Sunteți pe pagina 1din 3

Fii atent la gndurile tale, pentru ca ele vor fi cuvinte; Fii atent la cuvintele tale , pentru ca ele vor

fi faptele; Fii atent la faptele tale , pentru ca ele vor fi obiceiuri; Fii atent la obiceiurile tale, pentru ca ele vor forma caracterul tau; Fii atent la caracterul tau, pentru ca el va fi destinul tau." Talmus I. Consilierea parintilor si ridicarea calitatii educatiei moral civice, sporirea eficientei procesului de nvatamnt Consilierea reprezinta un proces complex, o activitate socio-pedagogica, constnd n initierea unui dialog ntre sfatuitor (pedagogul) si elev sau parinte, dupa caz, n p lan educational. Rezultatul simbiozei reprezinta chintesenta activitatii de educar e si instruire pe care scoala, educ atorul, are datoria sa o considere responsabilitate prioritara n drumul lung al actului educational prin mbinarea elementelor triadei pedagog-parinte-elev. Insuccesul scolar, comportamentul moral-civic neadecvat al copilului nu trebuie cautat numai n activitatea elevului sau relatia professor-elev, ci si n educatia p arintelui. Este oportun sa ne ntrebam adesea: Oare sunt pregatiti parintii sa raspunda actului educational? Ct? Cum? Profesiunea de parinte presupune roluri si competente aparte, speciale, pentru ca re mai ales tinerii nu sunt ntotdeauna pregatiti. Empatia este un cod de comunicare nescrisa uitat de multe ori de parintii acestu i nceput de secol XXI. Limbajul nonverbal si deschiderea afectiva a parintilor po ate conduce la trairea unui sentiment de siguranta si liniste n evitarea unui con flict, mai mult dect tipetele, strigatele, cearta, loviturile oferite unui copil pe ntru a-l face pe acesta sa asculte. Comunicarea ntre membrii familiei lipseste az i mai mult ca oricnd. De asemenea, hiperprotectia cu problemele ulterioare. copilului conduce la incapacitatea acestuia de a lupta

II. Reactia parintilor atunci cnd copiii nvata despre Drepturile Omului Poveste indiana: Sase oameni lipsiti de vedere au auzit caregele va vizita satul vecin si va veni calare pe un elefant. Niciunul dintre ei nu mai vazuse un elef ant si fiecare dintre ei a ncercat sa afle cum poate sa fie. Primul a atins trompa; al doilea un colt; al treilea o ureche; al patrulea un pi cior; al cincilea abdomenul; al saselea coada. Au plecat apoi la casele lor si e rau foarte siguri ca fiecare stie cum arata un elefant. De aceea, au nceput sa de scrie elefantul: Primul: - O, este asa de flexibil, lung si puternic! Al doilea: - Nu, este chiar scurt si foarte tare! Al treilea: - Amndoi va nselati! Elefantul este plat, subtire si ca o frunza de ma re! Al patrulea: - Este ca un copac! Al cincilea: - E ca un zid1 Al saselea: - Ba este ca o frnghie!

Cearta lor nu a ncetat dect atunci cnd cineva a venit si le-a spus: -Toti aveti dreptate, dar numai di cele sase parti poti sa faci un elefant. Multi parinti sunt adesea orbiti de subiectivism si nu pot sa vada dect o parte a copilului lor. De asemenea, tot att de adevarat este ca n alte situatii parintii se alarmeaza atunci cnd copiii nvata notiuni care ar putea ameninta natura relatie i parinte-copil. Astfel, parintele pretinde respect din partea copilului, pentru ca i asigura adap ost si hrana, iar copilul nvata la scoala ca parintele este responsabil pentru hr ana si adapostul propriului copil, prin lege. n acest moment parintele poate trag e concluzii eronate: educatia despre Drepturile Omului nu este buna pentru copilu l meu! III. Cunoasterea Declaratiei Drepturilor Copilului si a Conventiei cu privire la Drepturile Copilului de catre parinti Cunoscnd aceste documente oficiale, legiferate, parintii afla despre responsabili tatile pe care la are cu privire la asigurarea unor conditii bune de trai pentru copiii lor. nteleg ca au obligatia de a-l ngriji, de a-l iubi, de a-l proteja de acte de cruzime si violenta, de a-l nvata sa traiasca n buna ntelegere cu semenii. Conventia cu privire la Drepturile Copilului precizeaza n articolul 18 ca ambii p arinti au responsabilitate primara, comuna n cresterea copiilor lor, iar statul t rebuie sa sprijine aceasta actiune. IV. Calitatea parintilor Romniei de azi

Orice sistem de educatie, orict ar fi el de savant, ramne neputincios daca se izbe ste de indiferenta, opozitie, contraziceri, opinii divergente din partea parinti lor. Efortul educativ este frnat, iar eficienta scade, daca nu exista o unitate de act iune a tuturor factorilor educativi. n Romnia de azi se observa o transformare a atitudinii parintilor fata de copiii l or, fata de cerintele scolii. Copiii nu mai sunt considerati singurul eveniment, cel mai important lucru din viata lor. Probabil, n cele mai multe cazuri, societ atea i-a bulversat pe parinti cu toate transformarile economice, cei mai multi d intre parinti sunt obositi, sunt apatici. Calitatea de parinte ncepe, propriu-zis, la data cnd copilul ncepe scoala. Atunci d escopera ca nu este usor sa fii parinte, ca nu-si cunoaste suficient copilul. La scoala, copilul nvata ca are drepturi, n timp ce parintele considera ca autorit atea de parinte i este amenintata. Tot la scoala, copilulul nvata ca legea l protej eaza mpotriva violentei familiale, a tratamentelor inumane, iar acasa copilul aud e prea des formule transmise din tata-n fiu, de genul Bataia e rupta din rai! Parintii zilelor noastre sunt din ce n ce mai obositi, blazati, speriati, superfi ciali, limitati; scuze se pot gasi cu usurinta. Mult mai important este nsa, ca p arintele sa gaseasca resurse sa comunice cu proprii copii. Comunicarea ntre parinte si copil se stabileste mai greu , poate niciodata. Trebu ie tact, iubire, ntelegere, dorinta de comunicare. Relatia copil-parinte trebuie sa se transforme, sa evolueze n ambele sensuri. Ideea centrala este ca, parintele trebuie sa redescopere lumea odata cu copilul sau, prin ochii si sufletul copilului sau. Si, lumea cuprinde, printre altele, o ameni cu drepturi si responsabilitati. V. Relatia scoala familie comunitate

Factorii educationali trebuie sa aiba unitate de idei si actiune. Conventia cu privire la Drepturile Copilului contine n articolul 28 si articolul 29, prevederile legate de dreptul la educatie si scopurile educatiei. Este bine ca parintele sa se angajeze activ participativ n cunoasterea drepturilor omului. Daca parintii i vor considera pe copiii lor parteneri egali n viata sociala, atunc i vor ntelege parinti si copii, ca toti au drepturi si responsabilitati. Comportamentul moral civic, atitudinea si conduita copilului acasa, la scoala, n societate va cunoaste o evolutie corecta, pozitiva, iar efectul va fi conturarea unei personalitati puternice, corespunzatoare societatii n care traim. n activitatile de consiliere a parintilor acestia este bine sa afle ca: Atunci cnd copilul spune ca are drepturi, parintele nu trebuie sase alarmeze; Fiecare copil trebuie sa fie ascultat cu rabdare, problema trebuie privita din m ai multe parti ( ca elefantul ); Atunci cnd copilul ncepe sa si ceara drepturile, parintele trebuie sa se bucure, pe ntru ca ar trebui sa vada n copilul sau un viitor cetatean reponsabil; Chiar daca parintii nu au nvatat la vremea lor despre drepturile omului la scoala , niciodata nu este prea trziu, o pot face odata cu copiii lor; Copilul sa fie considerat partener la viata sociala, parintele lundu-si rolul de ghid printre oameni; n aceasta calitate, parintele trebuie sa stie ca, un ghid nu jicneste, nu torture aza si nu ncearca sa supuna pe acela pe care l ndruma, pe acela pe care doreste sal educe frumos; ntotdeauna parintele trebuie sa ofere modele pozitive de convietuire cu semenii, este bine sa se priveasca de la distanta, prin ochii copilului sau si sa-i placa si lui ceea ce vede. Stefan Brsescu afirma: Copiii sunt nativii vietii frumoase; sa-i tratam ca oameni si ca cetateni! Psihologia nondirectivista da 13 porunci ale parintelui model pe care ne permite m sa le reproducem : 1. Sa dai copilului un sentiment de securitate! 2. Sa dai sentimental copilului ca este dorit si iubit! 3. Sa eviti amenintarile, pedepsele fizice exagerate! 4. Sa-l nveti pe copil cu independenta si sa-l determini sa-si asume respons abilitati! 5. Sa rami calm si sa nu te socheze manifestarile instinctuale ale copilului! 6. Sa fii tolerant si sa eviti conflictele! 7. Sa nu-l faci pe copil sa se simta inferior! 8. Sa nu-l impinge pe copil dincolo de ceea ce este natural, adica sa-i respecti particularitatile de vrsta si individuale! 9. Sa respecti sentimentele copilului! 10. Sa raspunzi prompt, cu franchete la ntrebarile copilului! 11. Sa te intereseze activitatile copilului! 12. Sa tratezi dificultatile copilului fara sa-l consideri anormal! 13. Sa favorizezi cresterea, progresul, fara sa-l hiperprotejezi! maginea societatii secolului XXI depinde de modul n care formam tnara generatie. To todata, granita dintre bine si rau, adevarat si fals, educatie si abandon scolar poate fi sustinuta numai, sau si printr-o buna educatie a parintelui . De aceea, se poate spune ca educatorul lumineaza drumul formarii tinerei generat ii prin consilierea permanenta a parintilor.