Condiiile fundamentale pentru Mntuirea Subiectiv

2013

Introducere

Opera de mntuire n sens obiectiv, a ntregului neam omenesc este realizat de Iisus Hristos, potrivit iconomiei dumnezeieti , taina cea din veci a lui Dumnezeu (Col. 25-26) . Lucrarea de mntuire mplinit de Mntuitorul Iisus Hristos este perfect i deplin purtnd pecetea desvririi divine, care aparine Svritorului ei . Dac n aspectul ei obiectiv , mntuirea este lucrarea desvrit a lui Dumnezeu-Omul (I Tim. 2, 5-6; 4-10), spre a beneficia de harul , puterea i desvrirea ei, ntr-un cuvnt , de roadele ei , omul trebuie s se lase atras spre desvrirea divin pe care o ofer ca el lucrarea Mntuitorului (Matei 5, 48) . Hristos Mntuitorul i-o adreseaz prin Opera Sa rscumprtoare (Apoc. 3, 20) este , n primul rnd , mntuirea personal sau subiectiv . Dac rscumprarea este realizat de Iisus Hristos , potrivit planului divin de mntuire a oamenilor , este lucrarea suveran a lui Dumnezeu, ea svrindu-se indiferent de voia sau colaborarea omului, mntuirea personal este rodul unei permanente, sincere i depline colaborri ntre fiecare subiect uman i harul lui Dumnezeu care se revars nentrerupt i supraabundent (I Tim. 1, 14 ) , din jertfa lui Hristos, n i prin Biseric (Efes. 5, 32) . n colaborarea omului cu harul divin prin credin i fapte bune const , redus la termenii ei ultimi, mntuirea personal sau nsuirea personal a mntuirii, ntr-un cuvnt , ndreptarea .1

Conditiile mantuirii subiective

1

Teologia epistoli catre Timotei , rev. Studii Teologice, Bucuresti, anul 1989, nr. 1 , pg. 75

Mntuirea subiectiv este consecin rscumprrii n Iisus Hristos, prin Care ne-a venit harul si adevrul (Ioan 1, 17). n concepia Bisericii noastre si spre deosebire de protestani, mntuirea subiectiv sau indreptarea potrivit textului de la Rom. 8, 29, este o renatere spiritual adevarat si reala a omului, prin care el devine drept inaintea lui Dumnezeu. Ea progreseaza sau regreseaza datorit unor condiii subiective ale cretinului, fiind dependent de pregtirea si de ridicarea lui din punct de vedere moral. Ea este deci susceptibil de cretere, intrire si desvrire, dar fiindc este legat nu numai de voina si lucrarea omului ci si de cum va gsi Dumnezeu rezultatul actiunilor lui, nimeni nu poate fi sigur de mntuirea sa. De aceea, omului i este necesar continu lucrare n acest scop, mplinind toate poruncile si castigandu-si virtutea care le incununeaza pe toate: iubirea. In orice stadiu al cresterii sale duhovnicesti s-ar afla, el trebuie sasi aduca aminte de cuvintele Sfantului Apostol Pavel: " Asa ca celui ce i se pare ca sta, sa ia aminte sa nu cada (I Cor. 10, 12).

Necesitatea harului pentru mntuire rezulta din universalitatea pcatului strmosesc: " Fiindc toti au pctuit...indreptndu-se n dar, cu harul Lui, prin rscumprarea in Hristos Iisus" (Rom. 3, 23-24). Fr harul redobndit prin Iisus Hristos, nimeni nu poate nici sa voiasc, nici s lucreze pentru mntuirea sa: " Cci Dumnezeu este Cel ce lucreaza in voi si sa voiti si sa faceti dup a Lui bunavoina" (Filip 2, 13). Mntuirea este un dar al lui Dumnezeu, deci nu este rezultatul vredniciei personale a omului: " Caci in dar sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu de la voi: al lui Dumnezeu este darul. Nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni. Pentru ca a lui faptura suntem, ziditi in Hristos Iisus spre fapte bune, ca sa umblam intru ele" (Efes. 2, 8-10).2 Mntuirea nceput prin renaterea la o viata nou cere un efort susinut din partea crestinului pentru realizarea creterii sale duhovnicesti, spre a putea urca pe cele mai nalte trepte ale desavririi sale morale si a lua astfel cununa chemrii lui Dumnezeu in Hristos Iisus (Filip. 3, 13-14), prin urmare ea are mai multe trepte sau faze.

Etapele Mntuirii subiective

Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zagrean, "Teologia Dogmatica", manual pentru seminariile teologice, Bucuresti, 1991, pag. 276

Cea dinti dintre etapele mntuirii este pregatirea renasterii omului sau a salasluirii lui Hristos, sau a harului in el. Pregatirea aceasta are diferite forme. Pregatirea celor ce s-au botezat in ziua pogoraii Duhului Sfant a inceput prin cuvantul Sfantului Petru, care le-a facut cunoscut pe Hristos. Acest cuvant a provocat in ei "strapungerea inimii" si dorinta de a se mantui prin alipirea la Hristos. La pocainta pentru viata de pana atunci ii indeamna si Sfantul Apostol Petru (Fapte 2, 37-38). Intrebarea lor: "Ce sa facem?" rasarea din constiinta trezita in ei ca fara Hristos nu exista pentru ei scapare din perspectiva mortii vesnice. De abia dupa aceea s-au botezat. Pregatirea lui Saul a fost provocata de aratarea nemijlocita a lui Hristos si a continuat prin rugaciune si prin legatura ce a luat-o cu Anania, un ucenic al Apostolilor (Fapte, cap.9). Famenul reginei din Etiopia a simtit trebuinta sa se boteze prin cuvantul diaconului Filip, care a trezit in el credinta in Hristos. Atat Saul cat si famenul s-au botezat in urma acestei pregatiri. Chiar Apostolii s-au pregatit pentru primirea Sfantului Duh prin petrecerea vreme de trei ani langa Iisus si prin rugaciunea timp de zece zile in foisorul de sus din Ierusalim. Aderentii unor secte cred ca insasi pregatirea aceasta e totul si nu mai primesc Botezul sau il reduc la o simpla ceremonie, prin care fac cunoscuta "convertirea" lor interioara si anterioara. Diadoh al Foticeii face deosebire intre lucrarea harului asupra omului in faza de pregatire a renasterii lui si intre cea care incepe cu renasterea. Deosebirea este ca inainte de renastere harul lucreaza din afara sufletului asupra lui, iar prin renastere se salasluieste in el insusi. Dimpotriva, satana lucreaza pana la Botez in launtrul sufletului, iar din acel moment lucreaza din afara lui.377 Aceasta se poate intelege asa, ca pana la Botez omul simte indemnuri sa iasa din carapacea egoismului sau, dar nu poate sa realizeze aceste indemnuri. Din momentul Botezului, harul lui Hristos intareste atat de mult hotaraea omului de a sparge inchisoarea egoismului sau, incat el reuseste de fapt sa faca aceasta. Avand in vedere ca pregatirea aceasta are ca scop deschiderea omului pentru Hristos, in cazul copiilor din familiile crestine aceasta deschidere e asigurata de ambianta familiilor lor.

Cea de-a doua etap este renasterea omului in Hristos, sau salasluirea lui Hristos in el. Acest eveniment spiritual se produce prin Taina Botezului si el echivaleaza cu intrarea omului in corpul tainic al lui Hristos sau in Biserica. El consta, pe de o parte, din desfiintarea pacatului stramosesc si a celorlalte pacate savasite din slabiciunea intretinuta de puterea pacatului stramosesc; pe de alta, din salasluirea lui Hristos sau a harului Lui in suflet, care echivaleaza cu inceputul unei vieti noi in om. Zidurile inchisorii spirituale a omului s-au daramat si el a intrat in circuitul iubirii nesfasite a lui Hristos, manifestata in comuniunea Bisericii. Acum Duhul lui Hristos S-a introdus intim in subiectul uman cu lucrarea Lui, incat acesta simte pornirea spre unirea cu Hristos in iubire si spre faptele din iubire ca o pornire proprie a lui, desi ea ii vine din Hristos; iar ispita contrara o simte ca stanita in fata sufletului lui de un dusman nevazut. Dar el se simte acum ca al lui Hristos (Rom. 14, 8). Acum incepe viata cea intru curatie a omului din puterea lui Hristos salasluit in el, tot asa cum viata intru savasirea pacatului, imprimat ca o puternica virtualitate in fiinta lui, se datora legaturii in care traia cu satana, dusmanul lui

Dumnezeu. Dusmanul lui Dumnezeu isi facuse din firea omului, prin indelungata ascultare a acestuia de el, un instrument al voilor sale. Omul denunta acum legatura cu acela. Iar Hristos S-a folosit de aceasta hotarae de alipire a voii omului la El, pentru a-l uni pe acesta cu voia Sa, pentru a Se face El Insusi, sau Duhul Sau, subiect al voii omului. Totul se petrece in Biserica, pentru ca Hristos, fiind ipostasul divin al firii Sale umane, este deschis prin aceasta tuturor ipostasurilor umane, usurand incadrarea lor in El, cu firea pe care o poarta ele, ca in Ipostasul-cap al lor si al intregii umanitati. Si numai pentru ca se produce in Biserica, actiunea aceasta e o actiune de personalizare, dat fiind ca persoana e factorul care nu se poate realiza in aspiratia ei de deschidere si de comuniune decat in comunitatea adanc fundamentata in Hristos, Biserica.

A treia etap a ndreptrii progresul omului in viata cea noua in Hristos. Mrirea sau dobndirea strii de sfinenie nseamn nfierea omului de ctre Dumnezeu prinhar: De acum nu mai triesc eu, ci Hristos este cel care triete n mine" (Gal. II, 20).Aceast stare nu rmne strict interioar, nici nu st pe loc, ci, n conlucrare cu harul, semanifest n fapte bune i progreseaz mereu n bine. Acest progres poate fi realizat, pe de parte, prin mplinirea poruncilor, iar pe de alt parte, prin urmarea de ctre unii a sfaturilor evanghelice.Dar dac comuniunea cu Hristos poate fi ntrit, ea poate fi i pierdut, prin svrirea pcatului. Sfntul Atanasie cel Mare spune: Cel ce cade nu mai este n Dumnezeu, fiindc s-andeprtat de la el Duhul Sfnt.Sfnta Scriptur descrie cazuri n care unii au pierdut ndreptarea prin pcate grele sau prin lipsa pocinei (ngerii ri sau Iuda), iar alii au rectigat-o prin pocin (David i Petru). Nimeni nu poate fi sigur de mntuirea lui, pentru c nu tie daci poate pstra starea dendreptare prin svrirea sau nesvrirea de pcate grele.

Condiiile Mntuirii Subiective:Harul, Credinta si Faptele Bune

Harul divin
n Epistola ctre Timotei lucrarea Mntuitoare a harului rezult n mod deosebit de evident din descrierea de ctre autorul Epistolei a propriei sale convertiri i primiri n Biseric, fapte egale cu mntuirea personal a Apostolului neamurilor : " Am fost miluit cci netiind , am lucrat ntru necredin . Dar s-a revrsat din belug harul Domnului nostru, mpreun cu credina i dragostea cea ntru Hristos Iisus "(I Tim. 1, 13-14 ) . Din textul paulin se desprinde revrsarea dragostei i lucrrii mntuitoare asupra persoanei Sfntului Ap. Pavel n dou trepte cum va sesiza , pe drept cuvnt , Sf. ioan Hrisostom , deoarece , cnd scrie c prin har << c prin har am fost miluit >> , Sf. Apostol Pavel nelege nu numai izbvirea de pedeapsa care l amenina din pricina prigoanei sale mpotriva cretinilor , dar i ndreptarea i iertarea sa. Prin har , ns , au fost depite hotarele milei ;prin harul lui Dumnezeu oamenii devin << drepi i fii, i frai, i prieteni, i motenitori i mpreun motenitori >> ,<< Toate acestea , spune marele Printe bisericesc , nu snt ale Cuiva care miluiete numai , ci i iubete i nc foarte mult >>3 Att credina ct i dragostea cresc n raport constant cu harul lui Dumnezeu, Sf. ioan Hrisostom Observ cu finee c , prin aceste cuvinte, autorul Epistolei se asigur mpotriva unora << care ar fi putut zice c liberul arbitru a fost desfiinat >> . Parafraznd deci aceste cuvinte pauline , Sf. printe scrie :" Noi att am contribuit (la propria mantuire); Am crezut c El ne poate mntui . Un alt text de la Timotei care atest prezena harului n Biseric , lucrarea lui asupra cretinilor prin slujitorii bisericeti, este cel referitor la hirotonia lui Timotei ca Episcop care atest prezena harului :" Nu nesocoti harul din tine, care ti s-a dat , prin proorocie , cu punerea minilor mai marilor preotilor "( I Tim. 4 , 14 ) Subliniind nsemntatea harului pentru comunitatea cretin , dar i pentru fiecare cretin n parte , Apostolul neamurilor cere de la Dumnezeu aceast putere mntuitoare att pentru Timotei , principalul destinatar al Epistolei , ct i pentru credincioii din Efes care erau chemai s urmeze ndrumrile acesteia. Artistul, adic Dumnezeu, nu nceteaz s modeleze piatra, adic pe om, spre scopul propus mntuirea acestuia. n acest sens Sfntul Grigorie invoc urmtoarele: Ridic-te, spune Cuvntul, celui care s-a ridicat deja, i Vino celui ce vine deja: cel care alearg spre Dumnezeu nu va epuizan i c i o d a t s p a i u l l a r g a l a c e s t u i p r o g r e s d u m n e z e i e s c . T r e b u i e s n e ridicm mereu i s nu ncetm niciodat de a alerga spre apropierea de El; cci de fiecare dat cnd Cuvntul spune ridic-te i vino ne d i puterea s urcm mai sus.4 Fiecare cuvnt al Domnului, fiecare atingere a harului sunt unelte careservesc s descopere n noi chipul lui Dumnezeu acoperit de pcat. SfntulGrigorie spune c vindecarea de ru, reintegrarea ntru Dumnezeu, n fiini n via, sunt strns legate de taina Evangheliei. Nici o separaie, aadar,nu exist ntre sfinire i nvtur dumnezeiasc, ntre har i Cuvntul luiDumnezeu.
3

Pr. prof. D. Stniloaie, Teologia Docmatic ortodox, vol. 2, pg. 518 Sfntul Grigorie de Nyssa ,Tlcuire amnunit la Cntarea Cntrilor,trad. Pr. D. Stniloae, n PSB 29, Ed.IBMBOR, Bucureti, 1982, p. 73.
4

Credina
Credina este adeziunea noastr liber la cele descoperite de Dumnezeu sau la Revelaia divin. Apostolul Pavel definete credina astfel: Credina este adeverirea celor ndjduite i dovedirea lucrurilor nevzute."Credina nu este numai un act de cunoatere, ci o manifestare integral a sufletului omenesc,incluznd n sine iubirea i ndejdea. Din aceast cauz. Apostolul Pavel spune c este necesarcredina lucrtoare prin iubire" (Gal. V, 6). Necesitatea credinei pentru mntuire a fost artat de nsui Mntuitorul: Mergei n toat lumea i propovduii Evanghelia la toat fptura. Cel ce va crede i se va boteza, se va mntui,iar cel nu va crede, se va osndi" (Marcu XVI, 15-16).Aceeai necesitate a credinei o arat i Sfntul Apostol Pavel: Fr credin, cu neputin estea bineplcea lui Dumnezeu" (Evrei XI, 6).Credina lucrtoare prin iubire presupune o druire i o unire treptat cu Hristos, din jertfa cruia primim i noi puterea de a muri pcatului i a nvia la o via nou, mpreun cu Hristos,dup cum spune Sfntul Apostol Pavel: Aa i voi, socotii-v a fi mori pcatului i vii luiDumnezeu, n Iisus Hristos, Domnul nostru" (Rom. VI, 11). Aceasta credinta nu e numai un act de cunoastere, ci este o manifestare integrala a sufletului omenesc. Astfel, ea include in sine si iubirea si nadejdea, deci angajeaza intreaga fiinta a crestinului, cuprinzand in sine atat credinta in opera mantuitoare a lui Iisus Hristos si alipirea de ea cat si credinta ca legatura personala cu Hristos, care duce la iubirea fata de Hristos si de opera Sa mantuitoare. Ea mai cuprinde incredintarea si nadejdea ca vom primi cele fagaduite de Dumnezeu, si, in sfarsit, manifestarea ei nu numai in ganduri si dispozitii virtuoase, ci indeosebi in fapte bune, ca rezultate sau ca efecte ale credintei lucratoare prin iubire. Necesitatea credintei pentru mantuire a fost aratata de Insusi Mantuitorul Hristos apostolilor, cand i-a trimis la propovaduire: " Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura. Cel ce va crede si se va boteza se va mantui, iar cel ce nu va crede se va osandi" (Marcu 16, 15-16). Aceeasi necesitate a credintei o arata si Sfantul Apostol Pavel cand zice: "Fara credinta cu neputinta este a bineplacea lui Dumnezeu" (Evr. 11, 6), iar in alt loc: " De vei marturisi cu gura ta pe Domnul Iisus si vei crede in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat pe el din morti, te vei mantui" (Rom. 10, 9). Desigur, la inceputul indreptarii, in faza de pregatire, credinta este generala sau informa si consta in acceptarea globala a Revelatiei, dar odata omul indreptat prin botez, credinta progreseaza si devine speciala sau formata (fides caritate formata); ea nu ramane numai la primirea Revelatiei, ca o credinta neroditoare si moarta (Iacov 2, 17, 20), ci e fecundata de elementul viu, activ si roditor al dragostei, deci este credinta lucratoare prin iubire, (Gal. 5, 6). Aceasta credinta inseamna o daruire si o unire treptata cu Hristos, din jertfa Caruia primim si noi puterea de a muri pacatului si a invia la o viata noua impreuna cu Hristos, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel: " Asa si voi socotiti-va a fi morti pacatului si vii lui Dumnezeu, in Iisus Hristos Domnul nostru (Rom. 6, 11). Prin credinta lucratoare prin iubire, spune Sfantul Pavel ne insusim starea de dreptate a lui Iisus, ca urmare a jertfei si invierii Lui. Aceasta credinta o opune Apostolul faptelor legii , savarsite numai din puterile omului si nu din puterea lui Hristos, fapte care nu aduc omului indreptarea (cf. Rom. 3, 25-28). Dar precum faptele care nu izvorasc din credinta in Iisus Hristos si din iubirea fata de El nu au valoare pentru mantuire, la fel si credinta care nu e lucratoare prin iubire nu poate aduce mantuirea.

Faptele Bune
Faptele bune, alturi de credin sunt necesare pentru mntuire: Nu tot cel ce-Mi zice; Doamne, Doamne, va intra n mpria cerurilor, ci cel ce face voia Tatlui Meu, care este ncer" (Matei VII, 21).Mntuitorul ne arat c la judecata din urm, criteriul includerii sau excluderii din rnduldrepilor este svrirea sau nesvirea faptelor bune fat de aproape (Matei XXV, 34-35).Sfntul Iacob, n epistola sa spune: Credina fr fapte este moart" (Iacob II, 17) sau: Omul se ndrepteaz prin fapte, iar nu numai prin credin" (Iacob, II, 21). Diadoh al Foticeii spune: "Credinta fara fapta si fapta fara de credinta vor fi la fel de lepadate." Caci credinciosul "trebuie sa-si arate credinta aducand Domnului fapte. Pentru ca nici parintelui nostru Avraam nu i s-ar fi socotit credinta spre dreptate, daca n-ar fi adus pe fiul sau jertfa, ca rod al ei". "Cel ce iubeste pe Dumnezeu, acela crede totodata cu adevarat si savaseste faptele credintei cu evlavie. Iar cel ce crede si nu este in iubire, nu are nici credinta insasi, pe care socoteste ca o are. Caci crede cu o minte usuratica ce nu lucreaza sub greutatea plina de slava a dragostei. Drept aceea credinta lucratoare prin iubire este marele izvor al virtutilor."Iar iubirea aceasta izvoraste, la randul ei, din Dumnezeu aflator in noi. "De aceea din adancul inimii simtim izvorand dragostea dumnezeiasca."Si virtutile in care se arata iubirea de Dumnezeu, hranite de dragostea lui Dumnezeu si intarind dragostea de Dumnezeu, pe masura ce sporesc, ne conduc spre "comuniunea nedespartita cu Dumnezeu". Protestanii susin c faptele bune nu au nici o importana n pro-cesul mntuirii, care se dobndete numai prin credin (sola fide), invocnd n acest sens cuvintele Sfntului ApostolPavel: Dar tiind c omul nu se ndrepteaz din faptele legii, ci numai prin credin, am crezuti noi n Iisus Hristos, ca s ne ndreptm din credina n Hristos, iar nu din faptele legii, ccidin faptele legii nu se va ndrepta nimeni" (Gal. II, 16).Aici nu este vorba despre faptele bune, ci despre faptele legii", adic ale legii mozaice (tiereamprejur, serbarea smbetei, jertfele etc.), care dup ce ni s-a dat Evanghelia, nu mai au nici o importan pentru mntuire.Aceast idee este exprimat clar de chiar Sfntul Apostol Pavel: "Cci n har suntei mntuii, prin credin i aceasta nu este de la voi, este darul lui Dumnezeu. Nu din fapte (faptele legii),ca s nu se laude nimeni. Pentru c a lui fptur suntem, zidii n Hristos Iisus, spre fapte bune..." Efes. II, 8-10).Ce folos, frailor, dac zice cineva c are credin, iar fapte nu are? Oare credina poate s-1mntuiasc? Cci precum trupul fr suflet este mort, aa i credina fr fapte este moart"(Iacob II, 14, 26). Acest text arat legtura foarte strns dintre ele.

Scopul vieii omului nu este aadar realizarea faptelor bune, ci schimbarea vieii omului prin fapte bune. Sufletul renscut prin puterea lui Dumnezeu, spune Sfntul Grigorie, t r e b u i e s c r e a s c p n l a m s u r a vrstei duhovniceti, maturizndu-se continuu prin sudoarea faptelor bune i umplerea de har.5
5

Pr. Dr. Vasile Rduc, Antropologia Sfntului Grigore de Nyssa,Ed. IBMBOR, Bucureti, 1996, p. 338

Despre conditiile mantuirii subiective in cultele protestante si neoprotestante

Protestanii i mpreun cu ei sectarii de la noi, neoprotestani, care aproape toi au luat fiin n snul protestantismului, nva c mntuirea subiectiv este condiionat numai de harul divin (sola graia), anume de harul justificrii, dup Calvin, sau de harul credinei, adic al ncrederii (dup Luther), prin care 1. i se atribuie sau 2. i se imput omului meritele

Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Deci, n general, mntuirea vine numai prin credin (sola fide), care, i ea, este tot din harul lui Dumnezeu i astfel, la urma urmelor, omul nu are propriuzis nici un merit personal la opera mntuirii sale. Biserica noastr dreptmritoare de Rsrit ns nva c mntuirea subiectiv individual nu este numai un dar i nici un simplu act, ci este un proces i o lucrare care se dezvolt treptat i se nfptuiete prin mpreun-lucrarea a doi factori: Dumnezeu i omul nsui. Din partea lui Dumnezeu ni se druiete harul divin, iar din partea omului sunt necesare credina i faptele bune. Deci condiiile mntuirii noastre subiective sunt: harul divin de la Dumnezeu i credina i faptele bune ale omului.6 Marturia sectara zice ca Harul divin lucreaz singur mntuirea omului i fr putina unei mpotriviri, adic n mod irezistibil. Deci nu poate fi vorba nici de libertate, nici de vreun merit al omului n ceea ce privete mntuirea lui. Aa rezult din parabola Mntuitorului: Atunci Stpnul a poruncit robului; iei la drumuri i la garduri i silete pe toi s intre, aa nct s-mi fie casa plin (Luca 14, 23). Iar alt dat a zis Mntuitorul: Nimeni nu poate s vin la Mine, dac nu-l va trage Tatl, Care M-a trimis, i Eu l voi nvia n ziua cea de apoi (Ioan 6, 44). n acelai neles zice i Sfntul Apostol Pavel: Cci Dumnezeu este Cel ce lucreaz ntru voi i ca s voii i ca s svrii dup a Lui bunvoin (Filip. 2, 13). Din toate acestea rezult c nu exist libertatea voinei i c mntuirea o d numai Dumnezeu, dup cum zice neleptul Solomon, regele: Asemenea unui curs de ap este inima regelui n mna Domnului, pe care l ndreapt ncotro vrea (Pilde 21, 1; Iez. 36, 26). Raspunsul Ortodox A zis Marele Apostol Pavel: Pzii-v de cini! Pzii-v de tiere! (Filip. 2, 3; II Petru 2, 22; Matei 7, 6). Voi sectarilor ai tiat o frm (cteva texte) din corpul Sfintei Scripturi i vi se pare c ai luat totul. Dar nu este deloc aa, cci ne-a rmas i nou destul din tezaurul cel preasfnt i fr de margine, de unde lund cele potrivite n cazul de fa, vom rspunde astfel: Dumnezeiasca i Sfnta Scriptur ne nva luminat c omul a fost fcut de Dumnezeu i ncununat de El cu voie liber, dup cum ne nva Sfntul Duh cnd zice: Doamne, cci cu arma buneivoiri ne-ai ncununat pe noi (Ps. 5, 12); iar n alt loc zice: (Dumnezeu) dintru nceput a fcut pe om i l-a lsat n mna sfatului su (Sir. 15, 14); i iari: Pus-a naintea ta foc i ap, i ori la care vei vrea, vei ntinde mna ta (Sir. 15, 16); i iari: naintea oamenilor este viaa i moartea i oricare din ele le va plcea li se va da (Sir. 15, 17). Iar n alt loc Sfnta Scriptur ne spune: Iat, eu v pun astzi nainte binecuvntarea i blestemul. Binecuvntarea, de vei asculta poruncile Domnului Dumnezeului vostru (Deut. 11, 2627). i n alt loc zice: Cuget dar: astzi i-am pus nainte viaa i fericirea, moartea i nefericirea Martori mi sunt naintea voastr cerul i pmntul! Viaa i moartea i-am pus nainte, binecuvntarea i blestemul! Alege viaa, ca s trieti tu i seminia ta (Deut. 30, 15, 19). Libertatea voinei omului i dependena mntuirii de lucrarea liber i voluntar a lui se vd luminat i din cuvintele Mntuitorului: Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci i ucizi cu pietre pe cei trimii la tine; de cte ori am voit s adun pe fiii ti, cum adun cloca puii si sub aripi, dar voi nu ai voit (Matei 23, 37; vezi i 11, 20). Iar tnrului bogat i-a zis: De vrei s intri n via, pzete poruncile (Matei 19, 17; vezi i Evrei 4, 11; Rom. 2, 4). i prin marele Prooroc Isaia vorbete Dumnezeu: De vei vrea i M vei asculta, buntile pmntului vei mnca; iar de nu vei vrea i nu M vei asculta, atunci sabia v va mnca (Isaia
6

Arhimandrid Cleopa Ilie, Calauza in Credinta Ortodoxa, Editira Episcopiei Romanului, anul 2000, pg. 240

1, 1920); i iari ctre tnrul bogat a zis Mntuitorul: De voieti s fii desvrit, du-te, vinde averile tale, d-le sracilor i vei avea comoar n cer i auzind, tnrul s-a ntristat, cci avea multe avuii (Matei 19, 2122). Iat, deci, c el a fost liber s refuze comoara din cer. i n alt loc zice Mntuitorul: Cel ce vrea s vin dup Mine, s se lepede de sine, s-i ia crucea i s-Mi urmeze Mie (Matei 16, 24; Marcu 8, 34; Luca 9, 23 .a.).7 Aadar, n toate aceste citate se arat categoric i limpede c Dumnezeu l-a fcut pe om cu voie liber i de sine stpnitoare i nu silete voia nimnui de a veni la mntuire. Cci dac voia omului ar fi forat spre mntuire, orice pedeaps sau rsplat n viaa viitoare ar fi fr rost, iar Dumnezeu ar nceta de a mai fi Judector drept, cum adeseori l numete dumnezeiasca Scriptur. Aa nct voi sectarilor rtcii mult, nenelegnd Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu (Matei 22, 29). Dac mntuirea noastr s-ar face fr voia noastr proprie, atunci cum trebuie neles ceea ce zice marele Apostol Pavel: Noi toi trebuie s ne nfim naintea scaunului de judecat a lui Hristos, ca s ia fiecare dup cele ce a fcut prin trup, ori bine, ori ru (II Cor. 5, 10; vezi i I Cor. 3, 8).

Bibliografie
1. Biblia sau Sfanta Scriptura , tiparita sub indrumarea si cu purtarea de grija a preafericitului Parinte Iustin , Patriarhul BOR, cu aprobarea Sfantului Sinod , editura II.B.M.B.O.R. ,1982 ;
7

Idem, pg. 241

2. Teologia epistoli catre Timotei , rev. Studii Teologice, Bucuresti, anul 1989, nr. 1; 3. Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zagrean, "Teologia Dogmatica", manual pentru seminariile teologice, Bucuresti, 1991;
4.

Pr. prof. D. Stniloaie, Teologia Docmatic ortodox, vol. 2, Editura institutului biblic si de misiune al BOR , Bucuresti ;

5. Sfntul Grigorie de Nyssa ,Tlcuire amnunit la Cntarea Cntrilor,trad. Pr. D. Stniloae, n PSB 29, Ed.IBMBOR, Bucureti, 1982; 6. Pr. Dr. Vasile Rduc, Antropologia Sfntului Grigore de Nyssa,Ed. IBMBOR, Bucureti, 1996 ; 7. Arhimandrid Cleopa Ilie, Calauza in Credinta Ortodoxa, Editira Episcopiei Romanului, anul 2000 .