Sunteți pe pagina 1din 34

LITERATURA ROMN POSTBELIC LITERATURA SUB COMUNISM Instalarea regimului comunist in ara noastr a insemnat intervenia si controlul politicului

asupra tuturor compartimentelor vieii sociale, culturale.In aceast perioad s-a observat subordonarea lieraturii fa de politic,fa de conducerea partidului comunist. Se poate vorbi despre o literatur aservita politicului ce se caracterizeaz prin: indrumarea acesteia de ctre partidul comunist, utilizarea unor specii literare pt slujirea ideologiei comuniste(ex. Oda) , impunerea unor scriitori si critici literari fideli regimului, sancionarea si eliminarea celor ce se abteau de la linia partidului unic. In perioada comunist se pot observa mai multe etape ale dezvoltrii literaturii: -perioada de continuare a literaturii interbelice si chiar un nou val suprarealist :19451948; - etapa stalinist 1948- 1964; - etapa relativei liberalizri 1964- 1971; - etapa comunismului naionalist 1971- 1989. Etapa stalinist este determinat de regimul politic de tip fundamentalist si de sovietizarea impus de Stalin in Romania;literatura trebuie s impun ideologia partidului si idealul comunist; pt a denumi acest tip de literatur au fost preluate 2 formule: proletcultismul si realismul socialist. Proletcultismul denumirea are ca punct de plecare organizaia numit Proletcult (cultura proletar) , o organizaie a muncitorilor din Rusia. Realismul socialist desemneaz concepia despre art de tip doctrinar , preluarea critic a trecutului, eliminarea elementelor retrograde ale vechii societi-burghezia; realismul socialist devine si la noi dupa model sovietic metoda fundamental de creaie definind arta in serviciul revoluiei proletariatului si rolul scriitorului de a educa publicul in spiritul socialismului. In etapa stalinist au fost interzii un numr destul de mare de scriitori, s-au epurat bibliotecile publice si particulare ,au fost arse si confiscate cri. Poezia era una de agitaie comunist legat de omul nou si cu un limbaj accesibil tuturor.Formula consacrat era aceea a poemelor narative de tipul baladei populare sau a versului eminescian sau cobucian.Proza trebuia s prezinte realizrile de pe santiere sau de la sate-colectivizarea , frumusetea eroului comunist dup un tipar facil al antitezei bine-ru. Etapa relativei liberalizri se caracterizeaz prin diminuarea controlului ideologic asupra literaturii. Temele impuse de partid nu mai sunt obligatorii; in proz se abordeaz 2 teme predilecte: lupta dintre nou si vechi, istoria naional. Etapa comunismului nationalist aduce in atenia publicului imaginea activistului de partid si continu proza de inspiraie istoric. Exist ins si realizri valoroase din punct de vedere estetic ca romalele lui M.Preda, P.Dumitriu sau poezia generaiei saizeciste . PROZA ROMANUL MOROMETII, M. PREDA

Schi Apariie -1955 volumul 1;1967 volumul al 2 lea. Context perioada postbelic, primul vol. aprnd in plin epoca a realismului socialist. Geneza-intentia scriitorului de a realiza o tetralogie in care include Morometii 1,2 si Delirul 1 ,2; in Viata ca o prad, roman autobiografic, M.P. explic geneza primului volum amintind schia intitulat Salcmul ca punct de pornire al crii. Modelul protagonistului primului volum este tatl scriitorului, Tudor Clrau dupa cum mrturisete M.P.:eroul preferat,Moromete, care a existat in realitate ,a fost tatl meu. Incadrare 1.-ca formul narativ roman doric ;realist, postbelic. Din punctul de vedere al perspectivei narative dindrt, cu narator omniscient, omiprezent (ubicuu) se remarc limitarea ominscienei prin prezena personajelor reflector:Ilie Moromete in vol.1 si Niculae Moromete, fiul su cel mic in vol.2.Focalizarea este intern-universul luntric al protagonistului.Se remarc de asemenea prezena personajelor informatori, ce relateaz din perspectiva martorilor anumite evenimente. Acetia se deosebesc de personajele reflector prin faptul c relateaz faptele fr s le interpreteze,fr s le treac prin propria contiin-viziunea din afara. 2.Din punctul de vedere al epocii literare, aparine ciclului romanelor moromeiene alturi de Marele singuratic,Delirul. 3.Tematic, este un roman rural-romanul deruralizrii satului (N. Manolescu). Se realizeaz o imagine fresc a satului de cmpie in preajma rzboiului Al Doilea Mondial; este i un roman al familiei destrmat din cauza lipsei comunicrii; se constituie i ca roman al relaiei individului cu istoria-libertatea individual in lupt cu fatalitile istoriei (E.Simion). Viziunea despre lume Pentru M.P., literatura si mai ales romanul reprezint reflectarea unor sentimente ale scriitorului in anumite momente ale existenei sale.In epoc, romanul aduce o viziune original i oarecum ndrznea asupra istoriei recente. Compozitia -vol.1 are 2 planuri al familiei si al satului; -3 pri cu ritm gradat al narrii, in relatie direct cu imaginea timpului rbdtor la inceput/ nerbdtor in final. Prima parte cuprinde actiuni desfurate de smbt seara-venirea familiei lui Ilie Moromete de la camp- pn duminic noaptea-fuga Polinei, fiica lui Blosu ,cu Biric.Ritmul naraiunii este lent in perfect consonan cu iluzia protagonistului referitoare la timp. A doua a parte se desfoar pe perioada a dou sptmni-de la plecarea lui Achim cu oile la Bucuresti pn la serbarea colar cad Niculae ia premiul inti. A treia parte nareaz fapte de la seceri pn la plecarea fiilor din prima cstorie,Paraschiv i Nil, la Bucuresti . Structura este circular simetric ,deoarece romanul se deschide si se inchide cu motivul timpului rbdtor/ nerbdtor. Relatii temporale si spaiale-aciunea se desfoar in satul Silitea-Gumesti din Cmpia Dunrii pe parcursul unei veri, cu 3 ani nainte de nceperea celui de-al 2 Doilea Rzboi Mondial,cronotop exact ,concret, specific romanului doric. Timpul pare ns a se dilata la inceputul crii cnd Moromete trieste iluzia ca se poate sustrage necazurilor si crizelor profunde, c poate menine relaiile familiale i de munc tradiionale precum i propria linite interioar.

Conflicte : in familie Conflictul tatlui cu bietii mai mari, din cauza atitudinii diferite fa de existent: fiii vor avere si ii acuz pe tatl de situaia financiar a familiei. Conflictul lui Moromete cu Guica, sora lui care ar fi vrut ca el s nu se cstoreasc a doua oar si ca ea s ii ingrijeasc bieii mai mari pentru a avea un sprijin la btrnee. Ea ese intrigi, i instig pe cei 3 fii mai mari ai familiei impotriva mamei vitrege, a tatlui ,a surorilor si a fratelui mai mic. Conflictul lui Moromete cu Catrina ,soia lui creia ii promite c pune casa pe numele ei .Se acutizeaz in vol.2 cnd Catrina l prsete pe Ilie i se mut la fiica ei din prima cstorie. Conflictul lui Moromete cu Niculae din cauza atitudinii diferite fa de coal:fiul vrea s invete si s scape astfel de condiia de ran (si fraii mai mari renun la ea cnd se mut in capitala)in timp ce tatl ii ironizeaz pasiunea, dei in primul volum conflictul se incheie cu acceptarea de ctre Moromete a plii taxelor si a plecrii copilului la coal; conflictul trece in prim- plan in vol 2. In sat-conflictul lui ugurlan cu autoritile; -conflictul Polinei si al lui Biric cu tatl si fratele fetei; Apare si conflictul interior al lui Moromete intre iluzie si realitate.El semnific lupta omului cu timpul, istoria care distruge individul si apoi colectivitatea fcnd din individ o jucrie a destinului. Romanul are un substrat tragic si anticipeaz problematica din Cel mai iubit dintre pmnteni. .Incipitul In cmpia Dunrii ,cu civa ani naintea celui de-al Doilea Rzboi Mondial, se pare c timpul avea cu oamenii nesfrit rbdare;viaa se scurgea aici fr conflicte mari fixeaz in mod realist exact timpul si spaiul aciunii, face referire la relaia omului cu timpul-istoria si sugereaz prin verbul se pare c ideea timpului rbdtor, cnd omul poate fi ocolit de necazuri mari, de impactul puternic al istoriei aparine protagonistului, Ilie Moromete.Romanul va contrazice aceasta afirmaie iniial, va demonstra ca ea este o iluzie si c timpul, mai ales o perioad de criz, distruge linitea interioar a fiinei umane contemplative. Incipitul evideniaz totodat suprapunerea viziunii naratorului omniscient cu cea a personajului reflector precum si tema familiei, deoarece sunt descrii membrii familiei lui Ilie care vin de la camp dup o zi de munc:bieii mai mari, Paraschiv, Achim , Nila ale cror gesturi exprim oboseala si sugereaz o oarecare lene, fetele,Tita si Ilinca, iar apoi Moromete pe stnoaga poditei intr-o atitudine contemplativ si ateptnd un partener de discutie.Astfel, este introdus prima imagine a personajului principal in opozitie cu ceilalti steni. Spre deosebire de ceilali, Moromete are o via interioar bogat, vrea s cunoasc si s ineleag lumea in care triete , universul lui fiind satul pe care il contempl de pe stnoaga..Se pune in valoare de la inceput limitarea omniscienei naratorului care nu ptrunde in gndurile personajului, ci le descifreaz doar de pe figura lui, viziunea din afara(a martorului) si se anticipeaz conflictul prin atitudinea lui Moromete in dialogul cu Blosu: el ii va apra pe tot parcursul aciunii senintatea si iluziile,luptnd cu o ironic inteligen contra ameninrilor (N.Manolescu) Finalul este construit simetric cu incipitul: imaginea lui Moromete, motivul timpului nerbdtor care distruge concepia tradiional asupra vieii, linitea interioar a omului contemplativ, gospodria trneasc .Istoria este clar una de criz- rzboiul si ea afecteaz pe toti oamenii ,nu numai familia Moromete.Prozatorul face gradat trecerea de la individul infrnt de istorie la colectivitatea rural si apoi la intreaga societate sugernd

c omul in general este o fiin vulnerabil, fragil o jucrie a timpului nemilos si fr rbdare.Incipitul si finalul asigur caracterul sferic al textului, introduc si apoi scot din faa cititorului imaginea protagonistului-nepstor ,calm , comunicativ si contemplativ la inceput, insingurat, inchis, introvertit ,lucid si disimulat , intr-o stare depresiv la sfrsit . Din personajul care ii apr iluziile, rmne doar imagine exterioar- chipul de lut ,iar adunrile din poian, semn al vieii linitite din care semtimentul crizei lipsete, inceteaz s se desfoare, autorul sugernd amploarea impactului timpului nerbdtor asupra oamenilor-colectivitii ce nu-i mai permit s-i manifeste spiritul ludic si ironic. Se anticipeaza rzboiul ca o concretizare a istoriei necrutoare distrugtoare. Subiectul In prim-planul vol. 1 se afl familia Moromete al crei conductor, Ilie incearc s pstreze intreg pmntul pt a-l transmite copiilor, cu preul unui trai modest.Familia se destram odat cu plecarea fiilor lui Moromete din prima cstorie la Bucureti.Tatl este obligat s vnd din pamnt pt plti datoriile.in al doilea plan se nareaz activiti din lumea satului: serbarea colar, adunrile din poiana lui Iocan, seceriul si relaiile din cadrul altor familii: boala lui Booghina, conflictul Polinei cu tatl su Tudor Blosu,datorat lcomiei celui din urm si iubirii fetei pt biatul srac, Biric, necazurile si revolta lui ugurlan. In vol. al doilea aciunea se concentreaz asupra reformei agrare din 1945 si transformarea socialist a agriculturii, vzut ca fenomen abuziv.Satul tradiional intr intr-un ireversibil proces de disoluie. Destrmarea familiei continu cu moartea lui Nil in rzboi, nstrinarea lui Niculae , plecarea Catrinei la Alboaica.Moromete moare de btrnee si dispariia lui semnific sfritul unei lumi. Personajul Citate critice Moromete este cel din urm ran in acest roman al deruralizrii satului(N.Manolescu) Statutul personajului este personaj exponenial-cel din urm ran, simbol al concepiei tradiionale despre familie, pmnt . Modaliti de caracterizare 1) caracterizare direct :narator, detalii fizice: acum avea acea vrst intre tineree si btrnee cnd numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea unui om imaginea fizic : faa i se ascuise si se innegrise ,iar in cele cateva minute parc se subiase reacia fizic marcheaz transformarea luntric atunci cnd afl de fuga baieilor ceea ce semnific renunarea la autoiluzionare. glasul diferit in functie de situaie si interlocutor este un mijloc de caracterizare. In adunrile duminicale din poiana fierarului.glasul demonstreaz histrionismul personajului care este si protagonist al acestor intlniri. Naratorul dezvluie transformarea ,iesirea din iluzie: Dar cu toat aparenta sa nepsare, nu mai fu vzut stnd ceasuri intregi pe prisp sau la drum pe stanoag.Nu mai fu auzit rspunznd cu multe cuvinte la salut nu mai fu auzit povestind .Personaje : Catrina :Lovi-o-ar moartea de vorb de care nu te mai saturi, Ilie!Toat ziua stai de vorb si bei tutun. Autocaracterizare :Domnule,[]eu totdeauna am dus o via independent. 2) caracterizare indirect :fapte ,gesturi, limbaj, atitudini, relaiile cu celelalte personaje, mediu.

Trsturile personajului Specificul, originalitatea eroului: dei este un ran , Moromete se dovedete un spirit contemplativ si reflexiv cruia ii place sa admire lumea de pe stnoaga poditei; este totodat si un ran cruia ii place conversaia, s comunice cu oameni inteligeni ca prietenul su Cocoila sau cei din poiana lui Iocan ,atitudine care o supr pe Catrina. Individualitatea lui Moromete este evideniat chiar din incipitul crii cnd naratorul il introduce in scen intr-o atitudine diferit de cea comun a stenilor: Sttea pe stnoaga poditei si se uita peste drum.Sttea degeaba, nu se uita in mod deosebit ,dar pe faa lui se vedea ca n-ar fi ru dac s-ar ivi cineva Ilie Moromete are capacitatea de a se iluziona, stpnire de sine, demnitate social si uman, independena si libertatea de a gndi dincolo de grijile zilnice, puterea de a medita si de a contempla. Ironia este o trstur ce reiese din discuiile cu unii dintre steni si cu membrii familiei ,ca in scena tierii salcmului cand il indeamn pe Nil s aduc atelajul lng salcm sa fie dobort de copac.Histrionismul si spiritul ludic sunt vizibile att in poiana lui Iocan ct si in scena intlnirii cu Jupuitul in care ranul se preface ca nu ii vede pe agenii fiscali, strig dup membrii familiei, dei tie c nu se va arta nimeni, ii las pe cei doi perceptori sa taie chitana ,cere o igar si doar apoi le d o parte din bani, bucuros c poate pstra restul. Inteligena i asigur tatlui capacitatea de a vedea lucruri care tuturor celorlali le scap si darul de a istorisi ce il atrage pe Niculae, care are impresia ca acele cltorii la munte pentru vinderea cerealelor sunt nite aventuri deosebite. Pmntul este valoros pentru ranii din Silitea Gumesti doar in msura in care produce bani. Pentru Moromete banii nu sunt f importani si una dintre iluziile lui este aceea ca poate tri patriarhal in timp ce fiii, mnai de dorina de inavuire si lcomie, il invinuiesc c nu este destul de activ si mai puin priceput in afaceri ca vecinul Balosu. Comerul, forma de afaceri la care apeleaz ranii nu il atrage pe Moromete ce rmne un nostalgic aprtor al ordinii vechi, o utopie in care lumea ar putea tri fr bani ,poziia lui fiind aceea a ranului patriarhal sau a ultimului ran (N.Manolescu). Ceea ce consider valoros si demn de a fi aprat este linitea interioar, dimensiunea spiritual a existenei si nu cea material repezentat de Blosu si chiar de fiii lui a cror lcomie o consider o boal; il si numeste pe Paraschiv bolnavule de avere.El lupt pt meninerea integritii loturilor de pmnt pe care urmeaz sa le dea copiilor ca garant al linitii si echilibrului luntric ,dar nu face un scop in via din agonisire ca Ion sau ca vecinul lui, Blosu.Pe tot parcursul crii eroul apr un mod superior de existen in care totul poate fi pus sub lumina vie a minii si in care poate sa-si pastreze bucuriile oferite de contemplaie, cunoatere ,jocul inteligenei care de altfel ii aduce respectul stenilor.De aceea tot ce ine de domeniul financiar, datorii, impozite sunt o continu ameninare pe care in stilul su Moromete incearc sa o evite sau sa o amne.Volumul nti se incheie intr-o atmosfer sumbr nu numai din pricina destrmrii familiei si insingurrii tatlui care trieste drama paternitii rnite ,ci si din cauza continuitii acestor ameninri in ciuda rezolvrii lor de moment.

In volumul al doilea, dup plecarea bieilor mai mari, personajul se schimb si devine activ, face afaceri ii reface loturile vndute si comportamentul lui este caracterizat de cuvntul beneficiu, ins aceast schimbare nu denot atracia lui Moromete pt valorile materiale, ci este motivat de dorina secret de a-i aduce bieii acas .Eecul in incercarea de a reface echilibrul familial si implicit a celui interior este amplificat de conflictul cu soia lui, Catrina, ce sporete insingurarea protagonistului prsit si de fiul cel mai mic. Treptat, el isi pierde prestigiul in sat, chiar dac in propria curte organizeaz o nou adunare a stenilor, lipsit de strlucirea acelora din poiana lui Iocan.Pn in finalul vieii, acest ultim ran continu sa cread in rostul su si nu accept dispariia rnimii, cum nu accept sa nu-si pun intrebri sau sa nu gndeasc prin intermediul unor monologuri adresate unui interlocutor imaginar pn in clipa din urm omul e dator s in la rostul lui ,chit ca rostul asta cine stie ce s-o alege de el! La btrnee, nu-si pierde plcerea de a vedea lumea-satul si moare afirmndu-si independena, stingerea sa avnd semnificaia prbuirii unei lumi-cea patriarhal ,dar i cea care poate avea incredere in raiune ,o lume opus evenimentelor pline de viclenie din cei patruzeci de ani comuniti ai istoriei postbelice. Scene Romanul este construit pe baza tehnicii decupajului scene care au rol important in ceea ce privete tema familiei, portretul protagonistului, viaa satului interbelic.Tema familiei si raporturile dintre membrii ei apar in scena cinei. Cina Moromeilor este o scen antologic din incipitul crii. Descrierea modului in care sunt asezai in jurul mesei vechi membrii familiei ilustreaz relaiile dintre ei si anticipeaz conflictele:bieii din prima cstorie stau spre exterior, gata de plecare anticipare a fugii la Bucuresti si a aversiunii fa de mama vitreg si fraii mai mici; Catrina, care se teme c fiii cei mari ai lui Moromete o vor da afar din cas, st lng vatr, simbol al dorinei de a avea certitudinea unui adpost stabil si a faptului c gospodria cade pe umerii ei; copiii din a doua cstorie stau lng mam, din nevoia de protecie si parc pentru a se opune celor mari. Singurul nepstor sau cel puin aparent nepstor la tensiunile din familie este tatl care are o atitudine senin, dominatoare, autoritar, un tata dintr-o familie patriarhal in timpuri moderne in care relaiile se schimb. Masa joas ,mic si plin de arsuri sugereaz nepsarea fa de treburile gospodreti minore, precum si iluzia lui Moromete c poate gestiona conflictele si poate conduce autoritar familia. Pozitia sa pe prag sugereaz si superioritatea tatlui fa de copii( cei mari, inferiori intelectual i mnai de resentimente, cel mai mic dintre baieti fiind singurul care mostenete inteligena vie a lui Moromete) precum si atitudinea contemplativ, preocuparea protagonistului pentru viata lui interioar si cunoaterea lumii. Tierea salcmului Este o scen cu valoare simbolic in ansamblul romanului sugernd destrmarea familiei tradiionale, drama protagonistului si distrugerea satului patriarhal.Moromete taie salcmul intr-o duminica diminea pentru a avea banii necesari plii fonciirii, de care ii aminteste Blosu atunci cand ii cere sa i-l vnd.Momentul ales este cel al apariiei luminii,dar inainte de rsritul soarelui: zorile se albeau si undeva un cocos cnta prelung si insistent ,iar fundalul sonor il reprezint plnsul femeilor din cimitir anticipnd caracterul distructiv al evenimentelor.Salcmul este f. important pentru sat, deoarece reprezint stabilitatea, axis mundi-legtura cu sacrul, in jurul lui desfurndu-se viata

colectivitii, mai ales a copiilor, simbol al puritii si naivitii.Prin rotaia anotimpurilor se pune in valoare, pe lng valoarea salcmului si trecerea inexorabil a timpului.Cderea colpacului se desfoar cu zgomot asurzitor urmat de o tcere de sfrit de lume. Dupa prbusirea lui totul apare mic, nesemnificativ pentru ca s-a rupt de ordinea sacr a lumii, sugerndu-se distrugerea valorilor tradiionale de ctre un timp agresiv: Salcmul tiat strjuia ins prin inlimea si coroana lui stufoas toat partea aceea a satului; acum totul se fcuse mic.Grdina, caii, Moromete insui artau bicisnici.Cerul deschis si cmpia npdeau imprejurimile. Ultima propoziie sugereaz vulnerabilitatea lumii lui Moromete care nu rezist in faa timpului nerbdtor.Ciorile care dau trcoale locului gol avertizeaz si ele asupra pericolelor ce pndesc familia ranului, iar Catrina are presimiri si temeri pe care incearc sa le ascund.Tierea salcmului uimeste si supr nu numai familia, ci si pe stenii care au parte doar de explicaia ironic pe care Nil o preia de la tatl su :ca sa se mire protii. Relatia cu un alt personaj Ilie si Niculae Una dintre modalitile de caracterizare indirect este relaia cu un alt personaj, fiul su cel mic, singurul care motenete inteligena patern, dar pe care nu o insoete cu senintatea tatlui. Niculae nu apare in prima pagin a romanului si ivirea lui este anticipat de glasul cu care-i rspunde tatlui.Urmeaz portretul fizic Pe poarta gradinii intra un baiat de vreo doisprezece ani .Avea capul gol si camasa de pe el era ferfenita.Picioarele goale erau pline de zgarieturi vechi cu urme de sange inchegat cu praf ce surprinde vrsta, aspectul srccios i vulnerabilitatea biatului obligat s se ocupe de oile familiei.Necazul cu oile si dorina de a inva il caracterizeaz chiar din primul moment si aceasta din urm va persista pe tot parcursul volumului inti, reprezentnd cauza instrinrii de tatl su in volumul al doilea.Copilul este obosit, iritat chiar agresiv ,trebuie sa fac fa glumelor si ameninrilor fratilor si surorilor mai mari ,trebuie s gseasc singur soluii la problemele sale avnd-o ca aliat doar pe mam. Moromete nu-i intelege zbuciumul, nici nu d importan colii pentru c nu concepe ca fiii s devin altceva dect rani asa c ironizeaza dorina de studiu a mezinului si nu il sprijin in efortul su, pentru c nu ii cumpr cri si nu il las la coal,dup cum mrturisete copilul in discuia cu Catrina.Tatl isi iubete copiii ,dar nu isi manifest acest sentiment si nici nu isi explic gesturile, inteniile, faptele , una dintre iluziile pe care le triete fiind aceea c este ineles de cei din jur, aa c nu tie c fiul cel mic are friguri si nici nu realizeaz profunzimea dorinei lui de a inva, singura posibilitate de a prsi condiia aspr de ran.La serbarea colar, Moromete este uimit de performana lui Niculae la invtur, apoi se simte nelinitit cnd copilul are o criz provocat de boal si stingher in gesturi cnd il aduce in brae acas. Acum isi pune cu vinovaie intrebri referitoare la acest copil mai mic si inteniile sale, pe parcursul verii lsndu-se convins s il trimit la coala, dei este obligat s vnd o parte din pmntul familiei.In volumul al doilea ins, avnd intentia nemrturisit de a-i aduce acas pe bieii de la Bucuresti, tatl il retrage pe mezin de la scoal oferindu-i o explicatie ridicol, jignitoare si ironic in acelasi timp: c nu aduce beneficiu.Astfel, fiul se instrineaz, devine adeptul noii ideologii comuniste pe care o imbrieaz ca pe o religie si in urma unei coli de partid ajunge activist raional.In aceast calitate este trimis in satul natal sa supravegheze strngerea cotelor in perioada seceriului, experient sortita esecului. Moromete incearc prin discuii sa si-l apropie, il provoac si nu crede ca fiul su c rostul ranului s-a incheiat.El, de altfel, ii

recunoate greeala de a-l fi retras de la scoal, dar regretele nu aduc impcarea dintre cei doi. Aceasta vine trziu, dup moartea batranului, la a crui inmormntere fiul afl c decesul tatlui s-a produs din cauza btrneii., si impcarea se realizeaz in visul lui Niculae care este auzit rznd in somn dup f mult timp. Comentariu Apariie -1955 volumul 1;1967 volumul al 2 lea. Context perioada postbelic, primul vol. aprnd in plin epoca a realismului socialist. Geneza-intentia scriitorului de a realiza o tetralogie in care include Morometii 1,2 si Delirul 1 ,2; in Viata ca o prada, roman autobiografic, M.P. explic geneza primului volum amintind schia intitulat Salcmul ca punct de pornire al carii: Salcmul era un cod care nu trebuia divulgat.Scena cu doborrea lui mi aprea acum ca o poart pe care, dac tiam s-o deschid,intram pe un teritoriu in care tria o lume misterioas pe care o cunoteam si pe care o puteam povesti. .Modelul protagonistului primului volum este tatl scriitorului, Tudor Clrau dupa cum mrturisete M.P.:eroul preferat,Moromete, care a existat in realitate ,a fost tatl meu. Incadrare 1.-ca formul narativ roman doric ;realist, postbelic. Din punctul de vedere al perspectivei narative dindrt, cu narator omniscient,omiprezent(ubicuu) se remarc limitarea ominscienei prin prezena personajelor reflector-Ilie Moromete in vol.1 si Niculae Moromete, fiul su cel mic in vol.2.Focalizarea este intern-universul luntric al protagonistului.Se remarc de asemenea prezena personajelor informatory, ce relateaz din perspectiva martorilor anumite evenimente. Acetia se deosebesc de personajele reflector prin faptul c relateaz faptele fr s le interpreteze,fr s le treac prin propria contiin. Povestesc ce au vzut nu ce au trit ei inii.Repet inuntrul romanului situaia naratorului care nu tie mai mult dect personajele sale sau nu are acces la contiina lor (n.Manolescu)-viziunea din afara. 2.Din punctul de vedere al epocii literare, aparine ciclului romanelor moromeiene alturi de Marele singuratic,Delirul; 3.Tematic, este un roman rural- romanul deruralizrii satului (N. Manolescu). Se realizeaz o imagine fresc a satului de cmpie in preajma rzboiului Al Doilea Mondial este i un;roman al familiei deoarece aduce in faa cititorului destrmarea familiei, determinat de concepia diferit asupra lumii si de criza comunicrii;se constituie i ca roman al relaiei individului cu istoria- libertatea individual in lupt cu fatalitile istoriei (E.Simion). Viziunea despre lume Pentru M.P., literatura si mai ales romanul reprezint reflectarea unor sentimente ale scriitorului in anumite momente ale existenei sale.In epoc, romanul aduce o viziune original i oarecum ndrznea asupra istoriei recente. Temele crii sunt :conditiaranului in istorie, a familiei si a modului de existen patriarhal. Alte teme sunt criza comunicrii, timpul viclean relatia individului cu istoria. Compozitia -vol.1 are 2 planuri al familiei si al satului; -3 parti cu ritm gradat al narrii, in relatie direct cu imaginea timpului rbdtor la inceput/ nerbdtor in final. Prima parte cuprinde actiuni desfurate de smbt seara-venirea familiei lui Ilie Moromete de la camp- pn duminic noaptea-fuga Polinei, fiica lui Blosu ,cu Biric i scene semnificative pentru familie si destinul ei cina, tierea salcmului, ntlnirile

duminicale de la fierria lui Iocan;ritmul naraiunii este lent in perfect consonan cu iluzia protagonistului referitoare la timp. A 2 a parte se desfoaa pe perioada a dou sptmni-de la plecarea lui Achim cu oile la Bucuresti pn la serbarea colar cad Niculae ia premiul inti. A treia parte nareaz fapte de la seceri pn la plecarea fiilor din prima cstorie,Paraschiv i Nil, la Bucuresti . Structura este circular simetric ,deoarece romanul se deschide si se inchide cu motivul timpului rbdtor/ nerbdtor. Relatii temporale si spaiale-aciunea se desfoar in satul Silitea-Gumesti din Cmpia Dunrii pe parcursul unei veri, cu 3 ani nainte de nceperea celui de-al 2 Doilea Rzboi Mondial,cronotop exact ,concret, specific romanului doric. Timpul pare ns a se dilata la inceputul crii cnd Moromete trieste iluzia ca se poate sustrage necazurilor si crizelor profunde, c poate menine relaiile familiale i de munc tradiionale precum i propria linite interioar. Conflicte : in familie Conflictul tatlui cu bietii mai mari, din cauza atitudinii diferite fa de existent: fiii vor avere si ii acuz pe tatl de situaia financiar a familiei. Conflictul lui Moromete cu Guica, sora lui care ar fi vrut ca el s nu se cstoreasc a doua oar si ca ea s ii ingrijeasc bieii mai mari pentru a avea un sprijin la btrnee. Ea ese intrigi, i instig pe cei 3 fii mai mari ai familiei impotriva mamei vitrege, a tatlui ,a surorilor si a fratelui mai mic. Conflictul lui Moromete cu Catrina ,soia lui creia ii promite c pune casa pe numele ei .Se acutizeaz in vol.2 cnd Catrina l prsete pe Ilie i se mut la fiica ei din prima cstorie. Conflictul lui Moromete cu Niculae din cauza atitudinii diferite fa de coal:fiul vrea s invete si s scape astfel de condiia de ran (si fraii mai mari renun la ea cnd se mut in capitala)in timp ce tatl ii ironizeaz pasiunea, dei in primul volum conflictul se incheie cu acceptarea de ctre Moromete a plii taxelor si a plecrii copilului la coal; conflictul trece in prim- plan in vol 2. in sat-conflictul lui ugurlan cu autoritile; -conflictul Polinei si al lui Biric cu tatl si fratele fetei; interior al lui Moromete intre iluzie si realitate.El semnific lupta omului cu timpul, istoria care distruge individul si apoi colectivitatea fcnd din individ o jucrie a destinului. Romanul are un substrat tragic si anticipeaz problematica din Cel mai iubit dintre pmnteni.Apare opozitia intre lumina vie a minii- raiunea care incearc s gaseasc un sens existenei si intunericului lumii instinctuale ce triete in orbire si nepsare.Lumina eterna a zilei de var semnific att nostalgia autorului dup o lume apus care prea a se sustrage timpului ct si iluzia personajului c relaiile tradiionale, patriarhale si echilibrul interior pot fi pstrate. .Incipitul In cmpia Dunrii ,cu civa ani naintea celui de-al Doilea Rzboi Mondial, se pare c timpul avea cu oamenii nesfrit rbdare;viaa se scurgea aici fr conflicte mari fixeaz in mod realist exact timpul si spaiul aciunii, face referire la relaia omului cu timpul-istoria si sugereaz prin verbul se pare c ideea timpului rbdtor, cnd omul poate fi ocolit de necazuri mari, de impactul puternic al istoriei aparine protagonistului,Ilie Moromete.Romanul va contrazice aceasta afirmaie iniial, va demonstra ca ea este o iluzie si c timpul,mai o perioad de criz, distruge linitea interioar a fiinei umane contemplative.Se sugereaz de asemenea conflictul intre

gndirea si atitudinea patriarhal, ale crei valori sunt aprate de Moromete,si omul adaptat modernitii ce nu mai ine cont de ele.Incipitul evideniaz totodat suprapunerea viziunii naratorului omniscient cu cea a personajului reflector precum si tema familiei, deoarece sunt descrii membrii familiei lui Ilie care vin de la camp dup o zi de munc:bieii mai mari,Paraschiv,Achim ,Nila ale cror gesturi exprima oboseala si sugereaz o oarecare lene , fetele ,Tita si Ilinca ,iar apoi Moromete pe stnoaga poditei intr-o atitudine contemplativ si ateptnd un partener de discutie: Sttea degeaba, nu se uita in mod deosebit ,dar pe faa lui se vedea c n-ar fi ru dac s-ar ivi cineva Oamenii ins aveau treab prin curi ,nu era timpul de ieit la drum.Din mna lui fumul igrii se ridica drept in sus ,fr grab si fr scop. Astfel, este introdus prima imagine a personajului principal in opozitie cu ceilalti steni. Spre deosebire de ceilali, Moromete are o via interioar bogat, vrea s cunoasc si s ineleag lumea in care triete , universul lui fiind satul pe care il contempl de pe stnoaga..Se pune in valoare de la inceput limitarea omniscienei naratorului care nu ptrunde in gndurile personajului, ci le descifreaz doar de pe figura lui, viziunea din afara(a martorului) si se anticipeaz conflictul prin atitudinea lui Moromete in dialogul cu Blosu: el ii va apra pe tot parcursul aciunii senintatea si iluziile ,luptnd cu o ironic inteligen contra ameninrilor(N.Manolescu) Finalul este construit simetric cu incipitul: imaginea lui Moromete, motivul timpului nerbdtor care distruge concepia tradiional asupra vieii, linitea interioar a omului contemplativ, gospodria trneasc .Istoria este clar una de criz- rzboiul si ea afecteaz pe toti oamenii ,nu numai familia Moromete.Prozatorul face gradat trecerea de la individul infrnt de istorie la colectivitatea rural si apoi la intreaga societate sugernd ca omul in general este o fiin vulnerabil , fragil o jucrie a timpului nemilos si fr rabdare.Incipitul si finalul asigur caracterul sferic al textului, introduc si apoi scot din faa cititorului imaginea protagonistului-nepstor ,calm , comunicativ si contemplativ la inceput, insingurat, inchis, introvertit ,lucid si disimulat , intr-o stare depresiv la sfrsit . Din personajul care ii apr iluziile, rmne doar imagine exterioar- chipul de lut ,iar adunrile din poian, semn al vieii linitite din care semtimentul crizei lipsete, inceteaz s se desfoare, autorul sugernd amploarea impactului timpului nerbdtor asupra oamenilor-colectivitii ce nu-i mai permit s-i manifeste spiritul ludic si ironic. Se anticipeaza rzboiul ca o concretizare a istoriei necrutoare distrugtoare. Subiectul In prim-planul vol. 1 se afl familia Moromete al crei conductor,Ilie incearc s pstreze intreg pmntul pt a-l transmite copiilor, cu preul unui trai modest.Fiii cei mari, Paraschiv, Achim, Nil ii doresc independena economic si se simt nedreptii pt c tatl s-a nsurat a doua oar si c are inc trei copii, Tita, Ilinca si Niculae.Indemnai de Guica, sora lui Ilie Moromete ei plnuiesc pe ascuns s plece la Bucuresti pt a-i face un rost la ora .Mai inti pleac Achim cu oile familiei, promindu-i tatlui c-i va trimite bani. Odat ajuns in capital, el vinde oile si ateapt sosirea celorlali frai.Acetia fug cu caii si cu o parte din zestrea fetelor ,dnd o mare lovitur familiei, tatl fiind obligat s vnd o parte din pmnt pt a plati datoriile,foncierea si a-i reface gospodaria.In al doilea plan se nareaz activiti din lumea satului ; serbarea colar, adunrile din poiana lui Iocan, seceriul si relaiile din cadrul altor familii: boala lui Booghina, conflictul Polinei cu tatl su Tudor Blosu,datorat lcomiei celui din urm si iubirii fetei pt biatul srac, Biric, necazurile si revolta lui ugurlan.In vol. al doilea aciunea se concentreaz asupra reformei agrare din 1945 si transformarea socialist a

agriculturii, vzut ca fenomen abuziv.Satul tradiional intr intr-un ireversibil proces de disoluie.Moromete are ali prieteni, inferiori celor din perioada interbelic, se apuc de nego si ctiga bani frumoi ,aciunea lui fiind menit a-i convinge pe fiii plecai s revin in sat. Incercarea lui eueaz si destrmarea familiei continu cu moartea lui Nil in rzboi, nstrinarea lui Niculae , plecarea Catrinei la Alboaica. Niculae slujete noul regim ,este trimis s supravegheze seceriul si s strng cotele in satul natal, aciune incheiat tragic cu moartea unui ran. El este destituit si se retrage din viaa politic.Moromete moare de btrnee si dispariia lui semnific sfritul unei lumi. Personajul Citate critice Moromete este cel din urm ran in acest roman al deruralizrii satului(N.Manolescu) Sntatea moral nu inseamn pentru Moromete a avea bani nici chiar a avea pmnt,ci a putea tri senin cu acele bucurii ale spiritului in care s-a refugiat , ca intr-o iluzie protectoare ,dorina, nostalgia dup o Relaie calitativ cu lumea(N.Manolescu) Statutul personajului este personaj exponenial-cel din urm ran, simbol al concepiei tradiionale despre familie, pmnt . Modaliti de caracterizare 3) caracterizare direct :narator, detalii fizice: acum avea acea vrst intre tineree si btrnee cnd numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea unui om imaginea fizic : faa i se ascuise si se innegrise ,iar in cele cateva minute parc se subiase reacia fizic marcheaz transformarea luntric atunci cnd afl de fuga baieilor ceea ce semnific renunarea la autoiluzionare glasul diferit in functie de situaie si interlocutor este un mijloc de caracterizare. In adunrile duminicale din poiana fierarului.glasul demonstreaz histrionismul personajului care este si protagonist al acestor intlniri:Incepu apoi sa citeasc ,deodat, cu un glas schimbat si necunoscut ,parc ar fi inut el un discurs celorlali.Avea intr-adevr in glas nite grosimi si subirimi ciudate cu opriri care scormoneau inelesuri nemrturisite sau incheieri definitive care trebuiau sa zdrobeasc de convingere pe cei care ascultau. Naratortransformarea ,iesirea din iluzie:Dar cu toat aparenta sa nepsare, nu mai fu vzut stnd ceasuri intregi pe prisp sau la drum pe stanoag.Nu mai fu auzit rspunznd cu multe cuvinte la salut nu mai fu auzit povestind .Personaje : Catrina :Lovi-o-ar moartea de vorb de care nu te mai saturi, Ilie!Toat ziua stai de vorb si bei tutun. Autocaracterizare :Domnule,[]eu totdeauna am dus o via independent. 4) caracterizare indirect :fapte ,gesturi, limbaj, atitudini, relaiile cu celelalte personaje, mediu. Trsturile personajului Specificul, originalitatea eroului: dei este un ran ,Moromete se dovedete un spirit contemplativ si reflexiv cruia ii place sa admire lumea de pe stnoaga poditei ;este totodat si un ran caruia ii place conversaia, sa comunice cu oameni inteligeni ca prietenul su Cocoila sau cei din poiana lui Iocan ,atitudine care o supr pe Catrina, fcnd-o s-l admonesteze: Lovi-o-arIndividualitatea lui Moromete este evideniat chiar din incipitul crii cnd naratorul il introduce in scen intr-o atitudine diferit de cea comun a stenilor :Rmas singur in mijlocul btaturii,Moromete,tatl,trsese crua sub umbra mare a celor doi salcmi de lng

poarta grdinii si apoi ieise si el la drum cu igarea in gur.[]Sttea pe stnoaga poditei si se uita peste drum.Sttea degeaba, nu se uita in mod deosebit ,dar pe faa lui se vedea ca n-ar fi ru dac s-ar ivi cinevaOamenii ins aveau treab prin curi ,nu era acum timpul de ieit in drum.Din mna lui fumul igrii se ridica drept in sus, fr grab si fr scop. Ilie Moromete are capacitatea de a se iluziona,stpnire de sine, demnitate social si uman , independena si libertatea de a gndi dincolo de grijile zilnice, puterea de a medita si de a contempla. Ironia este o trstur ce reiese din discuiile cu unii dintre steni si cu membrii familiei ,ca in scena tierii salcmului cand il indeamn pe Nil sa aduc atelajul lng salcm sa fie dobort de copac.Ironia este prezent si in scena cnd merge la Blosu(vecinul pe care il detesta ca si pe fiul acestuia care a renunat la viaa si condiia de ran) si dialogheaz cu Victor, naratorul subliniind tonul zeflemitor care insoete cuvintele personajului Noi obinuim! Spuse Moromete puin absent,rotunjind si splnd cuvintele intocmai ca feciorul lui Blosu . Tonul, limbajul exprim intenia critic si parodic a lui Moromete care practic disimularea de dragul jocului sau ca arm de aprare.Histrionismul si spiritul ludic sunt vizibile att in poiana lui Iocan ct si in scena intlnirii cu Jupuitul in care ranul se preface ca nu ii vede pe agenii fiscali, strig dup membrii familiei, dei tie c nu se va arta nimeni, ii las pe cei doi perceptori sa taie chitana ,cere o igar si doar apoi le d o parte din bani, bucuros c poate pstra restul, atitudine ce il uimeste pe Blosu care nu inelege conportamentul vecinului su.Inteligena ,tatlui i asigur capacitatea de a vedea lucruri care tuturor celorlali le scap si darul de a istorisi ce il atrage pe Niculae, care are impresia ca acele cltorii la munte pentru vinderea cerealelor sunt nite aventuri deosebite.Realitatea ii infirm prerile anterioare si copilul rmne dezamgit de evenimentul in sine.Pmntul este valoros pentru ranii din Silitea Gumesti doar in msura in care produce bani si aceste cltorii sunt o surs de venit care exprim contradicia dintre tat si fiii mai mari,ce il invinuiesc ca nu este preocupat de prosperitatea familiei. Pentru Moromete banii nu sunt f importani si una dintre iluziile lui este aceea ca poate tri patriarhal in timp ce fiii, mnai de dorina de inavuire si lcomie, il invinuiesc ca nu este destul de activ si mai puin priceput in afaceri ca vecinul Balosu. Comerul, forma de afaceri la care apeleaz ranii nu il atrage pe Moromete ce rmne un nostalgic aprtor al ordinii vechi, o utopie in care lumea ar putea tri fr bani ,pozita lui fiind aceea a ranului patriarhal sau a ultimului ran (N.Manolescu).Aa cum arat prozatorul insui, banul este considerat de personaj un atac brutal la adresa iluziei c el, cu pmntul lui si copiii lui, cu ce are poate continua sa triasca linitit .Ceea ce consider valoros si demn de a fi aprat este linitea interioar, dimensiunea spiritual a existenei si nu cea material repezentat de Blosu si chiar de fiii lui a cror lcomie o consider o boal;il si numeste pe Paraschiv bolnavule de avere.El lupt pt meninerea integritii loturilor de pmnt pe care urmeaz sa le dea copiilor ca garant al linitii si echilibrului luntric ,dar nu face un scop in via din agonisire ca Ion sau ca vecinul lui, Blosu.Pe tot parcursul crii eroul apr un mod superior de existen in care totul poate fi pus sub lumina vie a minii si in care poate sa-si pastreze bucuriile oferite de contemplaie, cunoatere ,jocul inteligenei care de altfel ii aduce respectul stenilor.De aceea tot ce ine de domeniul financiar, datorii, impozite sunt o continu ameninare pe care in stilul su Moromete incearc sa o evite sau sa o amneVolumul nti se incheie intr-o atmosfer sumbr nu numai din pricina destrmrii familiei si insingurrii tatlui care trieste drama paternitii rnite ,ci si din cauza

continuitii acestor ameninri in ciuda rezolvrii lor de moment: cu banii luai Moromete ii cumpr doi cai, plti fonciirea, rata anual la banc,datoria lui Aristide si taxele de internat ale lui Niculae, rmnnd ca necunoscut soluia acestor probleme pentru viitor:din nou rata la banc ,din nou fonciirea, din nou Niculae. In volumul al doilea, dup plecarea bieilor mai mari, personajul se schimb si devine activ, face afaceri ii reface loturile vndute si comportamentul lui este caracterizat de cuvntul beneficiu, ins aceast schimbare nu denot atracia lui Moromete pt valorile materiale, ci este motivat de dorina secret de a-i aduce bieii acas .Eecul in incercarea de a reface echilibrul familial si implicit a celui interior este amplificat de conflictul cu soia lui, Catrina, ce sporete insingurarea protagonistului prsit si de fiul cel mai mic. Treptat, el isi pierde prestigiul in sat ,situaie observat de Niculae il vezi cum ii ia altul vorba din gura fr niciun respect si el las fruntea jos si nu mai zice nimic chiar dac in propria curte organizeaz o nou adunare a stenilor ,lipsit de stralucirea acelora din poiana lui Iocan.Pn in finalul vieii, acest ultim ran continu sa cread in rostul su si nu accept dispariia rnimii, cum nu accept sa nu-si pun intrebri sau sa nu gndeasc prin intermediul unor monologuri adresate unui interlocutor imaginar pn in clipa din urm omul e dator s in la rostul lui ,chit ca rostul asta cine stie ce s-o alege de el! La btrnee, nu-si pierde plcerea de a vedea lumea-satul si moare afirmndu-si independena, stingerea sa avnd semnificaia prbuirii unei lumi-cea patriarhal ,dar i cea care poate avea incredere in raiune ,o lume opus evenimentelor pline de viclenie din cei patruzeci de ani comuniti ai istoriei postbelice. Scene Romanul este construit pe baza tehnicii decupajului scene care au rol important in ceea ce privete tema familiei, portretul protagonistului, viaa satului interbelic.Tema familiei si raporturile dintre membrii ei apar in scena cinei. CINA MOROMETILOR este o scen antologic din incipitul crii. Descrierea modului in care sunt asezai in jurul mesei vechi membrii familiei ilustreaz relaiile dintre ei si anticipeaz conflictele:bieii din prima cstorie stau spre exterior ,gata de plecare anticipare a fugii la Bucuresti si a aversiunii fata de mama vitreg si fraii mai mici; Catrina, care se teme c fiii cei mari ai lui Moromete o vor da afar din cas ,st lng vatr, simbol al dorinei de a avea certitudinea unui adpost stabil si a faptului c gospodria cade pe umerii ei; copiii din a doua cstorie stau lng mam,din nevoia de protecie si parc pentru a se opune celor mari. Singurul nepstor sau cel puin aparent nepstor la tensiunile din familie este tatl care are o atitudine senin, dominatoare, autoritar, un tata dintr-o familie patriarhal in timpuri moderne in care relaiile se schimb. Masa joas ,mic si plina de arsuri sugereaz nepsarea fa de treburile gospodreti minore, precum si iluzia lui Moromete c poate gestiona conflictele si poate conduce autoritar familia. Pozitia sa pe prag sugereaz si superioritatea tatlui fa de copii, cei mari, inferiori intelectual i mnai de resentimente,( cel mai mic dintre baieti este singurul care mostenete inteligena vie a lui Moromete) precum si atitudinea contemplativ, preocuparea protagonistului pentru viata lui interioar si cunoaterea lumii. TIEREA SALCAMULUI Este o scen cu valoare simbolic in ansamblul romanului sugernd destrmarea familiei tradiionale, drama protagonistului si distrugerea satului patriarhal.Moromete taie salcmul intr-o duminica diminea pentru a avea banii necesari plii fonciirii, de care ii

aminteste Blosu atunci cand ii cere sa i-l vnd.Momentul ales este cel al apariiei luminii,dar inainte de rsritul soarelui: zorile se albeau si undeva un cocos cnta prelung si insistent ,iar fundalul sonor il reprezint plnsul femeilor din cimitir anticipnd caracterul distructiv al evenimentelor.Salcmul este f. important pentru sat, deoarece reprezint stabilitatea, axis mundi-legtura cu sacrul, in jurul lui desfurndu-se viata colectivitii, mai ales a copiilor, simbol al puritii si naivitii.Prin rotaia anotimpurilor se pune in valoare, pe lng valoarea salcmului si trecerea inexorabil a timpului.Cderea colpacului se desfoar cu zgomot asurzitor urmat de o tcere de sfrit de lume. Dupa prbusirea lui totul apare mic, nesemnificativ pentru ca s-a rupt de ordinea sacr a lumii, sugerndu-se distrugerea valorilor tradiionale de ctre un timp agresiv: Salcmul tiat strjuia ins prin inltimea si coroana lui stufoas toat partea aceea a satului; acum totul se fcuse mic.Grdina, caii, Moromete insui artau bicisnici.Cerul deschis si cmpia npdeau imprejurimile. Ultima propoziie sugereaz vulnerabilitatea lumii lui Moromete care nu rezist in faa timpului nerbdtor.Ciorile care dau trcoale locului gol avertizeaz si ele asupra pericolelor ce pndesc familia ranului, iar Catrina are presimiri si temeri pe care incearc sa le ascund.Tierea salcmului uimeste si supr nu numai familia, ci si pe stenii care au parte doar de explicaia ironic pe care Nil o preia de la tatl su :ca sa se mire protii. POIANA LUI IOCAN Adunrile duminicale ale stenilor sunt in perfect concordana cu iluzia lui Moromete c poate pstra echilibrul lumii sale si al bucuriilor interioare. Prozatorul realizeaz o nou imagine a ranului care nu mai este doar o fiin instinctual obsedat de pmnt, ci un om capabil de ironie, comportament ludic, plceri gratuite .Duminica, ranii din Silitea se adun in poiana fierriei pentru a citi ziarele si a le comenta. Actorul principal este Moromete, ateptat cu nerbdare de ceilali steni. El ins trece pe la frizerie, ,pregtindu-se pentru aceasta activitate de duminic si abia apoi ajunge in poian unde se comport histrionic prefcndu-se ca nu tie motivul adunrii constenilor. El este cel care citeste articolele din ziarul, adus cu grij de prietenul Cocoil. In poiana lui Iocan, unde au loc ca intr-o stoa (portic,aici-pia public) antic dezbaterile pe teme de interes general, spiritul lui Ilie Moromete se manifest prin ironie si prin demersul metodic deductiv(Al.Paleologu) A face politic, a aparine unuia sau altuia din partidele mai mult sau mai puin istorice ale vremii[]reprezint pentru aceti rani o form de evadare in ficiunea unei alte viei,cu edine parlamentare, brbati de stat si discursuri.E o joac de oameni mari ceea ce fac ei adunandu se la fierria lui Iocan ,micul lor parlament, dar o joac fundamental compensatorie care le permite sa intre in pielea unor impozante personaje ,sa respire in spaiul altor existene(V.Cristea) MEDITATIA PE PIATRA DE HOTAR Este o scen din partea de final a primului volum si exprim drama patern.Satul cu poiana lui Iocan in mijloc pare a fi centrul lumii- centrum mundi- locul esentei, cel puin pt Moromete care are o imagine subiectiv, unic asupra lui (putem spune c exist 2 imagini ale satului, una exterioara ce apartine tuturor si care este guvernata de regula trecerii timpului si de conventiile sociale ce o ancoreaz realist intr-o epoca exact si una mentala,interioar a lui I. M.care triete dupa alte reguli si are trsturile lumii rurale traditionale);de aceea personajul se retrage in afara satului pt a privi mai obiectiv,acesta fiind momentul asumat al ieirii din iluzie. Dup ce afl de la Scmosu inteniile fiilor

mai mari ,Moromete se retrage in linitea si singurtatea cmpului pentru a medita si a inelege c echilibrul familiei a fost unul iluzoriu.El se simte agresat de lume si incearc s se regseasc ,s-si regseasc linistea anterioar prin inelegerea situaiei sale, a faptului ca totul a fost o iluzie, c lumea nu este prietenoas, ci amenintoare ,vinovat de instrinarea bieilor.Ea aparine celor care triesc in orbire si nepsare, existen care se opune contemplaiei si inelegerii raionale pe care o are Moromete.El isi analizeaz calitatea de parinte, relaia cu copiii mai mari ,dar rmne fidel concepiei sale despre lume :Si dac lumea e aa cum zic ei si nu e aa cum zic eu, ce mai rmne de fcut?!N-au dect sa se scufunde! Inti lumea si pe urma si ei cu ea. Cu toata aceast atitudine orgolioas, eroul se schimb, semn al faptului c este invins de istorie, c este o victim a timpului nerbdtor si a lumii care nu este prietenoas. Relatia cu un alt personaj Ilie si Niculae Una dintre modalitile de caracterizare indirect este relaia cu un alt personaj, fiul su cel mic, singurul care motenete inteligena patern, dar pe care nu o insoete cu senintatea tatlui. Niculae nu apare in prima pagin a romanului si ivirea lui este anticipat de glasul cu care-i rspunde tatlui.Urmeaz portretul fizic Pe poarta gradinii intra un baiat de vreo doisprezece ani .Avea capul gol si camasa de pe el era ferfenita.Picioarele goale erau pline de zgarieturi vechi cu urme de sange inchegat cu praf ce surprinde vrsta, aspectul srccios i vulnerabilitatea biatului obligat s se ocupe de oile familiei.Necazul cu oile si dorina de a inva il caracterizeaz chiar din primul moment si aceasta din urm va persista pe tot parcursul volumului inti, reprezentnd cauza instrinrii de tatl su in volumul al doilea.Copilul este obosit, iritat chiar agresiv ,trebuie sa fac fa glumelor si ameninrilor fratilor si surorilor mai mari ,trebuie s gseasc singur soluii la problemele sale avnd-o ca aliat doar pe mam. Moromete nu-i intelege zbuciumul, nici nu d importan colii pentru c nu concepe ca fiii s devin altceva dect rani asa c ironizeaza dorina de studiu a mezinului si nu il sprijin in efortul su, pentru c nu ii cumpr cri si nu il las la coal,dup cum mrturisete copilul in discuia cu Catrina: Nici Citirea n-a vrut sa mi-o cumpere tata.[]Dac m-ar lsa s m duc la coal Tatl isi iubete copiii ,dar nu isi manifest acest sentiment si nici nu isi explic gesturile, inteniile, faptele , una dintre iluziile pe care le triete fiind aceea c este ineles de cei din jur, aa ca nu tie c fiul cel mic are friguri si nici nu realizeaz profunzimea dorinei lui de a inva, singura posibilitate de a prsi condiia aspr de taran.La serbarea colar, Moromete este uimit de performana lui Niculae la invtur, apoi se simte nelinitit cnd copilul are o criz provocat de boal si stingher in gesturi cnd il aduce in brae acas. Acum isi pune cu vinovaie intrebri referitoare la acest copil mai mic si inteniile sale, pe parcursul verii lsndu-se convins s il trimit la coala, dei este obligat s vnd o parte din pmntul familiei.In volumul al doilea ins, avnd intentia nemrturisit de a-i aduce acas pe bieii de la Bucuresti, tatl il retrage pe mezin de la scoal oferindu-i o explicatie ridicol, jignitoare si ironic in acelasi timp: c nu aduce beneficiu.Astfel, fiul se instrineaz, devine adeptul noii ideologii comuniste pe care o imbrieaz ca pe o religie si in urma unei coli de partid ajunge activist raional.In aceast calitate este trimis in satul natal sa supravegheze strngerea cotelor in perioada seceriului, experient sortita esecului. Moromete incearc prin discuii sa si-l apropie, il provoac si nu crede ca fiul su c rostul ranului s-a incheiat.El, de altfel, ii recunoate greeala de a-l fi retras de la scoal, dar regretele nu aduc impcarea dintre cei

doi. Aceasta vine trziu, dup moartea batranului, la a crui inmormntere fiul afl c decesul tatlui s-a produs din cauza btrneii., si impcarea se realizeaz in visul lui Niculae care este auzit rznd in somn dup f mult timp. Opinia Consider c romanul lui M.P.surprinde iluzia c viaa isi poate continua cursul in tiparele tradiionale chiar dac istoria nemiloas modific si chiar distruge aceste tipare existeniale.In acelai timp textul aduce in faa cititorului un personaj original un don quijote autohton, demn si independent, superior celor din jur si de multe ori nenteles.

NICHITA STANESCU
Dup Eminescu, Blaga, Barbu, Stnescu este al patrulea poet roman care aelaborat o cosmologie poetic cu o structur vizionar ce concureaz in limbaj metaphoric modelele filosofice si tiinifice. Pentru poet hemografia scrierea cu tine insui este o form de subimare a propriei personae istorice intr-o opera atemporal.(Corin Braga) Leoaica tanara, iubirea Schi Poezia aparine vol. O viziune a sentimentelor ce aduce in prim plan un univers nou creat prin iubire, erosul fiind o for universal. Incadrarea in curent Textul aparine neomodernismului prin ambiguitate, subiectivitatea puternic, viziunea asupra lumii, limbajul metaforic insolit, concretizarea imaginilor abstracte. Viziunea asupra lumii este viziunea sentimentelor ce concretizeaza intoarcerea poeziei spre intimitatea si profunzimea fiinei umane dup o perioad de confiscare a ei de ctre politic. De asemenea se remarc influene romantice ca preferina pt metafizicdepirea contingentului prin dragoste si tendina spre ontologie, proiectia eului in centrul discursului si lumii, el fiind subiect al cunoaterii ,dar avnd si dimensiune divin. Tema si motive: iubirea, geneza, universul pulsatoriu, in miscare, cercul, privirea, auzul. Tipul de lirism-lirism subiectiv deoarece textul conine mrcile eului: verbe, pron. mi, ma,am dus.(pers 1) iar discursul poetic are caracter confesiv, fiind un monolog liric . Structura :trei secvene lirice in care poetul renun la elementele prozodice clasice. Titlul contine tema textului si metafora central leoaica tnr ce surprinde caracterul puternic, agresiv, dar nobil, superior al sentimentului; forma feminin poate accentua importanta sentimentului, posesivitatea dragostei care ia in stpnire fiina uman Incipitul este reluarea titlului urmat de confesiunea eului in ceea ce privete receptarea sentimentului de ctre indrgostit a srit in fa, colii albi mi i-a nfipt in fa, m-a mucat leoaica azi de fa. Dei iubirea este un dat al omului, destinul su fiind intim legat de acest sentiment m pndise-n incordare mai demult, intlnirea cu ea este surprinztoare si violent; prin verbe de micare si prin metafora colii albi caracterul agresiv si surprinztor al dragostei este puternic reliefat, eul fiind cel ce inregistreaz

pasiv aciunea erosului asupra sa. Alternana intre trecut-formele verbale a srit, a infipt a mucat -si present-azi- surprinde continuitatea sentimentului, fora lui universal. Iubirea ateapt rbdtoare s ia in stpnire omul, s il acapareze, s il supun si s il metamorfozeze. Limbajul metaforic si ludic d o not de spontaneitate discursului. Secvena a doua surpinde metamorfoza universului si a eului dominat de fora sentimentului. Astfel iubirea se asociaz cu geneza, iar confesiunea primete un caracter reflexiv.Intlnirea, de altfel inevitabil cu erosul, il plaseaz pe eul liric in ipostaza de indrgostit in centrul unui nou univers asemenea celui primordial, rotund, perfect ,pulsatoriu : si deodat-n jurul meu natura/ se fcu un cerc de-a dura/ cnd mai larg, cnd mai aproape/ ca o strngere de ape. Iubirea transform realul , existena banal, ii d un sens major, fiind posibil aspiraia spre nalt a simurilor, simbol al spiritualizrii lor; privirea si auzul au o micare ascensional, o existen de sine stttoare, independent, sugernd identitatea eului indragostit, starea lui de jubilaie, beatitudine :Si privirea-n sus tni,/ curcubeu tiat in dou,si auzul o-ntlni / tocmai lng ciocrlii.Micarea este rapid (ni), in relaie cu starea de extaz materializat in motivul zborului asociat cntecului, sugerndu-se astfel armonia universului creat prin iubire. Simurile cu micarea lor ascendent exprim ieirea din sine a fiinei, prsirea granielor materiale ale trupului si integrarea intr-o lume diafan, armonioas simbolizat de metafora curcubeu tiat in dou, cu mare for expresiv, dar si concretizare a ambiguitii limbajului poeziei moderne.Curcubeul devine, in contextul discursului liric, simbol al frumusetii, unitii dintre material si spiritual ,chiar dac poart urmele instrinrii pt ca iubirea insi este o modalitate de alienare , de pierdere a unitii sinelui. Cea de a treia secven poetic se construiete in jurul metaforelor mna, tmpla, brbie, deert in strlucire.Autocunoasterea se realizeaza la nivel senzorial-pipitul, dar indrgostitul nu mai recunoate vechile contururi, nu se mai regsete mna nu le mai tie ,deoarece fiina sa se identific cu fora sentimentului, intr intr-o stare de graie superioar existenei banale. Aceast nou condiie este sugerat de metafora deert in strlucire asociat altei metafore cu mare capacitate de sugestie: leoaica armie. Dup primul moment de uimire deplin, iubirea domin fiina uman, reconstruiete universul exterior, dar si pe cel interior dnd iluzia eternitii inc-o vreme /si-nc-o vreme.Chiar dac omul este efemer, iubirea ca for universal este etern. Limbajul poetic este original remarcndu-se la nivel lexico-semantic prin amestecul de cuvinte cu sens conotativ si lexeme din sfera colocvialului :de-a dura, netire . La nivel morfologic se observ amestecul timpurilor verbale: perfect compus am dus, perfect simplu se fcu ,tni si prezent ca sugestie a eternitii dragostei alunec, trece, precum si prezena unor adverbe de timp: azi cu sens durativ, deodata marcnd momentul metamorfozei. La nivel sintactic se remarc raportul de coordonare realizat prin si, dar, iar la nivel stilistic metaforele noi, insolite: leoaica, desert, cerc. La nivel prozodic, discursul poetic este structurat in 3 secvene, cuprinznd versuri cu msura variabil. .

Universul poetic
Nichita Stnescu s-a impus ca unul dintre cei mai interesani i valoroi creatori de poezie modern,lirica lui avnd un caracter reflexiv. Ca o recunoatere a valorii

creaiei sale, i s-a conferit n 1975, la Viena, premiul Herder, iar n 1982, n Iugoslavia, premiul Cununa de Aur. . Critica literar consider c de la Ion Barbu, poezia romneasc nu a mai cunoscut o asemenea capacitate de abstractizare ca n cazul lui Nichita Stnescu. Poetul, prin tendina de a ajunge pn la esena liricului, se apropie de Eminescu su Blaga; prin fora inovaiei la nivelului limbajului artistic, se apropie de Arghezi; prin capacitatea de ncifrare a mesajului n formule de maxim abstractizare, se apropie de Ion Barbu. De-a lungul ntregii sale creaii se disting ncercri de a defini concepia proprie despre cunoatere prin art, despre relaia poetului cu cuvntul. Poezii pe aceast tem: Ars poetica, Arta poeziei, Arta poetic, Arta scrisului, Autoportret, Poezia, Poetul ca i soldatul, Cutarea tonului, Poetul, Tonul, Timbrul. Corin Braga, in .N.Stnescu,orizontul imaginar, caracterizeaza poezia lui prin 6 elemente specifice care il incadreaz att in modernism-neomodernism ct si in postmodernism, artistul depind, ca toi marii creatori una sau alta dintre orientri.In viziunea criticului clujean, lirica stnesciana are ca trsturi definitorii: poetica metaforic din modernism, specific doar volumelor de pn la 11Elegii ,viziunea metafizic ce const in preferina poetului pt reverie intr-un spaiu supra-real, dincolo de contingent, trstura ce il apropie de romantici,deoarece poezia modern se caracterizeaz mai mult printr-un nihilism metafizic (Dumnezeu a murit ),materialism,pierderea simtului metafizic. Reintoarcerea spre romantism este mai degrab una din caracteristicile postmodernismului numit de un critic al generatiei 80 romantism intors.O a treia trstura este neo-rationalismul ,ins poezia sa este una total si nu exclude viaa interioar cu toate laturile ei, contiente si incontiente.Ca si modernitii, el parcurge experiena alteritii si contrapune alienrii metafizice o antimetafizica a regsirii de sine .De aici micarea pulsatorie intre poli opui(susjos,abstract-concret) alternana regimurilor imaginare. A patra caracteristic este tendina spre ontologie: poezia guvernat de un principiu cosmologic se nate din proiecia eului ca divinitate , aceasta trstur apropiindu-l de M.Eminescu.Al cincilea element specific este viziunea asupra cuvntului : prin cuplarea principiului ontologic cu contiinta semiotic ia nastere viziunea stnescian a cuvintelor ca fpturi reale ,palpabile .A asea trstura este jocul intertextual specific generatiei 80.Mimetismul, pastia si autopastia ,[] manierisul ludic si ironic sunt modaliti postmoderne de recuperare a motenirii inaintailor. Prima etap, lirica sentimentelor, adolescentin, se defineste prin predominana subiectivitii, poetul revalorificnd o component romantic: subiectul cunoaterii este eul liric n jurul cruia se circumscrie lumea real, el eul se afla in centrul poeziei. n primele dou volume (Sensul iubirii, O viziune a sentimentelor), majoritatea textelor au ca tem dragostea; erosul este un prilej de a comunica frmntatele ntmplri ale fiinei interioare, care sunt mai puternice dect ale condiiei fizice date. Iubirea produce o senzaie de plutire, zborul se nate din dragoste ca o coloan a infinitului ntre pmnt i cer. Iubirea este o stare liric complex, este o ieire din somn, motivul fundamental fiind cel al rsritului si se asociaza strii de extaz sau jubilaie o jubilaie necenzurat in faa unui univers in plin genez(E.Simion).

A doua etap, lirica necuvintelor,a maturitii creatoare ncepe cu volumul Dreptul la timp. Vizionarismul lui Nichita Stnescu se abstractizeaz, poetul este preocupat de tema timpului ,a creatiei, textele au un caracter filosofic, remarcndu-se preferina pentru interpretarea si reinterpretarea miturilor . Miturile nu apar doar cu sensurile lor iniiale, ci sunt un pretext pentru a transmite o stare liric complex. Volumul 11 Elegii este considerat cea mai bun carte a lui Nichita Stnescu si cuprinde 12 poeme(12 este cifra totalitatii temporale-anul cu cele 12 luni si spatiale cerul cu 12 figuri ale zodiacului) deoarece celor 11 elegii li se adauga poezia Omul fanta. Elegiile sunt definiii filosofico-lirice ale unor concepte fundamentale ale existenei poetului. n elegii tema este suferina de diviziune, tnjirea dup unitate: Durere a ruperii n dou a lumii / Ca s-mi ptrund prin ochii, doi / Durere a ruperii n dou a sunetelor / Lumii, / Ca s-mi loveasc timpanele, dou (Elegia 4). Refacerea unitii primordiale nu este posibil pn cnd poetul nu va ti limba ierbii, a smburilor, a stelelor. . Aventura cunoasterii propune pe rnd o dispozitie abstractizant, raional, un regim intelectiv al imaginarului poetic si .opus acesteia ,intoarcerea spre concret, material, un regim senzorial numit de poet antimetafizica . n ultima etap, numit lirica frigului, tema fundamental este moartea. Volumele de poezii din aceast etap sunt Mreia frigului, Noduri i semne, Epica Magna, Operele imperfecte. Moartea este o experien limit, nsemnnd ntoarcerea n mit, n necuvnt. Moartea este o ncheiere metaforic a aventurii spirituale a eului poetic n spaiul cunoaterii,iar Ptolemeu este inlocuit de Sisif sugestie a sentimentului zadarniciei. Criticul literar Aurel Martin consemna c universul liricii lui Nichita Stnescu este o pdure de simboluri. Ca toi marii poei, Nichita Stnescu a fost fascinat de esene, de ceea ce exprim sau ascunde fenomenalul si poate fi considerat cel de-al patrulea poet roman vizionar ,dupa Eminescu,Blaga,Barbu construind o adevarata cosmologie lirica. . Limbajul su poetic este abstract, bazat pe metafor i parabol. n volumul Cartea de recitire, poetul distinge trei moduri de a crea poezia: fonetic - bazat pe sonoritatea sunetelor, pe aliteraie morfologic - bazat pe mobilitatea cuvntului, la fel ca la Arghezi sintactic - bazat pe construciile sintetice ca n cazul lui Barbu. Nichita Stnescu experimenteaz un lirism semantic prin cultivarea simbolurilor existeniale; el realizeaz mutaii de sens prin construcii sintactice aparent absurde, prin schimbarea valorii gramaticale a cuvintelor (vzul minilor). Dicionar Ontologie- ramur a filosofiei care studiaz existena Pasti- imitaie, copie Semiotic/semiologie- ramur a logicii simbolice care studiaz semnele si comunicarea -simptomatologie

Manierism- lips de naturalee, artificialitate, afectare, formalism in realizarea unei opera de art rezultat mai ales din folosirea mecanic si repetat a anumitor procedee. n dulcele stil clasic Incadrare Poezia In dulcele stil clasic aparine volumului omonim si poart semnele ambiguitii specifice poeziei moderniste si neomoderniste alturi de ironie, spiritul ludic, limbajul neconvenional, inedit ,muzicalitate ,alte elemente care o incadreaz in curent si anticipeaz poezia postmodernist. ContextVolumul este caracterizat de N.Manolescu in IstoriaCriticul arat c sunt cuprinse texte ce trdeaza anxietatea, nelinitile si intrebrile maturitii sau poezii de dragoste, madrigaluri ,cantece trubadureti in maniera ludic,ironic-sentimental ce dezvluie o imens inventivitate fonetic,morfologic,sintactic si ,nu in ultimul rnd ,semantic ,textul ce d titlul volumului aparinnd celei de-a doua categorii. Structural, iscursul liric este alctuit din cinci catrene construite pe monorim si un vers izolat cu rol de concluzie, unitatea textului fiind asigurat de elementele de recuren:pasul, domnioara. Tema este fie erotica, fie cea a creaiei, prin asociere cu titlul ,metafora domnioar simboliznd iubita/iubirea sau poezia, fapt ce incadreaza textul in rndul artelor poetice alturi de Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, Testament, Flori de mucigai, Din ceas dedus(Joc secund) Titlul, alctuit dint-un substantive, dou adjective si o prepoziie anticipeaz caracterul de art poetic si exprim nostalgia eului liric in ipostaza de creator dup absolutul poetic, aspiraia spre limbajul perfect ce poate concura Logosul fiind o constant a liricii moderne.Interpretnd textul ca poezie de dragoste, titlul are dimensiune ludica sugernd indepartarea fiinei umane de idealul erotic si totodata jindul dup starea de extaz, jubilatie ce caracterizeraz lirica de tineree a poetului cnd iubirea avea caracter inaugural, crea un nou univers si se asocia cu creaia poetic: Ce bine c esti,ce mirare c sunt!/Dou cntece diferite,lovindu-se amestecndu-se,/dou culori ce nu s-au mai vzut niciodata,/una foarte de jos, intoars spre pmnt,/una foarte de sus, aproape rupt/in infrigurata,neasemuita lupt/ a minunii c esti,a-ntmplrii c sunt. Textul se poate interpreta si ca parodie la idile, madrigaluri, romane din secolul al 19-lea si chiar de la inceputul poeziei romnesti sau ca ca parodie a intelegerii iubirii/condiiei poetului-poeziei de-a lungul timpului, discursul cuprinznd trimiteri la romantism, simbolism. Prin prezena mrcilor eului poetic (stau,tu,eu) creaia se inscrie in lirismul subiectiv ,iar prin meditaia asupra creatorului sau asupra condiiei umane care inregistreaza degradarea sentimentelor, a lumii ce-si evideniaz caracterul finit si lipsit de mreie pentru omul modern lucid, textul capt caracter reflexiv,dar si autoironic . Incipit Primele dou catrene au in centru laitmotivul pasul tu de domnioar in care substantivul pasul este simbol al inefabilului poeziei/iubirii, dar si al devenirii continue ce definete tot ce exist, adjectivul posesiv marcheaz o invocare, adresare direct iar domnioar, lexem cu conotaie ludic si ironic semnific poezia, muza ,creaia sau iubita/iubirea la care se raporteaz eul liric.Pe parcursul discursului poetic, pasul este inlocuit de mersul tu pentru a accentua caracterul trector al tuturor lucrurilor, sentimentelor ,experienelor, relativitatea ce caracterizeaza omul modern constient de

venica trecere.Sintagma laitmotiv se asociaz cu verbul coboar ce face legatura cu elementele universului-realului la care se relaioneaz pasul de domnioar:bolovan, ,frunz verde,pal ,inserarare-n sear, pasre amar,cuvinte cu valoare metaforic, ,semnificative pentru ambiguitatea liricii moderniste si neomoderniste.Astfel bolovanul devine un simbol al mineralului din care timpul pare a se fi retras, piatra sugernd materia inert, etern in opoziie cu oximoronul frunz verde, pal,expresie a naturii in venicul ei circuit, accentund motivul timpului concretizat de repetiia inserare-n sear.Se face in acest fel si trimitere la dou din caracteristicile poeziei romantice-in perfecta relatie cu atmosfera nostalgic fals nostalgica -sugerata de titlu: nocturnul ca timp al meditaiei, creaiei ,iubirii si natura, spaiu protector al eului romantic melancolic,vistor. Pasre amar, ultimul dintre elementele ce definesc poezia/iubirea sugereaz legatura dintre transcendent si contingent amintind cele dou coordonate ale atractiei eului din Elegii si poezia simbolist,mai ales cea bacoviana unde imaginea citadin este uneori intretiat de zborul diametral al unui corb. .Cele dou catrene sugereaz si raportul intre realitate si creatie/ficiune, procesul de sublimare a realitii in poezie,dac avem in vedere aceast tem a textului .In ceea ce privete erosul, primele strofe se constituie ca preambul al relaiei eului cu idealul erotic inrtrezrit in und.Momentul revelaiei este infim o secund,o secund si posibil doar prin oglindire, amintind conceptia barbian a poeziei ca joc secund si aspiraia romantic spre absolut. Impactul asupra eului este profund si persistent aa cum sugereaz versul cu iz ironic dar si arhaic, voit arhaic inima incet miafund precum si sintagmele urmtoare ce conin invocaia retoric prin care eul incearc sa prelungeasc momentul revelatoriu al creaiei sau iubirii, ambele fiind, din punct de vedere sufletesc, covrsitoare Cci imi este foarte ru.Timpanul, simbol al auditivului,al cunoaterii senzoriale ca si vzul, dar inferior acestuia, devine legtura dorit cu iubirea/creatia revelat pentru o clip si in acelai timp simbol al eului care se simte blestemat si semizeu, din nou sugerndu-se relaia cu poezia anterioar prin trimiterea la lirica romantic si modernist a ipostazei geniale sau damnate a poetului. Eul are sentimentul superioritii prin accesul la revelaie, dar si suferina provocat de imposibilitatea prelungirii momentului ei.Starea de ru se manifest prin atitudinea contemplativ stau intins si lung dar si prin tcere pentru c dincolo de momentul revelatoriu, cuvintele sunt ineficiente sau eul s esimte lipsit de inspiraie. Strofele demonstreaz si aspectul ludic, ironic al poeziei prin accentuarea semantismului si trimiteri livreti blestemat, semizeu. Finalul pune in eviden o stare elegiac sau mimarea ei, daca citim textul in cheie ludic, o atitudine lucid in care eul se dovedete contient de limitele universului in care fiineaz si pe care nu le poate schimba.Totul este mic, fr strlucire autentic ,fragmentar sugernd melancolia si opozitia cu frumuseteta iubirii/poeziei revelate :soarele pitic/aurit si mozaic.Aceast lume ins este asumat de eul liric contient de limitele omului, cunoasterii, existentei, aspiratiei: Pasul trece ,eu rmn.Pentru fiina umana a sfrsitului secolului al XX lea ,iubirea, sau poezia perfect rmn in stare ideal, aspiraie si jind, textul amintind in directia lui erotic de versul arghezian unde implinirii reale ,concrete a iubirii ii este preferat starea de reverie, aspiraia spre eros..Solitudinea si melancholia, luciditatea si spiritul ludic definesc poetul neomodernist asa cum apare el in aceasta poezie.

Limbajul poetic imbin elemente ale registrului stilistic colocvial ,arhaic si neologic, nvestete cuvintele obinuite cu valoare metaforic, iar la nivel morfologic apeleaz la present, timp durativ al continuitii si pefectul compus regional si arhaic am fost zrit. OpiniaTextul invit la lecturi si interpretri multiple,fiind reprezentativ att pentru neomodernism ct si pentru anticiparea atitudinii postmoderne. Leoaica tanara, iubirea Comentariu Poezia aparine vol. O viziune a sentimentelor ce aduce in prim plan un univers nou creat prin iubire, erosul fiind o for universal. Incadrarea in curent Textul aparine neomodernismului prin ambiguitate, subiectivitatea puternic, viziunea asupra lumii, limbajul metaforic insolit, concretizarea imaginilor abstracte. Viziunea asupra lumii este viziunea sentimentelor ce concretizeaza intoarcerea poeziei spre intimitatea si profunzimea fiinei umane dup o perioad de confiscare a ei de ctre politic. De asemenea se remarc influene romantice ca preferina pt metafizicdepirea contingentului prin dragoste si tendina spre ontologie, proiectia eului in centrul discursului si lumii, el fiind subiect al cunoaterii ,dar avnd si dimensiune divin. Tema si motive: iubirea, geneza, universul pulsatoriu, in miscare, cercul, privirea, auzul. Tipul de lirism-lirism subiectiv deoarece textul conine mrcile eului: verbe, pron. mi, ma,am dus.(pers 1) iar discursul poetic are caracter confesiv, fiind un monolog liric . Structura :trei secvene lirice in care poetul renun la elementele prozodice clasice. Titlul contine tema textului si metafora central leoaica tnr ce surprinde caracterul puternic, agresiv, dar nobil, superior al sentimentului; forma feminin poate accentua importanta sentimentului, posesivitatea dragostei care ia in stpnire fiina uman Incipitul este reluarea titlului urmat de confesiunea eului in ceea ce privete receptarea sentimentului de ctre indrgostit a srit in fa, colii albi mi i-a nfipt in fa, m-a mucat leoaica azi de fa. Dei iubirea este un dat al omului, destinul su fiind intim legat de acest sentiment m pndise-n incordare mai demult, intlnirea cu ea este surprinztoare si violent; prin verbe de micare si prin metafora colii albi caracterul agresiv si surprinztor al dragostei este puternic reliefat, eul fiind cel ce inregistreaz pasiv aciunea erosului asupra sa. Alternana intre trecut-formele verbale a srit, a infipt a mucat -si present-azi- surprinde continuitatea sentimentului, fora lui universal. Iubirea ateapt rbdtoare s ia in stpnire omul,s il acapareze, s il supun si s il metamorfozeze. Limbajul metaforic si ludic se bazeaz pe conotaiile cuvintelor din registrul colocvial in care este exprimat confesiunea tnrului care capt astfel o not de spontaneitate. Secvena a doua surpinde metamorfoza universului si a eului dominat de fora sentimentului. Astfel iubirea se asociaz cu geneza , ca in poezia blagiana Lumina ,iar confesiunea primete un caracter reflexiv.Intlnirea, de altfel inevitabil cu erosul, il plaseaz pe eul liric in ipostaza de indrgostit in centrul unui nou univers asemenea celui

primordial, rotund, perfect ,pulsatoriu : si deodat-n jurul meu natura/ se fcu un cerc de-a dura/ cnd mai larg, cnd mai aproape/ ca o strngere de ape. Iubirea transform realul ,existena banal, ii d un sens major, fiind posibil aspiraia spre nalt a simurilor, simbol al spiritualizrii lor; privirea si auzul au o micare ascensional, o existen de sine stttoare, independent, sugernd identitatea eului indragostit, starea lui de jubilaie, beatitudine :Si privirea-n sus tni,/ curcubeu tiat in dou,si auzul o-ntlni / tocmai lng ciocrlii.Micarea este rapid (ni), in relaie cu starea de extaz materializat in motivul zborului asociat cntecului, sugerndu-se astfel armonia universului creat prin iubire. Simurile cu micarea lor ascendent exprim ieirea din sine a fiinei, prsirea granielor materiale ale trupului si integrarea intr-o lume diafan, armonioas simbolizat de metafora curcubeu tiat in dou, cu mare for expresiv, dar si concretizare a ambiguitii limbajului poeziei moderne.Curcubeul devine, in contextul discursului liric, simbol al frumusetii, unitii dintre material si spiritual ,chiar dac poart urmele instrinrii pt ca iubirea insi este o modalitate de alienare , de pierdere a unitii sinelui. Cea de a treia secven poetic se construiete in jurul metaforelor mna, tmpla, brbie, deert in strlucire.Autocunoasterea se realizeaza la nivel senzorial-pipaitul ,dar indrgostitul nu mai recunoate vechile contururi, nu se mai regsete mna nu le mai tie ,deoarece fiina sa se identific cu fora sentimentului, intr intr-o stare de graie superioar existenei banale. Aceast nou condiie este sugerat de metafora deert in strlucire asociat altei metafore cu mare capacitate de sugestie: leoaica armie. Dup primul moment de uimire deplin, iubirea domin fiina uman, reconstruiete universul exterior, dar si pe cel interior dnd iluzia eternitii inc-o vreme /si-nc-o vreme.Chiar dac omul este efemer, iubirea ca for universal este etern. Limbajul poetic este original remarcndu-se la nivel lexico-semantic prin amestecul de cuvinte cu sens conotativ si lexeme din sfera colocvialului :de-a dura, netire . La nivel morfologic se observ amestecul timpurilor verbale: perfect compus am dus, perfect simplu se fcu ,tni si prezent ca sugestie a eternitii dragostei alunec, trece, precum si prezena unor adverbe de timp: azi cu sens durativ, deodata marcnd momentul metamorfozei. La nivel sintactic se remarc raportul de coordonare realizat prin si, dar, iar la nivel stilistic metaforele noi, insolite: leoaica, desert, cerc. La nivel prozodic, discursul poetic este structurat in 3 secvene, cuprinznd versuri cu msura variabil. . Opinia Poezia exprim intr-un limbaj nonconformist, incitant starea de graie provocat de momentul indrgostirii ce-l face pe om s se considere un demiurg, o fiin etern capabil s redescopere si s reordoneze datele realitii.

DRAMATURGIA IONA, M.SORESCU Schi


Ca si in cazul prozei si poeziei, evoluia dramaturgiei este marcat pe de o parte de constrngerile ideologice specifice regimului comunist, iar pe de alt parte de diversificarea spectacolului dramatic, de prezena noilor forme ale dramaturgiei care nu mai respect caracteristicile tradiionale.Anii 60 crora le aparin scriitori valoroi ca N.Stnescu si Marin Sorescu aduc deschiderea att in plan tematic cat si in ceea ce priveste modalitile de constructie a pieselor de teatru si chiar a spectacolelor.

Marin Sorescu se afirm mai inti in poezie si apoi in dramaturgia postbelic prin teatrul parabola, istoric si comedie. Context Piesa Iona cu subtitlul tragedie in patru tablouriaparine trilogiei Setea muntelui de sare ,alturi de Paracliserul si Matca ,piese considerate de autorul, insui ca avnd caracter filosofic si constituindu-se ca o replic modern la tragedia antic(asa cum arat subtitlul). Viziunea despre lume este exprimat in Extemporal despre mine si prefaa piesei. M.S mrturisete c in teatrul pe care-l scrie exist o doza mare de nelinite, anxietate, chiar un vuiet de intrebri puse si nerezolvate; c pornind de la sine va ajunge la restul lumii si la problemele cele mai acute. In prefat, dramaturgul pune in valoare, tratarea inedit, original a mitului, caracterul simbolic al personajului si accentul asupra singurtii omului modern. Apartenenta la gen si specie textul apartine genului dramatic prin modul de expuneremonologul, didascalii, structura in tablouri, conflictul dramatic.Subintitulat tragedie in patru tablouri , piesa este o drama modern, o parabol dramatica ce cultiv alegoria si metafora. Tema condiia omului modern intr-o lume inchis in care aspir zadarnic spre libertate si alungarea singurtii.Dramaturgul pleac de la mitul biblic si construieste un text parabol, modern,meditativ,un teatru de idei, in care personajul este un simbol al omului pierdut intr-un univers absurd, iraional. Apartenenta la teatrul modern Textul aparine formelor moderne ale dramaturgiei prin personajul generic, allegoric:Iona il simbolizeaz pe autor, dar isi intreaga condiie uman Iona este omul in condiia lui uman in fata vieii si a morii; prin conflictul derizoriu in opoziie cu cel traditional care se mut din exterior in interior si aduce in prim plan infruntarea cu un destin potrivnic si in acelasi timp o experienta iniiatic, prin deznodmntul imprevizibil, amestecul registrelor stilistice:grav, oral-popular, ironic, metaforic, prin elementele decoruluiabstract simbolic, formula monologului dialogat ,amestecul comicului si tragicului, pateticului si ironiei. Geneza textului fragmentul biblic referitor la profetul Iona . Sorescu mrturiseste ca a citit textul biblic, dar ca a construit o drama modern cu multiple semnificaii : Stiu numai c am vrut s scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit de singur. Conflictul este unul interior-drama existenial a protagonistului provocat de discrepana dintre real si ideal, dintre aspiraie si nemplinire, dintre libertate si condiia de damnat intr-un univers inchis. Subiectul In tabloul inti Iona , ce st fr s tie in gura unui pete uria si cu nvodul aruncat peste cercurile de cret ateapt s prind petele cel mare; pt a pcli soarta potrivnic el ii aduce de acas un acvariu cu peti captivi. In timp ce pescuiete trieste drama pierderii ecoului. Se simte f singur si inspimntat mai ales c in final este inghitit de chit.In tabloul al doilea Iona se afl in interiorul Pestelui 1, este derutat , dar se familiarizeaz treptat cu specificul noului univers, isi aminteste prima parte a mitului, cea cu omul inghiit de chit si viseaz sa construiasc o banc in mijlocul mrii.In tabloul urmtor eroul se afl succesiv in interiorul Pestilor 2 si 3, intlnete doi pescari mui, incearc zadarnic s comunice cu ei, taie ferestre in pereii burii chitului, mai inti cu un cuit , apoi cu unghia, isi aminteste de mama sa, scrie o scrisoare pe o bucat din propria

piele pe care vrea sa o trimit in beica petelui, ca naufragiaii, dar pe care o calc din nebgare de seam si astfel are impresia c primete el scrisoarea.In tabloul 4 Iona se afl pe ceva ca o plaj, crede c s-a eliberat, are un moment de exaltare, dar constat c eliberarea nu este posibil, c omul este captiv intr-un univers inchis deoarece orizontul este format din nenumrate buri de pete. Realizeaz ntr-un moment de iluminare c trebuie s se ndrepte spre interior i ii spintec propria burt rostind optimist rzbim noi cumva la lumin. Interpretari ale piesei Creaia lui M.S.poate fi considerat o dram existenial, filosofic despre condiia omului in lume.Aceasta se caracterizeaz prin alienare si insingurare datorate prsirii de ctre divinitate si a confruntrii cu neantul. n acelasi timp drama este o concretizare a temei aspiraie spre absolut, petele cel mare, fiind simbol al idealului absolut, ca in opera prozatorului Melville. In Extemporal despre mine autorul consider textul o carte de filosofie.De altfel, piesa conine elemente din filosofia existenialist: problema libertii, confruntarea cu neantul, sugestia mitului lui Sisif, absurdul existenei, imposibilitatea comunicrii, necesitatea angajrii in act/ fapt ,deoarece omul ,alegnd liber, devine responsabil de propria existen. O alt interpretare este aceea de dram psihologic arhetipal: intmplrile lui Iona sunt corelativi exteriori ai evenimentelor interioare: prbusirea in sine, dedublarea, pulverizarea personalitii. Din punct de vedere social-politic, textul se constituie ca o parabol a regimului communist, o critic n limbaj metaforic a regimului care macin existenele asemenea pantecelui uria al balenei. Structura: 4 tablouri; modul de expunere este monologul; sunt prezente didascaliile; ce fixeaz la inceputul fiecrui tablou elementele de dcor: gura cascat a chitului care il pndete pe Iona, pntecele balenelor succesive in care intr, moara de vnt, de care se ferete, ceva ca o plaj, gura ultimului pete spintecat. Titlul face trimitere la mitul biblic si are valoare de simbol. Pescarul Iona este omul modern dornic de cunoatere, contient de singuratatea si de limitele lui. Comentariu pe tablouri In primul tablou, personajul se afl in gura petelui fr sa fie contient de acest pericol, se indeletnicete cu pescuitul si are alturi un acvariu cu pestisori, sugestie a unui univers inchis, propriul univers de care inc nu este contient-i n care omul nu poate gsi libertatea .In tablourile 2 si 3 Iona este surprins in interiorul mai multor monstri-trimitere la chitul biblic; legea acestor spaii concentraionare este venica mistuire parafraz ironic la vesnica mntuire, trecerea continua de la via la moarte,fr sens si mai ales fara a oferi fiintei umane posibilitatea de a ajunge la cunoasterea absolut sau a propriului destin.Conditia omului modern apare astfel in opozitie cu cea a omului antic, deoarece eroii tragediei antice grecesti luptau cu un destin impus de zei in timp ce eroul teatrului modern e dominat de o soarta derizorie ,fr sens, ce face din el o fiin captiv.Un element important al decorului este moara de vant de care Iona se fereste.Ea sugereaz pe de o parte c eroul este constient de propria conditie, drumul prin spatiul inchis al balenelor si situatia limita in care se gseste avand caracter initiatic si aspir spre cunoastere aceast atitudine avnd drept consecin faptul c nu se lasa angrenat intr-o existenta fara sens. Pe de alt parte, moara trimite la Don Quijote, personajul lui Cervantes ce simbolizeaz vistorul, fiina umana ce doreste sa depeasc existenta

anodin ,concret ,meschin.In tabloul al 4 lea ,didascaliile indica nu numai decorul (burta ultimului peste spintecat,ceva ca o plaja),ci si elemente portretistice barba lui Iona asemanatoare celei a sfntilor ,sugerandu-se astfel trecerea timpului si procesul spiritualizarii eroului .efortul cunoasterii si inelegerii conditiei umane. Existenta absurd e sugerat de inghitirea lui Iona si traversarea succesiv a pntecelor balenelor, construit simetric cu aspiratia spre ideal pestele cel mare -exprimata in primul tablou.In universul inchis al pestilor ,simbol al labirintului si al tragismului conditiei umane personajul actioneaz pentru a se elibera si in acelai timp mediteaz asupra vietii, mortii, rostului omului in lume. Singurtatea absolut specific omului modern, e ilustrat att de destinul eroului ct si de modalitatea de construcie a piesei-monolog dialogat-,sugestie a alienrii si dorintei de recuperare a sinelui.Singuratatea inseamna lupta cu un destin absurd, simbolizat de intunericul pntecelor animalelor marine si imposibilitatea comunicrii ,preluata de autor din teatrul absurd si intruchipata de cei doi pescari muti ce poarta o barna in spate, metafor a greutii destinului pe care Iona il infrunt curajos att faptic, tind ferestre in burile pestilor cat si prin meditatiile ce i insotesc drumul cunoasterii.Pe masur ce traveseaz spaiul inchis al fiecrui peste, Iona devine constient de tragismul conditiei sale simbolizata la inceput de pierderea ecoului,simbol al singurtii absolute, urmat de intrarea in spatiul inchis in care incearc sa se acomodeze . Astfel el mediteaz asupra existentei creia omul incearc zadarnic sa ii gseasc un sens pierzndu-si viata in efortul de a face legturi intre subiect si predicat, asupra relaiei dintre oameni sesiznd opoziia dintre sentimentul solidaritaii si alienarea, singurtatea absolut, dragostei si comunicrii cu ceilali. Iona incearca sa trimita o scrisoare, dar intenia nu se finalizeaz, se gndeste la soie si apoi la mam ajungnd la o mama primordial, arhetipal, simbol al nevoii de a schimba destinul ,de a renate.De aceea amintirea acestei mame unice este urmat de indemnul patetic nate-m mereu.Personajul ajunge la concluzia c lumea este un spatiu inchis ce nu permite realizarea aspiratiilor trim si noi cum putem inuntru si isi dorete sa construiasc o banc in mijlocul mrii, metafor a libertii si stabilitii spre care tinde omul modern pentru care existenta religioasa nu mai este o solutie. Marea devine spatiul incert al libertii pline de primejdii : nade frumos colorate ,iar Iona se identific la un moment dat cu pestii; de asemenea el trieste un profund sentiment de spaim simindu-se agresat de puii monstrului. In tabloul al 4 lea eroul are la inceput senzatia ca s-a eliberat si traieste o stare de exaltare ,de frenezie aproape dionisiac, ins observ c vede aceiasi oameni, cei doi pescari, c universul este alctuit din nenumarate burti de peste ,sugestie a imposibilitii eliberrii.. .De aceea se simte ca un Dumnezeu care nu mai poate nvia si exprim dramatic nostalgia dup Paradisul pierdut, dupa eternitate c noi oamenii numai atta vrem:un exemplu de inviere.Intr-un moment de iluminare Iona isi regseste identitatea-sinele pierdut- amintindu-si treptat elemente ce il ancoreaza in umanitate (universul, casa, scoala ,familia) si inelege ca soluia nu se gseste in exterior ,ci in sine totul e invers.Soluia spintecrii propriului pntece are valoare simbolic si sugereaz c omul poate sa se regseasc si sa se elibereze de conditia tragica intorcandu-se spre sine si renunnd la materialitatea limitatoare.Finalul deschis cuprinde gestul sinucigas si afirmaia optimist rostita de personaj:rzbim noi cumva la lumin .Lumina devine un ideal si un simbol al cunoaterii absolute, al libertatii sau a recuperrii conditiei originare prin moarte.

Personajul Statutul initial pescar, personaj generic, simbol al conditiei umane Imi vine pe limb s spun c Iona sunt eu []Iona este omul in conditia lui uman in faa vieii si in faa morii. Modalitatile de caracterizare sunt specific genului dramatic: didascalii, replici, relatiile cu ceilalti, actiune. Didascaliile ofer elemente portretistice conturate de dramaturg, gesturi ,ton ,mimic toate acestea contribuind la caracterizarea eroului ce se remarc prin complexitate. Iona nu are un statut social f concret delimitat datorit faptului ca teatrul modern aduce in prim plan personaje generice, cu valoare de simbol; statutul de pescar poate sugera apropierea de conditia omului biblic:Iisus este numit pescar de suflete, Petru a fost pescar sau conditia primordial a fiinei umane; de la inceput dramaturgul stabilete singurtatea si dedublarea eroului :Ca orice om f singur ,Iona vorbete tare cu sine insusi. Se dedubleaz. Indicatia sugereaz alienarea omului modern urmat de pericolul ce il pndeste :Iona st in gura petelui nepstor; in tabloul al doilea didascaliile surprind starea de derut, spaima, rul existential provocat de spatiul inchis: Iona in picioare ,cu minile dibuind nuc; merge intr-o direcie pn se izbete de limit; ii e ru .In tablourile urmtoare se dau detalii in ceea ce privete tonul, simbol al contientizrii conditiei, al iluminrii pentru gasirea solutiei ontice :rugtor, exaltat, nucit, vesel, speriat ,suspicios, ingrozit ;precum si detalii de ordin fizic ce evideniaz trecerea timpului si procesul spiritualizrii eroului: la gura grotei rsare barba lui Iona .Lung si ascuit vezi barba schivnicilor de pe fresce. Replici personajul vorbeste cu sine pentru a intelege situatia limita, conditia de instrainat si captiv, a exprima dorinta de comunicare :Numai ca eu trebuie sa strig .Sa-l chem. Pe Iona. De fapt Iona sunt eu.Se autocaracterizeaza vorbind despre sine atat la persoana intai cat si la persoana a treia Iona n-are noroc si pace; contureaza idealul absolut spre care tinde zadarnic precum si conditia umana derizorie, dar dornica de fericire in timpul scurt care ii este dat:De mult pandesc eu pestele asta.L-am si visat. Apa asta e plina de nade ,tot felul de nade frumos colorate.Noi pestii,inotam printre ele ,atat de repede incat parem galagiosi. Ne punem in gand o fericire, o speranta, in sfarsit ceva frumos,dar peste cateva clipe observam mirati ca ni s-a terminat apa. In captivitate replicile au menirea sa incurajeze abordarea cu luciditate si curaj a condiiei de incarcerat ,sa exprime revolta impotriva propriei condiii si increderea in sine: sunt inghitit; fac ce vreau.Vorbesc.Apare legtura cu mitul care si-a pierdut semnificatia pt omul modern, deoarece Iona isi aminteste doar prima parte, nu si relatia cu divinul. Astfel conditia omului modern cu un destin derizoriu se contureaz in dimensiunea sa dramatica ,iar atitudinea este una ironica si patetica in acelasi timp: Povestea ce zice ,ce ne inva? Nu stiu ,c-am auzit numai partea asta, intia care ne inva clar ca poi fi inghitit de un pete . Tare curios a fi s tiu dac-a mai iesit omul acela din chit. Iona isi exprim dorina de stabilitate si echilibru intr-o lume mereu instabil, plina de pericole care agreseaz individul uman : Ar trebui s se pun un gratar la intrarea in orice suflet. Dac as avea mijloace, n-a face nimic altceva dect o banca de lemn in mijlocul mrii. Se identific cu o unghie, sugernd dorina de evadare si nevoia de libertate, curajul de a depi condiia de incarcerat, isi manifest dureros aspiratia spre schimbarea destinului

prin relatia cu mama Mam ,i-as scrie,mi s-a intamplat o mare nenorocire. Mai nate-m o dat!...Nate-m mereu. In ultimul tablou isi asuma lucid condtia, singurtii si limitei Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate invia isi spune propria poveste, se autocaracterizeaz drept naiv, deoarece a incercat sa gaseasc solutia actionnd in exterior, se regseste pe sine afirmnd, simetric cu tabloul inti , Eu sunt Iona si exprim speranta ca drumul interior este soluia depirii destinului dup regsirea de sine Plec din nou. De data asta te iau cu mine. Ce conteaz daca ai sau nu noroc? E greu s fii singur.Rzbim noi cumva la lumin. Fapte Iona este nu numai o fiin contemplative, ci si un om activ care face eforturi pentru a-si implini idealurile si a se elibera din situatia dramatic .El incearc sa lupte cu flcile monstrului marin, taie ferestre in peretii chitului, scrie o scrisoare cu propriul snge pe pielea podului palmei ,o mrturie adresat umanitatii asupra conditiei sale tragice, arunc apoi scrisoarea, incurajndu-se ca nu se teme de singurtate.Isi spinteca in final propria burta,gest simbolic al regsirii de sine si al cutarii soluiei in interior. Relatiile cu cei doi figuranti accentueaz singurtatea, nevoia de comunicare, absurdul existentei, egoismul societii moderne si conditia de ins care vrea sa cunoasca a lui Iona. Spre deosebire de cei doi figurani, personajul principal nu si accept conditia si lupt pentru inelegerea si depirea ei. Scene In tabloul al treilea Iona isi amintete de mam, simbol al creatiei, vietii pt a exprima dorina schimbrii destinului deoarece oamenii pierd sensul existenei, sau existena insi se dovedete lipsita de neles, absurd; simindu-se f singur, Iona isi taie o bucata de piele de la mna stnga si scrie o scrisoare pe care o pune in beica petelui, incercnd sa se salveze sau sa comunice cu umanitatea.Testeaz grosimea pereilor burii chitului si ii compar cu zidurile Vavilonului pt a accentua dramatismul conditiei umane. Apoi calca din imprudenta beica pestelui, dramaturgul sugernd astfel imposibilitatea comunicrii. Gsind scrisoarea, pescarul are impresia ca a primit-o el , c emitorul este un altul, sugestie a instrinarii si damnrii conditiei umane moderne. Limbajul ironic si familiar surprinde drama omului care a pierdut sensul vietii si mretia tragediei , fiind doar o fiin insingurat care l-a pierdut pe Dumnezeu n-o s mite nimeni nici mcar un deget. Nimeni din sat. Nimeni de pe pmnt. Nimeni din cer. Comentariu Ca si in cazul prozei si poeziei, evoluia dramaturgiei este marcat pe de o parte de constrngerile ideologice specifice regimului comunist, iar pe de alt parte de diversificarea spectacolului dramatic, de prezena noilor forme ale dramaturgiei care nu mai respect caracteristicile tradiionale.Anii 60 crora le aparin scriitori valoroi ca N.Stnescu si Marin Sorescu aduc deschiderea att in plan tematic cat si in ceea ce priveste modalitile de constructie a pieselor de teatru si chiar a spectacolelor. Marin Sorescu se afirm mai inti in poezie si apoi in dramaturgia postbelic prin teatrul parabola, istoric si comedie.

Context Piesa Iona cu subtitlul tragedie in patru tablouriaparine trilogiei Setea muntelui de sare ,alturi de Paracliserul si Matca ,piese considerate de autorul, insui ca avnd caracter filosofic si constituindu-se ca o replic modern la tragedia antic(asa cum arat subtitlul). Viziunea despre lume este exprimat in Extemporal despre mine si prefaa piesei. M.S mrturisete c in teatrul pe care-l scrie exist o doza mare de nelinite, anxietate, chiar un vuiet de intrebri puse si nerezolvate; c pornind de la sine va ajunge la restul lumii si la problemele cele mai acute. In prefat, dramaturgul pune in valoare, tratarea inedit, original a mitului, caracterul simbolic al personajului si accentul asupra singurtii omului modern. Apartenenta la gen si specie textul apartine genului dramatic prin modul de expuneremonologul, didascalii, structura in tablouri, conflictul dramatic.Subintitulat tragedie in patru tablouri , piesa este o drama modern, o parabol dramatica ce cultiv alegoria si metafora. Tema condiia omului modern intr-o lume inchis in care aspir zadarnic spre libertate si alungarea singurtii.Dramaturgul pleac de la mitul biblic si construieste un text parabol, modern,meditativ,un teatru de idei, in care personajul este un simbol al omului pierdut intr-un univers absurd, iraional. Apartenenta la teatrul modern Textul aparine formelor moderne ale dramaturgiei prin personajul generic, allegoric:Iona il simbolizeaz pe autor, dar isi intreaga condiie uman Iona este omul in condiia lui uman in fata vieii si a morii; prin conflictul derizoriu in opoziie cu cel traditional care se mut din exterior in interior si aduce in prim plan infruntarea cu un destin potrivnic si in acelasi timp o experienta iniiatic, prin deznodmntul imprevizibil, amestecul registrelor stilistice:grav, oral-popular, ironic, metaforic, prin elementele decoruluiabstract simbolic, formula monologului dialogat ,amestecul comicului si tragicului, pateticului si ironiei. Geneza textului fragmentul biblic referitor la profetul Iona . Fiu al lui Amitai, Iona este insrcinat s propovduiasc cuvntul lui Dumnezeu in cetatea Ninive unde oamenii erau f pctoi.Iona nu ascult cuvntul divin si pleac pe o corabie la Tarsis, ins Dumnezeu il pedepseste pentru fapta lui si trimite un puternic vnt ceresc .Pentru a potoli furtuna Iona este aruncat de marinari in adncul mrii, unde este inghiit de un chit in pntecele cruia petrece 3 zile si 3 nopti in rugciune si pocin dupa care este eliberat ( din porunca divina chitul il arunc pe uscat) Sorescu mrturiseste ca a citit textul biblic, dar ca a construit o drama modern cu multiple semnificaii :Am fost intrebat dac burta chitului simbolizeaz cltoria in cosmos sau singurtatea intrauterin. In ce msur Iona e primul sau ultimul om?Dac dau o acceptie freudist sau,mistic, politic ori cabalistic experienei acestui personaj?Si mai ales ,ce semnificaie are gestul final si dac nu mi-e mil de umanitate? Nu pot s v rspund nimic ()Totul mi se incurc in memorie. Stiu numai c am vrut s scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit de singur. Conflictul este unul interior- drama existenial a protagonistului provocat de discrepana dintre real si ideal, dintre aspiraie si nemplinire, dintre libertate si condiia de damnat intr-un univers inchis. Subiectul In tabloul inti Iona , ce st fr s tie in gura unui pete uria si cu nvodul aruncat peste cercurile de cret ateapt s prind petele cel mare; pt a pcli soarta

potrivnic el ii aduce de acas un acvariu cu peti captivi. In timp ce pescuiete trieste drama pierderii ecoului. Se simte f singur si inspimntat mai ales c in final este inghitit de chit.In tabloul al doilea Iona se afl in interiorul Pestelui 1, este derutat , dar se familiarizeaz treptat cu specificul noului univers, isi aminteste prima parte a mitului, cea cu omul inghiit de chit si viseaz sa construiasc o banc in mijlocul mrii.In tabloul urmtor eroul se afl succesiv in interiorul Pestilor 2 si 3, intlnete doi pescari mui, incearc zadarnic s comunice cu ei, taie ferestre in pereii burii chitului, mai inti cu un cuit , apoi cu unghia, isi aminteste de mama sa, scrie o scrisoare pe o bucat din propria piele pe care vrea sa o trimit in beica petelui, ca naufragiaii, dar pe care o calc din nebgare de seam si astfel are impresia c primete el scrisoarea.In tabloul 4 Iona se afl pe ceva ca o plaj, crede c s-a eliberat, are un moment de exaltare, dar constat c eliberarea nu este posibil, c omul este captiv intr-un univers inchis deoarece orizontul este format din nenumrate buri de pete. Realizeaz ntr-un moment de iluminare c trebuie s se ndrepte spre interior i ii spintec propria burt rostind optimist rzbim noi cumva la lumin. Interpretari ale piesei Creaia lui M.S.poate fi considerat o dram existenial, filosofic despre condiia omului in lume.Aceasta se caracterizeaz prin alienare si insingurare datorate prsirii de ctre divinitate si a confruntrii cu neantul. n acelasi timp drama este o concretizare a temei aspiraie spre absolut, petele cel mare, fiind simbol al idealului absolut, ca in opera prozatorului Melville. In Extemporal despre mine autorul consider textul o carte de filosofie.De altfel, piesa conine elemente din filosofia existenialist: problema libertii, confruntarea cu neantul, sugestia mitului lui Sisif, absurdul existenei, imposibilitatea comunicrii, necesitatea angajrii in act/ fapt ,deoarece omul ,alegnd liber, devine responsabil de propria existen. O alt interpretare este aceea de dram psihologic arhetipal: intmplrile lui Iona sunt corelativi exteriori ai evenimentelor interioare: prbusirea in sine,dedublarea,,pulverizarea personalitii. Din punct de vedere social-politic, textul se constituie ca o parabol a regimului communist, o critic n limbaj metaforic a regimului care macin existenele asemenea pantecelui uria al balenei, scriitorul fiind alturi, in aceast directive, de mari creatori ai literaturii universale: Orwell, Kafka. Structura: 4 tablouri; modul de expunere este monologul; sunt prezente didascaliile; ce fixeaz la inceputul fiecrui tablou elementele de dcor: gura cascat a chitului care il pndete pe Iona, pntecele balenelor succesive in care intr, moara de vnt, de care se ferete, ceva ca o plaj, gura ultimului pete spintecat. Titlul face trimitere la mitul biblic si are valoare de simbol. Pescarul Iona este omul modern dornic de cunoatere, contient de singuratatea si de limitele lui. Comentariu pe tablouri In primul tablou, personajul se afl in gura petelui fr sa fie contient de acest pericol, se indeletnicete cu pescuitul si are alturi un acvariu cu pestisori, sugestie a unui univers inchis, propriul univers de care inc nu este contient-in care omul nu poate gasi libertatea .In tablourile 2 si 3 Iona este surprins in interiorul mai multor monstri-trimitere la chitul biblic; legea acestor spaii concentraionare este venica mistuire parafraz ironic la vesnica mntuire, trecerea continua de la via la moarte,fr sens si mai ales fara a oferi fiintei umane posibilitatea de a ajunge la cunoasterea absolut sau a propriului

destin.Conditia omului modern apare astfel in opozitie cu cea a omului antic,deoarece eroii tragediei antice grecesti luptau cu un destin impus de zei in timp ce eroul teatrului modern e dominat de o soarta derizorie ,fr sens ,ce face din el o fiin captiv.Un element important al decorului este moara de vant de care Iona se freest.Ea sugereaz pe de o parte c eroul este constient de propria conditie, drumul prin spatiul inchis al balenelor si situatia limita in care se gseste avand caracter initiatic si aspir spre cunoastere aceast atitudine avnd drept consecin faptul c nu se lasa angrenat intr-o existenta fara sens. Pe de alt parte, moara trimite la Don Quijote, personajul lui Cervantes ce simbolizeaz vistorul, fiina umana ce doreste sa depeasc existenta anodin ,concret ,meschin.In tabloul al 4 lea ,didascaliile indica nu numai decorul (burta ultimului peste spintecat,ceva ca o plaja),ci si elemente portretistice barba lui Iona asemanatoare celei a sfntilor ,sugerandu-se astfel trecerea timpului si procesul spiritualizarii eroului .efortul cunoasterii si inelegerii conditiei umane. Existenta absurd e sugerat de inghitirea lui Iona si traversarea succesiv a pntecelor balenelor, construit simetric cu aspiratia spre ideal pestele cel mare -exprimata in primul tablou.In universul inchis al pestilor ,simbol al labirintului si al tragismului conditiei umane personajul actioneaz pentru a se elibera si in acelai timp mediteaz asupra vietii, mortii, rostului omului in lume. Singurtatea absolut specific omului modern, e ilustrat att de destinul eroului ct si de modalitatea de construcie a piesei-monolog dialogat-,sugestie a alienrii si dorintei de recuperare a sinelui.Singuratatea inseamna lupta cu un destin absurd, simbolizat de intunericul pntecelor animalelor marine si imposibilitatea comunicrii ,preluata de autor din teatrul absurd si intruchipata de cei doi pescari muti ce poarta o barna in spate, metafor a greutii destinului pe care Iona il infrunt curajos att faptic, tind ferestre in burile pestilor cat si prin meditatiile ce i insotesc drumul cunoasterii.Pe masur ce traveseaz spaiul inchis al fiecrui peste, Iona devine constient de tragismul conditiei sale simbolizata la inceput de pierderea ecoului,simbol al singurtii absolute, urmat de intrarea in spatiul inchis in care incearc sa se acomodeze . Astfel el mediteaz asupra existentei creia omul incearc zadarnic sa ii gseasc un sens pierzndu-si viata in efortul de a face legturi intre subiect si predicat, asupra relaiei dintre oameni sesiznd opoziia dintre sentimentul solidaritaii si alienarea, singurtatea absolut, dragostei si comunicrii cu ceilali. Iona incearca sa trimita o scrisoare, dar intenia nu se finalizeaz, se gndeste la soie si apoi la mam ajungnd la o mama primordial, arhetipal, simbol al nevoii de a schimba destinul ,de a renate.De aceea amintirea acestei mame unice este urmat de indemnul patetic nate-m mereu.Personajul ajunge la concluzia c lumea este un spatiu inchis ce nu permite realizarea aspiratiilor trim si noi cum putem inuntru si isi dorete sa construiasc o banc in mijlocul mrii, metafor a libertii si stabilitii spre care tinde omul modern pentru care existenta religioasa nu mai este o solutie. Marea devine spatiul incert al libertii pline de primejdii : nade frumos colorate ,iar Iona se identific la un moment dat cu pestii; de asemenea el trieste un profund sentiment de spaim simindu-se agresat de puii monstrului. In tabloul al 4 lea eroul are la inceput senzatia ca s-a eliberat si traieste o stare de exaltare ,de frenezie aproape dionisiac, ins observ c vede aceiasi oameni, cei doi pescari, c universul este alctuit din nenumarate burti de peste ,sugestie a imposibilitii eliberrii.. .De aceea se simte ca un Dumnezeu care nu mai poate nvia si exprim dramatic nostalgia dup Paradisul pierdut, dupa eternitate c noi oamenii numai atta vrem:un

exemplu de inviere.Intr-un moment de iluminare Iona isi regseste identitatea-sinele pierdut- amintindu-si treptat elemente ce il ancoreaza in umanitate (universul, casa, scoala ,familia) si inelege ca soluia nu se gseste in exterior ,ci in sine totul e invers.Soluia spintecrii propriului pntece are valoare simbolic si sugereaz c omul poate sa se regseasc si sa se elibereze de conditia tragica intorcandu-se spre sine si renunnd la materialitatea limitatoare.Finalul deschis cuprinde gestul sinucigas si afirmaia optimist rostita de personaj:rzbim noi cumva la lumin .Lumina devine un ideal si un simbol al cunoaterii absolute, al libertatii sau a recuperrii conditiei originare prin moarte. Personajul Statutul initial pescar, personaj generic, simbol al conditiei umane Imi vine pe limb s spun c Iona sunt eu []Iona este omul in conditia lui uman in faa vieii si in faa morii. Modalitatile de caracterizare sunt specific genului dramatic: didascalii, replici, relatiile cu ceilalti, actiune. Didascaliile ofer elemente portretistice conturate de dramaturg, gesturi ,ton ,mimic toate acestea contribuind la caracterizarea eroului ce se remarc prin complexitate. Iona nu are un statut social f concret delimitat datorit faptului ca teatrul modern aduce in prim plan personaje generice, cu valoare de simbol; statutul de pescar poate sugera apropierea de conditia omului biblic:Iisus este numit pescar de suflete, Petru a fost pescar sau conditia primordial a fiinei umane; de la inceput dramaturgul stabilete singurtatea si dedublarea eroului :Ca orice om f singur ,Iona vorbete tare cu sine insusi. Se dedubleaz. Indicatia sugereaz alienarea omului modern urmat de pericolul ce il pndeste :Iona st in gura petelui nepstor; in tabloul al doilea didascaliile surprind starea de derut, spaima, rul existential provocat de spatiul inchis: Iona in picioare ,cu minile dibuind nuc; merge intr-o direcie pn se izbete de limit; ii e ru .In tablourile urmtoare se dau detalii in ceea ce privete tonul, simbol al contientizrii conditiei, al iluminrii pentru gasirea solutiei ontice :rugtor, exaltat, nucit, vesel, speriat ,suspicios, ingrozit ;precum si detalii de ordin fizic ce evideniaz trecerea timpului si procesul spiritualizrii eroului: la gura grotei rsare barba lui Iona .Lung si ascuit vezi barba schivnicilor de pe fresce. Replici personajul vorbeste cu sine pentru a intelege situatia limita, conditia de instrainat si captiv, a exprima dorinta de comunicare :Numai ca eu trebuie sa strig .Sa-l chem. Pe Iona. De fapt Iona sunt eu.Se autocaracterizeaza vorbind despre sine atat la persoana intai cat si la persoana a treia Iona n-are noroc si pace; contureaza idealul absolut spre care tinde zadarnic precum si conditia umana derizorie, dar dornica de fericire in timpul scurt care ii este dat:De mult pandesc eu pestele asta.L-am si visat. De cativa ani il am in cap,numai ca nu pot sa-l pun in navod. Apa asta e plina de nade ,tot felul de nade frumos colorate.Noi pestii,inotam printre ele ,atat de repede incat parem galagiosi. Visul nostru de aur e sa inghitim una,bineinteles pe cea mai mare.Ne punem in gand o fericire, o speranta, in sfarsit ceva frumos,dar peste cateva clipe observam mirati ca ni s-a terminat apa. In captivitate replicile au menirea sa incurajeze abordarea cu luciditate si curaj a condiiei de incarcerat ,sa exprime revolta impotriva propriei condiii si increderea in sine: sunt inghitit; fac ce vreau.Vorbesc.Apare legatura cu mitul care si-a pierdut semnificatia pt

omul modern, deoarece Iona isi aminteste doar prima parte, nu si relatia cu divinul. Astfel conditia omului modern cu un destin derizoriu se contureaz in dimensiunea sa dramatica ,iar atitudinea este una ironica si patetica in acelasi timp: Povestea ce zice ,ce ne inva? Nu stiu ,c-am auzit numai partea asta, intia care ne inva clar ca poi fi inghitit de un pete . Tare curios a fi s tiu dac-a mai iesit omul acela din chit. Iona isi exprim dorina de stabilitate si echilibru intr-o lume mereu instabil, plina de pericole care agreseaz individul uman : Ar trebui s se pun un gratar la intrarea in orice suflet Dac as avea mijloace, n-a face nimic altceva dect o banca de lemn in mijlocul mrii.Construcie grandioas de stejar geluit sa respire pe ea, in timpul furtunii, pescruii mai lai. Se identific cu o unghie, sugernd dorina de evadare si nevoia de libertate, curajul de a depi condiia de incarcerat, isi manifest dureros aspiratia spre schimbarea destinului prin relatia cu mama Mam ,i-as scrie,mi s-a intamplat o mare nenorocire. Mai nate-m o dat!...Nate-m mereu. In ultimul tablou isi asuma lucid condtia, singurtii si limitei Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate invia isi spune propria poveste, se autocaracterizeaz drept naiv, deoarece a incercat sa gaseasc solutia actionnd in exterior, se regseste pe sine afirmnd, simetric cu tabloul inti , Eu sunt Iona si exprim speranta ca drumul interior este soluia depirii destinului dup regsirea de sine Plec din nou. De data asta te iau cu mine. Ce conteaz daca ai sau nu noroc? E greu s fii singur.Rzbim noi cumva la lumin. Fapte Iona este nu numai o fiin contemplative, ci si un om activ care face eforturi pentru a-si implini idealurile si a se elibera din situatia dramatic .El incearc sa lupte cu flcile monstrului marin, taie ferestre in peretii chitului, scrie o scrisoare cu propriul snge pe pielea podului palmei ,o mrturie adresat umanitatii asupra conditiei sale tragice, arunc apoi scrisoarea, incurajndu-se ca nu se teme de singurtate.Isi spinteca in final propria burta,gest simbolic al regsirii de sine si al cutarii soluiei in interior. Relatiile cu cei doi figuranti accentueaz singurtatea, nevoia de comunicare, absurdul existentei, egoismul societii moderne si conditia de ins care vrea sa cunoasca a lui Iona. Spre deosebire de cei doi figurani, personajul principal nu si accept conditia si lupt pentru inelegerea si depirea ei. Scene In tabloul al treilea Iona isi amintete de mam, simbol al creatiei, vietii pt a exprima dorina schimbrii destinului deoarece oamenii pierd sensul existenei, sau existena insi se dovedete lipsita de neles, absurd; simindu-se f singur, Iona isi taie o bucata de piele de la mna stnga si scrie o scrisoare pe care o pune in beica petelui, incercnd sa se salveze sau sa comunice cu umanitatea.Testeaz grosimea pereilor burii chitului si ii compar cu zidurile Vavilonului pt a accentua dramatismul conditiei umane. Apoi calca din imprudenta beica pestelui, dramaturgul sugernd astfel imposibilitatea comunicrii. Gsind scrisoarea, pescarul are impresia ca a primit-o el , c emitorul este un altul, sugestie a instrinarii si damnrii conditiei umane moderne. Limbajul ironic si familiar surprinde drama omului care a pierdut sensul vietii si mretia tragediei , fiind doar o fiin insingurat care l-a pierdut pe Dumnezeu n-o s mite nimeni nici mcar un deget. Nimeni din sat. Nimeni de pe pmnt. Nimeni din cer. Opinia Drama are un caracter general si alegoric , personajul intruchipnd umanitatea care incearc sa nving destinul potrivnic dovedind tenacitate si curaj, inteligen si capacitatea de a se iluziona.Impresionante sunt demitizarea, simbolurile, sugestiile, metaforele si cutarea de sine.