Sunteți pe pagina 1din 27

Personalitatea, temperamentul, aptitudini, inteligenta, creativitate

REFERAT

PROBLEMA DEZVOLTRII PERSONALITII


TEMPERAMENTUL CARACTERIZARE GENERALA Temperamentul constituie latura dinamico-energetica a Personalitii . Dinamica deoarece ne furnizeaza informatii cu privire la cat de iute sau lenta, mobila sau rigida, accelerata sau domoala, uniforma sau neuniforma este conduita individului. Energetica deoarece ne arata care este cantitatea de energie de care dispune un individ si mai ales modul cum este consumata aceasta. GOLU:,,Daca insusirile dinamico-energetice sunt innascute, determinate genetic, integrarea lor in plan psihocomportamental, adica in dinamica proceselor psihice si a actelor motorii, se realizeaza in ontogeneza. Intrucat, insa, aceste insusiri bioenergetice se imprima ca atare pe tabloul comportamental, ce se elaboreaza stadial in cursul vietii individului, structura temperamentala si, respectiv, tipul temperamental este innascut reprezentand astfel, alaturi de predispozitii, ,,elementul ereditar in organizarea interna a Personalitii. Cand vorbim de T in plan psihologic, noi nu ne gandim direct la constitutia fizica sau la procesele neuroendocrine sau metabolice care au loc in organism, ci la modul cum reactioneaza si se manifesta sb., sub aspect dinamico-energetic, in diverse situatii: rapiditatea perceptiei; a raspunsurilor verbale la intrebari a reactiilor motorii; intensitatea trairilor emotionale si durata lor intensitatea sau forta actiunilor voluntare echilibrul sau impulsivitatea derularii raspunsurilor la succesiunea stimularii externe directia orientarii dominante- extraversie sau introversie locul controlului (dependenta de stimularea externa sau dependenta de activismul intern propriu) disponibilitatea la comunicarea interpersonala ascendenta sau obedienta relationala, etc. Temperamentul, desi are o conditionare biologica directa si ereditara, dobandeste valente si sens real numai in plan psihocomportamental. Temperamentul se manifesta in orice situatie, fiind prima determinatie a Personalitii care se impune nemijlocit observatiei. Asa se explica de ce, primele descrieri si clasificari ale lui dateaza inca din antichitate (Hippocrate, Gallenus). Temperamentul este innascut sau dobandit ? Cvaziunanimitatea psihologilor au considerat Temperamentul ca fiind innascut. Allport, in 1961 arata ca Temperamentul este ,,materia prima din care se constituie Personalitatea, Temperamentul se bazeaza foarte mult pe determinarea genetica arata el. Buss si Plomin (1975): ,,ceea ce mostenim nu este un grad specific sau o cantitate de temperament, ci, mai degraba un raspuns potential, aflat la un nivel inalt, mediu sau scazut a scaderii raspunsurilor.Cel care reactualizeaza aceste raspunsuri este mediul. Prin temperament omul influenteaza mediul social care la randul lui afecteaza temperamentul.
2

Dar, chiar daca mediul influenteaza unele manifestari temperamentale, in esenta, el este innascut. Psihologii americani au sustinut ca unele trebuinte sunt innascute, dar nu au afirmat niciodata ca tendintele personale ar fi mostenite. Temperamentul ca structura psihica, desi larg determinata genetic este, in expresia lui finala si mai ales functionala, modelat de conditiile socio-culturale existentiale ale individului. Influenta ereditarului asupra psihocomportamentului nu este directa, ci mediata, filtrata de sociocultural. Asa cum se observa in cartile de specialitate, in dreptul temperamentului apare urmatoare caracterizare: latura dinamico-energetica a personalitatii . In acest caz este firesc sa dezvoltam putin subiectul. Se spune "dinamica" deoarece aceasta latura a noastra ne furnizeaza informatii cu privire la cat de iute sau lenta, mobila sau rigida, accelerata sau domoala, uniforma sau neuniforma este conduita individului; "energetica" vine de la faptul ca ne arata care este cantitatea de energie de care dispune un individ si mai ales modul in care este consumata aceasta. Unele persoane dispun de un surplus energetic, altele se descarca exploziv, violent; unele isi consuma energia, se descarca fac chiar economie, altele isi risipesc energia. Toate aceste diferente psiho-comportamentale existente intre oameni sunt, de fapt diferente temperamentale. Temperamentul este una dintre laturile personalitatii care se exprima cel mai pregnant in conduita si comportament (msicari, reactii afective, vorbire, etc.). De aceea s-au indentificat o serie de indicatori psiho-comportamentali care ne pot ajuta sa identificam cu usurinta temperamentele. Va oferim aici cativa din acesti indicatori: - ritmul si viteza desfasurarii trairilor si starilor psihice; - vivacitatea sau intesitatea vietii psihice; - durabilitatea manifestarilor psiho-comportamentale; - intrarea, persistenta si "iesirea" din actiune; - impresionabilitatea si impulsivitatea; - tempoul (frecventa pe unitatea de timp a trairilor psihice); - egalitatea sau inegalitatea manifestarilor psihice; - capacitatea de adaptare la situatii noi; - modul de folosire, de consumare al energiei disponibile. Acesti indicatori nu apartin doar unui singur proces psihic, unei anumite conduite, ci intregii personalitati. De asemenea, ei nu se manifesta sporadic, accidental, ci sunt stabili, avand manifestari continui. Pornesc in clasificarea temperamentelor de la constitutia corporala, morfologia a individului, considerand ca o anumita constitutie predispune la un anumit comportament. Psihologul care va fundamenta din punct de vedere psihologic tipologia temperamentelor in perechi de trasaturi polare va fi Carl Gustav Jung. El arata ca asa cum in viata, in natura, in societate intalnim fenomene polare (viata-moarte, sanatateboala, zi-noate) tot asa si personalitatea umana este diferit orientata; fie spre afara, spre exterior, fie spre propria sa interioritate subiectiva, primii fiind numiti extravertiti, iar ceilalti introvertiti. Persoanele la care aceste orientari nu sunt evidente, echilibrul lor fiind nota lor distinctiva, poarta denumirea de ambivert. Extravertitii sunt inclinati catre dinamismul vietii practice, catre circumstantele externe, fiind de aceea mai sociabili, comunicativi si usor adaptabili, vioi si expresivi.
3

Intovertitii se indeparteaza de obiecte pentru a se concentra asupra psihicului propriu, de unde tendinta de izolare, de inchidere in sine. Mai sunt dezbatute si alte clasificari, dar ramane ca punct de referinta aceasta a lui C.G.Jung. De-a lungul timpului s-a incercat si chair s-au stabilit mai multe tipuri temperamentale, s-au facut clasificari si s-a incercat incadrarea oamenilor intr-o anumita tipologie, relativ dominanta. De aceea ne propunem si noi sa facem o incursiune in randul acestor tipologii pe care speram sa le gasiti daca nu folositoare, macar interesante. Tipologii Temperamentale Aceste tipologii pornesc de la luarea in considerare a unor substante existente in corpul omenesc. Dar fiind faptul ca aceste substante pot fi lichide sau solide, au fost elaborate tipologii corespunzatoare. Hipocrate si Galenus au pus bazele clasificarii temperamentelor diferitele umori prezente in corpul omenesc (sange,limfa, bila galbena, bila neagra). Ei credeau ca amestecul potrivit, temperat (de unde si termenul de temperament) al acestor substante duce la o stare perfecta de sanatate, implicit la temperament perfect, in timp ce excesul unei umori produce temperamete imperfecte. Daca la o persoana predomina singele, deci irigatia bogata, vasele dilatate, pulsul amplu si plin, aceasta va avea fata destinsa, surazatoare, fericita, va fi destinsa, satisfacuta, optimista. Cand predomina limfa cu functii incetinite si amortite, fata va avea trasaturi rotunjite, va fi letargica, apatica, iar psihocomportamental persoana respectiva va fi lenta, rabadatoare, inerta. Predominanta bilei galbene, produsa de ficat, revarsata in sange, se asociaza cu fata rigida, cu proeminenta oaselor fruntii, arcadelor, nasului, persoanele respective fiind violente, pasionante, impulsive. La pesroanele la care organismul este impregnat de bila neagra care genereaza intensitatea si profunzimea reactiilor nervoase, fata va fi svelta, delicata, ochii plecati, gura amara, iar psihocomportamental acestea vor fi predispuse spre interiorizare, autoanaliza, concentrare. Cele de mai sus sunt temperamentele descrise de Hipocrate si Galenus: SANGUIN, FLEGMATIC, COLERIC, MELANCOLIC . Denumira lor s-a pastrat pana azi, nu insa si criteriul dupa care au fost stabilite. Tipologiile "solide" iau in considerare in clasificarea temperamentelor, elemente ca: porozitatea tesuturilor, constitutia sangelui, largirea vaselor, marimea creierului, puterea nervilor, densitatea lor. Se considera, de exemplu, ca la sanguin si coleric constitutia sangelui este subtire, in timp ce la flegmatic si melancolic densa, sangele este gros-negru. Primele doua categorii temperamentale au creierul mare, nervii puternici, densi, sensibilitate mare, pe cand celelalte doua categorii, creierul mic, nervii subtiri, simturi greoaie. Aceste doua clasificari sunt foarte importante mai ales din doua motive: in primul rand ca sunt primele din punct de vedere istoric si in al doilea rand ele contin unele intuitii de geniu ale lui Hipocrate si Galenus: inturirea naturii afective si biochimice a temperamentelor; intuirea cauzelor unor tulburari psihocomportamentale (umorile sunt "radacina" unor boli: prea multa bila galbena produce febra; prea multa bila neagra duce la depresie si slabiciune, etc.). Deci, temperamentul este dimensiunea dinamico-energetica a personalitatii care se exprima cel mai pregnant in conduita.
4

Psihologul roman Nicolae Margineanu a considerat ca temperamentul caracterizeaza forma manifestarilor noastre si, de aceea, l-a definit drept aspectul formal al afectivitatii si reactivitatii motorii specifice unei persoane. Tipologia lui Hippocrate Prima incercare de identificare si explicare a tipurilor temperamentale o datoram medicilor Antichitatii, Hippocrate si Galenus. Ei au socotit ca predominanta in organism a uneia dintre cele patru umori (sange, limfa, bila neagra si bila galbena) determina temperamentul. Pe aceasta baza ei stabilesc patru tipuri de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic si coleric. Colericul este energic, nelinistit, impetuos, uneori impulsiv si isi risipeste energia. El este inegal in manifestari. Starile afective se succed cu rapiditate. Are tendintat de dominare in grup si se daruieste cu pasiune unei idei sau cauze. Sangvinicul este vioi, vesel, optimist si se adapteaza cu usurinta la orice situatii. Fire activa, schimba activitatile foarte des deoarece simte permanent nevoia de ceva nou. Trairile afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale si instabile. Trece cu usurinta peste esecuri sau deceptii sentimentale si stabileste usor contacte cu alte persoane. Flegmaticul este linistit, calm, imperturbabil, cugetat in ttot ceea ce face, pare a dispune de o rabdare fara margini. Are o putere de munca deosebita si este foarte tenace, meticulos in tot ceea ce face. Fire inchisa, putin comunicativa, prefera activitatile individuale. Melancolicul este putin rezistent la eforturi indelungate. Putin comunicativ, inchis in sine, melancolicul are dificultati de adaptare sociala. Debitul verbal este scazut, gesticulatia redusa. Tipologia lui Pavlov Explicare diferentelor temperamentale tine, in conceptia filozofului rus Ivan Petrovici Pavlov, de caracteristicile sistemului nervos central: Forta sau energia este capacitatea de lucru a sistemului nervos si se exprima prin rezisetnta mai mare sau maica la excitanti puternici sau la eventualele situatii conflictuale. Din acest punct de vedere se poate vorbi despre sistem nervos puernic si sistem nervos slab; Mobilitatea desemneaza usurinta cu care se trece de la excitatie la inhibitie si invers, in functie de solicitarile externe. Daca trecerea se realizeaza rapid, sisetmul nervos este mobil, iar daca trecerea este greoaie se poate vorbi despre sistem nervos inert; Echilibrul sistemului nervos se refera la repartitia fortei celor doua procese (excitatia si inhibitia). Daca ele au forte aproximaiv egale, se poate vorbi despre sistem nervos echilibtrat. Exista si un sistem nervos neechilibrat la care predominanta este excitatia. Din combinarea acestor insusiri rezulta patru tipuri de sistem nervos: 1. tipul puternic neechilibrat excitabil (corelat cu tetmperamentul coleric) 2. tipul puternic echilibrat mobil (corelat cu temperamentul sangvinic) 3. tipul puternic echilibrat inert (corelat cu temperamentul flegmatic) 4. tipul slab (corelat cu temperamentul melancolic)

Gheorghe Zapan a determinat patru niveluri ale sistemului temperamentatl: nivelul motor general (de activitate), nivelul afectiv, nivelul perceptiv-imaginativ si nivelul mintal (al gandirii). Fiecare nivel se caracterizeaza prin indicii temperamentali: forta, echilibru, mobilitate, persistenta, tonus afectiv (stenic si astenic) si directie (extravertit sau introvertit). Gh. Zapan a elaborat o metoda de educare a capaciatii de interapreciere, numita metoda aprecierii obiective a personalitatii. Tipologia lui Jung si Eysenck Psihiatrul elvetian Carl Jung a constatat, pe baza unei impresionante experiente clinice, ca, in afara unor diferente individuale, intre oameni exista si deosebiri tipice. Unii oameni sunt orientati predominantspre lumea externa si intra in categoria extravertitilor, in timp ce altii sunt orientati predominant spre lumea interioara si apartin categoriei introvertitilor. Extravertitii sunt firi deschise, sociabili, comunicativi, optimisti, senini, binevoitori, se inteleg sau se cearta cu cei din jur, dar raman in relatii cu ei. Introvertitii sunt firi inchise, greu de patruns, timizi, putini comunicativi, inclinati spre reverie si greu adaptabili. Psihologul englez Hans Eysenck reia aceasta distinctie a lui Jung, amplificand cazuistica probatorie, dar adauga o noua dimensiune numita grad de nevrozism. Aceasta exprima stabilittatea sau instabilitateta emotionala a subiectului. Eysenck a reprezentat cele doua dimensiuni pe doua axe perpendiculare, obtinand tipurile extravertit stabil, extravertit instabil, introvertit stabil si introvertit instabil, pe care le-a asociat cu cele patru temperamente clasice. Tipologia scolii franco olandeze Psihologii olandezi G. Heymans si E. D. Wiersma propun o tipologie a temperamentelor mul mai nuantata care va fi reluata si precizata de psihologii francezi Rene Le Senne si Gaston Berger. Ei pornesc de la trei factori fundamentali: emotivitatea, activitatea si rasunetul. Din combinarea lor rezulta opt tipuri temperamentale. Emotivitatea exprima reactiile afective ale persoanelor in fata diferitelor evenimente. Emotivii au tendinta de a se tulbura puternic chiar si pentru lucruri marunte. Dimpotriva, non-emotivii sunt aceia care se emotioneaza greu si ale caror emotii nu sunt prea violente. Activitatea desemneaza dispozitia spre actiune a unei persoane. Persoanele active au o continua dispozitie spre actiune, nu pot sta locului. Cele non-active actioneaza parca impotriva vointei lor, cu efort si plangandu-se continuu. Rasunetul se refera la ecoul pe care il auasupra noastra diferite evenimente, impresii. Acele persoane la care evenimentele, chiar neinsemnate, au un puternic ecou sunt numite persoane secundare. Persoanele la care ecoul evenimentelor este mic este numite persoane primare. Exista opt tipuri de temperament: pasionatii (emotivi, activi, secundari), colericii (emotivi, activi,primari), sentimentalii (emotivi, non-activi, secundari), nervosii (emotivi, non-activi, primari), flegmaticii (non-emotivi, activi, secundari), sangvinicii (non-emotivi, activi, primari), apaticii (non-emotivi, non-activi, secundari), amorfii (non-emotivi, nonactivi, primari).

EUL CA NUCLEU AL PERSONALITATII De-a lungul timpului, asupra personalitatii au fost elaborate o multitudine de teorii. Fie ca se numesc pozitiviste, psihanalitice, personaliste, existentialiste, umaniste, dinamiste, factoriale, socioculturale, fie ca interpreteaza omul ca fiinta re-activa sau proactiva, fie ca se concentreaza asupra descoperirii si inventarierii elementelor compoente ale personalitatii sau ca au o deschidere mai mare spre social, spre ceilalti oameni, toate incearca sa surprinda esenta personalitatii, originalitatea si unicitatea sa. In personalitatea integrala a omului, perceputa ca personalitate concreta si ca ideal al realizarii, semnificatie au nu atit insusirile, ci modul particular de integrare si utilizare comportamentala a acestora. O mare importanta are ce este omul in realitate, ce crede el ca este, ce doreste sa fie, ce gindeste despre altii, ce considera ca gindesc altii despre el, comportamentul sau manifestat fiind in functie de unul sau altul dintre aceste elemente sau de modul particular de integrare si functionare a acestora. In personalitatea totala a omului exista mai multe fatete: 1. personalitatea reala PR 2. personalitatea autoevaluta PA 3. personalitatea ideala PI 4. personalitatea perceputa PP 5. personalitatea proiectata Ppro 6. personalitatea manifestata PM 1. Personalitatea reala PR ansamblul proceselor, functiilor, insusirilor si starilor psihice de care dispune omul la un moment dat si pe care le poate pune oricind in disponibilitate totalitatea elementelor biologice, psihologice si sociale, relationate si integrate intre ele fiinta biopsihosociala 2 dimensiuni: o dim. Intrapersonala, psihoindividuala totalitatea insusirilor, predispozitiilor, atitudinilor, gindurilor si montajelor psihice proprii o dim. Interpersonala, psihosociala ansamblu de insusiri rezultate prin interiorizare, din confruntarea individului cu alte personalitati, cu alte stiluri cmportamentale 2. Personalitatea autoevaluata PA totalitatea reprezentarilor, ideilor, credintelor individului despre propria sa personalitate imaginea de sine imaginea de sine se origineaza nu doar in personalitatea sa reala, ci si in alte fatete ale ei personalitatea ideala, manifestata sau proiectata imaginea de sine este in functie de capacitatea de cunoastere de sine a omului exista situatii de suprapareciere si de subapreciere a propriilor insusiri si trasaturi, de dilatare sau de ingustare a lor 3. Personalitatea ideala PI cea pe care individul doreste sa o obtina se refera la ceea ce ar dori individul sa fie, cum ar dori sa fie reprezinta personalitatea proiectata in viitor, idealul ce trebuie atins, modelul pe care individul si-l propune sa-l construiasca in decursul vietii sale il impulsioneaza pe individ spre cautare
7

are valoare de scop si mai ales de ghid orientativ in raport cu conduita individului discrepanta marcata intre real si dorit, intre existent si dezirabil, ara putea duce, in timp, la instalarea unor dereglari si perturbari psihocomportamentale 4. Personalitatea perceputa PP ansambul reprezentarilor, ideilor cu privire la altii imaginea despre altii imaginea despre altul si mai ales corectitudinea sau incorectitudinea acesteia sint in functie de capacitatea persoanei cunoscute de a se exterioriza si de capacitatea persoanei cunoscatoare de a descifra esentialul in informatiile care I se ofera imaginea despre altii este o creatie proprie a persoanei cunoscatoare, deci ea va fi influentata si va depinde maximal de posibilitatile si limitele psihofiziologice ale celui ce cunoaste, de scopul, motivatiile, de felul de selectionare si structurare a indicilor perceptivi, de cliseele si stereotipiile perceptive ce deformeaza judecata personala. 5. Personalitatea proiectata PPro ansamblul gindurilor, sentimentleor, aprecierilor pe care crede un individ ca le au ceilalti asupra sa ce cred eu ca gindesc altii despre mine implica ghicirea alegerilor sau respingerilor facuta de o alta persoana sau de intregul grup referitoare la sine, pp. un gen de empatie, de transpunere in starile psihice ale altcuiva este imaginea cea mai nesigura, mai neverificabila ca valoare de cunoastere 6. Personalitatea manifestata PM ansamblul trasaturilor si insusirilor ce-si gasesc expresia in modalitatile particulare, proprii, specifice de exteriorizare si obiectivare comportamentala cuprinde aspecte din fiecare fateta a personalitatii, fie toate fatetele articulate si integrate intre ele manifestarea personalitatii este dictata atiti de interioritatea psihica a individului cit de de particularitatile si cerintele situationale in care acesta actioneaza este punctul de intersectie intre individual si social, intre interioritatea psihica a individului si normativitatea societatii; se pot produce confluente, armonizari, dar si disocieri, dezacorduri In urma procesului de cristalizare si solidificare a fatetelor personalitatii apar urmatoarele tipuri de personalitate : 1. Tipul unitar si armonios dezvoltat 2. tipul instabil 3. tipul dedublat 4. tipul accentuat 1. Tipul unitar si armonios dezvoltat se caracterizeaza prin coerenta si concordanta de sens a tuturor fatetelor personalitatii omul a carui personalitate autoevaluata este in concordanta cu cea reala, isi elaboreaza imagini corecte, foarte apropiate de adevar, despre ceilalti 2. Tipul instabil se caracterizeaza prin actiunea independenta, necorelata si nesistematica a fatetelor personalitatii instabilitate generalizata intre fatetele personalitatii si in interiorul fiecareia dintre ele
8

uneori personalitatea ideala este intr-un mare decalaj fata de cea reala, alteori se apropie de aceasta imaignea despre altii se schimba destul de frecvent, fara motive intemeiate uneori imaginea de sine este mult si nejustificat dilatata, alteori este nepermis de ingustata, tendintele de supraapreciere si cele de subapreicere inlocuindu-se cu rapiditate unele pe altele isi traieste dramatic propria sa existenta, fiind, in acelasi timp, greu acceptat si tolerat de ceilalti, creindu-si siesi si celorlalti grave probleme de adaptare si integrare sociala 3. Tipul dedublat marcante discrepante intre interior si exterior, latent si manifest, real si imaginar, esenta si aparenta dedublarea se poate realiza atit in interiorul fiecarei fatete a personalitatii, cit si intre acestea: o una poate sa fie imaginea de sine a individului pe care acesta si-o atribuie in mod efectiv, cu care se identifica, in care crede, cu care este de acord si cu totul alta imaginea de sine pe care, dintr-un motiv sau altul, o afiseaza o una poate sa fie imaginea intima despre cineva si cu totul alta cea facuta cunoscuta acestuia o sint oamenii care una gindesc si alta spun, una gindesc, spun si alta fac 4. Tipul accentuat- se caracterizeaza prin accentuarea uneia sau alteia dintre fatetele personalitatii, care uneori le subordoneaza pe toate celelalte, alteori le anuleaza o sint persoane la care conteaza ce sint in realitate, nu ce cred altii despre aceasta o la alte persoane, imaginea de sine mult hipertrofiata absoarbe si subordoneaza toate celelalte aspecte ale personalitatii o exista persoane care isi atribuie insusiri pe care nu le au si nici altii nu I le recunosc o sint si persoane care neglijindu-se pe sine, se comporta asa cum cred ele ca asteapta altii sa se comporte o se ajunge la o saracire, simplificare si unilateralizare a personalitatii, la inchistarea ei intr-o serie de scheme comportamentale rigide, stereotipe care accentueaza si uneori chiar falsifica personalitatea. Una dintre probleme cu care se confrunta psihologia este descoperirea elementului central, fundamental al personalitatii, care determina unitatea, instabilitatea, dedublarea si accentuarea personalitatii. S-a ajuns la concluzia ca nucleul personalitatii il reprezinta Eu-l, cu toate laturile lui: Mine, Sine, Sinea. In abordarea istorica a Eului, conceptiile despre Eu au parcurs 4 etape: 1. etapa psihofilozifica (pina la 1900) 2. etapa psihanalitica si interactionista (1900-1940) 3. etapa autonomista si umanista (1940-1980) 4. etapa psihosociala (din 1980 pina in prezent) 1. Etapa psihofilozofica Bergson o Exista 2 forme de multiplicitate a starilor de constiinta numerica si calitativa o Exista 2 aprecieri distincte ale duratei omogena si heterogena
9

o Exista un Eu profund, fundamental nu este in nici un raport cu cantitatea, starile de constiinta din care este compus fiind calitati pure o Eul secund , eul social raportat la exigentele vietii sociale, umbra Eului fundamental o Dat fiind faptul ca mare parte din timp noi traim exterior noua insine, mai mult in spatiu decit in timp, mai mult pentru lumea exterioara decit pentru cea interioara, perceprea propriului nostru Eu fundamental devine extrem de dificila, acesta fiind perceput ca Eu social James o Eul ca obiect al cunoasterii o Eul ca subiect al cunoasterii o Eul este analizat dupa urm. schema: o Elementele sale integrante: Eul material, Eul social, Eul spiritual o Sentimentele si emotiile provocate de Eu sau constiinta valorii sale multumire, nemultumire, orgoliu, suficienta, vanitate, amor propriu, modestie, umilinta o Actele prin care Eul tinde sa se afirme si sa se apere instinctele de conservare, de expansiune, de aparare 2. Etapa psihanalitica si interactionista Freud o Eul apare prin diferentierea SINELUI in contact cu realitatea exterioara, este o excrescenta a Sinelui o Eul este o veriga intermediara intre Sine si realitate pe de o parte, Eul tine sub control tendintele instinctive, brutale ale sielui, iar pe de alta observa lumea exterioara si cauta cele mai propice ocazii de satisfacere a tendintelor inconstiente Mead o Originea sociala a Eului eul nu exista de la nastere, ci se constituie progresiv in experienta si activitatile sociale o Comunicarea este cel mai important mecanism psihologic prin care se construieste Eul o Proprietatile Eului: o Obiect pentru el insusi, fapt care il diferentiaza de alte obiecte si corpuri o Relational nu exista decit in relatie cu ceilalti membri ai grupului cu care interactioneaza o Ansamblu de atitudini sociale preluate de la ceilalti o Unicitate o Operarea distinctiei dintre Mine, Eu, Sine Minele este fiinta biologica a omului, ansamblul de atitudini bine organizat si strucutrat in individ ca urmare a contactelor sale interpersonale personaj conventional care exista intotdeauna si permite individului sa intre in experienta altora Eul este reactia organismului (a Minelui) la atitudinile altora o forma de adaptare a Minelui la solicitarile sociale Reactia Eului poate fi comuna, conformista dar si noua, deosebita, novatoare in raport cu cele de pina atunic
10

Eul poate dispune de Mine, dar nu la intimplare Minele si Eul sint aspecte distincte, dar corelative: Minele este structura ca se exprima prin EU, iar Eul este expreisa structurii Minele si Eul constituie impreuna Sinele, adica personalitatea individului Conceptul de Eu total, unificator, complet este compus dintr-o serie de parti sau Euri complementare Structura Eului reflecta structura societatii De regula, se exprima acea fateta care este necesara, corespondenta tipului de relatii sociale in care este implicat individul Cind unitatea Eului complet se distruge, cind Eul se disociaza sau se dedubleaza in Euri complementare, asistam la degradarea personalitatii 3. Etapa autonomista si umanista Eul dispune de autonomie in raport cu celelalte fatete ale personalitatii si cu mediul inconjurator Eul este autonom atit prin originea, dar si prin functionarea sa Eul este innascut, ca si Sinele, dar se va diferentia treptat de el Accent pus pe adaptare Maslow Redimensionarea locului si rolului Eului in structura personalitatii Se ia in considerare Eul omului normal, care este membru intr-o anumita societate, este implicat si tb. Sa faca fata unei multitudini de relatii sociale, politice, economice etc. Se ajunge la forme superioare de Euri Eul autoactualizat, care ajunge la realizarea de sine Rogers Eul autentic, netrucat, nemascat 4. Etapa psihosociala Expansiune extraordinara a problematicii Eului in perimetrul preocuparilor stiintifice Redescoperirea Eului a fost impulsionata de: o Necesitatea interpretarii situationale si interrelationale a ului o Nevoia plasarii centrului de greutate spre implicatiile practice ce vizeaza direct existenta concreta a oamenilor o Necesitatea iesirii din propria matca si raportarea la alte domenii de cercetare. In definirea Eului, domeniul cel mai controversat il constituie natura psihica a Eului, eul fiind considerat in acelasi timp simtire sau gindire, emotie sau reflextie. Opinii comune mai multor curente: Eul este considerat ca un fapt de constiinta, o constiinta reflexiva, insotita deci de gindire Desi se vorbeste de constiinta imediata sau de cea superioara, in cazul Eului este vorba de constiinta de sine Esential pentru individ este intentionalitatea sa, orientarea spre realizarea scopurilor Momentul alegerii, al deciziei implica ratiunea Tendinta generala este aceea de a conserva constiinta si gindirea instructura psihica a Eului.
11

Gindirea, reflexivitatea, intentionalitatea sint procese prin care omul se cunoaste pe sine si apar ca elemente primordiale ale omului. In momentul de fata, Eul este conceput ca ca organizator al cunoasterii si ca reglator al conduitei dispunind insa de o puternica baza afectiva-emotionala. Eul este un construct sintetic si personal care izvoraste din simtire, urca la reflexie si se exprima in conduita, fiind sustinut permanent afectiv-motivational. Prin intermediul unui asemenea construct, individul se conceptualizeaza pe sine insusi, se evalueaza si isi anticipa comportamentul. Constiinta este infrastructura Eului, in timp ce Eul este suprastructura constiintei; constiinta duce la aparitia Eului, reprezentind una dintre premisele sale fundamentale, Eul este creator de o noua constiinta, in sensul ca o data aparut ridica constiinta la un nivel superior de vivacitate, optimalitate si adaptabilitate. Eul isi trage seva din constiinta, gesteaza in cadrul ei, isi sudeaza treptat propriile-I componente, dar o si controleaza, introduce ordinea, ii integreaza starile, experientele, ii da un sens, o directioneaza, iar in cele din urma o depaseste.
GOLU

"Termenul de Eu are un sens diferit de cel in care este utilizat in psihanaliza; daca in psihanaliza el semnifica o instanta particulara a personalitatii, in contextul de fata el desemneaza chintesenta intregului proces de devenire si integrare a personalitatii. Eul este ceea ce diferentiaza, individualizeaza, da consistenta ontologica si delimitare, prin autodeterminare si autoinchidere, personalitatii in raport cu mediul." Trasaturile Eului sint: Reflexivitatea Eu sint Eu, nu tu, el sau ei Adresabilitatea eu ma raportez la cei dion jur, la lume, ca Eu Transpozabilitatea Eu ma compar cu altii si ma transpun in situatia lor Teleonomia orientarea spre scopuri Structurarea personalitatii la nivelul Eului se realizeaza printr-o corelare dinamica si complexa a constiintei despre lumea externa si a constiintei de sine, in tot cursul ontogenezei. Ca nivel functional-specific, Eul incepe sa se manifeste in jurul virstei de 3 ani, cind in plan psihologic intern se produce o restructurare calitativa care face posibila autoraportarea (reflexivitatea). Pina la virsta de 3 ani, copilul se raporteaza la sine ca la o alta persoana, vorbeste despre sinte la persoana a treia. Prima manifestare a Eului va consta in trecerea copilului din ipostaza pasiva de obiect in cea activa de subiect; se accentueaza propria identitate. Dpdv structural, Eul include 3 compoenente intercorelate si reciproc integrate: Eul corporal imaginea valorizanta a mediului intern al organismului si a constitutiei fizice, trairile afective legate de acestea Eul psihologic imaginea despre propria organizare psihica interna, trairile afective legate de aceasta, motivatia nevoia de autorealizare, de autoperfectionare Eul social imaginea despre locul si rolul propriu in societate, sistemul valorilor sociale interiorizate si integrate, motivele sociale, motivele de statut, sentimentele sociale, vointa de integrare sociala

12

Golu in functie de gradul de elaborare a acestor trei componente, rezulta 4 profile de baza ale Eului: 1. somatic dominanta in cadrul Eului a componentei bioconstitutionale, narcisismul fiind o forma particulara a acestei relatii; 2. spiritual dominanta in cadrul Eului a componentei psihice, a centrarii pe cunoastere, creatie; 3. social dominanta in cadrul Eului a componentei sociale, cu centrarea pe nevoia de statut, prestigiu sau pe motivatia supraordonata binelui general; 4. mixt relativ echilibrata integrare a 1, 2, 3.

Clasificarea tipurilor de personalitate


Oamenii au fost contieni din cele mai vechi timpuri de varietatea i de pluralitatea comportamentelor umane. n anul 450 .Cr., Hipocrate distingea patru temperamente diferite o ipotez pe care mai trziu au preluat-o i ali specialiti. ns abia C. G. Jung a adus argumente mai consistente n sprijinul acestei teorii, n cartea sa Tipuri psihologice. Savantul elveian susinea c oamenii au anumite trsturi specifice care pot fi identificate cu uurin. Cartea lui Jung, dei acoper o mic parte din preocuprile sale, a reprezentat o baz solid pentru diversele studii de mai trziu. Printre cei care au recunoscut valoarea ei s-a numrat i Katherine Myers din Statele Unite, care a gsit acolo confirmarea propriilor ei teorii. Katherine Myers era de mult vreme fascinat de diferenele psihologice dintre indivizi, iar teoriile lui Jung au ncurajat-o i stimulat-o s-i continue cercetrile. Dei nu erau psihologi, Katherine i fiica ei Isabel au studiat teoriile lei Jung timp de patruzeci de ani, cu atenie i rbdare, n ciuda dificultilor i lipsei de recunoatere. La sfritul acestei perioade, n 1962, au formulat un chestionar care permitea clasificarea i identificarea a aisprezece tipuri de personalitate. Chestionarul a fost numit Indicatorul de Tipuri Myers-Briggs (Myers-Briggs Type Indicator MBTI). La nceput, ideea tipurilor nu a fost primit cu prea mare entuziasm, dar n 1972 s-a nfiinat n Florida un centru oficial de cercetare n domeniu, numit Center for the Application of Psychological Type (CAPT). Aceast instituie, care i propune s strng informaii i date despre tipuri de personalitate, s-a constituit cu vremea ntr-un centru mondial. Din 1975 Indicatorul de Tipuri Myers-Briggs este publicat n Statele Unite de ctre Consulting Psychologists Press. Treptat, el a fost unanim recunoscut, iar interesul n privina informaiilor pe care le conine a crescut considerabil, mai ales n perioada anilor 60. Tipologia respectiv se poate aplica oricrui individ, indiferent de zona cultural din care provine. n ultimii ani, profesorul american David Keirsey a adus cea mai substanial contribuie la studiul tipurilor. Urmnd, timp de aproape patruzeci de ani o metod proprie de investigaie, el a conceput o teorie despre temperament care simplific mult Indicatorul Myers-Briggs. Keirsey susine c cele aisprezece tipuri iniiale altminteri greu de reinut pot fi grupate n patru temperamente de baz i d indicaii precise pentru identificarea acestora. Nota distinctiv a oricrei personaliti este dat de caracteristicile ei dominante. Dintre toate caracteristicile pe care le deine un individ, el prefer s le foloseasc n mod constant pe cele mai bine conturate, numite predispoziii. Celelalte caracteristici, mai puin dezvoltate, sunt oarecum neglijate n comparaie cu acestea. Predispoziiile definesc variatele aspecte (sau funcii) pe care le mbrac interacia individului cu lumea. Urmtoarele patru perechi de caracteristici (sau predispoziii) vor forma tipul de personalitate pe care l reprezint persoana respectiv. Caracteristicile de baz ale personalitii:
13

Extravertirea (e) i introvertirea (i) legate de preferina noastr pentru lumea exterioar, respectiv interioar. Funcia senzorial (S) i cea intuitiv (I) legate de modul n care asimilm informaii despre lumea nconjurtoare. Funcia reflexiv (R) i cea afectiv (A) legate de procesul prin care lum decizii. Funcia juducativ (J) i cea perceptiv (P) legate de preferina noastr pentru un stil de via mai organizat, respectiv mai flexibil.

Extravertitul Introvertitul -- Prefer s lucreze mpreun cu ali -- i place, din cnd n cnd, compania oameni i se simte nefericit cnd e singur. oamenilor, dar are nevoie i de momenDorete compania oamenilor i n momen- te de singurtate n care s citeasc, s tele de destindere. mediteze sau pur i simplu s aib linite. -- Se simte bine ntr-un grup i este n ge-- Prefer grupurile mici i contactele neral vorbre i prietenos. Perioadele prea cu cte un singur om. O companie prea lungi de singurtate pot s-l deprime. numeroas l obosete i-l vlguiete. -- Cere nouti despre toat lumea; este -- Ateapt s primeasc nouti de la interesat de tot ce nseamn lume extericeilali. E mai interesat de lumea interioar. oar a refleciei dect de lumea exterioar. -- Este de obicei deschis i se mprietene- -- Este rezervat i are uneori dificulti te uor; cunoate mult lume. de comunicare. i face mai greu prieteni, dar se simte foarte legat de ei. -- Acumuleaz energie din contactele cu -- Se realimenteaz din surse interioamenii, dar i epuizeaz repede rezervele. oare de energie; are tendina s-i economiseasc energia n s-o cheltuiasc. -- De obicei, discut deschis cu cei din jur, -- Cnd se afl ntr-un grup, are nevoie i exprim sentimentele i vorbete cu de timp de gndire nainte de a-i spuplcere la telefon. ne opinia. n general nu intervine n conversaia celorlali. Este posibil s nu-i plac s vorbeasc la telefon. -- Este impulsiv; nti acioneaz, apoi -- Prefer s gndeasc nainte de a gndete. aciona; uneori nu acioneaz la momentul oportun. -- Vorbete cu uurin despre el nsui i -- Este mai greu de cunoscut, cci i i exprim prerile fr reineri. Compania ascunde calitile. Compania extroverintrovertiilor i produce o senzaie de distiilor i trezete un sentiment dureros. confort, ntruct i displace tcerea. Senzorialul Intuitivul -- Realist, cu sim practic, rezonabil. Are imaginaie, e nchlinat spre reflecie. -- Se conformeaz instruciunilor; atent la -- Uneori nu se conformeaz instrucidetalii. unilor; acioneaz pe neateptate; nu e atent la detalii. -- Ia lucrurile aa cum sunt; face uz de -- Inventiv; i plac schimbrile i varie14

metode deja verificate. tatea. -- D mare importan trecutului, crede c --D mare importan viitorului i crede orice decizie trebuie s se bazeze pe expec deciziile trebuie luate n funcie de riena trecut. posibilitile ulterioare. -- Se implic n tot ce se ntmpl acum i --Poate prea absent. Cci nu e intersat este cu picioarele pe pmnt; tie s se de ce se ntmpl acum, ci de ceea ce bucure de clipa prezent. s-ar putea ntmpla; are capul n nori. -- Crede c datele concrete sunt impor-- Interesat mai ales de idei i posibilittante i trebuie exploatate; n general, do- i; se ntmpl s neglijeze date concrete meniul posibilului nu-l intereseaz. importante. -- Are tot timpul ceva de fcut i asta l --Are tot timpul n minte idei i proiecte. relaxeaz. -- Esenial pentru el este s se simt util. Esenial pentru el este s creeze. -- Observ detaliile, dar uneori nu are -- Vede mai curnd ntregul dect perspectiva ntregului. detaliile i poate s nu aib sim de observaie. -- Adesea, i consider pe intuitivi cam -- Adesea, i consider pe senzoriali inconsecveni, lipsii de sim practic i cam plicticoi i incapabili s priceap nerealiti. o idee.

Reflexivul Afectivul -- Ia decizii sub influena raiunii; este -- Ia decizii sub influena sentimentelor; impersonal i obiectiv cnd alege. ine cont de valorile subiective i personale cnd alege. -- Privete lucrurile din unghi logic i raio- --Privete lucrurile din unghiul nevoilor nal. umane; crede c acestea trebuie s prize ntodeauna. -- Bun analist, are principii ferme. Simpatia i armonia dintre oameni sunt pentru el eseniale. -- Reacioneaz emoional la fel ca un afec- -- si exteriorizeaz sentimentele. tiv, dar pentru c nu se exteriorizeaz muli l cred insensibil. -- E devotat firmei sau companiei n cadrul -- Este devotat efului i colegilor de creia lucreaz; este capabil s fac fa serviciu; se simte implicat n majoritaoricrei situaii fr s se implice emoiotea situaiilor i ncerc s menin arnal. monia n relaiile umane. -- n majoritatea cazurilor, rmne ferm pe -- n majoritatea cazurilor, se las poziie. convins de doleanele oamenilor. -- Crede de obicei c afectivii sunt cofuzi i -- Crede de obicei c reflexivii sunt ilogici. Calculai i fr inim.

Judicativul -- Prefer s duc lucrurile la bun sfrit. firesc, o dat cu fluxul vieii. -- i fixeaz termene-limit i le respect; se conformeaz programului stabilit.

Perceptivul Prefer s lase lucrurile s decurg -- Termenele-limit nu-i folosesc dect ca s-i aminteasc ce-ar trebui fcut;
15

aduce frecvent schimbri programului iniial. -- Are un sentiment de uurare dup ce -- Amn deseori luarea unei decizii s-a luat o decizie, cci poate trece la pentru a strnge ct mai multe infortreab maii; are un sentiment de disconfort cnd s-a luat o hotrre definitiv. -- Lucreaz mult i face lucrurile temeinic; -- Nu se ferete de munc, dar prefer se pregtete serios pentru orice nsrcis lucreze cnd are dispoziia necesar; nare i las lucrurile n ordine cnd a ter- nu-i place s se pregteasc din timp i minat; de obicei nu se poate relaxa ct nici s lase lucrurile n ordine. E gata s vreme are ceva de fcut. se relaxeze sau s se distreze chiar dac mai are treburi de fcut. --i planific i i structureaz viaa, --E mai flexibil i refuz programele fixe ateptndu-se ca i cei din jur s procede- se adapteaz cu uurin la orice ze astfel; schimbrile l deruteaz. schimbare. -- Adesea se simte presat de timp i vrea -- Consider c are timp berechet; pres ncheie ce a nceput. fer sa stea i s vad ce se mai ntmpl. -- i consider pe cei perceptivi nehot-- i consider pe judicativi mrginii, ri, verstili i lipsii de el. Rigizi i ncpnai.

Aceste caracteristici alctiuesc cele aisprezece tipuri de personalitate: eSRJ, iIAP, eIAJ, iIAJ, eIAP, etc. O persoan de tip eSRJ, de pild, este sociabil, acord importan faptelor reale, face uz de logic i este bine organizat. Un iIAP este reinut, creativ, d mult atenie problemelor oamenilor i este flexibil. Criteriile care au stat la baza schemelor de clasificare pot fi impartite in 3 categorii: 1. criterii morfologice sau bioconstitutionale 2. criterii fiziologice 3. criterii psihologice 1. TIPOLOGIILE MORFOLOGICE Criteriile de ordin morfologic, bioconstitutional au fost identificate si utilizate pentru prima data de Hippocrate. El a folosit notiunea de tip corporal, determinat de: - aspectul constitutional exterior - raportul dintre tesutul musculos si cel osos - dintre cutia toracica si abdomen - tipul corporal ftizic caracterizat prin aspect scheletic, fragil, alungit, temperamental rece, calculat, tacut, reflexiv; medical predispus la tuberculoza - tipul apoplectic aspect musculos-obez, statura mijlocie sau mica, temperamental jovial, afectuos, impulsiv, instabil, emotional, necontrolat; medical, predispus la tulburari circulatorii si digestive. 2. TIPOLOGIILE FIZIOLOGICE SI PSIHOFIZIOLOGICE Cea mai cunoscuta tipologie fundamentata fiziologic se leaga de I.P. Pavlov. In clasificarea sa porneste de la: 1. principiul nevrismului cf. caruia rolul principal in reglarea raporturilor organismului cu mediul extern si a functionarii organelor interne, inclusiv a sistemului endocrin, il joaca creierul;
16

2. teza de baza a neuropsihologiei si psihologiei stiintifice psihicul este functie a creierului. Pavlov studiind tipul de activitate nervoasa superiara dupa 3 propietati (forta, echilibrul, mobilitatea) apartinand proceselor nervoase fundamentale (excitatia si inhibitia) a stabilit existenta a 4 tipuri de activitate nervoasa superioara: 1. tipul puternic-echilibrat-mobil (caracterizat prin valori ridicate ale tuturor celor 3 insusiri) 2. tipul puternic-echilibrat-inert (valori ridicate ale fortei si echilibrului si prin valori scazute ale mobilitatii) 3. tipul puternic-neechilibrat-excitabil (valori ridicate ale fortei, valori scazute ale echilibrului, cu predominarea excitatiei asupra inhibitiei) 4. tipul slab (valori scazute ale fortei si insuficienta individualizare a mobilitatii si echilibrului: sensibilitate emotionala crescuta, emotivitate, tensiune prelungita, rezistenta scazuta la stres si frustratie) Clasificarea potrivit grupelor sanguine Medicul francez Bernard Montain (1992) a elaborat o noua tipologie fiziologica a T, bazata pe grupele sanguine. Clasificarea pune in corespondenta fiecare grupa sanguina cu un tip temperamental distinct. Astfel: 1. gr. sang. A ii corespunde T armonic (cautarea permanenta a armoniei cu anturajul lor, neputandu-se dezvolta si realiza decat in aceste conditii) 2. gr. sang. O T melancolic (se afla intotdeauna in ,,consonanta cu mediul extern, adaptativi) 3. gr. sang. B T ritmic (slab sensibili la mediu, traind in ritmul propriu, independenti de variatiile ambiantei) 4. gr. sang. AB T complex (dificultati in gasirea unui echilibru satisfacator, reuneste trasaturile celorlalte 3 T) Clasificarea bazata pe asimetria functionala a emisferelor cerebrale Ned Herman (1976) pornind de la pornind de la cercetarile lui Mac Lean si W. Sperry a pus la punct o clasificare a T luand drept criteriu gradul de folosire in rezolvarea diferitelor genuri de sarcini a celor 2 emisfere. Au fost identificate 4 tipuri cerebrale functionale, carora le corespund tablouri temperamentale distincte: 1. tipul cortical stang (C.S.): organizat, logic, determinat, stabil, conservator 2. tipul cortical drept (C.D.): ingenios, intuitiv, emotional, creativ, instabil, deschis 3. tipul limbic stang (L.S.): sigur pe sine, rezistent la frustratii, activ 4. tipul limbic drept (L.D.): serviabil, amabil, comunicativ, afectuos 3. TIPOLOGIILE PSIHOLOGICE Cu toate ca tipologiile fiziologice deschid posibilitati mai largi pentru analiza psihologica a T decat tipologiile morfologice, nici ele nu satisfac toate exigentele. Sub motivul ca un fenomen trebuie identificat si analizat pe baza unor dimensiuni de aceeasi natura calitativa, s-a trecut la elaborarea unor tipologii temperamentale specific psihologice Tipologiile psihanalitice Freuda elaborat o tipologie pornind de la stadiile evolutiei sexualitatii. A stabilit urmatoarele tipuri de baza: oral, anal, uretral, falic si genital. Tipul oral este caracterizat prin ,,nevoia de a depinde excesiv de altii pentru a-si putea mentine respectul de sine. Tipul anal se distinge prin 3 trasaturi principale: parcimonie, iritabilitate, pedanterie.
17

Tipul uretral: ambitia si dorinta de competitie. Tipul falic: temeritate, determinare, siguranta, ceea ce reprezinta in mare masura realizarii dorintei in raport cu angoasa de castrare. Tipul genital corespunde ,,normalitatii ideale a P. El este intruchipat de sb. care parcurg fara probleme toate stadiile evolutiei libidinale. Tipologii psihosociologice Au aparut ca urmare a raportarii omului la mediul social-cultural existential, la sistemul valorilor. Dilthey, Spranger, Allport, Vernon pornind de la premisa ca valorile determina anumite tipuri umane deoarece omul are o anumita atitudine fata de ele, au distins 6 tipuri umane diferentiate intre ele prin atitudinea dominanta fata de valori: 1. teoretic (orientat spre cunoasterea obiectiva a realitatii, traind doar pentru o idee) 2. economic (dominat de dorinta de a obtine maximul de randament, cu minimul de efort, lupta pentru a dobandi avutii ) 3. estetic (manifesta interes pentru viata sentimentala, subiectiva) 4. social (se dedica binelui altuia) 5. politic (aspira spre conducere, la el totul devine mijloc pentru atingerea scopului) 6. religios (orientat spre spiritualitate elevata) Valorile implicate in aceste atitudini sunt: adevar, utilitate, armonie, altruism, putere, unitate. Allport, Vernon si Lindsey (1960) au propus chiar o scala de testare a acestor valori folosind twhnica alegerii fortate. 4. TIPOLOGIILE CLINICE Sistemul cel mai cunoscut este cel elaborat de KURT SCHNEIDER si are avantajul de a include principalele tipuri descrise de majoritatea autorilor. Sunt delimitate 10 tipuri: 1. tipul hipertimic sau hipomaniac caracterizat printr-o stare permanent deviata spre euforie si hiperactivitate maniaca. Desi esre vorba de o stare permanenta, cu hipomanie la limita inferioara, aceasta nu este o psihoza. 2. Tipul depresiv (umoare permanent deviata spre depresie si durere morala; este vorba de o stare permanenta, prezentand la minimul trasaturile melancoliei) 3. Tipul nelinistit cuprinde 2 subtipuri: a) subtipul senzitiv (sensibilitate crescuta si incapabil de descarcare) b) tipul anancastic (obsesional sau compulsiv) 4. tipul fanatic (paranoic) caracterizat prin rigiditate, hipertrofia Eului (orgoliu) si paralogism (rationament hiperlogic pe baza unor premise false, falsitatea spiritului, in limbaj comun) 5. tipul insteroid, histrionic sau mitomaniac (egocentrism, superficialitatea sentimentelor contrastand cu aspectul zgomotos al expresiei lor, tendinta spre fabulatie si mitomanie) 6. tipul instabil (oscilatie emotionala). In forma sa patologica tipul instabil corespunde dezechilibrului mintal descris de psihiatria franceza. 7. Tipul explosiv (reactii emotionale violente, agresive) 8. Tipul apatic (insensibilitate si raceala afectiva). In expresia sa patologica corespunde unor varietati ale ,,nebuniei morale si ,,perversiunii constitutionale. 9. Tipul abulic (def. Prin trasatura influentabilitatii si prin ,,maleabilitatea vointei) 10. Tipul astenic (fragibilitate neuropsihica la inf. situatiilor tensionate, fatigabilitate)
18

Tipologiile temperamentale prezentate mai sus ne permit stabilirea unor concluzii: cele bazate pe un singur criteriu (morfologic, psihologic) sunt mai simple, relativ mai saracacioase decat cele la care criteriile de clasificare se dubleaza (psihofiziologice, psihosociologice, clinice), acestea din urma reusind sa ofere tablouri mai variate si totodata mai realiste. Ele se diferentiaza unele de altele nu doar prin natura si numarul criteriilor folosite, ci si prin numarul tipurilor stabilite; recent in psihologia personalitatii s-a ajuns la concluzia ca cea mai buna descriere a P s-ar putea face prin integrarea factoriala a criteriilor. In ciuda diversitatii lor, chiar a denumirilor diferite folosite, unele tipologii se aseamana intre ele; astfel, viscerotonul din clasificarea lui Sheldon nu este altcineva decat picnicul lui Kretschmer; cerebrotonul primului este leptosomul celuilalt, fapt care demonstreaza validitatea cercetarilor. Pe masura ridicarii de la biologic spre psihologic si apoi spre psihosocial , tipologiile isi pierd oarecum din specificitatea lor temperamentala apropiindu-se mai mult de tipologiile caracteriale sau chiar cele ale P luata in ansamblul ei. Desi tipologiile au o mare valoare operationala usurand cunoasterea omului, unele dintre ele dispun si de o serie de limite: afirma mai mult decat pot dovedi, sunt mai degraba constructii teoretice; desi au pretentia unor modele atotcuprinzatoare, ele prezinta aspecte partiale ale personalitatii. APTITUDINEA - CA LATUR INSTRUMENTAL A PERSONALITII

Definirea aptitudinilor
Golu: Aptitudinea ne da masura gradului de organizare a sistemului personalitatii sub aspect adaptativ-instrumental concret. Zlate: Orict ar prea de ciudat, definirea aptitudinilor nu este simpla. In literatura de specialitate vis--vis de conceptul de aptitudine, s-a manifestat atitudini extrem de diverse. In unele manuale de psihologie, prin aptitudine sunt denumite: - o serie de alte "realiti" psihice si chiar psihofiziologice, cum ar fi predispoziiile sau capacitile. Zlate considera ca ieirea din impas s-ar putea obine printr-o definiie general i sintetic a aptitudinilor, nsoit ns de o serie de explicitri suplimentare. Aptitudinile reprezint un complex de procese i nsuiri psihice individuale, structurate ntr-un mod original, care permite efectuarea cu succes a anumitor activiti. Zlate: Nu orice nsuire psihic este o aptitudine, ci numai cea care i difereniaz pe oameni n privina posibilitii de a atinge performane superioare n diverse activiti. Este aptitudine doar nsuirea care contribuie efectiv la realizarea cu succes a activitilor. Numai nsuirea care asigur ndeplinirea activitii la un nivel calitativ superior poate fi considerat aptitudine
19

Unele nsuiri sau componente psihice ale persoanei (cunotine, priceperi, deprinderi) asigur i ele ndeplinirea activitii ns la un nivel mediu, obinuit, uneori chiar automatizat i stereotipizat, de aceea nu trebuie confundate cu aptitudinile. Sunt aptitudini nsuirile dispuse ntr-o anumit configuraie n virtutea creia dispun i de un mare grad de operaionalitate. Nu nsusirile izolate, separate unele de altele, constituie aptitudini, ci doar cele care se leag unele de altele, se mbin i se sintetizeaz ntr-un tot unitar. Aadar, pentru ca o nsuire psihic s fie aptitudine trebuie sa satisfac o serie de cerine: - s fie individual, difereniatoare in planul randamentului activitii; - s asigure efectiv finalitatea activitii; - s contribuie la realizarea unui nivel calitativ superior al activitii; - s dispun de un mare grad de operaionalitate i eficienta. Forma calitativ superioar de manifestare a aptitudinilor complexe este talentul. El se deosebete de aptitudine prin gradul nalt de dezvoltare a aptitudinilor i mai ales prin mbinarea lor corespunztoare, ceea ce face posibil creaia de valori noi i originale. Forma cea mai nalt de dezvoltare a aptitudinilor o reprezint geniul. Structura aptitudinii ae un caracter dinamic, ceea ce face ca obiectivarea ei in cadrul aceleiasi activitati si la acelasi individ sa capete un caracter inalt variabil, atat in functie de natura sarcinilor si situatiilor, cat si de varsta, produsele realizate nesituandu-se toate la acelasi nivel valoric si neavand aceeasi frecventa pe toata cooordonata timpului. Daca luam viata omului in ansamblul ei, putem constata ca atitudinea are o istorie, pe care o putem rezuma in 3 stadii: 1. de structurare si maturizare 2. de optimum functional; 3. de regresie Luate in acceptiunea restransa, aptitudinile au, in general, o aparitie precoce. Viteza lor de dezvoltare nu este identica la toti indivizii. Evolutia aptitudinilor nu are un caracter rectiliniu. Exista varste critice, cand aparitia unor noi nevoi, a unor tendinte, se acompaniaza cu trecerea in stare latenta sau cu regresia temporara a aptitudinilor manifestate anterior. Ritmul dezvoltarii depinde de conditii multiple:1. biologice, geografice, sociale. Pe durata maturitatii, aptitudinea amane la un nivel relativ constant, daca nu intervin anumite conditii patologice care pot sa duca la o deviatie brusca si la o modificare profunda a personalitatii, asa cum se intampla in dementa precoce. 2.Incepand, insa, cu o anumita varsta (dupa 70 de ani), isi face aparitia diminuarea acuitatii senzoriale, slabirea memoriei, cu reducerea capacitatii de achizitie, slabirea capacitatii de concentrare, etc. 3.Dar dezvoltarea aptitudinilor nu se supune doar legilor varstei, ea fiin influentata si de mediu. Zlate: Concluzie: In procesul formrii aptitudinilor conteaz nu att ereditatea sau mediul, cat calitatea lor. O ereditate precar, asociat cu condiii sociale extrem de favorabile, nu va putea conduce la formarea unor aptitudini. O ereditate superioar va fi neputincioas dac condiiile de mediu sunt nesatisfctoare. Cnd calitatea celor dou categorii de factori (ereditari i de mediu) este mult prea diferit, polarizala chiar, efectele asupra aptitudinilor sunt nefavorabile.
20

In anumite limite ns, diferenele de calitate a celor dou categorii de factori pot duce la efecte benefice, aceasta ca urmare a intrrii n funciune a fenomenului compensrii. Ideal ar fi ca factorii ereditari i cei sociali sa coincida din punct de vedere al calitii lor, atunci performanele fiind maxime.

Clasificarea aptitudinilor
Criteriul cel mai larg acceptat in acest scop este sfera de solicitare si implicare in cadrul activitatii. Pe baza lui, au fost delimitate: 1) aptitudini generale 2) aptitudini speciale 1) Aptitudinea generala este socotita acea aptitudine care este solicitata si intervine in orice fel de activitate a omului sau in rezolvarea unor clase diferite de sarcini. Aptitudinile generale alcatuiesc repertoriul instrumental-adaptativ bazal al oricarui individ, care asigura o relationare si o adaptare cat de cat satisfacatoare in conditii variabile ale mediului. Ele pot fi impartite senzorio-motorii si intelectuale. 2) Aptitudini speciale sunt structuri instrumentale ale personalitatii care asigura obtinerea unor performante deasupra mediei in anumite sfere particulare de activitatea profesionala. Dupa obiectul de referinta, atitudinile se impart in 2 categorii: 1. atitudinile fata de sine 2. atitudinile fata de societate Atitudinile fata de sine reflecta caracteristicile imaginii de sine, elaborate pe baza: 1. autoperceptiei si autoevaluarii 2. a perceptiei si evaluarii celor din jur Ele se diferentiaza si se structureaza la 2 niveluri: a) segmentar b) global. In primul caz vom avea atitudinea fata de Eul fizic, de Eul psihic si cea fata de Eul social. In cazul al doilea, este vorba de pozitia globala pe care o adoptam fata de propria P in unitatea componentelor sale bio-psiho-sociale. La diferiti indivizi, ea se poate structura pe grade de autoevaluare diferite: autoevaluare obiectiv-realista, asigura cele mai bune premise psihologice de relationare; autoevaluare in hiper (supraestimare), induce trasaturi etichetate de cei din jur ca negative aroganta, dispret, complex de superioritate si creeaza serioase probleme de adaptare la grup;

21

autoevaluare in hipo (subestimare), favorizeaza trasaturi caracteriale nefavorabile pentru sb. modestie exagerata, neincredere in sine, complex de inferioritate. Atitudinile fata de societate se diferentiaza si se individualizeaza potrivit diversitatii ,,obiectelor si ,,situatiilor generate de realitate. Astfel putem delimita: atitudinea fata de munca atitudinea fata de normele, principiile si etaloanele morale; atitudinile fata de diferitele institutii (familie, scoala, armata) atitudinea fata de structura si forma organizarii politice; atitudinea fata de ceilalti semeni. Semnul si intensitatea acestor atitudini determina valoarea caracterului si potentialul adaptativ al P in sfera vietii sociale.

INTELIGENA - CA LATUR REZOLUTIV-PRODUCTIV A PERSONALITIl


Inteligena: delimitri conceptuale Shopenhauer vedea inteligena ca fiind subordonat voinei, singurul element primar i fundamental. Dominarea inteligenei de ctre voin este incontestabil, inteligena fiind absolut secundar, condiionat. Toate aceste poziii contradictorii s-au repercutat asupra definirii inteligenei i asupra stabilirii componentelor i funciilor ei. Se pare ca definiia cea mai apropiat de nelegerea modern a inteligenei a fost dat de Descartes. Filosoful francez definea inteligena ca fiind mijlocul de a achiziiona o tiin perfect privitoare la o infinitate de lucruri . Gsim n aceasta definiie intuirea celor doua poziii actuale ale noiunii de inteligen: ca sistem complex de operaii; ca aptitudine general. Relaia dintre inteligen i personalitate Dei inteligena este o parte, o latur a personalitii ea intr n interactiune nu doar cu fiecare dintre celelalte pri sau laturi ale personalitii, ci i cu ntregul, care este nsi personalitatea. Inteligenta este motorul evoluiei, generale i individuale, care apare n situatiile vitale ce presupun subordonarea ei unei duble necesiti: 1. de a evita ce este vtmtor, 2. de a reine ceea ce este bun, util. Alegerea ntre util i vtamtor, ntre bine i ru, specifica inteligenei, devine pe scara evolutiv din ce in ce mai perfectionat, pentru ca la om s fie total deliberat. Prescripiile sunt impuse din exterior, rezultatul este ns un rspuns venit din interior. Acest rspuns venit din interior care nu este altul decat raspunsul inteligenei, este accelerat sau obstrucionat de o multituditudine de factori de personalitate (dorine, temeri, satisfacii, nemulumiri, entuziasm, descurajare etc.). Aceste idei aparin psihologului francez Alain Sarton Relaiile mai semnificative desprinse de Sarton: 1. Precizia ndeplinirii unei activiti depinde de inteligen, n timp ce calitatea rezultatului, de personalitate : tendinele caracteriale sunt cele care l fac pe om s prefere spontan fie securitatea verificarii, fie riscul progresului; aceasta explic de ce unii oameni inteligenti fac erori, pe cnd alii, cu nivel de inteligen mediu, nu comit erori;

22

2. Rapiditatea depinde de inteligen, efortul depinde de personalitate: inteligenta este cea care determin formularea corect a unei sarcini (probleme), n schimb, voina, perseverena, capacitatea de atasare de sarcin, de a-i consacra cea mai mare parte a timpului vor asigura finalizarea ei corespunztoare; astfel se explica de ce unii oameni care au fcut mari descoperiri n-au fost in mod necesar inteligeni, n timp ce alii extrem de inteligenti, nu i-au dus pn la capat descoperirile, lsndu-le doar schitate. Asocierea imaginilor sau ideilor depinde de inteligen, supleea sau rigurozitatea asocierilor depinde de personalitate, de stilul su . La unii oameni exist un flux de operaii mintale nereglate de ordinea sau de necesitile faptelor obiective, pe cnd la alii ntlnim un lan ordonat de operaii fr de care operaia particular rmne steril; Nivelul de dezvoltare al inteligenei (nalt, mediu, sczut) este o trstur intrinsec inteligenei, modul de utilizare al lui este influenat de personalitate; Sunt persoane cu nivel nalt de inteligena pe care l folosesc, nsa, n sarcini minore; altii, cu nivel mai sczut de inteligen, contieni ns de aceste limite, se orienteaz spre activitile pe care le pot ndeplini i de aceea sunt mult mai productivi dect primii; tulburrile personalitii au ecouri asupra inteligenentei . Se consider chiar, dintr-o perspectiv psihanalitic, c aberaiile functionrii intelectuale sunt simptome sau travestiuri ale unor aberaii foarte profunde personalitii; dezechilibrrile dintre intellgen si personalitate duc la regresiunea ambelor, tirania personalitii duce la caderea n sclavie a inteligenei, personalitatea nchizndu-se deliberat ntr-o subiectivitate unde toate erorile i toate excesele sunt posibile; tirania inteligenei se repercuteaz att asupra ei nii (deprivat de orientarea ce vine de la personalitate, ea este debusolat), ct i asupra personalitii care nu mai are dreptul s-i exprime trebuinele, ci doar de a i le camufla; inteligena fr personalitate devine un fel de rege marionet, iar personalitatea fr inteligena, un despot.

CREATIVITATEA CA LATURA TRANSFORMATIV CONSTRUCTIVA A PERSONALITATII


Creativitatea ca dimensiune complexa a personalitatii Creativitatea integreaza in sine intreaga personalitate si activitate psihica a individului iar la randul ei, se subsumeaza si integreaza organic in structurile de personalitate devenind astfel una dintre dimensiunile cele mai complexe ale personalitatii.Creativitatea este o dimensiune de sine statatoare a P, integrata organic in ea. Dupa Guilford personalitatea creatoare se distinge prin: - fluiditate - flexibilitate - originalitate - elaborare - sensibilitate fata de probleme - capacitate de redefinire. Lowenfeld stabilea unele caracteristici relativ asemanatoare: - sensibilitatea pentru probleme
23

- receptivitatea pentru orice - identificarea cu problemele altor oameni si culturi - variabilitatea ideilor - capacitatea rapida de adaptare la orice situatie - originalitatea Taylor : anumite trasaturi ale P cum ar fi : - lipsa de ingamfare - toleranta fata de situatiile ambigui - incredere in propria activitate creatoare - sunt definitorii pentru personalitatile creatoare Pentru caracterizarea persoanelor inalt creative, in afara metodei descrierii si autodescrierii, s-a utilizat si metoda studierii familiilor cu persoane creative. S-a descoperit ca oamenii creativi nu-si petrec de obicei copilaria intr-un climat de dragoste si caldura paterna, dimpotriva relatiile dintre ei si parintii lor sunt reci si distante, bazate pe incurajarea gandirii si actiunii independente. Studiul a 100 de persoane exceptionale intre 17-35 ani (matematicieni, olimpici) a demonstrat ca acestea au fost de timpuriu absorbite de lumea stiintei, sportului, multe cazuri parintii practicand profesiunile respective. Prin creativitate, P umana se inscrie intr-un orizont axiologic, omul valorindu-se pe sine insusi. Factorii creativitatii Fiind o dimensiune a personalitatii atat de complexa, creativitatea este nu numai plurifazica, ci si multidimensionala. Factori extrem de diversi ca natura, structura si valoare actioneaza asupra individului pentru a genera contextul propice functionarii ei. Factorii interiori-structurali sunt de natura psihologica. Se subdivid in 3 categorii: intelectuali (se refera la inteligenta si la gandirea creatoare, cu forma ei sentiala gandirea divergenta, orientata spre solutii) afectiv-motivationali (dezlantuie, sustin si orienteaza creativitatea; curiozitatea, pasiunea, cresterea tensiunii motivationale, tendinta de autorealizare, tendinta de a comunica sau nevoia de nou si de claritate impulsioneaza creatia) de personalitate (atitudinali, aptitudinali, temperamentali cresc sau franeaza potentele creatoare ale individului; initiativa, tenacitatea, atitudinea activa fata de dificultati, asumarea riscului, indrazneala in gandire faciliteaza creatia, pe cand indecizia, audescurajarea, timiditatea excesiva, frica de critica sau de esec o inhiba) Factorii exterior-conjuncturali sau socioculturali sunt legati de particularitatile sociale, istorice, de oranduirea, clasa sociala, de grupul caruia apartine individul, de conditiile materiale favorabile sau precare, ca si de ceea ce am putea numi ,,spiritul timpului. Factorii psihosociali se refera la ambianta relationala, la climatul psihosocial in care traieste individul. Climatele destinse, cooperatoare bazate pe incurajarea schimbului de idei favorizeaza creatia, in timp ce cele tensionale, conflictuale, rigide, conformiste o franeaza.

24

Factorii socio-educationali sunt legati de nivelul educational, de prezenta sau absenta influentelor educative ale familiei, procesului de invatamant, colectivelor de munca, etc. Analiza globala a acestor factori ne duce la cateva concluzii: 1. Creativitatea nu poate fi redusa la factorii psihologici. Acestia desi indispensabili prin ei insisi nu conduc automat la creatie. 2. Nici in interiorul factorilor psihologici nu pot fi facute reductii unilaterale la factorii intelectuali, cei mai desi invocati in legatura cu creativitatea, ci este necesara considerarea multitudinilor. 3. Ceea ce conteaza in actul creator este nu atat prezenta in sine a tuturor factorilor, ci configuratia lor. Se pare ca raporturile dintre factori sunt mult mai importante decat valoarea absoluta a fiecaruia in parte. 4. Cele 4 categorii de factori ar putea fi regrupate si dupa alte criterii: - dupa gradul lor de generalitate in factori generali si speciali; - dupa rolul lor factori stimulativi si inhibitivi Analiza factorilor creativitatii indeamna spre distingerea neta a potentialului creator de creatia ca atare. RELATIA DINTRE APTITUDINI SI CARACTER Faptul ca intre A-C exista o stransa legatura a fost remarcat de multa vreme. El se releva chiar in descrierea a oamenilor dupa cele componente ale P. De ex, despre un om se poate spune ca este inteligent dar si bun, cinstit si harnic, in timp ce despre un altul ca este inteligent, dar rau, incorect, lenes. Din corelarea variabilelor de mai sus apar 4 situatii tipice: 1. oameni cu aptitudini si cu trasaturi pozitive de caracter (cu ,,caracter) 2. fara A dar si fara C (cu trasaturi negative de caracter) 3. cu A dar ,,fara C 4. fara A dar cu C 1+2 = sunt situatii de congruenta (acord) 3+4 = sunt situatii de noncongruenta Ele conduc in plan psihologic la efecte diferite: - de consonanta - disonanta, fiind traite ca o stare neplacuta, de discomfort psihic, se cer a fi eliminate sau macar reduse. Personalitatea va fi afectata cu atat mai mult cu cat dezacordul dintre A si C este mai profund; de asemenea, cu cat posibilitatile de compensare reciproca sunt exprem de reduse. Importante sunt relatiile de interinfluentare reciproca. C, prin sistemul sau atitudinal, favorizeaza sau defavorizeaza punerea in valoare a capacitatilor. C valorizeaza aptitudinile. La randul lor A modifica atitudinile caracteriale. Acest fapt are loc atunci cand ele sunt integrate in C, cand mijloacele actiunii sunt convertite in scopuri de viata, cand ele intra in sfera preocuparilor si eforturilor permanente ale sb. Relatiile dintre A si C (atitudini) pot fi evaluate dupa urmatoarele criterii:

25

- nivelul la care se situeaza cele 2 variabile (in chip absolut: superior, mediu, inferior; in chip relativ: prevazand posibilitatea echilibrarii sau dezechilibrarii, a surclasarii aptitudinilor prin atitudini si invers) - sensul in care se manifesta interactiunile (pozitiv si reciproc stimulativ; negativ-univoc sau biunivoc; cvazineutral) - caracterul raporturilor dintre A si atitudini (direct sau indirect) RELATIA DINTRE TEMPERAMENT SI APTITUDINI (T-A) T ca latura dinamico-energetica a P constituie doar o premisa extrem de generala in raport cu A. El nu predetermina A. T joaca, raportat la A, rol de predispozitie. T poate avantaja sau provoca dificultati in formarea A, aceste dificultati fiind depasite prin antrenament/compensare. Modificarea manifestarilor temperamentale este in masura sa conduca la modificarea A. DEVENIREA PERSONALITATII Omul nu se naste Personalitate, ci devine Personalitate. La nastere el este un canditat pentru dobandirea acestui atribut, dobandire care se realizeaza in timp sub influenta nenumaratilor factori. Procesul constituirii personalitii incepe din primele zile ale copilariei si continua toata viata omului. El nu are loc intotdeauna uniform si continuu, ci si cu zig-zaguri, sacadat, discontinuu, cu salturi spectaculoase dar si cu plafonari. Desi procesul structurarii si reimprospatarii personalitii se produce de-a lungul vietii individului, exista, totusi, unele perioade, unele vaste, cand el cunoaste o mai mare accentuare. Specialistii considera ca in jurul varstei de 3 ani (prescolaritate) sunt puse marea majoritate a premiselor personalitii, pentru ca in adolescenta personalitatea sa fie in linii mari constituita, deoarece dispune de toate laturile si chiar de maturizarea relatiilor dintre ele. Procesul transformativ al personalitii este indelungat, complex, multifazic si plurifactorial, el dispune de: 1. niveluri calitativ distincte deosebite intre ele prin: - diferentierea - specializarea interioara a componentelor P 2. relatii de interactiune si interdependenta realizate intre: - structura interna - factorii externi, de mediu

26

BIBLIOGRAFIE:
1. Patricia Hedges "Personalitate i temperament" 2. Andrei Cosmovici "Psihologie colar", Editura Polirom, Iai, 1999. 3. M. Zlate, C. Zlate - " Cunoasterea si activitatea grupurilor scolare, Editura Politic, Bucureti, 1982. 4. Dumitru Cristea - " Tratat de psihohlogie sociala, Editura ProTransilvania, Bucuresti, 2000. 5. Francois Parot - "Dicionar de psihologie", Editura Humanitas, Bucuresti, 1999. 6. Ionescu C. Popescu - "Elemente de psihologie i epistemologie genetic", Editura tiinific i enciclopedic, Bucureti, 1981. 7. Daniel Goleman - "Inteligena emoional", Editura Curtea veche, Bucureti, 2001. 8. Howard Gardner - "Frames of mind",1983. 9. P. Golu - "Fundamentele psihologiei sociale", Editura Politic, Bucureti, 1982. 10. M. Zlate, Popescu- Neveanu - "Psihologie colar", Editura Universitii, Bucureti, 1987.

27

S-ar putea să vă placă și