Intr-un moment in care privirea mi-a ramas fixa,de parca m-ar fi interesat intr-un mod

absolut sapca din vitrina,am realizat cat am gresit,cat am ranit,cat de idiot am fost,ca
iadul s-ar putea instala prin simplul fapt ca ea nu mai face parte din viata mea.M-am
intors la 180 de grade instantaneu,eram precum un robot ce raspundea mecanic,precum
un magnet.Am inceput sa alerg ca un nebun impingand oamenii,cautandu-mi din priviri
masina.Incepuse sa ploua iar transpiratia deja se amesteca cu stropii de ploaie.Deja
turna.Nu-mi pasa.Aveam capul plin de ganduri,de sperante,de reprosuri,eram plin de o
iubire pe care nu stiusem sa o impartasesc,sa o apreciez.Cautam o scapare si o gaseam
numai in ea.
Am gasit intr-un final masina.Un politist se indrepta spre mine,vazuse ca parcasem
ilegal.Sfinte Hristoase,nu se mai termina prostiile astea?Nici nu am stat sa ma gandesc
prea mult,m-am urcat si am cautat sa ies cat mai repede.Dar de,Bucurestiul.Trebui sa
implori un pic,sa te umilesti ca sa iesi din parcare.As fi zbierat,"dobitocilor,MOR,lasati-
ma sa ies".Ca printr-o minune,cineva m-a lasat sa ies.Politistul era langa masina si batea
in geam.I-am facut semn spre ceas,ca trebuie sa plec,ca ma preseaza timpul si a inceput
sa zbiere ca un magar.Nu mi-a pasat,am pornit in pripa si nu m-am uitat decat foarte putin
in oglinda retrovizoare.Imi nota numarul de la masina si vorbea ceva prin statie.Parca
eram in filmele alea de 2 bani.Trepidam din toate incheieturile,de nervi,de emotii,de...nu
mai stiu nici eu.Am incercat sa o sun,dar aceeasi voce"Sunteti in reteaua..."ma zgaria pe
creieri.Isi inchisese telefonul.
Iesind din Bucuresti am inceput sa accelerez ca un nebun.Ploua atat de tare,incat
stergatoarele nu mai faceau fata.Vedeam vag masinile care se derulau pe langa
mine.Aveam impresia ca stau pe loc si accelerarea a continuat.
Mii de amintiri se derulau,imi stergeam apa de pe fata,eram ud leaorca,dar nu mai
conta.Mi-o aminteam pe plaja langa mine,muscandu-ma de ureche,intrebandu-ma "nu
arata bine,acea tipa?",asteptand bineinteles reactia mea.Momentele in care ma invita la
dans,desi stia cat de prost dansez,clipele in care ii ofeream trandafiri,iar ea incepea sa le
rupa petalele intr-un mod barbar(dar simpatic in fond),zicand ca un copil"ma iubeste,nu
ma iubeste),minutele de asteptare la locul de intalnire(intotdeauna intarzia,parca nu ar fi
fost ea,daca nu isi continua obiceiul asta)....
Aproape ca-i simteam iar sarutul,aproape ca-i simteam atingerea,aproape o aveam in
brate...aproape ca...
Dintr-o data s-a rupt tot acest film.Nu stiu ce s-a intamplat.Totul sa facut negru,auzeam
voci in jurul meu"nu stim exact ce s-a intamplat,ploua foarte tare si poate nu a vazut ca
masina din fata lui a pus frana,si pur si simplu s-a izbit frontal".Ultimele cuvinte imi
rasunau ca un ecou in cap."s-a izbit frontal.." cine???Si de ce aud asta...eu sunt spre
Pitesti,spre ea...
M-am simtit ridicat si dus undeva,intr-un aer inchis...nu ma mai simteam ud...Cand am
deschis ochii,eram la spital.Avusesem accident.Am vrut sa ma ridic in capul oaselor,dar o
asistenta m-a impins la loc."Stati potolit!Nu aveti voie sa va miscati".
Am incercat sa vorbesc,dar nu am reusit sa scot nimic pe gura.
"Stiu,aveti multe intrebari.Sunteti de 3 saptamani aici,v-ati mai trezit de cateva ori.In
mare parte ati fost in coma.Si,nu!Nu v-a cautat nimeni.Nu am gasit nici un act de
identitate la dumneavoastra,deci nu am putut stii cine sunteti."
Ultima fraza deja o auzeam prin somn,nici macar nu stiu daca asta a zis sau e pura mea
imaginatie.Cert e ca a doua zi ma durea capul ingrozitor iar ciorba de la spital avea un
gust oribil.Am cerut sa mi se dea celularul,dar nu stiu cum s-a facut ca era
"pierdut".Drace!Nu ma puteam misca,nu aveam bani,nu aveam nimic.Un doctor mi-a
sunat mama,care a venit in vreo 3 ore de la Pitesti.Plangea saraca,credea ca sunt plecat in
delegatie iar in Germania,si nu binevoisem sa-i spun si ei,sa o sun sau ceva.Isi cerea
scuze ca ma blamase in fiecare seara.In fond incercase sa ma si sune de cateva ori,dar era
inchis de fiecare data.I-am zis nerabdator ca vorbim apoi(am fost netrebnic) si i-am cerut
telefonul.Tremurand am format numarul ei.Mi-a raspuns pe un ton somnoros.Abia se
trezise.
Fericit,i-am zis "Buna...ce faci?"
Era foarte surprinsa ca o sun.De fapt mai mult incurcata.Mi-a raspuns un"bine..."asa
timid.De undeva din apropierea ei s-a auzit o voce de barbat"Cine te suna,draga mea,atat
de devreme?".
Am incremenit...era sa mor pt ea,iar ea...
Am inchis telefonul.Eram turbat,m-am ridicat din pat si am plecat la baie sa vomit.Din
baie am auzit-o pe mama vorbind cu ea,probabil ca resunase.Nu am mai stat pe
ganduri,am urcat pe acoperis.De data asta nu mai avea sa fie un accident.Am luat un
carbune de pe acoperis si am scris pe boldura "te iubesc".Mi-am dat seama ca am scris
foarte urat,asa ca am sters cu piciorul.Pentru ca se inegrise locul,am scris in alta parte.Iar
scrisesem urat.La naiba cu invatatorii astia care nu m-au invatat caligrafia cum trebuie.M-
am uitat putin in jos.Era distanta mare.Aveam sa mor,ei si?Uite asa aveam sa o pedepsesc
pt tot restul vietii.Deja ma vedeam in costiug,cu ea la capul meu plangand si smulgandu-
si parul ca nu a stiut sa ma aprecieze,ca nu m-a cautat,ca m-a inselat.Dintr-o data m-am
gandit"daca nu ma mai iubeste si ma omor ca prostul?Ce naiba sunt eu,Romeo?"Nu
conta...aveam sa mor pentru iubire.Era clar ca nu aveam sa mai iubesc pe nimeni asa cum
o iubeam pe ea.Daca nu mai era a mea,nu vroiam sa vad cum e a altcuiva.Stateam in fund
pe o bara de fier,meditand la toate astea,jucandu-ma cu un bat.Deja imi aminteam de
nazbatii din copilarie,de chiuluiri si petreceri din facultate,orele de chimie in care faceam
bascalie de profesor si radeam ca un netrebnic,in loc sa ma gandesc la sinucidere.La
naiba,nu sunt atat de dobitoc.M-am ridicat sa plec si dintr-o data o vad in fata mea pe
ea,plansa toata,galbena.Tremura in fata mea.
"Ce faci aici?"
"Nimic,la o gura de aer."
"Aici??"
"De ce ma iei la rost?Nu e treaba ta ce fac aici.Ce faci TU aici?"
"Dumnezeule,nu am stiut ca ai avut un accident!Imi pare atat de rau.Si eu care credeam
ca nu mai vrei sa auzi de mine...si cand ma gandesc ca atunci veneai spre Pitesti..."
"Da,ca daca stiai nu faceai ce ai facut.Am inteles"zic sarcastic.
"Era tata prostovane!"zise ea razand cu acelasi ras cristalin,cu aceeasi ochi care mai mult
ca sigur nu minteau.Era aceeasi fata pura,era aceeasi fata care ma iubea,era aceeasi!
Ne-am sarutat ca doi nebuni,am laut-o in brate!
"Am incercat sa scriu "te iubesc" de mai multe ori pe caldaramul asta,si nu-mi iesea,la
naiba"ii zic razand.
"Dupa scris,ar fi trebuit sa te faci doctor.Conteaza ca ai incercat,imi zice razand.Insa nu
te-am auzit spunandu-mi asta,si e grav."zise muscandu-mi buza.
"TE IUBESC"am zis amandoi odata.