Sunteți pe pagina 1din 2

Podul nalt n dimineaa zilei de 10 ianuarie 1475, Soliman Paa lipia prin noroaie.

Erau noroaiele Moldovei, despre care acum istoria nu mai amintete nimic, dar amintesc n fiecare zi de iarn jurnalele de tiri. n urma paalei se tria o armat sculat din somn cu noaptea n cap. O sut de mii de turci moiau sub povara iataganelor, cu mocirla pn la genunchi i cu un chef de lupt rar, subliniat de cscaturi i rgieli. Ceaa grea, care te mpiedica s vezi la mai mult de zece pai, i mpiedica i pe turci s vad c, alturi de ei, luptau cu fleciala douzeci de mii de valahi, valahii trdtori ai lui Laiot Basarab. Deodat, din spatele ceii, prinser s vin sulie, ghiulele i njurturi. Cine putea fi? Dup sulie, care nimereau n plin, preau s fie ienicerii din avangard, derutai de negur. Ghiulelele, mai puine dect bubuiturile, i-ar fi putut indica pe moldoveni, ale cror tunuri de cire explodau cu tot cu servani la fiecare a doua tragere. Dup njurturi, slobozite n maghiar, maghiar stricat i polonez, puteau fi aliaii lui tefan cel Mare. n realitate, aa i era. Cei 2.000 de unguri, 5.000 de secui i 2.000 de polonezi, trimii de regii lor s apere Moldova, tiaser calea turcilor i i acum le tiau gturile. Otirea Moldovei, format din boieri, din agricultori i din toi fiii Vrncioaiei, numra 40.000 de sbii i vreo 30.000 de oteni, fiindc nu toat lumea avea sabie. Trezit i mai devreme dect oastea duman, armata rii ocupase cele mai bune locuri n ascunziurile ceii i se bizuia pe vitejia proverbial a secuilor. Btlia care sta s nceap s-a desfurat la Podul nalt. Nu exista nici un pod n zon, cu att mai puin unul nalt, iar asta se poate vedea n ntreaga Moldov chiar i azi. Denumirea locului nu se tie de la ce vine, dar cei mai muli istorici snt de prere c ea vine, totui, de la Podul nalt. Batalia de la Podul Inalt Suleiman, sultanul turcilor, a intrat si el in Moldova cu gind sa-l rapuna pe Stefan si sa ingenuncheze tara. Avea o oaste de trei ori mai mare decit a lui Stefan. Stefan o astepta linga o mlastina aproape de Vaslui, la un loc care se chema la Podul Inalt. Tocmai atunci se lasa o ceata de nu se vede om cu om. Stefan cel Mare trimise buciumasii sai dincolo de mlastina, indaratul ostilor de ieniceri, sa sune chemare la lupta. Cind auzira buciumele, turcii pornira spre ele, crezind ca acolo se afla moldovenii. Abia intrara insa in mlastina dezghetata, ca Stefan cu oastea sa ii lovi din spate. Caii se impotmolira in mlastina. Buciumele moldovenilor acum se auzeau din toate partile. Turcii crezura ca sint inconjurati si fiecare se straduia sa scape cu fuga. Suleiman abia scapa viu din aceasta incaierare, cu juramint sa nu se mai intoarca vreodata in Moldova. Lupta de la Baia Mateias, fudulul rege al Ungariei, hotari sa-l inlature pe Stefan cel Mare de la domnie. Intra in Moldova cu o oaste mare, lacoma de pradaciuni. Regele aduce cu el si pe un moldovean care nu vorbea decit ungureste pe nume Berindei, pe care vroia sa-l puna domn in lucul lui Stefan. Ungurii inaintau prin Moldova fara de graba, pradind tara pe indelete, prefacind in cenusa tirguri si sate, ucigind sau luind cu ei in robie copii si mame, tineri si batrini. Stefan ii ataca pe unguri in orasul Baia. Era noapte. Ostasii unguri dormeau. Atunci, la porunca lui Stefan orasul fu aprins din toate partile. Casele de lemn, stogurile de fin, carele de razboi totul lua foc intro clipita. Orasul semana cu un rug urias... Ca un fulger intra peste cotropitori Stefan cu oastea sa. Chiotele ostenilor lui baga groaza in dusmani. Ungurii ametiti de somn o rupsera de fuga. In fruntea lor fugea regele Mateias. Batalia de la Baia, dintre ostile lui Stefan si cele ale regelui Ungariei, Matei Covrin, a avut loc in noaptea de 14 spre 15 decembrie 1467. Batalia de la Lipnic Batalia din dumbrava de la lipnic, unde armata lui Stefan cel Mare i-a invins pe tatari, a avut loc la 20 august 1470. Mamac hanul tatarilor, hotari sa se imbogateasca si ataca Moldova. Oastea lui de hoti, dupa citeva zile de jaf prin partile prutului, se intoarce plina de prazi. Ardeau in urma paginilor satele. Fumegau lanurile. Tatarii duceau cu ei mii de copii, fete si batrini, pe care si-i facuse robi, sute de cirezi de vite, herghelii de cai si turme de oi. Mirzacii se grabeau sa treaca cu cele furate Nistrul cit mai repede in partea cealalalta. Dar linga dumbrava de la Lipnic le iesin inainte Stefan cu oastea sa. Lupta a fost crincena. Oastea tatareasca a fost risipita, in toate partile. Multi tatari au pierit pe cimpul de bataie. O parte sa inecat in Nistru. O alta parte au fost facuti prizonieri. Intre acestea se afla si fiul hanului tatar. Fiul hanului va trai atita cit va dori hanul, a zis Stefan. In ziua, cind va mai intra in Moldova, voi porunci ca fiul lui sa fie omorit. Asa stia Stefan sa-si convinga dusmanii ca sa nu mai navaleasca peste el. Batalia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497) Raspunsul turcilor dupa infrangerea dezastruoasa de la Vaslui nu s-a lasat prea mult asteptat. Mohamed venea el insusi, in fruntea a 160.000 de soldati pentru a-l pedepsi pe indraznetul Stefan. Astfel are loc batalia de la Paraul Alb, acolo unde domnitorul moldav este infrant. Doar pentru scurt timp, caci el revine in fruntea unei noi armate si il impinge pe cuceritorul Bizantului pana la Dunare. Acesta parasea Moldova fara sa fi cucerit un singur oras, o singura cetate,

asemenea unui invins... Un alt atac turcesc ii ia Moldovei Chilia si Cetatea Alba, poarta lui Stefan catre rasarit si catre aurul negutatorilor. Singura speranta a domnitorului ramane o alianta militara cu Polonia, alianta ce se incheie in anul 1485, in conditii umilitoare pentru Stefan. In vazul tuturor, el a fost nevoit sa ingenuncheze si sa jure credinta mandrului Cazimir. Fusese doar o vanitate a polonezului pentru ca intelegerea nu a fost respectata. Polonia nu a trimis lui Stefan decat 3000 de soldati pentru recucerirea celor doua cetati. Mai mult, Cazimir incheie pacea cu sultanul, lasandu-l pe Stefan in voia sortii. In plus, fiul defunctului Cazimir patrunde in Moldova, la 9 august 1497, in fruntea a 100.000 de osteni. Pretextul? Recucerirea Chiliei si a Cetatii Albe. Adevaratul Motiv? Inscaunarea pe tronul Moldovei a fratelui sau Sigismund. Prima solie a lui Stefan este primita cu bunavointa si asigurata de bunele intentii ale polonezilor. Ruta urmata era, insa, alta decat cea catre Chilia. Stefan intelege planul lui Ioan Albert si vede cum armata acestuia se indreapta catre Suceava. Trimite o a doua solie si abia cand mesagerii sai sunt arestati intelege planul ascuns al regelui vecin. Grabnic, Stefan cel Mare cere ajutorul turcilor si ardelenilor. La 24 septembrie, polonezii declanseaza asediul Sucevei, dar incercarile lor sunt zadarnice. Cetatea era mult prea bine aparata ca sa poata fi cucerita. Turcii trimit doar 2000 de oameni, in timp ce ardelenii se grabesc prin pasul Oituz cu 12.000 de osteni. Afectati de lipsuri, polonezii ridica asediul si par decisi sa incheie pacea, dar aceasta nu se va mai face decat in conditiile impuse de Stefan. Ioan Albert era nevoit sa se intoarca pe aceeasi ruta secatuita de tactica pamantului parjolit, fara ingaduinta de a jefui vreo asezare de pe teritoriul Moldovei. Demoralizati, polonezii pornesc pe drumul de intoarcere dar nici de aceasta data nu isi tin promisiunea . Constient de o noua incalcare a tratatului de pace, Stefan ii urmareste pe atacatori cu circa 40.000 de osteni. In "apropiere de fagetul Cosminului", voievodul ii ajunge din urma pe polonezi si ordona armatei sale sa inconjoare padurea. Copacii sunt taiati si lasati doar atat cat sa poate fi pravaliti si, la 26 octombrie 1497, varstnicul Stefan dadea inca odata atacul. Prinsa ca intrun cleste, armata polona a fost distrusa, putini fiind cei care au reusist sa fuga. Urmarirea fugarilor continua pana la granita cu Polonia, lupte crancene avand loc la Lentesti si apoi la Cernauti. Stefan isi permite chiar sa se lipseasca de un corp de oaste pe care il trimite sa lupte impotriva unui detasament de calareti mazuri veniti in ajutorul polonilor. Si din nou moldovenii ieseau invingatori. Polonia isi lingea ranile deschise si zecile de mii de morti lasati in pamantul Moldovei. Suferise una dintre cele mai mari infrangeri din istoria sa medievala.