Sunteți pe pagina 1din 1

Plumb

George Bacovia

Dormeau adnc sicriele de plumb, i flori de plumb i funerar vemnt Stam singur n cavou... i era vnt... i scriau coroanele de plumb. Dormea ntors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, i-am nceput s-l strig Stam singur lng mort... si era frig... i-i atrnau aripile de plumb.

1916 Volumul Plumb(debutul) Atmosferei de plumb i corespunde o stare sufleteasc identic - obsesia morii i a neantului. A fi ntors nseamn a fi cu faa spre moarte(Lucian Blaga) Zborul invers, prbuirea surd i grea (zborul nu este ascensional). Ideea central - destinul uman este nscris ntr-un cerc al fatalitii ce st sub zodia singurtii, spaimei, angoasei, morii. Plumb de George Bacovia este o art poetic simbolist. Conceptul de art poetic exprim un ansamblu de trsturi care compun viziunea despre lume i via a unui autor, despre menirea lui n Univers i despre misiunea artei sale, ntrun limbaj literar care-l particularizeaz.

Plumb- metafor i simbol Tema poeziei o constituie condiia de damnat a poetului ntr-o societate meschin, care nu-l nelege, o societate superficial, neputincioas s aprecieze i s neleag valoarea artei adevrate. Ideea exprim starea de melancolie, tristee, solitudine a poetului care se simte nctuat, sufocat spiritual n aceast lume care-l apas. Poezia este alctuit din dou catrene, fiind prezente dou planuri ale existenei: unul exterior (cimitir, cavou, vemintele funerare) i unul interior ( sentimentul de iubire care-i provoac poetului disperare, nevroz, deprimare, dezolare). Repetarea simetric a cuvantului plumb sugereaz apsarea sufleteasc.(vezi muzicalitatea) Cromatica este numai sugerat naceast poezie, prin prezena elementelor funerare.(vezi sugestia) Tonul elegiac al poeziei este dat de ritmul iambic Epilogul unei iubiri pierdute.

Tem Scrie un eseu de 30 40 de rnduri despre tema i viziunea despre lume ntr-un text poetic studiat care aparine lui G. Bacovia, pornind de la urmtoarea afirmaie critic: ,,n opera sa, decorul, oamenii, lucrurile au culoarea cenuie a plumbului, fiindc peste tot domin tristeea, apsarea, dezgustul refulat, fie pentru o lume stpnit de fore obscure, implacabile, covritoare, fie pentru un mediu fizic care transmite n suflet oboseal, descompunere, contiina mizeriei iremediabile sau nostalgia dureroas a evadrii. (Lidia Bote, Simbolismul romnesc)