STUDIU DE CAZ Andrei Sorescu este un tanar de 25 de ani.

La varsta de 18 ani a avut un accident de masina si a ramans paralizat de la brau in jos. Acum, pentru deplasare foloseste un scaun rulant. Andrei este absolventul unui liceu de informatica si a facultatii de informatica pe care a absolvit-o sef de promotie. Dupa terminarea facultatii Andrei a plecat in Anglia unde a devenit un foarte bun programator de baze de date si unde a lucrat cu cateva companii importante din domeniul soft-ului. Tot in Anglia, Andrei a colaborat cu o organizatie neguvernamentala a persoanelor cu dizabilitati, unde a deprins abilitati de viata independenta si a invatat cum sa manevreze si cum sa se descurce cu fotoliul rulant in cele mai diverse situatii de viata. In momentul de fata Andrei s-a reintors in Romania si doreste sa se angajeze. El a aflat despre un post vacant de programator specializat in baze de date la compania SoftRom din Bucuresti. A trimis un CV si, deoarece competentele sale profesionale raspundeau intocmai cerintelor postului, a fost invitat la un interviu. Interviul este realizat de sefa departamentului de personal, dna. Ionescu, o doamna in jurul varstei de 50 de ani, foarte inimoasa si volubila. Inteviul are loc intr-un birou de la etajul 3 al sediului central al firmei. Cladirea are la intrare o scara monumentala de marmura, un hol foarte frumos, un lift la fel de frumos, dar, inainte de urcarea in lift mai sunt 3 trepte. Inainte de a ajunge la interviu Andrei s-a interesat de aceste conditii, a rugat 2 prieteni sa vina cu el sa-l ajute, asa ca, la ora 11.30, ora programata pentru interviu intra in biroul doamnei Ionescu. D-na Ionescu, cand il vede intrand, se ridica de pe scaunul pe care statea pana atunci, vine catre Andrei si exclama cu foarte mare mirare: Vaaaaai.da ce este cu tine aici?!?!?!?! Andrei: Sunt Andrei Sorescu si am fost programat pentru un interviu. D-na Ionescu, se apropie de Andrei, il mangaie pe cap, si pe un ton foarte matern si protector ii spune: Vaaaaaaisaracutul de tine.dupa ce te chinui asa..trebuia sa-mi spui de la inceput ca esti handicapat.Si pe strada mea este un copil care este tare chinuit de poliomelita Andrei: As dori sa luati in considerare numai CV-ul meu si sa faceti abstratie de faptul ca utilizez fotoliul rulant D-na Ionescu, care ramane in continuare in picioare in fata lui Andrei: Dar de ce vrei sa te chinui sa muncesti? Ar trebui sa stai acasa cumintzel, sa te trateziEsti sigur ca te simti bine? Vrei sa-ti dau un pahar cu apa? Andrei: Doamna, pentru mine munca nu este chin. Doresc sa muncesc la fel ca toti tinerii de varsta mea. D-na Ionescu: Vaaaai..ce viteaz esti..eu sincer te admir.dar esti sigur ca poti sa rezisti 8 ore in fata calculatorului? Nu te oboseste atata munca? Daca ti se face rau? Andrei: Puteti sa observati in CV-ul meu realizarile mele profesionale. In cadrul interviului pentru obtinerea postului pentru care candideaza si Andrei era prevazut si un test in fata calculatorului. Andrei: Doresc sa dau testul anuntat pentru a va dovedi competentele mele Dna. Ionescu: Vaaaaai.nu este nevoie dragul meute cred. Andrei: Dar eu totusi insist!

Dna. Ionescu, se repede catre fotoliul rulant al lui Andrei si-l impinge pe acesta catre un calculator aflat la o masa laterala: Bine, atunci arata-mi ce stii.. Andrei, care a fost luat prin surprindere de miscarea brusca a doamnei Ionescu, incearca sa-si potriveasca singur fotoliul rulant in fata calculatorului, dar manevra nu-i prea reuseste deoarece D-na Ionescu a pus stapanire pe caruciorul lui. Dna. Ionescu: Lasa, lasa, dragutzule.ca te conduc eu. In sfarsit Andrei ajunge in fata calculatorului.il deschide..si vrea sa deschida un program pentru a-i dovedi doamnei Ionescu ce stie sa faca. In acel moment doamna Ionescu il intrerupe: Suficient Andrei incearca sa protesteze: Darnu v-am aratat inca nimic Dna. Ionescu, care in tot acest timp a ramas in picioare langa Andrei, il mai mangaie odata pe cap spunand: Nu-i nimic, nu vreau sa te obosesti.Du-te acasa si trimite-o pe mama ta dupa rezultatul examenului