Da-mi inapoi crinul, Pe care-l tineam n mana Si care, n bezna cea mai adanca, Se deschidea, Omorandu-mi cu parfumul lui tare Moartea, cea tematoare de esente. Moartea omorandu-mi-o de tot, Crinul, Pe care-l tineam falnic n mana. Da-mi-l inapoi! Visul meu se-ntinde dupa el Ca o a treia mana.