Electroacustica si sisteme audio

Notiuni de acustica

Curs 1

Pentru crearea unor conditii optime in ceea ce priveste modalitatile de realizare a unui aparat electroacustic si concomitent audierea unui program muzical sonor , conditii care sa determine calitatea Hi-Fi , este necesara initial cunoasterea unei serii de factori determinanti al acestui lucru. Modul in care sunt percepute vibratiile sonore de catre sistemul auditiv uman, interdependenta intre ele si ulterior definirea unor parametri caracteristici lor reprezinta puncte de plecare in vederea obtinerii in practica a unei auditii Hi-Fi. Se poate constata cu usurinta ca o senzatie sonora depinde de caracteristicile si proprietatile sunetelor. Un sunet prea slab nu este perceput decat de la o distanta mica , un sunet obisnuit este perceput este perceput daca se indeplinesc conditiile ce privesc distanta pana la surasa sonora si continutul acesteia iar un sunet puternic provoaca neplaceri si chiar dureri.De aici rezulta ca exista anumite limite de intensitate a unui program sonor, in afara carora auditia devine imposibila. Un lucru asemanator se intampla in privinta inaltimii sunetelor. De exemplu un sunet de frecventa foarte joasa ( trepidatii produse de un camion) sau un sunet de frecventa foarte nalta (ultrasunetele produse de lilieci) nu sunt percepute de organul auditiv uman. Acest lucru se datoreaza faptului ca organul auditiv nu-si mai exercita func ia de traductor care realizeaza conversia impulsuri sonore---impulsuri nervoase. Putem remarca ca urechea diferentiaza doua sunete in intensitate sau frecventa atunci cand diferentele relative se afla in anumite limite. De exemplu putem face diferen a intre un sunet emis la o putere de 1w fata de 4w , dar nu se mai poate face diferenta intre 15w si 18w (nu mai este la fel de facila) de i diferen a de putere este aceeasi in ambele cazuri. In cazul audi iei mai apar si alte aspecte care evidentiaza diferen a intre sunete. Un sunet intens provoac un efect de masca asupra unuia mai slab. Din cele expuse mai sus se vede ca este necesar sa cunoastem toate caracteristicile modului in care sunt percepute sunetele de catre organul auditiv uman pentru a putea realiza reproducerea unui program sonor intr-o manera Hi-Fi. Dupa efectuarea unor teste pe un numar mare de persoane cu varste si sex diferit ,normale din punct de vedere auditiv ( sanatate perfecta si varste cuprinsa intre 18-35ani)s-au determinat statistic diagramele pragurilor de auditie normala si diagrama pragului de auditie intolerabila. Astfel diagrame facute de diferiti acusticieni ca: Fletcher si Munson (1933) , Churcher si King(1937) , Robinson si Dadson(1956) , Zwicker si Heinz(1957) sunt foarte asemanatoare ceea ce a permis Comisiei Internationale de Acustica sa stabileasca un proiect de

recomandari ISO ( International Standard Organisation) difuzat in toate tarile si recunoscut ca universal valabil S-au definit uratoarele caracteristici principale care privesc spectrul sonor audibil: Aria de auditie Sensibilitatea diferentiala de intensitate Sensibilitatea diferentiala de frecventa Nivele fizice Nivele fiziologice Efectul de masca intre grupele sonore Durata sunetelor si intensitatea subiectiva de perceptie.] Aria de auditie - reprezinta zona cuprinsa intre diagrama pragului la care este posibila auditia unui sunet si diagrama pragului de auditie intolerabila, in functie

Electroacustica si sisteme audio

5

Curs 1
12 2

de frecventa sunetelor.Din diagrame rezulta ca sensibilitatea cea mai mare este pentru frecventele medii inalte (800-15000Hz). Spre exemplu o presiune acustica de 2*10 provoca o senzatie sonora in gama de 1000 Pa ( sau intensitate acustica de 10 W/m )poate

3000 Hz ,acest lucru nu mai este posibil pentru o frecventa de 50Hz.

2

La aceasta frecventa este necesara o presiune de acustica de 2*10

Pa pentru ca senzatia sonora sa fie

sesizabila.Domeniul de perceptie a sunetelor de catre urechea umana este de 20Hz-20Khz

Sensibilitatea diferentiala de intensitate a organului auditiv uman se defineste ca variatia relativa de presiune acustica pentru care un sistem auditiv percepe un minim de variatie a senzatiei sonore, pentru o presiune acustica data

Sensibilitatea diferentiala de frecventa reprezinta variatia relativa de frecventa

f f

pentru care se distinge o

diferenta de variatie sonora.Variatiile sunt mici si pentru gama 500-8000 Hz difera doar cu 0,2- 0,3%

Electroacustica si sisteme audio

Curs 1

Cele doua sensibilitati diferentiale de freventa si de intensitae scot in evidenta un aspect foarte important in tehnicile de inregistrare redare a unui program muzical, si anume necesitate realizarii unei caracteristici de transfer amplitudine frecventa liniare a sistemuluielectroacustic. In caz contrar sitemul auditiv uman sesizeaza imdiat cele mai mici deficiente in privinta neliniaritatii sau a fluctuatiei traductorului electroacustic, iar auditia devine suparatoare. Nivele fizice se refera la aplicatiile practice ale legii Weber direct proportional cu logaritmul factorului ce o produce. S = K log I2/ I1 unde I1 si I2 reprezinta intensitatile acustice ale sunetelor proprii programului muzical sonor, iar k reprezinta o constanta de proportionalitate. Datorita gamei intinse de intensitati sonore se adopta pentru nivelul sonor N o scara logaritmica ce utilizeaza baza logaritmilor zecimali. N =10 lg I 2 I 1 K=10 Fechner conform careia senzatia sonora creste

In cazul explicarii relatiei anterioare in functie de presiunile sonore : I = p /p 0 c

2

unde p 0 = 1,18 kgf/m

c = 340 m/s ( viteza sunetului )

1

Deci p = (Ip 0 c) 2 Rezulta ca pentru aria de auditie diferenta dintre intensitatile acustice se exprima astfel: N =10 lg I 2 I 1 = 20 lg P2 P 1 = 10 lg (10 ) = 20lg(10 ) = 140dB Ca nivel de referinta 0 se defineste pentru frecventa de 1000Hz limita inferioara a ariei de auditie : Pentru N = 0dB I(0) = 10 sau p(0) = 2*10
5 12 14 7

W/m

Pa

Nivelele fiziologice reprezinta diagramele pentru care o presiune acustica variabila ( sau intensitate acustica variabila) provoaca aceeasi senzatie sonora, in toata banda de frecventa audio, pentru un sunet al carui echivalent electri este un semnal alternativ sinusoidal. Astfel se obtin niste diagrame care au fost trasate pentru prima data de acusticienii Fletcher si Munson.

Electroacustica si sisteme audio

Curs 1

Diagramele izosonice se afla cuprinse in aria de auditie normala. Ele definesc nivele fiziologice, utilizand ca unitati de masura fonii. Fonul reprezinta o unitate de masura adimensionala, utilizata pentru a caracteriza nivelul de izofonie al unui sunet. Se spune ca nivelul izofonic al unui sunet este de n foni atunci cand senzatia sonora provocata de acel sunet este socotita echivalenta, de un auditor (avand organe auditive normale), cu cea a unui sunet pur , cu frecventa de 1000Hz , generat de presiunea acustica P=n. Pentru aprecierea senzatiilor s-a realizat clasificarea urmatoare: FONI 0 5 10 20 30 40 50 60 80 90 100 110 120 130 - 140 SENZATIA SONORA Lipsa auditiei Camera surda Laboratorul de acustica Studiourile de inregistrare Camera linistita Conversatie normala Muzica la nivel placut Conversatie puternic sustinuta Zgomot deranjant Orchestra simfonica Lovituri de ciocan de la 2 m Atelier cazangerie Reactoare ale unui avion cu reactie Sunete intolerabile

Din examinarea diagramelor care reprezinta curbele izosonice se pot evidentia uramatoarele concluzii: - nivelul fiziologic descreste mai repede decat nivelul fizic al unui sunet,pentru sunete de nivele slabe. pragul auditie normale se situeaza la nivelul de 4 foni , deci 4dB la 1000Hz. Nivelul fiziologic este mai scazut pentru sunetele de frecventa joasa si inalta

fata de sunetele de frecvente medii , la un nivel fizic dat. In urma acestor concluzii se evdentiaza faptul ca orice modificare a nivelului sonor afecteaza timbrul original al sunetului. Acest lucru arata ca pentru o auditie fidela este necesar sa avem ,pe langa aparatura acustica care sa redea fidel programul sonor, o incapere destul de mare in care sa nu apara reflexii ale undelor sonore care ar putea altera sunetul. Efectul de masca al unor grupaje sonore apare atunci cand sunt emise simultan mai multe sunete cu frecvente mai mult sau mai putin apropiate si cu intensitati sonore diferite. Pentru evidentierea acestui efect este necesar sa se faca niste consideratii asupra organului auditiv uman. Datorita auditiei biauriculare poate localiza cu destula precizie directia unei surse sonore in spatiu. De aici rezulta posibilitatea de a auzi preferential , deci posibilitatea de a izola o sursa sonora in spatiu intr-un unghi determinat. In afara acestui unghi orice fenomen sonor, desi perceput , nu este in atentia auditoriului. Aceasta zona care corespunde unei ascultari atente este denumit spatiu de prezenta .Desi celelalte sunete sunt percepute fiziologic, creierul le ignora. Acest lucru

Electroacustica si sisteme audio

Curs 1

permite realizarea unei auditii selective cum ar fi realizarea unei conversatii intr-un mediu zgomotos. In cazul cand zgomotul ambiant devine foarte puternic , audierea programului sonor spre care este indreptata atentia ascultatorului devine imposibila. Spunem in acest moment ca exista un efect de masca asupra semnalelor acustice dorite. Pentru a destinge semnalul acustic util singura solutie este de ai ridica nivelul, si eventual accentuarea frecventelor inalte. Asa se explica de ce tindem sa tipam cand vrem sa ne facem auziti. Efectul da masca devine deosebit de pregnant atunci cand sunetul perturbator este un zgomot alb (sunet complex cu spectru continuu si uniform de frecventa in toata banda audio). Efectul de masca a fost studiat de acusticienii Wegel si Lane (1924) si au fost formulate urmatoarele legi: efectul de masca este maxim pentru sunete de frecventa aflate in imediata apropiere de frecventa sunetului mascat efectul de masca este neglijabil atat timp cat nivelul semnalului util este mai mare decat cel a semnalului masca efectul de masca creste mult mai repede decat creste nivelul sunetului mascat frecventele joase ale semnalului masca sunt cele mai jenante zgomotele cu componente de frecvente joase sunt mult mai jenante decat cele de frecventa inalta, comparatia fiind facuta la acelasi nivel sonor.

Difuzorul electrodinamic

Difuzorul electrodinamic (fig. 2.1) este cel mai raspandit tip de difuzor si in acelasi timp cel mai perfectionat in special prin cautarea de noi materiale care sa asigure comportarea optima a fiecarui subansamblu.

Constructie: o membrana conica ( diafragma ) cu simetrie circulara , suspendata elastic la baza cu o suspensie externa , iar la varf cu o suspensie interna, numita centraj , inchisa cu o bolta de panza sau carton cu rol de capac de protectie contra prafului. Suspensia circulara externa reprezinta o zona de ondulatii concentrice situate la baza conului si realizata din acelasi material cu membrana sau din alte structuri elastice, cum ar fi : cauciuc , mase plastice sau piele. Centrajul situat la linia de jonctiune dintre con si bobina , este confectionat in general din tesaturi impregnate.

Electroacustica si sisteme audio

Bobina mobila , al carei suport cilindric este solidar cu membrana la varful acesteia.

Curs 1

Circuitul magnetic al traductorului electrodinamic este alcatuit din dintr-un magnet permanent , de forma inelara sau cilindrica si piese polare corespunzatoare.

Sasiul este format din tabla ambutisata sau din aluminiu.

Ca sursa de sunet difuzorul electrodinamic poate fi considerat un piston circular rigid pentru ca se presupune ca membrana nu se deformeaza. Debitul creat de un element al suprafetei dS in miscare (baza conului membranei) este :

dq Vd cos dS
unde unghiul este format intre directia de miscare si normala la elementul de suprafata.

dS cos

dSd

S d - aria bazei conului membranei

deci

qd

Sd Vd

Din definirea benzii de trecere in frecventa , presiunea acustica creeata de difuzor la o distanta data trebuie sa fie independenta de frecventa in domeniul de lucru. Pentru o sursa omnidirectionala puterea acustica este proportionala cu rezistenta acustica de radiatie determinata de mediu
2 qd Pd 2 R ar q d

R ar

si cu patratul debitului creat de difuzor,

. La pistonul circular rigid

R ar creste

cu patratul frecventei. Deci pentru a avea o putere

acustica costanta trebuie sa fie creat un debit acustic invers proportional cu frecventa. Sistemul mecanic mobil al difuzorului (membrana, bobina , suspensii)este un rezonator mecanic si creeaza un debit proportional cu frecventa deasupra frecventei de rezonanta. Se poate considera frecventa de rezonanta a difuzorului ca limita inferioara a benzii de trecere. Acest lucru se intampla atat timp cat

kr0

( k nr de

faza )este mai mic decat 1. Pe masura ce frecventa creste , creste si kr 0 si pentru pistonul circular rigid rezistenta acustica de radiatie devine practic constanta cand

kr0

2.

Fiind controlata prin masa puterea radiata va creste cu patratul frecventei si frecventa pentru care este indeplinita aceasta conditie corespunde frecventei limita superioare a benzii de trecere a difuzorului

f1
membranei

c 2 r0

r 0 =raza

bazei

conului

In figura 2.2

s-a construit prin insumare grafica

banda de frecventa utila puterii acustice radiate de un difuzor. Se observa ca pentru a avea o banda larga este necesar ca frecventa de rezonanta a difuzorului trebuie sa fie

Electroacustica si sisteme audio

Curs 1

cat mai mica , adica echipajul mobil sa aiba o masa cat mai mica , iar frecventa f 1 sa fie cat mai mare , adica raza bazei conului sa fie cat mai mica. Aceasta ultima cerinta contravine cu puterea acustica mare (S d mare) si nu se va putea realiza un compromis. Din punct de vedere fizic la difuzorul electrodinamic distingem trei parti sau trei sisteme : partea electrica ce cuprinde amplificatorul electric, ce furnizeaza puterea electrica si bobina difuzorului. Intro prima aproximatie amplificatorul se comporta ca o sursa reala de tensiune U g si rezistenta interna R g , rezistenta ce include si rezistenta electrica a firelor de legatura.Bobina este reprezentata de rezistenta electrica R c , care include si pierderile Joule in bobina , pierderile prin Histerezis si cele datorate curentilor Foucault in circuitul magnetic al bobinei L c partea mecanica, cuprinde masa m s a sistemului mobil (bobina , membrana , suspensii elastice ), elasticitatea mecanica C m a sistemului datorita elasticitatii sistemului de prindere si o rezistenta mecanica de pierderi R m , datorita in special frecarilor.