase pe uzurpator din Scaun. si-a unit fortele cu ale lui Euric. Vãzând primejdia. Politica religioasã a lui Leon L Moartea sa. 75 de ani mai înainte. socotind Pannonia prea strâmtã pentru ei. cu o grupã de orase. Geschichte. negociazã cu seful ostrogot si se încheie o conventie prin care barbarii se obligã a înceta jafurile. proclamat împãrat la Ravenna. Thiudimer. pe atunci la Constantinopol. unde muri. pp. în Thessalia. Widimer si Thiudimer hotãrârã sã plece. Nu mult înainte de moartea lui Leon.Babai. Italia era împãrtitã în douã. fu trimis de Leon I la Roma. îl . Dar împãratul trimise si un mesager lui Anthemios. o apucã pe valea Moravei si ocupã Naissus (Nis). Fiul lui Widimer îi conduse si. Temându-se a-1 declara ca succesor pe Zenon. ca mai puternic. care fu ucis. ca federati. Patriciul Hilarianus. Glycerius nu fu în stare sã lupte cu ostrogotii si intrã în tratative cu ei. Thiudimer trecu Sava cu o armatã considerabilã. Euric. luã succesiunea ca rege. din cauza impopularitãtii isaurienilor. Cunoscutul literat Sidonius Apollinaris fãcea parte din misiune. Thiudimer porni de la Naissus spre Thessalonic (primãvara anului 473). El trecu peste Balcani în valea fluviului Axios (Vardar). evenimente grave s-au întâmplat în Biserica Alexandriei. Anthemios fu prins si decapitat. Alaric. un tânãr de 20 de ani acum. luând avizul episcopilor din fiecare eparhie si-1 exila la Gangra. galo-ro-manii cerurã protectia lui Anthemios. zis Basilikos. dar n-a putut rezista agresiunii lui Euric. regele vizigotilor378. la 18 august. la 15 iulie 472379. ca sã-1 împace pe Anthemios cu 377 Datã indicatã de Stein. Aflând de succesele fiului sãu. care a fost un prelat blând si tolerant380. 25-27. Stobi. Anthemios a cãutat a-si asigura concursul burgunzilor împotriva gotilor.. apoi de acolo la Cherson. de hidropizie.. ostrogotii. Dupã moartea lui. Scrisoarea cãzu în mâinile lui Ricimer. regele vizigotilor. în chestiunea religioasã. trimitând la Roma o deputãtie. care-1 înãltaserã în Scaun pe Timotheos. care-1 proclamã în aprilie pe Olybrius împãrat. iar patriciul la Milan. Dar acesta. lângã Marea Egee. zis Aeluros. dar. în Macedonia. abia ajuns acolo. asedie îndatã Roma si o cuceri cu usurintã. asociat mai dinainte la tron. în Gallia. Widimer porni în 473 cãtre Italia. cu o scrisoare în care îl îndemna sã1 suprime pe Olybrius. Dar Ricimer nu supravietui nici douã luni socrului sãu: el muri de hemoragie. Leon I a îmbrãtisat ortodoxia stabilitã de Sinodul de la Chalkedon. cu ocazia consulatului sãu. Theodoric fu trimis într-un mars rapid spre sud. Leon I trecu din viatã în ziua de 3 februarie 474. cãzurã în mâinile sale. fusese ucis de alexandrini. posibil si Larissa. Anthemios si Ricimer. în 472 împãratul domnea la Roma. 528. Leon I nu tolera acest lucru. Situatia era acum si mai rea. renuntând la demnitatea regalã. de vreo sase ani. Monastir. Moesia de Jos cu Novae. 319 Ricimer. ™ Ibidem. îsi luã sarcina mai grea de a se stabili pe teritoriul Imperiului bizantin. fiul lui Zenon si al Ariadnei. comandantul de Thessalonic. c. în noiembrie se stinse si Olybrius. între Anthemios si Ricimer erau acum relatii dusmãnoase. Pacificarea Galliei era o problemã tot atât de gravã pentru Anthemios cum fusese pentru Majorian. care impuse sarmatilor de la frontierã neutralitatea. se gândea a-si întinde stãpânirea asupra întregii Galii si asupra Spaniei. vãzându-se asediat. Thiudimer muri (474)377 si Theodoric. primind în schimb o regiune fertilã. si el a compus un panegiric împãratului. partizan zelos al lui Dioskoros. continuând astfel politica înaintasului sãu. Olybrius. lãsându-1 pe Widimer sã nãvãleascã în Italia.. p. 318 Curând dupã aceste evenimente. fiindcã servea interesele adversarilor. se îmbolnãvi si muri. lãsã imperiul nepotului sãu Leon al II-lea. unde cantonase. Tronul Romei fu ocupat de Glycerius. la îndemnul mamei sale.

dupã moartea lui Genseric (477). cãci cele pe care le lãsase Leon I. Ultimul act al acestui rãzboi a fost ocuparea orasului Nicopolis. nici stiinta prin care domniile pot fi conduse în siguratã381. toate se goliserã iute de Zenon. ca Augusta.. însotit de putini isaurieni. Finantele se aflau în cea mai mare penurie. I. Bury. p. curând dupã moartea lui Leon. stãpânã pe situatie. si urm. Tânãrul împãrat muri dupã nouã luni si Zenon rãmase în fruntea imperiului singur. pp. cum sperase. Zenon (9 februarie 474-9 aprilie 491) a. Uzurparea lui Basiliskos. condusã de împãrãteasa vãduvã Verina (475-476).W. Basiliskos. tot atât de ambitios ca si ea. le fãcea pentru glorie si pentru a-si atrage admiratia. iar acesta izbuti a-i câstiga de partea lor pe isaurianul Illos si pe fratele sãu Trocundes. Verina-1 atrase în conspiratie si pe fratele ei Basiliskos. 128 (Bonn). unde se simtea mai în sigurantã. încoronându-1 apoi si Augustus. 320 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN punându-i pe cap diadema imperialã în Hippodrom (9 februarie 474). în tezaurul public. împãratul îsi ia sotia si mama. Zenon era un om lipsit de însusiri. „multe fiind dãruite de el amicilor. situatã la poalele muntelui Taurus. fu proclamat de Senat si încoronat împãrat. El si-a inaugurat totusi domnia cu un mare succes. I. 172-173 (Bonn). Verina nu rãmase. 377. domnia lui Zenon si o conspiratie se urzi împotriva sa. Zenonis. pe care el se sprijinea. 472. Revoltele lui Mar-cian si Illos. nici mânia neîmpãcatã care-1 stãpânea pe acesta încontinuu. se fãcuserã tuturor nesuferite prin violentele si grosolãnia lor. îndreptându-se spre patria sa Isauria. El o încoroneazã îndatã pe sotia sa. p. sub aceste bune auspicii. Ca precautie împotriva intrigilor Verinei. III. 322 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Marcus la rangul de Caesar. pp. dar în multe era ambitios „si cele ce le sãvârsea. mai înainte magister officiorum. Bonn). Genseric i-a predat atunci pe toti captivii sãi si ai fiului sãu si i-a îngãduit lui Severus sã rãscumpere câti a putut dintre ceilalti. 390-391. 380 Theoph. mai mult din ostentatie decât cu adevãrat". Verina îl convinse pe Zenon cã Senatul si poporul sau unit în hotãrârea de a-1 rãsturna si cã singura sa scãpare e fuga. pp. bani din tezaurul imperial si. regiunea. si ridicã pe fiul sãu 383 E. 379 Bury. Dar Basiliskos nu se putu mentine mult timp. El ajunse cu totul impopular. Speriat. Ibidem. Când toate pregãtirile furã gata. Dacã la acestea adãugãm cã trupele de isaurieni. The Eastem Provinces. Brooks. se strecurã dincolo de Bosfor. îndatã dupã aceea s-a încheiat o pace perpetuã (474). t. întelegem lipsa de popularitate a noului împãrat si multele rebeliuni ce-i disputarã atâtia ani tronul. p. 2. care a fost confirmatã. 275. fiind greu de strãbãtut de armate. la Chalkedon (9 ianuarie 471). sprijinind .asociazã pe tatãl sãu la domnie. îl suprimã în acelasi timp pe Patrikios384. 384 Zonaras. Zenon îl trimise pe Severus sã trateze pacea si acesta. History. când a murit. 275-276 (ed. p. Nici experienta afacerilor publice n-o avea. Ambitioasã. oameni de încredere ai împãratului. punând capãt rãzboiului vandal atât de pãgubitor. la întâmplare"382. ea nu putea suferi sã se vadã aruncatã pe planul al doilea si se gândi a ridica la tron pe favoritul sãu Patrikios. de fiul 383 sau Abia începuse. spuse cã cel mai bun dar ar fi libertatea captivilor. refuzând 382 Ibidem. Mal-chos ne spune cã nu avea în firea sa cruzimea lui Leon I. 321 darurile ce i se fãceau.

III. declarându-i cã nu se simtea niciodatã în sigurantã cât timp aceastã femeie va rãmâne în Constantinopol. Harmatios fusese numit magister militum în Thracia. Basiliskos. 52-52. Dupã ce predase literele la Panopolis. unde studiase filosofia la scoala neoplatonismului mistic a celebrului Proclus. acestia îl înving un timp. Marcian trebui sã-si caute azil la Sfintii Apostoli. 324 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN destãinuire. care o trimise cu o mare suitã în Isauria. III. dincolo de Bosfor386. Prokopios. împreunã cu familia sa. fie primind scrisori de la Senat. Illos reuseste sã-1 despartã pe Harmatios de Basiliskos. ne-a . ajutându-1 sã-si recapete tronul. ea îl îndemnase pe prefectul pretoriului Epinikos sã-1 asasineze si acesta. 384 Zonaras. The Emperor Zenon and the Isaurians. poet si filosof. de unde fu scos. împãratul din Occident. 128 (Bonn). Dar femeile din familia imperialã îl urmãreau cu nepotolita lor urã. surghiunit în Asia Micã si hirotonisit preot. Printre însotitorii lui Illos. unin-du-si fortele cu ale lor. fiind scos din Sfânta Sofia. avea si ea un favorit. [E. între altele. se gãsea si un om cu multã reputatie printre contemporani. unde se afla cartierul lui Zenon. 8 (1893). Zenon îi datora o deosebitã recunostintã pentru serviciile ce-i fãcuse. 390-391. La Niceea. Acesta.] 323 Dupã vreo trei ani se produse a doua încercare de a-1 rãsturna pe Zenon. ei au fost decapitati. I. întrunind în persoana sa calitatea de gramatic. 385 Zonaras. de o informatie impresionantã. Hodgkin ne-a schitat în câteva pagini cariera acestui interesant tip al pãgânismului388. fie ademeniti de banii si promisiunile lui Zenon. O bãtãlie crâncenã avu loc si victoria era aproape câstigatã. pe Harmatios. în parte atrãgând-o prin daruri. nepotul sotului sãu. De trei ori viata îi fusese în primejdie prin uneltirile lor. se îndreptã cãtre Constantinopol. fiica mai micã a împãratului Leon I. în acest timp. Illos îi descoperi lui Zenon intrigile Verinei împotriva vietii sale. Dar fu rechemat în curând si împãratul îi iesi înainte cu o suitã impunãtoare. o femeie foarte frumoasã. a fost cel mai de seamã si mai nobil dintre dusmanii sãi. p. pp. Verina era cea mai vinovatã dintre toate. o porphyrogenetã. Basiliskos îl trimite acum sã-i întâmpine pe adversari în Asia. el se dusese la Atena. aceea a lui Marcian. Brooks. dar Marcian nu sustinu mai departe atacul si amânã pânã a doua zi rezultatul final.monofizitismul. Illos trecu Bosforul cu isaurienii sãi si risipi armata lui Marcian. Marcian se socotea mai îndreptãtit sã ocupe tronul. rebelul pieri acolo de foame. unde se refugiase. pp. Cel din urmã revoltat împotriva domniei lui Zenon. Zenon o pãrãsi la discretia lui Illos. el îsi ridicã trupe si împreunã cu fratele sãu. în Thebaida. nãscutã dupã ce tatãl sãu se urcase pe tron. cu sotia si copiii sãi385. pp. Bury. pp. dupã mamã. Armatele unite merg la Constantinopol si Zenon intrã astfel fãrã rezistentã în vechea sa resedintã (august 476). deci fiu de împãrat. atacã palatul cumnatului sãu si casa lui Illos. Leontia se retrase si ea într-o mãnãstire. pe când Ariadne fusese nãscutã înainte de domnia lui Leon. t. dar deodatã trec de partea lui. Dar un studiu excelent asupra lui. ceva mai târziu. închis într-un turn a cãrui poartã a fost ziditã si turnul dat în paza unei trupe sigure. Mai înainte de a intra în capitalã. exilat în Isauria. apoi la Alexandria. Cãsãtorit cu Leontia. nepot al fostului împãrat cu acest nume si fiul lui Anthemios. îi fãcu aceastã Hodgkin. informându-i cã nebunia lui Basiliskos e insuportabilã si îndemnân-du-i sã ajute la întoarcerea lui Zenon. a fost exilat într-o fortãreatã din Cappadocia. probabil la sfârsitul anului 478. Trimitându-1 pe Illos cu fratele sãu împotriva lui Zenon. pe care n-a avut-o savantul englez. apoi o închise în fortãreata din Dalisandos. Zenonis. concetãteanul sãu Illos. egipteanul Pamprepios din Panopolis. Ca atare.W. Illos se retrase atunci de la Curte. în acea zi de triumf. El era. Sub influenta ei. Dupã Bury. „English Historical Review". III. 209-238. Atenienii 1-au considerat cel mai eminent dintre discipolii divinului maestru. silind-o a se cãlugãri în biserica din Tarsos387. 129-130.

(pevaKia&eig "7/Uoug /iL/zLpi/iv?#fLvj7 Ao/tfflTepov avmv nâvucav eicpivs tâv naiSsvrâv KcovoTavrivov. dar atentatorul nu reusi decât sã-1 rãneascã.-. în „Bulletin de l'Association Guillaume Bude". vrov Tg nappr\Giaq Jipo8r\)i(og 326 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN minuni. si-1 aduse la Illos. p. în acest oras plin de crestini. încât duse la bãnuiala cã stie si alte lucruri „ale întelepciunii secrete". s. Illos 1-a proclamat „mai întelept decât toti profesorii din Constantinopol. Ei îl convinserã pe Zenon si Verina sã-1 exileze. aflându-se odatã cu oameni învãtati. Atunci Marsos. deci un pãgân în credinta sa si invidiosii uneltirã a-1 compromite.iar filosoful nostru demisiona si pãrãsi Atena. ''''"'" '' • ' . arãtându-1 ca practicând magia si profetiile. dar împãratul îi spuse s-o cearã lui Illos. tãindu-i o ureche. închis de Illos de mai multi ani într-o fortãreatã din Isauria. 388 P. Fermecat de cele auzite. s. v. 1. 389 H. n. ale profetiei si theurgiei. Gregoire. Hodgkin. 325 NICOLAE BANESCU cooperatia elenilor pãgâni. ci în toatã libertatea si-1 manifesta391.dat Henri Gregoire389. 2238. dupã Damascius. cãci era plin de întelepciune politicã (?ccd TJV jap noÃiriKfjg avvâaewq e/i^Aeog)393. Arhontele era însã un mare înfumurat si pretindea de la protejatii sãi o adulatie permanentã. prin îngrijitã lui vorbire fluentã392 si 1-a numit profesor. asupra acestui delicat subiect. un iubitor de literaturã. spuse cã Pamprepios.' 387 loan de Antiochia:ev Tt? Katã Tapaov Lf ap. atrasi de Pamprepios. Dupã loan de Antiochia. Acest studiu. la revolta lui Illos. Ariadne câstigã pe unul din garda scholarilor sã-1 asasineze. neadmitând nici o independentã. Pamprepios era un grec. Pamprepios îl cunoscu pe Illos. „zilele lui Libanios si Iulian". 391 Suidas. 53. atât de sugestiv. neferindu-se a-i face lui Illos preziceri împotriva împãratului. multumitã omului de încredere al acestuia. Creditul lui Pamprepios se întemeia pe prezicerile ce le fãcea ministrului protector. p. Generalul. fãcân-du-1 sfetnicul sãu. Ariadne ceru si ea stãruitor lui Zenon rechemarea mamei sale. pasaj din Malchos: To ' iat. învãtatul belgian . Au câmp d'un Wallenstein byzantin. El avu cu Pamprepios un „conflict de amor propriu" -cum îl caracterizeazã. prieten intim al lui Illos. OVK L%ov vnoKpiaiv.. dori sã audã vorbindu-se despre suflet. 24. împãratul cerând cu insistentã eliberarea fratelui sãu Longinus. El cuceri mâna unei ateniene si o catedrã de filologie390. •TO Ibidem. plecând la Constantinopol. probeazã Kd'âiepoî. Multi dintre cei prezenti filosofarã. poate lãmuri fãrã gres chestiunea în discutie. Illos ceru 392 Suidas. El fu ridicat de atotputernicul sãu prieten la înalta functie de quaestor al palatului sacru. Pamprepios îsi asimila artele secrete ale magiei. pp. fiecare în felul sãu. el nu fãcea un secret din pãgânismul credintei sale. cu speranta de a revedea. III. Ca si dascãlul sãu Proclus. Illos trimise dupã el si-1 luã în Isauria. SeiKvvfievov. de care îsi legã apoi viata. adevãratul „Mecena" al Universitãtii ateniene. dar discutia a lãsat confuzie în spirite din pricina contradictiilor. un sofist egiptean despre care se spun 390 Ibidem. Pamprepios a tinut cu mare elegantã despre suflet un discurs mult meditat. 53 si urm. nr. disensiunea dintre Zenon si Illos a fost începutã de cel dintâi. cu un mare salariu plãtit de Stat. într-o împrejurare înregistratã de Suidas. 24 din iulie 1929. Acesta neînduplecându-se. având un mare protector în arhontele Theagenes. La vie et Ies vers de Pamprepios aventurier paien.v.

era omul care sã realizeze acest proiect. pentru trãdare. Zenon introduse însã în administratie unele inovatii care aveau sã rãmânã. în 488. V. cf. Pânã la începutul anului 484. Gregoire. în Occident cu Odovakar. Illos se instaleazã la Antiochia. ales de Illos. Pamprepios pierise cu trei ani mai înainte. Reforme administrative. Situatia grea în care 1-au pus pe împãrat. [D. împãratul. S-a cãutat a se atrage toti nemultumitii. Politica internã a lui Zenon. ca dispunând de coroanã. 133-150. ed. S-a negociat cu dusmanii Bizantului: în Orient cu persii. st. 31. se introduce în cetate si deschide portile dinaintea trupelor imperiale.327 sã meargã în Orient spre a se reface si Zenon îl numeste magister militum per Orientem. HG. neavând nici ei vreo cunostintã de administratie. el fiind deosebit de dibaci în materie de finante. I. auxiliari rugi comandati de fiul lui Aspar. Noul formular al credintei (ffenotikori). voi. Pamprepios. Marsos murise si el. 1870. p. Pingree. Cu aceasta. în mare parte isaurieni. seria revoltelor se încheie definitiv. Paris. 29. înlocuindu-1 cu loan Scitul. 396 H. pe care o aduce din fortãreata isauricã în care zãcea. pp. la Tarsos. Textul unui horoscop anonim al lui Pamprepios. 395-396. rãsturnarea ereziei monofizite triumfãtoare a Edictului de unire al lui Zenon. îl proclamã. îi ceru lui Illos sã-1 libereze pe Longinus. fragm. Zenon nu avea pregãtirea necesarã pentru a conduce Statul. Zenon îi mobilizeazã pe barbarii lui Theodoric Amalul. stabilit dupã loviturã. ucis din ordinul lui Illos. Illos cãutã sã-si creeze o partidã în imperiu. se aliazã apoi cu Verina.. Fortãreata sustinu un asediu eroic timp de patru ani si cãzu în cele din urmã prin trãdarea sotiei lui Trocundes. confiscându-le proprietãtile. Rebelul se închide atunci în fortãreata isauricã Cherreas (Cherris) împreunã cu aderentii sãi principali: Leontios. între el si suveran mocnea acum dusmãnia si un conflict era inevitabil.] 329 NICOLAE BANESCU b. 328 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN împotriva isaurienilor. prins în ostilitãtile cu ostrogotii. prin abilitatea si relatiile sale. Stein397. 30 (1976). prigoniti de fanatismul arianului Huneric.cit. 27-28. conferind astfel calitatea fictivã de consul persoanelor care nu exercitaserã de fapt consulatul. pp. an. în acelasi timp. Verina murise curând dupã începerea asediului. 214. urmat de credinciosul Pamprepios si de alti prieteni si aderenti. isauriefiii sunt învinsi. Ermenric. ' Gregoire. împãratul a fost nevoit a încredinta prefectura pretoriului. nu putu lua nici o mãsurã. împãrãteasa Verina.. Zenon îl revocã din comandamentul Orientului. La refuzul sãu. Pamprepios e înãltat de acesta la însemnata demnitate de magister officiorum. 1-a împiedicat sã intervinã în Africa în ajutorul crestinilor. loan din Antiochia. pp. La 27 iunie 484. Ea s-a oferit împãratului în acest scop si. El a creat noua demnitate aulicã de consul onorar sau ex-consul. dar când avu mâinile mai libere. sub cuvânt cã aduce o propunere de iertare. Illos îl scoate din închisoare pe Marcian si-1 proclamã împãrat. p. uzurpatorul intrã solemn în Antiochia395. Carolus Muller. Era în 481-482. Acesti „fosti consuli" au format timp de secole o clasã de demnitari bizantini. împãrat pe patriciul Leontios. Firmin Didot. în bãtãlia care avu loc. ! Bury. el îi expulza din Constantinopol pe prietenii rebelului. nu lasã nici o îndoialã în aceastã privintã396. ano VJKXTCOV. si ea. cit. unde furã purtate în vârful unor prãjini în Hippodrom. catolicii. Asa se explicã îndelungata functiune a lui Sebastian în acest însemnat post. DOP. care a . Dar înainte de a lua ofensiva. Oamenii de care se înconjurase. Marsos. Pamprepios. cum o caracterizeazã E. unui om priceput în afaceri. Politicul Horoscopes from the Reign of Zeno. în costum imperial. desi punea la mezat functiunile si guvernãmintele398. Astfel se dezlãntui rãzboiul care tinu patru ani394. în politica internã. Illos si Leontios furã decapitati si capetele lor trimise la Constantinopol. „marea masinã pentru procurarea banilor". Elenii sperau o reînviere a epocii lui Iulian.

dupã câteva decenii. si Senatul. coanep e| atOpãq. Luptele cu gotii. se desparte de ea. Romulus (29 octombrie 475). ale cãrui sedinte se numesc silentia. El merse asupra Ravennei. Deciziile celui de al patrulea Sinod de la Chalkedon se eludarã si. Regatul ostrogot. 500 si urm. Cu timpul. Patriarhii monofiziti de Alexandria si Antiochia au prilejul de a intra iarãsi în sânul Bisericii imperiului. ãnavta. Când cei distinsi cu rangul de clarissimi si aproape toti spectabiles au pierdut dreptul de a lua loc în Senat. 7. pe placul monofizitilor. 70 si urm. p. roman din Pannonia. în natura Sa de om. p. alungându-1 pe Nepos (impus de Leon I) la Salona si proclamându-1 augustus pe fiul sãu. Fapte politice de o gravitate exceptionalã se întâmplã în aceastã domnie în jumãtatea de apus a imperiului. în ce priveste politica internã a fost încercarea de a restabili pacea în sânul Bisericii. zis Augustulus. p. s-a depreciat însã din ce în ce mai mult. Noul formular al credintei fu semnat. Politica externã. Stein a stabilit cã. cit. p. în timpul pãstoririi lui Akakios si a urmasului sãu Anastasios. 276: Kan^evcav. du Bas-Empire. fãrã a adopta si fãrã a respinge termenii particulari sau opiniile sectelor vrãjmase. intrase în Italia si fusese înãltat la rangul de generalisim (magister militum). eliberate de jugul hunilor si sfãrâmate de os- .supravietuit disparitiei consulatului propriu-zis. Numai papa vechii Rome. Rangul lor era inferior numai patriciatului. La îndemnul sãu. în mod exact. E cel dintâi act al schismei dintre Occident si Orient si. începutul dezagregãrii stãpânirii romane din Apus. 331 îl confundã pe Christos. consacratã uneori procesului unui membru al Senatului399. recrutate din micile popoare de la Dunãre. t. de toti episcopii Orientului. împotriva tuturor ereticilor care îl împart sau 399 Op. Armata Italiei era în acest timp compusã din elemente barbare. 398 MaJchos. O anatemã solemnã se pronuntã împotriva lui Nestorios si a lui Eutyches. Consistoriul imperial. Bizantul va cãuta iarãsi apropierea de Roma. li s-a permis a rezida afarã din capitalã. la începutul secolului al V-lea. fost în serviciul lui Attila. Faptul cel mai însemnat al domniei lui Zenon.. III (1911). Se ocoleau însã expresiile „o naturã" si „douã naturi"400. Provinciile Orientului fuseserã pierdute pentru imperiu. 'EVGJTIKOV (482). c. rai ãnpcc'cov eâv ev Tt\ paaiÃâcog ccvÃfj 5ianpãTTLO"&cci 330 de un delict grav: Senatul din Constantinopol participã în largã mãsurã la jurisdictia asupra membrilor sãi. II. Orestes. nici pe ortodocsi cu privire la unirea celor douã naturi ale lui Christos. prin politica religioasã a predecesorilor.' Scopul principal era de a nu jigni nici pe monofiziti. Zenon dãdu celebrul Edict de unire. prin urmare. t. Se hotãra cã Mântuitorul e de aceeasi naturã cu Tatãl. Patriarhul Akakios propuse atunci o nouã formulare a credintei. Histoire ancienne de l'Eglise. Se expune în el. aceastã nouã formulare a credintei putea strânge la un loc pe prietenii si pe dusmanii Sinodului al IV-lea. Felix al III-lea. Zenon a modificat apoi jurisdictia senatorialã. Acest Henotikon plãcu mai cu seamã egiptenilor. Odovakar si Theodoric. ale cãrui sedinte se cheamã con-ventus. se întrunesc într-o sedintã comunã. doctrina catolicã asupra întrupãrii. astfel. silentium et conuentus. în sarcina lor era întretinerea conductelor de apã ale capitalei. sefii Bisericii simtiserã nevoia de a le readuce în sânul ei si a cãuta. Prefectul orasului nu mai avu asupra lor jurisdictia civilã si o nouã jurisdictie fu stabilitã de acum pentru senatorii vinovati 397 Hist. *° Duchesne. în natura Sa divinã. din cauza tineretii sale. si de aceeasi naturã cu noi. o formulã împãciuitoare.

pp. regele skirilor. dar numãrul proprietãtilor ce puteau fi împãrtite în toatã Italia era considerabil si multe rãmãseserã nedistribuite. când Honorius i-a asezat pe goti în Aquitania. el veni în Italia si luã serviciu în garda imperialã. El îsi luã prenumele de Flavius. afirmã învãtatul englez. Era numai un Imperiu roman.. invidiau soarta federatilor ostrogoti..„. vandali.. El si-a dat seama cã fortele sale militare (vreo 15. Odovakar dãdu de asemenea celui mai vechi ex-con-sul. care uneori era guvernat de doi sau mai multi augustf. expresie pe care Bury o considerã cu dreptate ca inexactã si nefericitã. unde fu prins si decapitat (august 476).. în câmpia fluviului P6. O treime a veniturilor financiare a fost atunci încasatã în naturã pentru cheltuielile militare.tertia) soldatilor sãi.adaugã Bury aceluiasi catalog de date cronologice care cuprinde anul 418.. ale francilor si normanzilor"402. 408-409. Histoire ancienne de l'Eglise.. s-au bãtut atunci monede de aramã curatã. p.. probabil. 101 Hodgkin a propus identificarea acestei viile cu Castel dell'Ovo de la Neapole. care e cuprinsã si arsã. Armata barbarã îl alese pe Odovakar rege. începu procesul prin care pãmântul italian avea sã treacã în mâinile ostrogotilor si longobarzilor. ci rege al natiunilor. vila lui Lucullus din Campania401. fiul vestitului Edecon. trupele reclamarã lui Orestes o treime din pãmânturile Italiei.. cu consimtãmântul lui Zenon... numit prior sau caput senatus. vizigoti. care apartinea dinastiei imperiale. El fugi la Piacenza. cãrora li se distribuiserã pãmânturi si care îsi pãstrau legile. ... . un skir. Fratele sãu Paul e ucis în Ravenna. Fatã de Senat avu o atitudine binevoitoare. 500 si urm. Odovakar crutã pe tânãrul Romulus Augustulus. Orestes se închide în Pavia.... III. . . multumindu-se a-1 despuia de purpurã si a-i hotãrî ca resedintã. nu al Italiei. 332 trogoti: rãmãsitele skirilor. si anul 435... . „El apartine . în 476 acelasi principiu al dezintegrãrii a fost întâia oarã aplicat Italiei. gãzduite de locuitori si hrãnite din magaziile Statului. ceea ce refuzase guvernul imperial. sub unica suveranitate a împãratului din Orient.. III (1911). cum so-coate Stein. burgunzi. . p. El îi restitui puterile monetare de odinioarã si.-. Odovakar s-a dovedit un cârmuitor inteligent. dupã cum afirmã el..000 de oameni) nu-i puteau da autoritatea de a stãpâni aristocratia italianã si relatiile cu strãinii.-.. . când Valentinian a cedat tãrile Africii vandalilor. Apusul a ajuns în cele din urmã. „nici un imperiu n-a cãzut în 476 si nu era un imperiu de Apus care sã cadã. cãci. herurilor. Pe la mijlocul verii anului 476. . 173). Revolutia italianã din 476 a fost un eveniment însemnat.... De aceea. t. consilierul favorit al lui Attila. cum s-a mai întâmplat temporar.... cuprinzând o parte din cartierul modern Santa Lucia (Op. pe vremea aceea întins si pe continent. Asezarea germanilor de est ai lui Odovakar. cit. Situatia creatã în 476 a fost similarã celei a domniilor împãratilor ridicati de Ricimer. Ele nu erau multumite de aceastã situatie. > .*° Duchesne.. cu familia sa. fiindcã reprezintã un stadiu important în procesul dezmembrãrii imperiului. cãutã sã trãiascã în bunã întelegere cu vecinii.. Cererea fu respinsã si îndatã izbucni revolta.. .. Trupele barbare erau cantonate în Liguria. sub autoritatea regelui de natiunea lor. Odovakar (Odoacru). i 333 NICOLAE BÂNESCU Evenimentele din 476 au fost de obicei socotite drept „cãderea Imperiului de Apus". cit. la care se adãugau rugii refugiati în Italia.. al mercenarilor refugiati în Italia. din ordinul Senatului. -•••<. turkilingilor. cu o pensie de 6000 aurei. Când poporul sãu fu nimicit de ostrogoti (pe la 470). El distribui a im Op. . Nemultumirea era atâtatã de un ofiter.. Originea sa regalã îi dãdea o mare autoritate asupra armatei. 334 treia parte a pãmânturilor italiene (. anumite atributii. pentru acordarea unei solde anuale soldatilor (donativum). desfãcute în parte din .

336 Ostrogotii se revãrsau neîncetat din locuintele lor din Pannonia si erau din nou un pericol pentru imperiu. Verina. Un got. dacã cererea sa nu va fi satisfãcutã. prin care acesta îi lãsa. E.prefectura urbanã403. pp.roAm?aj TOV Zfivcovog nerã TT)V nrcbar] rov SVTIKOV 'PcofiaiKov Kpâmvt. 335 dar spuse ambasadei lui Odovakar cã împãrat al Occidentului era Nepos si seful ei de la acesta trebuie sã cearã titlul de patrikios. Amalul. cu titlul de rege al gotilor. asasinat în primãvara a-nului 480 de doi din oamenii sãi. Stein. în schimbul unui tribut. si-1 atâtã împotriva aceluia. el nu-i va putea opri pe ai sãi de la jafuri. El trimisese. 44. barbarul numi un consul care fu recunoscut si în Orient406. Regele lor. El nu-i acordã nici un sprijin efectiv. sprijinea aceastã cerere. Aprovizionarea Romei era. fugi în Moesia inferior la ruda sa. supranumit Strabo (Sasiul). Karamaloude. Ol CTTTJV . prin aceasta. Acesta stiu însã a-1 convinge cã face jocul romanilor.000 nomisma-ta si mâna unei fiice a lui Olybrius si a Placidiei sau a altei nobile din oras. Theodoric. p. voind.] . Strabo cerea sã i se îndeplineascã cele stabilite cu Leon I. II. Feva (s. în împrejurãrile de fatã. El reusi a recupera si Dalmatia. Nepos dispãru în curând. un venit anual de 10. poate. Histoire du Bas-Empire. o ambasadã la Constantinopol. mai ales dreptul de a numi functionarii.000 livre de argint si. „Symmeikta". o pensie anualã si postul de magister militum in praesenti. avertizând cã. 240-241.. Dar. Odovakar a tinut seamã de principiul în virtutea cãruia baterea monedelor de aur era rezervatã împãratului. nemultumit de aceastã 407 Malchos. op. care urmãresc distrugerea lor. Acesta îi dãdu cantonamente. 236. Zenon încearcã a atrage pe Theodoric Amalul de partea sa. pânã atunci în serviciul imperiului. în 479 pozitia lui Odovakar se întãrise. în scrisoarea ce-i trimise. cedatã lui Eurik al vizigotilor. Amalul se împacã atunci cu el si amândoi trimit ambasadori la Bizant. Pentru a se apãra împotriva gotilor. Stein vede în aceastã mãsurã intentia de a-1 reînvia pe princeps senatus al Romei republicane. Dacã pierduse Proventa meridionalã cu Arles si Marsilia. Verina fusese închisã si Illos era puternic la Curte. Aceasta contribui la cãderea lui Odovakar. (476-481). executând pe asasinii lui Nepos si fãcu o campanie împotriva rugilor din Noricum.000 de livre de aur si 40. declarând cã. p. înruditã cu el. împãrtind cu el mostenirea puterii imperiale a Occidentului si sã facã oarecum autoritatea sa legitimã. ca sã ducã acolo insigniile imperiale.. dacã va face rãzboi omonimului sãu407. la sfârsitul anului 476. La Curtea din Constantinopol se afla atunci si o solie a lui lulius Nepos. De la 480 înainte. Amalul pretindea concesia unui teritoriu pentru poporul sãu si grâu pentru armata sa pânã la epoca recoltei. care uzurparã stãpânirea Dalmatiei. Theodoric. cit. în sigurantã.. El trimise pe Theodoric Amalul împotriva lui Strabo. cãci Frederic. 403 E. un singur împãrat e de ajuns pentru Occident si Orient si sã cearã lui Zenon sã-1 numeascã pe Odovakar patrikios si sã-i încredinteze guvernarea Italiei404. 6(1985). venitã din Dalmatia ca sã cearã sã-1 ajute pentru restaurarea sa. 235. pp-73-90. Sicilia. 405 406 Ibidem. p. Feletheus) fu luat captiv si executat. 47. [A. Zenon fu însã prudent. împãratul se întoarce atunci iarãsi spre Strabo si încheie cu el un acord. afarã de fortãreata Lilybea. fiul lui Triarius. Stein. p. la sfârsitul domniei lui Leon I. pustia Thracia. fãgãduindu-i 1. Zenon îl numeste patrikio^. a face din Senat un sprijin al stãpânirii sale. El nu se întelesese cu Nepos. deosebit. Zenon se decise deci a recunoaste lui Odovakar anumite prerogative imperiale. fiul lui Feva. Odovakar încheie cu Genseric al vandalilor un tratat favorabil. Apãrarea Italiei a fost asiguratã. care furã aproape exterminati. Dar promisiunile n-au folosit si Theodoric devasta pãrtile Thraciei din vecinãtatea muntelui Rodope. 404 Malchos. Zenon a cãutat sã punã în conflict pe cei doi Theodoric.

ucis de celãlalt Theodoric. iar apoi (484) fu numit ma-gister militum in praesenti (483). intrând din nou în conflict cu imperiul409. dând ostateci si declarându-se gata a face rãzboi lui Strabo si a-1 restaura în Dalmatia pe Nepos. o conventie se încheie si Theodoric obtinu concesia „tãrii Hesperiei". cu pãmânt bogat. în 488. Adamantios plecã sã-1 consulte pe Zenon pentru toate acestea si. Sabinian îi tinu pe goti în frâu în Epir. Sabinianus. El dãdu ostrogotilor pãrti din Moesia si Dacia Ripensis. dar pe Via Egnatia. barbaria se trezi în el si se decise brusc a-si aduna o armatã si a porni 409 Ibidem. celãlalt Theodoric se apropie de Constantinopol. Ia locul numit Staulul lui Diomede. la interventia surorii sale. cu propuneri de tratative. pp. Zenon era bucuros a se scãpa de un barbar greu de îmblânzit. Toti alergarã sub steagurile sale. O întrevedere avu loc cu împãratul. pãrãsind Epirul si orasele acestei regiuni si mergând în Dardania.000 de livre aur pentru acel an. dând lui Theodoric însãrcinarea de a-1 înlãtura pe guvernatorul Italiei. Aventurierul ducea cu sine nu numai armata. Theodoric trimise mesaj lui Sidimund. lângã cort. spre a oferi gotilor un teritoriu în Pautalia (Kiistendil) si 2. împreunã cu . îndemnându-1 a pune mâna pe cetate.000 de goti spre Grecia. Aceastã întâmplare îl apropie din nou pe Zenon de Theodoric. timp de un an si jumãtate. ceru sã petreacã iarna la Dyrrachion si sã plece în Dardania în primãvarã. din nefericire. repurta o victorie asupra unei pãrti din armata lui Theodoric. de asemenea si capitala. pe care avea sã-1 pãrãseascã pentru totdeauna. care luã conducerea. prãdând totul în calea sa. El ceru un plenipotentiar si împãratul îl trimise pe Adamantios. care suferea de foame si cerea alte cantonamente. unde îl ajunse un ambasador al lui Zenon. Malchos. Zenon îi aduce împotriva lui pe bulgari. înconjurat cum este din toate pãrtile de forte romane. El exagera victoria sa. trei ani mai în urmã. în acest timp Theodoric avu întrevederea cu Adamantios lângã Dyrrachion. fiul lui Thiudimer. Theodoric. Moartea neasteptatã a lui Strabo schimbã iarãsi situatia. simulând cã vrea sã-1 ajute pe împãrat si. Regiuni fu ocupat. cãci. calul sãu îl aruncã într-o lance pusã cu vârful în sus. într-o dimineatã. Apoi. în 481. iar Theodoric devasta Thracia (486) si se îndreptã cãtre Constantinopol (487). cãzu. sãvârsind prãdãciuni. care sunt însã bãtuti (481). care comanda Illyricum. Dar o nouã rupturã avu loc. 410 Fiul sãu. 338 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Cu prilejul revoltei lui Marcian. se retrase în Moesia. se strecurã prin Rodope în Macedonia si se opri în fata Thessalonicului. pp. între timp. un ostrogot fost în serviciul lui Leon si care trãia la proprietatea sa lângã Dyrrachion. unde se aflã un mare teritoriu. cu fiul sãu Recitach si cu 30. Acesta izbuti a evacua orasul. la rândul sãu. la Novae. Melantias. O idee trecu atunci prin mintea lui Zenon sau a sfetnicilor sãi: cã 1-ar putea pedepsi pe Odovakar si elibera provinciile illyrice de amenintarea ostrogotilor. 339 NICOLAE BANESCU asupra Constantinopolului. trimitând vorbã împãratului sã nu încheie acordul408. 258-259. Reputatia lui Theodoric si natura expeditiei trezirã o înflãcãrare generalã. în 482. el fu asasinat de un sef ingrat. Accidentul i-a fost fatal (481)""°. pretextând oboseala trupelor. amenintatã. împãratul se hotãrî a face cu el o nouã întelegere. acesta prãda Macedonia si Thessalia si ocupa Larissa. 245-258. care se afla în Constantinopol. Ambasadorul bizantin îi fãcu imputãri pentru purtarea sa si-i atrase atentia asupra pericolului la care se expune. suficient pentru întretinerea armatei sale. el îsi rezerva drepturile teoretice ale suveranitãtii imperiului4".337 atitudine fatã de adversarul sãu. la apelul poporului sãu. sfãtuindu-1 la o atitudine prietenoasã fatã de împãrat. Theodoric fu ridicat la rangul de consul si-1 asistã pe împãrat împotriva rebelului Illos. ci tot poporul ostrogot. El coborâse cu sotia.

stabilind definitiv raporturile de drept public între regatul Italiei si imperiu. Ca sã sfârseascã. vicarul Romei. IV. Dreptul de a numi consuli. rezervatã ca prerogativã supremã împãratului. tinutul acesta era ocupat de gepizi. apoi se închise în Ticinum (Pavia). Miinchen. Theodoric scapã de asediu. nu efigia sa. Cele douã mii de care pierdute într-o singurã actiune rãzboinicã dau o idee despre bagajele ce urmau armata ostrogotilor în aceastã campanie a Italiei412. ci numai un roman. apucând drumul Pannoniei. El se închise atunci în Ravenna. El îsi luã resedinta la Ravenna. dar fu zdrobit si pieri în luptã. Gesch. Numele acestuia continua a figura pe avers. copiii. care urmase lui Zenon. Odovakar e ucis de mâna chiar a lui Theodoric. încercã sã se opunã.. dar puterea sa avea anumite limite. Die Ostgermanen.resturile rugilor lui Frederic. sub anumite conditii. lângã ruinele Aquileei. ci edicta. Prin aceastã întelegere. pp. II. Se gândi însã a nu-i risipi în toatã peninsula. Theodoric îi propune împãrtirea puterii. Acolo e asediat de ostrogoti câtiva ani. dupã expresia lui Gibbon. 1941. cu femeile. ed Bury. Mai 413 L. lângã Verona. . 340 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN nouã bãtãlie. Ajutat de vizigoti. care determinarã pozitia sa constitutionalã. : . guvernatorii provinciilor. 412 Gibbon. La sfârsitul lui septembrie.. Theodoric trecu Alpii lulieni. . cuprinde Cremona si Milan si asediazã Pavia. Traustila. t.. care nu putea fi cuceritã decât printr-un lung asediu. Theodoric preferã a supune rnai întâi Italia de Nord. prior senatus. Theodoric fu recunoscut ca generalisim roman (magister utriusque militiae) si guvernator al Italiei. în baza unui tratat (5 martie 493) si sefii dusmani consimtirã. sub jurãmânt. bãtrânii si averea lor. sub pretext de complot. în 497. învins. dar cu restrictia cã nu putea numi un got. Timp de sase ani împãratul Anastasios. la est de Milan. Marsul sãu trebuie privit. Ostrogotii furã primiti la Ravenna. 295-296. Aufl. masând cea mai mare parte la nord de P6. Theodoric era un cârmuitor independent. fu transferat acum lui Theodoric. unde se desfãsurã a treia bãtãlie înversunatã (11 august 490). p. Theodoric se îngriji mai întâi sasi aseze poporul sãu în tarã. 190 si urm. într-un sens. pe cursul Dunãrii. Decline and Fãli. a guverna provinciile Italiei în comun. la un banchet. învins din nou. Schmidt.. sângeroasã. ca emigratia unui întreg popor. Theodoric s-a abtinut a lua vreo mãsurã care sã fie incompatibilã cu pozitia unui vicerege. Excluderea se întindea si la toate functiile civile (Prefectul pretoriului. si familia sa e exterminatã413. magister officiorum. el fugi la Verona. acordând gotilor o treime a domeniilor romane. avu loc o 411 Bury. Ordonantele lui Theodoric nu erau leges. Odovakar îl astepta pe Sontius (Isonzo). instalati la Sirmium. în 490.. Italia rãmânea parte a imperiului. (:{ 341 NICOLAE BANESCU multe ambasade trimise din Roma n-avurã nici un rezultat. pe Athesis (Adige). în cele din urmã se ajunse la o întelegere. pp. dar zece zile mai târziu. pe revers era gravatã numai monograma lui Theodoric. Pozitia regelui ostrogot ca delegat reiese din faptul cã n-a uzat de anii domniei sale în datarea oficialã a documentelor. Stãpân pe situatie. Festus. a cãrei pozitie era mai puternicã.. el iesi din Pavia si Odovakar se retrase în spatele râului Adda. împãratul Anastasios tratã cu emisarul regelui.. der deutschen Stdmme bis zum Ausgang der Volkerwandeung. a sovãit a defini situatia noului stãpân al Italiei.. I.-. care implicau suveranitatea împãratului si pe care el le-a observat cu loialitate. cei doi ministri ai fi- . pierdutã de Odovakar dupã un mare mãcel. Reiese apoi din faptul cã n-a pretins dreptul de a bate modedã decât ca subordonat al împãratului. 416 si urm. -. Odovakar se închise în Ravenna. La rândul sãu. în toamna anului 488 Theodoric se puse în miscare. acordat de Zenon lui Odovakar. Biruind toate obstacolele. El intrã fãrã greutate în Milan.. . . sau care sã fi îngreuiat o recunoastere ulterioarã. unde se dãdu prima bãtãlie (28 august 489). Regele lor. Pozitia subordonatã a regelui reiese înainte de toate din faptul cã nu avea puterea de a face legi. Odovakar se întoarce asuprã-i.

pp. Pe plan religios. 415 Stein. therme la Pavia si Verona. „Byzantion".500 hi) de grâu anual. acei agentes in rebus. 253-254. ci si germanii rãmasi ai lui Odovakar si rugii. care se clatinã din toate pãrtile417. L'influence des Goths ã Salone. 411-432. zice un savant francez. op. II. 453 si urm. Lângã. 73-77. romischer Patricius undKonig derGoten. un corp de officiales goti era alcãtuit din asa-zisi saiones (sing.. . sporite în continuu de la Constantin cel Mare. A acordat apoi poporului din Roma distribuirea gratuitã a 1. Bd. Pe când în Gallia. IlI-e ed. Gotii erau exclusi si de la demnitatea onorificã de patrikiostU. se vede un got silinduse a sustine vechiul edificiu imperial. Theodoric se arãtã binevoitor fatã de lumea romanã. Urmãrind etapele influentei germane. Ensslin. d. p. a împrejmuit aceste douã orase cu ziduri noi si a restaurat apeductele de la Ravenna si Verona. au rãmas legati de idea imperiului. precum si Mausoleul sãu. I. II. care recunosteau toti regalitatea lui. în Italia. 417 L.342 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN nantelor. 404-414. guvernatorul civil roman era în fiecare provincie unul militar got: comes Gothorum provinciae si. comes Gothorum civitatis. t. Pe lângã titlul sãu de magister utriusque militiae.20. în primãvara anului 500. 343 dominat chiar în personalitatea regelui416. Rom-Berlin. dupã moartea papei Anastasius al II-lea (498). Aceeasi pãrere e împãrtãsitã si de W. pp. 344 prilej 200 de livre de aur pe an pentru întretinerea zidurilor si a anticului palat imperial. în schimb. Pe lângã acesti comitesprovincia-rum si comites civitatum. în Spania.000 de modii (10.. 418 Asupra bisericilor clãdite la Salona. în „Zeitsch. celebrând la Roma tricen-nalia.. Paris. Politica sa externã. fatã de armata ostrogotã Theodoric era si regele poporului sãu. IV. XIX (1949). se afla câte un comandant de piatã got.. Cf. a clãdit bisericile Sân Apollinare Nuovo a palatului lui Theodoric si Santa Mãria in Cosmedin. treizeci de ani de domnie. 19 (1940). în „Das neue Bild der Antike". . care executau ordinele emanate de la suveran415. lui Ejnar Dyggve. unde a descins. echivalent gotic al curierilor imperiali. îngrijindu-se a repara ruinele Italiei. v. 122. din cauza plângerilor primite împotriva vietii sale scandaloase. p. El a adoptat titlul de Rex (nu Rex Gothorum). înlãturat mai înainte (502). du Bas-Empire. Theoderich. Les barbares (Peuples et civilisations). mãrturii ale avântului artistic pe care orasul 1-a cunoscut în domnia lui418. Hodgkin. Hist. . pe lângã defensorul si curatorul roman.. barbarii stãpâni rãmân credinciosi traditiilor lor nationale. saio). chap. Das Romerreich unter germanischer Waltung von Stilicho bis Theoderich. schweizerische Gesch. art. pânã la regele got. 1936. Elementul roman a predominat în Statul lui Theodoric. el continuã a functiona ca mai înainte. autorul aratã cum toti sefii militari germani. questorul palatului). Schmidt. La Ravenna a secat bãltile pentru a planta arbori fructiferi. pp. el a pre414 Bury. pp. desi fusese ales de majoritatea alegãtorilor419. A construit palate la Ravenna. puse capãt agitatiilor ce stãpâneau de câtiva ani populatia romanã. fiindcã strãini în Italia nu erau numai os-trogotii. f. t. Calitatea lor de soldati strãini determinã caracterul Curtilor de judecatã a ostro-gotilor: curti militare erau instituite pentru dânsii. Guvernãmântul lui Theodoric. 1942. Senatul fu tratat cu respect. a acordat cu acest 416 Vezi L. în fiecare oras.". Halphen. în legãturã cu alegerea urmasului sãu. posturile militare erau încredintate numai gotilor. în Africa. III. Theodoric a fost un rege constructor.. cit. Personalitãtile literare ale epocii. . fãrã concursul cãreia nu putea administra. Theodoric îl impuse în cele din urmã pe Symmachus. V.

345 NICOLAE BANESCU primise la Constantinopol. Ennodius a fost reprezentantul sãu principal. 346 lor. Amândoi erau reprezentantii cei mai autentici ai romanitãtii pe care Theodoric voia s-o asocieze la opera sa. cu al regelui got420.. din punctul de vedere al istoriei ideilor. loan I a fost ales ca succesor. consolidând situatia Italiei. o nepoatã a regelui ostrogot. Theodoric a asigurat o lungã perioadã de pace. în clerul din Milan. Anicius Manlius Severinus Boethius a fost un opozant al regelui ostrogot. Laurentiu. originar din Balcani. O fiicã a lui Theodoric îl luã de sot pe regele vizigotilor. luând-o în cãsãtorie pe sora lui. cum socoate Ensslin. a trebuit sã intre. Episcopul de Milan. 391-396. Reluã Proventa de la vizigoti si Dalmatia de la uzurpatori si anexã Pannonia Secunda. Thrasamond. amic politic credincios al lui Theodoric. s-au interceptat scrisori cãtre împãrat de la senatorii cei mai de vazã si care fãceau sã fie bãnuit Albinus. du Bas-Empire. Adept al politicii regelui ostrogot. II. Amalafrida. cu prilejul alegerii. agresivul rege al francilor salieni. Dupã Anonymus Valesianus. s-a silit a face din acest oras un centru intelectual. p.. dar n-a exercitat sub Theodoric nici o functie publicã. ceea ce nu e verosimil. se cãsãtori cu Sigismond. O cronicã scurtã. cit. Alaric al II-lea. E mai probabil cã pasajul acesta se referã. în care prezintã stãpânirea lui Theodoric si trecutul gotilor în lumina cea mai favorabilã. Nobil de origine. antipatia. Regele got nu s-a amestecat în alegere. ei pãstrarã o atitudine rece. datã fiind cresterea ce o 419 Stein. al cãrui nume a putut fi înlocuit mai târziu. El a desfãsurat o activitate variatã pe terenul literelor si s-a deosebit mai cu seamã în arta epistolarã. si-a trãit copilãria în Italia de Sus. Lunga sa domnie a fost ilustratã de câteva distinse personalitãti literare. prefect al pretoriului si consul.. poate el însusi got4". „cãci se poate zice cã stiinta medievalã din Occident a avut ca bazã tratatele sale de aritmeticã si de teorie muzicalã. El trecea drept omul cel mai învãtat al epocii sale. între devotatii lui Theodoric se numãrã si Cassio-dorus (Flavius Magnus Aurelius). cãutând a-si întãri situatia prin aliante matrimoniale. Murind papa Hormisdas. fiul minor al ginerelui sãu. •-. care stãpânea în mediul 420 Rex Theodoricus inlitteratus ?. Hist. Jahrbuch". fiul ministrului Cassiodorus al lui Odovakar. din motive nationale si sociale.. unde a stat atâta vreme ca ostatic. la începutul lui august 523.. Dar cu toate cã acesta se sili a-i câstiga covârsindu-i de onoruri. în 522. 421 Hodgkin. regele burgunzilor. o luã de sotie pe sora lui Theodoric. în „Hist. III. Amalaberga. 1940. la împãratul Iustin I. în corespondenta ce se tinea de obicei cu Occidentul. în sfârsit. Ariana. dar n-a putut fi multumit de rezultat. op. ajutat de Theodoric. Boethius cunostea limba greacã la perfectie. Boethius a fost consul în 510 si. Stein îl situeazã exact în pragul Evului mediu. Symmachus a fost prior senatus. Alaric al II-lea. 284 si urm.în politica externã dovedi energie. stabili legãturi de familie. fatã de goti. din cauza sãrãciei. servindu-1 apoi credincios si pe Theodoric. alta. El plãti cu viata nobila sa atitudine fatã de barbarii uzurpatori. în chip arbitrar. la îndemnul lui Faustus. ca bunic al lui Amalaric. Istoria gotilor. Magnus Felix Ennodius a fost u-nul dintre ei. pp. în Spania si Septimania exercitã o dominatie efectivã. p. El împãrtãsea cu socrul sãu. se cãsãtori cu regele turingilor. t. Audofleda. din care s-a pãstrat numai un fragment tradus de lordanes. Symmachus. 132 si urm. ca favorizând proiecte îndreptate împotriva guvernului .. comentariile sale asupra diferitelor opere filosofice ale antichitãtii si mai ales traducerea operelor lui Aristotel privitoare la logicã"422. Theodoric era un agramat care se folosea de un sablon pentru semnãturã. îndeplini functia de magister officiorum. 2. Cu Clovis. Cassiodorus a scris douã opere istorice închinate regalitãtii si trecutului poporului got: l. loan fiind prieten personal al lui Boethius. regele vandalilor. Nãscut în sudul Galliei.

apreciatã. ceea ce se chema la . corpul silentiarilor din care fãcea parte avea un personal de mâna a doua. unde fusese închis. 3-12. Ariadne se pronuntã în favoarea unui bun functionar al Curtii. dupã ce-i luã mai întâi în scris un document prin care se lega cu mari jurãminte a pãstra credinta neatinsã. ca sã se apere împotriva acuzatiei de înaltã trãdare. silentiarul424 Anastasios.os-trogot. Personalitatea sa.. aflând frumoase cuvinte pentru devotamentul si ordinea bunã a poporului fatã de maiestatea imperialã. Originar din Dyrrachion. Originalitatea operei stã mai cu seamã în stilul si în compozitia ei. Dar Senatul si demnitarii nu se pot întelege asupra persoanei împãratului si atunci Urbicius. încercând a clasa afacerea care ameninta sã-1 compromitã pe Albinus. 348 înaltii demnitari. membrii Senatului si patriahul s-au adunat în porticul dinaintea Marelui Triklinos. împãrãteasa a apãrut atunci în Hippodrom. înainte de a auzi cererile ei. în hlamida imperialã. cit. 347 în calitatea-i de magister officiorum. 122 Op. De consolationephilosophiae. BS1. si toti furã bucurosi de aceastã alegere si-1 aduserã pe Anastasios. Când Zenon muri de dizenterie.cct. vrednicã de meditatiile antichitãtii. si cunoscut pentru pietatea sa. era de 60 de ani când s-a urcat pe tron. cerându-i sã dea imperiului un împãrat ortodox: op&oSotov âacnÃea tr\ oîjcou/ievrj! Augusta a rãspuns. în ziua de 11 aprilie 491. Documentul a fost depus în Arhivele 424 Pãstrãtorul ordinii în procesiunile si adunãrile împãratului. fiindcã se declarase solidar cu el. a nu schimba nimic în Bisericã. Demnitarii au fost de pãrere ca Augusta Ariadne sã meargã la Hippodrom si sã vorbeascã poporului. a fost executat de asemenea. prin vocea unui libellisios. elogios de un istoric ca Prokopios423. Debellogoth. Rãspunsul dat de Boethius nu e contrariu învãtãmântului Bisericii. Noul basileus se cãsãtorea apoi. Pânã sã se hotãrascã sentinta. pp. Alegerea e povestitã în toate amãnuntele sale în lucrarea Despre Ceremonii a împãratului Constantin al Vll-lea Porphy-rogenetul. vestita sa lucrare asupra mângâierilor filosofici. iar poporul si soldatii (gãrzile palatului) în Hippodrom. ceea ce se admite. ca sã întrebuintãm expresia lui Duchesne. praepositus Augustae. La sfârsitul anului 524. Anastasios nu era un personaj prea mare. Alegerea. Anastasios I (11 aprilie 491 . conservatorul tezaurului sacru (o'KsvcxptiÂ.] 349 Marii Biserici. I. Aceste acte de cruzime întunecã domnia lui Theodoric. 56(1995). 131. Era. cap. Punctul ei de plecare e problema a cãrei expresie celebrã e Cartea lui Iov: cum se acordã ideea Provindetei cu faptul cã de atâtea ori pe pãmânt triumfã cel rãu si cel bun e covârsit. a fost acuzat la rândul sãu si arestat.. cu suita ei. care fu aclamat de popor si armatã'125. s-a putut constata puterea simtului dinastic ce stãpânea populatia. Lilie. a poruncit factorilor constitutionali sã aleagã „un crestin. pasionat pentru chestiunile religioase. 425 De Cerim. noul ales fu încoronat de patriarhul Euphemios. cu împãrãteasa vãduvã Ariadne. Boethius. 3. 1. în ziua de 9 aprilie 491 si se procedã la alegerea viitorului împãrat. de altminteri.). Symma-chus. îi sfãtuieste sã-1 trimitã pe patriarh pentru a cere Augustei sã aleagã ea însãsi pe viitorul împãrat. Boethius compuse în celebrul turn din Pavia. în grija lui Macedonios.. în mai.9 aprilie 518) a. Albinus fu citat dinaintea regelui. Multimea a izbucnit din nou în aclamatii. si multimea a primit-o cu aclamatiile obisnuite. Boethius a fost condamnat la executia capitalã si confiscarea bunurilor. roman si plin de toatã virtutea imperialã". [R.-J. cerând un împãrat roman si Ariadne rãspunse cã. 92. socrul sãu. l. p. Die Kronung des Kaisers Anastasios I.

ortodoxia oficialã neoferindu-le suficiente garantii"426. L'Eglise au Vl-e siecle. 351 Politica religioasã a lui Anastasios i-a creat. cunoscut pentru sentimentele sale monofizite înainte de a fi fost ales împãrat si aceasta explicã atitudinea hotãrâtã a patriarhului. ea avu sã înfrunte rãscoala isaurienilor. The University of Wisconsin Press. trimitând împãratului la Constantinopol capetele lor. motiv pentru care i s-a zis Sitcopog (ceacâr)427. atâtate de sefi. împãratul si-a dat seama mai mult decât predecesorii sãi cã interesele vitale se aflau pentru imperiu în est. în Pisidia. Duchesne.. care furã purtate dinaintea multimii în Hippodrom. în fruntea revoltei. 46. unul fiind negru. Trupele de isaurieni pe care se sprijinise Zenon ajunseserã. repurtarã asupra rebelilor o mare biruintã la Kotyaeion. eruditul teolog al monofizismului433. în 492. Politica religioasã a lui Anastasios. Athenodor si episcopul de Apamea. Fonte-moing et C-nie. 1925. III. t. spre a-1 încorona. The Eastern Provinces. o bunã parte a populatiei sale fu strãmutatã în Thracia si de atunci puterea sa politicã n-a mai însemnat nimic429. avea o înfãtisare plãcutã si o particularitate a ochilor. care înlocuise Evanghelia cu sabia si avea sã piarã în aceste sângeroase hãrtuieli. a-i preda promisiunea scrisã cã nu va schimba nimic din credintã si va respecta deciziile Sinodului de la Chalkedon431. care a frãmântat provinciile Asiei Mici mai bine de sase ani. un recent cercetãtor al politicii religioase a lui Anastasios. educatia bunã si generozitatea sa428. în care sefii rebeli cad în mare parte. care luã un caracter national. Trupele se revoltarã. Paris. 428 Lydos.icti A' 350 atras ostilitatea populatiei capitalei. terorizând populatia. conduse de loan Gotul si de loan Kyrtos (Ghebosul). 427 Zonaras. „unul din acei scrupulosi cu tendinte monofizite. Church and State in the Later Roman Empire. în tot cursul domniei. în acele regiuni de munte rãzboiul se transforma însã într-un rãzboi de guerillã si de asedii. Demagistr. Anastasios era. un scriitor de la mijlocul secolului al Vl-lea îl laudã pentru întelepciunea. silindu-1. a fost mai linistitã. Longines din Cardala. purtat în pãrtile sudice ale Asiei Mici. episcop de Hierapolis432. The Religious Policy ofAnastasius the First (491-518). Wisconsin. dar el stârni în provinciile de est. uUu< . si aceasta a determinat întreaga sa politicã religioasã430. t. Cum observã. înalt de talie. care urmãri cu tenacitate gândul de a smulge lui Anastasios imperiul. Frãmântãri si lupte interne. Isauria a fost supusã definitiv. Trupele imperiale. în comparatie cu a lui Zenon. cu Philoxenos (Xenaias). Madison. Anastasios. din Selinus. Legãturile avute apoi ca împãrat cu corifeii doctrinei monofizite. unde mono-fizitismul era în crestere. retrãgându-le si dotatia anualã pe care o primeau din timpul predecesorului sãu. 133 (Bonn). care nu primeau fãrã ezitare comuniunea patriarhului. Cu aceasta. celãlalt albastru. Conflictul religios continuu dintre împãrat si supusii sãi a înlesnit revolta lui Vitalian. atotputernice. 51. Ele erau acum o adevãratã primejdie pentru imperiu si împãratul se vãzu nevoit a se scãpa de o tutelã periculoasã. p-5. 1-au întãrit în aceste 429 Brooks. iar atitudinea împãratului fatã de Bisericã i-a «s M-gr. iar în 498 loan Gotul pune mâna pe ultimii sefi si-i decapiteazã. El se bucura de o bunã reputatie. De la început. Domnia noului ales. 1939Prefata. si dezlãntuirã un crâncen rãzboi civil. b. 430 peter charanis. si Severos din Sozopolis. p. o luptã aprigã în jurul credintei si ea dãinui o lungã perioadã de timp. III. 479-480. guvernator al Isauriei. de altfel. [O a doua editie a lucrãrii a fost realizatã de cãtre Centrul de Studii bizantine din . îndepãrtându-i pe isaurieni din capitalã. 49. mari dificultãti.Constantinopol un SiaKpivonsvog. cu destulã dreptate. prin protectia acestuia. Sinodul de la Chalkedon fusese un triumf al politicii imperiale si papale. un alt Longinos. n-a fost totusi scutitã de rãzboaie si de serioase tulburãri interne. Imperialii câstigã câteva mari victorii. punându-i uneori tronul în primejdie. se aflau sefi dintre cei mai populari: Linginines (Lingis). pp. L.

i. Doctrina ce o profesa el reiese în chip evident din negocierile cu papa Gelasius. prea clementul meu fiu. Aceasta ar fi însemnat însã recunoasterea de cãtre papã a dreptului ce-1 avea împãratul de a hotãrî politica si doctrinele Bisericii prin edict si asa ceva. care o reproduce în lucrarea sa. când acea ambasadã plecase la Constantinopol. p. care cuprind o expunere luminoasã a politicii religioase a lui Anastasios. împãratul insistase ca Faustus sã cearã papei sã-1 onoreze cu o astfel de scrisoare. 19. cit. Gelasius profitã de aceastã ocazie si scrise lui Faustus sã discute cu împãratul si aspecte religioase. . în 492. p. pe care Preaînalta divinitate 1-a rânduit ca sã predomine asupra tuturor preotilor si care. a onorat pietatea întregii Biserici'"136. 434 Charanis. ducând împãratului o scrisoare a papei Anastasius al IIlea (urmasul lui Gelasius). regele ostrogot. 1925. Henotikon.\ . de la care luãm aceste amãnunte. Stein. Charanis. 11. Festus obtinea recunoasterea lui Theodoric si dãdea împãratului promisiunea cã-1 va face pe papã sã accepte decretul de uniune. autoritatea sa spiritualã implicã pe cea temporalã: „Fiindcã. Anastasios a fost bucuros s-o asculte. sunt.. : . de fapt. Histoire du Bas-Empire. dupã numele sirian al orasului sãu. p. în 496. adicã si dacã se cuvine ca inimile credinciosilor sã se supunã îndeobste tuturor preotilor care profeseazã în chip drept lucrurile dumnezeiesti. 48. Dintre acestea. T. cã.. împãrate auguste scria Gelasius -.T... 1974.] 353 nu fãcuse.) divina tractantibus fidelium convenit corda submitti". II.]. propunând reluarea negocierilor pentru înlãturarea schismei.5432 Numit de obicei Philoxenos de Mabbugh. în lucruri ale credintei îti pleci grumazul tãu prelatilor si de la dânsii astepti cauzele mântuirii tale. Gelasius a rãspuns atunci dorintei împãratului si. desi întreci în demnitate restul omenirii. [=ed. ca sã negocieze cu împãratul în privinta situatiei lui politice în Italia. Ambasadorul n-a uitat a pune chestiunea si. crede cã împãratul ar fi sugerat un compromis rãmas necunoscut434. dupã câte a relatat. aratã cã Gelasius se 354 arate aceeasi consideratie prelatului acestui Scaun. 157 si urm. L. Thessalonic. Paris. nu era cu putintã. /.-1 . douã lucruri de care aceastã lume e mai cu seamã guvernatã: autoritatea sacrã a pontifului si puterea regalã. ca un om al cuceririi. la începutul anului 494. în consecintã. de fapt. îi trimise scrisoarea asteptatã. cum o calificã pe drept cuvânt Charanis. împãratul se asteptase ca Gelasius sã-i trimitã cu prima ambasadã a regelui o scrisoare de salut. stii. Duchesne.. op. ceva mai mult. Pretentiile papale privitoare la autoritatea spiritualã si temporalã sunt precizate lãmurit în aceastã scrisoare. L'Eglise au Vl-e siecle. cum vom vedea. Theodoric trimise la Constantinopol. De aceea. 352 sentimente. Fiindcã nu obtinuse recunoasterea sa ca rege al Italiei. condusã de senatorul Festus. trimise o ambasadã la Constantinopol. 1974. un „document extraordinar". iar în primirea si administrarea sacramentelor ceresti tu stii cu dreptate cã trebuie sã fii supus orânduirii religiei mai degrabã decât sã o prezidezi. 431 M-gr. cu atât mai mult se cuvine sã i se 435 [Traducerea mai precisã a textului „Et si cunctis generaliter sacerdotibus recte (subl. autoritatea preotului e mult mai mare. cu aceeasi misiune. si dacã e drept ca inimile pline de credintã sã fie supuse tuturor preotilor care trateazã lucruri drepte divine435. totusi. o nouã ambasadã. p. ceea ce 433 E. Suprematia spiritualã a Scaunului roman era atestatã de canonul pãrintilor si de traditie. Fon-temoing et C-ie.Thessalonic. condusã de senatorul Faustus. în cadrul colectiei „Byzantina Keimena kai Meletai". O solie papalã fu expediatã în acelasi timp. ns. a Il-a. Theodoric..

un Sinod local în Constantinopol. [ed. în interior însã împãratul se sili a-si impune doctrina. Capizzi. 1: „Evagrius. edictul Henotikon. iar ei au fost îndatã expediati din capitalã. C. insti-gatia revoltei a fost atribuitã trupelor de isaurieni. p. Macedonios. ceea ce a mãrit antipatia dintre el si împãrat. îl decise a tine. în acest timp Egiptul denunta oficial Sinodul de la Chalkedon. a Il-a. p. cit. El semnã îndatã..skevophylax) al Marii Biserici. nu admise a devia de la politica înaintasilor sãi. urmasul lui Gelasius (decedat în noiembrie 496). 32). p. în cele din urmã. 356 semnase edictul lui Zenon. O serie de patriarhi cãzurã victime acestor mãsuri. a întrebuintat o politicã a moderatiei. care si-ar fi exprimat regretele pentru lunga campanie împotriva dovedea nu numai un apãrãtor al ortodoxiei. cu permisiunea împãratului. p. si statuile împãratului si sotiei sale au fost smulse de pe piedestalul lor si târâte pe strãzi de multime. 22.KK>C. BZ. din cauzã cã 437 A. suveranul pare a fi insistat cã nu trebuie sã fie proclamat si nici înlãturat în mod public439. patriarhul de Constan-tinopol. a fost suspectat de simpatie fatã de rebeli. Pope Gelasius and emperor Anastasius. 27. 440 Theoph. iar dupã moartea sa (noiembrie 498). lovindu-se de o statornicã opozitie pe care n-a pregetat a o înãbusi prin mãsuri extreme. adept fervent al Sinodului din Chalkedon. t. 436 Ibidem. în timpul îndelungatului rãzboi ce a urmat. 12. unele doctrine fiind. pe care a urmat-o papalitatea în decursul evului mediu (în acest sens. un Sinod al episcopilor adunati în Constantinopol gãsi cã doctrinele lui Euphemios nu erau strãine de nestorieni si-1 depuse din Scaun. care confirma doctrinele Sinodului din Chalkedon „corect formulate". n. Siria era în schimb sfâsiatã de partide. cit. în 499. în noiembrie 495. raconte que Macedonius (sic!) requis de restituer le document signe par Anastase au moment de son couron-nement s'y serait refuse et que depuis lors l'empereur lui aurait voulu tout le mal possible". 140 (de Boor). Dvornik. Cf. F. 304. Dar cãlugãrii nu s-au împãcat. ci si un promotor al doctrinei numite „gelasiene" de cãtre istoriografie.. 438 Evagrius afirmã acest lucru. 44 (1951). la Hippodrom. Anas-tasios tinea sã-si exercite în plinã libertate judecata sa asupra conditiilor religioase în imperiu. op. Fliche et V. El ceru sã i se restituie documentul si nu-1 obtinu decât cu forta. v. 51. p. conservatorul tezaurului sacru (. 439 Cf. patriarhul. (De la mort de Theodose â l'election de Gregoire le Grand). bãnuiala intrigilor patriarhului cu sefii isaurieni pare a-1 fi determinat pe Anastasios sã nu-1 mai tolereze.. cit. 1969)]. Charanis. 27..Anastasius al II-lea. p. partida dusmanã acestui edict triumfã la Roma în persoana papei Symmachus si în tot cursul domniei lui Anastasius nu mai putu fi vorba de o întelegere cu Roma. Roma. Relatiile noului patriarh cu împãratul au fost un timp bune. în speranta împãcãrii cãlugãrilor. în interesul pãcii religiei. când a intervenit. L'imperatore Anastasia I(491-518). implacabili fatã de edictul lui Zenon. Euphemios era apoi si în posesia documentului prin care împãratul garanta deciziile Sinodului de la Chalkedon si acest lucru a fost socotit ca una din cauzele de cãpetenie ale frictiunilor dintre ei438.] 355 isaurienilor437. politicã initiatã de Mongos si mentinutã credincios de urmasii sãi. 111-116. Ostilitatea cãlugãrilor chalkedonieni din capitalã. rãu formulate (iivã KO. Histoire de l'Eglise. împãratul a intervenit cât mai putin în afacerile religioase ale Egiptului si. Când o revoltã serioasã izbucni în 491. op. în confruntarea acesteia cu orientãrile heterodoxe si mai ales cu monofizismul protejat de împãratul Ariastasios I. Situatia religioasã era acolo cea mai grea pentru . 4. dupã dânsii. op. 1937. Charanis. Cel dintâi a fost Euphemios. Martin. fu numit succesorul sãu440. cf. dans un endroit ou son recit est singulierement rapide (III. Duchesne. având în vedere tendintele hotãrât monofizite din Egipt. în privinta Sinodului din Chalkedon.

probabil cu consimtãmântul patriarhului Elias. 357 primi si împãratul a trebuit sã-1 strecoare în secret afarã din capitalã. un cãlugãr. La 7 august dã ordin lui Celer. aprobându-i actiunea. Cu înãltarea lui Flavian în Scaunul Antiohiei. Anastasios îi primi cu cinste pe cãlugãrii condusi de Severos si se întretinu cu acesta despre starea Bisericii. de la patriarhatul din Ierusalim. p. a cãrui politicã religioasã coincidea cu interesele religioase ale lui Severos. un monofizit. ca sã evite tulburãrile în capitalã si. sã-1 aresteze pe patriarh si sã-1 deporteze din capitalã. Când instigatorul veni la Constantinopol. stârni.Anastasios. pp. dar el refuzã a le preda si. Marele demnitar îl duse. trecând sub tãcere pe cele din Efes si Chalkedon. în vara anului 511. iar cei ce-1 resping sunt eretici. au întãrit opozitia din Siria si împãratul. fatã de presiunile împãratului. op. Aceasta-1 decide pe Anastasios sã-1 depunã pe Macedonios. la Chalkedon. cit. de unde le ia apoi Kalopodios. cã rãmâne credincios Sinodului din Chalkedon. Patriarhul Macedonios n-a putut privi indiferent strânsa legãturã a iui Anastasios cu sefii monofiziti. Politica sa în acea regiune a fost o politicã de energie.. Philoxenos fu invitat de împãrat la Constantinopol. îi cer o profesiune de credintã în scris. îi ocrotea441. vãzând în ei o apãrare împotriva pericolului persan. Nephalios. magister officiorum. condam358 nând public Sinodul din Chalkedon. în 508-509. Anastasios adunã Sinodul si reuseste sã câstige sprijinul membrilor sãi. economul Marii Biserici si le duce împãratului. el anatemizeazã pe Flavian pentru slãbiciunea atitudinilor sale. care au pãrut extremistilor din ambele pãrti ca o condamnare a Sinodului din Chalkedon"2. o persecutie aprigã a cãlugãrilor monofiziti din Palestina. seful monofizit stãtu trei ani la Constantinopol (508-511). spre a da o sanctiune legalã depunerii patriarhului. Partida monofizitilor era condusã de Philoxenos. împãratul le sustine cererea si patriarhul îi supuse. patriarhul n-a acceptat a-1 Charanis. unde monofizitul agresiv era foarte urât de cãlugãri si de populatie. un Sinod local. în puterea noptii. cãzu si el în urma noii ofensive monofizite. poate în legãturã cu situatia religioasã din Siria. Interventia insistentã a împãratului în lupta religioasã din Siria avu o serioasã repercusiune în capitalã. dar acum aderent al Sinodului din Chalkedon. favorabilã monofizitilor. Macedonios a repudiat profesia de credintã datã împãratului declarând în mod public. Flavian. sigileazã manuscrisul depus în altarul Marii Biserici443. unde erau urmãriti. îl depune formal. El avu însã parte de o primire ostilã în capitalã. Monofizitii sirieni. socotind pe Macedonios nestorian. în mãnãstirea lui Dalmatius. fapt confirmat si de Evagrios. Mai întâi îi cere protocoalele originale ale acelui Sinod. profesiunea de credintã prin care recunoaste primele douã sinoade. La 27 iulie 511. cãci avea mare trecere pe lângã împãrat. patriarhul Antiohiei. el tinu. suspendã pentru un timp lupta. lucrând împotriva persecutorilor si influentând cursul evenimentelor. în urmã. presbiter si schevophylax al Marii Biserici. 30-31. pentru sigurantã. îngrijorat de alarmarea cãlugãrilor ortodocsi ai capitalei. Era deci o nouã confirmare a edictului Henotikon. patriarhul a putut face concesii însemnate. între 502-505. Macedonios a fost apoi exilat la Euchaita si în locul sãu a fost înãltat ca patriarh Timothei. dar. la cererea îm442 Op. Rãzboiul cu Persia. tinut la Claudiopolis. Cãlugãrii prigoniti hotãrârã a se plânge împãratului si.. . fost monofizit. Charanis socoteste cu multã probabilitate cã. cit. în anul urmãtor. Macedonios ar fi mers mai departe. 40. înainte de sfârsitul anului. la rândul sãu. din porunca împãratului. dupã izvoarele monofizite. alungându-i din mãnãstirile lor. care le distruge. patriarhul îl primi cu simpatie. în 507. Monofizitii fugiti din Persia. lupta religioasã în Siria ia o formã violentã. un numãr de douã sute dintre ei furã condusi de Severos în capitala imperiului.

trimisi de împãrat sã potoleascã dezordinea. De douã ori tronul sãu a fost amenintat de aceste revolte în chip serios. la care au participat si cãpeteniile monofizitilor. desi denuntã pe marii teologi compromisi în erezii si introduse patru capitole ce dãdeau impresia cã era împotriva Sinodului din Chalkedon. p. Casa lui Marinos fu incendiatã si lucrurile de pret împãrtite 444 Cedrenus. unind în persoana sa traditiile familiilor Anicia si Theodosius. Multimea se nãpusti asupra casei lui Marinos445 si. Desi patriarhul subscrise din nou la Henotikon si recunoscu primele trei sinoade ecumenice.443 Duchesne. clauza monofizitã 6 aTavpcotfeiq 81' 77/iâg(„care ai fost rãstignit pentru noi"). Tulburãrile se repetarã a doua zi în biserica Sfântul Theodor. Patriarhul încearcã a evita acest lucru printro nouã profesiune de credintã. îl înfipse într-o prãjinã si-1 purtã prin oras. Philoxenos îsi asumã conducerea si intrã în Antiochia cu o multime de cãlugãri. convins cã violenta rãscoalei face imposibilã restabilirea ordinii cu forta. Apoi. în general. Platon. care au suferit însã o mare înfrângere: partida lui Flavian a iesit în acest Sinod învingãtoare. cunoscutã ortodoxã. punând în mare primejdie tronul lui Anastasios. în duminica de 4 noiembrie 512. cântat la Sfânta Sofia. la presiunile suveranului. ed. concretizate de dânsii sub forma unui Typos. El plecã. fugi si se ascunse. Senatorii Celer si Patricius. în 512. împãratul. a anatemizat Sinodul atât de contestat. 631 (Bonn). întãritã de alti solitari. altii vociferau pentru viata lui . op. a Il-a. în care unii îsi pierdurã viata. un Sinod local în Antiochia. 359 paratului. abia scãparã cu viatã. si a expresiei „douã naturi" în particular. era reclamat zgomotos sã îmbrace purpura. fiica împãratului Olybrius si a Placidiei celei tinere.. gloata fãrã frâu se opri în fata casei lulianei Anicia Olybria. iar în ziua urmãtoare. Areobindos. fugi peste Bosfor. pãzit energic de cãlugãri. trimis de împãrat lui Flavian spre a-1 semna. îi tãie capul. smulgând statuile împãratului de pe piedestalul lor si târându-le pe strãzi. în cele din urmã. prudent. din jurul Antiohiei. rãsunând de strigãtele populatiei: unii intonau Trisagion în forma ortodoxã. cit. O încãierare se produse apoi. adversarii au determinat depunerea lui. în strigãtul: „Alt împãrat pentru romani !". ceea ce stârni o mare emotie în publicul ortodox444. încât. w [Marinos era ministrul de finante al lui Anastasios I (cf. p. trecând sub tãcere pe cel de la Chalkedon. care rãspunse cântând acelasi imn în forma ortodoxã. prefectul orasului. dar acesta. petrecându-si restul vietii la Petra. 6 noiembrie. Sotul sãu. 24. apare fãrã veste în loja imperialã a Hippo-dromului. mai exaltati decât cei palestinieni. încãierãri mari avurã loc între populatia ortodoxã si cãlugãrii monofiziti adusi de cãpetenia lor în oras. Flavian fu avizat sã pãrãseascã orasul pânã la restabilirea ordinii. la 6 noiembrie. dar nu se mai întoarse niciodatã. gãsind acolo un cãlugãr sirian fãrã ajutor. întâia oarã când grupa cãlugãrilor veniti cu Severos. strigând în bãtaie de joc: „Iatã conspiratorul împotriva Treimii!". la capãtul extrem al Palestinei. I. Thessalonic. Multimea strãbãtea furioasã orasul. 1974. monofizitii n-au fost multumiti. cit. Capitala imperiului a fost zguduitã adesea de revoltele populatiei indignate de politica religioasã a îm360 paratului. nu 1-a putut însã multumi pe împãrat si pe monofiziti. într-un costum foarte simplu. se decise la un gest îndrãznet. Charanis. op. Un adevãrat lagãr ortodox se instala în Forum Constantini. ziua alegerii lui Severos ca patriarh al Antiohiei. Dar era prea târziu. miscarea luã caracterul unei periculoase revolutii. fãrã coroanã pe cap si fãrã însemnele suveranitãtii.. 78)]. intercala în Trisagion. Severos fu hirotonit patriarh al Antiohiei. împãratul le porunci sã procedeze conform cu planurile lor. Multi îsi pierdurã viata în aceste încãierãri. sfãrâmând orice rezistentã. 361 NICOLAE BANESCU populatiei. Ei voiau respingerea fãrã limite a Tomului lui Leon si a actelor de la Chalkedon.

dar adãugã. cit. p. în fruntea trupelor sale de huni si bulgari si 446 Bury. Dar un an mai târziu o nouã primejdie amenintã iarãsi tronul lui Anastasios. El îl trimite pe Patricius. suferi o înfrângere dezastruoasã. unde. n. armata imperialã se întãri la Akra. FHG. dar. cu voce bâlbâitã si cu extremitãtile pleoapelor aprinse. [Pentru o serie de aspecte ale politicii lui Anastasios I în Scythia Minor. de Vitalian. în 514. Tatãl sãu are un nume (Patriciolus) care n-are nimic gotic. pe unul din autohtonii latinizati din Balcani. abil diplomat. pp. 49-50. 214 e: Av&pwniaKoc. sã negocieze. pe care o 449 [Cum reiese si din expunerea ulterioarã. dupã Stein. loan din Antiochia ne-a schitat în câteva trãsãturi caracteristice portretul fizic al ambitiosului rebel: „un omulet scurt. Aceste cuvinte neasteptate ale bãtrânului suveran dezarmarã furia multimii. Muller. ofiterii intrã în Constantinopol si aflã un împãrat binevoitor care-i copleseste cu daruri si promite a satisface doleantele trupelor lui Vitalian (Anastasios voise a reduce proviziile federatilor . du Bas-Empire. op. într-acestea. Spre a-si câstiga simpatia populatiei. atacatã. în acelasi timp.Lvo<. fragm. vîog âv 363 aticae). o revoltã se întâmplã la Constantinopol. Anastasios declarã cã e gata sã renunte la tron. originar din Scythia (Dobrogea actualã)447.Marinos si a lui Platon. 21-22. pp. Vitalian. care fu asasinat. 362 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN apare sub zidurile Constantinopolului pentru a-1 rãsturna pe împãrat. care în multe privinte a fost precursoarea celei duse de lustinian I la linia Dunãrii. Vitalian navu altã alternativã decât sã se retragã si sã astepte urmãrile. în Bosfor. Vitalian se decide a ataca din nou capitala.annonae foeder447 Unii 1-au socotit got. v. Acesta se întâlneste cu Vitalian si se înteleg ca ofiterii sefi ai acestuia sã vinã în capitalã. magister militum in praesenti. covârsitã de masa barbarilor de „huni". dacã e numit de Marcellinus Comes Scytha. Charanis. II. luptã cu bravurã. sã trateze direct cu împãratul. cit. Dupã un prim succes. Sperând a se folosi de nemultumirea populatiei. Hypatios detinea comanda trupelor din Tracia. în ziua urmãtoare. a îndrepta greselile lui Hypatios""9 fatã de dînsii si a ajunge la întelegere cu papa în problema religioasã. aceasta înseamnã cã era originar din Scythia (Dobrogea actualã).] 448 XpoviKã. el declarã cã vine sã apere hotãrârile Sinodului de la Chalkedon. Contributions to Dobrudja History un-der Anastasius I. un illirian cu multã experientã. Anastasios însã nu se mai gândi sã-si tinã promisiunile. Stein aratã (. care îl invitã a-si relua coroana. ofiterii jurarã credintã împãratului si pãrãsirã capitala.. Ppaxvg Kai rpauAog TT)V qxovrjv Kai tdg ãitpaq roîv BÃe<pccpoiv vxoKLKaviJ. începu tratative cu rebelul. pe tãrmul mãrii. cã numai unul poate fi ridicat la împãrãtie si urmeazã deci sã-si aleagã un împãrat.s.. ed. I. pars prior. pp. „Dacia". t. Prin glasul unui crainic. pe uscat si pe mare. pe când dormea. op. sub comanda lui Hypatios. Anastasios. pp. 1870. El echipeazã o flotã de 200 de corãbii si o trimite. se ridicã. un general ce se distinsese în rãzboiul cu persii.. 363-374. dar ambasadorii furã prinsi la Sozopolis si banii rãscumpãrãrii (1000 pfunzi de aur) confiscati. History. iar armata de uscat. Evagrios îi zice lui Vitalian 0pa| si expresia indicã. din provinciile de la Dunãre. corupându-i pe paznici.Hist. Barnea. exercitând functia de comes foederatorum (el comanda o parte din regimentele federale stationate în dieceza Thraciei). fiu al lui Patriciolus"448. când împãratul interzise celebrarea unor anumite festivitãti. Duchesne. Hypatios fu rechemat de la comanda în Thracia si în locul sãu fu trimis Kyrillos. Paris.. C. 438-439. dar E. în 513. 2) cã. împãratul ceru senatului sã-1 declare pe Vitalian dusman public al Statului roman si o armatã mare fu trimisã împotriva lui. I. V. Multumiti. n. 4 (1960). avea . 178. Hypatios si alti sefi cãzurã prizonieri si a fost nevoie de expedierea unei ambasade pentru rãscumpãrarea lor. îi promise a se purta bine de acum înainte si se împrãstie apoi în liniste446.

rãspunde lãmurit cã Nestorius si Eutyches au si fost anatemizati mai înainte. 364 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN conducea el însusi. sã se poatã restabili unitatea Bisericii"). fiind proclamat împãrat. numit comandant al Thraciei. condamnarea în mod public a memoriei unei lungi serii de prelati.. cit. Respingând astfel propunerile papei. între altele. în 515 s-a întâmplat un fapt care a putut determina pe împãrat la mãsura luatã.Singura explicatie satisfãcãtoare a sosirii atât de târziu a primei scrisori. împãratul îi expedie o scrisoare destul de simplã. cerând sã fie mai exact informat asupra obiectului Sinodului asteptat. Cu el deschise împãratul negocierile. Unii istorici moderni au conchis cã parte dintre huni au servit în armata lui Vitalian în timpul primei sale rebeliuni si erau acum încurajati sã . scrisã în alt ton. nu poate fi însã de pãrerea papei în ce priveste condamnarea celorlalte persoane.92. a cãrui acceptare ar fi însemnat absoluta supunere fatã de papã. Hormisdas rãspunde. 366 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN în 516 capitala avu sã înfrunte a treia revoltã a lui Vitalian. Charanis. Conditiile aduse de legati erau pentru Anastasios inacceptabile. la Con-stantinopol. inclusiv Akakios: o anatemizare publicã a acestora ar provoca desigur tulburãri si vãrsare de sânge si „unitatea Bisericii. p. si-j cerea a da toatã atentia instructiunilor pe care le aveau ambasadorii. dupã Charanis. in-vitându-1 a astepta Sinodul ce avea sã fie convocat la Herakleia Thraciei. înainte de cea dintâi (împãratul vorbea acum de mijlocirea ce poate face în privinta tulburãrilor din Scythia. pontiful Romei. în iulie 515. era prea târziu ca sã facã pregãtirile spre a asista la importanta adunare. Vitalian se retrase linistit. Anastasios era interesat de pacea internã a imperiului si nu putea. în calitate de nepot al lui Anastasios I]. El a fost înlãturat în acest an de la comanda Thraciei. a H-a. „ca prin aplanarea disputelor. în iulie 514. pentru unirea Bisericilor. Anas-tasios fu silit a negocia si-1 expediazã pe loan al Vale-rianei. 88. este cã ea „a fost plãnuitã"450. Apoi scrise din nou pentru cea dintâi. îsi încheia viata. Symmachus. 451 Ibidem. Anastasios stia cã între Hormisdas si Vitalian a fost o corespondentã si cã Theodoric se afla în legãturi prietenesti cu el. angajându-se cã o ambasadã alcãtuitã din persoane de rang ecclesiastic va fi trimisã pentru a discuta cu pontiful Romei451. sãvârsitã cu valuri de sânge. aprobate de împãrat. în urma cãrora a crezut potrivit sã se adune un Sinod. a sosit papei în martie 515. Anastasios se obliga apoi sã-i recheme pe episcopii depusi si sã adune un Sinod general la Herakleia Thraciei. ed. ca urmare. înstiintând cã a decis a trimite o ambasadã sã negocieze cu împãratul. semnarea de cãtre împãrat si episcopii din Est a unui Libellus adus de legatii papali. care stabileste împreunã cu rebelul termenii pãcii. urmând-i în scaun Hormisdas. op. trimisã la 12 ianuarie 515. p. 365 NICOLAE BANESCU doua scrisoare a împãratului. ci promitea a scrie din nou. iar pânã atunci a doua scrisoare a împãratului. nu poate fi plãcutã lui Dumnezeu". neînduplecat adversar al politicii religioase a lui Anastasios. iar în vremea rãscoalei „Nika" (532) a sfârsit în chip tragic. la a P. în acord cu promisiunea fãcutã lui Vitalian. Papa cerea neted acceptarea Sinodului din Chalkedon si a Tomului lui Leon. mai apoi sã întreprindã un pelerinaj la Ierusalim. veni de-a lungul coastei. Hunii sabiri nãvãlirã în provinciile pontice si le prãdarã în acelasi timp. pentru satisfacerea papei. rechemarea episcopilor catolici exilati. sã provoace o mare discordie a populatiei. Motivul acestei mãsuri nu se cunoaste.sã lupte ulterior cu Vitalian. împãratul n-a închis totusi poarta negocierilor. Scrisoarea a ajuns în mâinile papei dupã patru luni si jumãtate. Când a fost predatã papei. spre reexaminare de cãtre Scaunul roman. Având si nemultumirea internã. La sfârsitul lui decembrie 514. Hypatios fu eliberat în schimbul unei importante rãscumpãrãri si Vitalian.

datate 28 iulie 516. „Le monde oriental". Slãbit mult dupã aceastã înfrângere. El interpretã edictul Henotikon ca o adevãratã abrogare a Sinodului de la Chalkedon. Doi dintre ei 1-au depus chiar din Scaun. p. 1944. p. acesta cãutã a exploata situatia din Siria. n. La intrarea Cornului-de-Aur. îi expedie înapoi sub gardã. cu sfãrâmãturile armatei sale. 367 fu depus din comanda sa asupra Thraciei.30 septembrie 515454.-nimicitã aproape total printr-o compozitie chimicã similarã focului grecesc de mai târziu452. p. nemultumitoare imperiului. 63-65. care nu mai era prefect al Pretoriului. încurajat de aceastã situatie. între octombrie 514 . 184. îl îndemna pe împãrat sã dea toatã atentia problemei religioase. Ch. în momentul când el se pregãtea sã atace în Vest. Situatia din Illyricum si Grecia. Diehl. Ei furã executati la Constantinopol. Trei din principalii sãi aderenti cãzurã în mâinile imperialilor. recunoscându-1 de cãpetenie a lor. Revolta sa a fost de data aceasta scurtã. 1.. si înlocuit cu loan. Hist. Elias al Ierusalimului fu exilat la Aila. Marinos obtinu o izbândã decisivã asupra flotei rebelului compusã din goti si huni. la Anchialos. fapt pentru care împãratul îi scrise (11 iulie 517). op. care se bucura si de sprijinul lui Theodo-ric. încât ambasadorii n-au putut ajunge la nici o întelegere. op. Dacã politica religioasã a lui Anastasios a tulburat imperiul în cursul lungii sale domnii. Scãpat astfel de pericolul din afarã. Ei duceau o scrisoare cãtre împãrat. p. împãratul încredinta operatiile militare lui Marinos. multi episcopi din Illyricum si Grecia iesiserã din comuniunea episcopului de Thessalonic. dupã câte relateazã (pp. op. 452. unde episcopii se desfãcuserã de Thessalonic si cereau papei sã-i ia înapoi în sânul Bicericii romane. plecarã din Roma în primãvara anului 517. Pretextul lui Vitalian era cã Anastasios nu-si îndeplinise promisiunile religioase din 514. alta senatului. sã primeascã un compromis. Dificultãtile acestea îl fãcurã pe Anastasios sã cheme Sinodul de la Tyr al episcopilor orientali. Stein. cit. de un învãtat atenian numit Proclus (nu neoplatonicianul). apeleazã la papã. împãratul continuã prin urmare schisma. cãlugãrii din Syria Secunda. cit. Charanis. cu ordinul strict de a nu se opri în vreun port al imperiului. în speranta cã-1 va determina prin influenta sa pe papã. 76. Ennodius. el a fost silit sã stea de acum linistit453. Scrisorile papei furã însã rãspândite de cãlugãri ortodocsi în orasele Orientului. papa se decide a trimite a doua ambasadã la Constantinopol. Administratie si reforme.devasteze provinciile din Est. cit.. op. Anastasios. 45. cit. Vitalian se refugie. Anastasios reia negocierile cu papa. episcop de Misenum. Cum am vãzut. Cf. care-1 asasinase cu propria-i mânã pe Kyrillos. III. 368 an. în Peninsula Balcanicã situatia nu era mai bunã. Dorotheos si apelaserã la papã. nemultumiti de persecutiile lui Severos. fiindcã nu-1 recunoscuse pe Severos. Dar senatul era sub influenta papei. c. Doi ambasadori furã trimisi la Roma cu douã scrisori: una adresatã papei. Vitalian 452 Aceastã compozitie chimicã a fost procuratã lui Marinos. si Peregrinus. Cât pentru Hormisdas. 402-405) Malalas. du Moyen Age.. episcop de Pavia. printre care si hunul Tarrach. neizbutind a-i atrage pe delegati. t. Un numãr de epicopi din Siria si Palestina refuzarã a-1 recunoaste pe Severos ca patriarh al Antiohiei. Cãtre sfârsitul acestui 453 E.. administratia avu însã într-însul un excelent cârmuitor si o serie de reforme salutare se leagã de numele sãu. dar si un numãr de scrisori ale papei menite a crea în Orient o opinie publicã favorabilã pozitiei romane. Bury. iar armata de uscat îi fu zdrobitã la Sykai (Galata). Politica sa financiarã a asigurat statului o prosperitate fãrã de care s-a putut zice cã apogeul . în august 516. Cronicarul bizantin o numeste „sulf natural" (t9efov ãitvpov). condamnând apucãturile sale trufase. Chabanis. în care rolul principal îl avu Severos. El decise sã se adreseze si senatului. pp.

care suferise mari deprecieri. XIII (1927). de fapt. Anastasios a realizat si o însemnatã reformã monetarã. Desi în principiu ea nu trebuia aplicatã decât exceptional. de fapt. Fãrã buna administratie a lui Anastasios. 54-58. p. vindex. pp. follis.". El a lãsat la moartea sa. Situatia era agravatã de problema locurilor sterile459. Atât de hotãrât a fost Anastasios în mãsura ce-o luase.A. cu toate cã a usurat sarcinile fiscale care apãsau asupra celor sãraci si a executat însemnate lucrãri publice. fãrã a-i excepta pe servitori. spre a împiedica si în viitor „impozitul odios" (.] 370 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN civitas asupra unui functionar. O astfel de cumpãrare se numea coemptio. Oficial.93-102. O institutie care avu o mare aplicare în aceastã epocã a fost asa numita coemptio. pentru cerintele armatei si el apãsa greu asupra populatiei rurale. ajunse. 369 NICOLAE BANESCU ria bizantinã n-ar fi cunoscut rãzboaiele glorioase ale lui lustinian. I. Soutzo. pp. cit. ci ea trecu în fiecare 456 învãtatul numismat român M. în locul acestui impozit. impozit plãtit în aur si argint. op. a expus în amãnunt sistemul monetar al lui Anastasios si împrejurãrile care 1-au impus (.000 livre de aur (adicã 23. Stein. sã-i vândã mãrfuri la preturi fixate de autoritate. 49. Spre a preîn457 Bury. în 498. 3(1971). ceea ce a fãcut ca primirile în naturã sã nu mai fie suficiente pentru cheltuielile în naturã. Altã reformã însemnatã a fost abolirea. Chrysos în „Byzantina". 192. Panegiricul lui Anastasios. istoE. 458 Prokopios din Gaza. Abolirea lui a fost primitã cu o bucurie generalã în tot imperiul. El a demonetizat toate monedele conventionale ce invadaserã piata si a reluat baterea monedei de bronz456. Xpvaoiekeia (impozitul de aur).000 de nomismata). administratia îi dãdea un caracter arbitrar si neregulat. observã atât de just Stein. Contributiile în naturã pentru annona se puteau înlocui prin bani. 13. Vasiliev. [Vezi si Ev.cpopog Tig 5vaxLpr\Q. cu totul sãrãciti. dupã care grija strângerii impozitelor n-o mai aveau curialii. o reformã de ordin financiar. care intra în casa prefectului pretoriului. El permise rãscumpãrarea în . vechea auri lustralis collatio. a impozitului cunoscut sub numele de cbrysargyron. Hist.Les origines du sesterce et du miliarense et leur conti-nuite jusqu'aux temps byzantins. Anastasios introduse. se recurse la un mijloc foarte simplu: statul îi obliga pe supusi. Atributiile sale furã mult lãrgite. El a fixat un nou tarif pentru taxele pe care vasele ce treceau prin Hellespont si Bosfor le plãteau flotilei imperiale însãrcinate a supraveghea aceste strâmtori. de asemnea. sã fie repetatã în fiecare an. împãratul a dat pradã focului orice înscris privind acest impozit. nimicind astfel si amintirea celor suferite458. cum îl calificã.. în comunicarea fãcutã la Congresul de studii bizantine de la Belgrad.puterii si civilizatiei bizantine din secolul al Vl-lea n-ar fi fost cu putintã. 371 NICOLAE BANESCU tâmpina acest neajuns. Dar. în „Buletin de la section his-torique de l'Acad. nici uriasa operã a constructiilor sale455. Anastasios luã si în aceastã privintã mãsuri. printre care se afla în primul rând întrtinerea armatei. E de subliniat mai întâi faptul cã împãratul a redus cheltuielile personalului de prisos al Curtii. scãzând în parte sumele pe care soldatii limi-tanei trebuiau sã le verse autoritãtilor militare. spre a compensa golul produs. încât panegiristul sãu afirmã cã. A promulgat apoi ordonante pentru provinciile limitrofe din dieceza Orientului si pentru Libia. în cazuri de nevoie extraordinarã. Introduse. aducând moneda de cupru. p. History. de l'Empire Byzantin. într-un raport stabil fatã de aur si argint. t. el se ridica la fiecare trei ani. Roum. I.040. p. dar. numit de prefectura pretoriului. p. 505 (Bonn). 144. cel mai mare tezaur înregistrat de istoria financiarã a Bizantului: 320. A. pe prostituate si cersetori'157. De la începutul secolului al IV-lea acest impozit lovea comertul si toate profesiile.

adãugând ceva la annona. pp. 444-445. marii proprietari funciari având si alte mijloace de a-si mãri proprietãtile.bani. Dispozitiile edictate de Constantiu al II-lea în 361 par a fi la baza acestei distinctii461. doritor a pãstra pe cât posibil unitãtile fiscale existente.. între Don si Cucaz.. Panegiricul. practicat pe o scarã atât de întinsã pe timpul împãratului Zenon462. si scopul de a opri progresul marii proprietãti în paguba celei mici. popoarele barbare aciuate dincolo de Dunãre încep a trece fluviul în imperiu. guvernul lui Anastasios se sili a face cât mai eficace institutia adiectio sau emfioÃri. fiindcã bandele lor. devastând provinciile de nord. si utigurii. nici unei proprietãti de curial sau de tãran liber pãmânturi senioriBury. 506-507: -&eaq ãnav$p<nnovq le numeste panegiristul. la care autorul trimite. sub care se înteleg grupuri eterogene de popoare. pp. 11. 46 si urm. Histoire du Bas-Empire II. 505. p. 463 Ibid. precum si rãmãsite ale pãgânismului. Rãzboaiele. Trebuie sã adãugãm la acest capitol cã mãsurile împãratului Anastasios nu s-au mãrginit la asigurarea prosperitãtii finantelor. 462 Prokopios din Gaza. luptele sângeroase cu animalele sãlbatice în circuri463. pp. Ea avea. 373 NICOLAE BANESCU în anii 493. nu mai puteau pãrãsi pãmântul unde rezidau fãrã întrerupere de mai mult de 30 de ani. oricât de . 207-208. poate. care se celebrau cu executãri de dansuri de origine cultualã si erau adesea prilej de lupte aprige ale factiunilor Hippodromului. cum au stabilit cercetãrile mai noi. pentru a nu pierde unitãti fiscale. cit. op. 507. Ele furã suprimate în anul 502464 d. trec acum Dunãrea în imperiu în 499. Semnalãm si alte reforme de ordin financiar.. veniti întâia oarã în atingere cu bizantinii sub domnia lui Zenon. 1916. astfel încât nu se putea atribui unei seniorii funciare pãmânturi necultivate apartinând curialilor sau tãranilor liberi. pp. cit. în ce priveste politica externã. ca interzicerea traficului functiunilor publice. Moartea sa. a decretat cã acei arendasi. preludiul marii lor imigratii din secolul al Vl-lea.ri q^OK^vcrov). 32. ca sãrbãtorile numite Brytae. Ei repurtarã o victorie asupra bizantinilor la fluviul Tzurta si în 502 devastarã Thracia. în natiunea bulgarã a acestei epoci se aflau reuniti. 464 Stein.. Tot astfel Anastasios interzise. 502-503. Unele privesc ordinea moralã a societãtii. A fost însã ineficace. alt rezultat. izvoarele pomenesc de incursiunile „getilor". Piganiol. L'impot de capitation. Kutrigurii. op. Macedonia si Tessalia. încã din epoca anterioarã se fãcea distinctie între adiectio în interiorul marilor domenii (ejiif$okri o/io5ouAwv) si adiectio în teritoriile oraselor (em[loÂ. Politica externã a lui Anastasios. Aceste incursiuni slave si bulgare în Peninsula Balcanicã pe timpul lui Anastasios n-au avut. Anastasios a avut sã înfrunte de multe ori lupte grele cu acesti barbari. în afarã de jefuirea populatiei. fãrã a permite totusi ca ea sã devinã insuportabilã.. 209. huni occidentali alungati din câmpia Ungariei si elemente turcesti venite din Asia centralã încã de la mijlocul secolului al V-lea. De asemenea. 372 ale necultivate. 15. dar sublinia sã statutul lor de oameni liberi rãmânea intact*50. Stein. împãratul. cit.Cf. între care se crede cã se aflau probabil si unele triburi slave. erau rude foarte de aproape ale bulgarilor465. în 499. op. 81 . p. în acelasi timp bulgarii. cum vor avea mai târziu. 461 Stein. Armatele imperiului n-au putut opri pe nãvãlitori si ei au pãtruns pustiitor în Thracia. care-i aduse împotriva ostrogotilor. în Rusia meridionalã. popor hunic (turcotãtar). la origine. care pânã atunci nu fuseserã încã legati de brazdã. Nimeni nu putea fi însã constrâns a transporta la biroul de receptie produsele ce i se cumpãrau sau a plãti cheltuielile de transport si aceastã mãsurã fu primitã cu multumire de contribuabili.

un segment din zid prezintã încã o înãltime de 5. Staatshausha. 375 muirii. Kavadh I n-a mai 470 F.lt der Sasaniden. XXI (1951). pp. Un sat. urcat pe tron dupã moartea indolentului Valakh (Balas). desi în 1898 învãtatul german Schuchardt numãrase multe turnuri. cãci atâta timp cât regele era redus pentru purtarea rãzboiului la chemarea nobilimii latifundiare. ce mai existã.. R. 442: 1947 . 23 (1982). 467 Stein. V. scoase dintr-un articol dat publicitãtii de Feridan Dirimtekin469 asupra constructiei si stãrii actuale a acestei faimoase apãrãri. de mai bine de un mileniu! Cu mult mai însemnat a fost rãzboiul purtat de Anastasios cu persii (502-506). op. Moravcsik. care de multã vreme a devenit o adevãratã carierã de piatrã. Sãpãturile fãcute la Constantinopol si în împrejurimi (de la 1936 pânã la 1951).. X (1930). B. El a avut multi ani de luptat pentru restaurarea autoritãtii regale. cit. cum a probat Ed. fiul lui Peroz (Firuz). a cãror înãltime atingea 10 metri. Mamboury468. [Constructia zidului ar fi început prin 503-504. Imensele proprietãti ale nobilimii se bucurau de mari privilegii. Voir p. N-os 5-6 (mai-juin 1953). drepturile ei nu puteau fi atinse470. spune Feridan. Ce pãcat cã nu se gãseste mijlocul de a se cruta de la distrugere urmele arheologice ale unui mare trecut.25 metri si o grosime de 3. Jahrb. care permit sã ne dãm seama de vechea stare a împrej*6 Prokopios din Gaza. p. dupã ce devastau o bucatã de vreme tinuturile. în 488. 281 si urm. Croke în GRBS. 4. Zidul era construit din pietre patrunghiu-lare legate cu ciment si nu mai are nici un turn.. Ungar. 502-503. iar puterea centralã nu se putea exercita nemijlocit asupra lor. Kurfalli. Selymbria). Dar. cit. S-au întrebuintat pânã si la constructia drumurilor. Kavadh I. „Byzantion". al cãror rezultat a fost publicat de E. p. t. pe Marmara. 6l. zidul lui Anastasios merge spre disparitia sa totalã. p. 52-90. El începea de la Marea Neagrã la Avcik Iskelesi si se termina la vest de Silivri (v. în fruntea Statului persan se afla acum unul din cei mai destoinici sasanizi.. El construi în acest scop „prea marele zid si întrecând orice închipuire" (TO /leytorov KCCI xpentov Jtãarig evvoiag reî^og) întins „de la o mare la *' Stein. p. n. la capul Karinca. care înconjurau în interior douã treceri din cele mai importante.numeroase. Bruxelles. Gy. cit. se întorceau în locurile de unde veniserã.] 469 Membru al Comisiei pentru conservarea monumentelor istorice. Zidul lui Anastasios avea o lungime de aproape 52 km si se afla la 50-60 km de centura vechilor zidiri ale lui Theodosios. 468 Les fouilles byzantines ã Istanbul et ses environs. 73 si urm. desi le suprimase plata pentru întretinerea fortificatiilor caucaziene. ne dau interesante informatii. care a cercetat acest zid în 1947. Se vãd încã locurile unor porti si douã lagãre întãrite. 11. în „La Nouvelle Clio". ruinate cu totul astãzi. care de multe ori ajungeau pânã sub zidurile ei. op. 376 .15 metri. Zenon a fost cu persii în neîntreruptã pace. Dar împãratul simti nevoia sã-si protejeze capitala amenintatã de barbarii de la nord. Interesele acestora se atingeau în Caucaz cu ale Bizantului. pp. 425-459. crede cã Anastasios a restaurat si întãrit numai zidul care ar fi existat de mai înainte. Aceastã situatie se datora structurii imperiului si armatei sale. Schwartz. mãrginite de magi si de nobilimea latifundiarã. într-un loc. suspendatã încã de Leon I. Altheim u. Stiehl.Le mur anastasien. afarã de câteva crâmpeie asemãnãtoare. si cunoscut la scriitori sub numele de „Zidul cel Lung" ^aKpov TEi^ot)467. cf. op. a fost în întregime clãdit cu pietre din zid. 89. cum îl caracterizeazã panegiristul lui Anastasios4615. 374 cealaltã".

Ea nu mai era în stare a opune nici o rezistentã si Kavadh putu initia 471 Ibidem. unicul ce ni s-a pãstrat. Noldeke are meritul de a fi vãzut în Mazdak un reformator. Astfel a fost prezentat interesantul episod al sectei lui Mazdak. Când se simti destul de tare. în traducere arabã. Historyll. la femei si unelte. Chosroes. 474 Tomul V. 473 Asa si de cãtre Bury. Christensen 1-a analizat si Altheim-Stiehl adaugã consideratiile lor erudite. încât ei intrarã în casele nobililor si luarã femeile si banii. Dupã câte ne relateazã Tabari471. Programul lui Mazdak e gândit mai mult religios decât social. Christensen. pp. pe care. 300 si urm. 268-269 si 305. mazdakitii cereau împãrtirea egalã a averilor. în epoca lui Diocletian. precursoare a comunismului473. asigurândusi suprematia. Acesta ocupã la el acelasi loc pe care îl are Stãpânul Luminii la Mazdak. iar A. 472 Ibidem. p. de asemenea. câstigând interventia sotiei haganului. El subliniazã cã doctrina lui Mazdak e clãditã pe fundamentul pus de Mani. a cãror chemare a fost urmatã de mase. Nr. Se probeazã cã fragmentul lui Mazdak oglindeste si ideile lui Porphyrios din scrierea sa asupra Soarelui. despãrtit de doctrina lui Mani. prin descoperirea scrierilor originale maniheice în Turchestanul chinez si mai cu seamã prin rezultatele deosebit de interesante ale cercetãrii maniheice. Urmãrile acestei comunitãti a femeilor si bunurilor au fost dezastruoase pentru nobili. Cea mai înaltã posibilitate a omului e sã devinã asemenea lui . care trecea drept adept al lui Mazdak. furã atât de puternici. cap. tãranii. Nobilii au izbutit a-1 închide pe rege (496) în vestitul „Turn al tãcerii" (Lethe). Cererile se întinserã la bani si la proprietate. A fost o luptã de câtiva ani. ca sã dea sãracilor. 377 NICOLAE BANESCU marea reformã a impozitului funciar pe baze mai sigure si mai juste472. 356-376. care sã-1 ajute. spre a-si asigura întreaga autoritate regalã. obtinu de la acesta o armatã de heftaliti. propovãduia la Roma. 9-10. IV. apãrutã în revista „La nouvelle Clio" de la Bruxelles474. ei voiau sã ia de la bogati. întorcându-se cu acest ajutor (498 sau 499). cãci asupra amândurora apãsa greu jugul clasei care dobândise puterea. care si-a avut influenta sa în lumea iranicã. mazdakitii. cã sistemul sãu reprezintã numai o dezvoltare specialã a celui maniheic475. prin siretenia sa. Kavadh era prea slab pentru a face fatã în acelasi timp si nobililor si mazdakitilor. 1953). Kavadh izbuti sã scape din închisoare si fugi la heftaliti. Pentru aceea el ridicã la succesiunea tronului pe al treilea fiu al sãu. Dupã o lungã asteptare. pp.voit sã suporte tutela acestei nobilimi si o împrejurare ce-1 putea ajuta s-o zdrobeascã era rãscoala popularã provocatã tocmai atunci de un comunist cu numele Mazdak si de aderentii sãi împotriva clasei înalte. Acesta a avut un precursor în maniheul Bundos. lãmurind pe deplin caracterul actiunii lui Mazdak. care se deosebeste de toti urmasii prin caracterul sãu religios. Th. o zdrobi. El se mãrgini a arunca pe cei din urmã împotriva celor dintâi. Mazdak und Porpbyrios. cu multã perspicacitate a mers mai departe. regele îsi reocupã tronul. Pretioasa contributie a învãtatilor Franz Altheim si Ruth Stiehl. izgonindu-1 pe cel mai mare. erau partizanii naturali ai regelui contra nobilimii. aratã lãmurit fazele acestor interesante cercetãri. pp. 7-10 (iulie-dec. Kavadh se întoarse împotriva sectei mazdakite antisociale. atâtati de ei. Dar cercetãri ulterioare au adus multe si noi precizãri în aceastã privintã. lupta si biruinta Dumnezeului bun asupra principiului întunericului din sistemul dualist al lui Mani. Predominarea nobilimii feudale fusese zdrobitã de mazdakiti. în fragment aflãm înnoiri hotãrâtoare fatã de doctrina lui Mani si ele sunt determinate de neoplatonism. care. Chosroes îi doborî sângeros pe mazdakiti. în scurt timp. 378 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN De mare însemnãtate a fost descoperirea unui fragment original dintr-o scriere a lui Mazdak. Dupã vreo doi-trei ani. ale cãrei amãnunte nu se cunosc. în ultimii ani ai lui Kavadh.

II. în cele din urmã Anastasios puse în fruntea unei armate puternice pe Celer. a cãror pricinã Mazdak o vedea de cele mai multe ori în femei si proprietate. Kavadh deschide deci ostilitãtile. cade în mâinile persilor si Amida. El nu lãsa nici un fiu si n-a luat nici o mãsurã spre a asigura succesiunea. ceea ce înseamnã mortificarea Individualitãtii. hist. cisterne. Chrysos în DOP. pe teritoriul care nominal era al imperiului. Basilissa Ariadne murise cu trei ani mai înainte.. prin care se îngãduia persilor sã pãrãseascã Amida. în 506 se încheia si tratatul de pace pe sapte ani476. Brooks. o numi Anastasiopolis si-i dãdu privilegii de oras477. Anastasios îi acordã titlul de consul478. un il-lyrian priceput. Lupte necontenite avurã loc. capitala Armeniei romane. deschise diferendul ce-1 avea de lãmurit cu Bizantul. 56]. El ceru împãratului reluarea plãtilor stipulate prin tratatul din 442. Amândouã aceste acte sunt o afirmare a ideii unitãtii imperiului. XXXII (1978). v. Selsk. împãratul completã si întãriturile de la Martyropolis si Theodosiupolis. Resedinta ducelui de Mesopo-tamia fu transferatã de la Constantina în noua cetate.Dumnezeu. pentru a termina puternica cetate Dara. Pentru detalii. tot atâtea piedici. . op. Histoire du bas-Empire. am vãzut cã Anastasios. tribune (rostre) si douã bãi publice". 478 [Pentru surse si bibliografia discutiilor privitoare la consulatul lui Clovis. Oamenii aveau ^5 L 'Iran sous Ies Sasanides (1944) si Le regne du roi Kavadh I et le communisme mazdakite. pp. p. pustiind crunt Mesopotamia bizantinã si cea persanã. 379 deci sã se împãrtãseascã de femei si proprietate în acelasi chip ca de apã. secundat de alti buni comandanti. Cedrenus adaugã cã Anastasios „fãcu acolo bisericã si magazii de grâne. v. ca si Condradictia. 6. pp. dupã o lungã domnie plinã de mari osteneli.. în privinta relatiilor cu Occidentul. Ea trebuia sã tinã în respect Nisibis. în vara anului 502 si cucereste Theodosiupolis (Karin. „Kgl. dar acesta nu vru sã renunte la ceea ce socotea un drept al sãu. Ura si Lupta. Danske Vidensk. sã se elibereze de Rãu. în vârstã de optzeci de ani. pentru întretinerea fortãretelor din Caucaz. Kavadh I avu o lungã domnie (488-531) si a fost un mare suveran. spre a defini situatia regelui ostrogot Theodoric. Medd. Individualitatea sunt. 479 Stein. Pompeius si Hypatios. la cinci kilometri de frontierã." IX. amestecul cu întunericul. un fel de recunoastere a legitimitãtii puterii sale. care. în noaptea de 9 spre 10 iulie 518479. La începutul anului 503. 481-483380 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Vorbind despre aceastã cetate „mare si puternicã a Mesopotamiei. Anastasios întelegea sã acorde regelui un împrumut. Ev. cit. în 505.-filol. 4771. silin-du-1 pe Kavadh la încheierea unui armistitiu. Atingerea acestui ideal presupune ca el sã se dezbare mai înainte de particularitatea sa proprie. p. de amestecul cu întunericul. 630. dupã sase ani de sovãire. asezatã între hotarele romanilor si persilor". dupã un asediu de trei luni. devasta tinuturile persilor si asedie Amida. de foc si pãsune. (Bonn). Clovis îsi constituise regatul franc în Gallia. pierdutã de bizantini. îndatã ce-si consolida autoritatea regalã în interior. se stinse din viatã. Rãul. împãratul obligându-se a plãti anual persilor 550 de livre de aur. 216-217. Anastasios profitã de încurcãturile ce le aveau persii cu hunii la nord. fortul principal la granita Mesopotamiei. Erzerum). 381 IV. desi ar fi putut ridica pe unul din cei trei nepoti: Probus. îl recunoscu ca delegat al imperiului pentru guvernarea Italiei si-i întoarse însemnele imperiale trimise de Odovakar. apãrarea comunã împotriva barbarilor de dincolo de munti.

pp. Ca scriitor. I. Nauka. Eusebios a dat si numeroase scrieri de exegezã. domnia lui Constantin cel Mare. „Christliche Schriftsteller. de la 305 pânã la 439. si a lãsat un numãr de scrisori. de a face cunoscuti pe marii martiri si pe marii doctori. de care se apropie prin aceea cã întregul material adunat trebuia sã intre într-un cadru cronologic. § l. IV. Kaegi. în patru cãrti. Eusebios a scris o Cronicã. sub acelasi titlu de Istoria eclesias-ticã. Pe lângã opera de istoric. cãtre mijlocul sec481 Vezi frumoasa caracterizare la Croiset. în 10 cãrti. 30. în care schiteazã pentru fiecare popor succesiunea cronologicã a marilor evenimente ale istoriei sale pânã la 325. cap. scrisori sau amintiri lãsate de oamenii epocii. Idejno-politieeskaja bor'ba v ran-nej Vizantii (po dannym istorikov IV-VII v. 1968. care au ajuns pânã la noi. trateazã acelasi subiect în a sa Istorie ecleziasticã. si „ideea singurã de a alege acest subiect si a-1 pune în istorie era în sine nouã si fecundã"481. de a nota. relative la diferite pãrti din Vechiul si Noul Testament. Griechische Litteratur. Moscova. n. e si azi contestatã482. 911-912. Theodoret. Literatura crestinã în aceastã primã perioadã a istoriei bizantine. Vizantijskaia kul'tura. voi. Einleitung". povestirea de unde acela o lãsase si a dus-o mai departe. pe care uneori îl transcrie. ne-a lãsat si el Istoria eclesiasticã în 5 cãrti. asa cum ni s-a transmis. 265) si unde a exercitat episcopatul de la 313 pânã la moartea sa. Nauka. si duce povestirea de la Sinodul din Niceea pânã la 428. în 5 cãrti. cum o spune în prefatã. un avocat din Constantinopol. Udai cova. unde s-a nãscut (c. si autenticitatea sa. [V. si desface din diferitele serii de fapte sincronismul care era obiectul ultim al lucrãrii sale. Obiectul sãu era. cap. Londra. Ed. Socrates. Eusebios n-are însusiri deosebite: povestirea e uscatã si putin coerentã. de încrederea cãruia întotdeauna s-a bucurat. . El îsi scoate informatia din scrieri. Eadem. Ea nu ni s-a pãstrat în forma originalã. în 9 cãrti. 482 Cf. literatura crestinã tine un loc însemnat. Autorii crestini se folosesc de forme ale literaturii grecesti.VIA tA INTELECTUALÃ DE LA CONSTANTIN CEL MARE PÂNÃ LA IUSTINIANI 1. Byzantium and the Decline of Rome. avocat din Constantinopol. de a însemna fazele întinderii crestinismului. dar faptele relatate au o valoare documentarã de primã ordine. V. faptele si scrierile lor. dar îmbrãtiseazã epoca de la Sinodul din Niceea pânã la 425. de a stabili pentru fiecare Scaun apostolic seria episcopilor. însã Supra. [între completãrile ce se pot face. Literature and Society in the Early Byzantine Period. a editorului. e un encomion. se pot mentiona W. Z. episcop de Kyrros.E.V. fãrã nici o artã. tinerea sinoadelor si întemeierea bisericilor.] 383 NICOLAE BANESCU olului al V-lea. Al Cameron. Ed. compusã cãtre 450. Viata lui Constantin. un panegiric al marelui împãrat.v. Istoriografia e reprezentatã prin Eusebios din Caesarea (în Palestina). El este întemeietorul istoriografiei bisericesti si izvorul principal pentru domnia lui Constantin cel Mare. Litterature grecque. Princeton. independent de ceilalti doi. a reluat. în sfârsit. un fel de dezvoltare a celui din urmã capitol al cronicii. 1985. din seria aparitiilor mai recente. Sozomenos. ei acceptã si rãspândesc idei din literatura profanã480. a. Din aceastã operã ni s-au pãstrat 480 Schmid-Stãhlin. Nu trebuie sã credem însã cã aceastã literaturã e strãinã de spiritul elenismului. Moscova. 1974. ca si Socra-tes. Nu aflãm într-însa o expunere dramaticã a evenimentelor. El îl urmeazã de aproape pe Socrates. Istoria lui Eusebios a avut continuatori. aparitia ereziilor. în 340. perioadele de persecutie si calm. Dar opera sa cea mai importantã este Istoria ecleziasticã. 1988. în Siria de Nord.1 382 numai fragmente. si douã mari opere apologetice.

Grigorie îi urmã în Scaun. vestitii retori ai epocii. si-i pronuntã elogiul funebru. Tatãl sãu îl aduse ca ajutor la Nazianz si. la Constantinopol si Atena. se simti atras cãtre Bisericã. era unul din marile orase ale imperiului. Caesarea. în 370. Botezat de episcopul de Caesarea. unde cunoscu viata monahalã aflatã acolo. pe cei mai ilustri reprezentanti ai acestei literaturi. Grigorie un meditativ. unde rãmase vreo zece ani si unde strânse prietenia cu Vasile. întors în Cappadocia. încurajati de venirea la tron a lui Theodosius I. Cappadocia a dat. Un mare numãr de alte opere ale sale nu ni s-au mai pãstrat. a-i urma în Scaun. în special cu doctrinele lui Platon si Plotin. unde îl cunoscu pe Iulian si legã prietenie cu Grigorie de 384 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Nazianz. cele mai multe din epoca episcopatului sãu (370-379) si constituind unul din cele mai interesante documente pentru istoria secolului al IV-lea. Hirotonit preot în 364 de Eusebios de Caesarea. 3) scrierile zise ascetice.Trebuie sã amintim alãturi de acestia si pe Philostorgios. 4) o culegere de scrisori. nu fãrã dificultãti. voia sã-1 aibã de ajutor si-1 decise a primi preotia (361). Vasile exercitã timp de opt ani o mare autoritate în mijlocul luptelor si primejdiilor. ridicã la rang de episcopat târgul Sasima. De atunci Mitropolit de Cappadocia. Nãscut în Caesarea. în anul 331. întors în patrie. atunci episcop în Caesarea. Târgul zgomotos si grosolan îl scârbi si el fugi în singurãtate. ortodocsii din Constantinopol. dintre care cele mai însemnate sunt: Hexaimeron (nouã cuvântãri asupra operei celor sase zile). Acolo aflã. vizitã Siria si Egiptul. Vasile. cãutã singurãtatea. Se deosebesc totusi unul de altul prin caracter si spirit. Grigorie veni în capitala . el le foloseste în formã crestinã cu multã dexteritate. renumitã prin scolile sale. îsi pãrãsi episcopatul si plecã sã trãiascã în retragere la Seleucia Isauriei. în interpretarea textelor biblice înlãturã orice alegorie. în a doua jumãtate a secolului al IV-lea. totul fiind real în povestirea biblicã. îl chemarã sã le fie conducãtor. în 371. 2) o serie de omilii. fiind. dupã un an. în floare. cãutând retragerea departe de lume. începu a organiza în Pont comunitãti religioase. atunci. Arianismul a stârnit acolo pasiunile. dar a trebuit sã treacã un timp pentru a se consacra sacerdotiului. a cercetat apoi pe maestrii cu renume la Caesarea Palestinei. Grigorie de Nazianz si fratele lui Vasile. apropiati prin comunitatea de idei si prin geniu. oprimati de arieni. el fu ales. Vasile era un om de actiune. El si-a fãcut mai întâi învãtãtura în scolile din Caesarea. sprijinul Ortodoxiei în Orient. si-1 convinse pe Grigorie a primi sã fie numit acolo episcop. prin temperament. metropola provinciei. Opera sa cuprinde: 1) douã scrieri dogmatice {Contra lui Eunomios si Asupra Sfântului Spirit). un orator. si aceasta va fi una din operele principale ale vietii sale. episcop de Nazianz. la Alexandria si la Atena. La întoarcere. muri Eusebios. cincisprezece cuvântãri Asupra Psalmilor. omiliile Contra cãmãtarilor si cea Cãtre tineri asupra felului de a trage folos din autorii profani. în numãr de 365. Vasile cel Mare a fost. a fost timp de sase ani consilierul sãu si când. cãci aceste texte trebuie luate în385 NICOLAE BANESCU tocmai. de moartea lui Vasile. El ni sa pãstrat fragmentar. Teologia numãrã în aceastã epocã câteva mari figuri ale literaturii crestine. dupã disparitia lui Athanasios (373). Hrãnit cu filosofia greacã. Stilul sãu e al unui scriitor de rasã. în 374. dintr-o veche familie bogatã si crestinã. cu tot talentul sãu de orator. unde tatãl sãu tinea scoala de retoricã. cãrora le dã exemplul si regula. Dar. Ei îl audiarã pe Himerios si pe Libanios. Vasile îsi fãcu prima educatie intelectualã în Neo-Caesarea Pontului. obiect de litigiu cu episcopul Anthim de Tyana. Grigorie de Nazianz a fost în strânsã prietenie cu Vasile cel Mare. Plin de reminiscentele literaturii clasice si de acelea ale Scripturii. Tatãl sãu. b. el a îmbinat aceste douã elemente cu multã gratie si usurintã'83. îsi completã apoi aceastã educatie la Caesarea. în 379. în apãrarea Ortodoxiei se ilustrarã în primul rând „cei trei cappadocieni": Vasile cel Mare. Grigorie de Nyssa. care expune faptele pânã la 428.

Antiochia Siriei. 485 Vezi capitolul privitor la Domnia lui Arcadios. cât. Sub Valens. pp. relele moravuri. în toatã aceastã operã imensã. interesante pentru cunoasterea omului.). pe care editorii moderni o împart în douã cãrti: Poeme teologice si Poeme istorice. Despre cãsãtoria unicã. de moralã. fie la Constantinopol. p. întemeiatã nu pe cantitatea silabelor. care cuprinde trei feluri de scrieri: tratate. în care intrã minunatele predici tinute fie la Antiochia. Discursurile cuprind toatã seria omiliilor. el face sã se aleagã alt episcop si se retrage definitiv din viata activã. Opera sa se compune din discursuri. vestitã prin scolile sale. iar la Sinodul din Constantinopol apare ca unul din teologii cei mai ascultati ai Orientului. Scrisorile sunt aproape toate din epoca retragerii si se referã la incidente private. ci pe numãrul lor si pe accent. Sunt vestite între discursuri elogiile funebre tinute la moartea lui Athanasios si a Iui Vasile cel Mare si cele cinci Discursuri de teologie. Silindu-se a trezi în fratii sãi virtutile crestine. Scrise în cea mai mare parte la Kukusos. 940-948. ci în oratorie. a avut de luptat împotriva arienilor. Dar. Contra adversarilor vietii monastice. în 381. Sinodul ecumenic se adunã la Constantinopol. Chrysostom nu se preocupa atât de dogmã. Atunci. Rareori o elocventã a fost atât de spontanã si atât de puternicã. Grigorie de Nyssa. scrisori si poezii. Scrierile sale numeroase se referã mai ales la exegezã. A lãsat si scrisori. alãturi de aceste genii. Tratatele privesc chestiuni de moralã religioasã (Asupra penitentei. Avem de la el si vreo cincizeci de discursuri tratând mai mult despre moralã. 934 si urm. mai presus de toate. cum aratã Croiset. avu de luptat cu adversarii. Reputatia sa se întemeiazã înainte de toate pe opera-i dogmaticã. prejudecãti ce rodeau la temelia societãtii în aceastã epocã de lungã agonie a pãgânismului. mai înainte485. a fost numit de fratele 387 NICOLAE BANESCU sãu (371) episcop al micului oras Nyssa din Cappadocia. dar s-a exersat si în versificatia zisã „ritmicã".a. în 383. Grigorie a întrebuintat în poemele sale metrul clasic. închinat Bisericii. expuneri ale doctrinei ortodoxe. descurajat de luptã. el a biciuit îndrãznet viciile. Un loc mai mic ocupã. nu în poezie aflãm geniul sãu. care trebuie asezat alãturi de marii cappadocieni. Unei tinere vãduve s. ele se adreseazã numerosilor prieteni lãsati în urma sa si au 484 Ibidem. care triumfase la întâiul Sinod ecumenic din 325. El a lãsat în urma sa o operã considerabilã. reluându-si ocupatiile de episcop. 388 ca scop sã le sustinã curajul. Ea a smuls întotdeauna admiratia ascultãtorilor si ne captiveazã si astã2i numai la simpla lecturã.I8H Croiset.. Celor ce întretin la dânsii fecioare. . Dar. Scrisorile sunt aproape toate din perioada exilului. dar regularitatea alegerii sale fu contestatã de noii sositi. op. ne-a dat strãlucita figurã a lui loan Chrysostom (Gurã-deAur). discursuri si scrisori. 386 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN imperiului si. La acestea se adaugã 129 epitafe si 94 mici bucãti gnomice sau epigrame. El este mai mult teolog decât orator sau scriitor. Elocventa sa are mai multã amploare si strãlucire decât a lui Vasile cel Mare484. In ultimii ani. Viata sa atât de agitatã a fost schitatã. Grigorie pãrãseste înalta demnitate (iunie 381) si se retrage la Nazianzos. pe-trecându-si cei din urmã ani la domeniul sãu pãrintesc. timp de doi ani. în liniile sale mari. cei dintâi episcopi sositi îl aleserã patriarh al metropolei. unde muri cãtre 390. Asupra sacerdotiului. la 53 ele ani. Când. a compus o întinsã operã poeticã. cit. care se numãra în aceastã epocã între marile metropole intelectuale ale Orientului. Unele privesc misiunile pe care le încuraja sau le punea la cale.

scoala Antiohiei era.. pentru a înlãtura credinta cã o persoanã divinã a putut suferi si muri. Athanasios cel Mare. în 399. Discursul Contra gentililor combate politeismul pãgân în stilul vechilor apologeti. Synesios a fost trimis de patria sa la Con-stantinopol. agita adânc în aceastã epocã spiritele credinciosilor. Reprezentantul de frunte al acestei scoli a fost Theodor de Mopsuestia. s-a retras în mãnãstirea organizatã de Diodor din Tarsos. Scrisorile ce ni s-au pãstrat de la Synesios mãrturisesc recunostinta duioasã si admiratia adâncã ce i-a pãstrat-o tot timpul vietii. în 392 a fost chemat la episcopatul din Mopsuestia. el si-a primit cultura în scolile superioare din Alexandria. fusese osândit în Sinodul de la Niceea si trimis în exil. Alexandria Egiptului era de asemenea una din marile metropole culturale ale Orientului. cit. care alcãtuiesc un izvor din cele mai însemnate pentru istoria eclesiasticã a secolului al V-lea. 927-928. care e în strânsã legãturã cu luptele sale teologice. pãgân mai întâi. El a urmat acolo lectiile lui Libanios. fiica matematicianului Theon. nãscut cãtre 350 la Antiochia. în opozitie cu cea din Alexandria Egiptului.. la 20 de ani. tratate dogmatice. în care totusi si-a încheiat viata. unde fu initiat în filosofia neoplatonismului de renumita Hypatia. El a compus un mare numãr de scrisori si cuvântãri. Athanasios a desfãsurat o mare activitate literarã. trecut apoi la crestinism si devenit episcop. op. Ea s-a bucurat de timpuriu de traduceri în limba latinã si în limba sirianã. Croiset. opere de polemicã si de exegezã. a dat o serie de Comentarii asupra Scripturii si diferite opere de controversã teologicã. Biografia Sf. Pãrintele ereziei. a fost apoi atras de Chrysostom la viata asceticã si. Ca scriitor. El stie perfect sã construiascã o demonstratie. Energicul teolog e si un abil orator. în Cilicia. Nãscut cãtre 370 dintr-o distinsã familie pãgânã din Pentapolis. unde si-a continuat studiile sub directia acestuia. Arios. dupã moarte486. întemeietorul cãlugãrimii egiptene. Celelalte scrieri sunt aproape toate împotriva doctrinei arienilor. prin temperament. . Ales episcop de Alexandria în 328. Egiptul 1-a produs si pe Synesios din Kyrene. orator si filosof. si timp de zece ani a predat învãtãmântul la Antiochia. care contribuise mai mult decât altii la formularea dogmei „consubstantialitãtii" (6/ioouaia). el cere ca sufletul omenesc sã meargã drept la Dumnezeul unic din care totul purcede.!. El tine un loc însemnat în istoria dogmelor si a literaturii prin explicarea îndrãzneatã a principiilor de exegezã ale învãtãtorului sãu. De aceea. jjji ii! 390 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Ca gânditor. sã punã faptele povestite în argumente si sã le conducã metodic la concluzia pe care o impun. un om exceptional. Alexandria 1-a dat si pe patriarhul Cyril. Nu ni s-au pãstrat din toate acestea decât fragmente si traduceri în limba latinã si sirianã. Adversarul sãu principal fusese Athanasios. în 383. dusmanul neîmpãcat al lui Nestorios. . unde a rãmas pânã la sfârsitul vietii (428). scoala exegezei literare. el strãbãtu sub cinci împãrati o viatã de lupte îndârjite. schiteazã icoana idealã a vietii ascetice. între care un mare tratat Asupra întrupãrii. Cel Despre întruparea Verbului apãrã credinta în întruparea lui Christos. Athanasios pãtrunde în miezul lucrurilor. Arianismul. fiind astfel initiatorul direct al nestorianismului. Prin implacabila sa luptã în apãrarea ortodoxiei. A fost un adversar al exegezei alegorice. a fost hirotonit preot. fãcând din Fiul lui Dumnezeu o creaturã. pp. Sinoadele care au condamnat pe Nestorius 1-au lovit si pe el cu anatema.\:4. într-o misiune pe lângã împãratul . caracteristicã scolii alexandrine si a deosebit în Christos 389 NICOLAE HÃNESCU douã persoane. Anton.. Ea a dat Bisericii figura impunãtoare a Sf. alungat de cinci ori din Scaunul de patriarh. el a trecut la urmasi ca un adevãrat atlet al lui Christos. si a fost supranumit „cel Mare". care umple jumãtate din secolul al IV-lea cu zgomotul luptelor sale pentru adevãrata credintã.

la sud de Kyrene. e Dialogul istoric despre viata Sf. Povestirile egiptene povestesc lupta lui Osiris si a lui Typhon. în anul 411. Les Belles Lettres. Elogiul cheliei e o compozitie sofisticã.1 •••• '. si a dobândit o culturã clasicã temeinicã. al cãrui devotat admirator a fost. în marginea pustiului. se cãsãtori cu o 391 crestinã si petrecu mai multi ani la domeniul sãu. Tratatul Despre vise e un document al superstitiilor neoplatonice. se întoarse la Kyrene. Cu acest prilej compuse cunoscuta-i cuvântare Despre suveranitate (Jlepi jSamAeta^). în forma unui dialog. intitulatã Despre suveranitate (Flepi Paaikeiaq) e privitã ca manifestul anti-german al partidei nationaliste din capitala imperiului. în Bithynia. apare si poezia religioasã . cu vânãtoarea si cu studiile filosofice.. hellene et chretien. Demougeot.o. e un izvor însemnat pentru viata ilustrului prelat488. El s-a nãscut în 364. Ea a avut o întinsã rãspândire mai ales în mãnã393 NICOLAE BANESCU stiri. scrisã pe la 420 si numitã astfel dupã sambelanul imperial Lausos.. Scrierea. si Synesios s-a mãrginit a o publica487. spiritualã. rezervele sale asupra doctrinei si disciplinei. crede cã aceastã îndrãzneatã cuvântare n-a putut fi pronuntatã niciodatã. în . unde petrecu mai multi ani. în Galatia. 1951. (These. Poezia religioasã.. istoria cãlugãrimii din Egipt si Palestina. La întoarcere. Ca poet. avu episcopatul de Aspuna. Scrierea sa fundamentalã e AavaiaKov (Historia Lausiaca). originar din Asia. Synesios fu chemat de toti în fruntea episcopatului de Ptolemais. în Galatia. § 3. Lacombrade. cãtre prieteni si cãtre Hypatia. la care fusese în misiune.). fiindcã ne introduc în viata epocii. Dupã ce a stat acolo câtva timp. Altã scriere a lui Palladios. Dar o importantã cu mult mai însemnatã decât toate acestea o are corespondenta lui Synesios. si s-a întors în Asia Micã trecând prin Palestina. a fãcut o cãlãtorie în Egipt pentru a cunoaste pe cãlugãrii vestiti acolo.'••'. el ne înfãtiseazã în prima linie în aceastã operã. Synesios de Cyrene.vîjb <>• 392 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Aurelian si relatiile dintre el si fratele sãu Caesarios. Aceastã cuvântare.Arca-dius. parte din cele auzite de la altii. scrisori si imnuri. parte din experienta proprie. care-i analizeazã ideile. desi fãcuse.388. 1951 si Idem. participând si la luptele cu briganzii Libiei. spre a cere pentru patria sa o usurare de impozite. Cunoscãtor perfect al vietii solitarilor egipteni si palestinieni. a fost amestecat în cearta origenistilor si exilat de Arcadius în Egiptul de Sus. Lucrarea constituie deci pentru noi un izvor de cãpetenie pentru cunoasterea vechii istorii a monahismului. care nãvãleau în tinut. însotitã de note si comentarii (These complementaire. pe Palladios. Le discours sur la royaute de Synesios de Cyrene ã l'empereur Arcadios. operã plinã de nobile sentimente si de sinceritate. si sunt o mãrturie a studiilor sale multilaterale.. Synesios a compus zece imnuri în dialectul doric si în metru antic. loan Cbrysostom. Paris. traducere. Ea se compune din discursuri. d. Printre scrierile de tinerete trebuie citatã cuvântarea menitã a fi cititã dinaintea lui Arcadius. Ales episcop de Helenopolis. Opera lui Synesios formeazã o tranzitie între literatura pãgânã si cea crestinã a acestor din urmã secole. cãruia i-a fost închinatã. Oientul a produs si pe cel mai însemnat istoric al monahismului egiptean. Paris. foarte instructive. Ea cuprinde peste 150 de scrisori. cu multã loialitate. Hagiografia. ocupându-se cu economia proprietãtii sale.). si a fost de timpuriu tradusã în limba latinã si în mai multe limbi orientale.fftfe' •' "îR'Hxr^'i t/« .. compusã în exilul sãu din Egipt.[Se poate adãuga aici Chr. în care fu întãrit de patriarhul Alexandriei. c. în aceastã primã perioadã a istoriei bizantine. sub care în realitate se ascund prefectul pretoriului 487 Vezi domnia lui Arcadius. Les Belles Lettres. i.

si într-însul acest gen apare în perfectiunea sa cea mai înaltã"490. Sofistica. si în aceeasi bisericã vestitã a fost sãrbãtoritã îndeosebi aniversarea sa. si a obtinut printr-un vis miraculos darul poetic al imnurilor. Manuscrisul de mâna sa a fost pãstrat în biserica Theotokos. Putinele date asupra vietii sale se aflã aproape numai într-o veche legendã cuprinsã în Minee. 153489 Geschichte der byzant. în care imnurile religioase de larg cuprins ajung la desãvârsire. Sofistica rãspundea unei trebuinte profunde a elenismului de atunci. sub împãratul Anastasios. la Constantinopol. ca preot. a venit apoi. care însufletea miscarea intelectualã a epocii. 1915. 490 Ibidem. compunând aprox.ritmicã. cu visurile lor de nemurire. epoca de înflorire. O lungã discutie a împãrtit pe cercetãtori în aceastã privintã. ea ne povesteste cã Romanos s-a nãscut într-un oras din Siria.. care începe cu o nouã formã arhitectonicã de poezie. p. si cea din urmã. cultul Cybelei si Isidei. Romanos caracterizeazã. ziua sãrbãtorii sale. îi procura iluzia frumusetii literare. Foarte mult pretuit ele întemeietorul bizantinologiei. încã din secolul al II-lea d. • 395 NICOLAE BANESCU 2. care a dat imnului religios. Erau „sofisti" în toate . si instrumentele cu care forma spiritele erau pentru profesor mitologia si istoria pãgânã491. Torino. care stãpânea educatia tinerimii. cãci vocalismul nou nu mai cunoaste vocale lungi si scurte. Reprezentantul ei principal a fost Romanos. 669. ea si-a cãutat refugiul în scoli. Dar cea mai trainicã si mai persistentã influentã conservatoare era aceea a retoricii. rezumate atât de bine de Brooks: patriotismul roman. 394 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN mai solemn si mai sublim. Krumbacher deosebeste trei epoci principale în dezvoltarea istoricã a poeziei religioase: epoca pregãtirii. p.Hr. în aceastã epocã de triumf al crestinismului. al lui Mithra si Orpheus. în care cântecele ce-1 glorificau pe Dumnezeu erau compuse din cuvinte ale Sfintei Scripturi. 1000 de kontakia. idealurile înalte ale neoplatonismului. Ea îi deschidea calea cãtre succes în viatã. unde a fost. Litteratur. caracterul cel ** N. ale cãrei începuturi au fost schitate cu multã eruditie de K. Persistenta sa se datoreste multor cauze. dupã cum spune acesta. p. Faptul cã legenda nu precizeazã sub care anume din cei doi Anastasios a venit Romanos la Constan-tinopole a fãcut ca unii savanti sã punã acest eveniment în timpul domniei lui Anastasios al II-lea (713-715). care vedea încã în adorarea zeilor unica salvare a cetãtii eterne. ci numai isochrone. dupã expresia lui Krumbacher. a. ed. a „sofisticii". La civiltã bizantina. 671. elocventa nu-si mai putea afla loc în agora. supranumit Melodul (6 MeÃcodog). la data ele l octombrie. cum se chema elocventa de aparat. exista încã alãturi pãgânismul. 963 si urm. a Il-a. Bibliografia asupra celebrului imnograf la p. Turchi. Principiul formei noi este numãrul silabelor si accentul. Literatura pãgânã. asa-zisele Kanones. dinaintea unui public ales. Toti reprezentantii sãi ilustri au fost profesori de retoricã. Odatã cu pierderea libertãtii grecesti. în legãturã cu biserica Theotokos ev roîg Kvpov. sau în ceremonii. în cadrul expunerii noastre ne intereaseazã epoca imnurilor religioase care începe în secolul al Vlea si înfloreste mai cu seamã în secolele al Vl-lea si al VII-lea. construit dupã cantitatea silabelor. Dar argumentele produse de Krumbacher ne fac a admite cã Romanos si-a început cariera poeticã sub Anastasios I (491-518). traditia puternicã a împãratului stoic Marc Aureliu. ceea ce ne izbeste în istoria literaturii grecesti e popularitatea de care se bucura sofistica. Krumbacher189. unde a continuat a se exercita si a se produce chiar în afarã. „cea mai însemnatã fazã a istoriei poeziei grecesti a imnurilor. Pãstratã în patru diferite versiuni mentionate de Krumbacher. Aceastã poezie crestinã nu mai îmbracã versul clasic. a slujit ca diacon în biserica învierii din Berytos. pe când altii îl pun în cea a lui Anastasios I.

în toate orasele care aveau institutii analoge cu facultãtile sau universitãtile noastre492. citind si recitindu-i pe oratorii attici.••: . Theodor de Mopsuestia. El a fost recunoscut ca cel dintâi dintre maestrii elocventei în Siria greacã. si din scrierile sale ni s-au pãstrat o mare parte. era privitã ca adevãratul centru al clasicismului. între marii sofisti ai timpului. Ele erau îndeosebi înfloritoare în Constan-tinopol si Atena. altele — opere ele circumstantã. ea trãia spiritual din mostenirea strãlucitã ce i-o lãsase antichitatea. unde apoi si-a avut catedra sa de re492 Em. Elevii sãi cei mai distinsi au fost crestinii: loan Chrysostom. dar Atena. povestiri. 1885. 568 si urm. 393). descrieri (eKqpãaeiq). I.'. exercitându-si acolo învãtãmântul pânã la sfârsitul vietii (c. 396 pãrtile imperiului roman.-*. monodia la moartea lui Iulian si un epi-taphios închinat acestuia. Antiochia.491 Vezi interesantele consideratii ale lui Brooks. un Grigorie de Nazianz au fost printre elevi. Moartea neprevãzutã a tânãrului suveran a fost pentru el o mare loviturã. Libanios s-a nãscut la 314 în Antiochia Siriei. La 362. Paris. Pasionat de elocventã. chemat de împãratul Iulian pe lângã el. un Vasile cel Mare. Himerios a fost numai om de scoalã. rjfiojtoiîoci. voi. în epoca lui Constantin si a urmasilor sãi.Y8fc .q . modele ele exercitii pregãtitoare (. Nu e de mirare deci cã din toate pãrtile imperiului tinerii setosi de a-si întregi educatia se îmbulzeau în metropola cugetãrii elene. îl plânse ca prieten si ca apãrãtor al elenismului. Grigorie de Nazianz. dacã crestinii „nu i 1-ar fi smuls". simple amplificãri ele scoalã asupra unor subiecte fictive. El a compus 80 de cuvântãri. IP. cu mãretia monumentelor ce o împodobeau. Libanios îl caracterizeazã pentru aceastã calitate TOV ecr$T]/jacri 'ka." l> . si ea se manifesta si în domeniul intelectual. S-a bucurat de mare credit sub împãratul Iulian. Scrieri de scoalã. si în cele din urmã se întoarse în orasul sãu natal. ale cãror opere ni s-au transmis. din pãrinti bogati. elogii. Vasile cel Mare si Grigorie de Nazianz au putut fi astfel atrasi printre auditorii sãi. . apoi la Constãritinopole. din care s-au pãstrat integral numai 24. •:•. Odatã cu strãmutarea centrului politic în noua capitalã a lumii. Himerios din Bithynia s-a nãscut în Prusias (Brusa). Libanios si Themistios formeazã treimea vestitã a veacului al IV-lea. p. Dupã moartea acestuia. pe care 1-ar fi lãsat urmasul sãu. t. iar la Antiochia Siriei.. la Nicome-dia. în Occident ca si în Orient. a studiat la Atena. dar s-a pregãtit mai ales pentru oratorie. si-a reluat învãtãmântul la Atena si 1-a continuat pânã la sfârsitul vietii. unde a stat cinci ani. unele. în „Cambridge Med. aceasta dobândise o importantã fireascã. Vasile cel Mare. El si-a câstigat acolo o mare celebritate ca profesor. Himerios. cãtre 315) si a urmat la scolile din Atena. History".ti-npov. a stat departe de viata politicã. 397 N1COLAE IUNESCU tor. . cum s-a exprimat el însusi. Cele mai vestite din aceste asezãminte se gãseau în Orient. La scolile ei nu veneau numai pãgânii: crestinii însisi erau atrasi de farmecul învãtãmântului lor. care-1 numi quaestor. adicã în lumea greacã. la o datã nesigurã (dupã unii.Kpojv^vãajJiaia). . Burnouf. prin strãlucirea formei. amplificãri pe o temã fictivã (jueAerai). Thoughts and ideas of the Period. cu limba si traditiile sale. la Niceea. loan Chrysostom a fost elevul admirat al celebrului Libanios. Histoire de la litterature grecque. si-a întrerupt activitatea. p.?Mi 398 Libanios a scris mult. A profesat un timp la Atena. cele mai scumpe sperante ale sale risipindu-se odatã cu disparitia lui. si reprezentanti din cei mai ilustri ai literaturii religioase. 389. unde aflau profesori eminenti si un mediu literar distins. în care se face a vorbi un personaj istoric sau legendar în anumite situatii.

pe moralisti. pe Helios ca cel mai cuprinzãtor. 317). în viata sa atât de scurtã si Schmid-Stãhlin. în care autorul scoate în relief. o consolare ce si-o adreseazã lui însusi. o tesãturã de minciuni strãlucite. amestecat în evenimentele politice ale timpului. El a salutat urcarea pe tron a lui Iulian. cu prilejul Consulatului. a reclamat libertatea cultului cu nobilã înãltime de cuget. A fost un orator sãrbãtorit încã din viatã: Libanios are pentru el o mare admiratie. iar la decenaliile lui Valens si Valentinian (373). Libanios a lãsat si o întinsã corespondentã. Discursul cãtre Mama Zeilor (Eîf TJ)V jUTjTepa t&v $L<yv). exprimã aceeasi înflãcãratã pietate. între 345 si 360 compuse Parafraze la operele lui Aristotel. care. cum bine le caracterizeazã Croiset. Expert în literatura clasicã. amintirile din Homer si Platon se îngrãmãdesc în cuvântãrile sale. Cea mai însemnatã e Contra Crestinilor (Karã rahiÃaicov). pe istorici. care 1-a numit prefect al orasului (384). 1011-1013. a impresionat prin adânca sa cunostintã a autorilor clasici. îl numi senator. împãrati. el a pronuntat cuvântarea solemnã la Antiochia. Avem trei discursuri oficiale: douã panegirice ale împãratului Constantiu. favoarea împãratilor pânã la Theodosius I. în 350. retori. pp. salutã apoi. scris în Gallia. si Elogiul împãrãtesei Eusebia. A stiut sã vorbeascã împãratilor cu demnitate si. Elocventa sa nu e lipsitã de gratie si de strãlucire. impuse de convenientele oficiale. episcopi. A compus apoi discursuri. 400 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN atât de absorbitã de actiunea militarã purtatã cu multã bravurã. una pentru consulatul fiului sãu si alta pentru pacea lui Valens cu gotii. si o cunoastem numai din combaterea ce i-o . dintre toti zeii. compus dupã toate regulile artei. în 355. Nãscut în Paphla-gonia (c. în momentul despãrtirii de prietenul sãu scump Sallustius. Studiase cu pasiune pe poeti. prin sentimentele sincere pe care le exprimã. a tinut discursul la decenaliile lui Gratian. si-a îndeplinit acest rol în chip onorabil. Dar fondul naturii lui Iulian apare mai bine în operele satirice. dupã victoria acestuia asupra lui Prokopios. celelalte fiind amplificatii de scoalã. demnitari. Datoritã talentului sãu. pe Jovian. care se ocupa cu filosofia si cu literatura clasicã. Discursul adresat Regelui Soare (Eig TOV pacrikea "HXwv) e un fel de meditatie. adresatã cãtre oameni de tot felul: pãgâni sau crestini. într-o societate sfâsiatã de lupte religioase. astãzi pierdutã. tinu o cuvântare 399 dinaintea lui Constantiu. pe care gelozia lui Constantiu îl îndepãrteazã de el. sperând un nou Herakles si Dionysos. apoi la Constantinopol. iar în 358-359 . si-a fãcut mai întâi educatia pe lângã tatãl sãu. ajungând unul din oamenii cu vazã ai imperiului. Litteratur. Ca scriitor. trimis la Roma. Deosebit de interesant e Panerigicul adresat orasului sãu natal. pentru a face ideile greu de înteles ale marelui filosof accesibile tuturor. ) indicând prilejul si subiectul discursurilor sale. Frumoase pagini de sinceritate si înãltime de idei aflãm si în discursul al Vlll-lea. si atingând subiecte foarte variate. o interpretare alegoricã a mitului Cybelei. si nu tot ce a scris a ajuns pânã la noi.lucrãri critice asupra lui Demosthenes. cele mai multe referitoare la evenimente contemporane. constând din Viata oratorului si din argumente (vnofieasu. cel din urmã fãcând un mare contrast cu ele. Avno%iK6q. cele dintâi. împãratul Iulian se stie cât entuziasm îi aratã493. Themistios stiu sã-si atragã. Griecb. în 377. a rostit sase cuvântãri sub Theodosius cel Mare. Dupã aceea. filosofi. Iulian împãratul are multe afinitãti cu acesti reprezentanti ai retoricii. Grigorie de Nazianz îi recunoaste titlul de jSacrtAeug Ad/ov. si prin aceasta limba sa pãrea contemporanilor de o mare bogãtie si puritate. compuse pe vremea când era Cesar. adevãratul mijlocitor între lumea de sus si cea de jos. Themistios a fost un mare personaj.proconsul. el a gãsit timp sã scrie. tinu o cuvântare pentru Valens. în numele Senatului. Themistios a fost oratorul oficial al Constan-tinopolei. binefãcãtoarea sa. unde deschise o scoalã. în sfârsit.

Aflãm însã într-însa pasaje care nu sunt lipsite de farmec. Banchetul. Iulian le-a rãspuns ca om de spirit. Zosimos voieste sã explice declinul într-o perioadã tot atât de hotãrâtoare în sens contrar (I. delicat. Este. 57). e sever cu Constantin cel Mare si Theodosius I. I. Zosimos e singurul istoric cu oarecare relief în secolul al V-lea. iubitor de plãceri si de moliciune. pun în aceastã satirã virulentã. din care ni s-au pãstrat fragmente. A trãit sub Theodosius al II-lea si urmasii sãi si a scris Istoria contemporanã ('IffTopia vâa) în 6 cãrti. Scrisã repede. Belles Lettres 1924. în secretul uneia clin vietile cele mai tragice ale istoriei494. La un banchet dat de Kronos olimpienilor iau parte si Cesarii divinizati. i-a iritat pe antio-hieni. El vedea cum se nãruie în jurul sãu vechile credinte ale Heladei. istoria lui Zosimos e una dintre cele mai bune ale epocii. Un edict de maximum. fãcându-se a-i lãuda calitãtile. dupã expresia lui Croiset. Istoricul îl rezumã uneori pe Eunapios. oprindu-se la cucerirea Romei de cãtre Alaric (410). Dusmanul bãrbii (Microncbyov) e locuitorul Antiohiei. ca acela în care Iulian opune Orientului molesit asprimea nativã a celtilor. gelos si violent. ca satirã. un element de frumusete. sofist si om de stat sub Theodosius al II-lea si Marcian. afirmând cã zeii renegati si-au retras protectia lor fatã de imperiu. în mijlocul cãrora a trãit ani de zile. ne-a lãsat o operã istoricã intitulatã Istorie bizantinã (loTopia BvtavTiaKrî). si împãratul. între cauzele decãderii romane însenineazã si distrugerea religiei nationale. Misopogon. Iulian ne-a lãsat si o vastã corespondentã de o mare valoare documentarã. ca cel în care ne descrie atât de amãnuntit ambasada lui . prin informatia sincerã ce o cuprinde si prin claritatea expunerii. si ei 1-au batjocorit în cântece pe împãrat. pentru moravurile sale destrãbãlate. în aceastã satirã. îsi bate joc amarnic de el. Admiratia si pasiunea pentru elenism. De aceea. în care autorul îsi propune a schita evenimentele din secolul al IV-lea si din timpul sãu. p. Silen e comicul Olimpului si judecã pe fiecare dintre oaspeti. unele destul de mari. VII. pe lângã aceastã valoare documentarã. el încearcã a demonstra cã sunt tot atâtea mituri în Biblie cât si la poetii greci. Cea dintâi cuprinde un scurt rezumat al istoriei imperiului de Ia August pânã la Diocletian. în 363. cã 401 Dumnezeul Bibliei e nedrept. b. t. Priskos din Fanion (Thracia). cã profetiile n-aveau a face cu evenimentele povestite de Evanghelie. La sfârsit. e.consacrã Cyril al Alexandriei. Dupã cum acesta a arãtat cresterea puterii romane într-o perioadã decisivã a existentei sale. zice atât de 402 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN bine Bidez. fãcând aprovizionãrile dificile. 'm L'empereurJulien. Celelalte cãrti duc povestirea de la moartea lui Diocletian pânã în primii ani ai domniei lui Theodosius al II-lea. capodopera lui Iulian. care au protejat crestinismul. Saturnaliile sau Cesarii are aceeasi notã satiricã. ca o introducere la opera propriu-zisã. are loc un concurs de merit între cei mai buni. conceput ca cea mai purã expresie a religiei si umanitãtii. dar Polybios a fost modelul sãu. un spirit cam dur. compus la Antiochia. Dar pentru o astfel de temã filosoficã el n-are pãtrunderea de spirit necesarã. Preface. pe un ton de pamflet batjocoritor. iar Marc Aureliu obtine cele mai multe voturi. lipsit uneori de bun gust. Dar. luându-i în batjocurã pe adversari. oeuvres completes. Ea ne face sã pãtrundem. cãrora li se adaugã si Alexandru. 403 NICOLAE BANESCU Totusi. Iulian a compus-o înainte de campania în Persia (362-363). Paris. si în corespondenta sa strãbat de multe ori sperantele si deceptiile ce-1 stãpâneau. corespondenta se deosebeste si prin umorul si pitorescul atât de spontan cu care autorul stie sã schiteze scene si portrete. Acestor nerusinate cântece. 2e pârtie (Lettres et fragments). adversar al filosofilor. poate. Istoriografia numãrã o serie de reprezentanti ai literaturii pãgâne.

Timp de zece ani a audiat lectiile sale. superior actului. o vastã eruditie îl fãcuse tot atât de familiar cu divinitãtile strãine. în Parmenide. Marcellinus a participat la campa495 [Traditia manuscrisã a Lexiconului pledeazã pentru forma Suda Cn co\)5a). A mers apoi sã se perfectioneze la Atena. dupã Suidas495. Ea prezintã evenimentele dintre anii 96-378. nu era lipsitã de culoare dramaticã. Nãscut la Constantinopol (c. încât se numea însusi preot universal si hierofant al lumii. Fiicã a matematicianului Theon. 404 nia lui Iulian împotriva persilor si e perfect informat asupra evenimentelor pe care le expune496. într-o imensã ierarhie. pe care nici întelegerea. ca si cu cele nationale. si care nu se reveleazã decât în extaz497. 1982)]. Verlag. Miinchen. Informatiile sale privitoare la viata si moravurile hunilor sunt extrem de interesante. Hypatia e de asemenea o figurã celebrã între neo-platonicienii epocii. Filosofia are un reprezentant de frunte în persoana lui Proklos. Malcbosîncã trebuie amintit pentru opera sa. Proklos a sfârsit cu imnuri (Soarelui. II. 5. obiect statornic al tuturor gândurilor sale. apoi alte clouã Comentarii. în filosofic n-are un singur sistem: el posedã la perfectie si uneste laolaltã cele mai bune sisteme. Tot astfel. 410). Proklos merge mai departe în Comentariul sãu: de la unitate el se ridicã din abstractie în abstractie. III. „inainte de a se pierde în sânul unitãtii absolute. pus sub protectia specialã a zeilor. Photios vorbeste despre Priskos cu mari elogii. la sfârsitul sec. care ar fi mai îndreptãtitã decât aceea de „Suidas". Res gestae. pentru a explica logic si ontologic multiplul (TroAAd). Discipolul si biograful sãu Marinos din Neapolis (Samaria) ni-1 înfãtiseazã ca un personaj predestinat. c. Lucra mult. Enciclopedicã. cel mai de seamã dintre neoplatoni-cieni. care povestesc faptele de la 353 pânã la 378. Stein îl socoteste ca cea mai mare aparitie literarã între Tacit si Dante. Unul. femeie de o rarã frumusete si înzestratã cu talente exceptionale. în limba latinã. Studiu introductiv. voi. trãind cu putin si având o purtare exemplarã. Cititorul român are acum la dispozitie si traducerea acestui text însotitã de comentarii (Ammianus Marcellinus. „Handbuch der Altertumswissenschaft" XII. bun fatã de toti. în mitologie. v. urmasul sãu la conducerea scolii neoplatonicilor. suprem azil al mizeriilor sale"498. al V-lea. ambasadã din care istoricul a fãcut parte. nãscut la Antiochia. gândirii. se poate consulta si EBPB. 1978 (voi.H. ea conduse scoala . 2). De la el a primit. si a fost initiat acolo în filosofia greacã de Plutarh si mai ales de Syrianos. pânã la Unul absolut. 496 [Pentru alte delalii bibliografice. C. David H. Die hochsprachlicheprofane Literatur der Byzantiner. fãrã obosealã. Afarã de vreo douãzeci de opere care s-au pierdut. care. el se refugiazã o clipã cu gândul în antichitatea venerabilã. 1997. Vorbirea sa era usoarã. voi. pentru bibliografia discutiei. nici simturile nu-1 pot atinge. proiectul de a face sinteza filosofiilor si de a le realiza unitatea. ca o traditie a scolii. încetãtenitã de la Renastere încoace. Muzelor. în aceste imnuri. Popescu. Pe toate le cunostea si le onora. Platon proba necesitatea unitãtii (ev). el a învãtat la Alexandria filosofia lui Aristotel cu peripateticianul Olympiodor si matematicile cu savantul Hieron. probabil. Ammianus Marcellinus. p. întipãrite de o adâncã melancolie. istoria Imperiului roman. a compus un tratat de matematici. 19-27. tuturor zeilor.). asupra lui Alcibiade si asupra lui Parmenide. note si indice de prof. Bucuresti. a scris. Hunger. Ni s-au pãstrat dintr-însa numai ultimele 18 cãrti. Bucuresti. altul de astronomie. ca inspiratã. 40-42]. Ed. un grec sirian. douã scrieri filosofice mai importante: Teologia pla405 tonicianã si Comentariul asupra lui Timaios. H. unde neoplatonismul si-a avut ultima sa strãlucire. Istoria romanã. traducere. Proklos îsi fãcea lectiile fãrã pregãtire. Minervei etc.Theodosius al II-lea la Attila. p. Beck. dintr-o bogatã si nobilã familie originarã din Lycia. fiintei.

Cel mai însemnat dintre dânsii a fost Nonnos din Panopolis. 1884. Arta este bine reprezentatã în aceastã perioadã a începuturilor. 408 . Astfel se formeazã o iconografie nouã. 1964. Hr. în persoana acelui Kyros. probabil cu începere din 438. Crestinismul triumfãtor în secolul al IV-lea aduse o mare activitate artisticã. înconjuratã de o sincerã admiratie a tineretului studios. pentru a lua un caracter narativ si istoric. Synesios s-a aflat printre elevii sãi si i-a pãstrat în toatã viata o adâncã veneratie. e. care. a Il-a.ehrung der Neuplatoniker. a se individualiza. Einsiedeln.-P. Paris. Untersuchungen zu Gebet und Gottesver . 2e ed. prin cãderea accentului tonic în general pe silaba penultimã de la sfârsit.. p. Ni s-au pãstrat de la el epigrame500. Paris. a fost si prefect al orasului Constantinopol. dupã unii. Ubernahme und Umgestaltung des Platonismus durch die Vãter. al V-lea. 498 V. p. Toatã legenda lui Dionysos e pusã în versuri. Versul sãu are un efect muzical. alte detalii despre el în Dagron. în „Bibliothãque d'histoire de l'art". Ambitiosul Cyril sal Alexandriei n-a fost. Esser. H. admirat în cercul literar al împãrãtesei Eudokia. de o lungime considerabilã. ed. a compus faimoasa epopee mitologicã Dîonysiacele (Aiowaiaxã). împodobite de un nou decor. în secolul al IV-lea d. 500 [Cyrus sau Kyros. în Tebaida499. survenitã în 441. datoritã cãreia a ocupat. strãin de aceastã oribilã crimã. Ca poet. 497 [Prefatatând orientarea contemplativã a monahismului bizantin si ortodox de mai târziu. Platonisme ct theologie mystique. de o viatã exemplarã. El avea nevoie de vaste edificii ale cultului. sub Theodosius al H-lea. 197. E. Paris. Koln. 10. încât întrecea. 407 Panopolis ne-a mai dat un poet. pe la mijlocul sec. Ea cuprinde 48 de cãrti. unele surse-i atribuie si iluminarea Capitalei pe timpul noptii. 1944. pe care ne-o atestã scrisorile rãmase de la el. regiunea a devenit un puternic centru de iradiere al monahismului crestin]. p. într-adevãr. în Asia Micã. Aceastã ilustrã interpretã a filosofici. condusã de lectorul Petru. Egiptul. cãci autorul îngrãmãdeste în subiectul sãu toate legendele pe care le stie. grec din Panopolis. 4W [Numitã în grecesteTbebais. Van Oest. Decoratia monumentelor sacre îsi pierdu prin urmare caracterul simbolic. aceastã laturã confirmã opiniile emise în ultimul veac cu privire la trãsãturile comune dintre ortodoxia bizantinã si platonismul antichitãtii târzii (J. 1954. Tipurile actorilor principali ai dramei sacre tind a se fixa. Diehl. Histoire generale de la philosophie. situatã în jurul metropolei faraonice Teba. Nonnos nu e lipsit de calitãti: are o imaginatie bogatã si ne dã o serie de tablouri impresionante. ci toate disciplinele filosofici. pânã la dizgratia sa. Poezia si-a avut si ea reprezentantii sãi pãgâni în aceastã epocã. von Ivânka. care nu mai seamãnã cu aceea a catacombelor si ale cãrei trãsãturi esentiale apar mai ales în Orient502.neoplatonicã din Alexandria si ajunse la atâta eruditie. Poemul e o masã confuzã de povestiri. 268-272]. ca în versul bizantin de mai târziu. înalte demnitãti. Danielou. Cousin. între realizãrile sale. 501 Ch. de la împrejurãrile care au precedat nasterea zeului pânã la admiterea sa în Olimp. în care cei care nu puteau citi Sfânta Scripturã aveau sub ochi marile evenimente ale istoriei crestine501. Siria. dupã expresia unui excelent istoric al artei.. 406 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN dupã mãrturisirile celor vechi. Naissance. Paris et Bruxelles. Tebaida a fost o regiune istoricã a Egiptului de Sud. d. a pierit ucisã de plebea fanaticã a Alexandriei. 1928. înfãtisând scene ale Vechiului Testament si ale Evangheliilor sunt. expunând cu mãiestrie ascultãtorilor nu numai doctrina lui Platon. care trebuia sã aibã alt rol si alt înteles. 1967)]. pe toti filosofii din epoca sa. Les editions G. cãzând apoi în dizgratia suveranului odatã cu protectoarea sa si sfârsind ca episcop de Kotyaeion. L'art chretien primitif et l'art byzantin. ca o carte. Lungile frize care acoperã acum zidurile bisericilor.

503 Ea a fost distrusã de turci. din secolul al V-lea. al IV-lea. Sf.O x^ -t» I g s s O S -4* -w*-v V *fc»8f>f»i *•••)L' *. 409 . de marele Justinian. A trebuit deci ca organele abilitate sã decidã în asemenea împrejurãri sã procedeze la alegerea noului împãrat. Pe locul sãu se aflã azi moscheea Mirakhor Giami. Gãrzile palatului aveau o parte însemnatã în aceastã alegere si marele sambelan (praepositus sacri cubiculi). 504 Diehl.l AUGUST527) 1. . devotat al sãu. Mausoleul Gallei Placidia si Baptiseriul Ortodox din Ravenna. în cartierul Psamathia503.. Influenta lui lustinian împãratul Anastasios I nu s-a preocupat sã asigure succesiunea la tron si nici unul din nepotii sãi nu i s-a pãrut un bun pretendent la coroanã1. Palatul lui Diocletian. Sf. atât de "' celebrã mai în urmã. 10-11. Sf. Acelasi caracter istoric se manifestã în mozaicurile de la Santa Mãria Maggiore (sec. a încercat sã-1 ridice pe tron pe un anume Theocrit. fost consul. 502 Ibidem. Politica internã.Asia Micã au jucat un rol însemnat în formarea acestei arte primitive. op. în care stilul istoric apare în mozaicuri în toatã strãlucirea sa504.V* Av:'. aproape de Poarta de Aur. în secolul al V-lea.-> ^ c. Constantin cel Mare a ridicat Sfânta Treime si Sfintii Apostoli din Constantinopole.. el dãdu bani lui Iustin.i. datând de la începutul sec. curând dupã cucerirea Constan-tinopolei. atât de monumental. eunucul Amantios. Prin toate aceste creatii. sunt alte impunãtoare monumente ale acestei arte primitive. în toatã splendoarea ei. reconstruitã apoi. loan din Laterano. învestit în acel moment cu comanda de comes excubitorum2. Pudentiana. de la sfârsitul secolului al IV-lea. din mãnãstirea lui Studios. IUSTINI(9IUUE518. în Occident. Restaurarea credintei ortodoxe. pp. p. în acest scop. a fost ridicatã de acest înalt demnitar. secolele al IV-lea si al V-lea reprezintã în istoria artei perioada de pregãtire a epocii strãlucite a lui Justinian. pãstrat pânã astãzi la Spalato. " loan Botezãtorul. Bazilica Sf.Y«' î P f f. Bisericile din "" Thessalonic sunt si ele frumoase monumente ale artei primitive bizantine. Paul-afarã-din-Ziduri. /'. Alegerea si personalitatea sa. al V-lea). cit. numeroase bazilici de tip elenistic se ridicã de asemenea în aceastã epocã: Sf. 12. Sofia a fost începutã de el si terminatã de Constantiu. l!' •• ^? '4' ? ^ r s a ° .

trupele gãrzii si poporul se adunarã la Hippodrom si aclamau senatul. Ei stiau cã nu se pot bizui pe scholari si. 19(1978). fiind sãvârsitã de patriarhul loan. împãratul având în creatia sa mai multã încredere decât în scho-lele palatine. care unea palatul cu Hippodromul. In cele clin urmã. Propunãtorii bãteau la poarta de ivoriu. clacã Iustin ar fi fost proclamat numai de excubitori. cum a arãtat Bury. Senatul sfârsi prin a hotãrî alegerea lui Iustin. cerându-i sã-i 1 [Autorul repetã aici o opinie pe care a expus-o si la sfârsitul capitolului anterior. Celer. Dar pãrerea celorlalti se impuse si Iustin a venit în Hippodrorn. 530. magister officiorum\ le atrase atentia sã dea zor cu decizia. Dar situatia cerea ca senatul sã indice o persoanã acceptabilã pentru excubitori si Iustin îndeplinea aceastã conditie5. Cubicularii trimiseserã vesmintele si încoronarea avu loc imediat în kathisma (loja imperialã). care. care avea sã dea imperiului domnia strãlucitã a nepotului sãu lusti-nian. Aceia însã. vreme de câteva generatii dupã moartea sa (cf. cap. An . un tribun. Noul împãrat era un tãran illyrian6. Trebuia sã se facã deci astfel ca initiativa sã vinã din partea Senatului. nãscut în satul Bederiana. sprijinitã de excubitori. prieten cu Iustin. fiind aclamat de ambele factiuni. Berlin. împreunã cu dieceza Macedoniei. pe care îl sili sã meargã pentru a primi vesmintele imperiale. Apucând apoi lancea si scutul. p. Astfel ajunse la tron soldatul norocos. I Bd. 6 Izvoarele îl numesc când „trac". ajuns mai târziu episcop de Herakleia. 93. History I. Asupra acestei domnii a lui Iustin I avem întinsa lucrare recentã a lui A. Geschichte I. Justin the First. f "l • C . pp. reusita n-ar fi fost sigurã.. nu-1 acceptau si propuneau un general. dar predominã mãrturiile privitoare la originea sa illyricã. în porticul marelui Triklinos. în dimineata zilei de 10 iulie. Vasiliev.lucrau în Hippodrorn.excubitorii si schelãrii .A. Scholarii. provincie a diecezei Dacia. 414 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Schitând acest episod. timp în care gãrzile . 318.] 2 Acest corp de gardã fusese instituit de curând de Leon I. Partizanii lui Iustin puteau în acest chip sã sileascã înaltul corp sã urgenteze. I.Cartea despre Ceremonii a Porphyrogenetului ne-a transmis descrierea oficialã a acestei alegeri3. E. 4 History II. senatorii si patriarhul. se certau în legãturã cu alegerea împãratului. dat de Dumnezeu pentru armatã. Scholarii singuri erau mâniosi ele alegere. 81). 1960. 5 Ibidem. Fiindcã timpul îi grãbea. A. dar ea se cuvine serios amendatã: nepotii si descendentii familiei lui Anastasius I au detinut însemnate pozitii în viata politicã. Prin urmare. locul de origine al familiei fiind în Dardania. a cãrui autoritate. Rubin (Zeitalter lustinians. tu sã învingi! Cerem împãrat. 3 De Cerim. Dar ei continuau sã nu se înteleagã. cerând cubicularilor sã le dea vesmintele imperiale pentru cel aclamat. dar albastrii nu-1 aprobau si aruncau cu pietre. Cei dintâi proclamau de împãrat pe loan. încât unul îl si lovi pe Iustin cu pumnul. pe care excubitorii îl respingeau. nu departe de Scupi. 16-17. afirmã B. p. la rândul lor. Stein.v 413 NICOLAE BANESCU dea un împãrat: „Multi ani senatului! Senat al romanilor. adunati la palat. cf. s-ar fi cuvenit ca excu-bitorii sã propunã candidati fãrã perspectivã de reusitã si sã intimideze Senatul. pentru a nu i se impune o persoanã indezirabilã. cerem împãrat dat de Dumnezeu pentru oikumenel". zdrelindu-i buza. dupã descrierea Porfirogene-tului. auzind despre ce nume era vorba. înaltii demnitari. Bury îl socoteste ca o foarte probabilã punere în scenã a lui Iustin si a prietenilor sãi. ca sã nu le ia altii înainte (armata si poporul). Iustin a fost aclamat ide cãtre toti cei prezenti în Hippodrom. când „illyrian". tineau ele prefectura Illyricum. Cameron în GRBS. 25-276). nu-i luau în seamã. capitala Dardaniei.. Pentru ambele posibilitãti sunt indicii. Aceasta e explicabil. ar fi putut atrage consimtãmântul general si înfrânge rezistenta scholarilor.

M 417 .iMa . Honigmann. fuseserã primiti cu totii în garda palatului. Bucuresti. însotit de doi prieteni. XX (1950). 415 actualul Skopje (fost Uskiib). Lupicina. cum zicem noi. care. luã numele de Euphemia. apoi luau mâna împãratului si o plimbau împreunã cu condeiul peste cele patru litere. corpul nou creat cu titlul de excubitori. t. t. tinând condeiul. Limba sa natalã era latina. 13-14. Vasiliev contestã aceastã afirmatie a istoricul bizantin. Mass. în Byzantion. p. în chipul acesta dobândeau semnãtura împãratului" (Prokopios. [Acelasi text din Anecdota sau Historia arcana (= Istoria secretã) scrie cã „Iustin a pus mâna pe domnie. ed. col. Ca atâtia altii dintre tinerii sãi compatrioti. înmuiau condeiul în cerneala cu care obisnuiau sã scrie împãratii si îl puneau în mâna acestui împãrat.st: 11 . [Pasajul respectiv afirmã cã „pe când stãpânea în Bizant împãratul Leon. 1950 (Dumbarton Oaks Studies. o lãsau slobodã. §6. Au pregãtit anume pentru asa ceva o bucãticã de lemn în care au sãpat patru litere în limba latinã. 1972. mai necesar pentru un episcop sã stie sã scrie si sã citeascã decât pentru un rãzboinic10. Iustin se remarcase ca militar sub Anastasips I. oamenii de la curte s-au gândit la cele ce urmeazã. Cambridge. „Scriptores Byzantini".' > . un analfa416 mâna împãratului. dar Iustin nu putea scrie asemenea hotãrâri si nici nu întelegea ceva din cuprinsul lor. dar ca sã aibã o mãrturie din mâna împãratului pentru cei care urmau sã ducã la îndeplinire aceste hotãrâri. §6. Iustin se cãsãtorise cu o captivã. § 6. cãtre sfârsitul domniei lui Leon I. folosindu-se. Nu avea însã nici o calitate pentru conducerea imperiului. loc. cãci se întâmpla cã erau tineri chipesi si cu trupurile vânjoase. p.. era lipsit de cea mai elementarã culturã si Prokopios afirmã cã nu stia nici mãcar sã scrie.. 2-4). ar fi fost covârsit de înalta-i pozitie dacã n-ar fi avut lângã el pe bet. 337-351. I). VIII. de o tãblitã de lemn în care se tãiaserã patru litere8. traducere si introducere de H. iar 7 Prokopios. .-. criticã. cu un picior în groapã. •> . le fãcea pe toate dupã mintea lui. 342. el venise cu traista în bãt la Constantinopol. ' . 11-16). Anecdota. luptând neîncetat cu greutãtile sãrãciei si ca sã scape si de dânsa. au hotãrât sã intre în oaste. dar Honigmann observã cu drept cuvânt. p. Sfetnicul care îl îndruma si avea în seamã dregãtoria scrisorilor. '.] 8 Ele compuneau cuvântul legi („am citit").» în favoarea unei asemenea posibilitãti.. Istoria secretã.ti«>-«ia$ !<i|.Introduction to the Epoch of Justinian the Great. „Byzantion". 64). Vezi cu privire la ea recenzia lui E. XX. Era obiceiul ca împãratul sãsi punã semnãtura pe hotãrârile luate în numele sãu. anume Proclos. 82-8310 Recenzia asupra cãrtii lui Vasiliev. el nu cunoaste deloc scrisul si se dovedea. Harvard University Press. împãratul i-a pus de pazã la palat. Mihãescu." (Procopius din Caesarea. cit. . iar dupã ce o treceau prin toate cele patru gãuri ale lemnisorului. i r /-k„. Proclos din acest fragment era „quaestor Sacri Palatii"(KoiaioTrop la Prokopios. pentru a semna documentele. Pentru calitãtile lor fizice. Au pornit pe jos si s-au îndreptat spre Bizant. Istoria secretã. împãratul având o lungã si distinsã carierã la urcarea pe tron9. § 6. cã în sinodul din 449 se aflau printre episcopi mai multi agramati si t era. Se distinsese si în lupta împotriva lui Vitalian.. Ed. acesta din urmã din Bederiana.] ' Justin the First. Dupã ce au ajuns si au fost primiti în rândurile ostenilor. p. ca sã-si caute norocul înrolându-se în armatã7. ed. . cit. Academiei. Cu putina sa cunoastere a administratiei civile. lucru ce nu se mai întâmplase pânã atunci în împãrãtia romanã. 1950. potriveau scândurica amintitã deasupra hotãrârii. era condusã de : acest tipar. 63. trei tineri tãrani din pãrtile ilirilor.'K'*. Ditibist si Iustin. încoronatã ca Augustã. p. anume Zimarh.. purtând pe umeri desagii în care nu luaserã de acasã nimic altceva decât pâine coaptã în spuzã. luase parte la rãzboiul cu isaurienii si la cel cu persii sub acest împãrat si ajunsese la treapta de comes excubitorum. 65. Ajuns bãtrân. desigur. Desi se impusese ca brav soldat.

Ei aduceau profesiunea de credintã ortodoxã stabilitã de papã. I. au fost sterse de pe dipticele bisericesti. în felul sãu ortodox. pp. manicheilor si a patriarhului Severos al Antiohiei. . Asupra copilãriei. nu avem. a fost ridicat la consulat. Athena. avea multã experientã politicã. El îi rechemã pe patriciul Appion. nici o stire. Appion a fost numit în demnitatea de prefect al pretoriului. cu bibliografie. Reluarea legãturilor cu Roma. voi. senatori exilati de împãratul Anastasie. în Siria. p. sã se declare formal recunoasterea sinodului de la Chalkedon si sã se convoace un sobor al episcopilor pentru restabilirea unitãtii bisericesti. si acesta a fost fiul surorii sale. 136-144. desigur.. Patriarhul loan si un mare numãr de episcopi ai Orientului au semnat aceastã profesiune de credintã ortodoxã. împreunã cu ale împãratilor Zenon si Anastasios. Legatii au fost primiti cu mari onoruri. La Constantinopol. (arpccTriÃ-atrig AvccTokfjg).. prin manifestarea sa energicã. Patriarhul. Bd. Ne-având copii. a fost silit sã-i satisfacã doleantele: el a aruncat anatema cerutã. o aprigã persecutie se dezlãntui împotriva monofizitilor din imperiu. afarã de Siria a doua. . iar soborul a avut loc la 20'iulie cu episcopii pre" Ibidem. Când Iustin se ridicã pe tronul imperiului. Iustin cãutã sã si-1 apropie si pe Vitalian. cu despãrtirea religioasã dintre cele douã pãrti ale imperiului. magister militwn per Orientem. [Pentru informatii mai noi. care au rãmas în Orient 18 luni. unde stãpânea erezia monofizitã. Ca si unchiul sãu.cineva care sã-1 ajute si cãlãuzeascã. capul miscãrii monofizite din Orient. nepotul sãu era de vreo 36 de ani. Flavius Petrus Sabbatius lustinianus. II. grãbirea hotãrârii. Iustin cãutã sã scape de inoportuni: Amantios si candidatul sãu The-ocrit au fost executati12. a fost marele act care inaugureazã noua domnie. pe Diogenianus si Philoxenos. afirmã cu drept cuvânt savantul Rubin11. Tânãrul îsi pãrãsi numele de Petrus si Sabbatius si a rãmas cunoscut cu acela de lustinianus. care amenintase tronul înaintasului sãu si îl chemã de asemenea la Constantinopol13. A fost numit îndatã ma-gister militum in praesenti si. p. a fost avansat la consulat în Vest17'. adaugã el. Walter de Gruyter et Co. Vasiliev reproduce15 o serie de acte contemporane privitoare la adunarea credinciosilor din acele douã zile memorabile (15 si 16 iulie 518). . 80-81. pentru confirmarea restabilirii unitãtii religioase. La cererea legatilor. History. nu mult mai în urmã (525). si edictul imperial privitor la hotãrârea luatã a fost rimis în tot Orientul. 1960. dar totul spune în aceastã privintã. p. aceastã atitudine.. în neputinta de a linisti multimea. Berlin. îndatã ce ia conducerea imperiului. Severos de Antiochia a fost depus si anatemizat de sinodul de la Tyr (518) si mai mult de 30 de episcopi monofiziti ai patriarhului de Antiochia au . Tauresium. lustinian a fost înrolat între candidati. în împrejurimile actualului Skopje (Uskub). Populatia capitalei a determinat. p. 410 (Bonn). lustinian a inspirat. 411. 12 Malalas. Diogenianus.. 83. tineretii si educatiei sale. prin urmare pãrãsirea politicii religioase a lui Zenon si restaurarea hotãrârilor sinodului de la Chalkedon. 20.] • 418 Philoxenos. în 520. 14 Bmy. primit cu simpatie pretutindeni. O ambasadã trimisã papei Hormisdas îi cerea sã expedieze legati la Constantinopol.. cã Iustin s-a îngrijit de timpuriu în cariera lui de ofiter de soarta rudelor sale rãmase la Bederiana si Tauresium. ca si asupra momentului însemnat al sosirii sale în capitala imperiului. p. EPLBIP. El nu se putea împãca. Numele lui Akakios si ale altor patriarhi eretici. iar 11 Das Zeitalter Justinians. el se nãscuse într-un sat obscur. pe care-1 aduse de timpuriu la Constantinopol. 1997. v. Câteva zile dupã moartea lui Anastasie I. multimea adunatã la Sfânta Sofia cerea zgomotos sã se arunce anatema asupra eutychienilor. el ajunge una din cele mai însemnate personalitãti ale Curtii.B •41$ NICOLAE BANESCU zenti în Constantinopol16. II. îngrijindu-se a-i da o bunã educatie romanã. • • j{ 15 Justin the First. Iustin se interesã de aproape de acest nepot.

ci. 8 si urm. 2. magister militum in praesenti. prin influenta pe care o exercitau. cf.. History II. Interventia în Caucaz. în tot timpul domniei lui Iustin I. în toate orasele. spre a duce protestul lui. îi executã pe culpabili. nu numai la Constantinopol. în a saptea lunã a consulatului sãu (iulie 520). factiunile au provocat mari dezordini.:. • •»». un mare scandal a avut loc în capitalã: Albastrii ucid o persoanã de rang si Iustin dã ordin sã se pedepseascã aceastã crimã. cãci gotii au fost exceptati de la actiunea edictelor. Politica externã. Persecutia tinu trei ani (518-521). I. Prefectul orasului. Kulakovskij. Imperiul pierduse. 220-231. Stein. op. Reactia ortodoxã a fost mai blândã în Egipt. 16 Vasiliev. ai cãrei regi se numãrau între vasalii persilor. t. când a devenit caesar) s-a recunoscut prin aceasta calitatea sa de mostenitor al tronului. Malalas ne relateazã cã regele lãzilor. prin atragerea factiunii albastrilor.. cit.v • ••. Tzathes (Ztathios). pp.. Vitalian era un rival mai serios si. patrikios. p. linistea a stãpânit atât în Constantinopol. Aceste mãsuri provocarã si protestul lui Theodoric al ostrogotilor. el a fost ucis în palat..•* ». pp.. 1912. du Bas-Empir&. dupã expresia atât de potrivitã a lui Ch. autoritatea sa în Lazica.:*» v. 21-23. lustinian era fãcut rãspunzãtor si de aceastã crimã. illustris. Rând pe rând comes al domesticilor. Iustin. în 524. îl scoase pe Theodot din functie si-1 trimise în exil la Ierusalim. • . cum afirmã Malalas18. Când a fost apoi înãltat la rangul de nobi-lissimus (înainte de 525. 416 (ed.* • '.' 422 .*. rãzboiul cu persii. când se însãnãtosi. p. Istorija Vizantii. care îl trimise pe patriarhul loan al Romei la Constantinopol.. Relatiile cu Regatul de Axum Domnia lui Iustin I a avut frumoase rezultate în ceea ce priveste politica externã. se stie.fost izgoniti din scaunele lor.m. 421 NICOLAE BANESCU mijloace de sustinere. Bonn). El n-a fost fãrã rezultat. Lectia administratã Albastrilor a prins însã bine si. 2.-. în cei din urmã ani ai acestei domnii. în 522 o schimbare însemnatã se produse în situatia acelei depãrtate tãri. El a stiut sã stabileascã relatii strânse la frontierele imperiului cu popoare care au devenit aliati pretiosi ai Bizantului în conflictul permanent ce exista între Imperiu si persi. 420 în timpul acestei domnii încetã si prigonirea ortodocsilor din Africa. a rupt cu politica agresivã a înaintasilor sãi si a întretinut relatii prietenesti cu Bizantul. Puterea sa era sprijinitã de ortodocsi.*>•. II. dar se spune cã a cãutat si alte 17 Justinien. întretinând poporul cu spectacole grandioase. îi sprijinise pe verzi. în „Cambridge Medieval History". cãlugãrii urmãriti. E. Diehl. însusirile intelectuale si capacitatea politicã a lui lustinian i-au câstigat o influentã preponderentã asupra împãratului. p. în 521. unde regele Hilderich. Executarea eunucului Amantios e atribuitã instigatiei sale. • ••• . dar.><. Theodotus Kolokynthios. îl aduce treaptã cu treaptã mai aproape de picioarele tronului17. constient de ascendenta sa romanã. siliti sã fugã în pustiuri. t. Hist. Detractorii! sãi afirmã cã n-a avut nici un scrupul pentru a înlãtura pe cei care îi puteau fi rivali. îndatã ce a murit tatãl 18 P. mãnãstiri au fost închise. .. • . 231. 19 Bury. lusti-nian se afla în acel moment bolnav. el a fost adevãratul conducãtor al imperiului. iar instigatorii lor erau Albastrii. a fost numit comandat al trupelor care tineau garnizoanã în capitalã. cât si în provincii19. II. în timpul domniei lui Iustin. II. unde multi exilati si-au aflat adãpost. în timpul lui Leon I. Kiev. el obtinea consulatul si dãdea vietii capitalei o mare strãlucire. .<. Anastasios I. El i-a rechemat pe toti episcopii calcedonieni exilati de predecesorul sãu.

Dar Probus n-a reusit si Iustin 1-a trimis pe strategul Petros cu ceva huni în Lazica. dupã un armistitiu de mai mult de douãzeci de ani22. pe care se afla brodat portretul împãratului Iustin. 412-413. Belisarios si Sittas. I. si de Timostrat. au nãvãlit în Persarmenia. Petros a fost revocat si alte trupe au fost trimise de Iustin. 21 Prokopios. pp. s-a ferit sã cearã învestitura lui Ka-wad.sãu. Tzath si sotia sa se întoarserã în Lazica si aceastã tarã rãmase de acum în strânse legãturi cu Bizantul. efigii ale suveranului. Acesta trimite atunci pe patriciul Probus cu multi bani la Bosporos. Consolidarea puterii bizantine în Lazica avea o mare însemnãtate. sub comanda lui Ireneu. 11. care nu mai era în viatã23. Astfel. tunica albã (ãanpov TrapatavSiov). Libelarius a fost apoi revocat si în locul sãu a fost trimis în fruntea Orientului Hypatios. s-a provocat reluarea ostilitãtilor dintre persi si bizantini. Dar într-o a doua expeditie ei au suferit o mare înfrângere. la rãsãrit de acestia. de asemenea. sã-1 ajute pe Gurgen. împodobitã cu mãrgãritare20. oprea intrarea în imperiu a barbarilor de la nordul Caucazului. El a protestat. în acelasi timp. Regele persan mai dorise ca împãratul sã adopte pe Chosroes. Bell. în acest timp. amândoi tineri din garda lui lustinian. Valeriana. încãltãmintea însã era adusã din patria sa. spre a nu fi obligat sã-si însuseascã riturile credintei persilor si a venit la Constantinopol. la rãsãrit de ei. pentru a ocupa cetãtile de la granita ei cu Iberia. aflat în serviciul persilor. Kawad a cãutat sã strângã legãturile de vasalitate ce uneau Iberia cu Persia si a vrut sã-1 forteze pe regele Gurgen sã adopte riturile persilor. dar nici aceasta nu i-a reusit21. cerând sã fie învestit de cãtre împãrat. I. Altã armatã bizantinã. s-a refugiat cu familia si cu notabilii tãrii în Lazica.. fiindcã Lazica închidea persilor accesul Mãrii Negre si. si au fost siliti sã se retragã. împodobitã cu mãrgãritare. reîncepu aprigele sale incursiuni în regiunea oraselor Emesa. Kawad a expediato mare armatã în Iberia si Gurgen vãzând ajutorul bizantinilor cu totul insuficient. Deosebit de importante sunt în istoria acestei domnii legãturile strânse dintre imperiu si regatul . Dar Gurgen s-a revoltat si a cerut ajutorul împãratului Iustin. îi puse hlamida de mãtase albã prevãzutã cu un tablion de aur. brodatã cu medalioane de aur. Apamea si Antiochia. atacã cetatea Nisi-bis.lãzii. destinat la succesiune. în care se aflau. Dar aprovizionarea anevoioasã a acestor cetãti ia silit pe bizantini sã le pãrãseascã si ele au fost ocupate de persi. Iustin îl botezã si-i dãdu o sotie bizantinã. 424 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN de fratii Narses si Aratius. de asemenea. condusã Ibidem. 423 NICOLAE BANESCU bizantine. Pers. în locul lui Timostrat. care cu putin mai înainte recunoscuse autoritatea lui Iustin I. albanii . Persii i-au urmãrit. Kawad nu putea privi cu indiferentã aceastã imixtiune a împãratului în regiunile ce-1 interesau atât de mult. iberii si. Pentru a contrabalansa întinderea imperiului în Lazica. fiica patriciului Nomos. magister militum per Orientem. condusã de Libelarius tracul. ca sã ridice acolo auxiliari huni si sã-i aducã în ajutorul iberilor. au devastat tinuturi pe o mare întindere si s-au întors din aceastã campanie cu o pradã imensã.gravitând în sfera influentei i 20 Malalas. oras autonom al Crimeei. Observând acestea. de-a lungul versantului de sud al Caucazului . iar Belisarios a fost numit duce de Mesopotamia. în Lazica. dar nu i-au putut ajunge din cauza dificultãtilor terenului. nelinisteau Persia. dar fãrã rezultat. ducele Mesopotamiei. Cingãtoarea (77 tâvr/) era. Lahmidul Mundhir. dar din pricina cãldurii insuportabile este nevoitã sã se retragã. si-1 încorona cu diadema de aur romanã. Damnazes. Primind multe daruri de la împãrat. pãtrunzând adânc în interiorul tãrii. dupã obiceiul persan (m ttayyîa). 11. surprinsi de armata persanã. Popoarele crestine ce se întindeau de la Marea Neagrã la Marea Caspicã.

der Wissenschaften zu Berlin". descrise ca populatii aflate în stare naturalã (la Aga-tharchides si Artemidor). Wallis Budge. Prin acest nume egiptenii întelegeau popoarele negre de la sudul Egiptului. precum si la interesele economice din sud-est. urmãtoarele: 1. UNESCO general History of Africa. 1928 si ed. pentru negustorii arabi si pentru cei romani. B. Oosterhout. p. History ofEthiopia and Abyssinia. 1932. Bergamo. D. 362-380 si 401-422]. A. Axum era atunci resedinta unui regat (77 Aî^ou/rrj. Miiller. .A. E. Denarii romani si monedele de cupru aveau acolo curs. B. Numele Axum e de raportat. Akad. care ne vorbeste despre ei ca despre un popor foarte pios. 1984. Stein. dar stirile ce ni le dau acestia despre etiopieni sunt vagi. [Pentru acest subiect.OÃOI. la miscãrile politice si religioase ale epocii. învãtatul german A. H. cu mult înainte de aparitia cãrtii sale închinate lui Iustin I26. 5. The Queen of Sheba and her only son Menzelik I.. Africanobyzantina: Byzantine influences on Negro Sudanese cultures. .etiopian de Axum. 1879. Hendricks. 2 voi. El a arãtat cã poporul pe care grecii îl 23 Ibid. A. ev 77 jSacriAeiov). being the «Book of the Glory of Kings» (Kebra Nagast). pentru cultura poporului sãu. Dupã convertirea sa. îi aflãm si la Herodot si Strabo. a fost atras în oarecare mãsurã de influentele acestei lumi prin Ptolemeii din Egipt. Athena. Letsios. Din veacul I crestin începem a avea stiri mai precise. Athena. bogat în jertfe si iubit de zei. 1988. 426 acela de axumitic. 4.C. fugiti sub Psammetich si primiti de regele etiopienilor. regatul a fost legat de Bizant si a luat parte. Dillmann ne-a schitat începuturile statului axumit într-o lucrare de la sfârsitul secolului trecut24. 3. Idem. (Vv-. în „Abhandl. Geogr. Atunci s-au explorat tãrmurile Mãrii Rosii si au fost cunoscute mai cu seamã populatiile de pe tãrm. Th.. Axum era piata principalã pentru negotul de fildes în nord-estul Egiptului si Adulis antrepozitul stãpânirii. cf. 1928. 1966. graeci minores. cum aratã Dillmann. Berlin.. Eruditul învãtat arãta cã înainte de convertirea la crestinism.6th cent. S. dar un barbar de culturã greceascã. Johannesburg. prin care se fãcea exportul si importul pe mare. Hist. du Bas-Empire. Bvtâvno KCCI Epvdpã QâKacca. ci pe ry of Nubia and Ethiopia. la ãa%an al lui Herodot. Methuen. relatii dictate de politica religioasã a împãratului. 25 Ed. Vasiliev s-a oprit pe larg asupra acestui interesant episod. Bizantul socotea Abisinia un stat vasal. 2. 1878. Selassie. Ancient and medieval Ethiopian History to 1270. regatul abisinian de Axum. 3nd cent. voi. în adoptarea crestinismului. 1972. de unde putem conchide cã el a înteles folosul legãturilor comerciale cu grecii. anastaticã. asezat în marginea lumii elenistice. mai mult sau mai putin activ. p. afirmã Dillmann. legãturi care au fãcut din acest regat un pretios aliat al Bizantului si al politicii sale în pãrtile Mãrii Rosii. Oxford. Scriitorii greci îi amintesc. Dupã un Periplus datat cu probabilitate înainte de 75 dupã Christos25 rezultã.. 24 liber die Anfãnge des Axumitischen Reiches. II. care îi pomeneste ca fiind niste rãzboinici egipteni. Conti Rossini.D. der Konigl. în Vechiul Testament avem mentiuni despre etiopieni sub numele Kus. în secolul al IV-lea. Ei sunt numiti la Herodot avro-(J. 1970. Storia d'EUopia. 1981. II. E. care se întindea de-a lungul Mãrii Rosii. Addis Abeba. mai pot fi consultati si alti autori ca: C. începând cu Homer. Papadopoullos. Berkeley. Regatul nu purta numele de etiopian. Abisinia a fost cunoscutã mai bine odatã cu asezarea stãpânirii grecesti în Egipt (urmasii lui Alexandru cel Mare). Dupã autor. cu numele egiptean acr^a/i. Acest regat de Axum a avut relatii cu imperiul bizantin în timpul domniei lui Iustin I. Regele Zoscales era avid de câstig. 267 si urm. Official documents written in Greek illustrating the ancient histo425 numeau AÎTioneq era numit de egipteni Kus sau Kes.

cap. repetat de istoricii greci. Berlin. când regele. fiindcã a câstigat pentru statul sãu prietenia si ajutorul imperiului. adaugã Rubin28. Meropius a cãzut victimã indigenilor ostili ai coastei etiopiene. în lucrarea sa privitoare la epoca lui Justinian27. Frumentius a putut sã lucreze ca misionar. Interventia imperiului în aceste pãrti nu pornea numai din grija pentru crestinism. în timpul lui Iustin. Rubin precizeazã cã etiopianul Ezana a fost considerat drept Constantin al Abisiniei: „el a putu sã fie -afirmã acesta . Misiunile crestine au fost. dupã Vasiliev. cuprinzând rapoarte de campanii si detalii topografice. Comunitatea din Nagran (Nadjran). în demnitãti înalte la Curte. Pentru evenimentele acestea dintre anii 521-525. cele dintâi ca mijloc de intimidare a crestinilor. anonimã. întâia jumãtate a secolului al Vl-lea a fost. acesta întreprinsese o aprigã persecutie împotriva crestinilor din Yemen. Regele Abisiniei era. fireste. Protector al iudaismului. puse puternic piciorul în Yemen. ca si din primejdia pãtrunderii persilor în Arabia de Sud. si existenta crestinismului printre hi-myariti era bine cunoscutã la nord. Dupã raportul istoricului contemporan Rufinus. stãpânirea axumiticã din Yemen a fost nimicitã de Chosroes al Persiei. numai de simpatii religioase. Dar Yemenul nu era exclusiv crestin: alãturi de crestinism existau acolo si iudaismul si vechiul pãgânism. Erster Bând. efectiv sprijinit de împãra26 Justin I (518-527) and Abyssinia. ^ 429 NICOLAE I5ÃNESCU unde a raportat patriarhului Athanasios asupra situatiei tinerei Biserici a Etiopiei. opera lui Prokopios nu ne dã stiri. cum caracterizeazã foarte bine învãtatul istoric prãbusirea acestei stãpâniri. înainte de toate. transmisã în limba sirianã. 428 resele politice si comerciale. în cadrul expunerii noastre. Vasiliev urmãreste pe scurt destinele statului abisinian în decursul veacurilor. p. era cel mai important centru crestin în Arabia de Sud. Dupã vreo 50 de ani. în calitatea sa de consilier al regentei din timpul minoritãtii regelui.regele abisinian n-a fost condus. ci mai ales din inte-s 27 Das Zeitalter Justinians. Chestiunea e tratatã apoi în Justin the First. afirmã el. 1960. în special a celor din orasul Na-djran. înainte de masacrul crestinilor. Ela Asbeha pe numele sãu etiopian. regele himyariti-lor (homeritilor) din Yemen. multã vreme active în Yemen.. Ceea ce ne intereseazã este numai interventia împãratului Iustin I pe lângã regele de Axum pentru a face rãzboi lui Dhu-Nuwas (Nowas). dar cei doi însotitori mai tineri au scãpat cu viatã si au ajuns cu timpul. pp. (1933). V. Walter de Gruyter et Co. între izvoarele scrise privitoare la aceste întâmplãri avem. 302. care pierdea însã din ce în ce teren.si în Arabia bratul prelungit al imperiului mondial roman (sub împãratul Constantiu al II-lea)". în Arabia de Sud-Vest. Când acesta a ajuns la majorat. socotea el. 67-77. învãtatul Rubin a schitat lãmurit soarta vecinilor Mãrii Rosii în aceastã epocã. în izvoarele grecesti Elesboas. Frumentius si-a depus functiunea si s-a întors în Egipt. Athanasios a . Dusmanul lui Elesboas în Yemen era. 427 l tii bizantini Iustin I si lustinian. Mai departe. de asemenea stirile ce ni le dau Martyrium Are-thae si Inscriptiile lui Dbtt. „crestinismul abisinian îsi datoreazã stimulentul sãu misionar hotãrâtor cãlãtoriei unui anume Meropius în «Indii»". 28 Ibidem. ci si de motive politice.Nuwas. Dhu-Nuwas. în Siria si Mesopo-tamia. „ultima paginã strãlucitã" a istoriei regatului axumitic. 33. în BZ. Ele nu pot intra. prin însusirile lor. Cartea Himyaritilor. iar în alte izvoare Kaleb. dupã cum aratã traditia arabã. de credintã iudaicã. episod al îndelungatului rãzboi dintre Bizant si Persia.

unul dintre crestini. V. 1995. scãpat din mãcel. Daus Dhu Taalaban. Byzantium and the Arabs in the 6'" century. sub conducerea lui Theophilos Indianul. 234-248. dezlãntuise persecutia împotriva crestinilor din Yemen. în cea mai mare parte. de feudalii oraselor sud-arabe. op. 1961. Pigulevskaja. Episodul a trecut în hagiografie. iar la homeriti îl puse rege pe Abramios. publicat de Boissonade33. Elesboas îsi petrecu iarna anului 524-525 cu pregãtirile. unde pierirã familiile de seamã. 314. Patriarhul Antiohiei joacã un rol proeminent ca centru spiritual. Ezana basileus d'Axum: quelques consideration prosopographiques et chronologiques. Am vãzut cã Dhii Nuwas. foarte bun crestin. 39. fiindcã era locuit de crestini. Dupã o traditie. p. el a fost ucis. Untersuch-ungen zum Auftreten der Griechen am Roten Meer. voi. nume care în textele grecesti sunã Aretbas. împãratul. si în alte regiuni ale himyaritilor. 79. povesteste cum împãratul Iustin îi scrie lui Elesboa sã intervinã împotriva regelui „evreu" al homeritilor (în Sfânta Scripturã.crezut cã nimeni altul nu trebuia sã continue lucrarea începutã si 1-a trimis înapoi pe misionar în calitate de cel dintâi episcop al Bisericii abisiniene. 30 [Cea mai recentã bibliografie asupra acestor episoade în EPLBIP. ethnarches (guvernator). 106-109. Ruth Stiehl. 312. întreprinderea expeditiei sale s-a deschis în 525. iesind biruitor. ci si misionar. F.uajv) 8t>vaoteta"). p. Hendricks. III. p. prin cuvântarea cãtre trupe si printr-un serviciu religios solemn în biserica principalã din Axum.] 430 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN time a fost si Harith. Washington. v. pe care negusul îl trimise împãratului.30 Prigonirea s-a întins. cit. . 1965. pãtrunsese în el prin perfidie si-i omorâse pe toti crestinii care nu voiserã sã-L renege pe Christos. aduse episcopi în Nadjrân si-i converti pe homeri-tii pãgâni. „Klio". B. 1997. Cercurile crestine din Himyar s-au adresat de asemenea negusului si episcopului sãu. 32 Ibidem. 431 îndatã dupã aceastã victorie a început opera restaurãrii crestinismului în Yemen. Umstrittene Daten. Frumentios und Ezana. Koln. p. Influenta lui Frumen-tius în anii minoritãtii negusului Ezana lãmureste îndestul atitudinea acestuia proromanã si prietenoasã crestinilor. Dihle. EKKXtiomcmKog Odpoq". înstiintându-1 despre cele întâmplate în Sudul Arabici. care asediase orasul Nadjrân (M/pa). Altheim. IV-VJvv.. 1964]. metropola Arabici de Sud si în Aden. evident. între vic29 [Evenimentele au fost reluate ulterior de cãtre A.29 Rãzboiul cu sassanizii a silit Roma la initiativã si pe coasta de est a Mãrii Rosii. Maprvpwv TOV ãyiov ApeOa. Elesboa sau Elesbaa adunã mare multime de osti si atacã pe apã si pe uscat. Moscova-Leningrad. ca sã ajute tãrii lor fãcând rãzboi lui Dhu Nuwas si au însotit cererea cu darul unui Evangheliar pe jumãtate ars. Die Datierung des Konigs Ezana vonAksum. Sabba). de credintã iudaicã. „avocatul intereselor evreo-persane". în momentul hotãrâtor. în Idem. „'A^CDjmrov (A^ouiJ. Arethas. importante sunt si studiile învãtatilor rusi. regele himyaritilor din Yemen. având si ajutorul flotei imperiului.. 31 B. din spatiul sirian. Araby u granic Vizantii Hrana v. apoi îl stabili pe fiul lui. emirul tribului. Euprepios. Misionarii care produc puternicul avânt al crestinismului în a doua jumãtate a secolului al V-lea si începutul secolului al Vl-lea provin. Lupta cu Dhu-Nuwas. nu numai în scop politic si comercial. iar cea mai recentã abordare a lor la Irfan Shahid. (s. neputând interveni însusi. se sfârsi prin victoria deplinã a regelui de Axum: pãrãsit. „ApeGoct" si „ApeGccq dyioq") si p. v. dupã Rusalii. Aceste întâmplãri sunt datate de autor între anii 320-335. Oppladen. El ridicã apoi o bisericã. Apoi trupele s-au pus în miscare în directia Adulis32. s-a înfãtisat împãratului. 152-153 (s. ca N. în special din orasul Nadjran. se adreseazã negusului cu rugãmintea de a-i da sprijinul sãu31. Rubin. Dhu Nuwas urmãrind în primul rând exterminarea lor. în Yemen a fost trimisã o solie. Biserici se ridicau în Zhafar.

apãrut în „Biilletin de la section historique de l'Acad. ca si unchiul sãu. fãrã discutie. protectia crestinilor fiind în general pentru împãrat si o armã politicã dincolo de hotarele imperiului. [V. El era. I-er voi. si dãdu. în acest sens. iar ceremoniile urmãtoare avurã loc în Delphax. Personalitatea împãratului* lustinian I avea 45 de ani când s-a urcat pe tronul imperiului.. sotia lui lustinian. Paris. pp. în epoca lui Moha-mmed.a>v koyoi (cu persii. iar la 4 aprilie îl puse pe patriarh sã-1 încoroneze. . botezat de oamenii Evului Mediu cu numele enigmatic de „Pretre Jean". provenitã din rana pe care o primise într-una din campaniile sale. Son pays. asupra Rãzboielor. 73-112. fireste. si nu în Hippodrom. Autorul îl identificã în mod plauzibil cu împãratul Etiopiei. legea ereticilor si a ma-niheenilor. 107-119. cãci. Ilepi Kiicr^aTcov (De Aedificiis) si. 24 si 29]. pp. X (1923). Diehl.565 NOIEMBRIE 1314) 1. în ziua de l aprilie 527. „singura comunitate crestinã cu adevãrat puternicã si organizatã" .. 36 Opere capitale asupra marelui împãrat: Ch. dar pentru scurtã vreme. Prokopios din Caesarea Palestinei. Asocierea lui lustinian la imperiu. monofiziti. Charles Diehl aratã cât e de greu sã judecãm personalitatea marelui împãrat. 3. Roum. BÃNESCU A murit în ziua de l august 527. 35 în legãturã cu regatul de Axum. Iustin se întrema apoi. Prokopios ne-a lãsat trei lucrãri asupra epocii sale: una. Cenni sulle relazioni tra l'Abissinia e l'Europa catolica nei secoli XIV-XV con un itinerario inedito del secolo XIV (Estrato del volume primo). De asemenea si N. în sfârsit. dacã evanghelizarea Yemenului a fost initiatã sub Constantiu (secolul al IV-lea) de cãtre arianul Theophilos. Se cunoaste curiozitatea stârnitã de misteriosul suveran crestin. cu vandalii si cu gotii). IUSTINIAN I.Restaurarea crestinismului în Yemen a dat frumoase rezultate si o sutã de ani mai târziu. Palermo. în societatea înaltã a Curtii imperiale. Iustin cãzu greu bolnav. ULTIMUL MARE ÎMPÃRAT ROMAN (527 APRILIE l . 433 NICOLAF. fabulos de bogat si puternic.-. Diehl". Ascultând de sfaturile senatului. si Supra.observã Henri Gregoire . ea a început serios sub domnia împãratului Anastasios. 432 în Himyar. el conferi nepotului sãu demnitatea de Augustus. Crestinii himyariti erau. trebuie mentionat si studiul colegului C. în „Melanges Ch. una asupra Edificiilor. Actul încoronãrii se sãvârsi în marele Triklinos al palatului. Istoricul cel mai însemnat al domniei lui lustinian e. actiunea întreprinsã de Iustin I 33 Anecdota graeca. Ynep i&v 7tohâ(j. dupã cum aratã învãtatul belgian. a trãit la Constantinopol. promulgatã între 4 aprilie si l august 527. t. lorga. a fost deci în mãsurã sã observe de aproape faptele si oamenii37. Moartea lui Iustin I în primãvara anului 527.. V. împãratul nu a pregetat sã abroge pentru aceasta legea care interzicea înaltilor demnitari ai Statului de a se cãsãtori cu femei de conditie servilã. 1910 (Cente-nario della nascita de Michele Amari). Marinescu.era cea din Himyar si în special din Nadjrân34. Odatã cu el. explication de son nom. un tracoillyr de limbã latinã. cu toate cã avem multe izvoare asupra domniei sale. Acesta n-a împiedicat însã interventia bizantinã în favoarea lor. Theodora. din pricina unei ulceratii la picior. 1930. a fost încoronatã Augusta. ca atare. unde se aflau adunate gãrzile. n. Justinien et la civilisation byzantine au Vl-e . alãturi de regatul de Axum. e unul din actele însemnate ale politicii sale externe35. în 8 cãrti. El a însotit pe Belisarie în toate campaniile sale. foarte pretioasã pentru aprecierea îndelungatei si glorioasei domnii a lui lustinian. Le pretrejean. voi. . împreunã cu Justinian.. Opera sa e. îl coopta la tron pe lustinian. 34 Mahomet et le monophysisme.

relevând pasaje din scrierea despre Rãzboaie. Dar Feiix Dahn. 1892. Untersuchungen zum byzantinischen Prosarhythmus (Prokopios von Casarea). publiee par Remy Palanque. Stein. Alemanni în Biblioteca Vaticanului39. în sprijinul acestei concluzii. l (ed. BZ. în cea dintâi dintre aceste lucrãri. Cãutând o explicatie a operei de ponegrire.siecle. ce corespund pasajelor respective din Anekdota si De Aedificiis'*2'. nr. Augsburg. Groningen (Holland). 9-21 437 NICOLAE BANESCU . editate de el. Descoperitã în 1623 de N. I. cel mai devreme cãtre sfârsitul secolului al Vl-lea. numite de obicei Istoria secretã. a dus la aceeasi concluzie în favoarea autenticitãtii41. Paris. a pus rânduialã în legiuirile nesigure de mai înainte. 1937. a ridicat credinta pe o singurã temelie. 37 Cronologia carierei istoricului a fost stabilitã de J.W. a redat imperiului provinciile pierdute si a întemeiat numeroase orase. si în aceastã epocã istoricul se afla în-tr-o stare de spirit care ne face sã întelegem opera sa. în toatã cruzimea lor. Jignit în patriotismul sãu. BZ. o adevãratã cronicã scandaloasã a Curtii bizantine. 1949. în momentul în care Propkopios îsi publica cele 7 cãrti ale Rãzboaielor (a opta a fost adãugat în 553554). schitând în cele mai triste culori portretele prezentate mai înainte cu atâta admiratie. 36 (1936). 1-4.într-un cuvânt. s-o priveascã drept un pamflet 33 De Aedificiis. 37. de atunci. 39 Procopii Caesariensis 'AveKdora. Istoria secretã a dat loc. 1901. 42 V. Arcana Historia. în Appendix. fiindcã nu s-a publicat decât dupã moartea împãratului. analogiile de stil si de gândire dintre Anekdcta si celelalte opere ale istoricului. 1623. dând pilda unei clemente superioare. Lugduni [= Lyon]. 1960.. articolele: Prokop verweist auf seine Anekdota. la multe discutii. a iertat dusmanilor sãi. probe evidente. notis illustravit. Histoire du Bas-Empire II. care-si aflã aplicarea nu numai în scrierea despre Rãzboaie. la voi. I-II (pp. moravurile decãzute. în care autorul ne înfãtiseazã.. Walter de Gruyter et Co. Rubin.. cap. însirând constructiile civile. Latine reddidit. pp. 1918. dupã justa expresie a lui Stein. Berlin. Haury a stabilit cã ea a fost scrisã în 55043. Jacob Haury a adus. militare si religioase ale domniei. 1865. l. Paris. a fãcut sã domneascã fericirea în imperiu: eu&xi/iovi )3i<y TJ)V TTOÂiTeiav (fjuvdmcrev38. a ajutat pe sãraci . E. punând capãt rãtãcirilor. Dar pasiunea 1-a târât sã facã din povestirea sa. în care a pus toatã ura si toatã patima sa. „o satirã grotescã" pe soco* Berlin. Bury. Haury). în Prokopios von Caesarea40. a pus în luminã.. în Suda aceste Memorii sunt intitulate Anekdota („lucruri inedite"). ne face un entuziast panegiric al împãratului. IV al operei lui Gibbon. socotit mai presus de cei mai mari oameni ai Antichitãtii: el i-a strivit pe barbari. Prokop und der KaiserJustinian. 1-943 Prokopiana. Istoria secretã e. ci si în pamfletul despre care e vorba. voi. Leroux. el este indignat de insuccesele lui Belisarie si de neglijentele lui lustinian. 436 iesit din cercul opozitiei dinastice. qui est liber nonus Historiarum ex Bibliotbeca Vaticana Nicolaus Alemannus protulit. dimpotrivã. în a doua. Studierea principiilor ritmicii cunoscute a prozei bizantine. la rândul sãu. Prokopios e plin de admiratie pentru lustinian si Belisarie. II. Erster Bd. 435 un fel de memorii. si atunci îsi va fi vãrsat toatã amãrãciunea în aceste Memorii. 41 Vezi A. pp. rezumatã apoi în „The Cambridge Medieval History". Das Zeitalter Justinians. B. destul de convingãtor. De Groot. 1-50). Contrazicerea în care se aflã fatã de celelalte opere ale lui Prokopios i-a fãcut pe multi sã-i conteste autenticitatea. pp. de neexprimat în public sau în cãrtile scrise pentru slãvirea domniei.

. la urmã. la capãtul unei lungi domnii. BZ. [Tradus. însirând aceste' bârfe colportate de prostimea din Constantinopol pe socoteala lui lustinian. 438 Aceste lucruri rãspândite în public si culese de istoric în opera sa de ponegrire. un amestec de slãbiciune si coruptie. Citând aceastã interpretare a lui Rubin. dupã câte spun servitorii palatului. lustinian avea 45 de ani când a ajuns pe tron. 13-14. El a domnit 38 de ani si. a pus-o în sufletul acestui bãrbat"45. ei îmbracã chipul omenesc46. ca aceia pe care poetii îi numesc vampiri si care urmãresc distrugerea omenirii si. se prãbuseste în abisurile unei uri infernale si. cãci nici sprâncenele. împãratul cel crestin. Eruditul Berthold Rubin.teala împãratului si împãrãtesei. 8. 1951. care a lãsat urmele sale în papirusuri magice elenistice. pe baza unui bogat material documentar. nesuferitii (popo-Ã. 720. luând toatã perversitatea de la ceilalti oameni. îsi gãseste locul cuvenit în vârful ierarhiei iadului. sperjur. despre aceste douã portrete atât de contradictorii unde este adevãrul si declarã cã el stã la mijloc: nici în laudele exagerate din cartea Edificiilor. în apreciata sa lucrare asupra lui lustinian. el se ridica adesea de pe tronul sãu si rãtãcea prin apartamente. de prefãcãtorie si cruzime. 44 Histoire du Bas-Empire. p.] 48 Kaiser lustinian als kopfloser Dãmon. Gantar socoteste interesant sã cerceteze un alt motiv al demonologiei lui Prokopios48. Cei însãrcinati a strânge dãrile. motivul demonilor fãrã cap. Prokopios a fost. marea preocupare a lui Justinian ar fi fost sã adune bani. în lunga sa domnie. un suflet perfid si mincinos. Haury). 12. împãratul însusi e nãscut dintr-un asemenea demon. sunt niste „demoni setosi de sânge" 5ai/ioveg Tra/lctyzvafoi. „oameni perfect sãnãtosi". destul. a lui Belisarie si a An-toninei44.OtOI. învãtatul sârb K. pp. atât de original în expunerile sale. nici în povestile naive si scandaloase din Anekdota49. 1-3. aduc pe planul întâi ceea ce s-a numit demonologie* lui Prokopios. Altii povesteau cã. Apoi capul lui lustinian se fãcea deodatã nevãzut si trupul decapitat rãtãcea astfel singur. Der frommste aller Fiirsten dieser Welt verwandelt sich in den Furs-ten der Dãmonen.. pasajul sunã astfel: „Al doilea în lume dupã Dumnezeu. 46 Ibidem. 45 Anekdota. Sai^iovcov ãpxcov47. nici ochii nu se mai vedeau la locul lor si nimic nu mai era de recunoscut. El mentioneazã între probele naturii demonice a lui lustinian tocmai acel pasaj în care Prokopios aduce mãrturia celor doi servitori de încredere care vorbesc despre plimbarea lui lustinian noaptea. ci auzindu-le de la cei ce afirmã cã le-au vãzut atunci". sensul si tendinta politicã a expresiei ãp%cov dai^ovaiv din Istoria secretã a lui Prokopios: „Der Zweite der Welt nach Goth und allerchristlichste. fiind aproape de împãrat. capul se întoarce iarãsi la trup.. Cel mai evlavios principe al acestei lumi (se transformã în) cãpetenia demonilor". 1961. în BZ. (ed. vie-leicht sogar christusgleiche Kaiser stiirzt in die Ab-griinde eines infernalischen Hasses und findet wie die gefallene Engel Luzifer seinen standesgemãssen Platz an der Spize der hollischen Hierarchie. aceastã conceptie se întâlnea mai ales la vechii egipteni. Charles Diehl se întreabã. cum se întâmplã de obicei. prin palat. de aceea. Gantar precizeazã în mod documentat cã teama de cei fãrã cap era înnãscutã la cei 47 Der Fiirst der Dãmonen. totusi. observã savantul francez. pe drept cuvânt. figura sa se prefãcea pe neasteptate într-o masã de carne informã.a lãmurit. iar istoricii din vremea noastrã s-au oprit cu interes asupra ei. de prudent spre a adãuga: „Acestea le scriu nu vãzân-du-le însumi. asemenea îngerului cãzut Luci-fer. fãrã cap. poate chiar egal al lui Christos. pp. pânã când. Justinian e caracterizat ca un om pervers si usor de amãgit. 44. 469-481. „Pare cã natura. fãrã loialitate si fãrã credintã. 439 vechi si chiar la popoarele primitive de astãzi. 24 si urm. cãci noaptea. unde era rãspândit cultul lui Osiris fãrã cap. în administratia statului în cei din urmã . 54.

ba chiar si o clasã de studenti de drept54. mânca putin. se supunea la post o zi si douã nopti. scriitorul bisericesc din a doua jumãtate a secolului al Vl-lea. celãlalt cu vreo zece ani mai în urmã. pe Eva-grios. asista tot mai indiferent la abuzurile functionarilor sãi si îsi petrecea timpul în lungi si sterile discutii teologice. Blând. dar sunt si nãscociri grosolane. pânã si în materie de teologie. amabil. figura împãratului e mai lunguiatã. împãratul.ani ai domniei sale s-a insinuat destrãbãlarea. cu fata rotundã. episcop egiptean de la sfârsitul veacu-> lui al VH-lea. dupã Ch. era de talie mijlocie. unul din 547. 425 (Bonn). iar lucrarea trebuie folositã cu precautie. asa cum ne apare la sfârsitul domniei52. cum reiese din mãrturiile izvoarelor. Mustata a dispãrut si masca aceasta grasã nu mai are nimic din energia figurii dintâi. Activitatea sa extraordinarã e recunoscutã. un lucru josnic satisfacerea poftelor fizice si. operã pãstratã într-o versiune etiopia49Justinien. pp. fata îmbujoratã. lustinian se deosebeste prin simplitatea vietii si obiceiurilor sale. cit. Spre a-si face o idee apropiatã de înfãtisarea fizicã a lui lustinian. avem afarã de Prokopios. Cu ajutorul lor putem controla spusele lui Proko-pios si schita mai aproape de adevãr portretul marelui împãrat. pielita obrazului coloratã. pielea albã. Se stie cât de mult îsi pierduse cumpãtul în timpul rãscoalei de la Hippodrom. XXIV. se scula odatã cu zorile si se culca foarte târziu. Modest în traiul sãu zilnic. Ch. p. care scrie în veacul al Vl-lea un tratat asupra magistraturilor. portretul moral al marelui împãrat. un început de chelie. Milos fatã de sãraci. dupã spusele lui Prokopios. Ea se manifestã în multe chipuri. l. fortãretele sã se ruineze. adesea. 14-15. pe Malalas. oricine se putea apropia de el. socotind. se dezinteresa de opera pe care mai înainte o condusese cu multã energie. în cel de la San-Apollinare Nuovo. are multã grijã de operele de cari50 Editia Zotenberg. Sunt în Anekdota. în toatã amploarea lui. pe loan din Nikiu. lãsa armata sã decadã. 440 na50. 52 Op. Acesta e. mustata micã. în împrejurãri grave. Diehl comparã aceste descrieri cu portretele în mozaic pãstrate la San-Vitale si la San-Apollinare Nuovo din Ravenna. Uneori se scula pe la miezul noptii. loan Lydos. cum s-a spus adesea. cunoscutã sub numele de Nika. Notices et Extraits des manuscrits de la Bibliotheque Nationale. lustinian. în mijlocul ceremonialului greoi al Curtii. cu figura rotundã. figura rotundã. 125-605. Când religia prescria. functiuni publice (cele create în domnia sa). îl caracterizeazã drept „cel mai neadormit dintre toti împãratii" (TG)V nãvicav /3acn-Aecav or/ptOTvoTarov)". lustinian ne apare mai gras. în portretul de la San-Vitale. împãratul arãta adesea un suflet nehotãrât si slab. pãrul si barba cãrunte31. destul de pronuntatã. Spre a ne face o idee exactã despre lustinian. lustinian îmbãtrânit. de altfel. dar mai ales în faptul cã împodobea cu numele sãu orase. Dormea putin. din epoca lui lustinian. în ce priveste fizicul. mai cu seamã legume. subtire. scriind tratate si susti-nându-si pãrerile în discutii cu înaltii prelati. 441 tate. bãtrân. pãrul buclat. Numai . si lucruri adevãrate ce se pot recunoaste confruntându-le cu alte scrieri din aceeasi epocã. cu o expresie mai molaticã. pe Agathias. Paris. din acelasi timp. Aceastã vanitate 1-a fãcut sã-si atribuie o capacitate universalã. Altã trãsãturã caracteristicã a lui lustinian era vanitatea. nu bea niciodatã vin. se ridica de la masã dupã ce gusta de câteva ori din mâncare. 51 P. pp. nasul drept. Malalas adaugã cã avea nasul drept.. pãrul ondulat. Diehl. spre a se apuca de lucru. si de Prokopios. 1883. învãtatul francez ne schiteazã apoi. 12. dupã descrierea lui Prokopios.

Theodora. Nu putem uita cã aceeasi idee crestinã a inspirat si misiunile care au dus. vezi Charles Diehl. 53 De mag. Colaboratorii civili ai lui lustinian. Alãturi de aceste evidente scãderi. Paris. E. Stein. isapostolos. prin functia lor. cât spre a mãri prestigiul si gloria monarhiei. în care aventurierii germani îsi tãiaserã suveranitãti si trebuie sã recunoastem cã a izbutit a face din acest vis aproape o realitate55. Din sentimentul acestei maiestãti imperiale a iesit -ca sã întrebuintãm expresia fericitã a lui Ch. în toate operele sale mari el a simtit mâna ocrotitoare a Divinitãtii si proclamã acest lucru în novellele sale58. din aceste putine mãrturii. cã Theodora exercitase o mare influentã si în certurile religioase. Pentru întelegerea evenimentelor domniei lui lustinian trebuie sã cunoastem si cealaltã figurã care. împãratul fiind nevoit sã tolereze abuzurile celor obligati. egalul Apostolilor. 27 si urm. subliniatã cu indignare de Prokopios. . întreprinderile sale militare au ceva din entuziasmul cruciadelor: suveranul nu putea suferi sã-i vadã pe dreptcredinciosi supusi ereticilor arieni. 57 Histoire du Bas-Empire. In ordonantele sale. Visul sãu a fost de a reconstrui unitatea romanã de odinioarã. 442 Risipa nebunã de bani. Aceeasi înaltã idee a maiestãtii imperiale a impus mãretia de care lustinian a stiut sã se înconjoare în lunga sa domnie. Diehl — una din cele mai mari opere ale istoriei: legislatia lui lustinian. History. lustinian evocã necontenit vechile amintiri ale Romei.. 444 stie. 11. * Ibidem. 2. ortodoxia si civilizatia Bizantului de la un capãt la celãlalt al lumii cunoscute pe atunci. Se mai 58 Diehl. 402. sã-i procure banii de care avea necontenit nevoie. Paris. se stia putin despre Theodora59. I-ere serie. El este capul suprem al Bisericii si campionul religiei. deosebim însã în personalitatea lui lustinian si însusiri de primã ordine. Figures byzantines. 443 Dar alãturi de traditia romanã. 1909. pe care Stein o socoteste mai glorioasã decât rãzboaiele lui Belisarie si Narses. Histoire du Bas-Empire. mai importantã decât strãlucirile Sfintei Sofii57. alãturi de împãrat. 1904. Putini suverani au avut mai mult sentimentul maiestãtii imperiale. operã imensã. Rareori aparatul imperial a fost mai strãlucit. 55 Ch. Justinien. p. în timpul lui lustinian. înainte de descoperirea lui Alemanni. 22 si urm.. 59 Pentru biografia împãrãtesei. Bury. imperatrice de Byzance. Mãrturiile scriitorilor o arãtau ca o femeie energicã si se stie cu câtã hotãrâre a intervenit în grava crizã provocatã de rãscoala din 532. p. nu atât pentru satisfacerea nevoilor sale. 277. e încã una din scãderile domniei sale. 2. II. Justinien.atitudinea energicã a Theodorei i-a salvat atunci tronul. 51-75. Cf. lustinian întrupeazã tot atât de mult si ideea crestinã. 55. IV ed. p. II. rãspunzãtor fatã de el de administratia imperiului lui Christos. Theodora. p. pp. 24. împãratul se socotea reprezentantul lui Dumnezeu pe pãmânt. cultul respectuos al traditiei romane. a avut un loc însemnat în imperiu si a avut adesea un rol covârsitor în guvernare. III. cum observã cu drept cuvânt Stein. ^ Anekdota. Diehl. Curioasã la un autocrat ca el era slãbiciunea cu care se lãsa influentat de lingusitori. 26 si urm. acelasi. II. care a dat Europei moderne bazele dreptului sãu56. p.

care tinea atâta loc în domnia unchiului sãu. Orfanã de timpuriu. în 527.cum observã Diehl . a fost atrasã de viata scenei pe care o cunoscuse si a figurat în pantomime. ca matroanele din epoca bunã a Romei. dar a vrut s-o ia chiar de sotie. lumea se ferea de ea ori de câte ori o întâlnea pe strãzile capitalei. aclamatiile zgomotoase ale populatiei. Hekebolus. Dar chiar în opera de ponegrire. odatã înãltatã pe tron. Desigur. Acesta e romanul Theodorei. a crescut. Ceea ce e sigur. sub supravegherea slabã a mamei. Ea i-a plãcut lui lustinian. fata delicatã. într-o locuintã modestã unde-si petrecea timpul torcând lânã. sub peruca sub care abia ghicim pãrul cel negru. solemn. „fiindcã frumusetea ei este cu neputintã omului a o spune în cuvinte si a o imagina"62. povestit de Prokopi-os. când lustinian fu asociat la tron. prin marile centre ale Orientului. ea a fost cea mai corectã si mai austerã femeie. Sub lunga mantie imperialã. desi micã. el a fãcut ocolul lumii. Prokopios ne povesteste apoi. de altfel. Ea avea atunci între 20-25 de ani. Descriind Thermele lui Arcadius din Constan-tinopol. mostenitorul tronului. El era tatãl Theodorei. nu poate fi inventat totul în naratiunea lui Prokopios si . Haury). O traditie pãstratã multã vreme pretinde cã Theodora ducea în acel moment o viatã 60 Anekdota. fiind admiratã pretutindeni pentru frumusetea ei.scrie el . aventurile scandaloase ale Theodorei. Din tot acest farmec. 27-28. în primii ani ai veacului al Vl-lea. cu . S-a lovit însã de împotrivirea hotãrâtã a împãrãtesei Euphemia. are mai mult valoare de zugrãvire a moravurilor contemporane decât de stigmatizare a moravurilor Theodorei. trebuie sã admitem totusi cã istoricul a exagerat mult trãsãturile acestui portret. Dar când Euphemia muri. 9. Aici s-a întâlnit pe lustinian. atrãgând atentia prin vioiciunea sa spiritualã. schitat cu urã si patimã. Theodora era de o mare frumusete. cu un mare lux de amãnunte. Certându-se apoi cu el. nu mai are nimic. 9.si plinã de gratie. la Sfânta Sofia. Când ajunse mare. spune Ch. statura împãrãtesei pare mai înaltã si mai subtire. Apoi. 445 NICOLAE BANESCU retrasã si corectã. trãia la Constanti-nopol un sãrac cu numele Akakios. sub greaua diademã ce-i acoperã fruntea. Comito. a apãrut alãturi de ea. întemeiat numai pe mãrturiile dusmanilor sãi.fãrã a crede cã Theodora. obtinu de la acesta pentru Theodora înalta demnitate de patriciu. lustinian. Theodora a pãrãsit o bucatã de vreme capitala. înainte de a urca pe tronul imperiului. care s-a aprins de iubire pentru ea si nu numai cã a coplesit-o de bogãtii. Prokopios ne spune cã acolo se înãltã si Theodorei o statuie frumoasã. care vãzuse debuturile sale. unde împãratul clãdi un atrium împodobit cu splendide coloane si o multime de statui de bronz si de marmurã. Bury socoteste cã acest capitol al biografiei împãrãtesei. în lumea suspectã a culiselor Hippodromului. se produse în teatru si obtinu succese. în 523. cu o privire totdeauna vioaie si plinã de expresie"63. dar micã de talie si debilã nu cu desãvârsire. 61 Ibidem. unde Theodora apare în mijlocul doamnelor Curtii. Theodora a fost încoronatã alãturi de el. ci numai cât palidã. aceastã simplã întâlnire fiind socotitã de rãu augur60.25 (ed. Dacã e sã-1 credem. Sora sa. în provincia Pentapolis din Africa. care nu era încântatã s-o vadã pe Theodora urmându-i la tron. a plecat si a petrecut un timp în obscuritate. cu ovalul slãbit. De trei secole. Ca fizic. si ea putu atunci primi în Hippodrom. paznic al ursilor de la Hippodrom. spre a însoti un guvernator. dar mai prejos de frumusetea împãrãtesei. foarte frumoasã . Se întoarse iarãsi în Capitalã61. ca lustinian între demnitarii sãi.Istoria secretã a lui Prokopios destãinuia acum lucruri extraordinare. dupã mãrturisirea chiar a lui Prokopios. Diehl. a avut o viatã necondamnabilã. portretul ce ni s-a pãstrat la Sân-Vitale. împreunã cu surorile sale. Prokopios mãrturiseste frumusetea deosebitã a Theodorei: „era. în roluri de cameristã. este cã. iar Prokopios se exprimã în aceastã privintã cu multã ad446 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN miratie. de cãtre Patriarh. Theodora.

par a avea ceva din vioiciunea de care amintea Prokopios. Atunci când împãratul se afla în dezacord cu dorintele ei. are marea si corãbii le îndemânã. într-o novellã. are o gravitate solemnã. negri. 11. înecând revolta în sânge. semnalatã de învãtatul englez. în ciuda mediului din care venea. chipul sãu stã alãturi de al împãratului în mozaicurile de la Sân-Vitale. sfidând împrejurãrile cele mai critice. Theodora. Theodora salva astfel tronul lui lustinian. 448 multimii din 532. 95)J 447 •pw însusirilor sale intelectuale decât farmecului sãu fizic. p. I.eioc ecm)65. a strigat ea. lustinian nu pregeta sã lucreze independent. Belisarie si Mundus au pãtruns cu trupele în Hippodrom. tot n-ar fugi. si multe orase au fost botezate cu numele sãu. orfelinate si spitale. cã purpura e un frumos lintoliu". în actiunea pe care o desfãsura. Chiar dacã nu i-ar mai rãmâne altã scãpare decât fuga. A rãmas celebrã atitudinea sa cu prilejul teribilei miscãri a M Historyll.mai mult 62 De Aedificiis.nasul drept si subtire. 3000 de soldati credinciosi ai gãrzii nu erau de ajuns pentru a înfrunta furia multimii si lustinian se pregãtea sã fugã din Constantinopol. Istoria secretã. aproape melancolicã. Se întelege cã o astfel de femeie a trebuit sã aibã un rol însemnat în guvernarea imperiului. lustinian i-a arãtat o iubire fãrã margini si i-a dat în mod solemn toate onorurile legate de situatia ei de suveranã. Biserica i-a fost to- . Mihãescu aceluiasi pasaj sunã astfel. aceasta e usor: bani are multi. La sfârsitul novellei (ea era privitoare la numirea guvernatorilor de provincie). 30. „De altfel Theodora avea o înfãtisare plãcutã si frumoasã. Capitala se afla în plinã revoltã. 1972. p. Mihãescu. Basilissa avea la dispozitie mari mijloace financiare. a întemeiat o multime de fundatii religioase. Vederile lor se deosebeau mai cu seamã în ceea ce privea politica religioasã. „Eu însã tin la o veche maximã. Theodora. Numele Theodorei figureazã alãturi de al lui lustinian în inscriptii. se impunea demnitarilor un jurãmânt de credintã lui lustinian si Theodorei. Vaste domenii în Asia Micã erau atribuite împãrãtesei. Puterea sa. conduse de un „Curator al Casei divine a Augustei" (Curator divinae domus serenissimae Augustae) si lustinian pare a fi sporit considerabil aceste domenii. O mare parte a orasului se mistuia în flãcãri. ea a stiut sã se înconjoare de toate elegantele si a dus la extrem cerintele etichetei. 11. Dar influenta pe care Theodora o exercita asupra lui lustinian era datoratã . si o privire totdeauna sãlbaticã si pãtrunzãtoare" (Prokopios. Ea s-a acomodat repede cu maiestatea imperialã. Bucuresti. n-as mai trãi în ziua în care lumea nu mar saluta ca împãrãteasã". lustinian afirmã. (<bq KCcA. statura mãruntã si fata putin cam palidã. Pioasã. „Pentru cine a domnit e insuportabil sã fie un fugar". chemându-1 pe împãrat la datoria sa. dar nu prea mult. de fatã la Consiliu. în adevãr. de care nu dãdea socotealã. ed. H.cum aratã Bury . Singuri ochii mari. se datora independentei sale economice. Pe când lustinian a rãmas simplu. Suverana a arãtat întotdeauna o energie mândrã si un curaj bãrbãtesc. 10. 63 Anekdota. zise Theodora. îmbãrbãtati de neînduplecata atitudine a suveranei. „Eu n-as mai exista fãrã aceastã purpurã. cã a avut-o pãrtasã pe împãrãteasã la mãsurile pe care le lua. cu prilejul cãsãtoriei sale64. Aceastã influentã era recunoscutã de împãrat în mod public. indignatã de lasitatea generalã. se ridicã deodatã. [Traducerea fãcutã de H.6v evTOicpiov fj 6aoiA. Theodora era o monofizitã devotatã si întotdeauna a cãutat sã-i protejeze pe monofiziti. Dacã împãratul vrea sã scape. Theodora s-a arãtat la înãltimea situatiei sale. Dinaintea sa trebuiau sã se prosterneze cei mai înalti demnitari.

Functionarii prefectului sileau la plata impozitelor în aur. Archidamos. functionar care. Dupã mãrturisirea unui scriitor. în timp ce procura împãratului banii pe care i-i cerea.000 de oameni. sub prefectul pretoriului. si Bury.. pentru cã nu primise o educatie liberalã si anevoie putea vorbi si scrie. în anul urmãtor a izbucnit rãzboiul cu persii si când lustinian a ajuns pe tron. în iunie 548. 45. In sudul Asiei Mici si în Siria. 449 NICOLAE BANESCU tusi ostilã. Mari cantitãti de vin se stricau în magazii si cultivatorii sãrãceau. de un cancer. si i-a pãstrat pânã la sfârsitul vietii o amintire nestearsã. lipsiti de mijloacele publice ale transportului. 4).65 Prokopios. Lydos a înregistrat mijloacele violente prin care storcea bani de la bogati. Energia si neîndurarea lui erau enorme. § 45 (cf. Pers. Afarã de cresterea veniturilor prin mijloace curate sau infame. voi. (Stein crede cã era echivalentul grec al latinescului scriniarius). nãscut în Caesarea Cappadociei. E descris ca cel mai îndrãznet si dibaci om al timpului sãu. care nu au putut fi acoperite decât prin sporirea sarcinilor financiare care ajunserã sã apese prea greu asupra populatiei. în timpul domniei lui Iustin aceastã economie fusese risipitã. talent si nesecate mijloace de a stoarce bani. gãsi un om pentru acest post. a produs nemultumiri în cercurile senatoriale si a dus inevitabil. 35 si urm. cu exceptia liniei mari la frontiera Persiei. putem sã credem cã el si-a câstigat influenta asupra împãratului nu numai prin dibãcia lui în umplerea tezaurului. care cereau actiuni grabnice.000 livre intratã în tezaur pe calea veniturilor. loan. ci si prin independenta lui. care fusese multã vreme în birourile prefectului pretorienilor de est. Bell. Mai grave au fost consecintele pentru arendasii din provincii. n. Scriitorii contemporani îl zugrãvesc ca. situatia financiarã era foarte criticã. Politica frugalã a lui Anastasios lãsase urmasului sãu o rezervã de 320. ajungeau întârziate la Curte. I. de asemenea. Dar avea calitatea care pretuia mai mult în ochii împãratului. p. 24. în aceeasi 450 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN calitate. un monstru grosolan. enorm de bogat si cheltuia averea sa în ospete si orgii. Maxima e din Isokra-tes. fiindcã basilissa era o adeptã sincerã a mo-nofizismului. lustinian. Un impozit greu a fost provocat de cutremurul teribil din mai 526. prin faptul cã nu se împiedica de prejudecãti conservatoare. El a fost ridicat la rangul unui illustris si ajunsese Praefectus praetorio înainte de 531. Nu a avut nici o însusire spre a fi absolut indispensabil pentru acest minister. Recunoscând partea cuvenitã exagerãrilor.000 livre de aur (cea. Strãlucirea domniei lui lustinian n-a adus fericire sau multumire supusilor sãi. a înlocuit caii prin mãgari si iuteala cãlãtoriei a fost micsoratã. capabil sã umple tezaurul. care a lãsat Antiochia în ruine si a nimicit 250. la tiranie. Dar era absolut fãrã scrupul în metodele sale si. el a ajuns. Hotãrârea lui de a mãri puterea tronului si a pãstra guvernarea cât mai mult în mâinile sale. în parte. care s-a afirmat când s-a opus pe fatã proiectului cuceririi Africii si. loan recurse la economii care au fost stigmatizate de opinia contemporanã ca vãtãmãtoare interesului public. ca si suma de 400. care. dupã câtva timp. a fost cunoscut de lustinian si a fost apoi înaintat logothet. Rezultatele au fost îndoite: 451 stirile dezastrelor în provincii. . 14 milioane si jumãtate de lire sterline). începuse ca functionar în biroul unui magister millitum. starea aceasta lamentabilã a finantelor se datora incompetentei celor ce ocupaserã prefectura sub domnia lui Iustin (loan Lydus). A redus serviciul postei. planurile lui ambitioase de expansiune au reclamat cheltuieli. erau siliti sã-si ducã produsele în porturi. loan din Cappadocia. II. pentru a fi transportate la Constantinopol. de exemplu. lustinian a plâns-o nemângâiat. History. controla operatiile subalternilor si colectorilor de impozite în provincii. Când a murit.

Londra. Barsymes a stârnit nemultumirea generalã si lustinian s-a hotãrât sã-1 revoce. lustinian încearcã. pusã la cale cu Theodora. Numit comes sacrarum largitionum cãtre 540. dus în Egipt si închis la Antinoopolis. pp.B.în cele din urmã. commerdarii prefecturae. în iarna 530-531. de la sfârsitul secolului al IV-lea. el cãzu în cursã. prin protectia basilissei. care i-au înlocuit. o copilã naivã. urât de locuitori. Antonina o câstigã pe fiica acestuia. dar ca preot66. acesta amâna însã hotãrârea sa pânã ce izbucni o revolutie. Bury. obligati a vinde mai ieftin decât cumpãrau. unde se afla Belisarie. dacã acest administrator tiranic continuã. Singuri agentii statului erau autorizati sã cumpere mãtasea brutã de la negustorii barbari. El era sirian si servise ca scriniarius la prefectura pretoriului. comites commerciorum (ce tineau de sacrae largitiones) si. care-1 sileste a se face diacon si-1 exileazã la Kyzi-kos. 66 J. în afarã de cantitãtile destinate manufacturilor statului. Revocat în timpul revoltei Nika (532). Dupã nouã ani el a cãzut în dizgratie printr-o stratagemã a Antoninei. care nu-1 putea suferi si stia de nedreptãtile sale. Dar acolo. Prin administratia sa abuzivã. dar tentativa nu reusi. 1923. împotriva vointei Theodorei. în 542. sã înlãture monopolul persilor prin mijlocirea Abisiniei. Numai dupã moartea Theodorei. loan de Cappadocia nutrea ambitia de a se înãlta pe tron. în drum spre Orient. el îi succedã lui Theodort ca prefect al pretoriului. în aceastã calitate. se simti datoare a deschide ochii lui lustinian si a-i arãta cã. Dacã argumentele ei produserã un efect asupra împãratului. comes sacrarum largitionum. de la începutul secolului al Vl-lea. 453 Problema mãtãsii. Petru Barsymes. care nu a putut face decât sã întârzie demisia protejatului sãu pânã cãtre mijlocul anului 546. pe care o convinse cã Belisarie e foarte nemultumit de împãrat si cã. în loc de 210. în privinta acestui articol economic imperiul depindea de vecinii sãi persi. Prokopios îl acuzã si de scãderea greutãtii monedei de aur. se opri lângã Chalkedon. care era sã-1 coste tronul (Nika. Barsymes a fost de douã ori comes sacra-rum largitionum si de douã ori prefect al pretoriului. II. sau direct acesteia. în libertate. Erau. Marcellus. History of the Later Romane Empire from the death ofTheodosius to the death ofjustinian. pentru a doua oarã. unde-i dãdu lui loan întâlnirea. Theodora. lustinian îi dã voie sã se întoarcã la Constantinopol. Petru Barsymes rezolvã problema în favoarea fiscului. ei o revindeau pe acelasi pret negustorilor de mãtase brutã. dusmana neîmpãcatã a lui loan. 532). care se schimba pe 180 de fotteis. Pentru acest complot fictiv. Barsymes comprimã puternic pensiunile acordate de împãrat. P. Locurile unde se fãcea comertul între bizantini si persi erau Callinicus. care sã tinã câtiva ani. de ar fi ajutat de tatãl ei. propria lui situatie va fi primejduitã. Persii urcau pretul si negustorii si fabricantii bizantini se ruinarã. fãcându-si practica administrativã sub directia lui loan de Cappadocia. care-si avea centrele cele mai importante la Beirut si la Tyr. el îsi atrase protectia Theodorei. având ascunsi mai dinainte purtãtorii trimisi de Theodora: eunucul Narses si comandantul gãrzii palatului. si pp. pe la începutul anului 543. în 547. 55-59. între 540 si sfârsitul domniei lui lustinian. episcopul Eusebiu. el a fost numit. date fiind ostilitãtile continue ale persilor cu imperiul. loan de Cappadocia e depus de lustinian. cât era cursul mai înainte. înstiintat de fiica sa. totalizând 20 de ani si mai bine în aceste 4 exercitii ministeriale. Mãtãsãriile imperiului se aprovizionau cu stocuri mari. Antonina. e 452 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN asasinat si Theodora face ca loan sã fie implicat în aceastã crimã. Nisibis si Dvin. Tot atât de lipsit de scrupule ca si acesta. 36-39. a fost restaurat în postul sãu îndatã dupã înãbusirea rãscoalei. 1-ar rãsturna pe lustinian. care aveau absolutã nevoie sã treacã în imperiu mãtasea pe care o cumpãrau pentru a o revinde. furnizori ai industriei private. silind întreprinderile private sã .

Kotan. lustinian primi vizita unor cãlugãri care îi propuserã sã-i facã cunoscut mijlocul de a produce mãtase în imperiu. 456 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN cu capitala la Thessalonik (apoi la Justiniana Prima). cu capitala la Constantinopol). ei îsi rezervau asupra lor drepturile de urmasi legitimi ai Cezarilor. Iustin al II-lea a putut arãta ambasadorilor turci plantatiile de duzi din Siria si initiativa lui lustinian se aflã la originea producerii mãta-sei în lumea mediteraneanã. sã negocieze un tratat de prietenie si de comert cu seful turc Sizabul. obisnuiau a le conferi demnitãtile ierarhiei aulice. „Serinda". 2. Armata bizanti-* na în aceastã epocã Domnia lui lustinian se deosebeste. p. 455 3. care tinea de ostrogoti. le-a fãcut sã disparã si. pp. multi mesteri si lucrãtori au fost greu încercati timp de multi ani 454 si numerosi s-au refugiat în Persia. Arcadius si Ho-norius. Regii barbari. Ele au smuls din mâinile barbarilor provinciile pierdute mai înainte. fãrã a o mai cumpãra de la persi. stãpânul Sogdianei timp de câtiva ani (+572). care au fost crescuti în imperiu. unde cultura venitã din China exista de aproape jumãtate de secol si unde bizantinii se puteau duce prin nordul Mãrii Caspice. De la moartea lui Theodosios cel Mare (395). împãratul primi propunerea. prin marile sale expeditii militare încununate de izbândã. astfel. Negutãtorii de mãtase s-au ruinat în mare parte. Dar toatã problema mãtãsii trebuia sã-si schimbe cu totul aspectul în urma unui eveniment care ilustreazã domnia lui lustinian în istoria economicã: introducerea viermilor de mãtase în imperiu. Occidentul a fost în cea mai mare parte din nou incorporat la imperiu si Meditera-na a ajuns. a Thraciei. Pe lângã aceasta. Ei apãreau astfel ca suzerani ai lor. cu 51 de provincii. împãratii nu le-au socotit niciodatã definitive. asezati în diferite provincii ale imperiului. dupã unii. Astfel. Stein. Asia Micã pânã în muntii Armeniei. 332 n. Dupã Prokopios. a fost stabilit monopolul mãtãsii. Ea cuprindea în Europa Peninsula Balcanicã aproape întreagã. un lac bizantin. 69 Diehl. vizigotii. trebuie sã fie localizatã probabil în Sogdiana (între Oxus si laxarte). fãrã a trece prin statul persan. împãratul crestin. în momentul în care lustinian a luat conducerea imperiului. în locul lor. în Spania. 126-128.). are misiunea de a . si aduc de acolo viermi de mãtase. devenise regatul ostrogotilor. erau priviti ca vasali si împãratii. în anul 476. între altele. poate si Cochinchina (Bury II. pp. dupã scurta stãpânire a lui Odoacru (Odovakar). Pars Orientalis. în Africa. depozitar unic al adevãratei credinte. în cele din urmã. unde au trãit mult timp.observe pretul maxim. acesta nu mai stãpânea decât partea de rãsãrit. spre a pecetlui aceastã dependentã. a cãrei identificare a ridicat multe contestatii. provinciile cãzuserã rând pe rând în mâinile cuceritorilor germani. Siria pânã dincolo de Eufrat. în Occident. cu exceptia pãrtii nord-vestice (Dalmatia). stãpânirea romanã încetase sã mai existe si Italia. cãlugãrii se întorc în tara „Serinda"67. Histoire du Bas-Empire. monopolul a fost pentru Barsymes un prilej de a se îmbogãti extraordinar. Francii si burgunzii se asezaserã în Gallia. co-mitiva sacrarum largitiorum s-a însãrcinat a satisface trebuintele particularilor.69 Toate acestea alcãtuiau 64 de provincii (eparhii) organizate în douã prefecturi: 1. lumea romanã se împãrtise între fiii sãi. * E. având numai 13 provincii. Opera militarã a lui lustinian. A existat însã întotdeauna în Bizant principiul de a nu recunoaste pierderile teritoritoriale. vandalii. II. prefectura Illyricum. Din Sogdiana provenea de asemenea mãtasea pe care o ambasadã turcã o propunea bizantinilor în 568 si acolo merse în anul urmãtor cilicianul Zemarch. Aceastã tarã. Justinien. trimis de Iustin al II-lea. 761-773). iar în Africa Egiptul si Cyrenaica. grupate în 5 dieceze (în care intra si una din Europa. a Orientului.68 67 Serinda ar fi. fãrã a fi constrânsã la pretul maxim. De atunci aceste douã pãrti ale imperiului se izolaserã tot mai mult una de alta.

Eusebios aratã cã altã datã lumea era împãrtitã într-un mare numãr de domnii. de tiranii si principate. si-a avut. monedelor de aur purtau efigia împãratului. trebuie sã stim întocmirea armatei în epoca lui lustinian. Dar. . partea sa în determinarea împãratului. Stein. Aceastã împãrtire venea din deosebirea zeilor adorati. Ch. foederati. opera fostilor zei s-a risipit. care trebuiau sã dea aparentã de legitimitate stãpânirii lor. Champion. goti si vandali. în aceleasi conditii ca si mai înainte. cãzuserã în mâinile necredinciosilor. de unde astepta mântuirea. E.71 Aceste conceptii au dus. De aici. libera circulatie a marilor cãi de civilizatie. Kaiâ'kojoc. care formuleazã conceptia imperiului universal întemeiat pe religie. pp. stationate în capitalã. fortele armate ale imperiului se împãrteau în cinci categorii principale: 1. pp. La aceste douã clase s-a adãugat o nouã organizare. pp. Pentru a întelege rezultatele campaniilor întreprinse. soldati romani. de bunã seamã. din neglijenta stãpânilor lor. fãrã îndoialã.aîoi oipanâxai. acea tha-lassocratia. Cea mai mare parte a barbarilor care ocupaserã provincii ale imperiului erau arieni.. Illyricum si din Isauria. cereau însemnele demnitãtilor romane. ea era comandatã de un tribunus. Regii barbari simteau acest fapt ei însisi. un singur imperiu e în picioare. 22 si urm. s-a arãtat pe pãmânt. dominatiile. dar acum. necesitatea de a asigura din nou imperiului dominatia mãrilor. Astãzi. de suitã) este mai putin uzitat. El nu-i putea pãrãsi pe supusii sãi binecredinciosi sub jugul ereticilor. violente si jafuri. 71 Ibidem. Limitanei au aceeasi functiune de a proteja frontierele. imperiul roman. iar populatia romanã subjugatã de eretici avea necontenit privirile atintite spre Bizant. semnul mântuirii si al biruintei. Bucharest-Paris. în prima linie dintre muntenii voinici din Thracia. când Crucea. 59-61. trupe recrutate aproape exclusiv dintre supusii imperiului. pp. declarã istoricul bisericesc. împãratul avea dreptul si datoria sã reducã în unitatea imIbidem.rãspândi pretutindeni cunoasterea acestei credinte. listã. Ei erau bucurosi sã guverneze ca delegati ai suveranului bizantin. e întrebuintat în acelasi sens). un singur Dumnezeu S-a anuntat tuturor. de aceea solicitau cu stãruintã imperiului recunoasterea. Numele tehnic de comitatenses (trupele de escortã. aceste trupe se deosebesc ca c-rpocTiâtai.70 Ideea aceasta stãpâneste în secolul al Vl-lea. pentru a-i primi si a-i cuprinde pe toti. 135-139. se considerau vasalii sãi. 457 NICOLAE BANESCU periului regiunile care. Cf. Unitatea independentã militarã e acum numerus (numele sãu grec e dpittyzog sau lãtfia. Se mai numesc oi EK KaiaÃâ'YOV si aveau caracter national. Marile comenzi ale generalilor numiti magistri mili-tum si deosebirile dintre comitatenses si limitanei s-au pãstrat si acum. 1939. principatele siau încheiat viata. 12 Formes byzantines et realites balcaniques. I. 458 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Ceea ce ne izbeste de la început în opera militarã a lui lustinian sunt fortele numeric putine care au cucerit Africa si Italia. alãturi de aceste conceptii. 129-128. la campaniile care ilustreazã domnia glorioasã a lui lustinian. cãci aceastã liberã circulatie fusese pierdutã prin asezarea ostrogotilor lui Theodoric în Italia si a piratilor vandali în Africa. Acest imperiu si aceastã credintã au menirea de a strânge într-o armonie eternã neamul omenesc întreg. si Etudes byzantines. 2. lorga face principalul motiv al acestor campanii72. Ele se recunosc de atâtea ori în actiunea marelui împãrat. Diehl semnaleazã un pasaj caracteristic din Eusebios. Histoire du Bas-Emtrire. 'Pa>{j. din care N. rãzboaie necontenite. rol. Bucharest. Ei erau comandati de duci {duces). Nu erau între ei barbari. 278-279. p. istoricul ecclesiastic din secolul al IV-lea. II. tiraniile. Comitatenses. în afarã de trupele gãrzii. 1922. fj oÎKOVnevri. factor de cãpetenie al puterii sale. lustinian însã a avut si câteva corpuri de persi. de celelalte sectiuni ale armatei.

J. în sfârsit. BZ 21. cu lance si sabie. tâvn). una din figurile epocii. p. Acestia stãteau nemijlocit în jurul sefului. cãci împãratul tinea. deci de tribuni si de comites foederatorum. Mommsen. în Le monde oriental. huni si goti sau munteni din Thracia si Asia Micã. Grosse. în timpul lui lustinian. în contrast cu cei ce mâncau pâinea cazonã obisnuitã. corespunzând ofiterilor. abasgi. 4. bande de barbari (huni. huni. v.. ele rezistau celor mai iuti sarje ale cavaleriei persilor. heruli. în schimbul subsidiilor anuale. era o parte însemnatã a armatei. Justinien. pp. armata bizantinã era de o bravurã incontestabilã. Aceasta nu o împiedicã sã comitã uneori la acte de indisciplinã. cãsti de metal. ceea ce implicã o recunoastere oficialã. legatã prin jurãmânt de credintã. învãtându-i a-si transforma în multe directii traditiile si metodele lor militare. când romani. pp. 73-76. Erau comandati de ãpxovTEt. dupã mãrturisirea lui Prokopios. Erau adesea întrebuintati în misiuni confidentiale. asa zisii cataphraktarii (KaTã(ppaKTOi). Foederati constituiau partea cea mai întrebuintatã dintre barbari (goti. 146-149. Atât erau 73 Bury. Berlin. superiori în rang si mai putini ca numãr. pp. Idem. Doryphoroi erau obligati a depune jurãmânt de fidelitate nu numai sefului lor. si termenul derivat din acesta îi desemna pe soldatii privati. 5. cei mai destoinici soldati alergau sub .3. dãdeau. heruli. Erau douã clase distincte: hypaspistai (vnccGTtmrai). în Idem. Cavaleria grea era înarmatã cu arc si sãgeti. Liniile sale puternice. când 459 NICOLAE BANESCU barbari. aveau o mare soliditate. Bd. „cavaleria de fier" (ferreus equitatus). Historische Schriften. Ch. care. împãrtiti în tagmata. pe dedesubt o za si pe cap casca de metal. forte conduse de sefii lor proprii. Das romische Militârwesen seit Diocletian. anti s. toti ofiterii superiori aveau o trupã ele escortã. Romische Militãrgescbichte von Gallienus bis zum Beginn der byzantinischen Themenverfassung. Majoritatea lor erau strãini. din necesitatea de a se adapta celor ale dusmanului secular oriental. Li se plãtea soldã si annona din tezaurul public. Tactica si echipamentul armatelor imperiale se modificaserã fundamental. ci si împãratului. soldati din escorta privatã a comandantilor militari. în secolul al Vl-lea. în care om si cãlãret erau acoperiti de fier. Numele vine de la bucella. legati printrun tratat cu imperiul. 461 NICOLAE BANESCU de mare prestigiul sãu de general si încredera trupelor în el. el a avut sansa de a fi secundat de un corp de generali eminenti. încât. Maspero. pesmetul militar. Pentru moralul ei. pentru siguranta tronului sãu. Multi dintre ei erau recrutati din mijlocul familiei imperiale. 97-109.73 Astfel organizatã. o pâine de grâu finã. zale. o 460 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN scoalã pentru romani. 206 si urm. Lungile rãzboaie cu persii au fost. Aliatii ai>nna%oi.).a. R.. ei purtau ca semn al serviciului imperial cingãtoarea (cingulum. sarceni etc. cum aratã atât de bine Bury. Ei au adoptat ele la dusmanul lor armura defensivã: platose. sã punã în comandamentele de frunte rude apropiate. III.) si erau organizati ca trupe sub ofiteri. gr. History II. la singura veste a unei expeditii conduse de el. 1912. purtãtori de lance. a fost cel mai renumit dintre nepotii lui lustinian. Patriciul Germanos. Th. 1920. Asupra armatei în aceastã epocã. 0oi8epãToi et ErpancoTai dans l'armee byzantine an Vf siecle. Diehl. 75-78. altã clasã de luptãtori erau bucellarii. ca oameni care mâncau pâinea finã a stãpânului. goti. sclaveni. greu înarmatã. autoritatea sefului era totul si dacã lustinian n-a condus niciodatã trupele pe câmpul de rãzboi. Altã imitatie din Orient a fost tragerea cu arcul. Infanteristul purta platose si jambiere de metal. Amândouã categoriile erau trupe cãlãri. purtãtori de scuturi si doryphoroi (<5opu-(popoi). pp.

Cariera sa agitatã a fost schitatã de Diehl. în mijlocul sperantelor ce se puneau în marile sale talente. când rãzboiul cu ostrogotii în Italia luase o întorsãturã cu totul periculoasã. 1970. zguduitã de rãzboaie. care s-a ilustrat în luptele din Africa. ca si pentru Comentiolus de la sfârsitul veacului al Vl-lea (cf. (V. I. 40. 9. 75 Prokopios. 21. azi Separeva Banja. pãrtas la aceleasi lupte pentru pacificarea Africii zguduite de revolte. cu numele de Iustin. în campania din Italia a putut avea 7000 de bucellari. apoi Areobindos. pentru a merge acolo ca generalisim. iar celor ce-si pierduserã în luptã calul sau arcul sau orice altceva le dãdea altul în loc78. bravura lui fãrã seamãn. 39. Untersuchungen uber die Personennamen bei den Thrakern. 15). 652 (Bonn). în sfârsit pe loan. proveniti din cadrele armatei sau din rândurile înaltilor demnitari. afabil si apropiat celor ce-1 întâlneau. Belisarie era deci „cel mai cunoscut trac din timpul lui lustinian I". ei sunt figurile proeminente. în clipele grele. plãcut la înfãtisare mai mult decât toti. 11. Dar. p. „Era frumos si mare la trup. Ca soldat e ad76 Cedrenus. Bãnescu nu se referã si la cea balcanicã a lui Belisarie. History II. iar în 550. 463 NICOLAE BANESCU mirabil. pacificatorul Africii. nepotul lui Vitalian. [Mentionând originea armeanã a lui Narses. Amsterdam. unde sfârsi asasinat.LTaJ. 7? Prokopios. 36-39. Bell. fiul Vigilantiei (sora lui lustinian) si al lui Dulcidius. Dar numeroasele comandamente militare ale imperiului reclamau. care i-a deschis drumul cãtre coroana imperiului. îi mângâia pe rãniti cu mari sume de bani. scrie cã era nãscut în localitatea Germania din provincia Dacia Mediterranea. loan Troglita. pe lângã acestia. cunoscut în prima parte a domniei lui lustinan. dar si încrederea ce-i arãta împãratul. în Bulgaria de sud-vest (op^irito 8e 6 BeXvoctpiog EK repimviaq. sotul unei nepoate a lui lustinian. cântat de Corippus. a jucat un rol însemnat în aceastã domnie. Popularitatea lui în armatã i-a atras ura Theodorei si adesea a fost tinut la o parte. între generalii de seamã înruditi cu familia imperialã trebuie amintit si Sittas. apela la talentele sale. ibid. III. 101-102 si de Bury. care. Besevliev). Martinus. . l. Un alt nepot al împãratului. asemãnân-du-se omului foarte sãrac si obscur"77. nu numai bogãtia sa. un numãr care probeazã. ca si tatãl lor. învestit cu înalta demnitate de curopalates. 80). El a lãsat doi fii. Belisarie este adevãratul erou al domniei. III. despre care tot Prokopios. gata a sarja în fruntea escadroanelor sale. cum bine observã Stein.. dusmanii chiar îi arãtau o mare admiratie. El a rãmas totusi credincios împãratului. trimis guvernator în Africa. rãsplãtea dupã bãtãlie pe cei curajosi. Goth. în istoria militarã a secolului al Vl-lea. III. situatã la frontiera „dintre traci si illyri". Generos fatã de soldati ca nimeni altul. Historia ecclesiastica. cãsãtorit cu Comito.steagurile sale74. barbarii se înmulteau sub steagurile sale. Iustin si lustinian. îl trimise cu puteri extraordinare în Africa. Dar peste toti acestia se ridicã prin geniul lor Beli-sarie si Narses. cu toate marile sale însusiri. în momentul mortii lui lustinian. VI. patriciul Solomon.t> KEÎtou). si Artabane. pomenit adesea biruitor în luptele cu persii. permitându-i sã întretinã o armatã atât de puternicã79. Bessas. care-1 asezã comandant în Illyricum16.. Soldatii îl adorau. cunoscut prin succesele sale în Asia. sora împãrãtesei Theodora. origine atestatã si pentru alti comandanti militari ai perioadei. luptãtor victorios în Orient. care a 71 Bell. lustinian a apelat de asemenea la el. garda sa personalã. Germanos a murit pe neasteptate la Sardi-ca75. între cei mai buni a fost Mundus. Gotb. T\ QpaKcov TE Kcd 'lAAvpicov ]j. amândoi mari generali. 6-7. multi alti generali. III. 462 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN luat-o în cãsãtorie pe fiica lui Germanos si s-a distins adesea prin energia si talentele sale în rãzboaie. Prejecta. Justinien.. Evagrius. în 538.

Belisarie a trebuit sã trezeascã neliniste: era prea puternic. datoritã Antoninei. Cantarella. Barnea. I. „Arethusa". meritul de a fi rãmas toatã viata sa credincios lui lustinian. 203-206 si mai ales XVII. p. 285. Prin eroismul si mãretia faptelor sale.EVov BeÃiaapiov. Airiyrimg mpaiOTârr] TOV tfaujuacrrou ãv5pog 81 Despre Antonina. I. circulau asupra sa. excelent mânuitor al trupelor. Marea scãdere a lui Belisarie a fost slãbiciunea fatã de sotia sa Antonina81. încã din secolul al X-lea. lustinian a avut întotdeauna nevoie de el. Iubit de populatie.. 518. A. Amintirea isprãvilor si dizgratiilor sale a impresionat adânc posteritatea. p. El i-a acordat toatã încrederea si 1-a covârsit de onoruri. Goth. VIII. orbit din porunca împãratului si nevoit a întinde mâna. Univ. a fost enorm de bogat si. s. 11. Belisarie era superior tuturor generalilor epocii. 1-2. partea din Armenia datã Persiei prin împãrtirea din 384. sacrum cubiculum a primit o modificare în organizarea sa. p. schimbându-se mult competenta sacellariat-ului. Thesalonic. Amplificate. III. Appendix I (On the Blindness of Belisarius) si mai recent: R.8. Elementele traco-getice în Imperiul Roman si în Byzantium (veacurile HI-VIII). Morris. în literatura popularã neogreacã avem trei versiuni ale acestei legende. lawpia TOV Bvtavnvov Kpâwvq. voi. voi. în „Studi bizantini e neoellenici" din Neapole. 253-279. «. Procopius and the 6"'century. 107-109 (ap. în lumea bizantinã. J. mai recent în Prosopograpby ofthe Later Roman Empire (= PLRE). Fischer. / 464 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN tr-adevãr. 1978. Stein. care. p. Cãtre 537. I. înfrumusetate într-un adevãrat roman. al cãrui titular a avut de acum rangul si titlul de praepositus sacri cubiculi*4. Dacã e sã credem povestile Istoriei secrete. History of Greece. si . Belisarie a rãmas în istorie o figurã extrem de popularã. 82 Asupra legendei vezi si Finlay. 1996. prea bogat si acoperit de glorie. istorii miscãtoare. lumea se îngrãmãdea pe ulite în fiecare zi la trecerea sa.'gur. I. Bucuresti. 465 TOU ÃeyoiJ. A putut fi deci suspectat si adesea a suferit dizgratia suveranului. la întoarcerea sa din prima campanie în Italia. 1975. 80 Bell. Cambridge. A fost întâmpinat de un entuziasm popular atât de mare. 203-205)].. 19. 563 si 570-572. izvorul acestei imense averi era uneori contestabil.Mare tactician. v. 1987. Portretul sãu la Diehl. 157-162. nimeni nu i-ar fi rezistat. III. E. goti si de mauri. l. aceste povestiri se propagã sub formã literarã pânã în Apus. pentru a trãi. 1976. înAlte detalii asupra toponimului Germania si a antroponimului Belisarie se aflã la LI. p. 78 Ibidem. identic cu primicerius sacri cubiculi. se nãscuse în Per-sarmenia. dupã întoarcerea lui Narses din misiunea în care fusese trimis la Alexandria. Armean de origine. Martindale. Antroponime traco-dacepe sigilii bizantine. în jurul numelui sãu s-a format un ciclu de legende. Belisarie a avut. 158:! 167 si la E. Dar nu trebuie sã credem nici în ingratitudinea împãratului. III. ed. 1978 (reeditare 1991). voi. „dacã ar fi dat un ordin. p.. La Airjyrimq ojpawTccrri TOU 6avfj. între atributiile sale avea si comandamentul spatharo-cubilarilor). 284286. de care s-a resimtit de multe ori în lunga-i carierã militarã. ca cersetorii. 70 si urm. of California. despre care vorbeste legenda. XVI si XVII82. J. p. Rusu. Justinien. Cameron. din respect pentru virtute si teamã pentru putere"80. ca sã-1 vadã si nu se putea sãtura de privelistea ce-i oferea. e înãltat la postul însemnat de mare sambelan {sacellarius. 79 Histoire du Bas-Empire II. Jones. eunucul Narses. în primii ani ai domniei lui lustinian.. Theodora and Antonina in the Historia Arcana. A. dar aceasta nu tinea multã vreme. 1. în „Thraco-Dacica". încât Prokopios a putut scrie cã. Des. Karayannopoulos. cu suita sa de vandali. din veacurile XIV. cit.aarov EKeivov roi) /le/o/ievou Bekiaapiov (di anonimo autore). 1-2. Alãturi de Belisarie trebuie asezat rivalul sãu. El si-a început cariera în palatul sacru. 1992. op. p. povestind nefericirile în care si-a încheiat viata. în calitate de spatharo-cubicular al împãratului83.

rupse unitatea de comandã a lui Belisarie si. t. oameni. desigur credincios. IV. ca si în jurul lui Belisarie. Rãmas în Italia cu puteri de vice-rege. Geschichte der byzanti-nischen Volksliteratur. Dar marile sale calitãti ale mintii erau întunecate de sufletul sãu dur si de aviditatea sa de bani. Justinien. când situatia din Italia a ajuns criticã. Narses. II. arme . Dar atitudinea de independentã a lui Narses. Pe când Hypatios. pp. Ofensiva militarã a lui lustinian a. Dar trebuie sã recunoastem cu Ch. cã în mintea suveranului lua tot mai mult consistentã ideea cã strãlucitele victorii ale lui Belisarie pot face 85 T. 86 Ibidem. de urile de odinioarã împotriva Verzilor. Si în jurul sãu s-a format de timpuriu o legendã. p. 1971. în practicã. spre a se rãzbuna.bani. El a fost destul de abil spre a cere si a obtine toate mijloacele pe care nu le obtinuse Belisarie. 84 E. Nu poate fi îndoialã. Cucerirea Africii. într-o misiune atât de rãzboinicã. 467 din el un primejdios rival pentru imperiu. contagioasã pentru altii. mântuit85. primind felicitãrile prietenilor si ascultând invectivele multimii împotriva lui lustinian. dar soldat fãrã experientã. de astã datã spre a lua acolo comanda. . 167-171. Eunucul era un om înzestrat cu mari însusiri. lustinian a fost nevoit sã-1 reclame. proclamat nou împãrat. Avea si controlul domeniilor din Cappadocia. nu exagerat însã. un om care. fiind mai puternic decât oricare dintre ministri. adevãrat inventar al ecourilor pe care 1-a avut legenda lui Belisarie în literatura si arta universalã. Narses apare ca un acaparator de comori sau ca un trãdãtor. 1896. a fost din nou trimis.r. se afla în Hippodrom. si HG. precizeazã Hodgkin86. . Ea nu are însã culoarea sentimentalã pe care o are la acesta. 87 Portretul sãu schitat de Diehl. ' • -•. Mai târziu însã. ed. capabil. stând în acelasi rând cu magistri militum si. 357-358.Hilderic. nu putea aspira niciodatã la purpurã. Hodgkin. el a lãsat acolo o amintire dureroasã. având acces continuu si confidential la suveran. 275. eunucul sambelan fãcuse un nepretuit serviciu stãpânului sãu. pentru a o restabili. Aceasta a sporit încrederea de care se bucura pe lângã lustinian si Theodora. Italy and her invaders 476-535. prin vârsta si conditia sa. v. Oxford. asupra originii si difuzãrii sale. tu vincas!". în amintirea Italiei bizantine. împarte bogãtiile din sãculetul sãu si izbuteste a-i convinge sã strige: „lustinian imperator. si cã era necesar sã-1 observe de aproape. Coalitia celor douã factiuni a fost astfel ruptã si tronul lui lustinian. luat din tezaurul imperial. mii. Beck. fiul lui Huneric si al Eudokiei88. care dovedise însusiri militare. Bury aratã cã el exercita probabil o autoritate generalã asupra tuturor slujbasilor în legãturã cu Curtea si persoana împãratului. t. în zilele teribile ale revoltei Nika. Rãzboiul cu vandalii.adaugã un studiu asupra istoriei acestui poem. observã foarte bine Hodgkin. de multã energie. Histoire du Bas-Empire II.si astfel a putut zdrobi ultimele rezistente ale ostrogotilor87. a fost Narses în pretoriul lui Belisarius". Stein. Narses era pus în fruntea trupelor de întãrire trimise în Italia si multi cercetãtori s-au întrebat care a fost motivul împãratului ca sã trimitã un consilier.] 83 Garda de corp imperialã compusã din eunuci. printr-un devotat al dinastiei. în 538. sau comisarii Conventiei în lagãrul lui Dumou-riez. . Diehl cã romanul tine în aceste istorii mai mult loc decât adevãrul. bunuri ale suveranului. întâlneste câtiva dintre conducãtorii factiunii albastre. 273-274. 468 4. Narses se strecoarã în stradã cu un sãculet în mânã. chemându-i pe longobarzi în Italia. le aminteste de vechile beneficii primite de la lustinian. 466 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Narses a ajuns astfel un illustris si unul dintre cei mai mari. [Mai recent. „întocmai ca un consilier aulic în lagãrul lui Wallen-stein. Miinchen. foarte inteligent si abil. Domnia lui. când împrejurãrile o cereau. IV.

5. probabil. împreunã cu Oamer. sub pretext cã vor sã fugã la Bizant.000 cavalerie excelentã si. cum fusese în Asia. titlul nou de arpa^r/tog avTOKpãicop. împreunã cu Belisarie s-au îmbarcat si Antonina si Prokopios. în mai 530 el a fost rãsturnat si aruncat la închisoare. 9. 90 «PiAog L5 ra fiâhiaTa lovcmviavâ rai |evo$ eyevero. pe 92 Ibidem. Convins de justetea cauzei. lustinian interveni. Gelimer. amenintând Byzacena.000 de oameni (nu 16. 18. Cinci sute de corãbii. El încheie în curând pacea zisã „eternã" cu dusmanul asiatic (532) si tinu un consiliu pentru rãzboiul cu vandalii92. Dar lustinian nu tinu seamã de aceste pãreri. cum se spune de regulã) si anume: 10. Trupele abia întoarse clin Orient nu se entuziasmau nici ele. 88 Aceasta era fiica Eudoxiei lui VaJentinian al III-lea. pentru a porni expeditia în Africa. lustinian 1-a învestit cu puteri nelimitate. îmbarcatã cãtre jumãtatea lui iunie 533 în portul din Constantinopol. în schimb. 1. Vând.000 de „aliati" (heruli si bulgari). iar cei rãspunzãtori de finantele Statului se speriau de cheltuiala enormã a întreprinderii. vãrul lui Hilderic.roAe/iov /mAtfaxrdg re Aîav (Bell. Gelimer îl orbi pe Oamer si înãspri închisoarea pentru ceilalti. garda personalã a lui Belisarie. Hilderic era învinuit pe deasupra de prietenia cu lustinian. Dar ambasada bizantinã se întoarse fãrã nici un rezultat. 10-15. 10. Dar Gelimer rãspunde insolent si împãratul se gândi atunci sã punã capãt cât mai repede rãzboiului cu persii. exploatate de un rival ambitios. iar Gelimer a fost ridicat pe tron91. Dezastrul marii expeditii a lui Leon I nu se stersese din amintirea lor. Regele. riscurile mari ale întreprinderii. înregistrate de Prokopios93. prin slãbiciunea ei.prin urmare nepot al lui Genseric. 89 Eig TOV . sentiment întãrit si mai mult de visul povestit de un episcop sosit tocmai atunci din Orient. pe care îl vom mai întâlni adesea. el avea sentimentul unei datorii religioase fatã de supusii africani drept-creclinciosi. cum crede Bury. condusi de Oamer. Armata. Prokopios a fost îndatã trimis la . l. rezervat mult timp numai împãratilor94. Amalasuntha având fatã de ei o atitudine amicalã. au fost întrebuintate la transportul acestor trupe. prefectul pretoriului. si nici generalii lor. I. o revoltã internã. în plus. cerând lui Ge-limer sã trimitã la Constantinopol pe Hilderic. escortate de 92 de vase de rãzboi. 91 îbidem. în încheiere. pe Oa-mer cel orbit si pe fratele sãu si arãtând. din familia regalã. provocã. Vandalii au suferit o mare înfrângere. dupã mãrturisirea lui Prokopios. la care avea drept dupã legea lui Genseric privitoare la succesiune. 10. iar este pentru învãtatul englez echivalentul termenului de imperator. numãra. ca generalissim al fortelor trimise în Africa. 24 si urm. 8-18. era la rãzboi prea molatic89 si maurii ajunseserã stãpâni pe mai toatã Mauritania si pe sudul Nu-midiei. 93 Ibidem. 470 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN care îl vom întâlni de acum adesea. Flota debarcã undeva în Sicilia. 9. Belisarie a fost însãcinat sã conducã expeditia. de perspectiva noilor primejdii ce le asteptau. 9. dupã Stein. a avut curajul sã expunã împãratului. 1. vreo mie cinci sute sau douã mii95. seful unui trib. zice Prokopios (îbidem). O luptã avusese loc în aceastã provincie între vandali.. 9. 469 NICOLAE BANESCU lustinian expedie o nouã ambasadã.000. loan din Cappadocia. cerând uzurpatorului sã-1 punã în libertate pe Hilderic si sã-i redea demnitatea regalã. unde bizantinii îsi reînnoirã proviziile si-si cumpãrarã cai. lângã Aethna. si Antalas. l. un frate al acestuia si mai multi notabili romani.000 pedestrime. 5). cã nu va tolera un refuz. în acest consiliu. E interesant sã constatãm cã împãratul nu a aflat la consilierii si ministrii sãi nici o încurajare pentru aceastã actiune. ceea ce a trezit nemultumiri. I. El a primit. de care nu se simtea strãin prin originea sa pe jumãtate romanã90. istoricul primind a-1 servi si acum ca asesor civil.

si N. V. în timp ce el îi va lovi din spate. apoi redus la fugã si la multã teamã si îndurând suferinta din Pappua. Ammatas a executat ordinul si. 127. pe care începe 97 Ibidem. La stirea invaziei. Belisarie a dat. Detasamentele înaintate ale lui Belisarie au fost apoi surprinse de Gelimer si ele fugirã în dezordine cãtre Belisarie. Acesta restabili repede ordinea si se aruncã în goanã asupra vandalilor. Munchen. sosind câteva ore mai devreme. Baynes în „English Historical Review" (= EHR). cãtre jumãtatea lui decembrie 533. luptân-du-se. Adus înaintea lui Belisarie. unde pune mâna pe tezaurul regal". unde îl suprimase pe Godas. aproape toatã flota sa. 71 si urm. 1.. [Despre Amalasuntha. 409 si urm. urmãriti energic de bizantini pânã noaptea. în99 Ibidem. der Goten. Londra. din prea mare durere. dupã ce Belisarie îi promisese cu jurãmânt un tratament onorabil. în aceastã cifrã nu pot. în Byzacena. Trupele debarcarã la Caput-Vada. 21. care se revoltase. 313. 1925. * Ibidem. o nouã luptã. H. n. cãci fiind din familie regeascã si înãltat la domnie si din copilãrie pânã la bãtrânete înconjurat de putere solidã si de mari bogãtii. Gelimer s-a refugiat la Bulla Regia. p. de Carthagina. 95 Asa socoteste Stein. Surprinsi în dezordine. Belisarie intrã în Carthagina98. Flota bizantinã trecu din Sicilia în Africa fãrã a întâmpina cea mai micã rezistentã. El îl expediase pe fra94 HistoryU. p. cerând în acest scop ajutorul lui lustinian97. 10. Histoire du BasEmpire II. n. vandalii o rupserã la fugã spre Numidia. Blocat acolo toatã iarna de o trupã condusã de herulul Pharas. cu maurii. împotriva gotului Godas. Istoricul aflã la Syracuza cã Gelimer nu se astepta sã fie atacat în curând în Africa. La 15 septembrie.000 de cãlãreti erau atpaii&iai (poiSepâmi (4 vexillationes si 9 regimente de federati). în Proconsularis. în Sardinia. 30 km. Regele îsi cãutã scãparea la maurii din muntii inaccesibili Pappua. Gesch. Prokopios se opreste asupra unei scene impresionante provocate de regele vandal. l. Gelimer descoperise cadavrul lui Ammatas si se oprise pentru a-1 plânge si înmormânta. vasal imperiului. Vând. Grosul " ei îl formarã cei 5. 4. 11. 472 r ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN imediat sã o fortifice. iar acum ajungând prizonier. l. El pieri în luptã si trupele sale furã urmãrite pânã sub zidurile Carthaginei. 1985. 2.. Wolfram. .. II. aflat într-o suburbie a Carthagi-nei. care se întorsese în grabã. I. lipsit de provizii. Gelimer însusi iesise din Carthagina si se gãsea la patru zile de coastã în Byzacena. nemaiputân-du-se stãpâni. spre a-i ataca din front. Gelimer. intra nici herulii si hunii. Gelimer a început deodatã sã râdã. fãrã sã bãnuiascã nimic. prin urmare.. 40. din Sardinia. 3.] 471 tele sãu Tzazon. cu 5. Pãtrunde apoi în Numidia si in-I trã în Hippo Regius (Hippona). sã-1 asasineze pe Hilderic si pe sotii sãi de captivitate si sã iasã înaintea bizantinilor. I. unde îsi pregãti o nouã armatã. Obisnuit sã reflecteze întotdeauna la marile întâmplãri omenesti. în vestul Numidiei. op. întâlnirea era hotãrâtã de vandali în ziua de 13 septembrie la Decimum. 2) cã cei 5. la 31 august.000 de soldati si 120 de vase. pentru a-si face un regat personal. 387 si urm.000 de soldati alesi ai lui Tzazon. dacã nu cumva vandalii întinseserã vreo cursã si pentru a afla unde s-ar putea debarca mai sigur. Gelimer dãdu ordin fratelui sãu Ammatas. îsi pierduse mintile. a fost silit sã se predea cãtre sfârsitul lui martie 534. 25 si urm. 96 Prokopios. care observã cã Prokopios spune clar {Bell. încât unii dintre cei de fatã credeau cã. vreo 15 km de Carthagina. la Tricamarum. 41. 20. 14. s-a ciocnit cu mica avangardã bizantinã. aflat la Carthagina.Syracuza pentru a culege stiri96. Dar prietenii gãseau cã omul e plin de spirit. Gelimer pierdu si aceastã luptã. în care Tzazon a cãzut100. nici buccel-larii lui Belisarie. Astfel îsi pierdu vremea pânã când se pomeni cu Belisarie pe coastele Africii. 25 si urm. cit. v. îndreptându-se spre Carthagina.

473 NICOLAE UÃNESCU cercând astfel toate bunurile si nimicniciile soartei. armean de origine. op. vasele de acelasi metal pretios.. Solomon. Gelimer a fost bine tratat de lustinian. ducând cu el o pradã enormã. el a promulgat douã constitutii. insulele Baleare si Pityuse. pietrele scumpe. Triburile berbere formau 105 Prokopios. gata sã prade tinuturile bizantine. nimeni n-o mai primise în imperiu de aproape 600 de ani105. Belisarie se îmbarcã vara.. II.toate comorile pe care o sutã de ani ele pradã le grãmãdise în tezaurul vandalilor. 319. Intre ele se aflau insigniile imperiului si vasele sacre ale Templului din Ierusalim. 2. lustinian anuntã aceasta în mod solemn si îsi ia în titulaturã. Rechemat la Constantinopol. mormane de monede de argint . cale de 30 zile de Carthagina. toate sunt desertãciune". op. dintre care unii intraserã în rândurile buccellarilor învingãtorului. cit. sfârsitul rãzboiului vandal. Solomon a iesit cu armata împotriva lor si a dat lupta în câmpia de la Mam-ma. în cursul iernii.100 Ibidem. printre care si Gelimer cu elita sefilor armatei. Dupã distrugerea Statului vandal. Gelimer se deosebea între acestia prin mantaua lui de purpurã. berberii nãvãlirã în teritoriile . în spatele lor se aflau triburile nomade. trimisi sa cantoneze la frontiera Persiei. apoi Gadeira (Cadix). 5 si urm. numerosi soldati. întelegând cã din toate pãrtile multimea privea la nenorocirea lui .>$ iii?. putin numeroase107. zdrobindu-i108. detasamente ale armatei bizantine ocuparã Sardinia si Corsica. Capitularea lui Gelimer însemna. lustinian a acordat generalului sãu credincios si biruitor rãsplata extraordinarã a triumfului. El a trebuit de la început sã înfrunte revolta populatiei indigene (534). 1-8. Archelaus e numit prefect al pretoriului Africii. ele au început sã se miste împotriva autoritãtii imperiale care se instala. cucerite din Byzacena si Numidia. La plecarea lui Belisarie. Corsicii. în momentul . unde si-a petrecut restul zilelor ca mare proprietar funciar102. 13. Veneau în urmã captivii. a fost lãsat în fruntea Africii ca magis-ter militum. ofiter distins. de cealaltã parte a Columnelor lui Hercule103. Vandali lustiniani. iar altii constituiserã cinci regimente de cavalerie. nimicind trupele i imperiale.?*. în aprilie 534. de fapt. II. si fortãreata Septem (Ceuta). op. 9. Caesarea Mauritaniei. I. 475 NICOLAE BANESCU populatia de bazã.regele nu înceta sã rosteascã cuvintele Scripturii: „Desertãciunea desertãciunilor. se crea si un magisterium militum Afri-cae. 9. schitând cadrele administratiei civile si militare a provinciilor cucerite. a socotit cã lucrurile omenesti de nimic alta nu sunt vrednice decât de mult râs101. 14-16. îmbarcãrii lui Belisarie. cit. 5. II. Balearelor si fortãretei Septem. Dus la Constantinopol. cu sediul la Carthagina. care se întindea si asupra Sardiniei. 106 Aceste sacre relicve au fost trimise de lustinian înapoi la Ierusalim. 1M Ibidem. 315-317). 474 zonieri.. (Detalii asupra acestor lupte la Stein. o multime de pri-> 101 Prokopios. Dar la începutul anului 535 nãvãlesc iarãsi. ca si prefectura.relateazã Prokopios . o onoare pe care. Solemnitatea s-a desfãsurat cu multã strãlucire. cit. cit. pp. II. O 101 Stein. 102 Ibidem. având comanda tuturor trupelor circumscriptiei prefectorale104. op. smulse de Genseric la jefuirea Romei106. Ore întregi au defilat dinaintea poporului adunat pe treptele Hippo-dromului spoliile Africii cucerite: tronurile de aur. supranumele de Vandalicus. p. . Africa pãrea cuceritã. Africanus. dupã vechiul obicei. Dupã câteva luni. vesmintele si trãsurile somptuoase. care uimeau prin talia lor uriasã. care i-a dãruit un întins domeniu în Galatia.. Solomon îi urmãreste si în muntele Burgaon obtine o mare victorie . dincolo de Columnele lui Hercule. dupã afirmatia lui Prokopios. 7.

. Prokopios. 22 si urm.. Diehl. de unde a pornit în Africa. 71-74. II. urcarã pe furis într-o corabie si trece în Sicilia. multumindu-se a ridica în cursul iernii 535-536 o serie de fortãrete. Diehl. Stotzas a venit cu armata sa asupra Carthaginei. cu puteri extraordinare. ca si împãrtirea inegalã a prãzii din campania anului 535. " fl 476 întelegea sã-1 pãstreze pe seama Statului si a împãratului111.. Urmãrit de Belisariu. lustinian a trimis în Africa. s-a revoltat. ajungând la timp spre a scãpa Carthagina asediatã de Stotzas. op. dar nu a putut intra imediat în campanie.. ceea ce a fost iarãsi un motiv de revoltã112. nu era popular. 13. de unde a iesit noaptea. 14. nu tolera cultele neortodoxe. In primãvara anului 537. împreunã cu Prokopios si câteva persoane din suitã. 112 Ibidem. Rãzvrãtitii pun în fruntea lor pe Stotzas. în ziua de Pasti 536. debarcând într-un loc pustiu si. general despre care am amintit. pentru apãrarea tinutului de dincoace de Aures110. 14. El îsi câstigase un bun nume în luptele cu slavii la Dunãre. 12.. silindu-i pe mateloti sã-1 ducã în Peloponnez. care începuse rãzboiul pentru Italia. 11. p. cit. Solomon. cerând prea mult de la soldati. Amnistia acordatã rãsculatilor care se întorceau la datoria lor îi aduse pe multi înapoi. lustinian. 10. 22-42. 18-40. 18-19114 Ibidem. aceea de prim magister militum inpraesenti. Solomon ceru ajutorul lui Belisarie. Solomon confiscase apoi în bloc pãmânturile posedate de vandali si multi soldati. trebuind sã organizeze fortele imperiale. L'Afrique byzcmtine. cit. putin câte putin. Celelalte. Trecu apoi în Numidia. op. Stotzas si rebelii sãi furã învinsi la Membressa si fug în Numidia. Belisarie s-a întors în Sicilia. 110 Ibidem. op. II. 477 Ajuns în Sicilia. II. Germanos a debarcat la Carthagina cu o micã suitã. 65 si urm. cãsãtoriti cu captive vandale. pe Germanos. le-a încurajat în atitudinea lor113. a soldatilor. cu mult mai gravã. comandantul însã 107 Ch. printr-o cuvântare îndrãzneatã. trupele imperiale din Numidia si-i asasinã pe generali (vara anului 536)116. cit. Fu hotãrâtã asasinarea lui Solomon în catedrala din Carthagina. 15 si urm. pentru a pacifica provincia115. se revoltarã si ele si începurã sã-i ucidã pe cei favorabili guvernului. care a trecut îndatã cu o mânã de bucellari în Africa. cit. 111 Prokopios. II. 9-10. op. 113 Ibidem. 109 Ibidem. dupã câteva zile de nehotãrâre. învestit cu cea mai înaltã functie pe care o putea avea un general. împotriva altui sef berber. întârzierea plãtii soldelor trezea proteste. fost bucellar al generalului Martin114. urmând sã se întruneascã toti la Bulla Regia. 6 si urm. II. Dupã prãdarea Carthaginei. unde se afla Belisarie. Conspiratorii nu au avut însã curajul sã dea lovitura si trupele compromise iesirã din Carthagina. stãpân în Aures. lãsând provizoriu comanda lui Theo-dor din Cappadocia si lui Ildiger. optând pentru o atitudine binevoitoare. de acest fapt profitã Theodor din Cappadocia pentru a ocupa Carthagina. Informat de cele întâmplate. rebelii pãrãsirã orasul. o parte dintre rebeli. 14. II. Un incident neprevãzut a contribuit la sporirea confuziei. Unul dintre regimentele de Vandali lustiniani trimise în Orient. atrase. Cauzele nemultumirii erau numeroase. iar soldatii arieni erau persecutati din cauza religiei lor. intrând în relatii cu trupele revoltate. luarã cu asalt palatul si Solomon scãpã de la moarte ascunzându-se în capela palatului. 14. dar nu izbuti a-1 învinge. erau instigati de acestea sã prindã partea lor din pãmântul fostilor soti. Germanos . Stotzas atrase la el. convins de aportul divin la recuperarea Africii. lavdas. Dar în curând situatia deveni criticã prin revolta. dar rebelii nu îndrãznirã sã atace si se retraserã în Numidia. Dupã plecarea lui Belisarie. 108 Prokopios. II. Cu un tact deosebit. ajuns în Lesbos.asupra lor. curãtind Byzacena de dusmani si lãsând numai pe berberii aliati condusi de Antalas109. 5 si urm. II.

•t* 480 sotul Prejectei. a fost alungat si a fugit. tot platoul înalt al Numidiei a fost ocupat. lui Belisarie. Bell. Dupã aceea atacã si supuse toatã Mauritania primã. op. nepotul lui Solomon.. Diehl.. vechea Mauritanie sitifianã. 17. op. îl bãtu 115 Ibidem. indisciplina trupelor îl fãcu sã piardã bãtãlia de la Cillium (mai-iunie 544). insurectia condusã de el a luat sfârsit.1 w ' ^ 478 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN zdrobitor. Data de 544 e stabilitã de Stein. a recunoscut stãpânirea lui lustinian. cea mai mare parte a triburilor berbere fiind alãturi de Antalas. .. acesta fiind logodit cu o nepoatã a Antoninei. Revolta a luat proportii. de Athanasios. Cei care au scãpat din luptã si-au declarat supunerea. Solomon îl învinse pe Antalas aproape de Theveste.. Ajutat de Cutsina al Numidiei. Tezaurul sãu a cãzut în mâinile lui Solomon. dar împãratul nu a dat urmare scrisorii. intacte si unite. uciderea si fuga locuitorilor. II. veni la Carthagina. i-a expulzat pe vandalii care dãduserã arme rebelilor lui Stotzas si a reînceput rãzboiul cu berberii printr-o expeditie în Aures. în sfârsit. om nobil. II. unde ridicã. trimisi cu daruri pentru a întãri pacea. 324. un coleg lui Sergios (545). omorând 80 dintre oamenii sãi. tri-mitându-le la Bizant si în Italia..porneste asupra lui în Numidia si. Germanos se întoarce (539) la Constantinopol si Solomon îsi reia comanda în Africa..: ^\... Antalas din Byzacena se revoltase si el. în Mauritania. scrise lui lustinian. 117 Stein. revolta triburilor berbere s-a dezlãntuit din nou. 19 si 20. Astfel. rãnit. nevoind sã rupã cu imperiul.. De astã datã Solomon si-a dat toatã mãsura capacitãtii sale militare.:=. :. multe fortãrete mari si mici118. op.< • : 479 la mare pânã la masivul Aure si la stepele din Hodna. cit. în Byzacena. L'Afrique byzantine. dar. antica provincie romanã a Africii. 3. instigatã de un buccellar numit Maximin. si-a recrutat elemente noi. Cu aceasta. spre a cere unchiului sãu ajutor.. II. în 540. op.l. din ce în ce mai numerosi. >. pe vârfurile prãpãstioase ale muntelui. II. 326. Sergios s-a arãtat incapabil sã domine situatia. a fost repede înãbusitã. cumulând din nou functiunile de prefect al pretoriului si de magister militum. La Prokopios. lustinian a fãcut o gresealã când i-a hotãrât ca urmas în Africa pe Sergios. Datoritã energiei lui Solomon. în 538. cit. în 543. lavdas a rezistat un timp întro citadelã. 15.. provocatã de insolenta si incapacitatea lui Sergi-os. Vând. op. Solomon construi acolo o multime de fortãrete. Situatia fiind pentru el gravã.. 119 Prokopios. jaful si incendiul. > „I.. declarându-i cã maurii sunt gata sã se supunã dacã îl revocã pe Sergios. O victorie obtinutã la picioarele acestui masiv va sili pe mauri sã se retragã în Mauritania. Stein. n. trimis ca duce în Tripolitania. Altã rebeliune. 87-91. la locul numit (Ad) Cellas veteres™. 21. câteva zile mai târziu. cit. Stotzas scãpã fugind în Mauritania. de la Tri-politania pânã la hotarele Mauritaniei caesariene. Dupã aceste mari rezultate. op. cit... rãspândirã peste tot mizeria. Rãmâneau triburile berbere. 16 si urm. Maurii. dar. lustinian trimise. . 548. . n. dar fãrã nici o experientã a rãzboiului. fiindcã Solomon îi omorâse un frate. ceea ce nu ne surprinde.. el stârneste revolta tribului numit Levathai. 327.. Antalas.2. •. El soseste însotit de Prejecta. cit. în persoana lui Areobindos. ca prefect al pretoriului. în care el însusi pieri119. în cele din urmã. si de Artabane. . Luându-si resedinta în Leptis Magna. 116 Data e stabilitã de Stein.. de 118 Prokopios. pentru a-i tine în respect pe indigeni. Stotzas apãru si el cu vandalii credinciosi. tinutul a avut o perioadã de liniste. îndreptãtind încrederea ce i-o arãta împãratul. cum îl caracterizeazã Proko-pios120. de asemenea. numele este Zralag Berepeg.. El a curãtat armata de elemente rebele. cit.

II. nu se stie de ce. 9-14. III. Fiii sãi s-au ridicat atunci în Numidia si revolta a fost destul de serioasã pentru ca lustinian sã trimitã în Africa pe Marcian. strãpuns la un banchet de sabia lui Artabane. 29 si urm. O sulitã arun123 Dupã Stein. 26. sef berber important din Numidia. pentru multi ani în Africa bizantinã. '•"•"^'482 catã de Troglita asupra lui Carcasan 1-a lovit mortal si biruinta a rãmas imperialilor. 121 Ibidem.. astfel. Antalas a trebuit sã se supunã si el. Troglitâ a sosit pe mare la Car-thagina. sã-si primeascã banii. 1-a rechemat la Constantinopol. si Bell Gotb. 554. Reorganizarea Africii bizantine. [Numele Guntarith este redat de Prokopios sub forma Gontharis (v. dupã ce 1-a rãnit mortal pe Stotzas121. Dupã ordinul împãratului. a cãrei înrudire cu împãratul i-ar fi legitimat stãpânirea. Pacea a fost. porneste în campanie împotriva lui Antalas si Carcasan. în regiunea Syrtei Mici. însã.] 481 NICOLAE BANESCU Succesorul lui Artabane în Africa a fost loan Trogli-ta. 24. 6). pe la mijlocul anului 547. fiul lui Sisinniolus. loan Troglita a fost învestit cu demnitatea de patriciu si a rãmas comandant în Africa pânã în 553Faptele lui glorioase au fost citate de poetul Fi. îl asasinã pe Areobindos (sfârsitul anului 545). într-o câmpie din aceastã provincie. Dar în curând ducele Numidiei. II. El si-a reorganizat armata. care a decis soarta rãzboiului. unde Cutsina luase si el armele contra imperiului. în iarna 546-547. unul dintre cei mai buni conducãtori ai lui lustini-an123. II. cu aliatul imperial Cutsina si. 30-33. lustinian 1-a rechemat pe Sergios. care pregãtea o revoltã. dar. Guntarich. care se întâlneste numai la Jordanes. Cutsina trecuse de partea imperialilor. 120 Ibidem. cit. 31. dar Ierna si mii de alti berberi au fost ucisi si steagurile lui Solomon. pe care îl trimise în Italia. El se distinsese ca duce de Mesopotamia. care adusese atâtea servicii imperiului. Sergios trebuia sã lupte în Numidia. care suferise teribil în aceste îndelungate rãzboaie. supranumele de Troglitâ. când se credea cã totul s-a sfârsit odatã cu . lãsat singur fatã de forte mult superioare. care-i suprimã si pe principalii lui complici. 28. cit. condusi de seful le-vath Ierna. 1-2.. a cãzut. în 563. 24. Cresconius Corippus într-o epopee. Stein. el a cãzut (în iarna 545-546). împãratul 1-a rãsplãtit nu-mindu-1 magister militum. ofiter brav. dupã câteva luni. în timp ce pe altii i-a trimia la Constantinopol122. Când a venit. se uniserã cu cei din Byzacena. a câstigat un ajutor însemnat de la maurii din Numidia. îl împacã pe Ifisdaias. dar Antalas continua sã prade tara. pecetluitã. 551-552. op. printre care mai multi vandali. îndreptându-se cãtre Byzacena. O luptã a avut loc în Proconsularis. în vreme ce maurii din Tripolitana. lohannis (loaniada). 32.. încã din aprilie 534.. în rãzboiul cu persii si nu venea întâia oarã în Africa. Troglitâ repurta o victorie desãvârsitã asupra triburilor coalizate.cu putine trupe armene. intitulatã dupã numele sãu. unde mai comandase un regiment de federati sub Belisarie. Soarta lui Gun-tarith era însã. încheind un fcedus cu lavdas. în care loan. încã o datã tulburatã în 563. aratã cã el era probabil originar din regiunea numitã Tpâyihoq situatã în Macedonia (op. unde va ajunge la mari demnitãti. la cererea sa. Rogathinus 1-a suprimat. Ordinea pãrea a fi aproape restabilitã. au fost gãsite de bizantini în tabãra dusmanã. Bãtrânul sef Cutsina. reluarã ostilitãtile. în primãvara anului 548. în toamna anului 546. la rândul ei. gândin-du-se sã se cãsãtoreascã cu Prejecta.2). Areobindos rãmâne acum sef suprem. aflatã la originea actualului Gunter. Linistea s-a restaurat. pentru a se declara rege. care a pus capãt tulburãrilor124. 122 Ibidem. O luptã sângeroasã a avut loc în Byzacena meridionalã. era asigurat printr-o pensie anualã. Antalas a reusit sã scape. iar Areobindos în Byzacena. în urma atâtor dezastre. pierdute în lupta de la Cillium. Cf. la Carthagina. n. 3 sau III. prin ineptia guvernatorului militar Rogathinus. Solomon si Germanos. sub un sef cu numele Carcasan. Troglitâ a pierdut bãtãlia de lângã Marta (azi Mãret). când maurii din Tripolitana. unul dintre nepotii sãi. b.

lagãre întãrite (castra). a ajuta ti126 Ibidem. Livre II. Mauritania II (caesariana. Chestiunile religioase nu-i erau nici ele strãine: avea politia cultelor si protectia Bisericii ortodoxe. l'administr. justitia (prefectul având o competentã considerabilã si pronuntând sentintele fãrã apel). un fel de gardã personalã. în hotãrârea ca Africa sã fie administratã. op. draconarii. Stein. Acesta tinea sã restabileascã în Africa administratia pe care o cunoscuserã supusii sãi. lustinian restabili aceastã magistraturã în toatã autoritatea sa. pp. cu un personal foarte numeros. în sfârsit. 127 Charles Diehl (. curieri pentru serviciul corespondentei. care vin imediat dupã consilieri. civile. trebuiau sã fie în stare. 98-106. ca Oriens si Illyricum. în care autoritatea prefectului era foarte întinsã. care primeau cererile adresate prefectului. Prefectul pretoriului era mare dregãtor al imperiului. Trupele de frontierã. Sub autoritatea prefectului erau sapte guvernatori. Mauritania I (sitifianã). având administratia caselor prefecturii si ordonantarea cheltuielilor provinciei etc. lustinian pre-scria. nu de un proconsul. distingând între elementele acestui sistem: orase fortificate (civitates). cit. chartularii. însãrcinat cu lucrãrile publice si constructiile. împãrtit în douã categorii: angajatii distribuiti într-un numãr de birouri.L'Afrique byzantine. tingitanã) si Sardinia. purtãtorii drapelului etc. întrebuintati în misiuni de încredere.. 147-148. Byzacium si Tripoli-tania. II) expune principiile sistemului defensiv al Africii bizantine. Provinciile Africii bizantine erau acum: Proconsularis. Cancellarii. îl ajutau în aceeasi materie. Una privea administratia civilã.)126. îl ajutau pe prefect în administrarea justitiei. cu titlul de consulares sau praesides. finantele. grefieri administrativi. chap. prin cealaltã constitutie pentru Africa. de asemenea. însãrcinati cu socotelile. în calitate de casier general al corpului de expeditie. Historyll. în caz de agresiune. scrinia (commentariensis si ab actis). 483 NICOLAE BANESCU ci de un praefectus praetorio si sã formeze o diecezã specialã. functionari de rang înalt. însãrcinati cu administratia civilã a provinciilor. Livre II. si auxiliari grupati în corporatii sau scholae (exceptores. în ce priveste reorganizarea militarã. comandate de praesides. Importanta pe care o atribuia eliberãrii lor se arãta. cum observã Diehl. 485 NICOLAE BANESCU . I-ere pârtie. care consistau în cea mai mare parte din limitanei. scrinium arcae. singularii. birouri L'Afriqne. mittendarii. Rescriptul din 534 enumera diferitele categorii de persoane pentru fiecare serviciu. 484 l C ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN însãrcinate cu redactarea actelor si pãstrarea arhivelor. lustinian a emis cele douã constitutii privitoare la reorganizarea Africii recuperate. Bury.capitularea lui Gelimer. aflându-se acum în Africa. redute mai putin importante (burgi) si ziduri de baraj (clisurae). modul în care întelegea sã se înfãptuiascã ocupatia militarã. Rescriptul imperial din aprilie 534 punea în fruntea administratiei cu acest titlu pe Archelaus. Alãturi de acestia era officium pro-priu-zis. libelli. bine plãtiti. administratia (propunând suveranului pe guvernatorii diferitelor provincii si numind direct anumiti functionari). fortãrete mari (castella). 559. Numidia. cu apunta-mentele lor: consiliatii. comandate de consulares. ele priveau deci legislatia (prefectul asigura promulgarera tuturor legilor si deciziilor imperiale). asezate în lagãrele întãrite (castra)127 ale frontierei. pentru perceperea impozitelor. cur-sores. cu resedinta la Carthagina125. Prefectul pretoriului era înconjurat de un numeros personal. scri-nium operum. I-ere pârtie. care exercitase mai înainte functia la Bizant si în Illyricum. Atributiile sale se întindeau asupra întregii administratii civile. schitând noua orânduire întocmitã de împãrat. sub comanda ducilor.

Comanda peste numeri o aveau tribuni sau comites. pp. era curajoasã si inteligentã131. c. Amalasuntha a fost nevoitã sã primeascã protestele lor. 129 Stein. possint ipsi limitanei sine comitatensibus militibus una cum ducibus suis adi-uvare loca. ubi dispositi fuerit. cit.quia necessarium nobis esse videtur. 87. cu atâtea jertfe reîncorporatã în imperiu"0. observatiile savantului francez din Cambridge Medieval History. Leipzig. ca entitãti autonome129. non longe limitem exeuntes nec ipsi limitanei nec duces eorum. recrutati din triburile 128 Ludo M. ut secundum exem-plum. 487 ge. si forsitan commotio aliqua fuerit. cum aratã Diehl. nu în sensul primitiv al cuvântului. care împãrtãseau vederile sale. ut extra comitatenses milites per castra limitanei constituantur. ut. Byzacena.. lucrãrile de utilitate publicã în orase. Cucerirea Italiei. care dobândeau terenuri în apropierea frontierei si erau obligati sã le cultive128. nu întelegeau civilizatia italianã si credeau numai în arta rãzboiului. pe care Amalasuntha. Nu se poate tãgãdui totusi. Lui Theodoric îi urmase la tron un copil. Un magister militam Africae era comandant tuturor trupelor. Hartmann a reprodus (Untersuchungen zur Geschichte aer byzantinischen Verwaltung in Italien.nuturile unde erau rânduite fãrã sã astepte întãriri de la armata de expeditie. II. organizatia în numeri sau KaTdAoyoi. quos antea milites habebant. stia bine greceste. ca popor. Ea a luat frânele cârmuirii în timpul minoratului fiului sãu. mãsurile pentru repopularea regiunilor devastate ne aratã interesul suveranului pentru prosperitatea Africii. aut de illis. Athalaric. op. Armata mobilã. quae provideret tua magnitudo. Africa în mâinile bizantinilor constituia o admirabilã bazã de operatii pentru cucerirea Italiei. sic tamen ut.". era compusã din milites comitatenses. care a avut de suferit si din cauza intolerantei religioase. 540-750. Rãzboiul cu gotii. Administratia bizantinã instalatã din nou nu a fost dintre cele mai bune. nepotul sãu. 486 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN africane. Limitaneii erau soldati coloni. Numidia si Mauritania. regimente de mercenari barbari din natiunile vecine. cantonatã în interiorul tãrii. constituind trupe de infanterie si regimente de cavalerie recrutate din populatiile provinciilor. Pe lângã acestia. Africa a fost împãrtitã militar în 4 circumscriptii: Tripolitania. qui possit et castra et civitate Hmitis defendere et terras colere. îl încredinta deci grijii a trei goti civilizati. armata mobilã cuprindea si contingente de indigeni (gentiles). îl avea din cãsãtoria sa cu vizigotul Eutharic. având un ajutor. 1889. în genere cãlãri. Ruinele fortãretelor bizantine rãspândite peste tot în Africa mãrturisesc activitatea desfãsuratã de lustinian pentru protectia tãrii. 52-53) pasajul caracteristic asupra acestor trupe din constitutia din aprilie 534 privitoare la administratia militarã a Africii si adresatã lui Belisarie: „pro limitaneis vero ordinandis (. Câtiva sefi se prezentarã reginei. per castra et loca. ut aliipro-vinciales videntas eos perpartes ad illa loca se conferanf) exem-plum fecimus unius numeri limitaneorum. nota de la p. grija împãratului de a introduce ordinea si a asigura linistea în tara eliberatã. tara a iesit cu totul ruinatã din îndelungatele lupte purtate în toate provinciile ei si Prokopios însirã urmãrile nefericite ale cuceririi. Atha-laric a fost scos din pregãtirea .. menit sã facã din el un efeminat si las132. voi. si hotãrî sã dea fiului sãu educatia pe care o primise si ea. eos ad similitudinem nostri exempli ordinet. Regina primise o educatie romanã la Ravenna. limitaneorum constituas numero in uno-quoque limite. protestând împotriva regimului de educatie a regelui. fiica marelui re130 V. apoi din federati (Joederati). quod nos misimus. desi nu erau pe placul ei.. domesticus (în textele epocii ulterioare: unoaipa-nyydg). în orase. împrejurãrile aveau sã ofere în curând si aici un pretext interventiei Imperiului bizantin. fiscalitatea abuzivã apãsa greu asupra populatiei. si inveneris de provinciis idonea corpora. Dar gotii. 22-24.

Regenta a replicat acestor acuzatii. luându-i jurãmânt cã-i va lãsa exercitiul guvernãrii. cu prilejul campaniei din Africa. lustinian scrise imediat o scrisoare Amalasunthei. mai târziu. La moartea lui regenta. trimisi în misiuni militare la frontierã. îi întâlni pe Liberius si Opilio. regina vandalilor. Ea comunicã lui Alexandru intentia sa si acesta se întoarse cu episcopii la Constantinopol. Furã expediate îndatã scrisori lui lustinian despre noua situatie135. Alexandru. Alexandru avea misiunea precisã de a încheia o conventie secretã cu regenta. nu si-ar fi putut pãstra decât cu greu situatia si ea se gândea sã Ibidem. Amalasuntha. Dar dupã formalitãtile ipocrite. Ajuns în portul Aulona. declarând cã totul e bine. 132 Ibidem. Amalasuntha a comis o gresealã fatalã: i-a propus lui Thodahad sã împartã cu ea demnitatea regalã si 1-a proclamat rege. 488 educatie liberalã si se închinase studiului filosofici lui Platon. o sorã a lui Theodoric). spre a aduce regentei plângeri cu privire la purtarea ei nemultumitoare. care îl informeazã despre arestarea reginei. în acest timp. El nu avea nimic din însusirile militare ale rasei sale. Theodahad le încredinta o scrisoare cãtre lustinian. asigurând- . Theodahad a scris el însusi în acelasi sens. Bell. Theodahad aruncã masca. 489 NICOLAF. Viata de plãceri îl ruinase cu totul pe Athalaric. în drumul sãu pe Via Egnatia. reamintind serviciile aduse împãratului în Sicilia. Idealul sãu era sã-si petreacã viata în plãceri la Constantinopol si a cãutat sã-si realizeze aceastã dorintã îndatã ce s-a ivit prilejul. Populatia se plânsese împotriva rapacitãtii sale si Amalasuntha îl silise la restituiri133. Era însã de o mare cupiditate. în realitate. Odatã cu episcopii venise (în 534) si un agent imperial. în acest timp Athalaric s-a stins din viatã (2 octombrie 534). unde. El a adunat rudele celor trei goti ucisi de reginã. 2. întrebând dacã ar fi dispus sã o primeascã. Rãu vãzutã de goti. un abil diplomat. Theo-dahad (Theodad). Doi episcopi din Rãsãrit venirã la Roma. Dar aceste acuze urmãreau numai sã-i amãgeascã pe goti. fiind o naturã slabã. 3-4. pentru chestiuni de doctrinã teologicã. Ea îi scrise lui lustinian. vãrul ei (fiu al Amalafridei. I. BÃNESCU depunã puterea în mâinile lui lustinian134. cu prilejul jafului de la Gratiana. care nu mai avea mult de trãit. în caz de nevoie. în care îi propunea acestuia sã-i cedeze bunurile din Toscana în schimbul unei sume de bani. El trimise în grabã un mesager la Constantinopol si asteptã ordine noi. i-a suprimat pe notabilii care-i erau credinciosi si pe ea a închis-o într-o insulã a lacului Bolsena. 3-4. a fost târât de tinerii asociati acum la educatia sa nationalã în vicii care îi ruinarã repede sãnãtatea. al rangului de senator si al permisiunii de a trãi la Constantinopol.pedagogilor si. când gotii se luptaserã cu gepizii la Sirmium pentru dezertorii bulgarii si pentru afacerea cetãtii Lilybaeum. 3. lustinian a trimis un nou agent în Italia. unde sã poatã poposi în drumul sãu spre Constantinopol. Primind mesajul regentei si pe al lui Theodahad. aveau sã fie ucisi. I. trimitând scrisorile cu doi senatori: Liberius si Opilio136. Se bucurase de o 131 Prokopios. foarte impopularã. prin încãlcãri asupra vecinilor. amenintatã de un complot. în noiembrie 534. se fãcuse stãpân pe o mare parte a acestei provincii. deoarece situatia ei era mai criticã decât oricând. Goth. Theodahad nu avea ambitii de mãrire. împãratul a fost bucuros sã o primeascã si i-a pregãtit o casã la Dyrrachion. Petru îi întâlni pe gotii care duceau scrisorile ce vesteau moartea lui Athalaric si ridicarea la tron a lui Theodahad. Avea numeroase proprietãti în Toscana si.. pe Petrus. Venind momentul critic. 6 si urm. Amalasuntha avea o rudã apropiatã în Italia. Amalasuntha a fost apoi silitã de ingrat sã scrie o scrisoare lui lustinian. 2. luã mãsuri împotriva conspiratorilor si simti nevoia sã-si pregãteascã retragerea. trei dintre sefii goti ostili au fost îndepãrtati de la Curte. I.

Mundus le-a învins usor si a luat Salona.500 de oameni. 135 Ibidem. Deoarece a fost o cãsãtorie silitã. tânãrã încã si frumoasã._ j A\ M 490 tiunii în sensul cã trebuia sã-i punã în vedere lui The-odahad si gotilor cã e pregãtit sã o sprijine pe regentã. 46-47)]. 5. textul respectiv se aflã la p. sprijinul merovingianului Theodebert. el îi ceru lui Theodahad sã abdice si sã-i lase Italia.. Singurã garnizoana din Pa-normon (Palermo) a opus rezistentã. 142 El a pierit ucis pe drum. însotit de Prokopios (mai 536). Dar în Anekdota™ el o acuzã pe Theodora de aceastã crimã: ea s-ar fi temut de venirea reginei. \ "(0Ibidem... în noiembrie. Rãzboiul cu gotii. dupã un scurt asediu. 27-28. [în editia româneascã a lui H. zice Prokopios.i \ 491 pe mare si sã opereze o deschidere în Sicilia. Acesta nu avea însã însusirile unui general. în acelasi timp. 138 16.q .. } • . în acelasi timp. 141 Ibidem. cu Ma-tasontha. op. Belisarie intrã în Italia pe la Rhegium. de asemenea. 5. cealaltã. de unde împãratul îi dã ordin sã vinã în Italia împotriva gotilor. Petru nu a ezitat sã-i declare. lustinian a socotit omorârea reginei. I. 133J 139 Bell. 1980. n. : -dl . Acesta a trecut apoi în Africa. Supra. cãreia îi oferise protectia imperiului. rudele gotilor ucisi convingându-1 pe Theodahad s-o execute în interesul propriei sale sigurante. [Despre ansamblul acestor evenimente. 4. p. 163-164. Theodahad era.. cu bani. în caz contrariu. mai mare (avea 7. p. trebuia sã pãtrundã în Dalmatia. când a încercat sã fugã din Roma la Ravenna [Ibidem. care îi ura pe os-trogoti.] 136 Bury. comandatã de Mundus. Populatia. magister militum per Ittyricum. 4. I. Lounghis. Fortele ostrogote din Dalmatia erau slabe. unde îsi serba nunta cu o principesã din familia lui Theodoric. Mihãescu.(ov JJ. el ne înfãtiseazã exemplul tipic a ceea ce fãcuse civilizatia romanã din barbari: nu mai avea nici una din energiile native ale rasei sale . era încredintatã lui Belisarie140. O misiune cu scrisori si daruri îl invita sã coopereze împotriva arienilor goti141. 31. Prin ambasadorul sãu Petru. 3-4. 1-11. va avea rãzboi. Goth. 4. cã aceastã crima înseamnã „rãzboiul neîmpãcat între împãrat si goti (âcrnovSog PO. l. 1-4. sã ia Salona139. Les ambassades byzantines en Occident. O revolutie militarã îl rãstoarnã pe Thoda-had (noiembrie 536)142 si îsi alege un sef în persoana lui Vitiges. soldat de origine obscurã. ca un casus belii. v. Campania s-a deschis în 535. 1-10 (traducerea lui H. cum ne-o povesteste Prokopios în istoria rãzboaielor. I. 7). dar de o bravurã încercatã. I. si i-ar fi cerut lui Petru sã îl îndemne pe Theodahad sã o ucidã. 2. ca si Gelimer al vandalilor. cit. îl salutã ca pe un eliberator. Sicilia a fost cuceritã.I (rcpicnv 6 na^etiot e'crrai)"-137 Aceasta e tragica istorie a Amalasunthei. fiica Amalasunthei. 5. Belisarie cucerea Neapole. împãratul a pregãtit expeditia. Athena.EÎ iL KO. 11. Ea trebuia sã urmeze drumul 137 Bell. Gotb. Mihãescu (v. Dar autoritatea împãratului si declaratiile ambasadorului nu O' mai puturã salva pe Amalasuntha: ea a fost ucisã în închisoarea sa (30 aprilie 535). cu titlul însemnat de avTOKpâTOtp.o de protectia sa si-i dãdu lui Petru instruc134 Prokopios. dar a fost repede învinsã de Belisarie. 492 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN El îsi pierdu vremea retras la Ravenna. diplomatia imperialã se silea sã atragã împotriva ostrogotilor o aliantã barbarã si cerea. 9. 407-1096. un om incapabil sã reziste atacului imperial. el si-a fãcut din . 8 si urm.EV KCCI cpvaei ãvavSpot. I.CIÃ. afarã de garda personalã a generalului). 60 si urm. Succesele acestea rapide au provocat indignarea soldatilor ostrogoti. Ca si regele vandal. în numele lui lustinian. T. History II. El trimise asupra Italiei douã armate: una. fãrã greutate.

.^493 NICOLAE BANESCU energii a lui Belisarie. el a fãcut minuni de ingeniozitate strategicã si de curaj personal. Cu atât de putini oameni.000 de oameni din Orient. în decembrie. 10. . n. El a trebuit sã ia mãsuri energice contra unor senatori favorabili gotilor. Belisarie le atacã puternic cu toate fortele sale si gotii au avut pierderi considerabile148.ea o dusmancã implacabilã. alte trupe au fost trimise. 17. 146 Prokopios. fãrã a putea face nimic: toate silintele sale se sfãrâmarã în fata admirabilei Bell.-•. cu conditia de a o lua de sotie147. în care nu erau goti. 15. restabilind în ea autoritatea lui lustinian. loan nãvãlea în Picenum si cucerea Rimini. e ridicat din Scaun (18 noiembrie 537) si înlocuit cu Vigilius. a intrat. 7. Fatã de aceastã armatã formidabilã. II.K . sub comanda lui Narses. 3 si urm. 145 Stein. fãrã sã întâmpine din partea garnizoanei ostrogote vreo rezistentã. op. Biruitorul a primit în curând supunerea Apuliei si Calabriei. care o cedase francilor. Belisarie avea în Roma numai 5. l. astfel. Spoleto si Perusa. Datius. . el dorea ca Belisarie sã conducã întreaga armatã cum va crede si se cuvine ca toti sã i se supunã „în interesul Statului . la asediul Romei câteva zeci de mii de soldati. Avea. sosesc în Italia noi ajutoare. împãratul a fost impresionat de atâta bravurã si a trimis întãriri în Italia. în februarie 538. chemat de populatia romanã. Belisarie s-a silit apoi sã punã Roma în stare de apãrare contra unui eventual asediu si a trimis detasamente ca sã ocupe Narni. Unele din aceste întãriri au ajuns la Roma. cã sunt dator Majestãtii Tale cu moartea si de aceea nimeni nu m-ar putea scoate viu de aici"114. Dar neîntelegerile dintre cei doi generali au slãbit autoritatea lui Belisarie si au anihilat unitatea de conducere. Belisarie. trupe bizantine au intrat cu Mundilas în Liguria si au ocupat (aprilie 538) acest oras.. Tot atunci mari cantitãti de grâu se apropiau de Roma. cãci el respectase pactul lui Theodahad. declarând. cit. armistitiul expirând. cã cedeazã Campania si Sicilia si cã va plãti un tribut anual. Vitiges a ridicat asediul Romei 144 Ibidem. Când jumãtate din trupele lui au trecut Pons Milvius. 1-4. s-a îndreptat asupra Romei si. într-o scrisoare adresatã împãratului. desigur. prin solii trimisi lui Belisarie. Papa Silverius. acordând numai un armistitiu de trei luni. înconjurat de forte considerabile si. 24. 147 Ibidem. nepotul lui Vitalian.000 de soldati. 350. pentru ca ambasadorii sã poatã trata cu împãratul146. si ele au debarcat pe coastele Adriaticii. Pe la mijlocul anului 538. în februarie. care întreprindea actiuni mari cu mijloace putine. nu întelegea a-1 învesti cu comanda armatei. La apelul arhiepiscopului ele Milan. La sfârsitul anului 536. trimitându-1 pe Narses în Italia. bãnuit de întelegere cu dusmanii. Flotele imperiale dãdeau în acest timp lovituri în toate pãrtile. si a gotilor din Samni-um de Sud143.. La stirea cãderii cetãtii Rimini. Vitiges trece la ofensivã. sub comanda lui loan. Dar îndatã s-a vãzut neajunsul politicii militare a lui lustinian. Belisarie a respins propunerea.^494 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN (martie 538). el aratã inferioritatea în care se aflã. Armata adusã dinaintea Romei era sporitã cu cea venitã din Proven-ta. nici bolile si foametea care decimau trupele sale nu au putut sã-i biruie rezistenta. cerând sã i se trimitã întãriri. O scrisoare a împãratului cãtre Belisarie spunea categoric cã. la 9 sau 10 decembrie 536. 6. Gotb. Matasontha îi oferea Ra-venna. Vitiges a rãmas mai mult de un an (februarie 537 -martie 538) sub zidurile cetãtii. Fortele puse sub comanda lui Belisarie erau cu totul mediocre. si acestea 1-au determinat pe Vitiges sã facã propuneri de pace. nici tãierea apeductelor. • . în cele 69 de lupte dintre asediatori si asediati145. 11. încât nici asalturile furioase ale vrãjmasilor. face aceastã declaratie de credintã si de vitejie: „Eu stiu. în Roma. I. II.

dar se grãbeste sã profite de acest neasteptat prilej. 151 Prokopios.. în aceastã situatie trupele s-au risipit în diferite directii. 131. si permite gotilor care locuiau dincoace de P6 sã se ducã sã-si cultive pãmântul. spre a-1 convinge de primejdia pe care o prezintã pentru el cãderea Italiei. pp. II. el se preface cã primeste propunerile si promite emisarilor goti. Portile Ravennei se vor deschide astfel si Belisarie îsi face intrarea în oras în fruntea gãrzilor sale. amânândusi numai depunerea jurãmântului pe care trebuia sã-1 facã în calitate de suveran al italienilor si gotilor. în mâinile lui lustinian. 194. El propunea o împãrtire a Italiei: tãrile la nord de P6 vor fi pãstrate de Vitiges. Lucrurile s-au 149 Ibidem. Luându-si precautiile necesare pentru înlãturarea oricãrei suspiciuni.. încât bizantinii se simt mai în sigurantã în Ravenna. dupã cea a Africii. comandanti din multe cetãti trimit la Belisariu. când trebuia sã colaboreze la actiunea lui Belisarie. 495 NICOLAE BANESCU îndreptat repede: una câte una cetãtile cad în mâna lui Belisarie. Belisarie îl atacã în acest ultin al sãu refugiu. [= Rãzboiul cu gotii. îsi insultau acum sotii. dar cu multã cinste. si a-1 decide sã facã rãzboi imperiului150. Atunci gotii. Bury. cu toate protestele tuturor generalilor. Atunci s-a întâmplat un fapt care aruncã o curioasã luminã asupra moravurilor bizantine ale veacului al Vl-lea. Ei trimiserã la el în secret emisari. pentru alimentarea orasului. 29. lãsând lui Belisarie singur conducerea operatiilor. Vitiges a fost constrâns sã-si dea consimtãmântul. Doi ambasadori sosesc din Constantinopol. arãtând cu mâna pe învingãtori. Belisarie îl pune pe Vitiges sub pazã. Când vestea cãderii Ravennei se rãspândeste. 496 traordinarã: proclamarea lui Belisarie ca împãrat al Occidentului.nostru". nevrând sã renunte la o biruintã totalã pe care o stia atât de apropiatã. pustiind îngrozitor valea Fadului. 34. p. Ravenna e blocatã pe uscat si pe mare. Belisarie refuzã. care veniserã la el în secret. cerându-i sã-si punã semnãtura pe tratatul de pace pe care gotii o socoteau indispensabilã pentru validitatea lui. cele de la Sud vor fi ale împãratului. 199-200. Cu toatã vointa formal exprimatã de suveranul sãu. Belisarie cuceri totusi câteva orase. Francii lui Theodebert au profitat de aceste lupte dintre goti si bizantini pentru a trece Alpii în Italia. ce-rându-i sã primeascã domnia. luarã o hotãrâre ex1 Prokopios. Mihãescu. II. cã planul acestuia nu e interesul Statului149. Gotii. Cãtre sfârsitul anului 539. 10. între care si Milan. II. în disperare. p. spre a-1 încredinta de supunerea lor. în acelasi timp. care auziserã de la sotii lor cã dusmanii sunt mari la trup si mult mai numerosi. 497 . II. flota bizantinã pãtrunde în portul Classis. le-au acceptat fãrã sovãialã. lustinian s-a vãzut nevoit sã-1 recheme pe Narses la începutul anului 539. Când ambasadorii se întoarserã în lagãrul sãu. II. din ordinul sãu. aducând instructiunile lui lustinian pentru pace. în mai 540. Bury. 12 si urm. mai bune decât ar fi dorit. op. si le imputau lasitatea151. silit sã capituleze si aservit enorm pe urma acestei reocupãri. Regele cãuta sã provoace dificultãti din afarã imperiului si a izbutit sã trimitã o solie la Chosroes al persilor. Belisarie întelege sã rãmânã credincios suveranului sãu. Tezaurul regal din Ravenna va fi împãrtit egal între pãrtile contractante. 22 si urm. Singure femeile barbare. care a fost apoi recucerit de goti. cit. surprinsi de aceste propuneri. încãrcatã de provizii. fiind aproape egali la numãr cu gotii. cã va îndeplini promisiunile pe care i le ceruserã (de a respecta viata si proprietãtile gotilor). Italia centralã este curãtitã de dusmani si Vitiges se închide în Ravenna. Narses însã socotea cã este sub demnitatea functiei sale sã lucreze ca subordonat al unui general si pretexta. Stein crede cã lustinian nu a putut fi strãin de interventia lui Vitiges pe lângã Chosroes si de aceea s-a decis sã ofere îndatã ostrogotilor pacea în conditii neasteptate. Belisarie se opune instructiunilor primite.l traducerea lui H.

pentru care se poate consulta EPLBIP. Bãnescu. Dar Totila. la 17 decembrie 546. Eraric.fusese atunci asasinat de goti). 163 a lui N. ca si pe Gelimer. în primãvara anului 542 lupta se dã lângã Faenza. în Totila gotii îsi aflaserã un sef tânãr. i-a acordat titlul de patriciu si i-a dãruit un domeniu în Asia. Athena. astfel încât o insultã 152 Prokopios. puternici încã în nordul Italiei. n. iar unul dintre rugi. poarta Asinaria. începuse si el i tratative. sãu. alt comandat bizantin de origine armeanã. s. voi. iar cãtre sfârsitul anului 546 împresura Roma.. armean de origine si ofiter f capabil. noaptea. mise în Italia pe Artabazes. comandantul unei armate gote la nord de P6. dacã pacea va fi respinsã. lustinian 1-a tratat cu omenie. 219. respinse de lustinian. Imperiul nu avea des. Ambasadorii lui Totila erau instruiti sã declare cã. Roma cãzu. iar viteazul Artabazes a murit 498 din pricina rãnii primite în lupta singularã cu un got urias. el dãrâmã mai întâi o treime din zidurile . Rãzboiul interminabil cu persii ne explicã excesiva '. însã acesta sfãtui sã fie ales Ildibad.] 499 NICOLAE BANESCU asupra ei va fi privitã ca o mare nedreptate fãcutã tuturor generatiilor viitoare153. El va supravietui numai doi ani înfrângerii sale. care comanda la Verona. în aceeasi calitate de comandat suprem. prin trãdarea isa-urienilor. Totila hotãrãste sã întreprindã o expeditie în acele pãrti. prelungire a rãzboiului în Italia. Fatã de aceastã situatie. tule mijloace ca sã sustinã lupta pe douã fronturi. nepotul lui Ildibad. Totila porni deci energic la actiune. luptã în care bizantinii au fost învinsi. îi va nimici pe senatori si va ataca Illyricum.l Vitiges a fost transportat apoi cu familia sa la Con-stantinopol. Matasontha. în momentul în care partida decisã la rezis. lustinian îl tri. (Eraric . Nelinistit de succesele pe care imperiul începea sã le aibã în sudul Italiei. v. Dar îl trimise fãrã trupe si fãrã mijloace suficiente si bravul general a încercat în zadar sã scape Roma cu putinele trupe aduse de loan trimis anume de Belisarie la împãrat. p. Belisarie. 23-29. III. lustinian se gândi sã-1 recheme pe Belisarie din Asia. Amândoi pierirã din pricina intrigilor în care fost prinsi. Generalii romani nu aveau nici o unitate de actiune si Totila a putut cuceri multe orase în Italia centralã. gotii se . învestit cu depline puteri. împreunã cu floarea aristocratiei gotice. desteptarã si. ca si Infra. Surprinsi un moment de cãderea Ravennei. pe care îl ucisese152. plin de energie si cu mari însusiri militare. el va dãrâma la pãmânt toatã Roma. spre a obtine mijloacele necesare unei actiuni serioase. în acest scop. dupã multe lupte. 1998.. care deschiserã gotilor. încercarea sa de a cuceri Verona nu izbuteste si imperialii se retraserã dincoace de P6. privit ca eventual ' succesor. Vãduva sa. care se afla la Porto. izbuti sã fie recunoscut rege si intrã în tratative cu imperiul. unde comanda Bessas. III. tentã i-a oferit coroana. 1-a luat mai târziu în cãsãtorie pe Germanos. îi oferirã coroana lui Uraîas. unde purta rãzboiul cu persii si sã-1 trimitã iarãsi în Italia. îl opri însã de la acest gând. în toamna anului 541. El îsi schimbã îndatã atitudinea si nu se mai gândi decât la salvarea poporului . Totila spera cã acest succes va pune capãt rãzboiului si începu negocieri. 4. printr-o scrisoare în care-i vorbeste de monumentele care fac gloria Romei si prin care ea apartine posteritãtii. nepotul împãratului. [Acelasi izvor îl mai mentioneazã pe Artabanes. care-i punea în vedere cã trebuie sã trateze cu Belisarie.

care a tinut pânã noaptea. apoi se întoarse în sudul Italiei. Rossano a trebuit sã capituleze. 25. în iulie 548. 24. lustinian trimite câteva întãriri. III. III. târând în alaiul sãu senatul captiv. 10. 4 501 NICOLAE BANESCU lerian. III. Totila se ridicã cu toatã armata si veni la Roma. în mâinile gotilor. îmbrãcându-le în fier si trimise iarãsi împãratului cheile. sã intervinã prin Theodora. l si urm. unde loan dãduse o mare loviturã. . surpând toate podurile de pe fluviu. soldatii necesari spre a asigura apãrarea si intrã cu restul armatei în Roma. Punând toatã armata la lucru. pe Tibru multe provizii si toate acestea atraserã populatia refugiatã în împrejurimi. în lagãr. Goth. 18-19. 4. pornind cãtre nord. Belisarie îi asezã pe cei mai buni luptãtori la portile dãrâmate si. asezându-si tabãra lângã Tibru. Belisarie lãsã la Porto. 20-24. 19-22. cu Valerian si loan. Totila ocupã cea mai mare parte din teritoriile cucerite de loan. ca împãratul sã-i trimitã întãriri serioase. oras situat lângã Roma. cãtre primãvara anului 549Reusita fiind imposibilã din pricina mijloacelor extrem de reduse de care dispunea. gotii au fost înfrânti. magister militum al Armeniei.. astfel încât Totila s-a vãzut silit sã-i adune la nordul Apuliei. Bell. în aprilie 547. 24. pp. Perusa cãzu. 22. Totila atacã Perusa (vara anului 547). pe care îl ocupase mai înainte. 19 si urm. ca sã nu-i poatã Urmãri imperialii. poruncise lui Belisarie sã întreprindã o ofensivã în sudul Italiei. începu imediat sã restaureze zidurile. în 25 de zile. Totila se retrase atunci la Ti-bur156. Numai portile sfãrâmate de goti nu avu vreme sã le aseze din nou. îndatã ce auzi. 500 a putut repara astfel. 155 Ibidem. loan ocupã apoi Tarent. iar Totila se îndreptã spre Italia centralã. la vest. ca sã se poatã apãra. 154 Prokopios. Belisarie a îmbarcat-o la Otranto pe sotia sa Antonina pentru a merge la Constantinopol. 8 si urm. 32). care se retrãsese la Otranto si-i hãrtuia pe gotii risipiti în toate pãrtile. împãratul. numãrând vreo patru mii de oameni si pe Va156 [în textul original Tibouris (Prokopios. Dar si acest atac a fost respins sângeros. Cavaleria sa fu decimatã de Totila lângã Rossano si Belisarie trecu la Messina. 158 Ibidem. fugãrind trupele gote din Capua. Neputând construi într-un timp atât de scurt cât dãrâmase Totila din împrejmuire. pe care îi elibereazã si îi trimite în Sicilia. se mãrgini sã arunce unele peste altele pietrele. în acelasi timp. asediat de Totila. 23. III. III. cu o mie de buc-cellari ai sãi. Generalul a venit la Crotona cu putine trupe. dupã o luptã crâncenã. spre rãsãrit. 26. dar nu izbuti si generalii se despãrtirã. pentru a începe din nou asaltul în zorii zilei urmãtoare. 10. de asemenea. el porni cu restul armatei spre Lucania154. unde erau închisi senatorii si sotiile lor. la care avea mare trecere. Belisarie asezã portile zidurilor. la Constantino-pol157. Primãvara trecu la Otranto. II. A doua zi. 159 Ibidem. în fata fortelor superioare ale gotilor. 23. III. care rezistã158. pentru pazã. lângã muntele Gargano155. 153 Bury. lip-sindu-i cu totul varul pentru a le cimenta. La insistentele lui Belisarie. în momentul previzibilei întoarceri a regelui got. [în textul lui Prokopios e Perusia. la rãsãritul soarelui.] 157 Ibidem. Aduce. Dar . Rossano. 7. Ei se retraserã în tabãrã. tot ce dãrâmase Totila. unde îsi va petrecu iarna din 547-548. 243-244.Romei si hotãrî sã evacueze orasul. apoi încercã sã ajute. fãrã ca gotii sã încerce a-1 împiedica... III. sãpat mai dinainte. loan se retrase în Otranto159. în fata zidului astfel improvizat se afla un sant adânc. III. II. temându-se pentru Sicilia. ducând în Campania populatia care mai exista. azi Perugia]. astãzi Tivoli. lãsând o bunã parte din armata sa afarã din oras. gotii se aruncarã cu mare furie si zgomot asupra zidurilor.

ginerele lui Germanos. Totila a încercat. 503 Artabanes163.] . si trecuse la Pa-normon (Palermo). M 502 cã din nou Roma si reusi sã o recupereze. a cãrui flotã fusese împrãstiatã de o furtunã. încercând sã-1 atragã si pe Germanos. Liberius nu putuse rãmâne în Syracuza. 424. îl determinã pe lustinian la o sfortare supremã. într-adevãr. împãrãteasa murise de un cancer. printr-o nouã trãdare a isaurienilor. Artabanes. îl trimise pe urma lui pe 62 Stein. condusã de transfugul Indulf. sus-pendându-i un timp din functii. ca mai înainte Africa. soldat încercat. înainte de sfârsitul anului 550. op. cit. împãratul îi puse la dispozitie mari sume de bani. Rhegium cãzu. El a tratat însã cu clementã pe complotisti. intraserã în mare panicã. op. dupã câteva luni. p. Plecarea lui Belisarie înrãutãti situatia. H. lustinian o admite. cu câteva mii de pedestri. El se gândise — mãrturiseste Prokopios — sã-1 trimitã în Italia pe Germanos ca generalisim al rãzboiului cu gotii si acestia. [Prokopios. oferind Sicilia si Dalmatia. 152. Belisarie îl lãsase acolo pe buccellarul sãu Diogenes. în drumul sãu fãcu sã capituleze Taren-tul si. nepotul lui Vitalian. în acelasi timp. dar în ianuarie 550. el credea . 161 Ibidem. Dar lustinian nu primi ambasada regelui si acesta se hotãrî sã ducã rãzboi în Sicilia. se adresã din nou împãratului. sã salveze Italia. urmasã legitimã a lui Theodoric164. III. s. încântat de aceastã misiune. si putu aduna în scurtã vreme. gândindu-se. Totila ocupã iarãsi Roma. 278. 30. lustinian se hotãrâse sã trimitã împotriva gotilor ca generalissim pe nepotul sãu Germanos. ridicau trupe în Balcani. la care el adãugã altii din propria sa pungã. Indice. continuã mentionatul istoric. Dar. un tribut anual si trupe de câte ori imperiul ar cere. trecând în Sicilia (mai 550). spune mai departe istoricul. care deschid poarta Sfântul Paul (antica porta Ostiensis). Totila pãrãsise Sicilia cu o pradã imensã. la nord de Apen-nini. Cãsãtorit cu Matasuntha. acesta denuntã indirect complotul. în care se instala acum ca un suveran. partea adãogitã. Apoi începu sã devasteze Sicilia. care se apãrã câteva luni. întrucât faima lui era cunoscutã de toti. III. Din toate pãrtile alergau mercenari sub steagurile sale si buccellari ai altor generali. fiica Amalasunthei. Iustin si lustinian. Mihãescu. p. în mâinile sale. la Syracuza. de asemenea. Apoi. în lipsa ajutorului ei. unde îl gãsi. Flota ostrogotã. 35. v. Totila ata160 Prokopios. devasta cumplit în primãvara anului 549 coasta Dalmatiei. într-un complot împotriva împãratului. fãrã a izbuti. având trebuintã de Belisarie împotriva persilor160. ed. iar loan. multã armatã din cei mai viteji oameni. cit.. „Artabanes".afirmã istoricul . în timp ce. Sicilia întreagã fãcând parte din bunurile private ale Coroanei162.. n. 25. participa si el la 163 Implicat mai înainte. Italia aproape nu mai avea apãrare. afirmã Pro-kopios. pentru a-1 înlocui. El începu lucrãri de reconstruire si se îngriji de repopularea orasului. si Supra. Invazia insulei care interesa direct Curtea bizantinã.cã gotii se vor rusina sã ia armele împotriva lui dacã ar fi avut-o însotitoare pe sotia sa. 23 si urm. v. comandând Illyricum. socotind cã acesta era prea în vârstã si putin experimentat în ale rãzboiului. gotii ocupau Rimini si repurtau o mare biruintã asupra unei trupe imperiale aproape de Ravenna. Antonina nu a putut face altceva decât sã obtinã rechemarea lui Belisarie. nu se stie de ce împãratul s-a rãzgândit si a expediat în locul sãu pe Liberius. sã supunã si Messina. Fiii sãi. fost buccellar al lui Belisarie.înainte de sosirea ei. cu alti doi armeni de la Curte. aflând. biruind cu totul trupele guvernatorului de Salona trimise asupra lui si capturându-le corãbiile161. asediatã de goti. lustinian s-a indignat cã nu a fãcut-o imediat si asa se explicã nehotãrârea împãratului fatã de general. la zvonul apropiatei sosiri a unei armate mari imperiale în Italia de Sus. Rãzboiul cu gotii.

Sfârsitul Statului ostrogot pãrea apropiat. Când totul a fost gata. nepotul lui Vitalian. care era ocupatã de dusman. III. seful got Tei'as. se vãzu în fata unor obstacole neasteptate: francii. Scãpat de grijã. afarã de aceasta. Neavând la îndemânã o flotã atât de mare spre a-si îmbarca aceastã armatã. si toate trupele care asteptaserã sosirea lui Narses la Salona. nesocotindu-1 în stare sã exercite autoritatea necesarã asupra tuturor generalilor. Astfel se ajunse. Soarta a vrut însã altfel.000 de cãlãreti). lustinian nu se putu decide sã-1 numeascã în locul lui Germanos pe loan. un mare numãr de bulgari. procedase la lucrãri de terasament care fãceau regiunea dintre Adige si bãltile Ravennei inaccesibilã. care nu primi decât în 165 Ibidem. cãci îl cunosteau din luptele purtate la Dunãre ca strateg al Thraciei. pe care împãratul a trebuit sã le accepte. unde îl asteptau Valerian si Iustin. Când sclavenii au aflat de la captivi cã Germanos e la Sardica. se îndreptau spre Thessalonic. Generalii care comandau în Italia cetãti care rezistau încã prindeau curaj în asteptarea renumitului lor coleg.500 de longobarzi se adãugaserã armatei. apucând drumul pe la nord. si iesi în Via Flaminia. stirea rãspânditã în Italia a fãcut o profundã impresie.164 Bell. o trupã de transfugi persani. Resturile împrãstiate ale trupelor bizantine învinse de goti se adunaserã în Istria. Dar. implicit ale celor trecuti la dusman si pe care spera sã-i aducã înapoi. al cãror contingent principal era condus de Philemuth (mai mult de 3. stiind ce pustiu vor lãsa în urma lor. Avea trupe din diviziile de la Constantinopol. 40. Din nefericire. care cunostea bine regiunea. Zadarnic încercarã gotii sã-i închidã drumul lângã Rimini. la bãtãlia memorabilã care a decis soarta rãzboiului. cade deodatã bolnav si moare pe neasteptate166. El a intrat în Apennini. în toamna anului 550. pe la vest de Petra Pertusa. -u-"-< * 504 I ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN expeditie. încât îsi schimbarã îndatã directia si se strecurarã în Dalmatia. nu-1 lãsau sã treacã prin teritoriul lor. de-a lungul coastei. avea posibilitatea sã ducã în Italia marea majoritate a rãzboinicilor acestui popor. Se decise pentru eunucul Narses. La 6 iunie. Ajungând în Istria. nepotul lui Vitalian. s-a produs o nãvãlire puternicã a sclavenilor care. pe de altã parte. si trecând peste 506 gurile fluviilor prin mijlocul unor poduri flotante167. Gotii erau nelinistiti. 166 Ibidem. nimicind populatia pe unde treceau. pe unde auziserã cã va trece Germanos. 39.. pe la începutul lui aprilie 552 nu putea fi mai mic de 30. 9 zile mai târziu. se înspãimântarã atât de tare. lustinian scrise lui Germanos sã-si amâne plecarea în Italia si sã porneascã imediat sã scape Thessalonicul si orasele dimprejur de primejdia care le ameninta165. Datoritã vechilor lui raporturi cu herulii. care ocupau interiorul Venetiei. trecând Dunãrea. Goth.000 de oameni. Narses a luat calea pe uscat. magister militum per Illyricum. aproape de . III. având sã porneascã peste douã zile cãtre Italia. în întâmpinarea lui. la sfatul lui loan. 40. cu o hotãrâre eroicã. de unde porni în primãvara anului 552. porni din împrejurimile Romei. 505 anumite conditii. pe care îl trimisese Totila la Verona. l si urm. Ei erau vestiti prin cruzimea lor sãlbaticã. Totila. Luând cu sine pe Valerian si trupele sale. cãci Narses ridicase alte trupe în Thracia si Illy-ricum. la sfârsitul lunii. armata ajungea la Ravenna. Peste 5. a cerut banii necesari pentru a putea plãti rãmãsitele soldelor datorate trupelor din Italia. înlãturã aceste dificultãti. scrie Prokopios. Germanos porunci armatei sã se pregãteascã de plecare. Narses era hotãrât sã completeze mult înarmãrile destul de considerabile ale lui Germanos si. 11-15. Narses îsi reluã marsul. III. Efectivul cu care a pornit din Salona. 9. 400 de gepizi. sã lupte împotriva urmasilor lui Theodoric. -^ ••«!' •lto '~f.

601 si n.. i-au atacat pe imperiali la 30 octombrie 552171. la intrarea în Gola di Frasassi. cuprinsã de panicã. Azi e Gualclo Tadino. în mare parte. luptã cu furie.. mai ales. disperarea gotilor fugari a fost urmatã de o sângeroasã rãzbunare: trei sute de tineri din familiile nobile. dupã chiar expresia lui Prokopios. unii pentru a muri. deoarece le era rusine sã dea înapoi în fata unor oameni mai slabi decât dânsii. p. 20. Fortschritte". pânã noaptea. îi înfruntau din toate puterile. Ambele tabere s-au observat mult timp. 170 Prokopios. cit.. Stein. Neavând de ales. ajungând la Roma. iar a doua zi au reluat lupta. IV. p. S. 35. gotii nu aveau sã mai continue lupta. • : 508 Bãtãlia a durat douã zile întregi. cit. Stein. au fost ucisi de cãtre urmasul lui Totila. nu departe de anticul Sentinum (V. înconjurat de câtiva rãzboinici. op. pp. D ie Schlacht im Appenin 552 n. adversarii lui Narses 1-au ales ca rege pe Teias. 167 Prokopios. 2). 272). Lupta a avut loc pe la sfârsitul lui iunie 552. încât nu-1 mai putea . cit. 234 si urm. 169 Dupã expresia lui Prokopios. cum s-a dovedit în împrejurarea de fatã Teias. respinsã de la prima ciocnire. Mihãescu. Acoperit de scut. iar romanii. azi Monte Lettere). Urmãrit de un gepid care îl strãpunse cu lancea. 156-157. Busta Gallorum („Mormintele galilor")168 în Apennini. aceeasi soartã în orasele Campaniei.. Cf. care izvorãste de la poalele Vezuviului. data e indicatã de E. 29. Goth. Procopius din Caesarea. descrisã viu de Prokopios. a arãtat cã forma Tdyivai din textul lui Prokopios. Hotãrâti a învinge ori a muri. 3. op.. 35.. 8-25. într-o armurã strãlucitoare. el. în aceste circumstante. 26. Dar un nou dusman se ridica la nord. o „luptã de eroi". în Apenini. Stein. 7-14. IV. Reuniti la Ticinum (Pavia). 600-601. arãtând o vigoare extraordinarã.Tadi-nae sau de un loc numit. în „Forschungen u.. op.. dar unde hrana le lipsea cu totul. lustinian primi iarãsi cheile Romei. pe la sfârsitul lui iunie 552. care în vremea domniei sale a fost de cinci ori luatã si recuceritã (Gibbon. Teias conducea asaltul. cit. p. iar ceilalti spre a-si arãta vrednicia. repurtate de romani în 295 î. dar a fost biruitã prin tactica nouã a lui Narses.. care au fost trimise lui lustinian la Constantinopol. care fuseserã trimisi ca ostatici dincolo de Pad. dupã traducerea lui H.. luã un altul de la un scutier. Chr. el a murit în satul Caprara (Caprae) si a fost îngropat de ai sãi. desi îi vedeau în neputintã. Când îsi vãzu scutul plin de lãncile înfipte în el. fiind foarte înversunatã. Armata ostrogotã. op. Bell. Regele got a ocupat o pozitie forte pe tãrmul stâng al râului Dracon (azi Sarno). 168 în amintirea victoriei asupra galilor. primind în cale supunerea gotilor si adeseori plângerile italienilor. întrucât se aprovizionau greu. Ea fu pusã pe fugã. deci si unii si altii se aruncau cu multã însufletire asupra celor aflati în preajma lor." (Prokopios. pp. [„Aici voi înfãtisa o luptã de multã însemnãtate si un bãrbat cu nimic mai prejos de adevãratii eroi. IV. strânsi în jurul regelui lor. care gândeau cã odatã cãzut. Lot. la poalele Vezuviului. IV. ibid. p. cit. 445). 19 (1943). Fuchs. op. demnã de o epopee. cit. trecând pe lângã cetatea Nuceria170. gotii furã siliti sã se retragã la Muntele Laptelui (Mons Lactarius. gotii dãduserã drumul cailor.. Teias a alergat pentru a elibera Cumae. A fost o luptã homericã. F. op. y§i<?a^ 507 NICOLAE BANESCU Narses înainta apoi prin Toscana. pe care o ocupã pentru a cincea oarã169. când si acesta se acoperi de 12 lãnci înfipte în el. unde se afla tezaurul regilor goti. BellGoth. vreo câtiva kilometri la sud de Dracon. 171 Nesigurã. ei s-au bãtut fãrã a ceda nici un pas de teren. pune locul acesta la Pianello. Corpul sãu a fost dezgropat de învingãtori si despuiat de ornamentele sale. Dupã aceea. Rãzboiul cu gotii. Din nordul Italiei. ar fi eronatã. Totila luptase cãlare. Gotii erau împinsi la cutezantã de deznãdejdea în care se gãseau. pozitie foarte puternicã. 604. Narses asedie Cumae. era tinta dusmanilor. Senatorii pe care-i alungase Totila din Roma au avut. Chr. lovind cu dreapta si fãrã a da nici un pas înapoi.

împãratul a anulat donatiile si confiscãrile operate de la Totila încoace. cit. Francii. care pleda energic pentru moderatie. 174 E. La sfatul lui loan. în ciuda neutralitãtii pe care-o afisau în principiu. a restaurat vechea stare de lucruri.Ei au strãbãtut tinuturile. care-si avea cartierul de iarnã în Venezia. 274 si urm. Doi frati. cu armele si bunurile lor. Printr-o constitutie datã la 13 august 554. devastatã. Buiy. Narses i-a trimis la Constantinopol. * Organizarea Italiei. când Narses i-a trimis lui lustinian cheile portilor lor173. iar fiul sãu Theodebald era slab. pierind si Butilin în acea ciocnire. însã Theociebert murise. Butilin strãbãtu atunci cu grosul fortelor tot teritoriul pânã la Regiuni. puturã pleca sã-si caute adãpost la alti barbari. ceru un alt scut. Ultimele resturi gotice. Dar Verona si Brixia (azi Brixen. spre a-1 anunta cã ei se predau. Despre supunerea provinciilor transpadane. dar nu ca sã trãiascã în supu509 NICOLAE BANESCU nere fatã de împãrat. dar în clipa în care-1 schimba. Gotii au dispãrut în populatia romanã. 273-274. ! J. astfel încât el însusi muri. Toatã Italia era acum a Imperiului bizantin. pentru ca armata lui sã vadã cã regele ei este mort. . conduse de Ragnaris si refugiate la Compsa (probabil Conza). op. celebra Pragmatica Sanctio. Stein. p. a ratificat contractele încheiate cu statul pentru lucrãri de domeniu public înainte de Totila. au dat tot concursul lor ostrogotilor. cit. la est de Neapolis.misca usor. care n-au stat indiferenti la aceste evenimente. dupã moartea cãpeteniei lor. colonii. op. sã încerce o loviturã în Italia. 511 pentru Bizant. omo-rându-1 pe loc. Dându-si seama cã nu pot învinge si recunoscând cã Dumnezeu este împotriva lor. nu departe de Capua. însângeratã. Când cornitele ostrogot Vidin a încercat sã-1 împiedice pe Narses a trece Adigele. ruinatã. gotii au trimis câtiva dintre conducãtori la Narses. Dar o epidemie bântui pe drumul de întoarcere armata lui Leutharis. ducele franc Aming a venit în ajutor. fie averea pe care o depozitaserã în fortãretele italiene. care fu înfipt într-o prãjinã. II. lãsându-i pe supusii lor alamani. 610. Bressanone) n-au fost ocupate decât în 562. Narses a primit conditiile. trec Alpii în primãvara anului 553. redând stãpânilor legitimi pãmânturile.. au fost asediate de Narses si s-au predat în primãvara lui 555. prefectul Italiei.. Ei cereau sã li se permitã a se retrage în pace si sã ia cu ei fie ceva bani. voi. turmele. adresatã lui Narses si lui Antiochus. pp. t. Dupã 20 de ani de lupte.'nun». I se tãie apoi îndatã capul. unde au fost înrolati în armata imperiului. cãrora li se aliaserã multi goti. îl lovi o sãgeatã. Italia reintra în sfârsit sub autoritatea imperialã. unde stãpâneau încã goti si franci. Pe malurile fluviului Casilinus sau Vulturnus (Volturno). Narses îi exterminã. dar a cãzut în luptã. Francii hotãrârã o neutralitate aparentã. cu obligatia pentru goti de a nu mai face rãzboi imperiului172. unde sã poatã trãi independenti. Biruinta asupra lui Aming a fãcut ca Venetia francã sã cadã sub stãpânire bizantinã174. nu avem informatii. ci sã se retragã undeva afarã din frontierele romane. 510 Toatã Italia situatã la sud de Pad era acum adusã sub stãpânirea împãratului de la Bizant. Garnizoanele gotice sperau totusi sã restabileascã regatul gotic cu ajutorul francilor. resturile poporului got. Leutharis si Butilin. Datoritã tratamentului onorabil pe care Narses nu li 1-a refuzat. fãrã a lãsa urme ale stabilirii lor în peninsulã. prã-dând pânã în sudul extrem. a acordat privilegii poporului si aristocratiei. sclavii pe care confiscãrile le smulseserã marilor proprietari funciari si suspectati de simpatie 173 Ibidem. iar Vidin a fost luat prizonier de cãtre Narses si trimis la Constantinopol. pp.

Tânãrul rege.Separatia puterilor civile si militare fu pãstratã. dupã cãderea lui Witiges. în fruntea serviciului civil. grupate în garnizoane de-a lungul frontierei. cât si asupra armatei. în iunie 548176. nici asupra Dalmatiei. Aceastã lege prevedea cã începând 175 Vezi Lot. Italia fu administratã civil de un prefect. functionarii vor fi alesi de episcopi si de nobilii regiunii. si trupe de frontierã (limitanei). care va domni 17 ani. atunci regina chemã pe fratele sãu. dar cele fãcute de tiranul Totila urmau sã fie anulate. ci simplu Prefect al Italiei. compuse din provinciali si auxiliari barbari. 209. Urmasul sãu. dar putem fi siguri cã aceasta era una din ambitiile sale si cã. superior guvernatorilor care continuarã. Putin dupã aceastã catastrofã. Theudis fu asasinat. Troglita trimise însã trupe spre a o debloca si în lupta care avu loc. care n-avea nici una din calitãtile tatãlui si bunicului sãu. armate de acoperire. d. Sardinia. cu toate cã rezultatul rãzboiului 513 din Italia era încã departe de a fi sigur. care se îndreptã spre Narbonne. sub duci. Liniile generale pentru reorganizarea provinciei furã indicate. redus la rolul de simplu consiliu municipal. O inovatie însemnatã se face în privinta guvernatorilor provinciali: ei vor fi alesi pentru fiecare provincie de episcopi si magnati. valurile Romei au fost restaurate. Theudis asediazã cetatea Septem. Mãsura era luatã în interesul marilor proprietari. în 549. Amalasuntha si Theodahad rãmâneau valabile. el a fost invitat sã intervinã în Spania si. sã administreze provinciile. care trecuse la Orient. un general capabil. cu titlul de patriciu. în multe cazuri. Narses fu însãrcinat cu administrarea Italiei. El încredintase conducerea afacerilor lui Theudis. Toate contractele fãcute între romani în orasele învinse în timpul rãzboiului erau valide. sub diferite titluri. Theodoric fusese regentul regatului vizigot în timpul minoratului nepotului sãu Amalaric. Corsica erau sub viceregele Africii. populatia fusese silitã sã se refugieze. dar e semnificativ cã titlul sãu nu era praefectus praetorio. Nu se stie dacã lusti-nian îsi formase de la începutul domniei vreun plan pentru recucerirea Spaniei. în 547. el a cãutat un pretext pentru a-si trimite armatele biruitoare împotriva vizigotilor. în timpul rãzboiului si invaziei francilor. fiindcã nu voia sã îmbrãtiseze arianismul. armata vizigotã fu nimicitã. numiti tot magister militum când exercitau comenzi mai mari175. Corsica. dar fu bãtut si ucis de trupele rãsculate (531). înainte de a desãvârsi supunerea ostrogotilor. Pentru provincii. pentru a creste puterea lor localã. îl avu alãturi pe Antiochus. Narses administra timp de 13 ani teritoriul cucerit. regele Childebert. Thiudigisalus (Theodegisel) avu aceeasi soartã dupã un an si ceva. Amalaric iesi sã-si apere posesiunile din Gallia. prezidând opera de reconstructie. El avea oficial un post militar. Comanda militarã a fost încredintatã unui gener-alissim. care era departe de autoritãtile imperiale din Ravenna. prin legea din 13 august 554. Portile si. Tronul fu ocupat de Theudis. Armata a continuat sã fie împãrtitã în trupe de izbire. dar guverna ca un vicerege si avea putere supremã atât asupra functionarilor civili. . se cãsãtori cu o printesã francã si aceastã cãsãtorie îi aduse nefericirea. El se purtã brutal cu ea. Sicilia n-a fost cuprinsã în Italia: ea rãmase sub praetorul ei. Rãzboiul pentru Spania. magister militum. lustinian n-a sovãit sã se foloseascã de prilejul ce i se oferea. 512 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN de atunci dispozitiile codului imperial aveau sã se aplice si în Italia ca în toate celelalte pãrti ale Imperiului. Prefectura Italiei nu se întindea asupra Africii. se decreteazã ca acestea sã fie restituite vechilor proprietari. 161-163 si Diehl. încurajat de criza prin care trecea dominatia bizantinã în Africa. iar casele si proprietãtile fuseserã ocupate de altii. Sardinia rãmâneau Africii. Justinien. lustinian îi supune controlului episcopi-lor. care devenise din diecezã prefecturã. dintre locali. asa cum s-a observat mai sus. Roma e administratã de Senat. Toate donatiile fãcute particularilor sau corporatiilor de Athalaric.

Mediterana ajunsese iarãsi un lac roman. p. Mai întâi. în Asia. în aceastã regiune intrau orasele Noua Carthaginã. al . prãdaserã crud tara. bizantinii refuzând a le ceda lui Athanagild.. autoritatea împãratului se întindea astfel pânã la Coloanele lui Hercule. cãtre Bactriana. care i-a împiedicat pe bizantini sã se întindã mai mult. 176 E. dar chiar acolo unde atingerea nu era directã. Byzance etl'Espagne visigothique. Gorres. dãdeau necontenit prilej de conflict. La sud de Muntii Caucaz. II. p 561 si Excursus P. prin urmare. Prin ocuparea cetãtii Septem. Italia. rãtãceau triburile arabe. op. popoarele din tara lãzilor si din Iberia sovãiau între clientela bizantinilor si protectia regilor sassanizi..reintrarã în unitatea imperiului. J. Un pretendent. un incontestabil prestigiu si o glorie care nu putea sã rãmânã fãrã urmãri. 554-711. de la Gibraltar. Aceasta fãcu sã se întreprindã si în Orient expeditii si rãzboiul fu. Die byzantinis-chen Besitzungen an den K sten des spanisch-westgotischen Rei-ches. insulele bazinului occidental al Mediteranei . Armenia. 5 si urm. Balearele . Ei îl uciserã pe Agila (555). sud-estul Spaniei. F. care în 552 îl trimite în Spania pe Liberius cu o armatã177. Spania bizantinã cuprindea districte si orase situate la vest si la est de Gades.. frontierele Orientului. se revoltã împotriva lui (551) si cere ajutorul lui lustinian. Un guvernator militar fu instalat în noua stãpânire. motiv pentru care fu legat de aceea a Africii. lipsite de trupe. Rãzboaiele defensive ale lui lustinian Acestea furã rãzboaiele purtate pentru ambitia lui lustinian. altele Persiei. Africa Orientalã întreagã.Sicilia. Toate aceste cuceriri costarã mult. persii erau de veacuri dusmanii neîmpãcati ai romanilor. dintre care unul atârna de persi. El era tulburat de luptele pretendentilor la tron. E. unele dintre ele vasale Bizantului.] 514 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Liberius izbuti sã învingã trupele lui Agila si cuprinse partea ele sucl-est a Spaniei. si ele erau un izvor de dificultãti continue. hunii ephtaliti (heftaliti) sau albi. Stein pune expeditia la aceastã datã. p. Totusi. vizigotii îsi uitarã discordiile si se unirã. 554-624. pp. Frontierele celor douã state se atingeau într-o multime de puncte. cu rang de magister militum. 1944. micile popoare intermediare.. Athanagild. BZ 16. în vremea în care imperiul îsi îndrepta astfel toate silintele sale în Apus. lustinian dãdu imperiului. la picioarele Caucazului. cit. de conflictul între regalitate si înalta aristocratie sacerdotalã si militarã. Thomson. oscilând între cele douã imperii. Sardinia. dezlãntuind persecutia contra ortodocsilor. au fost atacate cu furie. defensiv. P. 515 NICOLAE BANESCU 5. Aceasta fu cea din urmã cucerire a lui lustinian în Occident. 820-821. cit. p. Astfel. între Siria bizantinã si valea Eufratului. Teritoriul cucerit de Imperiu era prea mic pentru a forma o prefecturã. o putere moralã care înseamnã mult în existenta unui stat. Gruber si G. în sfârsit.arianul Agila ia succesiunea. 1907. Mai multe cetãti maritime din aceastã regiune furã cucerite. 206-207 si 1159. Dalmatia. Corsica. prin aceste cuceriri. Pe la mijlocul veacului V regatul persan pierduse mult din prestigiul sãu. mai ales în Me-sopotamia. Bury. celãlalt de bizantini. op. oferind tronul lui Athanagild. dar nu stim dacã era independent sau subordonat guvernatorului Africii178. se afla la vest Colchis. The Goths in Spain. la frontiera de nord-est. 1969. Corduba si Assidonia. 177 [Despre aceste evenimente. Goubert. 515 si urm. împãrtitã încã de la sfârsitul veacului IV în douã state. pricinuia de asemenea prilejuri de lupte. în afarã. 287. 2. prin eforturile lui lustinian. s J. tara lãzilor. profitând de aceste disensiuni. fãrã jertfe uriase sau nespuse suferinte si privatiuni. în fata acestei primejdii. ele nu se fãcurã fãrã mari eforturi. voi. (R)EB. v. în pãrtile acestea. Oxford. spre exemplu. Wirth în „Lexikon des Mittelalters". între Pontul Euxin si Cas-pica.

Romanii au fost învinsi într-o luptã dezastruoasã179. drept represalii. dar acestia au reactionat si regele lor Gurgen s-a întors spre romani. stat clientelar Persiei. care era duce la Dara. încât romanii nu au putut sã-1 ajungã. proclamându-si chiar un rege în persoana iui Julian. care în aprilie 529 era avansat magister militum per Orientem. Sura si Beroea. o cãpetenie de briganzi. fiind o barierã atât contra barbarilor din nordul Caucazului. Dupã o nouã victorie persanã pe Eufrat. Kavad era si el ocupat cu înãbusirea unei miscãri persane de inspiratie comunistã mazdakismul. O nouã suspendare de arme s-a convenit la apropierea iernii. Acestia îi ucideau pe crestini. . întrucât Pompeius nu pare a fi corespuns asteptãrilor. retrãgându-se repede peste frontierã. în teritoriul roman. cât si în Lazica. Edessa. Kavad a gãsit atunci un pretext pentru a începe rãzboiul. Rezultatul negocierilor a fost însã mediocru. si doi comandanti de-ai lor ucisi. dar cu locuitori crestini.000 de oameni. între culmile estice ale Muntilor Caucaz. Belisarie a scãpat cu Prokopios. iar mai spre est Iberia sau Geor-gia. condusã de printul Xerxes. lustinian trimitând la Ktesiphon ambasada condusã de Hermogenes. începând a construi chiar pe frontierã o nouã fortãreatã. Oricum. formând o nouã armatã încredintatã lui Pompeius. Con-stantia. din ordinul lui lustinian. Poate cã ar fi fost înlãturat. 2-8. Bizantul a avut acum de reprimat o rãscoalã a sa-maritenilor în Palestina (primãvara anului 529). ajungând în curând cel mai celebru general al veacului sãu. ostilitãtile au început atât în Mesopotamia. probabil nepot al lui Anastasios. din partea romanã participând generalul Hypatius si bãtrânul rãzboinic Pharesmanes. numitã Comito181. Belisarie. în locul sãu a fost numit Belisarie. încã înainte de moartea lui Iustin. Ei au întreprins atunci incursiuni de pradã în teritoriile persane si arabe. Bell. Dar si persii au avut pierderi grele. trãiau albanii. au început noi negocieri de pace. fuseserã initiate negocieri cu persii. Victoria a fost dobânditã asupra unei armate formate din persarmeni si auxiliari sabiri. Regele persan Kavad I (488-496 si 498-531) dorise sã-i asimileze pe iberieni. în anul 528. Dar în iunie 530 Belisarie repurta lângã Dara o mare victorie asupra unei puternice armate persane superioare numeric si condusã de Perozes180. oprindu-i sã-si îngroape mortii. regele de Hira. litoralul vestic al Mãrii Caspice si nord-estul Armeniei. unul dintre cei mai buni generali bizantini. 13. Bizantinii câstigau tot atunci o biruintã si în Armenia. în vreme ce persii erau reprezentati de cãtre „maestrul oficiilor". Negocierile nu au dus însã la nici un rezultat. Importanta Lazicei (Lazike) era îndoitã pentru romani. Rãscoala a fost înãbusitã cu mare greutate. Persii au declarat cã nu pot tolera aceastã nouã constructie si.. care erau crestini. sub conducerea lui Mundhir. 517 viatã. I. cât si contra înaintãrii persilor spre coastele Mãrii Negre. Astabedh. a invadat Mesopotamia. incendiindu-le bisericile si proprietãtile. dacã lustinian nu s-ar fi decis sã construiascã lângã Dara o nouã fortãreatã. spre a anunta urcarea sa pe tron. O armatã persanã de 30. care a pãtruns în Siria pânã aproape de zidurile Antiohiei. unde comanda supremã o avea Sittas. Din fericire. lustinian a trimis atunci mai multe trupe si noi cãpitani în fortãretele Amida. în a doua parte a anului 527. nici unul dintre adversari nu a deschis ostilitãtile. El era sotul surori mai mari a împãrãtesei Teodora. Ostilitãtile din 529 au început printr-o incursiune combinatã de forte ale persilor si arabilor.cãror nume 516 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN a rãmas în Lazistan. de unde s-a retras atât de repede. gratie ajutorului acordat de seful arab Abukarib. numit de curând phylar518 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN chos. pe cursul inferior al râului Kyros (azi Kura). Pers.

al cãrei rezultat n-a fost tocmai fericit pentru bizantini. I. Sosirea lui Belisarie a provocat o luptã în dreapta Eufratului. lustinian a construit apoi în aceastã tarã impracticabilã cetãti si drumuri. El a creat o armatã permanentã.000 livre de aur pentru întretinerea fortificatiilor si apãrarea pãsurilor Caucazului185. 1-30 (c/ Stein. ca si satrapiile sau gentes. I. situatã la frontiera imperiului. ci la Constantia. iar în . Moartea bãtrânului Kavadh (13 septembrie 531) si venirea la tron a fiului sãu Chosroes a schimbat însã datele problemei. a. între timp. însemnând „cu sufletul nemuritor"). un ofiter capabil. Ducele de Mesopotamia nu mai rezida la Dara. cel dintâi titular al acestei demnitãti a fost Sittas. Satrapii îsi pierdurã puterea militarã182. în calitate de generalissim. o demnitate.579) a grãbit tratativele de pace deja începute. 9 si urm. cit. Al doilea rãzboi persan. 519 când astfel civilizatia în mijlocul acestor barbari183. 13. Existenta unei neîntelegeri între Belisarie si subordonatii sãi a dus la rechemarea sa de cãtre împãrat. a completat reforma statului persan începutã de tatãl sãu Kavad. spre nord-est. \iippavr\q. 288. cei 15. Oprindu-se la Gabbula.. Sittas i-a fãcut pe tzani sã accepte crestinismul. Dar la întoarcere invadatorii au fost atacati de Doro-theu si Bessas. Energic si ambitios. 15. Chosroes I. Stein. o adevãratã plagã pentru provinciile pontice. hunii sabir. adusi de persi împotriva bizantinilor. 13. Bell. armean de origine. Mundus fiind trimis în locul sãu la comanda armatei Orientului. Ambii generali au obtinut în anul 530 douã mari victorii asupra generalului persan MihrMibroe184. J83 Prokopios. fiind anulate toate cuceririle fãcute de ambele pãrti de la izbucnirea rãzboiului. Rufin si Hermogene au ajuns la întelegere cu el în septembrie 532. 291). Stein. Refugiatii iberi din Constantinopol puteau sã rãmânã acolo. mihran însemnând comandant suprem al armatei persane. iar acestia recunosteau suzeranitatea romanã asupra Lazicei.. împreunã cu Pontul Polemo-niac si Armenia Prima si Secunda. între Sura si Kallinicum. 182 E. pp. 3).. 30. Pers. I. pãstrând însã. cf. \. si a fost supusã. Sit-tas a fost numit apoi magister militum praesentalis. i-a urmat ca magister militum per Armeniam. au întreprins o teribilã incursiune în Imperiu. A împins frontiera statului sãu pânã la Oxus. 14 (Firuz Mihran. 289-290. Bell. Tratatul nu aducea nici o schimbare a granitelor dintre cele douã state. 13. 9-15 si II. p. op. E. a fost organizatã ca provincie. la 12 mile de Chalkis. cu intentia de a invada Siria. Prin politica sa înteleaptã. 184 Mermeroes în Prokopios. Bizantinii mai plãteau persilor 11.Armenia Mare. Acesta a zãdãrnicit douã încercãri ale persilor de a lua Martyropolis. Doro-tbeu. La instigarea lui Mundhir. pentru încheierea pãcii „eterne" intrate în vigoare în vara lui 533. aceastã oaste prãda împrejurimile. treceau primãvara Eufratul la Circesium. introdu180 Ibidem. condusi de Azareth. I. n. retribuitã de rege si dependentã de el. gr.. în tot cursul lungii sale domnii. mai ales în domeniul financiar si militar.. în anul 528 a fost scoasã din circumscriptia condusã de magister milîtum per Ori-entem. cit. 520 Chosroes 7(531 . p. sau sã se întoarcã în tara lor. 181 Ibidem. cit. Sittas i-a supus pe tzani. care le-au smuls o mare parte din pradã. 15. Kavad continuã ostilitãtile în anul 531. dar care nu a durat decât sapte ani. o populatie sãlbaticã si pãgânã. Pers. Chosroes s-a silit sã-si sporeascã considerabil regatul. sub Iustin I. 15. supranumit Nusirvan (Anursirvan. 19-25. iubitor de rãzboi.000 de oameni ai cavaleriei persane. autoritãtii unui magister militum per Armeni-am (et Pontum Polemoniacum et gentes). Prokopios vede în Mihran. comandamentul pe întregul teatru de rãzboi de la nord. împãratul recunostea suzeranitatea persilor asupra Iberiei. op. nu de marii feudali puternici de odinioarã. devastând totul pânã în Cilicia si Siria. op.

Aflat la Hierapolis (= Mab-bugh).. trecând-o prin foc si sabie: 12. s-a retras din teritoriul bizantinilor la finele verii anului 540. dupã Africa (primãvara anului 539). vãrul lui lustinian. de faptul cã magister militum Ivan Tzibus. Pers. concentrând acolo tot comertul regiunii în mâinile sale. privind Mediterana189. Mergând apoi la Apameia. Regatul acesta al lãzilor era o barierã necesarã împotriva raselor scitice transcaucaziene. cit. 12-15. Regele persan trata în acelasi timp cu ambasadorii imperiali. sosind la Antio-chia. II. Nobilii de acolo aveau obicei sã-si aleagã neveste din Bizant. Dependenta lor de Imperiul bizantin consta nu în plata unui tribut. II. iar orasul ars. care ocupa acest comandament de multi ani de zile. II. 10. regele din acel moment al Lazicei. 5. era fiul unei bizantine si servise ca silentiar în Palatul bizantin. voi. la care a invitat poporul. în toamna anului 539. Chosroes a înaintat apoi pânã la Seleucia. Apãrându-se. Bury.000 de livre de aur si o platã de 500 livre anual sub pretextul întretinerii fortificatiilor caucaziene.. II. el sim185 Prokopios. 100. a fost trimis cu 300 soldati în Orient. 522 Pornind înapoi de acolo. re-trãgânduse în final pe un alt drum decât acela pe care venise. Stein. El îi sugerase lui lustinian construirea for-tãretei maritime Petra. Gubazes. II. cit. exploata fãrã milã Lazica. Drept conditii de pace el cerea vãrsarea imediatã a 5. acesta a rupt pacea. Bell. op. rebelii au cerut ajutorul lui Chosroes. II. op.. Trecând pe la Edessa si Dara. 8. arãtându-i cât de amenintatã era siguranta regatului persan dacã lus-tinian ar cuceri si Italia. sarea si alte articole necesare consumului. portul Antiohiei. a silit orasele întâlnite în cale sã-i plãteascã mari sume de bani.000 de locuitori au fost dusi prizonieri. regele persan a cucerit Sura.. apoi a dat curse de circ190. op. Nelinistit de progresele bizantinilor. Lucrurile au fost grãbite de rãzboiul purtat de bizantini în Italia. în care a pierit Sittas (538).000 livre de argint pentru a nu prãda orasul. Witiges a trimis soli la Chosroes pentru a-i cere ajutor. 14-36. 521 tea cã aceastã pornire spre dominatia universalã constituia o amenintare serioasã si pentru stãpânirea lui. I. l. cit. Sleind astfel orasele. general si administrator capabil. pp. Antiochia a fost cuceritã si jefuitã cumplit. Lãzii depindeau de negustorii romani în ceea ce privea grâul. 186 Prokopios. regatul de Lazica sau Col-chis a început sã joace un rol foarte important în rãzboaiele dintre bizantini si persi. Asediat în Ravenna. Pers. s-a multumit cu 1. Bell. Urcând de-a lungul tãrmului drept al Eufratului. încredintatã întelepciunii împãratului bizantin. 1. exercitând astfel un monopol care . Tot atunci se produsese o revoltã a Armeniei romane. 22.partea opusã pânã în Yemen. ci în alegerea regilor lor. loan si Iulian. 187 Ibidem. Alte mii de oameni au fost dusi în captivitate lângã Ktesiphon. un „kentenarion" având 100 livre. în lipsa lui Belisarie. în aceste circumstante. 189 Prokopios. Germanus. Buzes era atunci al doilea magister militum per Orientem. în profitul tezaurului imperial si al sãu propriu. 188 Ibidem. 190 Ibidem. 1-18. 191 J. Gãsind motive împotriva lui lustinian. dând în schimb piei si sclavi. 9. populatia masacratã. el n-a întreprins ceva deosebit pentru a-1 combate pe Chosroes187. Textul lui Prokopios vorbeste de 110 KEVTi]vãpia. Berhoia (Alep) a fost transformatã în cenusã de cãtre Chosroes. 488-490. p. E. a luat de asemenea contributii pentru a nu se deda la jafuri. unde regele le-a construit un oras dupã tipul celui natal al lor188. locuitorii sãi apãrând trecã-torile fãrã a solicita vreo cheltuialã în oameni sau bani Imperiului191.. 523 NICOLAE BANESCU Ostilitãtile redeschise de persi i-au gãsit pe lãzi nemultumiti de bizantini. invadând teritoriul bizantin cu o puternicã armatã (martie 540)186.

generalii bizantini au fost însã biruiti de persi la Anglon. provincia era organizatã sub conducerea unui guvernator de rang consular. rugându-1 pe regele persan sã-i alunge pe romani din tara lor. Pãrtile contractante se obligau la pace pe cinci ani. Noul rãzboi din Lazica. a asediat fortãreata Sisaurana (între Nisibis si Tigris). dar s-a retras apoi de teama ciumei bubonice care izbucnise în Orient. Un corp militar care însotea expeditia a 192 Prokopios. distrugând Callinicum. O solie a lãzilor s-a prezentat atunci la curtea din Ktesiphon cu scopul de a relua legãturile de vasalitate rupte în anul 522. învecinatã cu Lazica. ei priveau cu ochi rãi practicarea cultului mazdean în tara lor. Belisarie s-a retras. formate din soldatii care luptaserã împreunã cu el în Italia. El a atacat mai întâi Nisi-bis. Acesta sosise în Orient încã din primãvara acelui an. Ibidem. care si-a aflat sfârsitul în aceastã înfrângere. De data aceasta. abolit încã din anul 528. 15. provincia fusese guvernatã de satrapi indigeni aflati sub controlul unui comandant militar. deoarece pentru bizantinii era de interes vital controlul acestui teritoriu si implicit al comertului din Marea Neagrã. Ducele loan Troglita al Mesopotamiei repurta douã victorii asupra persilor invadatori (544-545). Tratatul era valabil si pentru statele tampon arabe. ostilitãtile anului 541 încheindu-se în acest mod. sub conducerea lui Harith. Cu tot armistitiul încheiat. Resedinta acestui guvernator era Martyropolis. Chosroes a . Dupã aceasta. Pe lângã aceasta. pe care persii au refuzat sã o evacueze.privea vânzarea si cumpãrarea tuturor mãrfurilor de export si import192. soldate în primãvara anului 545 cu încheierea unui tratat. regele Gubazes fãcându-i o supunere solemnã. aducând întãriri considerabile. la aflarea vestii cã hunii care invadaserã Armenia romanã fuseserã nimiciti de Valerian si cã Belisarie nãvãlise în Mesopotamia persanã. care alergase cu trupele în regiune. Pânã atunci. capitala provinciei (543). Chosroes a mai obtinut de la lustinian pe cel mai bun medic. pânã când Harith a repurtat o mare victorie în desert împotriva lui Mundhir. dar crezând cã n-o va putea cuceri. din ordinul lui lustinian. regele persan fiind silit sã se retragã în schimbul a 500 livre de aur (544)194. dar si din ostrogotii care se su-puseserã Imperiului roman. generalul persan Mihr-Mihroe a cãzut în mâinile sale. Tribunus. silind-o sã i se predea193. II. Abia în primãvara lui 544 el si-a reluat comandamentul din Italia. 27.000 livre de aur (adicã 400 pe fiecare an). în continuare a asediat Petra. comes Armeni-ae. în lupta de lângã Dara. O schimbare însemnatã s-a fãcut în Armenia romanã. Lãzii nu erau deloc încântati de stãpânirea persanã.. a cãzut în dizgratie ca urmare a intrigilor Theodorei. cit. 193 Ibidem. Ostilitãtile nu puteau fi evitate mult timp. gãsind despotismul acesteia mult mai greu de suportat decât oprimarea crestinilor. Chosroes a nãvãlit din nou la vest de Eufrat. care a pierit în luptã. întorcându-se toamna în Persia. apãratã cu energie de Tzibus. 524 întreprins o razie dincolo de Tigris. Legati strâns de religia crestinã. Chosroes a pãtruns în Lazica în fruntea unei puternice armate. 26. în Euphratesia. Un puternic atac al lui Chosroes asupra Edessei s-a frânt în fata rezistentei de care au dat dovadã trupele generalului Martin si populatia întreagã. ei nu puteau rãbda faptul cã erau cu totul împiedicati de la orice comert cu lumea bizantinã. Decis a pune mâna pe Lazica. un nou rãzboi a izbucnit în 546 între lakhmidul Mundhir si ghassanidul Harith. aproape de Dvin. Belisarie. dar nu pentru La-zica. 9. Chosroes a lãsat acolo o garnizoanã. 19. III. magister militum per Armeniam. pentru un an de zile195.. II. dincolo de Eufrat. 1-25. în anul urmãtor. Dezbinati. op. Cele douã puteri nu au intervenit însã în conflictul dintre sefii arabi. Imperiul plãtind dinainte 2. 525 NICOLAE BANESCU O ambasadã a lui lustinian sosea apoi la Ktesiphon pentru negocieri. localizatã nu departe de Chalkis (iunie 554)196. în anul 541. Bizantinii au pãtruns în continuare în Persarmenia. în cele din urmã. b. cetatea s-a predat în conditii onorabile.

000 de soldati (548). op. Stein. Stein. 14. la Ktesiphon a sosit pentru negocieri Petru. 513204 Agathias. 116. Cum Mihr-Mihroe murise în vara aceluiasi an. pe frontul de est. Bell. fiul lui Germanos. II. cit. iar la Constantinopol a sosit din partea per197 Prokopios. cit. fratele mai mic al lui Gubazes. 202 Prokopios. dar atacând în continuare orasul Phasis. ocupatã de ei. Trupe numeroase erau comandate în 554 de Bessas. care a rezistat pânã când prin clisurile nepãzite Mihr-Mihroe si-a fãcut aparitia cu o mare armatã. un afluent al lui Phasis (550). 199 Idem. alãturi de generali)203. lovit de o sãgeatã199. 1-14. Goth. 9. Patriciul Athanasius. II. op. Persii au suferit apoi o altã mare înfrângere: Rhodopolis. silindu-i pe asediatori sã se retragã198. S-a ajuns la un nou tratat. IV. op. care s-au unit cu lãzii lui Gubazes.. fapt acceptat cu mare bucurie de cãtre acestam. în locul lui Dagistheus (Dagisthaios). redevenind bizantinã. persii suferind o mare înfrângere lângã Archaiopolis. 196 E. Acesta a zdrobit o revoltã a altor douã neamuri caucaziene. 8. II. 528 put operatiunile militare (556). a esuat202. Faptul 1-a determinat pe lusti-nian sã caute a-i alunga cu totul pe persi din Lazica. lustinian le-a îndeplinit dorinta. Bell. Apoi s-au . 30. p. 17. Goth. IV. cit. O încercare a persilor de a ocupa Archaiopolis. IV. Buzes si Iustin. trimis de împãrat sã ancheteze uciderea lui Gubazes si pedepsirea asasinilor a sosit în Lazica înaintea noului rege Tzath. a fost trimis Bessas.. lãzii au trimis o solie la lustinian protestând pentru uciderea regelui lor si cerându-1 ca rege pe Tzath. III. abasgii (abchazii sau afk-hazii) si apsilienii200. Bury. 3-6 si IV. între timp. Neclaritatea deciziilor privitoare la Lazica a dus însã la noi tensiuni. 6 (si E.. Bell. Dupã un asediu de luni de zile. un senator onest. altã fortãreatã situatã pe malul drept al râului Phasis. care avea sã fie primit în mod solemn de cãtre lãzi. op. cit. 9. apãrat cu succes de cãtre Martin si Iustin. cit. 203 E. 198 Ibidem. Pers. Dar garnizoana lãsatã de Mihr-Mihroe în Petra. 573-574). ca si celelate trupe persane din Lazica. 29. Gubazes a fost ucis de Martin si Rusticus (acesta din urmã trimis în calitate de comisar imperial cu mari puteri.încercat sã-1 asasineze pe Gubazes. au reînce201 E. 12 si urm. 8. care reînnoia armistitiul pentru alti cinci ani. dupã moartea comandantului ei. iar Gubazes i-a cerut iertare lui lustinian. întrucât armistitiul pe cinci ani expirase în 550.. 35. 7. magister of-ficiorum. l.. Ei au atacat împreunã Petra. 10. 526 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN încercarea nu a reusit. întors recent de pe frontul cu gotii din Italia. Bizantul plãtind alte 2. rugându-1 sã-i vinã si în ajutor contra persilor. persan. 41-46 si IV. acuzat de lãzi cã ar fi ajuns la întelegere cu persii. 17. p. trimitând acolo considerabile întãriri.. le-a fost smulsã din mâini de cãtre Iustin.. în Lazica sosea astfel Dagistheus cu 8. p. pentru cã îi denuntase lui lustinian pentru neglijentã în conducerea rãzboiului. Tzath primind însemnele demnitãtii regale din mâinile împãratului204. 503. 510.600 livre aur201. 200 Ibidem. IV. Petra a fost cuceritã de cãtre Bessas. Stein. Numele generalului persan la Prokopios este Mermeroes. care se afla la Constantinopol.. pp. Stein. Martin. care au durat pânã în toamna anului 551. în anul 555. 1-11. dupã ce zece ani se aflase în manile persilor. Altã mare armatã persanã condusã de Chorianes a fost nimicitã de bizantini si de lãzi pe râul Hippis. op. 527 silor Izadh-Gusnasp (Yazdgusnasp) pentru continuarea negocierilor. au fost apoi nimicite de fortele unite ale lui Dagistheus si Gubazes (549). p. ™ Ibidem. J.

în Osrhoene.000 monede de aur (solidi aurei) pe an si anume primele sapte anuitãti. Crestinii erau tolerati în statul persan. trebuind sã fie extrãdati. Importanta istoricã a rãzboiului din Lazica a constat în faptul cã Imperiul bizantin a închis accesul marii puteri asiatice a persilor în Pontul Euxin si a îndepãrtat eventualitatea ca aceasta sã ajungã un rival periculos si în apele acestei mãri. alte trei la începutul anului al optulea. declinul sãu a fost rapid si ireversibil]. de cãtre Izadh-Gusnasp si magister officiorum Petru din partea bizantinã. care pregãtea pacea definitivã. Persii renuntau la toatã Lazica. Statelor tampon arabe [cum erau cel lakhmid ori cel ghassanid] li se interzicea sã-i atace pe bizantini sau pe persi. IV. alani si alti barbari sã treacã strâmtorile centrale ale Caucazului pentru a prãda în teritoriile bizantine. dupã ce statul bizantin a pierdut acest control în favoarea republicilor comerciale italiene. unde înflorise. înainte de era crestinã. inclusiv cu riturile lor de înmormântare. Alte articole priveau comertul si populatiile limitrofe. Ambasadorii celor clouã state urmau sã utilizeze posta publicã. pe care Bizantul a cãutat sã o tinã permanent sub controlul sãu. Stein. Contractantii se obligau sã nu construiascã noi fortificatii aproape de frontierã.. E. La sfârsitul veacului al II-lea î. 207 [„Isdigousnas" în textul lui Prokopios. 4 si IV.000 livre de aur trebuiau vãrsate imediat. dar în 530 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN viitor fugarii nu mai puteau avea azil de o parte sau de alta. în Bell. lustinian intrase în legãturi cu abisinienii si himyaritii din Arabia. Frontiera rãmânea neschimbatã în Armenia si Mesopotamia. adicã aproape 3. IV. Martin a fost si el revocat de cãtre lustinian (557). pp. Persii se obligau sã-i împiedice pe huni. 15. bagajele lor fiind scutite de taxele obisnuite. O rãscoalã a tzanilor. care 1-a vizitat. capitala Persarmeniei. Amenintat de persi. Nisibis si Dvin.revoltat misimienii. 5. în sudvestul peninsulei Arabia se aflã provincia Yemen. Autoritãtile romane si persane se angajau sã împiedice contrabanda. Ceea ce 1-a determinat pe Chosroes la acest pas în raporturile cu Bizantul a fost faptul cã hunii heftaliti au fost zdrobiti de o coalitie turco-persanã cãtre anul 560. 1-20. Hristos acest regat a devenit regatul Sabeenilor himyariti. 4-7 si IV. 514-515. iar bizantinii se obligau a le plãti suma de 30. Comertul era ocupatia de cãpetenie a populatiei. cit. eveniment urmat de extinderea statului persan pânã la Oxus si de necesitatea consolidãrii stãpânirii persane în aceste regiuni. unde a încheiat un nou armistitiu. IV. Izadh-Gusnasp207 a mers din nou la Constantinopol. zdrobitã definitiv (558). asa cum era de aproape douã veacuri. Gotb. Traficul era permis negustorilor în anumite orase. Pacea bizantino-persanã a fost încheiatã cãtre sfârsitul anului 561 la Dara. La mijlocul . în timpuri îndepãrtate. [Mult mai târziu.] 529 Aceastã pace era stabilitã pe 50 ele ani.. op. 11. de care se leagã legenda reginei din Saba. 206 Agathias. Iustin a fost numit generalisim în Lazica206. se spune. pe Eufrat. Procesul destinat a rãzbuna uciderea lui Gubazes fiind terminat. Desi era iubit de soldati. Litigiile dintre particulari la frontierã urmau sã fie rezolvate de cãtre comisii mixte. prezidate de cei doi guvernatori de provincie interesati în aceastã privintã. regatul Sabeenilor (Saba-suba). dar cu conditia de a nu face prozelitism. 205 Agathias. un mic popor ce locuia la nord-vest de apsilieni. Supusii romani sau persi refugiati la dusman în timpul rãzboiului au fost autorizati a se repatria. dar au fost supusi si reprimati cu duritate205. angajament ce nu avea însã caracter retroactiv. unde se aflau birouri de vamã: Callinicum. 7. spre ex. Negustorii arabi erau admisi numai la Dara si Nisibis. pe regele Solo-mon. în toamna anului 557. precum si o incursiune a hunilor în Armenia au fost ultimele evenimente militare din aceste regiuni. Rusticus a fost condamnat la moarte si executat. iar celelalte în fiecare an dupã scurgerea primului deceniu.

a masacrat un numãr de negutãtori greci. rege al himyaritilor. emirul tribului lui Harith Ibn-Kaab. erau frecvente si din timp în timp ei cãutau sã obtinã controlul politic asupra sud-vestului Ara-biei. supusi celui dintâi. nu mai stim despre aceste regiuni apropae un secol si jumãtate. Aflãm cã în timpul împãratului Anastasios un episcop a fost trimis la himyariti. Dimnos. înstiintându-1 despre fapta sa si îndemnându-1 sã facã la fel. care era cartierul general al crestinilor (523). a fost primul episcop în Abissinia208. care îi favoriza pe evrei. Asediul fu lung si el promise a cruta pe locuitori dacã-i predau orasul. lustinian a trimis apoi o ambasadã la Axum. se proclamã rege si începu a persecuta pe crestini. ca si la homeriti. aromate. Omorând toti etiopienii din tarã.veacului al IV-lea a început sã se propage acolo si crestinismul. convertit si el la crestinism. La instigatia Constantinopolului. Misionari crestini au activat în ambele tãri începând încã de pe timpul domniei lui Constantius al Il-lea. Era vorba ca axumitii sã aducã mãtasea de la Taprobane (insula Ceylon. care a fost rege la începutul domniei lui Iustin. II. a ucis pe Dimnos si a lãsat un vicerege cu o garnizoanã etiopiana în tarã. Andas a fost urmat de Tazena210. 532 Andas fãgãduise sã îmbrãtiseze crestinismul în caz de victorie. unde rezida regele. când un arian numit Theophilus a fost numit episcop al bisericilor noi din Abissinia. urmãrind sã se foloseascã de aceste popoare în 531 vederea intereselor sale comerciale si militare. Dar Dhu-Novas a stãpânit doi ani. Dupã aceea. de la numele capitalei lor Axum. de credintã iudaicã. el masacra 280 de persoane. si si-a împlinit promisiunea. instigându-i pe . în ajutorul acestora a intervenit însã regele abissinian crestin Elesbo-as. cunoscuti si ca axu-miti. iar iudaismul s-a stabilit în Yemen. care a întâlnit însã un adversar puternic în iudaism. regele abissinian Andas a nãvãlit în Yemen. împãratul i-a trimis un episcop din Alexandria. dacã refuzau a îmbrãtisa iudaismul. Nu e sigur dacã Elesboas a trimis imediat o armatã pentru a-i restabili autoritatea sa (519-520). timp în care a exterminat sistematic comunitãtile crestine din sudul Arabici. Comercianti romani frecventau Adulis. convertit probabil la iudaism. Dhu-Novas. capitala regatului abissinian. himyaritii din Yemen. se învecina la nord cu Suakim. scãpând astfel imperiul sãu de monopolul persilor. fusese crescut crestin211. 208 Bury. El i-a înstiintat pe patriarhul Alexandriei si pe împãratul Iustin I cu privire la victoria sa asupra iudaismului. între care era si Harith. iar ftul sãu Elesboas. se întindea spre vest pânã în Valea Nilului si spre sud pânã la coasta Somaliei. izbuti sã învingã garnizoana etiopiana. Portul sãu Adulisera la 15 zile de cãlãtorie de Axum. unde era o mare piatã de produse ale Africii: sclavi. papyrus. azi Sri Lanka). Un rãzboi a fost probabil între himyariti si abissinieni. timp în care crestinismul na mai progresat acolo. el merse cu o mare armatã contra orasului fortificat Nejran. care a biruit si ocupat Yemenul. o cãpetenie himyaritã. Dar nu se tinu de cuvânt si pentru cã acestia nu au voit sãsi renege credinta. ivoriu si aur de Sasu. ordonat de Athanasios. în acest timp. în prima parte a veacului al Vl-lea. ca represalii pentru rãul tratament al evreilor în Imperiul bizantin. 322. regele himyaritilor (homeritilor). Yemen si insula Socotra. în timpul lui Zenon sau Anastasios209. astfel încât scopul lui lustinian în aceastã privintã nu a fost atins. Frumentius. E posibil ca Iustin si patriarhul Alexandriei sã fi trimis curieri la Axum. Relatiile comerciale ale abissinienilor cu vecinii lor de peste strâmtori. a început o aprigã prigoanã împotriva crestinilor. Abissinienii si himyaritii Regatul abissinienilor sau ethiopienilor. 3209 Ibidem. Acest lucru era însã greu de îndeplinit. p. n. Dhu-Novas trimise apoi emisari lui Mundhir de la Hira.

214 Ibidem. pp. Yemen si Maad. un agens in rebus. stim numai cã ambasadorul a întâmpinat în cãlãtoria sa multe primejdii. 324-325. ca rege tributar212. abissinienii erau înlãturati de persi. când. la curtea lui Ela Atzbeha si Esimiphaios. Despre misiunea urmãtoare a lui Nonnosus. Imediat dupã ambasada lui Julian trebuie sã fi izbucnit o revoltã în Yemen. 212 Ibidem. Douã expeditii au fost trimise împotriva lui Abram. Gregentiiis de Ulpiana a fost . Arabii din Maad (Nejd) erau supusi himyaritilor. pentru ca. lustinian îl trimise pe Iulian. Regele primi bucuros a se alia cu imperiul împotriva Persiei. pe care lustinian îl trimisese în Abissinia.• . nu a indigenilor si e probabil cã Abram. a luat puterea. în fruntea unei armate de himyariti si maaditi sã nãvãleascã în Imperiul persan213. Esimiphaios a fost detronat si închis. 211 Ibidem. 533 NICOLAE BANESCU cu mãrgãritare peste stomac si umeri. ca suzeran al Yemenului. cedând conducerea fratelui sãu. în afarã de un sort de pânzã brodat cu aur si de curele împodobite 210 Pe care inscriptiile îl descriu ca „Rege de Axum si Homer si Reidan si Saba si Salhen". care era un rãzboinic vestit. în 531. îl învinse si ucise pe Dhu-Novas si puse în locul sãu un crestin himyarit. Ela Atzbeha consimti. Dupã aceastã traditie. Ela Atzbeha (la scriitorii bizantini: Elesbaas. la origine sclavul unui roman din Adulis. Tatãl lui Non213 Ibidem. El era gol. în orice caz.qq 534 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN nosus. 326. . transportând ei însisi acest articol de la Ceylon la porturile Mãrii Rosii.?L. care în-cãrcau toatã mãtasea îndatã ce ajungeau în port2". iar în urmã. Elesboas) nãvãli în Yemen cu o mare armatã (524-525). la propunerea pe care Iulian era însãrcinat sã o facã si lui Esimiphaios. Scopul ambasadei era sã câstige cooperarea împotriva Persiei. serviciu care le-ar fi fost si lor profitabil. sã fi fost numit comandant al garnizoanei de cãtre Ela Atzbeha însusi. Astfel au fost relatiile politice ale celor douã regate de la Marea Rosie. seful arab din Nejd. Iulian cãlãtori la Adulis pe mare si avu o audientã la Ela Atzbeha la Axum. Consilierii sãi. p. Abram. omorâse o rudã a regelui si fusese silit sã fugã în pustiu.abissinieni sã-i rãzbune pe crestinii ucisi si sã-1 suprime pe tiran. care stãteau împrejurul lui. II. Pentru a ataca din Yemen Persia. 323 si n. Kais. iar seful lor. Serviciul principal pe care abissinienii îl puteau face era sã distrugã monopolul comertului de mãtase al persilor. Homer e Himyar (Bury. a fost întrebuintat si el în ambasade si în douã ocazii condusese negocieri cu Kais. a vizitat capitala imperiului si a fost numit phylarch al Palestinei215. Istoricii si cronicarii nu ne spun nimic despre reînvierea comunitãtilor crestine în regatul himyaritilor dupã cãderea lui Dhu-Novas. al cãrui nume era Esimiphaios. La Taprobane. Kais 1-a trimis pe fiul sãu Muaviah ca ostatec la Constantinopol. Purta brãtãri de aur si tinea un scut aurit si douã lãnci aurite. Avem totusi alte documente care aratã numirea unui episcop si-i descriu activitatea în Yemen. si un anume Abram. 1). erau înarmati si flautisti cântau. Regele sta pe un car la care erau înhãmati patru elefanti. care era crestin. ei nu furã în stare sã execute promisiunile.?. Planul lui lustinian era sã obtinã iertarea lui Kais. dar în amândouã abissinienii au fost învinsi si Ela Atzbeha s-a resemnat a-1 recunoaste pe Abram ca vicerege. trebuiau sã se facã marsuri lungi prin pustiul Arabiei si himyaritii se dãdurã înapoi de la o astfel de întreprindere. Pare a fi fost o revoltã a garnizoanei etiopiene. Desi Julian izbuti în negocierile sale si regii promiserã ce li se cerea. El sãrutã pecetea scrisorii împãratului si fu uimit de bogatele daruri pe care i le adusese Iulian.

care locuiau mai sus de prima cataractã si vecinii lor din sud. op. împãratul îndeplinind rolul de nas." XIV. IV al operei lui Gibbon editate de el. De la 540 pânã la sfârsitul domniei lui lustinian aceste popoare terorizeazã Thracia. „Bibliografia"). Aceastã populatie (nobadae) convertitã la crestinism coopera cu imperiul pentru a-i sili pe Blemmi sã adopte aceeasi credintã. 12 notabili se fãcurã crestini. c.. trag oamenii în teapã. . Opera omnia. 218 Asupra acestor evenimente cf. II. .. începurã sã treacã necontenit în imperiu. în vremea domniei lui Iustin. cu un evreu învãtat. în „Viz. p. II. sãlbatici. Leipzig. Bury a arãtat nedumeririle pe care le ridicã povestirea din viata lui217. 1907. Mihãilescu în Procopius din Caesarea. Teubner. . El a tinut o discutie publicã asupra meritelor iudaismului si crestinismului. Vrem.. Emisarul lui lustinian sosi dupã cel al Theodorei si fu concediat de Silko. p. Appendix la voi. 327 n. voi. 221 Bury. 328-330. 1963. în traducerea datã de Bury. 330. Theodora voia sã-i facã monofiziti. Nu numai provinciile Asiei s-au resimtit de marile eforturi ale Imperiului pentru rãzboaiele sale din Apus. Incursiunile hunilor si ale slavilor. pp. Bury. Dar adesea prãdau provinciile Balcanilor. Hunii rãspândesc aceeasi cruzime peste tot. Slavii. 217 Bury. neoprindu-se nici în fata mãnãstirilor. Procopii Caesarensis.. 220 Detalii asupra acestei concurente la loan din Efes. Ultimii germanici. Provinciile Europei suferirã de asemenea foarte mult de aceastã slãbire a garnizoanelor de la frontiere. 216 Aflatã într-un manuscris din Sinai si publicatã de A. Aceasta e rãscumpãrarea tristã a izbânzilor repurtate în Apus. blemmyi. în ianuarie 528. voi. De acum. îi ucid cu lovituri de ciomag222. slavi. Bell. probabil. 470. si 1-a învins cu totul. Istoria lui Gregentius216 a fost privitã cu scepticism si chiar existenta lui a fost pusã în discutie. prefãcându-le adesea într-un imens pustiu. Nobadae si regele lor Silko se convertise la crestinism cãtre 540. anti si huni.. traducerea româneascã a textului de cãtre H. p. cit. între Egipt si Abissinia-. tulburau necontenit provinciile de sus ale Egiptului. slavii si germanii amenintau serios provinciile danubiene..trimis din Alexandria ca episcop de Safar. mãcelul si groaza. Goth. Convertirea blemmilor îl fãcu pe lustinian sã punã capãt credintei pãgâne la Philae. Haurz. Rãzboiul cu gotii. împreunã cu regele. Blemyi si Nobadae Zelul misionarul lui lustinian si al Theodorei219 n-a trecut cu vederea popoarele africane care trãiau pe Nilul de Sus. rãspândind. nota 18: The Axumites and Hi-myarites. 20-22 (ed. (Apud Bury. 328329). Ed. pe când lustinian dorea sã fie ortodocsi. crezând totusi cã la originea traditiei se aflã un miez istoric218. Vasiliev: Vita Gregentii. în aceastã concurentã birui l 215 Ibidem. Illyricum si Grecia. regele himyaritilor. II. III. nimicesc tot ce le iese în cale. op. zice Stein). adesea pânã sub zidurile Con-stantinopolului. 222 [Informatia este preluatã din Prokopios.hf! 219 Ibidem.] 536 Hunii. care fusese toleratã în puterea unei vechi conventii cu acest popor221. lustinian le acordã subsidii de federati si pãmânturi în jur de Sin-gidunum (teritoriul Bassiana. nobadae. pp. Populatiile barbare din nordul Dunãrii. 198). bulgari. Academiei. 23 si urm. 535 Theodora220. a mai redactat un Cod de legi pentru Abram. p. pe tãrmul stâng al Savei. Bucuresti. herulii detin un loc important în armatele imperiului. cit. p.. 38. 1. 1963. Grepes (sau Gretes) regele herulilor venea la Constantinopol sã primeascã botezul.

doi sefi bulgari nãvãlirã în Scitia si Moesia secundã. Die europãischen Hunnen. el câstigã o biruintã în Thracia asupra bulgarilor227. I-V. A. care-1 numeste magister militumperIllyricum226. II. urmasul lui Iustin (duce de Moesia secunda). [Izvorât din Muntii Balcani. în veacul al V-lea (cãci în 482 împãratul Zenon le solicitase ajutorul împotriva gotilor. în 535. La întoarcere. voi. 1). masacrând poporul si fãcând multi prizonieri. n. în 540. un ofiter de origine slavã. fu numit magister militum per Thracias. pe fluviul latros (azi lantra)229. Voi.225 Ibidem. ele pãtrund în Chersonerul tracic. în acelasi an. alungã din dieceza sa pe bulgari.] 538 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN de importantã secundarã si luarã cu asalt orasul Cas-sandria (vechea Potideia). p. ei bãturã o armatã comandatã de Ba-duarius si de Iustin. voi. împotriva lor si pieri în 533. [Tratarea mai recentã a subiectului în Franz Altheim. bulgar aflat în serviciul imperial. cit. 155 si urm. II. se produse o nãvãlire de numeroase hoarde de bulgari. Malalas.] 229 E. Prokopios. Niedergang und Nachfolge. AM 6031. cit. unguri si fmni (uralo-altaic. magister militum per Illyricum. 308. 6032. afarã de Pelopones. El a trecut de mai multe ori Dunãrea.Cei mai teribili dusmani pentru aceastã regiune au fost însã în sec. unde devastarã totul. voi. 226 Ibidem. Stein. Goth. 450. pp. în 530. Gepizii încercarã a smulge os-trogotilor Sirmium (ocupat mai înainte de Theodoric). [Textul este reprodus si în Procopius. în Chalcidica230. voi. Timp de trei ani el. Lucrarea a fost reeditatã. voi. Theoph. bulgarii si-au fãcut aparitia la Dunãre. Hist. 228 Prokopios. Kampf der Religionen. admisã si de Bury. Nãvãlirile lor furã. Ei au luat foarte adesea parte la invaziile din cursul veacului al Vl-lea. care în vremea domniei lui Valens si-au fãcut aparitia la apus de Marea Caspicã. Dupã Lubor Niederle. dupã clasificarea lui Peisker. p. op. sclaveni si anti. voi. II. p. Situatia era cu atât mai criticã în Balcani. voi. iar în 499 e atestatã prima lor invazie în Balcani). Trecurã peste Zidul cel lung si devastarã pânã în suburbiile Constantinopolei. p. III. de la venirea lui lustinian. 308.. parcurge podisul din partea de nord a Bulgariei si se varsã în Dunãre la est de SviStov. îi învinse pe bulgari în Moesia Secunda. Dar trupe trimise de Amalasuntha îi resping"5. 1959-1962. p. traducere de H. Academiei. în 528. Mun-dus. par a face parte din ramura mongolã a marelui grup de rase care-i cuprinde si pe turci. voi. Bucuresti. care juca un mare rol în tinuturile danubiene. Berlin. Seria popoarelor barbare împotriva cãrora lustinian trebuia sã-i protejeze pe supusii sãi europeni . de Gruyter. I. V. Bell.. 1-6.. ed. Rãzboiul cu gotii. Von den Anfãngen bis zum Einbruch in Europa. cu cât cea mai mare parte a trupelor disponibile fuseserã trimise în Orient. de asemenea în Fontes Historiae Daco-Romanae (= FHDR). Sittas. cãzurã în manile lor. Mihãescu. al Vl-lea hunii22* si slavii. cu Pompei. III. tot mai dese si mai nimicitoare. Bell. I. magister militum praesentalis. Geschichte der Hunnen. Mai târizu. fiind prezenti si la atacul asupra Constantinopolului din anul 626. 1959. inaccesibil prin fortificatiile Istmului231. op.. 1970... Theoph. t împãratul îl rãscumpãrã numai pe Constantiolus224.M. Ed. care muri în luptã. Alte douã hoarde nãvãlirã pânã în Grecia. W.] 537 doi fiind surprinsi de alti bulgari. si cu Ascum. IV. Chilbudius. Dar de fiecare datã se întorceau la nord de Dunãre232. care cucerirã în Illyricum 32 de fortãrete 224 E. ucis de sclaveni228. 14. Paris-Bruxelles. Goth.. Dar ei pierirã într-o luptã cu Constantiolus. intrã în 529 în serviciul împãratului. venind din pãrtile fluviilor Volga si Don. 101. p. râul lantra (nume derivat din latinul „latrus") trece prin orasul Veliko-Târnovo. du Bas-Empire. 227 Malalas. 306-307. amân223 Hoardele cunoscute în istorie ca huni. 437 si urm. Die Hephthaliten in Iran. Stein. 439-445. apoi pustiirã tara pânã în Thracia.

540 IV-lea au fost cuceriti de Hermanric. 1970. Antes. a fost tragicã. lordanes (. 140-141. nici un tratat nu-i putea lega. era deci de trei rase diferite. id est Venethi. „Scriptores byzantini".) însotit de traducerea româneascã. Ei nu s-au putut uni împotriva dusmanilor care-i prãdau si-i târau ca sclavi. herulii si longob-arzii la nordvest de gepizi.] 541 . Historie et civilisation. Vasiliev.. de la Dunãrea de mijloc la Don. Trãiau aproape separati unul de altul. traducere si introducere de H. 4-6. I. Bucuresti. Slav. ns. 1923. 31 si urm. ei nu-si pãrãseau libertatea si nu se supuneau autoritãtii unui rege. Bell. prin care numim toate popoarele diferite care au iesit din Polesia. Les Slaves. care sfãrâmase imperiul lui Attila. sulita. 539 rilor pe malurile Dunãrii de Jos. 163-164. anti si sclavini: „Post Herulorum cede idem Hermanaricus in Venethos arma commovit. Erau împotriva disciplinei militare. p. Histoire. . Acordarea acestui nume s-a datorat faptului cã aceastã grupã a fost printre cele dintâi care au venit în atingere cu Imperiul roman.. Armele lor erau scutul. în colibe sãrãcãcioase. pp. în pãrtile Basarabiei. Leip-zig.T. Pers. Paris.. îi numeste veneti2^. sãgetile otrãvite.. p. VI). Aceastã dispozitie generalã a popoarelor rezultase în urma bãtãliei din Pannonia. nu se bãteau în ordine de luptã si rar întâmpinau pe dusman în câmp deschis.. Nu se puteau apãra decât ascunzându-se în pãdurile si bãltile lor. a fãcut sã nu se stabileascã o unitate politicã. voi. care se varsã în Nipru la nord de Kiev.. p. Bucuresti. Niederle. fragmentul se aflã si în FHDR. 100. 232 L. voi. dar o a treia grupã. Una dintre urmãrile cele mai însemnate ale acestui eveniment a fost expansiunea slavilor la vest si sud. Studiile din urmã au arãtat cã patria primitivã (preistoricã) a slavilor a fost reprezentatã de mlastinile râului Pripet. 1970 (col. Sclaveni (subl. ei pãstreazã mai multe din caracteristicile pe care li le-au impus viata lor în Polesia.] 235 [Explicatii mai plauzibile asupra originii numelui slav se aflã la Fr. 1970. voi. într-o epocã necunoscutã. Academiei. regele ostrogoti-lor. Pentru a scãpa de dusman. care pare a fi fost un nume local legat de o anumitã grupã trãind într-un loc numit Slovy235. tinutul acesta nesãnãtos e cunoscut ca Polesia. Mihãescu. Apoi apar hunii si ei au fost expusi o datã mai mult la apãsarea care a fost destinul lor secular. antae. în 234 [lordanes afirmã de fapt cã slavii din vremea sa erau cunoscuti sub trei denumiri: veneti. Paris. editie criticã. Nam hi. din cele mai vechi timpuri. în sec. Dvornik. Apropierea de stepele Rusiei de Sud i-a expus la nãvãlirile nomazilor asiatici. Când apar în lumina completã a istoriei. I. 1963. se asezaserã împreunã cu alt popor înrudit. Hunii erau reprezentati prin bulgarii de la nordul Dunãrii. l. Slavii trãiau in vecinãtatea bulga230 Prokopios. intrã acum în scenã. în veacul al 233 [stirea se aflã în Mauricius. Ed. Slavii nu au cuvânt pentru fag. 230-235. . N-aveau un nume comun. Au trãit în grupe izolate de sate sub o cârmuire patriarhalã. Patria lor e deci dincolo de zona acestor copaci. [= ed. 426/427. ei n-au avut un rege.T. si kutrigurii la est. vine din Slovene. II. Slavii Polesiei n-au format un stat.Getica 119). Erau germani si huni. Desi învãtaserã sã coopereze. pentru vite si lapte. Erau perfizi. se aruncau în apã. Grupa germanã consta din trei popoare germanice de Est: gepizii (în Transilvania). al Vl-lea. pe care numai cei mai experimentati urmãritori o puteau descoperi233.] 231 A. p. pentru molid. voi. slavii. ei au început a se împrãstia dincolo de hotarele Polesiei. du Seul. respirând printr-o trestie lungã. Istoria lor. ca mai înainte. II. Natura teritoriului împiedicând o circulatie liberã si statornicã. înainte de domnia lui lustinian acesti sclaveni. cum îi numesc Prokopios si lordanes. S-au hrãnit probabil cu peste si mana care creste în pãrtile acelea.prin diplomatie si arme. în tinuturile noastre.A.. Haury. . 4. care au ocupat pe rând tãrile dintre Don si Nistru. Ed. 278/2791. ab una stirpe exorti. 223-224. Arta militarã. p. Tenbner. Manuel de l'Antiquite slave.. tria nune nomina ediderunt.

sclavenii au fost zdrobiti în Thracia de Nar-ses. Chil-budius. Fortarã Zidul cel lung si rãspândirã groaza în suburbiile capitalei. Ca si hunii. longobarzii. alteori bulgarii. si în 549 o bandã de 3000 de oameni pãtrundeau pe Hebrus. magister militum per Thraciam. oferind antilor locuri la Turris. timp de trei ani. Stabilindu-se în aceastã fortãreatã. bãtuti de longobarzi. între sclaveni si anti a izbucnit o ceartã. ca federati ai imperiului. aruncând groaza într-însii. o parte trec . ajungând pânã la Zidul cel lung. prãdând coasta opusã. Multe castele si cetãti au cãzut atunci în mâinile lor si multime de captivi au luat drumul robiei. longobarzii ocupaserã tãrile lor la nord de Noricum. altii. Grecia de Nord e devastatã. se scindeazã. îi atacã chiar la ei. lustinian îi boteazã si le dã locuri lângã Singidunum. în 550. Altã incursiune. ei treceau Dunãrea. Cruzimea si rapacitatea de care dãdeau dovadã a determinat reprimarea lor de cãtre armata romanã. în acest timp (sub împãratul Anastasios) erau tributari altui popor est-germanic. Ei învinserã pe Iustin si Baduarius. care luaserã parte la distrugerea imperiului hunic si în a doua jumãtate a veacului V se fixaserã la nord-vestul Ungariei. unii revenind în vechea lor patrie. La 602. Atrocitãtile comise de ei întrec tot ce se aminteste despre hunii lui Attila. când prindeau momentul. si prãdau în imperiu. cu provincia Pannonia secunda (527-52S)236. Peloponesul a scãpat. în anul urmãtor. antii pier distrusi de avari. aveau sã se despartã în douã. unde fuseserã vecini cu saxonii. ei câstigarã o mare biruintã asupra Bizantului la Adrianopole. Tessalia. una devastând Illyricum. Noi vecini ai imperiului. Curând dupã 543 NICOLAE BANESCU ce Odavakar îi cucerise pe rugi. în pãrtile Basarabiei. O gãsi în rivalitatea unui alt popor german de Est. pânã în 540. dar Germanus. împreunã cu hunii. magister militumperlllyricum. numai datoritã fortificatiilor Istmului. a fost respinsã cu mari pierderi pentru ei de Munclus. Succesul acesta îi dã un curaj ce i-a fost fatal: odatã. apãruti de curând la Dunãre. lustinian se folosi de împrejurare pentru a-i învrãjbi si mai mult. ei ocupã o parte din Dacia Ripensis si fac nãvãliri în provinciile de la sud. cie-a lungul tãrmului Dunãrii de Jos.NICOLAE BANESCU vecinãtatea bulgarilor. Scandina-via. De acum deveniserã mai îndrãzneti. Unii au trecut Helles-pontul. pentru cã erau maltratati de acestia. lustinian le tãie subsidiile si cãutã o nouã metodã pentru a-i tine în frâu. Cei mai puternici dintre barbarii de la frontiera Dunãrii erau gepizii. din Transilvania. dar e probabil cã ei au venit adesea împreunã. în 540. Totusi. antii si sclavenii dãdeau auxiliari armatelor romane. E preludiul ocupatiei teritoriale care va hotãrî istoria viitoare a Sud-estului european. dându-le o subventie anualã pentru a împiedica tre542 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN cerea bulgarilor. dar sunt alungati. cerurã locuri în imperiu. primind întãririle noilor veniti. pe atunci la Sardica. informatii despre o invazie serioasã. Mai târziu. Dar dupã trei ani îi aflãm devastând Illyricum pânã aproape de Dyrrhachium. alta Thracia. Apoi. îi înspãimântã si ei trecurã în Dalmatia. dar. bulgarii cu o mare oaste prãdarã Peninsula Balcanicã de la o mare la alta. lustinian luase Sir-mium de la ostrogoti. dar furã urmãriti si pierdurã prada pe care o luaserã. primiti de gepizi în locurile lor. trecurã Balcanii si nãvãlirã în Thracia. De mai mult de un veac ei îsi pãrãsiserã patria. bulgarii au nãvãlit în Moesia inferioarã si Scitia. dar n-o putu pãstra si gepizii o cucerirã. se îndreaptarã spre Tesa-lonic. scãpând peste Dunãre cu ajutorul gepizilor. dar rãmãseserã putin timp acolo. cum am mai amintit. pe malul Dunãrii. cu care seamãnau în obiceiuri. în 545. în invaziile mentionate sub lustinian sunt pomeniti uneori slavii. nu avem. ei trecurã în câmpia dintre Tisa si Dunãre. Curând dupã aceastã invazie. ei îsi vor schimba rolul de victime în acela de jefuitori. Mai târziu (507-512). a trecut Dunãrea cu putine trupe si a fost ucis. deveniserã o putere considerabilã si agresivã la Dunãrea de Sus. desfãcându-se în douã pãrti. în 529. aflatã la Elba de Jos (veniserã din Scandi-navia înainte de August). iar când ostrogotii pãrãsirã Pannonia. herulii. Dupã alti doi ani nãvãlesc din nou.

IV. 13. Curând dupã aceea.000 de cãlãreti.care-si aveau locuintele în Basarabia. 528. Utigurii trãiau dincolo de Don. 298-300. Stein. 584. 587. dar în acest timp. o altã bandã de 2000 kutriguri. 33. 9-12. Armata imperiului.. Sandichl împlini dorinta împãratului. el denuntã noul tratat cu gepizii sub pretextul cã au ajutat pe sclaveni sã treacã Dunãrea. Audoin era regele longobarzilor si Thorisin al gepizilor. Goth. Acestia erau o ramurã a rasei hunice. 239 E. cu femeile si copiii lor. 188 si 258. r. Erau un popor formidabil si lustinian luase demult precautii pentru a-i tine în frâu. 1). 533. de armeanul Aratius si de herulul Suartuas Kamsaraka. 19. lustinian le dãduse locuri în Noricum si Pannonia si le garantase o subventie ca federati237. n. era sã se foloseascã de longobarzi împotriva gepizilor. verii pentru a ajuta longobarzilor fu abãtutã din drum pentru a reprima o revoltã în Ul-piana si n-a . Data acestor evenimente e fixatã de Bury la 551245. regele utigurilor. 15-25. 18. Bas-Emp. condusã de Iustin si lustinian. sã se întoarcã si sã primeascã de la împãrat tinuturi în Thracia-4'. IV. Prokopios. pp.descendentii hunilor lui Attila . trecu Dunãrea si devasta tãrile ilirice. sosirã ca fugari pe pãmânt roman. 237 Cf. împãratul le acordã un tinut în Thracia. Aceasta era situatia când. bãtu pe dusman si târî pe femei si copii în sclavie242. 7 si p. . Rãzboiul lor era numai amânat238. si lustinian consimti. 240 E. 23 si IV. strâns înruditi cu bulgarii sau onogundurii . probabil. 14. II. dã forma Sandii] 242 Prokopios. rãzboiul amânat dintre lon-gobarzi si gepizi izbucneste. 241 Stein ortografiazã Sandilkh (v. Politica lui. . al doilea sperând sã obtinã de la împãrat 236 Bury. Ei erau condusi de Sinnion. împotriva kutrigurilor. alta rãmân fede-rati ai imperiului. pe utiguri. si erau. la Dunãre. op. [Traducerea lui H. [Prokopios. op. Bell. Bell. Gepizii se temuserã de dusmanii lor. în anul urmãtor (552). Goth. Stein. l. lustinian trimise îndatã un sol lui Sandichl241. Ei primirã si în întelegere fu stipulat cã. r. cit. p. ale lui Belisarie. 27. în luptele cu vandalii. 7).sub gepizi. trecu Donul. Când stirea ajunse 238 Ibidem. Gepizii cãutarã sã reînnoiascã vechea aliantã cu imperiul. r. care prãdau în provinciile din Balcani. IV. Stein. Bell. III.] 544 neutralitatea. care comandase în Africa pe auxiliarii huni.. Longobarzii erau crestini încã de când se aflau sub jugul herulilor. 532. iar în Scitia politica lui era sã foloseascã un alt popor hunic. 302-303. Goth. longobarzii si gepizii se împãcaserã. contine fragmentele la pag. Ambii trimiserã ambasadori la lustinian.. sã-i informeze despre ceea ce s-a întâmplat la ei acasã si sã le ofere o sumã de bani pentru a pãrãsi teritoriul roman. si îndatã încheiarã o aliantã cu kutrigurii239. Bella. lustinian decise sã-i ajute pe longobarzi si le trimite în primãvara lui 549 un corp de 10. Aceastã atitudine atâtã gelozia utigurilor si Sandichl trimise o ambasadã sã impute lui lustinian nedreptatea actiunii sale. Aceastã trupã întâlni un corp de heruli pe care îl birui. IV. III. 545 la Constantinopol. p. si lustinian cultiva prietenia lor cu daruri anuale240. Mihãescu. 586. 8 si 11 (ed. instigati de gepizi. ajutati de la Constantino-pol. 18. lustinian îl trimise pe unul dintre generalii sãi la kutriguri.000 de kutriguri. dacã-si vor gãsi tara ocupatã. pe la mijlocul secolului al Vl-lea. cit. la est de Marea Azovului. 34. conflictul izbucneste între gepizi si longobarzi. dar când longobarzii curând dupã aceea îi cerurã sã-si împlineascã obligatiile si sã le trimitã trupe în ajutor. Ei au fost îmblânziti prin mari daruri244. pp. primul cerând ajutor.. ocupând stepele rusesti dintre Don si Nipru. 18. Când o armatã de 12. p. cerându-i sã dovedeascã prietenia sa fatã de imperiu si sã nãvãleascã în tinutul vecinilor sãi. Haury. nepotii împãratului.

cit. pp. un sat pe Athyras. 500-680. Gepizii încheiarã apoi tratate de pace de perspectivã cu longobarzii si imperiul. Cu toatã vârsta sa înaintatã.. Aceste provincii par sã fi fost lipsite cu totul de trupe. sã salveze capitala. 5. Toate tezaurele bisericilor dintre Euxin si Cornul de Aur furã aduse în oras sau trecute în Asia. 18.. cit. kutrigurii se refãcurã dupã înfrângerea suferitã din partea utigurilor vecini si în iarna 558-559. iar planul sãu tactic îi atrase pe huni în cursã. Lagãrul fu pãrãsit imediat si kutrigurii fugirã mereu. Agathias.. Zabergan îsi împãrti armata în trei: una trimisã în Grecia sã prade. îmbarcã oameni la Aenos (lângã gura râului Hebrus) ca sã debarce pe coasta sud-vesticã a Chersonesului. Nobilii tremurau în casele lor. Athena. fãcându-i sã creadã cã armata e mare. Ei intrarã în panicã si fugirã. un ofiter brav. La Constantinopol. Byzanz und die Langobarden . iesi din oras si-si asezã tabãra la satul Chettus. Ei se asezarã în lagãr la Melantias. 303. peste Bosfor. 19. intrând în Thracia. Belisarie atacã din front si îi încurcã. gelos pe victoria lui Belisarie.ajuns la destinatie. . Neputând face spãrturã în marele val care închidea peninsula. op. Câti puturã scãpa de la întãri-turi. 257.. Athena. Zabergan puse sã se construiascã bãrci. cit. . simti. 300 de cãlãreti alesi se aruncarã dintr-o vale pã-duroasã în flancul lor. au fost aprinse focuri în câmpie. lustinian fãcu apel la bãtrânul Belisarie. 7. aruncã asupra lor 20 de corãbii cu oameni înarmati si flota barbarã fu nimicitã: nici unul nu scãpã. 1980. Atrocitãtile comise de aceastã a treia bandã sunt descrise de un contemporan. crezând cã sunt urmãriti. însoteau armata. respinsi. 298-304. 2. lustinian. în aceastã criticã situatie.. Idem. 1989. Unindu-se cu banda ce se întorcea din Chersones. 245 Bury. IV. l. anuntând stirea lui lustinian. în Thracia. care se varsã în Propontis. Belisarie îsi asezã trupa de luptã. ajutati de alti aliati. Dupã moartea lui.. împãratul era 246 Bury. Belisarie se dovedi marele tactician de odinioarã. fiind întrebuintati la întãrirea lagãrului si la înselarea inamicului asupra fortelor reale ale bizantinilor. Les ambassades byzantines. în câtiva ani. Scrise lui Sandichl (Sandilkh) cã . Zabergan se aruncã la luptã cu 2. Amalafridas. sub un sef numit Zabergan. 8-24. împãratul le întinse o cursã pentru a-i nimici.. op.000 de cãlãreti alesi. Finlay. op. El adunã câteva mii de oameni din militia citadinã si din veteranii care luptaserã cu el în Italia. II. refugiati în Constantinopol. Zabergan pustii Thracia încã 4 luni. Athena. [T. pentru ca hunii sã creadã cã sunt multi. îi imputã cã 1a privat ele ajutorul pe care i-1 datora pentru trupele longobarde care sustinuserã recent armatele imperiale în Italia. K. îl rechemã la Constantinopol. sterserã numele gepizilor de pe harta politicã a Europei246. Soarta hunilor din Chersonesul tracic nu fu mai fericitã. porneste sub Zabergan cãtre Constantinopol. Apoi. vrãjmãsia dintre aceste clouã popoare germane izbucni iarãsi. a treia. 400 au pierit. iar pacea durã cât domni lustinian. lustinian a rãscumpãrat captivii contra unei sume mari de bani si kutrigurii trecurã înapoi Dunãrea. neputând trece de Termo-pyle. în vreme ce nici un roman n-a fost rãnit serios247. o armatã trecu Dunãrea înghetatã si avanseazã fãrã împotrivire prin Scitia si Moesia.] 547 alarmat pe tronul sãu.. n. 546 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN date de cumnatul regelui. a doua în Chersonesul tracic. IV. Numai trupele coman243 Ibidem. 548 Germanus. 11. locuitorii intrarã în panicã. tãranii din Thracia. se unirã cu Zabergan. Chrestou. 24< Ibidem. 6-22.000 cãlãri. la câtiva kilometri de zidul lui Theodosios. si 19. Lounghis. H (3-uqavTivfi K-opmpxta . 395-1071. unde a fost respinsã de garnizoanã. ajung si iau parte la luptã. Banda trimisã în Grecia nu putu face nimic. Longobarzii câstigarã o victorie completã asupra gepizilor si Auduin (mai-iunie 552). si longobarzii. 1991.

trei mãsuri erau menite a desãvârsi aceastã operã defensivã a imperiului: 1) alcãtuirea de comandamente mari. în munti. de Boor. 24. în câteva comandamente mari. asupra lor. nu ajungeau. Kutrigurii sunt înruditi cu bulgarii . erau un magister militum per Illyricum si unul per Thraciam. resturile marii migratii germanice. Apãrarea imperiului. dacã îi va lãsa nepedepsiti. Din veacul al V-lea imperiul se împãrtea. acesti mari sefi. In aceastã privintã. în Europa. p. lustinian a construit mai multe forturi si un lung zid ale cãrui urme se vãd. deci. Bury. Pericolul hun a fost resimtit si în Crimeea. apãrarea. încredintate acelor magistri militum. peste care se afla un magister militum Armeniae. si apãrate de trupe speciale. la care se pare cã adãugã un comandament nou. menit a asigura apãrarea tãrii250. limitanei. Bulgarii din vremea lui lustinian poartã si numele de uno-gunduri. Cum aratã Ch. Una dintre preocupãrile necontenite ale lui lustinian a fost aceea de a-si asigura fruntariile imperiului împotriva acestor nãvãliri care se înteteau din ce în ce mai mult. Italia si Spania cucerite de asemenea avurã pe ai lor.dar acestia din urmã nu trebuie confundati cu bulgarii care au trecut Dunãrea în Moesia în secolul al VH-lea si au întemeiat statul bulgar248. în Africa se pusese de asemeni un magister militum. soldati si coloni în acelasi timp. 2) crearea unor teritorii militare la frontiere. împãratul va transfera amicitia sa kutrigurilor. Astfel 9 sau si 10 generali. în Asia. Acest sistem de fortificatii a înlãturat primejdia bunicã în posesiunile bizantine si în colonia gotilor. Appendix la voi. si J. De la mijlocul veacului al III-lea. 249 Ed. se întâlneste adesea un magister militum al Moesiei. nota 16. siretenia a prins. iar ei trebuiau sã si . care rezidau la Constantinopol si exercitau puterea lor într-o largã zonã în jurul Con-stantinopolului. 3) construirea unui mare numãr de citadele. Diehl. Prokopios si Agathias îi prezintã pe kutriguri si utiguri drept triburi ale hunilor. Totodatã. cuprinzând Moesia si Scitia: în texte. cel putin. erau si gotii. Acolo. comandate de duci. din punct de vedere militar. asigurând. d. el organizã teritorii militare. pe care adesea i-am întâlnit. 244 si urm. Hunii acaparaserã cea mai mare parte a peninsulei si amenintau posesiunile imperiului. teritoriul imens de la Marea Neagrã pânã în Egipt era pus sub autoritatea unui singur magister militum per Orientem. cu rangul de spectabiles. Sandichl se aruncã asupra vecinilor sãi si ostilitãtile neîncetate dintre aceste douã popoare le-au mistuit energia. grupate într-un sistem nou. Bury. IV din ed. lustinian reorganiza o institutie militarã a vechiului imperiu: de-a lungul Hmes-ului. Ei s-au luptat cu Theodoric si au nãvãlit adeseori în Peninsula Balcanicã în vremea domniei lui Anastasius249. dacã sunt într-adevãr amicii imperiului. analogi generalilor nostri de corp de armatã. „soldatii de frontierã". cãrora li se dãdeau pãmânturi în apropierea frontierei. 549 NICOLAE BANESCU mertul imperiului cu barbarii din acele pãrti. lustinian desfãcu în douã acest vast comandament: Armeniile si Pontul alcâtuirã un comandament nou. lui Gibbon. kutrigurii au luat tot aurul destinat utrigurilor si îl îndemnã sã se arunce. J. îsi împãrteau puterile militare ale Bizantului. p. 550 lustinian pãstrã aceste circumscriptii teritoriale. însãrcinati în particular cu apãrarea zidului lung ridicat de Anastasios între Marea Neagrã si Marmara. si sã ia si ce li se datoreazã. paza hotarelor se încredintase unor trupe speciale. Orasele Cherson si Bosporos jucau acolo un mare rol in co248 Cf. Dar pentru apãrarea imediatã a frontierei. fiecare în circumscriptia sa. îi amenintã cã. la care se adãugau magistri militum praesentales.intrând în Thracia. ' Vezi Justinien.

226-227. încorpora în armata imperialã popoarele barbare (gentes) cantonate în apropierea imediatã a frontierei. primeau pãmânturi probabil scutite de impozit. în rescriptul adresat în aceastã împrejurare lui Belisarie se arãta care era rolul si conditia acestor soldati. în nici un caz nu puteau pãrãsi limesul unde erau asezati. impresia este de uimire. Azi. solid construite. pp. cu garnizoane puternice. 553 Dar aceastã linie nu era totdeauna o barierã de netrecut pentru dusman. El completã opera restaurând o institutie militarã a Romei. prevãzute cu apã si alimente si ocupate de garnizoane mici. ele trebuiau sã închidã frontiera si sã supravegheze apropierea dusmanului. ei veneau.castella. în orasele întãrite si fronturile frontierei. mai însemnate si mai distantate unele de altele. admirabilul sistem defensiv creat odinioarã de Roma. ei primeau si o soldã. De aceea. apãrarea granitelor. Prin aceste mãsuri. întelegi admiratia exprimatã de istoricul veacului al Vl-lea. soldatii acestia cultivatori erau împãrtiti în garnizoane mai mult sau mai putin tari. acoperi toate provinciile de o retea de castella. prin bravura lor. pe lângã aceasta. Pentru a apãra monarhia. lustinian a „mântuit monarhia". Das romische Militãrwesen seit Diocletian. sub ordinele sefilor nationali. o serie de orase fortificate. reconstitui. perpetuitatea serviciului militar era conditia formalã a dreptului lor de proprietate. în aceastã privintã. grupati în regimente comandate de tribuni. destul de apropiate unele de altele. Scopul lor era îndoit: pe deoparte. la o oarecare distantã. lipsa de credintã si cupiditatea lor233. uneori în schimbul unor teritorii cedate din pãmântul roman. care serveau de sprijin celor dintâi. în schimbul unui ajutor anual (annona) vãrsat în mâinile sefilor. aceea care. sã se punã sub 251 Ibidem. fãrã concursul armatei regulate. aceste triburi se legau a deveni servitorii Bizantului si a pune contingentele lor la dispozitia autoritãtii imperiale. dupã expresia lui Prokopios. se desfãsura o a doua linie de citadele. La cererea împãratului. lustinian spera sã asigure. în idem. pentru a împiedica orice relatii comerciale neautorizate între barbari si imperiu. 552 comanda ducelui vecin cu dânsii si concurau cu limi-tanei la apãrarea teritoriului roman25-. Ele erau de obicei orase mari. în schimb.le cultive si totodatã sã le apere. Erau autorizati a se cãsãtori si familia lor locuia cu dânsii în acele castella unde cantonau. sub numele de foederati sau gentiles. ofiterii trebuiau sã-i instruiascã adesea251. în caz de tulburare la granitã. lustinian reorganiza aceastã armatã teritorialã. în aceste mari fâsii de teritorii militare. voi. Pentru a face fatã menirii lor. întãrin-du-1. pe timp de pace. sã cultive aceste pãmânturi si sã supravegheze cãile care duceau dincolo de limes. ei trebuiau sã ia armele si sã sarã în apãrare. Bd. o operã care pare o minune. Historische Schriften. Sistemul era urmãtorul: de-a lungul limes-ului. III. legate între ele printr-o linie de posturi . El însusi schitã planul dupã care se fãcu aceastã reorganizare în Africa. pp. 227-228. prin cunoasterea locurilor. iar pe de altã parte sã serveascã drept bazã de operatii coloanelor expeditionare trimise pentru a prãda teritoriul inamic. risipite pe toatã întinderea vechiului imperiu bizantin. (ppovpia. 252 Mommsen. în spatele ei. p. Aceasta a fost întotdeauna preocuparea generalilor bizantini: asigurarea unui adãpost populatiei lipsite de . în acelasi timp ele ofereau azil populatiilor din câmpie. lustinian se sili sã ridice pe toate frontierele o linie continuã de fortãrete. rolul principal pe care-1 aveau limitanei era de a ocupa si apãra cetãtile situate de-a lungul limes-ului. 206 si urm. Supusi autoritãtii ducilor. Auxiliari preti-osi. în caz de invazie. ei trebuiau. 253 Justinien. recrutati dintre 551 provincialii de la granitã mai ales. când se vãd ruinele acestor numeroase si puternice citadele. iar în fata acestei opere colosale prin care. El realizã. ei ajungeau adesea primejdiosi prin indisciplina. Oamenii.

Augusta. apãrutã la Bucuresti. pentru a-i asigura pe apãrãtori împotriva minelor din partea dusmanilor. Dar în toate gãseau aplicatie unele principii comune ale fortificatiei bizantine. De aceea se construiau într-însa o multime ele magazii de aprovizionare si multe cisterne si apeducte. ale cãrei prevederi au fost reluate pe scurt si în nuvella CXXXI din 18 martie 545. defileuri-le erau pãzite de redute si transformate. Octavum. 555 Ratiaria. arhiepiscopia de Justiniana Prima a apãrut prin novella a Xl-a din 14 aprilie 535. un alt zid înaintea acestuia si un sant larg si adânc. acelea de la hotarele asiatice mai ales. formând o a doua si a treia linie de apãrare. erau adevãrate forturi. Mi-hãescu. Se poate vedea prin urmare ce sfortare uriasã s-a fãcut. în spatele acestei prime linii. în clisuri. cãi strategice se deschideau înãuntrul tãrii pentru a pune în comunicatie fortãretele si a face apãrarea mai usoarã. asa cum ne apare în Africa si în alte cetãti însemnate ale Orientului. 255 Aed. Viminacium.. provincia de origine a lui lustinian. opt castele noi au fost construite si 61 restaurate256. Desigur cã aceste cetãti si forturi se deosebeau. BucurestiParis.. santul trebuia sã fie foarte adânc. 8. în 1960. gros pentru a rezista loviturilor aplicate de masinile de rãzboi. dupã însemnãtatea lor. 257 [Creatã pentru prefectura Illyricum. Novae.apãrare a provinciilor. unde se concentra rezistenta supremã. în Moe-sia. numeroasele lucrãri de fortificatie fãcute din nou sau restaurate de lustinian. lângã satul în care el se nãscuse. 234-238. Troesmis. protectia teritoriului bizantin. mãrginit de un parapet de pãmânt .fortãretele mai mici si redutele erau construite dupã un sistem mai simplu. Ea se aflã în apropiere de Tauresium. Pe frontiera de nord. iar pe tãrmul stâng. dupã expresia bizantinã. izolate de restul sistemului defensiv. puternicul cap de pod Lederata255.K1 împodobitã cu constructii frumoase. de la îmbucãturile Savei pânã la Gurile Dunãrii. în Dardania. în Thracia sute de castella se ridicarã. începu o nouã erã în istoria sa sub numele lusti-niana prima. La langue latine dans le Sud-est de l'Europe. 1978. în privinta lucrãrilor de apãrare ce le cuprindeau. cu douã sau cu o singurã linie de apãrare. pe coline se înãltau turnuri de observatie de unde se vestea apropierea dusmanului. Unii . vechi citadele romane pe care împãratul le puse în stare de apãrare. Scupi. printre care citãm: Singidunum (Belgrad). mai mult de 80 de castella furã construite ori reparate. IV. Zidul avea 10. grosimea era de aproape 4 metri. în Dacia. în fiecare cetate era apoi un arsenal public si corpuri special organizate pentru manevrarea masinilor de rãzboi. în cea mai mare parte. Acestea erau. sistemul fortificatiei bizantine în veacul al Vl-lea. ale cãrei centre mai importante fuseserã pânã atunci Sirmium (azi Sremska Mitrovica) si Thessalonic. lucrare mai completã decât editia ei româneascã. Astfel toatã tara se acoperise de cetãti si întãriri254. Cetatea trebuia sã fie apoi bine înzestratã cu provizii si apã.] 256 Ibid. Durostorum. Astfel era. IV. Turnuri multe si dese trebuiau sã acopere cu folos spatiile intermediare si unele dintre ele. dupã Prokopios. Dar originalitatea operei lui se vede în mãsurile luate pentru a asigura. în trãsãturile sale generale. localitatea natalã a lui lustinian. 5-6. [Competentã si foarte utilã identificare si raportare a acestor toponime la denumirile lor actuale în H. 12 si chiar 18 metri înãltime. 554 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN pentru a împiedica escaladarea si a asigura apãrãtorilor dominatia asupra miscãrilor inamicului. în Epir. Trebuia de exemplu ca zidul sã fie foarte înalt si gros: înalt Ibidem. Nu putem enumera. ce repede si energicã activitate s-a desfãsurat în acesti câtiva ani pentru aceastã întreprindere colosalã. Numai în Dardania. Pe când marile cetãti. prin vointa lui lustinian. în sfârsit. Securisca. E de ajuns sã fie schitate trãsãturile principale ale operei. Trecãtorile însemnate. mai la miazãzi în Macedonia. pe toate frontierele imperiului si se poate lesne ghici câtã cheltuialã de lucru si de bani. aveau trei linii de apãrare -un zid de centurã înalt de douã etaje si flancat de turnuri puternice cu creneluri.

DeAedif. 261 De Aed. apoi Zenobia si Pal-myra la hotarele desertului. 4. Circesium pe Eufrat. E. Sardica si Naissus furã restaurate solid. V. Zur Problematik von Justinianea Prima. Bãnescu. Sabrata261. Belgrad. Kondic si V. Hierapolis.j. 557 PFT porul îl ucise. în interior.. Sebasteia. Bosporos fu întãrit puternic. V. H. Euagrios vorbeste de 150 orase refãcute de lustinian. P. „Cahiers Archeologiques". Astfel toatã Peninsula Balcanicã alcãtui un vast câmp întãrit. în mijlocul peninsulei.. III. La acestea se adãugarã o multime de noi fortãrete: în Tripolita-nia. XXXIX. Nicopolis. Les monuments de Tsaritchin Grad etjustiniana Prima. în Asia. de la Trapezunt pânã la Eufrat se întinserã mai multe linii de fortãrete. distruse idolii si po48. IV. Apoi. Popovic în XXVI Corso di cultura sull'arte ravennate e bizantina. în Euphratesia.. zidurile Cherso-nului refãcute si douã noi forturi se ridicarã în sudul peninsulei. p. p. Dara. Petkovic. el avu meritul de a completa si a coordona aceste citadele într-un sistem riguros. Justiniana Prima în lumina noilor cercetãri. fortãrete puternice. D. Paris. Carrhae. 1948. Heracleea fu apãratã. Capsa.249-311. între ele. pp. Sitefortifie dans l'Illyricum byzantin. Colonea. Apoi. la Termopyle se opri trecãtoarea prin ziduri. Grod. Martyropolis (cu trei linii de apãrare). 1951. V. Cherson si Bosporos erau marile centre ale comertului între Mediterana si bazinul Don si Volga. Lesfouilles de Tsaritchin Grad. Edessa. devenit ulterior Achris (azi Ohrida). Kulu260 Prokopios. III. vandalii distruseserã fortificatiile mai tuturor oraselor.R. întors acasã. în care aflãm între altele Satala. istmul de Corint se tãie printr-o întãrire flancatã de turnuri. A. Boskovic în „Actes du IV-e Congres International d'etudes byzantines". Crimeea era ocupatã de huni. regele lor. „Cahiers Archeologiques (Paris). 1987. coasta se acoperi de citadele. 9-10. Mamma. Din mãsuri de prudentã. lustinian trimise forte mari care îi intimidarã pe huni si restabilirã ordinea. . în Mesopotamia Amida. 10-12. 1948. 5 Viena. Antiochia.. se ridicarã întãriri si în Grecia de Nord. fu invitat la Constantinopol si lustinian îl botezã. p. Arheologii iugoslavi sustin cã lustiniana Prima se afla pe locul actualului Caricin Grad. VI. în „Studii teologice". 1979. Kitharizon. III. l. Sura. 40556 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN ea fu ridicatã la înalta demnitate de metropolã eclesi-asticã a Illyricului. II. . Pe coastele Pontului Euxin. Bury. Bãbus. aici era deci totul de refãcut. Multe existau înainte de lustinian. în Armenia.-D. altii cu Lychnidus. o altã Theodosiupolis. Nu stim încã dacã erau în relatii de federati. . Zeugma. 49-63. situat la 40 km de Naissus (azi Nis). 84-92. Ravenna. Meli-tene. în fine.] 258 Ibid. în Africa.în Byzacena. fãrã a mai socoti numeroasele castella intermediare: numai între Amida si Dara erau 15. 1987. opera înfãptuitã fu si mai mare. Chiar pe coastele arhipelagului si ale Mãrii Marmara se construirã fortificatii. Theodosiupolis (Erzerum). Ulpiana (azi Lipljan) fu de asemenea înfrumusetatã si luã numele de lustiniana secunda. . Leptis Magna. iar garnizoana fu omorâtã. Dar în 528. 1977. p. mai departe castelul Ammaedera.învãtati au identificat-o cu Scupi. cu mult mai jos. Laribus. II. Grabar. în spate. în sfârsit. la Raedestos clãdi o puternicã cetate si construi din nou zidurile ce protejau Chersonesul Thraci-ei258. altã linie. Puternica citadelã Petra proteja tara Lãzilor. Constantina. spre sud-vest (V. care ajunse o formidabilã cetate. 7. Popovic Tsaritchim Grad. 311-312. T6 'AÂOUOTOD KCII TO ev roptovftiTOCig260. sediul cunoscutei arhiepiscopii autocefale care în toatã perioada medievalã a purtat titlul fostei lustiniana Prima. opera lui lustinian259 cuprinde multe pagini. . Callinicum. în „Miscellanea Bulgarica". Chusira. actualul Skopje. opinie pe care o vedem împãrtãsitã si de N. t. Dopmann. Thelepte. 239 Ibid. 53-65. în spatele acestei linii.

lustini-an se arãta deci mostenitor al vechii Rome. popularitatea numelui sãu printre urmasi. Chiar dincolo de provinciile cu totul supuse bizantinilor. Diehl. multe lucrãri au rãmas chiar neterminate. Dar aceste materiale erau foarte împrãstiate. ea a format. aici. de exemplu. se umplurã de fortãrete. judecãtile se întemeiau mai putin pe lege decât pe bunul plac al judecãtorilor. adevãratã bazã a studiului Dreptului roman. Dreptul sãu. în sfârsit. al cãror reprezentant si mostenitor legitim se mândrea a fi. puternicul castel Septem putea. tot tãrmul Africii. s-a lucrat prea repede si soliditatea constructiei a fost jertfitã. Numidia fu acoperitã. aceste cetãti ofereau un adãpost locuitorilor de la tarã si ele nu puteau fi cucerite usor de adversari care nu erau priceputi în arta asediului. Din ordinele si sub influenta sa a fost redactat acel monument de compilatiuni juridice si de ordonante pe care modernii le numesc Corpus juris civilis. mai erau si consideratii de ordin practic ce trebuiau sã-1 hotãrascã în aceastã privintã pe basileu: era dezordinea adâncã ce stãpânea atunci Dreptul roman. decadenta. pânã la Coloanele lui Hercule263. Justinien. VI. armata de ocupatie nu era destul de mare pentru a ocupa serios toate aceste posturi. observã Ch. Pentru lustinian. Pentru a ridica un numãr atât ele covârsitor de cetãti într-un timp atât de scurt. Codul lustinian si Novelele. procesele deveneau interminabile. si. „sã înfrunte toatã lumea". incapabile de a apãra regiunea respectivã. ele se gãseau anevoie si apoi erau pline de contradictii. Era prin urmare o urgentã sã se . în fata Spaniei. Opera legislativã. V. 243-246. Pe lângã acestea. Vaga furã restaurate. de asemenea. Desigur. tara descoperitã 262 Ibid. Ch. ca pretutindeni. VI. Operã uriasã. ale berberilor în Africa. dupã afirmatiile lui Procopios. de o multime de fortãrete. Acelasi lucru se petrece probabil pe Dunãre. în Mesopotamia. dupã invazia slavã pustiitoare din 540. Digestele. Multe posturi secundare par a nu fi avut deloc garnizoanã si a fi fost încredintate numai pazei locuitorilor. Dar de pe înãltimea zidurilor lor. Realizãrile interne ale domniei lui lustinian a. ale cãrui patru pãrti sunt: Institutele. Administratia suferea din aceastã pricinã. învãtatul francez ne dã explicatia acestei stranii constatãri264. a fost totusi neputincioasã în a opri invaziile persilor si arabilor în Asia. Pe de altã parte. lustinian a întreprins si o operã legislativã. 6.558 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN fo262. pe tot parcursul Evului Mediu si rãmâne încã si azi. în urma nimicirii care însoti invazia lui Chosroes. Opera aceeasta defensivã cu adevãrat considerabilã. Prin opera sa juridicã. Diehl subliniazã adâncul respect pe care lustinian îl purta traditiilor vechi romane. si acesteia i se datoreazã. împãratul luã mãsurile de apãrare necesare. în cea mai mare mãsurã. împãratul trebuia sã fie prin urmare un rãzboinic si un 560 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN legiuitor în acelasi timp. dupã activitatea primilor ani. prin care Roma a transmis posteritãtii ceea ce a creat mai bun. Regulile sale se scoteau din 2 izvoare: ordonantele imperiale (leges) si scrierile jurisconsultilor (jus). 7. veni repede pãrãsirea. ale slavilor si hunilor în Europa. Chartagina. Alãturi de aceste mari rãzboaie pe care le-am vãzut. la hotarul cel mai depãrtat al dominatiei imperiale. Roma fusese mare mai cu seamã prin douã lucruri: prin gloria armelor si prin stiinta dreptului. Trebuie sã tinem apoi cont cã multe dintre marile fortificatii ale domniei s-au ridicat în urma invaziilor si pentru a le preîntâmpina întoarcerea. 263 Ibid. si în acelea unde erau trupe imperiale se întâlnesc adesea detasamente prea slabe. -i:fe V:>Y> k 559 NICOLAE BANESCU era astfel cãlcatã de incursiunile ce nu puteau fi oprite. 6. apãrãtorii priveau neputinciosi la prada si incendiile barbarilor asupra tinutului.

în special din comentariile cu care Pomponius. într-un an si ceva lucrarea era gata: la 7 aprilie 529. si rezultatul n-a fost desãvârsit. Lucrarea. se ocupa de textele care nu intrau în nici una din acele categorii si mai ales Chestiunile si Rãspunsurile lui Papinian. armonizate si distribuite în 7 cãrti. pp. care au trãit în vecul al IV-lea. Diehl. La 13 februarie 528. Multe puncte slabe au fost relevate în aceastã operã. o comisie formatã din 16 membri a fost constituitã. Dar opera personalã a lui lustinian furã Digestele (Digesta sau Pandec-tae . sã se reducã într-un sistem usor de consultat si sã se punã capãt arbitrariului magistratilor265. Ambitia împãratului mergea încã mai departe. 562 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN despuia lucrãrile privitoare la jus honorarium. cel mai vechi. si pânã la Hermogene si Charisius. Histoire des sources du droit romain. Paul si Gaius asupra Edictului perpetuu al lui Hadrian268 si care se numesc Libri ad edictum. Ea a fost împãrtitã în trei sectiuni: una extrãgea din operele privitoare la jus civile. Materialele astfel adunate furã apoi cercetate în comisie. cit. E. Berlin. Oricât de importantã. Libertatea lãsatã comisiei a fãcut ca . 492. cap. Dar lustinian chemã ajutorul lui Dumnezeu pentru aceastã „operã deznãdãjduitã". colectia de texte astepta a fi promulgatã. Mucius Scaevola. în fruntea cãrora stãtea Trebonian. &ein. 402-417. Aproximativ 40 de jurisconsulti au dat aceste extracte. Lucrarea era enormã: trebuiau sã se extragã vreo 2. lustinian a îngãduit comisiei sã aleagã ce socoate mai bun. op. Z. V. Ulpian si Paul îmbogãtiserã tratatul de drept civil al lui Sabinus si care se. op. 1892. Acesta fu Codul lustinian împãrtit în 12 cãrti si care trebuia sã aibã putere de lege în tot imperiul. fu gata dupã trei.. 266 stiinta lui multilateralã e schitatã de Gibbon. 248-250. numeste Libri ad Sabinum. Sunt repetitii si sunt contradictii. El voia sã pãstreze astfel posteritãtii pretioasele materiale adunate în timp de veacuri de întelepciunea romanã si sã dea astfel un nou impuls stiintei juridice. covârsind de laude stiinta juridicã a ministrului sãu si experienta sa practicã266. Ch.nãvSeKTai). 1959. Kruger. ed. a treia parte. Bury. doi din Beyruth). în aceastã operã. fiind publicatã în 533.000 de cãrti. mai cu seamã sã evite contradictiile. La 15 decembrie 530. începând de la Q. luând locul culegerilor de mai înainte de acest fel26'. II. Paris. IV. doi avocati de merit si un profesor de drept de la scoala din Constantinopol. înalti functionari administrativi. fu însãrci265 Ibid. o comisie de 10 membri. sã elimine. sub presedintia lui Treboni-an (11 avocati. pentru care se programaserã 10 ani. lustinian avu norocul de a gãsi pentru aceastã operã uriasã un om eminent: Trebonian a fost sufletul acestei lucrãri si împãratul însusi o recunoaste. cit. Paul si Scaevola. opera aceasta nu era originalã. Dar mai ales sau pus la contributie Ulpian si Paul. P. în sfârsit. 1894. seria edictalã si seria papinianã. sub o formã comodã. Histoire de BasEmpire. 250. cum o numeste chiar el. III. Diocletian si Teodosius al II-lea compuseserã astfel de coduri.adune si sã se coordoneze toate aceste texte. sã modifice. pentru a pune la îndemâna juristilor. 4 profesori de drept: doi din Constanti-nopole. p. Theofil. a doua 7 Justinien. Geschichte des griechisch-romischen Rechts. textele necesare ale jurisprudentei. pp. mai ales cele compuse de Ulpian. el vru sã strângã într-un corp de doctrinã pãrerile jurisconsultilor celor mai eminenti ai Romei vechi. Graba cu care s-a fãcut a împiedicat realizarea ei perfectã. 561 Y NICOLAE BANESCU natã sã strângã si sã claseze constitutiile imperiale de la Hadrian încoace... clasate. antinomii. înainte de lustinian. von Lingenthal. Astfel se formarã trei serii de extrase: seria sabinia-nã.

Comisia trebuia sã elimine orice contradictie si tot ce era perimat si inutil. era autorizatã sã suprime constitutii întregi. Numãrul legilor publicate de lustinian în decursul celor cinci ani care urmarã redactiei Codului din 529 fu atât de mare încât o nouã editie se impuse. si aceasta a fost opera lui Trebonian. pe când redactorii Codului Thedosian nu fuseserã autorizati decât la schimbãri menite a face textul fiecãrei constitutii mai clar. Autorii erau Tre-bonian. 564 Constantin. Roma si Beyruth. Câtiva ani mai târziu. sã se mutileze textul lor pentru a se înlocui cu proza comisiei si.adesea sã se omitã interpretãrile jurisconsultilor. lustinian promulgã constitutia sa (Tanta circa nos). a cãrei întrebuintare fu interzisã. sã modifice textele pe care le pãstra si chiar sã contopeascã mai multe într-o singurã lege. în acest scop. destinat studentilor în drept. pânã atunci facultativ. Câteva sãptãmâni mai târziu constitutia promulgatã în aceeasi zi cu a Digestelor. poruncind lui Trebonian sã constituie o comisie dupã alegerea sa. precum si legile posterioare acestora. Theofil. si la 16 decembrie 533. cuprinzând 12 cãrti ca si cea dintâi. Izvoarele sunt scoase din aproape 40 de autori. redactatã de Trebonian în 50 de cãrti. si Doro-theu. terminã marea operã de codificare. Originar din Pamphylia. care a dat singur o treime a lucrãrii. Comisia era alcãtuitã din 16 membri: magister libellorum Stein. din doi avocati si dintr-un profesor de drept sã elaboreze un Cod nou. profesor la Beyruth. 4 profesori de drept (doi din Constantinopol si doi din Beyruth) si 11 avocati. împãratul nu admite scoli de drept în afarã de cele de la Constantinopol. în privinta textelor utilizate. câteva luni dupã publicarea Codului. 251-254. lustinian se hotãrãste. Lucrarea a alcãtuit Digestele. fie ea perimatã sau nu. ' f 563 NICOLAE BANESCU Nu e mai putin adevãrat. cu aceleasi drepturi cu care fusese învestitã comisia Codului. profesor de drept la Constantinopol. care 1-au redactat dupã lucrãri analoge ale epocii clasice. împãratul însãrcina printr-o ordonantã o comisie compusã din 17 functionari în activitate sau retragere. în chipul acesta. Dupã Ulpian. sã reia proiectul theodosian de a codifica si mostenirea jurisprudentei clasice. Comisia executã lucrarea în 14 luni. dar cea mai mare parte a textelor apartin jurisprudentei secolelor al II-lea si al III-lea. Dupã publicarea Codului. la sfatul lui Trebonian. Cãtre octombrie 529. dintre care unii se urcã în timpurile Republicii romane. care a dat putere de lege Digestelor. înainte de publicare Digestelor. Trebonian cumula chestura cu Magisterium officiorum™. o multime de opere admirabile ale dreptului roman se pierdurã ori se alterarã269. cuprinzând legislatia în vigoare continutã în Codurile Gregorian. cu ajutorul cãreia sã strângã într-o singurã operã ceea ce ar trebui sã se extragã din scrierile jurisprudentei clasice. manual elementar în 4 cãrti. pe care o tinu pânã la moartea sa. iar cei trei ani urmãtori sunt consacrati numai Digestelor.Deo auctore). La 13 februarie 528. singura pe care o posedãm. Redactorii erau investiti. el fusese avocat la baroul prefecturii Orientului. cu toate acestea. ajutat de patru membri ai comisiei Digestelor. fiind cãlãuza principalã a redactorilor. . El face obligatoriu anul al cincilea de studiu. Hermogenian si Theodosian. iar al cincilea Codului. pe când lucrãrile pentru Codul Theodosian tinuserã aproape nouã ani. Aceastã nouã editie fu promulgatã prin constitutia de la 16 noiembrie 534. Trebonian fu ridicat în functia de Chestor al Palatului sacru. si stabileste în primul an de studii Institutele si primele cãrti din Digesta. 268 Codificarea rescriptelor imperiale impuse de el ca singura legislatie. Enorma lucrare a fost terminatã în trei ani. El a dat la 15 decembrie 530 o constitutie (. pp. Editia a doua a Codului lustinian. 404-405. * Justinien. Trebonian a fost sufletul acestei întreprinderi. cã lucrarea lui lustinian ne-a transmis izvoarele dreptului roman si a fãcut prin aceasta un serviciu imens stiintei juridice si istoriei. constitutia imperialã din 21 noiembrie 533 dãduse putere de lege Institutelor. reforma programa învãtãmântului juridic. vine îndatã Paul271.

Ulpian proclamase cã în dreptul natural toti oamenii sunt egali. Schimbãri revolutionare sunt prevãzute în dreptul de succesiune: rudenia de sânge. în parte abrogate de mult. el a simtit caracterul adesea îmbãtrânit al vechiului Drept roman. ele se puteau acum cãsãtori cu oameni liberi si chiar cu persoane ele rang senatorial (vezi aici influenta Theodorei). Prin aceasta. 271 Ibidem. copilul nu putea fi dezmostenit. apãru a doua editie a Codului.sã fie pãstratã pe cât posibil ca limbã oficialã a imperiului2'73. Aceasta fu refrezen-tatã de Institute (Institutiones). 85-87. Teoria despotismului imperial e formulatã pentru prima datã în termenii cei mai expresivi si mai completi. 411.De altminteri.sã redacteze acest manual. în ce priveste dreptul lucrurilor. e acela pe care îl posedãm . de simplificare. vechea conceptie a familiei dispare. Digesta. de aceea s-a lãsat condus. opera lui lustinian pregãti cãile pe care avea sã se îndrumeze legislatia modernã274. O mare lãrgime de vederi strãbate în opera lui lustinian. Fiul ajunge stãpân absoIbidem. Femeia devine egalã cu bãrbatul. cã orice om se naste liber si cã sclavia e o stare contra naturii. Codul si Digesta nu erau suficiente. Pãtruns de influenta crestinã. 407. redactate dupã planul Institutelor lui Gaius. Patriapotestas nu mai îngãduie tatãlui sã refuze consimtãmântul la cãsãtoria copilului. pp. Le monde oriental. Codul din 534 si Novelle (adicã esentialmente legile lui lustinian posterioare acestei date)272. lustinian se gândea la aceasta încã din 530. cuprinzând 4600-4700 decizii. de ceea ce el numeste humanitas. 272 Ibidem. pp. si acesta e un lucru caracteristic. Relatiile dintre tatã si copii se schimbã. sau cel putin motivele acestui refuz trebuie sã fie înfãtisate magistratului. hotãra acum transmiterea bunurilor. 566 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN lut pe bunurile pe care le câstigã. Tot asa în ce priveste bunurile. mostenitor al împãratilor romani. la fel cu Trebonian. 565 NICOLAE BANESCU Opera juridicã a lui lustinian a fost redactatã în limba latinã. numai din sec. pp. Acelasi spirit se observã si în conditia sclavilor. ca limba dreptului roman . Afarã de cazuri foarte rare. de blândete. Diehl. Se puse ca principiu dreptul natural al copilului de a mosteni o parte din averea tatãlui. XVI s-a obisnuit a se numi Corpus juris civilis întregul format din Institute. 567 în 534. în ce priveste dreptul persoanelor. de interesul public si de naturalis ratio. p. 274 Ch. el a tinut. emise de la 529 încoace: noul titlu e Codex repetitae praelectionis. El puse pe Trebonian si doi profesori de drept -Theofil si Dorotheu . Prin spiritul acesta de echitate. Ceea ce ne mai izbeste în opera legislativã a lui lustinian e ideea statului constituit dintr-o ierarhie de functionari care se supun unui sef absolut. ale dreptului celor 12 Table. 408-409.latina . Pentru tinerimea care dorea sã studieze dreptul. eliberarea din sclavie fu încurajatã si fãcutã mai usoarã. sporitã cu deciziile sau rescriptele împãratului. lustinian se arãta încã mostenitorul Cesarilor Romei. Fetele. Justinien. era necesar un manual practic. surorile furã chemate la mostenire. prin bãrbati si femei. în dreptul persoanelor. Anulã editia din 529 si acest text. p. în 533 si în acelasi an opera fu gata. Acelasi spirit se impune fatã de conditia femeilor socotite pe treapta de jos a societãtii: curtezanele si actritele. Sclavajul se îmblânzi mult. care guverneazã fãrã control si a cãrui autoritate e de drept divin. Astfel principiile cele mai largi si mai echitabile ale dreptului gintilor stergeau definitiv regulile strâmte. care merg de la Hadrian pânã la 534. 256-260. în toate relatiile dintre membrii familiei se introduce un spirit de blândete si un viu sentiment al demnitãtii personale. legea precizeazã si întãreste drepturile sale asupra dotei. Dar alãturi de aceste traditii ale trecutului pãstrate cu pietate în veacul al Vl-lea apar si idei noi.

învãtãmântul se fãcea pânã atunci în 4 ani. lustinian organizã învãtãmântul juridic.. lustinian îsi rezervã siesi dreptul de a legifera în toatã libertatea. b. tit. impozitele nu se mai puteau încasa. Dreptul penal si procedura criminalã erau lãsate la o parte. Ele n-au fost niciodatã reunite în colectie oficialã. pp. co5 Just.-. situatia internã a monarhiei era foarte gravã. p.r278 Novelles.. fondul de rezervã constituit de împãratul Anastasios era aproape secat. Un nou program de stat se schitã. dar se studiau foarte putine opere: un rezumat din Institutele lui Gaius.. în cazuri neprevãzute. în provincii. cu mare stãruintã... tezaurul era gol. . Pentru a lecui toate aceste rele. Pentru a pãstra în puritatea sa originalã aceastã legislatie. Berytos... pentru a fi mai bine întelese. cu toatã intentia anuntatã a lui lustinian. Pretutindeni se arãtau motive de dezordine si tulburãri.. pentru modificarea unei pãrti care ar fi impus mai târziu o schimbare. Pentru completarea operei sale. Codul275. scoli de drept erau numeroase în Imperiu: la Constantino-pol. Caesarea. 568 r ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN mentarii de multe ori întinse. în momentul în care lustinian lua conducerea imperiului de Orient. De la 534-565 el publicã sub numele de novellae leges o serie de 154 ordonante..... obiceiurile dezastruoase ale administratiei publice produceau o mare nesigurantã si o mizerie adâncã... pentru a curma mai cu seamã abuzurile administrative. în al cincilea. 263-264.... ceva din cãrtile lui Ulpian ad Sabinum si din cometariul sãu asupra Edictului.-. Iulian... Pe deasupra. El opri orice studiu critic asupra textelor legislatiei.. învãtãmântul cuprinse cinci ani. Tot din dorinta de a pãstra curatã legislatia sa. în tot cursul domniei sale. lustinian hotãrî prescriptii cu privire la cercetãrile stiintifice. certurile religioase mãreau dezbinãrile interne si fãceau si mai acutã criza în care se zbãtea monarhia. •. Se permiserã numai traducerile si rezumatele (indices). 264-265.">M\ b^>. care în multe puncte însemnate modificarã dreptul Codului si Digestelor. VII.. La Constanti-nopol factiunile Hippodromului frãmântau populatia cu rivalitãtile lor si întretineau opozitia pe care o fã276 Ibidem. lustinian pãstrã pe primele trei. II. O reformã se impunea. orice schimbare. Roma.azi sub numele de Codul lustinian... 8 cãrti din Responsa ale lui Papinian si cele 23 de cãrti din Responsa ale lui Paulus...: . orice comentariu. lustinian întreprinse cu îndrãznealã aceastã reformã.:" .. Opera administrativã. Acest fapt nu împiedicã totusi parafraze la texte. 266. pentru a pune ordine în lucruri. Cea mai mare parte totusi se referã la afaceri administrative si eclesiastice si au prin aceasta un mare interes pentru istoria administrativã a domniei. I.. Introduse în administratia bizantinã unele principii esentiale si prin aceasta domnia sa reprezintã un moment important în . le strânse prima datã. în primul an studentii (Justiniani novi) învãtau Institutele si primele 4 cãrti din Digeste. al treilea si al patrulea an se studiau Digestele. interpretãri. coli. Toate aceste lucrãri atestã marea activitate care domnea în scolile de drept în veacul al VI-lea276... :r : . Alexandria si aiurea. Sãrãcia din ce în ce mai mare a imperiului sleia izvoarele bogãtiei publice. Un avocat din Constantinopole.rP ' 569 l NICOLAE BANESCU ceau noului regim mostenitorii deposedati ai lui Anas-tasios. 277 Ibidem. el o urmãri. pp.. cum se exprimã însusi lustinian întro ordonantã a sa: „nonpaterna voce legem conscripsimus sed hac communi et graeca. în 555277Novellele furã scrise în greacã. ut omnibus sit nota propter facilem interpretationem"278. o mare reformã se impunea. în al doilea.

afarã de taxele permise. în a doua sa prefecturã. De aceea. cit. II. dupã expresia sa. Aboli sistemul cumpãrãrii functiei. împãratul aratã cã ei obisnuiau sã ia de la contribuabili de trei si de zece ori mai mult decât plãtiserã . prin acest jurãmânt. toti câtia aveau de îndreptat plângeri împãratului.pentru functia lor. Legislatia iustinianã mãreste influenta episcopilor în controlul administratiei. prin douã ordonante (novellele 8 si 17). Stein. Episcopii erau invitati sã supravegheze purtarea guvernatorilor si sã E. spiritul sãu autoritar era condus în chip firesc cãtre centralizarea administrativã. adevãrati tirani feudali. 463 si urm. cit. noul numit se îndatora sã guverneze fãrã înselãciune. în 535. Pentru a ne face o idee despre cauzele multiple ce impuneau aceastã reformã. ei întretineau pe cheltuiala lor bande de bucellari care pustiau tinuturile. El avea o sincerã dorintã de a face bine. si împãratul îi fãcu responsabili de plata integralã a contributiilor regiunii ce li se încredinta. în care autorul rezumã observatiile crude ale împãratului. ducea la coruperea justitiei si la demoralizarea generalã în provincii. p. 270-274. tarinele se goleau de muncitori si agricultura încetase. lustinian fu adânc miscat de aceastã stare de lucruri nefericitã si primejdioasã. datoratã înainte de toate generozitãtii perechii imperiale281. op. „mâinile curate". aducând în capitalã fermentul revolutiei80. pp. Apoi impuse oricãrui functionar depunerea unui jurãmânt solemn prin care se obliga a servi credincios pe stãpânii sãi lustinian si Theodora prin care declara cã a obtinut functia fãrã a da nimãnui bani ca suffragi-um. Salariile nu erau de ajuns sã-i despãgubeascã de sumele cheltuite pentru obtine 1 Ch. Diehl. pe care faimosii defensores erau neputinciosi a le apãra. Justinien. Histoire du Bas-Empire. adevãrate documente oficiale în aceastã privintã. 570 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN rea postului si ei cãutau sã si le procure prin mijloace neregulate pe socoteala provincialilor. Un vechi obicei al Bizantului era de a se lua sume considerabile de la cei care erau numiti ca guvernatori ai provinciilor (suffragia) si aceste sume mergeau parte la împãrat. sã fie drepti în judecãtile lor. sã nu primeascã bani. împãratul mãri veniturile functiilor publice. Marii proprietari. E. Cei care aspirau la asemenea posturi erau nevoiti sã se împrumute cu dobânzi enorme. El cerea necontenit ca functionarii sãi sã aibã. al acelor suffragia. un act de recunostintã cãtre Dumnezeu care-1 coplesise cu binefacerile sale. lustinian fixã principiile reformei administrative la care a contribuit si loan din Cappadocia. le devastau locuintele. o grijã realã fatã de supusii sãi. e de ajuns a strãbate no-vellele lui lustinian. 571 NICOLAE BANESCU strãduia sã creeze un corp de functionari disciplinati si docili. iar acest lucru sleia tezaurul. orasele. 572 . date pe 15 si 16 aprilie. 463-464. cu integritate si cinste si sã apere pe supusii împãratului de orice violentã. era pustiite. sã pedepseascã pe vinovati. încorporau la domeniile lor bunurile altora. scãzu mult sumele plãtite la numire si permise sã se plãteascã numai anumite sume (awr\&eiai) pentru obtinerea brevetului de numire. serios constituit si recrutat cu deosebitã atentie. Mai contribuia la aceasta si un interes superior de stat: provinciile ruinate nu mai puteau da nimic pentru nevoile publice.istoria administrativã a Imperiului de Rãsãrit279. socotea cã rolul de reformator era o datorie a functiunii sale imperiale. pentru nedreptãti diferite. De aici. Iar în Constantinopol imigrau în masã multimea nemultumitilor. Pentru a împiedica exploatarea contribuabilor. Rãscoalele izbucneau adesea în provincii. Acestia trebuiau apoi sã se intereseze de strângerea contributiilor. Guvernatorii trebuiau sã trãiascã din salariile lor si sã se poarte pãrinteste fatã de populatie.. le uzurpau pãmânturile. Soldatii apãsau ele asemenea greu asupra locuitorilor. 270. parte la prefectul pretoriului. op. lustinian se 280 Diehl. Stein. tara se depopula..

în acelasi timp în care numãrul provinciilor si deci al guvernatorilor scãdea. pentru protectia poporului împotriva abuzurilor administratiei. 474-475. lustinian. 283 Stein. II. defensorii sã decidã procese în valoare de pânã la 300 nomismata si în cazuri criminale mici283. Reorganizarea provincialã. dispãreau vicarii diecezelor. si sediul administratiei sale se aflã la Odessus (Varna). care serveau odinioarã de intermediari între administratorii provinciilor si prefectul pretoriului. cit. prin novella 31 din anul 536 fu împãrtitã în 4 provincii. 276 si urm. Presses Universitaires de France. ca sã rãspundã de actele sale. O lege din 18 mai 536 înfiinta o magistraturã cu caracter special. Aceastã novellã nu a putut fi primitã cu bucurie de municipalitãti. 467-468. crescutã mult prin anexiuni recente. [Aceste aspecte au fost reluate de H. Diehl286. c. putine schimbãri se fãcuserã în amãnuntele sistemului provincial care fusese întocmit de Diocletian si modificat ici-colo de urmasii sãi. desfãcute din dieceza Asiei.reclame stricta aplicare a legilor. Functia de defensor civitatis ajunsese nefolositoare în practicã. trebuie amintitã în mod special. reorganizat dupã un plan simplu.provincia insulelor (adicã Cyclaclele si arhipelagurile însirate de la Lesbos pânã la Rhodos) si Caria. Aceastã nouã circumscriptie cuprindea Moesia secundã si Sci-tia — cele douã provincii danubiene care fãcuserã parte pânã acum din dieceza Thraciei . desfãcutã din dieceza Orientului. aceea de quaestor lustinianus exercitus (quaestor iustinian al armatei). cum a arãtat Ch. reuni într-un singur guvernãmânt cele douã provincii vechi ale Libiei. Quaestura exercitus. Consideratii de ordin militar au determinat aceastã creatie: quaestor exercitus e înainte de toate un general însãrcinat cu apãrarea Dunãrii de Jos. precum si insula Cipru. Macedonia II fu reunitã cu Dardania. al cãror text trebuiau sã-1 afiseze pe usile bisericilor282. care era navigabilã pentru cele mai mari vase ale epocii. pp. pe lângã vechile atributii. 1966. dar 282 Diehl. nu încercã o revizuire completã a sistemului existent. cit. Provinciile fuseserã mereu îmbucãtãtite284. care nu puteau avea o atitudine independentã fatã de guvernatori. 338-339573 fãcu multe schimbãri în care se depãrta de la principiile lui Diocletian. op. Paris. un illustris depinzând direct de împãrat. lustinian cãutã sã o restaureze printr-o reformã. Cele douã provincii: insulele si Caria sunt originea „themei Carabisiani". El combinã în unele cazuri provincii mici pentru a alcãtui mari guvernãminte. Dar într-o novellã (din 15 august 535) atribuitã de Stein influentei lui loan de Cappadocia se încearcã reînvierea institutiilor municipale pe bazã laicã. deoarece poruncea ca în fiecare oras cetãtenii fruntasi sã îndeplineascã functia timp de 2 ani prin rotatie si impunea ca. fiindcã era îndeplinitã de oameni fãrã influentã sau situatie. ... pp. Egiptul. pp.. op. Just. ca sef civil si militar al teritoriilor puse sub autoritatea sa. Confirmarea vechii reguli dupã care guvernatorul trebuia sã rãmânã în provincia sa timp de 50 de zile dupã iesirea din functie. Armenia. si deasupra guvernatorilor de provincii fu pus un magistrat superior. cãci Moesia secundã se întindea de-a lungul Dunãrii. legãtura dintre cele 5 provincii pu285 Stein. Acesta e începutul sistemului care a creat la începutul secolului al VH-lea regimul „themelor". Au fost date tot atunci si alte câteva legi.] 574 l ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN se sub ordinele quaestondui armatei era caracterul lor maritim sau quasi-maritim. si în celelalte pãrti. 284 Buiy. în veacul al V-lea. Ahrweiler. Cum aratã foarte bine Stein283. Byzance et la mer. Tot asa. care voia un guvernãmânt local mai puternic si o putere centralã mai ascultatã.

Din aceastã pricinã. limi287 Ch. 1905. e acum împãrtitã în 5 circumscriptii. în vreme ce altii vegheau la Dunãre în Scitia. comes sacra-rum largitionum). Reforma administratiei egiptene trebuie consideratã drept opera lui loan de Cappadocia. în Orient cornitele Orientului. un moderator fu pus în noul Helle-nopont (unit acum cu Pontus Polemaniacus). dar în provinciile mai dificile. Ei iau titlul de duce si întrunesc în mâinile lor puterea civilã si comandamentul militar. iar cele douã provincii ale Cappadociei furã unite sub un pro^ consul lustinianus. cum a fost Strategius. prefectul augustal e abolit ca sef civil al întregii dieceze a Egiptului.câte un comes lus-tinianus (comites).. Diehl. Se punea astfel capãt rivalitãtilor care fãceau administratia publicã ineficace. el aplicã sistemul. Siria. lustinian a reorganizat si marile comandamente militare. comiti. lustinian remedia si sistemul judiciar. fãrã posibilitatea de recurs. Sa cãutat a se mãri tot mai mult prestigiul ducilor. Ahrweiler. Lycaonia. Prin statutul din 539. 576 tanei. venalitatea si partialitatea judecãtorilor. cit] 575 duce. moderatori. 282. Diehl. alti duces au fost stabiliti în Armenia. în Europa. pretori. a organizat de-a lungul limes-ului districtele militare conduse de duces si ocupate de trupe speciale. toate cauzele de o valoare mai micã decât 500 aurei287. lustinian se hotãrî sã reuneascã în mâinile aceluiasi functionar puterile civile si militare. Ei aveau rangul de spectabiles si erau împodobiti cu titlul lustiniani. înalte demnitãti ale unor aristocrati mari latifundiari. ei unirã o largã autoritate asupra soldatilor cantonati în circumscriptiile lor. Aceastã întârziere si-o explicã Stein prin pregãtirea specialã de care a fost nevoie pentru reorganizarea Egiptului. Et. fãcând parte din dieceza Pontului. proasta evidentã.în sfârsit. pentru a simplifica mecanismul administratiei si pentru a întãri autoritatea publicã. care cuprindea 9 provincii civile grupate din punct de vedere militar în 3 ducate. în unele pãrti se pãstrarã aceste puteri. furã autorizati a judeca în apel. pe lângã cã tribunalele capitalei erau încãrcate de afaceri mãrunte.. byz. p. De acum înainte. în cele douã Moesii si în Dacia. în Thracia se instituirã pretori (praetor lustinianus). lustinian a împãrtit aceastã comandã. înainte de toate însã. în Pisidia. [Opinie diferitã la H. De aceea toti administratorii nou creati de lustinian în diecezele Pontului si Asiei. reuneau în mâinile lor atributiile si apuntamentele vechiului praeses si 286 Ch. p. Paflagonia. Armenia III. ei puteau judeca în apel chiar cauze de o valoare sub 500 bani de aur [nomisme]. în Palestina si Armenia I la rangul de proconsul. Aveau atributii de ordin financiar si un drept de jurisdictie foarte întins. el a adãugat la „magister militum11 pentru Thracia si Illyricum încã unul. în Egipt prefectul augustal. Legea pe care o institui apãru în primele luni ale anului 539. pentru apãrarea frontierei. Un magister militum per Orientem comandase pânã la el întregul teritoriu ce se întindea de la Marea Neagrã pânã în Egipt. pentru a tine în frâu elementele de descompunere feudalistã. întãrind armãtura administrativã a Statului288. aceastã diecezã. creând „magistri militum" pentru Armenia si Mesopotamia. pentru binele supusilor sãi. în Arabia si Fenicia vechiul praeses fu ridicat la rangul de moderator. în epoca lui lustinian erau douã provincii intitulate Armenia. Un lant continuu de fortãrete a fost înãltat de-al ungul frontierelor. Prin aceasta. câteva comenzi au fost înjumãtãtite în Siria si pe Eufrat. proconsuli. . unde erau de învins rezistente mari (monofizismul protejat de Theodora. al cãrui loc îl luau. lumea dãdea nãvalã în Constantinopol pentru a depune plângeri împotriva primilor judecãtori si acest fapt pricinuia mari cheltuieli pentru împricinati. Era cunoscutã încetineala justitiei. Galatia . 290 si urm. op. ai cãror sefi sunt total independenti unul de altul. în Isauria. La puterea civilã. Trei limites au fost formate în Egipt. la aproape 3 ani dupã ultima novellã reformatoare. Just. si fãceau sã sufere administratia. al Moesi-ei.

care transformau Orientul. Reorganizarea a fost fãcutã prin pragmatica sanctiune din 554. vechile împãrtiri administrative si deosebirea dintre puterea civilã si cea militarã. i 579 NICOLAF.restul din vechea Aremnia primã si parte din Pontus Polemoniacus (Comana. îndatã dupã aceea. A fost reconstruitã dupã modelul roman. Tot asa au stat lucrurile si în prefectura Italiei reconstruitã. 5: . nr. în tãrile cucerite de lustinian. Belisarie în Africa si Narses în Italia organizau apãrarea frontierei. ed. De asemenea. Africa. Armenia a treia . Sardinia si Corsica tineau de prefectura Africii. Italia. lustinian sterse tot ce reamintea „tirania" barbarã. Narses a fost un real vicerege. lustinian introduce legislatia promulgatã de el în Vestul recucerit. asistat ca mai înainte de 2 vicari. pp. Colonea. cum a fost înainte. 4. iar contributiile realizate împãrtite. op. purtând tilurile consulares Bury. nu au fost introduse si în Occident. donatii fãcute de regii barbari. Appendix. Armenia a patra . creând 4 provincii ale Armeniei. Honorias si vechea Paflagonia au fost unite într-o nouã Paflagonie. împãratul. duci comandau districtele militare (limites) create de-a lungul frontierei. împãratul a distribuit aceste dis1 Stein. V. 476-480. sub un pretor289. apoi. pãstrã. BÃNESCU Administratia militarã era în acelasi fel orânduitã. 2.parte din vechea Armenia primã (Teodosiopolis. exigente politice sau militare impuneau concentrarea întregii autoritãti întro singurã mânã. Armenia primã . al Romei si al Italiei. Zela si Brisa). Vechiul sistem de impozite fu restaurat. dar strict separatã de cea civilã. Un comes sacri patrimonii per Italiam fu numit si imperialii logotbetae cereau cu rigoare rãmãsitele din timpul regilor goti. Dar acestea erau numai abateri exceptionale de la principiul stabilit. Satala. aflat sub un guvernator cu titlul de moderator. în Africa si Italia recucerite.Sophanene. dupã 538 un prefect al pretoriului era numit în Italia si regimul administratiei civile era stabilit dupã capitularea Ravennei. estul Armeniei a treia (capitala Martyropolis). Ca si în Italia. Sub autoritatea prefectului. 578 si praesides. cit. 4. Nicopolis) plus parte din Pontus Polemoniacus (Trapezus si Cerasus). având în subordine 7 guvernatori. care pânã atunci fuseserã în afara sistemului provincial. Reformele acestea. 1. în Africa. Armenia secundã . Fiecare provincie forma o mare comandã cu un magister militum în frunte. Solomon si Germanos au combinat functiile si chiar titlurile de prefect pretorian si magister militum. 3. De la 535 un praetor era în fruntea Siciliei recucerite. în parte din Pontus Polemoniacus si în parte din noi teritorii. mãsuri economice luate de ei în favoarea colonilor sau sclavilor erau anulate si Pragmatica restaura proprietarilor romani toate pãmânturile pe care le aveau înainte de Totila. fiindcã în acelasi timp. între arca prefectului si casa largitiones.. principiul reorganizãrii administrative în Africa a fost acela al vechii separatii între autoritatea civilã si militarã. preocupat sã dea populatiilor imaginea exactã a administratiei romane asa cum ele o cunoscuserã mai înainte. în practicã./ tricte din nou. voi.vechea Armenia secundã. Gibbon. district dincolo de Eufrat. Contracte semnate în timpul lui Totila. Numeroasele oficii care controlau detaliile îi ajutau pe functionari si asigurau predominarea conducerii civile în prefectura Africii.Prin no-vella 31 din anul 536. functionarii civili guvernau cele 13 provincii în care a fost împãrtitã peninsula. II. în fruntea guvernãmântului civil al Africii a fost asezat un prefect al pretoriului. La nevoie. Spania se aflau sub autoritatea unui astfel de magister. în Africa erau la început 4. Restul din Pontus Polemoniacus a fost unit cu vechiul Hellenopontus pentru a forma un nou Helleno-pontus. formate în parte din cele douã vechi provincii.

patru erau si în Italia. biserici. Depopulate. pentru a grãbi împãrtirea justitiei si a scãpa capitala de o multime turbulentã. a cãutat sã restaureze marea aristocratie. lustinian a fost nevoit sã repete ordonantele sale. luau armele si apãrau postul încredintat lor sau împreunã cu trupe similare îi respingeau pe nãvãlitori. un fapt ne izbeste de la început si anume cã. El trebuia sã-i asiste pe cei care aveau motive legitime pentru a veni în capitalã. Dacã ne întrebãm acum care a fost rezultatul marii reforme din 535. judecãtor suprem si prefect al politiei în acelasi timp292. districtele furã repopulate. provinciile de Vest au apelat la împãrat sã le ajute în mizeria lor. orase noi construite pe platoul înalt al Numidiei. sã se interzicã purtarea armelor celor care nu erau înrolati în armatã. textele oficiale ne reveleazã omoruri. Duci erau si în Sardinia si Sicilia. lucrãri de utilitate publicã furã ridicate în orase. Recrutati dintre localnicii de la frontierã. si sã ridice din ruine pe cele nimicite de cutremure sau incendii. porturi deschise. Pentru a li se pune capãt. El a înlocuit pe praefectus vigilum (vwre-Jiapxog) subordonat mai înainte prefectului orasului. splendide bãi. abuzurile functionarilor continuau ca si înainte. Aceasta se constatã din numeroasele novelle. ei stationau în orase întãrite si castele de la frontierã. lustinian se mãgulea cu faptul cã a restabilit ordinea. pp. comandati de tribuni. în care se demascã administratori abuzivi si în care soldatii se mentioneazã ca o adevãratã plagã a provinciilor. dupã tipul celor vechi. Au fost luate mãsuri în Africa în scopul restaurãrii cultivãrii câmpurilor. în aceste districte stationau trupe speciale. iar tribunalul sãu se ocupa cu anumite cazuri de crime293. . în care împãratul se plânge de întârzierea cu care noii functionari iau în stãpânire cârmuirile lor. lustinian încercã sã încorporeze în armata imperialã popoarele barbare locuind în împrejurimile imperiului. provinciile erau rãu guvernate. si totusi. Neapole ajunse un mare port comercial290. atât de cenzurate în ordonantele din 535. cisterne. în 539. împãratul înfiinta la Constantinopol un magistrat extraordinar. lãsând tinuturile luni întregi în pãrãsire. lustinian auzi acest apel. acum abolit291. Numidia si Mauritania. Prokopios ne-a schitat în Istoria secretã mizeria pe care restaurarea imperiului a adus-o în Africa si Italia. Milan fu ridicat din ruine.Tripolitana. în 539. în timp de rãzboi. a protejat si îmbogãtit Biserica si a reparat dezastrele rãzboiului. în timp de pace cultivau pãmântul si vegheau cãile ce treceau prin limes. Roma pusã în posesia privilegiilor care sã-i dea o înviorare economicã. Mãsurile au adus o realã prosperitate. 22-24. ca semn al suveranitãtii romane. dãinuiau si înfloreau. strivite de impozite. Pe lângã acestia. Car-thagina împodobitã cu un palat. acte de brigandaj. dupã devastãrile crunte ale rãzboiului. pacea publicã a fost mereu tulburatã. Ei pun contingentele lor la dispozitia ducilor din limes si sefii lor primesc de la împãrat un fel de învestiturã. sã vegheze ca acestia sã-si termine treburile repede si sã se întoarcã acasã. rãscoale ' Diehl în Cambridge Med. în prima parte a domniei sale. de-a lungul frontierei Alpilor. Se puteau cãsãtori. Toate viciile. Ceea ce e mai grav. quaesitor. sã atragã atentia asupra prescriptiilor date. sã-i trimitã la domiciliu pe cei care nu aveau motive serioase sã rãmânã în capitalã. Ravenna înfrumusetatã cu constructii ca Sân Vitale si Sân Apolinare în Classe ajunse o capitalã. primind un subsidiu anual (annona). Nu puteau pãrãsi niciodatã limesul. By-zacena. lupte cu armele. doborâtã de Totila. Avea si functii judiciare. li-mitanei. 581 NICOLAE BANESCU care au zguduit tara. Aceste reforme administrative au fost completate printr-o mare operã de lucrãri de utilitate publicã. ei primeau feude. împãratul a usurat impozitele. Acesti gentiles sau foederati fac un tratat perpetuu cu împãratul. se hotãrî. lustinian s-a interesat îndeosebi sã înzestreze orasele cu asemenea lucrãri: terme. History. pânã la sfârsitul domniei. apeducte. ^aits] 580 Disperate. Grupati în regimente. necontenit. Au fost luate mãsuri similare si în Italia.

atunci când pãmânturile rãmâneau necultivate. a fost sub aceastã domnie greu de suportat pentru populatie. pentru aflarea lor. Este. II. Micile proprietãti ale arendasilor liberi dintr-o comunã erau socotite unitate fiscalã. lustinian a suferit din cauza lipsei de bani. Adãugirea de impozit era numitã epibole.npaiiwp TOV Sfmov). 583 . fãcea. rãzboaiele purtate. lustinian a dat o lege în 545 pentru a-i apãra pe locuitori. constructiile. cum observã Bury. Cu toate criticile ce i s-au adus.ducea la contributii insuportabile. Un impozit care pare a f i o noutate si despre care nu gãsim urmã în legislatia imperialã este asazisul ae-rikon (ãepiKOV). pe proprietarii vecini rãspunzãtori de impozitele acestor pãmânturi. pompa curtii. Stein.. p. pentru constructiile sale uriase. op. Rom. Pentru a alimenta tezaurul. cit. rãspunzãtoare pentru toatã suma impusã membrilor ei. un nume care sugereazã. d. 80. Prokopios aruncã rãspunderea pentru aceasta asupra lui lustinian. Dacã rezultatul a fost lamentabil. în timpul celui de-al doilea rãzboi persan. ca si quaesitor. însã. emp. necesitãtile domniei silindu-1 a da cel dintâi exemplul încãlcãrii legilor pe care le promulga. 292 Nov. Cei care erau fiziceste capabili si refuzau aceste sarcini. trebuie sã recunoastem cã abuzurile stigmatizate n-au fost în cea mai mare parte inventate de lustinian. trebuia sã si le procure din altã parte. era si judecãtor si sef de politie: „Pretorul poporului" (. pp. Sistemul.•> niei. care. lustinian pãstrã acest principiu. Hist. . Legile împãratului ne aratã. strivitã de impozite. 293 Vezi Bury. împãratul trebui sã creeze impozite noi si sã impunã o rigoare exageratã în administrarea finantelor. Sistemul impozitelor.6Kr\vaa.. care era cunoscut ca o cumpãrare în comun . Aceste proprietãti erau numite 6^. Cheltuielile mari ale dom.coemptio (avvatvri) . De-a lungul întregii sale domnii. 291 V. cit. 294. tot efortul lui de a împiedica abuzurile functionarilor si a apãra populatia de excesele colectorilor de impozite. nu avea nici un scrupul. pp. în genere apãsãtor în Imperiul bizantin. dar nu pare sã-1 fi fãcut mai aspru decât înainte. 582 Prefectul orasului a fost degrevat de o parte a rãspunderilor sale. acest fapt nu are altã explicatie decât lipsa unei mâini energice care sã ducã la executarea ordonantelor. Altã institutie apãsãtoare era epibole. Când o provincie nu avea provizii suficiente. lustinian era incapabil în aceastã privintã. un contrast între aceste eforturi ale lui lustinian si mizeria populatiei din provincii.în privinta celor care nu aveau un loc de muncã. Drept urmare. ale cãrui atributii erau sã-i pedepseascã pe hoti. Nu era o noutate faptul cã locuitorii provinciilor prin care treceau trupele la rãzboi erau obligati sã procure hrana necesarã soldatilor si nutretul pentru cai si sã le transporte în lagãre. cã era un impozit pe clãdirile înalte296. de fapt. 584 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN invaziile dusmane si ciuma au pricinuit ruina multor proprietari si cã aplicarea acestei epibole a fost adesea foarte stânjenitoare295. pentru cheltuielile politicii sale fatã de barbari. pentru luxul imperial de care era înconjurat. E probabil totusi cã în provinciile orientale. ci o mostenire a trecutului. ofthe lat. care. prin crearea unui nou post de demnitar. 349-350. Prevedea sã fie plãtiti pentru tot ceea ce procurau armatei si nici o contributie în bani nu trebuia cerutã de la ei294. op. acestora li se atribuiau anumite obligatii privind serviciile publice. N1COLAE BÃNESCU toate fãceau sã creascã nevoia de bani si lustinian insista totdeauna sã se încaseze cele datorate de supusi. în anumite cazuri. 455 si 803. El a fost mai putin liberal si prudent decât unii predecesori în anularea rãmãsitelor acumulate si în scutirea provinciilor devastate de invazie. el avea nevoie de sume enorme. Diehl. Politica financiarã. 294 Ibidem. erau expulzati din oras. Pentru rãzboaiele sale de cucerire. 334-336. E.

„Archives de l'Athos". aceste 4 scholae de datã recentã au fost suprimate fãrã despãgubiri297. urmate de alte serii de abuzuri. astfel încât a trebuit ca o parte din ei sã facã garnizoanã aiurea. în caz de moarte a unui proprietar. cu repercursiuni neplãcute: abolirea consulatului. care se obtinea prin plata a 100 livre aur. care controlau exportul mãrfurilor prohibite. Iar monopolul mãtãsii corespundea unei necesitãtii. X. Cel din Hieron purta mai târziu si titlul de Ko^Tjq toi) 'lepov KOU IlOVTOX). în realitate. au fost create alte patru. fãrã a mai fi recrutati soldati noi. Unele schimbãri s-au fãcut si la vama din Constan-tinopol. 296 II. acest lucru a fost continuat. completându-se efectivele celor 7 scholae existente. altul la Hieron (iesirea din Bosfor). Ei erau plãtiti cu salariu fix si nu primeau nimic de la co-rãbieri. Ceea ce pare adevãrat este economia fãcutã de lusti-nian. lustian a fãcut o altã schimbare: patrimoniul dispare. chestiunea a fost transatã de cãtre F. Originea sa o gãsim mai înainte în timp. Dar acum taxele vamale erau încasate atunci când corabia ajungea în portul capitalei. Dacã mai târziu. în paguba proprietãtii private vecine. Ostrogorsky: âftp desemna amenda plãtitã fiscului bizantin pentru diverse încãlcãri ale legii (cf. III. si Jacques Bompaire. desi erau prea numerosi pentru a stationa toti în capitalã. iar domeniile care-1 compuneau sunt încredintate curatorilor (. Numãrul de protectores domestici s-a mãrit. ci numai ca gãrzi de corp ale împãratului. Actes de Xeropotamou. care controlau sã nu se producã evaziuni fiscale: un functionar era la Abydos. cei numiti pe bani nu serveau ca ofiteri subalterni. Zenon a creat consulatul onorific. împãratul Anas-tasios I instituise un nou ministru. pasul decisiv în evolutia care a dus la acest rezultat pare a data de ia lustinian. Domus divina era patrimonium si curatorul pare a fi fost un functionar de curte mai degrabã decât unul de stat. lustinian având intentia de a considera administrarea domeniilor patri295 în Nov. ei fiindu-i echivalentã „gloaba" din Evul Mediu românesc. Sub Iustin I. Inovatia operatã de Justinian a constat în aceea cã ambele statiuni au fost transformate în vãmi pentru importuri. cumpãrarea unei 586 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN demnitãti fãrã functie efectivã e de mult timp ceva legal. De asemenea. care lipsi populatia de spectacole. dar primeau si o cotã din taxele încasate. Dolger si G. Evident. ai cãror functionari aveau salariu. 350. Creatiile masive de il- . „Istoria secretã" îi imputã lui Justinian faptul de a fi instituit monopoluri. în cele din urmã. dupã cum aratã Stein. Monopolul armelor nu avea motive economice (particularilor fiindu-le interzisã cumpãrarea armelor). Acelasi împãrat a vândut locuri în scho-lele palatine. contribuind la scumpirea bunurilor.curatores divinae domus). 350 n. 2). Paris.Bunurile imperiale au sporit prin recuperarea Africii. p. unde mortii rãmâneau înscrisi pe liste. drept o afacere personalã a împãratului. în provinciile din rãsãrit. col. [în aceastã privintã. constând din proprietãti confiscate. Se aplicau si confiscãri la adresa vinovatilor. în sec. II. lustinian a distribuit demnitãti de illustris cu aceeasi profunzime (larghete).] 585 moniale. lustinian a mai fost acuzat de Prokopios pentru traficul cu functiile înalte. comespatrimonii. bunurile private si domeniile coroanei s-au extins considerabil. scãderea pensiilor oficialilor servind în birourile centrale a fost tot o mãsurã impopularã. echivalând cu achizitia unei rente viagere. el a fãcut un comert foarte rentabil cu functiile onorifice. ceea ce a avut urmãri negative pentru valoarea acestei trupe. în loc de a încorpora proprietãtile confiscate în res privata. Existau însã posturi de observatie în Hellespo'nt si Bosfor. Parcimonia lui devine si mai criticabilã în cazul armatei. 146). de câte 500 de oameni. 128 (anul 545) persoanele rãspunzãtoare sunt descrise ca oi o/id<5ouÂa rj o\i6KT\vca xcopia xrex-TTj/jevot (Bury. 1964. în special în Galatia. astfel încât. de asemenea. posesiunile sale erau luate de cãtre fisc.

p. 428-429. 428-432. Legislatia imperialã se ocupa de mult timp de politia constructiilor. II. 443-444. Când recolta era prea bogatã. si acoperirea „aerului" acestor 15 picioare prin coloane sau ziduri. op. cit. îVV 589 Era apoi organizarea în monopoluri a celor mai multe industrii. Hist. adesea stricate. obtinând astfel un mare venit pentru Prefecturã300. Acestea erau contributiile în bani. care. 296. 5 m. necultivate. presãra pãmântul cu cadavrele oamenilor si animalelor301. lipsit de o parte însemnatã a contributiilor. Atunci. du Bas-Emp. fiscul cerea contributia de grâu în bani. II. n. duBas-Emp. îngrãmãdite în hambarele imperiale. extinzând dispozitia lui Zenon la toate orasele imperiului. 296. a da cânepa pentru pânzã etc. pp. ãepiKOV („taxa aerului"). loan de Cappadocia a obtinut de la lustinian legea din l septembrie 531. 298 E. curatorii caselor divine. aprox. voi. a tãia arbori si a-i face scânduri pentru construirea galerelor. op. provinciile trebuiau sã procure grâul si acesta era pentru contribuabili un izvor de abuzuri nemãrginite. legiuitorul legã de pãmânturile cultivate pe cele sterile si.. rãzboaiele. spolierile guvernatorilor . în a întretine podurile si soselele.bolile. cum era fabricarea pâinii. capitatio humana. oameni pentru transportul demnitarilor. Hist. cit. dupã spusele unui istoric contemporan. dintre care unele. Monopolul industriei mãtãsii a sãrãcit industriasii . erau de primã necesitate. Dacã grâul era prea mult pentru capitalã. amintind cã multimea mizeriilor clin epocã . 3 587 NICOLAE BANESCU La impozitul funciar. pentru alimentarea capitalei. dar supusii trebuiau sã-1 transporte din fundul provinciilor pânã în orasele unde stationau trupele sau pânã în porturile în care se îmbarca pentru Bizant: corvoadã grea. Ch.. Alãturi de acestea. în sfârsit. 299 V. prefectul îi silea pe provinciali sã rãscumpere foarte scump cerealele. prin rãspunderea colectivã a grupelor cadastrale (o/id<5ot>Ao:) si fiscale (o/iofc^vcra) îsi asigurã încasarea integralã a impozitului.adusese depopularea satelor.lustres onorari a depreciat mult illustratul vacant si a accelerat sub lustinian deprecierea progresivã a tuturor demnitãtilor. iar când era prea slabã si capitala era amenintatã de foamete. pe care un sistem de repartitie gresit îl fãcea si mai apãsãtor. dacã e sã-1 credem pe Prokopios. atât de greu. Diehl. 297 V. p. pe care Prokopios îl atribuie lui lustinian. 298. Existau apoi sarcinile extraordinare. fiindcã ea exista dinainte. pp. Diehl. Nu numai cã li se ridica grâul. prin urmare. taxele puse pe mãtase.. care constau în a da cãrute. între acestea trebuie amintite dreptul de vamã perceput la intrarea în Helespont si Bosfor. Contravenientii erau amendati cu 10 livre aur. însã Supra. numai cã el îi dãdu. adjectio. Stein. impozitele indirecte. mai ales a spatiilor libere dintre ele. amenintat cu ruina. 300 E. Acesta fu empokr\. V. Pentru întretinerea trupelor. -corvezile de tot felul. Un alt impozit despre care am amintit. pãmânturile rãmâneau pãrãsite. op. despre care am vorbit si pe care îl reluãm din perspectivã fiscalã. KanviKov. un regulament al lui Zenon (478) interzicea construirea de iesinduri cu o înãltime mai micã de 15 picioare. quaestor lustinianus exercitus. curierilor împãrãtesti. dreptul de patentã. mostenirea vechii administratii romane si. armatei. se adãugã greutatea mare a impozitului enifto^r]. 588 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN în sfârsit. functionarii storceau provinciile pânã le secãtuiau. Un mare numãr de functii au fost create: un al treilea magister militum praesentalis. foametea.. cei care nu erau proprietari plãteau impozit personal. Lydus. taxele mari care loveau comertul pe mare. Stein. cit. o nouã organizare si impuse o rigoare nemaiîntâlnitã în aplicarea sa299.. iar fiscul era. în Constantinopol. pe care lustinian nu a inventat-o. Masa de illustres creatã îl sili pe lustinian sã nu permitã intrarea în Senat decât pentru patricii298. dãrile în naturã (annonae) tineau un loc tot atât de mare. lovea clãdirile. cai.

ed. cã posedau chiar turme care le apartineau. e. 303 Citati de Ch. VI vaste proprietãti funciare situate în tot Egiptul. cãci ea a fost rãpitã si datã pradã. Una dintre trãsãturile caracteristice ale politicii interne a lui lustinian a fost lupta tenace pe care a dus-o împotriva marilor proprietari de pãmânt. si scrie proconsulului din Cappa-docia aceste rânduri semnificative: „Am fost informati cu privire la abuzuri atât de extraordinar de grave comise în provincii. Numeroase confiscãri au fost operate. la corvezi si la e. Cunoastem aceastã luptã din novelle si papirusuri. 306-308. Avea secretari. donatii fortate. desi se recomandã ca apãrãtorul nobilimii. confiscare pentru mãrturie falsã. 268. oameni înarmati si gãrzi personale. aflate sub domnia arbitrarã a marilor latifundiari localnici. stoarse de favoritii regimului. lustinian se îngriji foarte mult de perceperea impozitelor. t. care. lustinian deplânge situatia alarmantã a proprietãtilor funciare ale statului si particularilor din provincii.. Ea a rãmas unul dintre elementele cele mai periculoase ale imperiului în epocile urmãtoare. Rezultã din aceste declaratii cã seniorii din Cappa-docia se bucurau de puteri depline în provinciile lor. ed. p. cit. si în tinuturile îndepãrtate de centru. si nici un singur om n-a ridicat glasul pentru a protesta.. Legea acorda anumite scutiri: bunurile bisericilor. Prin mijloace diferite. împotriva acestor proprietari funciari lustinian a dus o luptã fãrã crutare. I. Situatia era astfel încât Prokopios afirmã în Istoria secretã cã „împãratul pãrea mai de temut decât barbarii". de exemplu. cit. procese religioase în scopul de a lipsi Biserica de proprietãtile sale. Diehl expune situatia lamentabilã a provinciilor asiatice. Zachariae v. consilieri si colectori de impozite. iar loan Lydus declarã cã „o invazie dusmanã era mai putin teribilã decât sosirea oamenilor fiscului"303. cãci toate gurile erau cusute cu aur"304. cum ar fi . încât reprimarea lor poate fi anevoie încercatã de o singurã persoanã învestitã cu o mare autoritate. . ne oferã totusi un tablou foarte interesant al conflictelor sociale din sec. implicit si toate hergheliile de cai. 302. chiar dacã e sã nu dãm crezare exagerãrilor din Istoria secretã. adaugã cã „proprietatea statului s-a transformat aproape complet în proprietate privatã. nu erau supuse. numãrul de oameni care îi însotesc si nerusinarea cu care furã tot". al Vl-lea. Prokopios ne-a descris mizeria pe care o adusese în Africa si Italia recucerite restauratia imperialã prin acest sistem financiar tiranic302. în papirusuri se aflã indicatii analoge asupra Egiptului din epoca lui lustinian. lustinian sã strãdui sã scadã numãrul acestor privilegiati.. Politica socialã. Aparatul sãu de casã era aproape regal. fondurile militare nu plãteau nici un fel de impozit. Lingenthal. intendenti. armate de lucrãtori. lustinian se sili statornic sã distrugã marea proprietate funciarã. V. Domenii întinse apartineau de asemenea bisericilor si mãnãstirilor. si ne este chiar rusine sã relatãm necuviinta cu care intendentii seniorilor se plimbã înconjurati de gãrzi. Acesti mari seniori îsi aveau închisorile lor si întretineau trupele lor personale. E interesant cã aceastã novellã a fost publicatã la patru ani dupã rãscoala Nika. ca imixtiune în mosteniri.m^oXr\. cãtre împãrat. uneori falsificate. dupã ce spune câteva cuvinte despre starea proprietãtilor private. 591 N1COLAE BÃNESCU seda în sec. op. Sate întregi fãceau parte din posesiunile sale. si cã puneau mâna pe proprietãtile particularilor. Guvernul simtea cã rivalii si 302 Ch. totusi el nu a reusit sã zdrobeascã complet marea aristocratie funciarã. Unul dintre membrii vestitei familii aristocratice Apion po304 Novellã 30. care administrau teritoriile lor întinse fãrã a se îngriji câtusi de putin de puterea centralã. «h 590 dusmanii sãi cei mai primejdiosi erai marii proprietari de domenii. p. un casier. Apoi. o politie si chiar un serviciu postal. pp. Diehl. într-una din novellele sale. care se ocupau în special de aceasta. fundatiile pioase.Siriei. ca si pe ale statului. ca si din Istoria secretã a lui Prokopios.

în epoca lui lustinian. Dolger. insistând asupra necesitãtii înfrânãrii abuzurilor marilor proprietari care încorporau domeniilor lor bunuri strãine305. fu de timpuriu interzis. KWjury-roupai. Byzanz (Wissenchaftliche Forschungsberichte. of Hist. în timpul lui lustinian se deosebeau tãranii care trãiau în comunitate pe teritoriul satului de aceia care erau asezati pe pãmânturile proprietarilor. ci în parte si în interesul tãranilor care erau astfel îndoit supusi impozitelor. ia mãsuri energice pentru a le pune capãt. Birurile erau puse global pe sate si tãranii rãspundeau de ele solidar. lustinian denuntã de multe ori aceste nelegiuiri în novellele sale si. Locuitorii lor . Nu din cauza interesului fiscului. exercita o adevãratã teroare în fata cãreia autoritatea statului era neputincioasã. 1) Comunitãtile rurale erau nevoite adesea. Extras din Bulletin Intern. feudalitatea era puternicã. Comm. • 592 pã cum vom vedea. adevãrati /toujceAAdpioi. Vorbind despre populatia din provincie. marea aristocratie asiaticã (oi 5vvaroi). Acest patrocinium dura cât timp patronul se mentinea într-o situatie puternicã: uneori el tre- . cãruia împãratul îi denuntã. Fr. situatia dramaticã a provinciilor terorizate de marii latifundiari. uneori foarte drastic.aveau primarii lor: praefecti. iar prin aceasta îsi pierd starea de oameni liberi si ajung în situatia colonilor pe M V.%Q)pia eÃev&epiKcc. • „rtwd -. care se dedau la tot felul de violente fatã de locuitori. v. o stare socialã care nu s-a schimbat pânã la cãderea imperiului308. Una dintre novelle. stãpânã pe latifundii enorme. de a-si alege un patron care le apãra împotriva abuzurilor oamenilor fiscului si care primeau de la ele în schimb anumite taxe. Die Frage des Grundeigentums in Byzanz. începând din secolul al IV-lea. Francke AG. 109-113593 jumãtate liberi. Se constatã cã încã din secolele V-VI populatia agricolã în numãr precumpãnitor trãia ca tãrani pe jumãtate liberi pe domeniile puternicilor laici si religiosi. si numai un numãr mic trãia în comunitãti sãtesti libere. apãsati de impozite. 28. Stein. si se înconjurau de o trupã înarmatã. Satele . Ei întretineau un aparat administrativ care nu se deosebea de cel al statului. pp. ajungând cu timpul. recurg la protectia marilor proprietari. priTpOKCO-\iiai . Bizantul luptã împotriva feudalitãtii prin crearea unui post de moderator de Hellenopont si a unui post de pretor al Paflago-niei. A. slãbind la rândul ei autoritatea statului. acest patronat. Dar aceastã interzicere repetatã (pânã în timpurile lui Romanos Leka-penos) ne aratã cã acest obicei nu a putut fi cu totul dezrãdãcinat. dar chiar si proprietatea statului. Schneider. Ei plãtesc birurile nemijlocit la perceptorul districtului ori prin intermediul primarului. în paguba micii proprietãti funciare private. Sciences. praepositi. 5/1933. datatã 536. în Armenia. în toate pãrtile imperiului. e în special caracteristicã în aceastã privintã307. M. dupã vechiul obicei roman.Egiptul. în ciuda tuturor mãsurilor de protectie destinate micii proprietãti tãrãnesti. luate adesea. 307 V. Fr. Dolger. o întindere considerabilã. 472. Ea e adresatã proconsulului din Cap-padocia. duNov. autoritar cum era. Ea a crescut necontenit. Acesti „puternici" uzurpau cu îndrãznealã nu numai proprietatea privatã a micilor posesori de pãmânt. Verlag. 1952. a cãrui actiune împotriva datornicilor era astfel împiedicatã. Berna. fãrã menajamente. narpcoKiviov sau npoaiaoia. de împãrati306.sunt oameni liberi. A.^(apiiai . cu deplinã proprietate pe teritoriul comunitãtii. Geisteswissen-schaftliche Reihe). Marea proprietate funciarã luase. patrocinium. paragraful respectiv din Fr. Dolger aratã cum tãranii. o adevãratã primejdie pentru siguranta statului.

mãnãstirilor si altor asezãminte.] 596 O boalã nimicitoare s-a abãtut asupra imperiului în 542. Pentru împlinirea îndatoririlor lor de muncitori. tãranii îi plãteau lui. ori senatorilor.ee: Ies sources et Ies problemes. Dar eva.care apartineau deci împãratului. CCXX. Fugarii erau adusi cu forta înapoi. si pe plan social.. erau locuitorii de pe pãmânturile proprietarilor . Novella 32 din anul 535 era adresatã clarissimo praesidi Haemimonti Thraciae împotriva celor care împrumutându-i pe coloni cu grâne în timp de lipsã. Când împãratul acorda asemenea i munitãti unei persoane private.a>voi sau nKr&coToi. 310 [P.aroi. censiti sau adscripticii. pp. 43-94.Ibidem. iar dacã împrumutul a fost în nomis-mata. 2) în opozitie cu aceste L<0pia LÃ. altii coloni censibus adscripti. a acestei categorii e cã evand'Ypaitioi nu puteau sã aibã nici o proprietate. . Ei erau legati de brazdã. 218 si urm. Zach. aici pp. Gesch. tot astfel nici proprietarul nu-1 putea despãrti de acest pãmânt. 1958. 1958. ori bisericilor. III.LV-âepiKã si cu locuitorii lor. peculium se întorcea iarãsi la proprietar. Un adscriptitus era principial îndatorat la cultivarea pãmântului. unii liberi coloni. agricolae sau yecypyoi. Dupã trecerea a 40 de ani. 32-74 si 254-284. Lemerle. CCXIX. 594 cea asupra fiului. Dupã moartea lui fãrã urmasi. împãratul ordonã sã li se restituie colonii or (rofg yecop-yofg) pãmântul.-romischen Rechts.adscripticii sau evanâ'ypa^oi aveau cu totul altã situatie. Erau astfel numiti deoarece trebuiau declarati la cens. la bizantini KOÃ. p. care cultivau cu mijloacele lor pãmânturile închiriate în schimbul unei arende în naturã ori în bani. de cãtre proprietar. Lingenthal. precum sclavii. pp. în schimbul întretinerii. aceasta era rãspunzãtoare cãtre fisc de impozitele datorate statului. Din aceastã categorie fãceau parte muncitorii de pãmânt. un peculium si o bucatã de pãmânt. Kãfj. Berlin. v. Proprietarul le putea da spre folosintã. sentimentul unei continuitãti este mai puternic decât acela al unor rupturi totale cu situatiile din trecut310. când si acesta ajungea într-o pozitie publicã de vazã. Dupã cum un adscripti-cius nu se putea elibera de cultivarea pãmântului. urma a se plãti ca dobândã anual l keration de fiecare nomisma. proprietarul îi putea constrânge. Ei primeau de 595 la proprietar locuinta si întretinerea si îi datorau servicii (operae. EssquissepourunehistoireagrairedeByzan. fixând prin lege drept dobândã pentru împrumut a opta parte din modios pentru fiecare modios pe an.colonii liberi erau arendasi mici. ei nu mai puteau sã se mute. 1892.] 309 Ed. însã. dar nici proprietarul sã-i goneascã ori sã le cearã mai mult decât fusese prevãzut în contractul de arendare. Deosebirea între ei era urmãtoarea: . Aufl. 9394. la bizantini evanotpacpoi. „Revue historique". le ocupau pãmântul întreg pentru aceastã datorie. des gr. rãspândindu-se aproape în toate colturile . se prefigurau încã de pe acum fenomene care aveau sã devinã acute mult mai târziu. unele dintre ele însotind toatã istoria bizantinã. Caracteristica de cãpetenie. âp^aaiai). Tot câstigul lor apartinea stãpânului. [în continuarea unor rânduieli antice. de aceea i se spune servus terraem.no'ypa-<poq nu putea dispune liber de peculium. Pentru acestea ei puteau sã se plãteascã si cu o dare în naturã.

zice Ch. el tinea sã pãstreze unitatea credintei si avea o urã neîmpãcatã împotriva tuturor ereticilor. De la 545 la 548 au fost cutremure de pãmânt si ploi multe. Bury. apoi se rãspândi în Asia Micã si. strãzile si casele s-au umplut de cadavre. a avut loc si o urcare generalã a preturilor. Istoricul Prokopios. pe tãrmurile Egiptului si de acolo trecu la Alexandria si în Egipt. în iulie 551.000311. care strãbate Tarsos din Cilicia.000 de morti. Populatia ruralã fu si ea decimatã. exercitând asupra ei întreaga sa autoritate. care distruse cartiere întregi din capitalã. în toiul ei. Calamitatea se produse mai întâi la Pelusium. La Constantinopol. Pe mare. Peninsula Balcanicã si Africa latinã. socotea cã cea dintâi datorie a unui suveran e „de a pãstra neatinsã credinta crestinã". care au distrus recoltele si au provocat foamete. La Beyruth sau numãrat mai mult de 30. ferm legat de Ortodoxie. pp. Se pare cã a pãtruns în aceste tãri în 543. unde. Marea Neagrã inundã coasta Thraciei în regiunea de la Odessos si Dionysopolis. Ciuma încetã la Constantinopol dupã 4 luni. Celebra scoalã de Drept a trebuit sã fie transferatã la Sidon. 15-16. pp. Italia si Persia n-au fost crutate nici ele. pierirã312. II. în anul urmãtor atinse Constantinopolea. adjectio 112 Agathias. aproape toti locuitorii din Kos. Spiritul sãu autoritar nu putea admite dezbinãri în materie de credintã. Ea se rãspândi apoi în Asia. Mai teribil fu cutremurul din decembrie 557. ciuma bubo-nicã. în martie. jumãtate din orasul Cyzic a fost distrus de un cutremur de pãmânt. prin care era prescrisã restabilirea preturilor de dinainte de ciumã313. Din toamna lui 541 aceastã epidemie teribilã s-a declansat în Egipt. Diehl. în insula cu acelasi nume.lui si decimând cumplit populatia. 7. 597 NICOLAE BANESCU stantinopole. Opera religioasã^4 lustinian s-a ocupat foarte mult de Bisericã. dupã socoteala lui Bury. care mult timp n-au putut fi îngropate. pânã ce Beyruthul a fost reconstruit. fluviul Cydnus. înzestrat cu gustul controversei. mai ales în 558. asa cum fusese Tucidide în Atena. Ca si Constantin cel Mare ori Theodosius. împãratul era întotdeauna dispus sã discute si sã scrie în materie de credintã. 598 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN pentru pãmânturile pe care ciuma le pustiise. în anii ce urmarã a mai apãrut. mâna de lucru rãritã. Dar cea mai teribilã plagã din epoca lui lustinian rãmâne cea dintâi pe care am amintit-o.000 de oameni si chiar câte 10. ne-a lãsat descrierea amãnuntitã a acestei boli bubonice. timp de 3 luni mai multe mii pe zi. mureau pe zi câte 5.000 persoane. în regatul Persiei. Ca urmare. împãratul a fost nevoit sã dea o ordonantã (23 martie 544 ?). în august si septembrie 554. se revãrsã distrugând cea mai mare parte a orasului si multe sate vecine. un cutremur groaznic devasta dieceza Orientului. ciuma din 542 a ucis mai mult de 300. prin Mesopotamia. fãcând multe victime. 62-66. pe la începutul primãverii. Timp de patru luni ea decimã populatia Constanti-nopolului. unde fusese importatã din Abysi-nia. II. la sfârsitul verii. cum ar putea fi numitã dupã simpto-mele ei. în afarã de asta. Consecintele au fost îngrozitoare din punct de vedere economic. pânã când împãratul nu alcãtui un serviciu funebru special. tinuturile Egeei si Con1 J. viata publicã si privatã a fost dezorganizatã complet. exploatãrile agricole avurã sã suporte suplimentul de impozit. martor ocular al acestei calamitãti în Constantinopol. în septembrie 543. în 544. în 544 era stinsã în tot imperiul. Ea a fost. Foarte instruit în lucrurile religioase. dar de la începutul lui 542 izbucnise în Constantinopol. Pios din fire. apoi în Palestina si Siria. Persecutia era deci o . necontenite cutremure încercarã greu Constantinopolea Ni-comedia si alte orase. de unde pãtrunse în Spania si Gallia. mai distrugãtoare decât epidemia dezlãntuitã în Atena în zilele lui Pericles si la Londra în vremea domniei lui Carol al IIlea. Dar niciodatã furia ei n-a fost mai mare decât întâia oarã. ea pãtrunse apoi în Italia si Sicilia.

precum si bibliografia criticã de la pp. amestec doctrinar de zoroastrism cu credinte mitologice babilonunene. Bucuresti. La lutte contre l'heresie en Orient jusqu'au IX-e siecle. aflându-se în Africa. 1974. ia mãsuri din cele mai drastice împotriva lor318. nu era o erezie crestinã. Ei recomandã contra dizidentilor mãsuri de ordin spiritual. Gouillard. Raoul Manselli. p. 381) avea de examinat erezia lui Macedonius. afirmã el. Eliade. citati la Cront. bibliografia utilizatã de N. p. cultul religios era o afacere de stat: împãratul era în acelasi timp mare pontif. cit. 319 P. The Medieval Mani-chee. pp. Gasquet. n. Gnozele dualiste ale Occidentului. Morala sa era antisocialã. sincretismul religios a fost favorizat în imperiu. L'Eglise naissante et le catholicisme. 281. Pion. 313 E. „tulburã populatiile pasnice".P. Ch. Paris. 1963. conciles. el invocã re315 V. „pricinuiesc mari pagube oraselor". Bas-Emp. 56. împãratul imputã maniheilor crimele lor. XIV. 318 Codul gregorian. cap. Diehl. 1). Torino. 3. 1928. a primit de la proconsulul Africii Iulian o cerere în privinta acestei secte si se decise a o prigoni. ci o religie nouã. care a fost condamnatã. pp. Peres. biserici. pp. 314 V. 14. De l'autonte imperiale en matiere religieuse ã Byzance. marcionistii s-au constituit în biserici cu ierarhie clericalã. 473-483. Couliano. Novatieniim secolul al III-lea aveau. 299-324. întelegând necesitatea unui cler pentru pãstrarea doctrinelor lor si pentru fondarea de comunitãti. Runciman. Acesta a împins si la persecutarea crestinismului. Dio-cletian. Ei aveau „moravuri execrabile". 1972). I. nu trebuie sã fie corectatã de una nouã". El propovãduieste abstinenta. tinzând la abolirea familiei si a muncii316. op. Obolensky. Loos. unde s-au nãscut si de unde ies multe crime"317. L'heresie dans l'Empire byzantin des origines au XII" siecle. „Travaux et Memoires". 37-45. 280301) si XXIX („Pãgânism. M. voi. Ed. Ne mãrginim a face aici referire la S. [Referitor la aceastã temã. Cambridge. Pe lângã toate acestea. Paris. empereurs. 1948 (reprint. respinge Vechiul Testament si contestã autoritatea Apostolilor. la origine. op. 56. în secolul al II-lea. al II-lea. 1965. Praga. cap. Zeiller. 599 începând din sec. Paris. p.. XV. p.P. Bãnescu este mult mai bogatã la ora actualã. Culianu. Paris. 1990). Cambridge. J. cit. 10. De acum. Ed. VII. 4-7 (Mosaicorum et romanorum legum collatio. The Bogomik: A Study in Balkan Neo-Manichaism. Dualist Heresy in the Middle Ages. crestinism si gnozã în epoca imperialã". 1972). Istoria credintelor si ideilor religioase.datorie împotriva tuturor acelora care tulburau armonia desãvârsitã a Bisericii. Historie et mythes. II. Les gnoses du-alistes d'Occident.. Batiffol. Pentru a preciza doctrina ortodoxã asupra punctelor ata317 Ibid. în imperiul pãgân. Paris. stiintificã. cu exceptia Sfântului Pavel. 1933. 601 . Acesti eretici au existat prin bisericile lor pânã în sec. al V-lea319. în legea pe care a dat-o. din acelasi motiv al unitãtii religioase traditionale315. L'eresia de la male. D. L'empire romain et l'Eglise. Pãrintii Bisericii au fost împotriva mijloacelor violente fatã de eretici. Marcionismul este o erezie puritanã. 756-760. 1995 (traducerea editiei franceze. rivala noastrã. Nemi-ra. Al II-lea Sinod Ecumenic (Constantinopol. 316 Cront. A fost confirmat Simbolul niceean. unele secte au instituit clerici. Domat-Montchres-tien. l. 1991. de asemenea. El trebuia sã apere traditia si unitatea religioasã a statului. Maniheismul. împãratul avea împotriva acestei secte încã un motiv de indignare: maniheii „veneau de la natiunea persanã. dar ei nu erau decât schismatici. 57. „Aceastã veche religie. Stein. Astfel. XXVII („Noi sinteze iraniene". p. M. II. Bucuresti. 1947 (tradus în francezã sub titlul Le Mani-cheisme medieval.] 600 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN ligia traditionalã a cãrei pazã îi e încredintatã „de vointa divinã". pp. 4. I.. 331-361). care aduce si ea la zi bibliografia acestui subiect.

Ele sunt retrase ereticilor. Dar ortodocsii reactionarã si împãratul a fost influentat. photieni ( a cãror doctrinã e împrumutatã de la Paul din Samosata) si pe apolli-naristi. prescriind pentru ei moartea. erezia atrage restrictia drepturilor civice. considerându-i pasibili de pedeapsa cu moartea pe toti cei care i-ar primi si nu i-ar preda imediat judecãtorilor. O persecutie fu ordonatã în 537. iar împãratul se temea de represalii din partea lor. cea mai severã. si prescrie cã pãrintii eretici nu pot micsora prin nici o liberalitate pãrtile copiilor lor ortodocsi. lacob Baradai a fondat în Siria o bisericã monofizitã. Monofizitii se bucurarã de asemenea de bunãvointa lui lustinian si aceastã atitudine se explicã prin influenta Theodorei. Fatã de arieni fu mai întâi binevoitor din aceleasi motive ca si Iustin. care a persistat. împãratul a confirmat aceastã sentintã. macedonieni. toti câti nu erau în sfânta comuniune cu Biserica universalã prin mijlocirea preotilor sãi erau eretici. Gotii. „cãci nimic n-ar plãcea mai mult lui Dumnezeu decât sã cunoascã pe toti crestinii întro aceeasi curatã credintã". dintre care exilul era. Numai în 545 furã si ei inclusi printre eretici. ma-sacrându-i pe crestini si dând foc bisericilor. lustinian credea cã îi va determina sã reintre în Bisericã. De aceea nu-i tratã ca eretici. si nominal pe eunomieni (aripa stângã a arianismului). acesti eretici erau prea numerosi în imperiu. în aceastã epocã. în 536. în lipsã de copii. Sinodul a anatemizat orice erezie în general. 603 Afarã de aceste pedepse. interzicând-o când condamnatul avea descendenti ori ascendenti pânã la cel de-al treilea grad. 602 ISTORIA. Mai mult. lustinian îi exclude pe copiii ereticilor de la succesiune. pe marcellinieni (sectã derivatã din sabellianism). Sunt exclusi si de la barou. Prin formule legislative. ca sã nu poatã atrage pe cei simpli în erorile lor. un Sinod întrunit la Constantinopol îi anatemizeazã pe capii monofiziti si condamnã scrierile lor. Tot astfel ereticii nu aveau acces la functiile publice. Nestorianismul a determinat cel de-al III-lea Sinod ecumenic. Nu toate sectele au fost tratate în acelasi chip. ei nu puteau depune mãrturie în justitie (samaritenii. în fata numeroaselor erezii. Dar pedeapsa cu moartea pare sã nu se fi aplicat. care fu adãugatã la simbolul niceean. Apoi. Pentru el. el adoptã si impuse supusilor sãi principiile dogmaticii crestine asa cum se concretizase în urma celor 4 Sinoade Ecumenice. împãratul îsi dãdea seama cât de mult slãbeau certurile religioase unitatea statului si tulburau ordinea socialã. Aceasta era pentru lustinian o îndatorire religioasã. maniheii. Principiul lui lustinian e cã numai crestinii ortodocsi pot sã se bucure complet de drepturile civice. a-i proscrie ar fi însemnat a înstrãina de imperiu provincii importante. succesiunea ortodocsilor trece la rude . Printr-o atitudine conciliantã. lustinian cãutã sã determine mai întâi care era crestinismul oficial. erau stãpânii Italiei. pe sabellieni. montanistii si sectele derivate din manihei si montanisti). Sinodul a redactat o mãrturisire de credintã. tratându-i drept criminali. Chiar unele profesiuni liberale sunt interzise ereticilor. în 529. De aceea luã mãsuri atât de severe lustinian. în folosul bisericilor ortodoxe. Cât priveste restrictiile de drept privat prescrise împotriva ereticilor. Ereticii vor fi mãrginiti la functii oneroase. o revoltã a evreilor izbucni în Palestina si ea a proclamat chiat un împãrat. cel putin la începutul domniei sale. Ereticii erau prea numerosi în imperiu si împãratul se multumi sã le aplice alte pedepse. La aceastã revoltã luarã parte maniheii. împãratul se arãtã iarãsi conciliant si pânã la sfârsitul vietii sale oscilã în privinta monofizitilor. sã fi fost numai cominatorie. Mai rar era aplicatã confiscarea în folosul fiscului. aplicatã cel mai adesea bisericilor si paracliselor ereticilor. Pe de altã parte. ei nu puteau fi profesori. dar un an mai târziu. Astfel. aproape toti arieni. IMPERIULUI BIZANTIN Montanistii furã loviti cu închiderea bisericilor si expulzarea clericilor din capitalã. O altã pedeapsã era confiscarea. începutul bisericii jacobite. A fost fãrã milã împotriva maniheilor.cate de Macedonius si de alti eretici.

Iustin. sclavilor. Ta-takis. si nu numai la Atena. monofiziti în Siria si o multime de alte secte în care se rupeau acestia la rândul lor.Crestinii furã mãcelãriti. Dar revolta samaritenilor din Palestina. Nu puteau mosteni. Le pãstrã numai pe cele din Constantinopol si Beyruth. Evreii aveau oarecare tolerantã în Orient. Paris. Evreii erau numerosi în imperiu si samaritenii formau în Palestina o grupã mare de dizidenti. Traditiile pãgâne se pãstrau nu numai în scolile de filosofic. evreii drept schismatici. Ea ordonã închiderea templelor ariene. Ales al lui Dumnezeu. Polites. 339-340. prin rescriptele sale din 527 si 528. Cu cea mai mare rigoare procedeazã împotriva maniheilor (pe care pãgânii îi socoteau drept evrei. B. Ereticii nu puteau depune în justitie mãrturie împotriva ortodocsilor. biseri321 [Despre scoala din Gaza si reprezentantii ei. se deosebesc totusi diferite grade. ereticul e un paria în societate: orice act legal îi era interzis. Centrul vechii credinte era Atena. Gnosticii socoteau tot astfel.ortodoxe chiar foarte depãrtate. Astfel. încã de la început. împãratul le conferã prin lege acest drept. pp. Constantinopol. 'H <pikoaoq>ia eig TO Bvtâvrwv. nici hirotonirea. Legea opreste în sfârsit cultul ereticilor: nu se puteau aduna. N. dar si în Alexandria. 1959. lustinian continuã aceastã politicã. iar dreptul lor de a lãsa testament era mãrginit. fiscul primeste mostenirea. tradus si în greceste. la Fecioara Mãria. de insultele crestinilor. J Justinien. Fatã de acestia. I. 605 în legãturã cu aceasta stã cercetarea inchizitorialã împotriva tuturor partizanilor declarati sau ascunsi ai vechiului pãgânism. Acestea sunt principiile generale ale politicii lui lustinian. care propovãduiau teoria doketis-muluim. fratii ortodocsi trebuie sã le restituie partea cuvenitã. realizând unirea cu Roma. Dimpotrivã. Dacã ereticii exclusi trec la credinta ortodoxã. Provocati de legile intolerante. Alte dispozitii legale fac din capii Bisericii protectorii sãracilor. La începutul veacului al Vl-lea situatia religioasã a imperiului era foarte complicatã. protejat de vandali si ostro-goti. în Occident am vãzut ce amploare luase arianismul. 1992. Cu toate persecutiile împãratilor din veacurile IV si V. lustinian acordã toatã protectia sa Bisericii. organiza.] 322 Cã lisus a luat numai o aparentã de om. dezlãntui o mare prigoanã împotriva acestor eretici. 1893. ascendenti sau colaterali având jus capiendi. v. deosebirile erau si mai mari: nestorieni în Armenia. victimelor de tot felul. La philosophie byzantine. . iar tribunalul laic nu are ce cãuta aici. Tpeîg Fataîoi. în Orient. persecutia era o datorie. Pentru persoanele Bisericii exista o jurisdictie specialã: episcopul singur e judecãtorul. lustinian confiscã în 529 bunurile Academiei platonice si opri învãtãmântul în filosofic si drept de la Universitatea din Atena. Gaza321 si aiurea. vicar si chip al lui Dumnezeu pe pãmânt. iar crestinii drept idolatri). legea îl opreste sã aibã sclavi ortodocsi320. nu puteau conferi botezul. el cãutã sã fie apãrãtorul Bisericii. lustinian le închise. Demosthe-ne Russo (Roussos). dar pretinse în acelasi timp sã-i impunã disciplina si chiar dogma. se revoltã în 529. ea hotãrãste distrugerea sau transformarea lor în biserici ortodoxe. ci si în cele de drept. p. în lipsã de rude. Athena. în tot timpul domniei sale. care se mai ridicase înainte. pãstrându-i numai în functiile oneroase. populatia aceasta. 324-326. a sinagogilor evreiesti sau samaritene. el îi excluse pe eretici de la functiile publice si profesiunile liberale. pãgânismul nu murise nici el. în adversitatea sa împotriva ereticilor. agrava situatia lor. se exclude prin urmare adevãrul si autenticitatea Evangheliilor cu privire la Nasterea lui Christos. sectã echivocã. prin multimea credintelor care iesiserã din vechea unitate a crestinismului. sefii Bisericii au con604 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN trolul administratiei civile. Reglementând tot ce privea organizarea clerului si administrarea lãcasurilor religioase. ai prizonierilor. împãratul îsi atribuia o nediscutatã competentã pe terenul dogmei si al credintei. cu profesorii sãi neoplatonici de filosofic.

Trupele imperiale. întotdeauna lustinian si-a recunoscut dreptul de a interveni direct în afacerile Bisericii. cãlugãrul lacob Baradeus (Baradai. p. 341-342. Paris. trimis de Teo-dat. L'Eglise au Vf siecle. De atunci. Multã vreme legea îi numi „sovãitori". cu autoritate asupra Siriei întregi si Asiei. exilat din Alexandria la Constantinopol. se procedã cu cea mai mare energie. ocupã tronul patriarhal în 535. Acest om energic si îndrãznet va reda monofizitilor. pãgâni. SiccKpivonEVOi524. cultul lor e pro323 V. în Africa. „dizidenti". decapitati. în Italia avu loc aceeasi prigonire a arienilor. în câtiva ani. Cu tot acest insucces. devotat cauzei ortodoxiei325. Multi se convertirã în urma acestei drastice mãsuri. 324 Ibidem. sefii lor furã prinsi. la care se adãugarã triburile arabe de la frontierã. cu toatã'protectia Teodorei. fu ales succesorul. dupã numele sãu. [Relatare mai circumstantialã a evenimentelor la L.000 de samariteni pierirã în luptã. nici lãsa testament. revoltatii proclamarã un împãrat. toatã puterea lor în Orient. ei sunt înscrisi pe lista ereticilor. în afara celor oneroase. Dar când în 536 papa Agapet veni la Constantinopole. mai ales când în 530 revoltatii chemarã în ajutorul lor pe persi. trimis ca trofeu împãratului. 90 si urm. împotriva celor ce mai rãmâneau. El consacrã o multime de episcopi si mii de preoti si diaconi. Din nou se dezlãntui prigoana împotriva monofizitilor. uzurpatorul decapitat si capul sãu. unde adunã în secret un sinod la Alexandria.606 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN cile arse. el 1-a determinat pe lustinian sã se întoarcã la Ortodoxie si Anthim fu depus (martie 536). cãlugãrul Paul din Tabenna. evrei. pp. Theodosios. imperiul se înfãtisa ca restaurator al Ortodoxiei si ereticii. op. Sinodul de la Constantinopol (mai 536) anatemiza solemn pe eretici si lustinian confirma sentintele pronuntate de Bisericã. Lucru mai grav. lustini-an procedã cu ultima rigoare. p. Patriarhul monofizit Theodosie. monofizitii au pãstrat în Orient o influentã considerabilã. Activitatea lui se întindea nu numai în Asia Micã si în dieceza Orientului. Refuzând. în 541. dar ei se vor revolta mai târziu din nou323. noua bisericã monofizitã a fost numitã. în 536. La Constantinopol Anthim. donatisti furã tratati cu cea din urmã rigoare. dar si în Egipt.] 608 Edessei. Theodora îi proteja si sub influenta ei împãratul cãutã sã nu provoace dezbinarea imperiului prin atitudine vehementã împotriva lor. Monofizitii erau puternici în Orient si de aceea fuseserã tolerati atât de mult. el fu exilat cu clerul sãu în Thracia si a fost ales. un monofizit. cit. nici înstrãina bunurile lor. sinagogile dãrâmate cu ordinul de a nu se mai reclãdi. Aceastã revoltã a samaritenilor atrase persecutia si asupra evreilor. la sugestia lui Pela-gius. multumitã protectiei ascunse a Theodorei. îndatã dupã cucerire. Au fost momente în care ei stãpânirã nesupãrati aproape în tot imperiul. murind Timotei al IV-lea patriarhul Alexandriei. de atunci toate legile împotriva ereticilor li se aplicã si lor. Putin mai în urmã. samaritenii nu puteau mosteni. 607 scris. Datoritã organizãrii lui Baradeus. suspectat de tolerantã fatã de monofiziti. Duchesne. Diehl. Legea civilã a fost tot asa de durã cu dânsii. Potrivit . arieni.. pe un protejat al împãrãtesei. dusmanii de moarte ai bizantinilor. 331. biserica iacobitã. pp. 328-329. îl consacrã în 542. ca episcop al 325 Ibidem. tot atâtia furã ridicati de sefii care îi vândurã ca sclavi pe pietele persane. înecarã revolta în sânge. tara prãdatã. Chemat la Constantinopol în 538. Cu privire la nestorieni si monofiziti. încoronat de diademã. fu invitat sã accepte Sinodul de la Chalkedon. unde trãia protejat de Teodora. 20. împotriva acestor miscãri. exclusi de la functiile publice. politica lui lustinian a fost plinã de sovãieli. din cauza zdrentelor în care se îmbrãca). pentru reorganizarea bisericii monofizite326.

preferatul Theodorei. Afacerea celor Trei Capitole descoperã aceastã politicã. La aflarea celor întâmplate. condamnã a doua oarã cele „trei capitole" si ia mãsuri aspre pentru a înãbusi cu forta toate opozitiile. la care aflase urme de erezie (învãta preexistenta sufletului)327. Pasajele cele mai suspecte ale scrierilor lor au fost denuntate sub titlul de „Cele trei capitole". nu tinu seama de palinodia papei. reprezentau singuri Occidentul. 384 si EPLBIP. împãratul publicã în 543 (dupã Diekamp. Vigilius. el pretindea sã convoace sinoadele. trateazã. clar în acelasi timp Vigilius se îndatora solemn sã con610 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN tribuie pe cât posibil la pronuntarea anatemei împotriva celor „trei capitole". la Sfânta Sofia. s-a deschis la 5 mai 553. lustinian permise papei. mizând pe ideea Sinodului. în 546) un edict prin care condamnã cele „trei capitole". op. Dupã multe tergiversãri. declarã cã toti catolicii trebuiau sã gãseascã suficient ceea ce multumise sinodul de la Chalkedon. se lãsã convins cã 326 E. condamnarea celor „trei capitole". Era tocmai mom