Pt.

fuselaj ai de ales intre : - rulou hartie de desen groasa, trei straturi normal, mai multe pt modele f mari, rulat si incleiat cu aracet/clei pe un model de teava PVC sau alt material, care se scoate la sfarsit; hartia se pozitioneaza cu fibra orientata corespunzator pt. o rezistenta sporita; - tub PVC/polipropilena de diametru corespunzator modelului; - tub din dural; - tub armat cu fibra de sticla/carbon, etc... - alte materiale mai mult sau mai putin potrivite pt o masa finala redusa si o rezistenta corespunzatoare. Se poate finisa prin slefuire, grunduire, vopsire, lacuire, insa dupa fixare/prindere/incleiere ampenaj. In cazul utilizarii de parasuta/panglica, se adauga prindere eficienta pt. aceasta. Se prind rezistent inele laterale, aliniate si calibrate pt. tija de pe rampa de lansare

Pt. ampenaj se poate alege intre lemn de balsa, sau alt lemn usor si rezistent, plastic, eventual rasina armata cu fibre, dural, etc. Se fixeaza cu mare atentie, se poate cupla cu imbinari sau suruburi doar la dimensiuni mari, sau se prinde/incleiaza cu adezivi cat mai buni/rezistenti si potriviti cu materialele utilizate. Pt. con - lemn de balsa, pluta, polistiren extrudat/expandat, plastic turnat sau strunjit. Evident, pt. forma aerodinamica finala, la nevoie se prelucreaza/strunjeste materialul, eventual se adauga prindere pt. parasuta/panglica, etc...eventual finisare, grunduire, vopsire, inscriptionare, lacuire, etc... Parasuta/panglica se poate confectiona din matase, suspantele din fire subtiri dar rezistente, sintetice eventual; se impatureste corespunzator pt. o deschidere cat mai sigura. Parasuta este propulsata de sub con, din interiorul fuselajului, de catre o mica incarcatura de pulbere neagra sau asemanatoare, (deflagranta nu detonanta), aprinsa prin intermediul unui orificiu de 2mm de ex., practicat intr-o rodela de carton plasata deasupra incarcaturii de propulsie a motorului. Intre incarcatura de azvarlire si parasuta/panglica, se plaseaza o protectie la ardere, realizata din vata sau ceva asemanator, dimensionata cat mai eficient. Se realizeaza prinderea de fuselaj si con, prin fir usor dar rezistent, eventual si amortizor din elastomer.... Rachetomodelul se echilibreaza static si dinamic, atat din faza de proiect, centru geometric al priectiei in plan = centru de presiune, cat si in faza de model final, atat prin echilibrare/balansare longitudinala, eventual si prin prin rotire cu prindere in centrul de presiune..... Centrul de greutate se plaseaza cu aproximativ un diametru in fata centrului de presiune (spre varf), altfel modelul nu zboara drept.... Centrul de presiune este centrul de greutate al proiectiei in plan (de unde si stabilizatoarele (ampenajul)), iar centrul de greutate real este al modelului real, cu toate componentele montate in interior si exterior, motor, sarcina utila, parasuta, con etc...

Lungimea totala este limitata pt. o buna autostabilizare, in jur de 9-10 diametre medii modelul poate avea grosimi variabile si reductii pe lungimea lui... Rachetomodelul se proiecteaza si realizeaza fie dupa un model real redus la scara, fie prin copiere/variatii care pleaca de la alte rachetomodele, fie se proiecteaza complet, mai mult sau mai putin studiat/sintetizat/calculat aerodinamic. Puterea motoarelor se alege in f de marimea modelului, de la ~ 5 N pt modele f. f.mici, 20 N mici, 40-80 N medii...etc., mai mult sau mai putin compatibil cu legislatia internationala - nu recomand incalcarea legii ! Motorul se poate realiza din carton presat si ignifugat/tuburi de cartuse de vanatoare din carton sau metal, de calibru potrivit cu modelul si nr. de motoare... Combustibilul solid se preseaza in tubul motor, cu ajutorul unei matrite strunjite si calibrate/alezate corespunzator, cu pereti suficient de grosi si realizata dintr-un material rezistent, si prin intermediul a inca trei piese strunjite - una cu rol de fixare a matritei in parte inferioara, de ex. un con care se infige intr-un butuc, un cilindru presor pt. combustibil, si ultima piesa - formatorul camerei de ardere, un cilindru care are un con strunjit in varful orientat spre combustibil. Combustibilul se introduce treptat, usor umezit cu alcool, si se preseaza atent, mai intai cu lovituri de ciocan usoare - pt indepartarea aerului, si apoi mai puternice pt. comprimare si solidificare; cand se ajunge la adancimea de inceput a camerei de ardere, se trece la utilizarea formatorului camerei de ardere, si se continua presarea. Combustibilul solid este de obicei format dintr-un comburant (oxidant), de regula un nitrat (azotat), de potasiu sau de altceva, eventual hipermanganat de potasiu, azotat de amoniu la nevoie.....dar cu mare atentie, atat pt. ca mai ales ultimul este higroscopic si trebuie uscat la o temperatura moderata (max. 60 C), pt. a nu se descompune toxic sau exploziv...si atentie si deoarece se controleaza mai greu viteza de ardere care are tendinte clare spre deflagratie (subsonic), si chiar poate detona (supersonic) dar numai cu initiere detonanta , si dintr-un carburant, carbon (carbune, mangal), pulbere de Al, zahar, parafina, etc....Se poate adauga si sulf la amestecurile derivate din pulbere neagra. Componentele se macina in mojar f fin, se pot si trece prin sita fina - arderea este mai lenta/putin exploziva daca sunt fin macinate, se amesteca bine, si in final se umezesc cu f. f. putin alcool. Un amestec derivat din pulberea negra este de 75g % (grame la suta) de azotat de potasiu (silitra), 15 g mangal, 10 g sulf, plus f putin alcool la final. Mai moderna este insa utilizarea de carburant pe baza de zahar, eventual in amestec cu pulbere de AL, si carburant bazat pe hipermanganat de potasiu. Substantele se pot utiliza intr-un amestec asemanator, dar mai putin fin macinate si nepresate deloc, pt. amestecul de azvarlire al parasutei, de ex. 0,5 g pt. un model micmediu. Aprinderea motorului se realizeaza fie cu: - fitil lung ( se poate utiliza un amestec asemanator cu cel descris mai sus, dar corectat pt. ardere f. lenta, care apoi sub forma de pasta cu apa, imbiba o sfoara pusa ulterior la

uscat), -fie se utilizeaza aprindere electrica, cu rezistenta de nikelina de 0,2mm de ex., indoita in V, cu amestec de initiere aplicat in varf pt. siguranta aprinderii, amestec realizat asemanator celor de mai sus, dar cu putin clei/guma arabuica/rasina/lac in compozitie sau pe exteriorul micului graunte aplicat pe rezistenta. Aprinderea electrica necesita fire lungi pana la rampa de lansare, baterie sau acc. de 612 V, intrerupator pt. initiere. Rezistenta sau fitilul se fixeaza in interiorul camerei de ardere, avand contact direct pe combustibil, printr-un sistem eficient dar care sa permita totusi desprinderea de fire la varianta electrica. Se pot realiza aprinderi multiple prin ambele variante, insa mai sigur si mai usor prin varianta electrica. Pt. avansati se pot realiza si modele cu motoare in trepte, cu aprindere de la o treapta la alta, cu rondele perforate si amestec de aprindere intermediar. Rampa de lansare este f. importanta; se utilizeaza de obicei o tija/vergea/teava plasata de obicei vertical in baza de lansare, cu lungime corespunzatoare, de ex. 1,2-1,5m pt. un model redus. Rachetomodelul se doteaza cu inele laterale, bine aliniate si potrivite cu diametrul tijei de lansare. Exista si variante mai exotice de stabilizare giroscopica, cu sau fara ampenaj, si reproiectare stabilizare stato/dinamica, cu rotire initiala sau ulterioara, prin metode pasiv-aerodinamice - aripioare, sau chiar active...... Variante bazate pe combustibil lichid, mixt, generator de gaze, compresie lichid prin gaze ardere auxiliara, precombustie, postcombustie, etc., sunt doar pt. cunoscatori f. avansati, insa nu ofera performante sesizabile pt. modele la scara, comparativ cu unele bazate doar pe combustibil solid f bine realizate.