Bazele Teoretico-Metodologice Ale Analizei Economico-Financiare

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare
1. 2. 3. 4. 5. 6.
Capitolul I : Bazele teoretico-metodologice ale analizei economicofinanciare Necesitatea , importanta si rolul analizei economico-financiare; Sistemul de informatii premisa a analizei economico - financiare Continutul procesului de analiza economico-financiara Tipologia analizei economico-financiare Studiul factorilor care influenteaza rezultatele activitatii economice Metode si tehnici ale analizei economico-financiare
1. Necesitatea , importanta si rolul analizei economico-financiare In literatura de specialitate, regasim intreprinderea definita drept grup uman ierarhizat care utilizeaza mijloacele intelectuale, fizice, financiare, conform unor obiective bine stabilite, delimitate de motivatia profitului , realizabil in conditiile obtinerii de valoare. Obtinerea de valoare depinde de cresterea de venit, iar aceasta se concretizeaza atunci cand produsele sau serviciile intreprinderii sunt preferate celor oferite de concurenta. Stagnarea venitului atrage implicit deprecierea valorii si regresul intreprinderii. Stimularea cresterii venitului are nevoie de indicatori economico-financiari, indicatori care sa fie utilizati nu ca un mijloc, ci ca un scop. Folosirea indicatorilor economicofinanciari pentru masurarea succeselor intreprinderii este de fapt modalitatea de reflectare a performantelor economico- financiare. Iar aceasta este posibila cu ajutorul analizei economico-financiare. Iata ca intilnim in acest fel o prima modalitate de definire a analizei economico financiare: ansamblu de concepte , tehnici si instrumente utilizate in tratarea informatiilor cu scopul de a se contura situatia unei intreprinderi, de a se stabili nivelul performantelor sale. Astfel, performanta ca actiune trebuie inteleasa drept capacitate comportamentala (indiferent de ce sistem este vorba) de a obtine un anume rezultat situat valoric la nivele de referinta care sa o defineasca (nivele la scara sectorului de activitate, concurentei, valori posibile in cazuri similare sau chiar cu alti parametri). Rezultatele masoara performanta, de fapt definind-o atunci cind se situeaza la cote considerate a exprima performanta. In teoria si practica economico financiara a ultimilor ani frecvent se foloseste atit singularul cit si pluralul atunci cind se abordeaza probleme legate de performanta. De pilda se vorbeste de performanta intreprinderi precum si despre analiza performantelor frecvent financiare ale intreprinderii In mod normal, spectrul performantelor intreprinderii este mult mai larg; el trebuie sa cuprinda si alte performantecuantificabile sau nu economic, tehnico economice, de protectie a mediului, manageriale etc. Pe baza unei asemenea extensii se poate avansa ideea unui sistem al performantelor intreprinderii, in esenta lor economice si financiare sau de sistem al performantei economico financiare a intreprinderii. Aprecierea starii de performanta a intreprinderii, caracterizarea sistemului de performante economico-financiare este realizabila prin analiza economicofinanciara. In acelasi context, trebuie adaugate acceptiunii de activitate practica conferite analizei economicofinanciare, si cele de disciplina stiintifica respectiv de activitate de cercetare.
Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare Sfera utilizatoriilor informatiilor asigurate prin analiza economico-financiara este extrem de larga. Pot manifesta interes privind situatia economico-financiara a unei intreprinderii caracterizata prin analiza economico-financiara creditorii financiari, actionarii sau asociatii, manageri, furnizorii si alti creditori comerciali, clientii, personalul angajat, investitorii prezenti si potentiali, guvernul si institutiile sale. Informatiile solicitate analizei economico-financiare difera de la un utilizator la altul in functie de interesul acordat situatiei intreprinderii.
Creditori comerciali
Clienti Personalul angajat Analiza economicofinanciara
Institutii bancare
Manageri
Guvernul si institutiile
Actionari sau asociati
Schema 1.1 Analiza economico-financiara si principalele categorii de utilizatori ai informatiilor sale Astfel: Creditorii financiari sunt interesai de informaiile care le permit s determine dac mprumuturile acordate i dobnzile aferente vor fi rambursate la scaden; Actionarii sunt interesati de informatii privind evolutia cursului bursier pe actiune, de capacitatea intreprinderii de a desfasura activitate rentabila, de masura si modalitatea in care profiturile sunt repartizate ca dividende, de capacitatea intreprinderii de a plati dividende; Managerii sunt interesati de rezultatele economico-financiare ale intreprinderii pe ansamblu, avind in vedere rolul hotaritor al acestora in procesul decizional Furnizorii i ali creditori comerciali sunt interesai de informaiile care le permit s determine dac sumele ce le sunt datorate vor fi pltite la scaden. Clienii sunt interesai de informaii despre continuitatea activitii unei ntreprinderi, cu scopul asigurarii continuitatii in conditii normale a propriei activitati Personalul angajat este interesat de starea de stabilitate i profitabilitate a ntreprinderii, de informaii privind capacitatea ntreprinderii de a platii remuneraii, pensii i alte avantaje, precum i oportuniti profesionale;
Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare Guvernul i instituiile sale sunt interesate de alocarea resurselor i, implicit, de activitatea ntreprinderilor. Acetia solicit informaii i pentru a reglementa activitatea ntreprinderilor, pentru a determina politica fiscal i ca baz pentru calculul venitului naional i al altor indicatori statistici similari;
Prin informatiile furnizate de analiza economico-financiara, sunt influentate deciziile utilizatorilor de a hotr cnd s cumpere, s pstreze sau s vnd o investiie de capital, de a evalua rspunderea sau gestionarea managerial, de a evalua capacitatea ntreprinderii de a plti i de a oferi alte beneficii angajailor si, de a evalua garaniile pentru creditele acordate ntreprinderii, de a determina politicile de impozitare, de a determina profitul i dividendele ce se pot distribui, de a elabora i a utiliza date statistice despre venitul naional. Se pune problema categoriilor de intreprinderi ce pot recurge la analiza economicofinanciara. Ceea ce trebuie precizat este ca analiza economico-financiara este indiscutabil necesara atit pentru intreprinderile in dificultate cit si pentru intreprinderile cu performante normale sau superioare celor previzionate. Starea intreprinderii in momentul realizarii analizei economico-financiare ii delimiteaza insa obiectivele.
S t a r e a
i n t r e p r i n d e r i i
Stabilirea cauzelor ce au generat starea de dificultate Dificultate Estimarea posibilitatilor de remediere a starii de dificultate Prezentarea unui pachet de masuri ce se pot concretiza in revigorarea activitatii intreprinderii Performante normale
Instrument de control al performantelor Identificarea cauzelor ce au permis realizarea unor performante superioare Prezentarea eventualelor masuri ce asigura mentinerea performantelor superioare
Obiective ale analizei economicofinanciare
Performante superioare
Schema 1.2 Starea intreprinderii si obiectivele analizei economico-financiare Indiferent de starea intreprinderii in momentul relizarii analizei economico-financiare, de utilizatorii informatiilor obtinute, prin analiza economico-financiara trebuie sa se asigure cercetarea realitatii obiective, stabilirea variabilelor cheie ale procesului de dezvoltare, identificarea de noi surse de avantaj concurential.
2. Sistemul de informatii premise a analizei economico - financiare Contabilitatea este sursa privilegiata de informatii, pentru orice analiza stategica si financiara. N. Feleaga
Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare Pentru a schita formarea blocului informational al analizei economico - financiare in general, pe baza contabilitatii armonizate cu Standardele Internationale in special, consideram util intelegerii o ierarhie a acestora (chiar daca nu implica parametrizarea absoluta) din punct de vedere al gradului de concentrare a informatiei. In acest sens, s-ar putea construi blocuri, modularizari, etajari informationale avind ca sursa de informare contabilitatea si natural alte determinari, avind in vedere continutul procesului de analiza economico-financaiara. Raportat la viziunea noastra, astfel de blocuri sau modularizari informationale ar putea fi: a) Blocul, respectiv modulul A care se refera la informatiile cu grad mare, chiar maxim de concentrare, care prin mecanismele contabilitatii se reflecta in bilantul, contul de profit si pierderi sau mai bine zis in situatiile financiare anuale. Sunt informatii care sunt oferite analistului prin contabilitatea financiara a intreprinderii. b) Blocul, respectiv modulul B care priveste informatiile furnizate de contabilitatea de gestiune, respectiv de conturile de gestiune, implicit analitice ale acestora, cu referire speciala la costurile pe produse (inclusiv la cheltuielile directe ce le incorporeaza). Tot in acest bloc se includ si informatiile analitice ale unor conturi de bilant si respectiv ale veniturilor si cheltuielilor contului de profit si pierdere. c) Blocul, respectiv modulul C in care se cuprind de regula informatii primare, instrumental constituite prin bugetare analitica, ca de exemplu: consumurile fizice de resurse, preturile de cumparare pe unitate de resursa consumata, insasi preturile de vinzare pe produse/ piete, client, timp etc. d) Blocul, respectiv modulul D in care sunt incluse informatii propagate spre sistem (intreprindere) din afara lui (informatiile din zona mediului economico financiar, social, politic). In cazul acestui modul, este de la sine inteles ca sursele informationale sunt altele decit contabilitatea intreprinderii. Asocierea acestui modul de informatii celor care au ca sursa informationala contabilitatea este absolut necesara analizei rentabilitatii ca performanta si stabilirii strategiilor de mentinere si crestere a acesteia.
Modulul "A" Contabilitatea financiara
Contabilitatea Blocul informational in analiza economicofinanciara
Modulul "B"
Contabilitatea de gestiune
Modulul "C"
Bugetare analitica
Surse externe intreprinderii
Schema 1.3 Blocul informational in analiza economico-financiara
Asadar, se impune in analiza activitatii intreprinderii contabilitatea ca sursa informationala de baza si nu ca sursa exhaustiva. Prezentarea pozitiei financiare a intreprinderii, a performantelor economico-financiare, asigurarea suportului informational pertinent decidentilor, a unei activitati durabile a intreprinderii, sunt influentate de indeplinirea simultana a urmatoarelor conditii : Asigurarea informatiei contabile de calitate Asigurarea unei cantitati suficiente de informatie contabila Prezentarea informatiei contabile in momentul oportun Prelucrarea corespunzatoare a informatiei contabile Raspunzatoare de respectarea primelor trei cerinte este contabilitatea iar in prelucrarea informatiei contabile, rolul decisiv revine analistilor financiari. Cunoscutul specialist in domeniu, profesorul universitar N.Feleaga prezinta contabilitatea ca un sistem de informare, un ansamblu de elemente care permite culegerea, prelucrarea, stocarea si comunicarea informatiilor in vederea luarii deciziilor*. Obiectivul unui sistem contabil este de a furniza informatii de natura financiara privind intreprinderea studiata. Aceste informatii vizeaza situatia financiara si performantele unei intreprinderi si sunt destinate utilizatorilor in vederea luarii deciziilor. Informatiile contabile sunt materiile prime de baza ale analistului financiar sau, in acceptiune completa, ale analistului economico-financiar. Contabilitatea ofera limbajul necesar transpunerii activitatii unei intreprinderi intr-un mod care faciliteaza intreprinzatorilor luarea deciziilor economice; este puntea de legatura dintre investitor si activitatea intreprinderii, limbajul comun al intreprinzatorilor. Prin activitatea pe care o desfasoara, orice intreprinzator are un anumit scop financiar, iar pentru realizarea acestuia se impune practicarea acestui limbaj si implicit perfectionarea continua a lui. Mecanismele financiar-contabile la ora actuala joaca un rol tot mai important in luarea deciziilor si in procesul de control respectiv de supraveghere a activitatii intreprinderii. Evident, mecanismele financiarcontabile se incadreaza in primul rind in cerintele managementului intern performant si permit realizarea iesirilor informationale preluate de mediul economicofinanciar extern al intreprinderii. Odata cu dezvoltarea unei afaceri, nevoile de informatii cresc iar sistemul contabil devine tot mai complex. Deci si contabilitatea ca sistem de informare a fost adaptata in mod constant nevoilor informationale atit ale intreprinderii cit si ale mediului acestora. Asistam la ora actuala la o schimbare radicala a sistemului contabil romanesc. In vederea asigurarii unei informatii contabile de calitate, contabilitatea este supusa procesului de normalizare. Normalizarea contabila consta in stabilirea si aplicarea de reguli precise de evaluare, de inregistrare, de clasificare si de prezentare a informatiilor. Contabilitatea romaneasca utilizeaza cadrul conceptual al IASC prin preluarea de catre normalizatorii romani a Cadrului general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare. Si ca in orice moment supus schimbarii, nu s-a lasat deloc asteptat schimbul contradictoriu de opinii privind normalizarea sistemului contabil romanesc. Indiferent de carentele constatate in realizarea acestei reforme contabile (sesizabile in orice alt proces
*
Feleaga N., Ionascu I.Contabilitate financiara, vol I, II, III, IV, Editura Economica, Bucuresti, 1993
Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare de o astfel de amploare), consideram ca progresele sistemului contabil romanesc sunt indiscutabile. Introducerea criteriilor de calitate in elaborarea informatiilor contabile, cresterea volumului de informatii oferite prin situatiile financiare, desprinderea contabilitatii de sistemul fiscal sunt doar citeva dintre avantajele oferite de normalizarea sistemului contabil romanesc. Care este impactul normalizarii sistemului contabil romanesc asupra modului de prezentare a performantelor intreprinderii? Se poate considera analistul economicofinanciar drept privilegiat al normalizarii sistemului contabil romanesc? Voi incerca sa raspund acestor intrebari gradual, pe parcursul prezentului curs, in masura abordarii principiilor, metodelor si tehnicilor de analiza economico-financiara. 3. Continutul procesului de analiza economico-financiara Inainte de a caracteriza continutul procesului de analiza economico-financiara, consideram necesara trecerea in revista a notiunilor de baza utilizate: fenomen, elemente componente, factori de influenta, metode de analiza, cauze. Obiectul analizei economicofinanciare (fapte, rezultate, indicatori) este regasit sub denumirea de fenomen. Partile componente ale fenomenului analizat reprezinta elementele componente. Factorii de influenta sunt forte motrice cu efect direct sau indirect asupra fenomenelor*. Metodele utilizate in scopul realizarii obiectivelor analizei economico-financiare sunt metode de analiza. Cauzele sunt imprejurarile care conduc la o anumita stare si modificare a fenomenului. Analiza economico-financiara este o metoda de cercetare bazata pe studierea fenomenelor in ordinea inversa producerii lui; se porneste de la rezultatul corespunzator unui fenomen si se finalizeaza cu stabilirea si delimitarea cauzelor care l-au provocat. Din acest punct de vedere, continutul procesului de analiza economico-financiara poate fi caracterizat prin urmatoarele etape: Delimitarea obiectului analizei, stabilirea fenomenului supus analizei Identificarea elementelor componente cit si a factorilor de influenta Studierea relatiilor de cauzalitate existente intre elemente componente, factori, intre acestea si fenomen Masurarea influentelor elementelor componente si a factorilor de influenta asupra fenomenului, prin apelarea la metode si tehnici de analiza Sintetizarea rezultatelor analizei, conturarea concluziilor si aprecierilor privind evolutia fenomenului Emiterea concluziilor si a masurilor ce se impun in vederea desfasurarii activitatii in perioada viitoare in conditii de eficienta
M.Niculescu Diagnostic economic, vol I, Ed Economica, Bucuresti, 2003
Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare Sinoptic, continutul procesului de analiza economico-financiara este prezentat in schema 1.4.
E1
Fenomen economic E2 E3
En
F1 f11 f12 f1n f21
F2 f31 f2n
F3 f32 f3n f41
F4 fn1 f4n
Fn fn2 fnn
f22
f42
Cuantificarea influentelor Sintetizarea rezultatelor analizei Elaborarea pachetului de masuri
Schema 1.4 Continutul procesului de analiza economico-financiara 4. Tipologia analizei economico-financiare Analiza economica are rolul de a caracteriza fenomenele din punct de vedere al consumului de resurse si al rezultatelor consumului de resurse. Analiza financiara permite masurarea si aprecierea strict financiara a rezultatelor activitatii intreprinderii. Performantele economico-financiare ale intreprinderii sunt reliefate prin analiza economico-financiara, al carei scop este sa puna in evidenta in ce masura se realizeaza obiectivele majore ale activitatii: asigurarea viabilitatii si cresterea valorii intreprinderii. In literatura de specialitate sunt regasite diverse criterii de clasificare, in functie de care sunt prezentate mai multe tipuri ale analizei economico-financiare. Principalele criterii de clasificare ce stau la baza tipologiei analizei economico-financiare sunt: a) dupa raportul intre momentul de derulare a fenomenului si momentul realizarii analizei: analiza post-factum, ce vizeaza trecutul si prezentul si se bazeaza pe date certe, identificabile in situatii economicofinanciare ale firmei. analiza previzionala presupune emiterea de ipoteze privind evolutia fenomenului, prezinta principalele perspective in derularea activitatii. Sursa de informatii pentru analiza previzionala o constituie analiza post-factum. b) dupa nivelul la care se realizeaza: analiza microeconomica, desfasurata la nivelul agentului economic, respectiv la scara intreprinderii analiza mezoeconomica: asigura informatii de baza pentru caracterizarea mediului concurential
Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare analiza macroeconomica care presupune studierea fenomenelor la nivel de economie nationala, operand preponderent cu marimi aggregate (produs national brut, produs intern brut etc)* dupa modul de urmarire in timp a fenomenelor: analiza statica, ce presupune studierea fenomenelor la un moment dat (fara a se pune practic in discutie eventualitatea caracterului static al fenomenelor) analiza dinamica, ce presupune studierea fenomenelor in momente diferite ale evolutiei. dupa natura insusirilor esentiale sau ale determinarilor cantitative ale fenomenelor: analiza calitativa, care are ca scop abordarea laturii calitative a fenomenelor, studierea factorilor care au aceeasi natura cu fenomenul. Rolul analizei calitative este dat de elaborarea modelelor care cuprind elementele esentiale ale fenomenelor. analiza cantitativa presupune abordarea fenomenelor din punct de vedere cantitativ, facindu-se apel de cele mai multe ori la modelele matematice dupa perioada de timp pe care se realizeaza: analiza pe termen scurt, realizata de regula pe o perioada de timp mai mica de un an, oferind in principal informatii managementului intern analiza pe termen lung, care cuprinde studierea evolutiei fenomenelor pe perioade mai mari de un an, furnizind informatii necesare deciziilor strategice dupa pozitia analistului fata de entitatea in care se manifesta fenomenul studiat analiza interna, realizata de persoane din interiorul entitatii in care se manifesta fenomenul. De regula, analiza interna in intreprinderi se bazeaza pe informatiile oferite prin controlul intern al activitatii sale. analiza externa, realizata de persoane din afara entitatii in care se manifesta fenomenul.
c)
d)
e)
f)
5. Studiul factorilor economice
care
influenteaza
rezultatele
activitatii
Cunoasterea modului de formare a fenomenului, a factorilor ce concura la constituirea fenomenului, a relatilor existente intre factori, constituie o cerinta esentiala a analizei economico-financiare. In literatura de specialitate sunt regasite diverse criterii de clasificare a factorilor, printre care enumeram: a) dupa natura lor:
*
factori tehnici factori economici factori sociali factori politici
D.Margulescu, N.Stanescu, I.David Analiza economico-financiara, Ed Oscar Print, Bucuresti, 1999
Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare factori tehnologici etc b) dupa caracterul lor in cadrul unei relatii cauzale: calitativi: au aceeasi natura cu fenomenul cantitativi: purtatori materiali ai factorilor calitativ structurali: factori ce exprima modificarile cantitative intervenite intre factorii calitativi c) dupa modul de actiune asupra fenomenului: factori cu actiune directa factori cu actiune indirecta d) dupa gradul de sintetizare: factori simpli factori complecsi e) dupa modul de previzionare factori previzibili factori imprevizibili f) dupa gradul de actiune factori de gradul I factori de gradul II factori de gradul N 5.Metode si tehnici utilizate in analiza economico-financiara UTILIZAREA metodelor si tehnicilor in analiza economico-financiara prelucrarea sub diverse modalitati a indicatorilor economico-financiari si prezentarea rezultatelor obtinute. Un indicator este mai mult decit o simpla data, el devine util daca: o ofera informatii suficiente, corespunzatoare ciclului pe care il caracterizeaza o este prezentat corespunzator o formula de calcul este facila celui interesat Clasificarea indicatorilor economico-financiari: indicatori ai resurselor materiale umane financiare
Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare - informationale indicatori ai consumului de resurse cheltuieli indicatori de rezultate (efecte) indicatori de eficienta efect-e e/e E/e effort-E e/E E/E
efect-e efort-E
Metode si tehnici de analiza economico- financiara: specifice analizei economico-financiare imprumutate de catre analiza economico- financiara Metode utilizate: A. Metode cantitative B. Metode calitative C. Alte metode si tehnici A. Metode cantitative 1. 2. 3. 4. metoda susbstitutiei metoda balantiera metoda ratelor metoda scorurilor
1. Metoda substitutiei Aceast metod se folosete n cazul n care ntre factorii fenomenului studiat exist relaii de tip determinist de forma produsului sau a raportului (ntre fenomenul studiat i factorii de influen exist proporionalitate direct sau invers). Metoda substituirilor n lan se bazeaz pe trei principii, i anume: a) ordonarea factorilor n cadrul modelului de analiz are n vedere condiionarea lor economic, i anume: factori cantitativi, factori de structur i factori calitativi; b) substituirile se fac succesiv, avndu-se n vedere ordinea menionat la principiul a; c) un factor substituit se menine ca atare n operaiunile ulterioare. Aplicarea metodei se poate face pe baz de mrimi absolute i pe baz de indici. Cazurile tipice de folosire a metodei substituirilor n lan sunt: produs ntre factori i raport ntre factori. A) Cazul produsului ntre factori Modelul general al unui fenomen economic de acest tip este urmtorul: F=abc
10
Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare Aplicarea metodei substituirilor n lan pe baz de mrimi absolute se realizeaz astfel: F = F1 F0 unde: 1 reprezint informaia de stare; 0 reprezint baza de comparaie. Influenele factorilor asupra fenomenului studiat se stabilesc astfel: 1) a(F) = a1b0c0 a0b0c0 = (a1 a0) b0c0 2) b(F) = a1b1c0 a1b0c0 = a1(b1 b0) c0 3) c(F) = a1b1c1 a1b1c0 = a1b1 (c1 c0) F = a(F) + b(F) + c(F) Aplicarea metodei substituirilor n lan pe baz de indici se prezint astfel:
IF = ia = F1 abc iii 100 = 1 1 1 100 = a b c F0 a0b0c0 100 2 a1 b c 100 ; ib = 1 100 ; ic = 1 100 a0 b0 c0
IF = IF 100 Influenele variaiei relative a factorilor asupra modificrii relative a fenomenului studiat se calculeaz astfel:
( I F ) 1) ia = ia 100
( I F ) 2) ib =
ia ib ia 100 ia ib ic ia ib 100 2 100
3) ic( I F ) =
F
( I ) ( I ) I F = ia + ib + ic( I
F
Indicele unui fenomen oarecare N, influenat de n factori, se determin astfel: IN = i1 i2 K in ; n2 100 n 1
Influena unui factor oarecare K se stabilete astfel: i1 i2 K iK i1 i2 K iK 1 ; 100 K 1 100 K 2
( I ) iK =
N
1<K<n
B) Cazul raportului ntre factori
11

Modelul general al unui fenomen economic de acest fel este urmtorul: a P= b Stabilirea influenelor factorilor se face diferit, dup locul unde este situat factorul cantitativ (numitor sau numrtor).
B1) n cazul n care factorul cantitativ este la numitor, atunci influenele factorilor se stabilesc astfel: - pe baz de mrimi totale:
P = P1 P0 1. b ( P ) = 2. a ( P ) = a0 a0 b1 b0 a1 a0 b1 b1
P = b(P) + a(P)
- pe baz de indici:
IP = P i 1 100 = a 100 P0 ib 100 100 100 ib ia 100 100 100 ib ib
P P)
IP = IP 100
( I P ) 1. ib =
( I P ) 2. ia =
( I I P = ib( I ) + ia
B2) n cazul n care factorul cantitativ se afl la numrtor, influenele factorilor se separ astfel: - pe baz de mrimi totale:
1. 2. b ( P ) = a1 a1 b1 b0
- pe baz de indici:
( I P ) 1. ia = ia 100 ( I P ) 2. ib =
ia 100 ia ib
12

n cazul n care numrtorul i/sau numitorul se dezvolt dup relaii de tip produs, raport i balanier, pentru stabilirea influenelor factorilor indireci se aplic principiile metodei substituirilor n lan. n literatura de specialitate se ntlnete i metoda substituirii izolate a factorilor. n cazul utilizrii acestei metode se aplic un singur principiu dintre cele menionate la metoda substituirilor n lan, i anume cel al substituirilor succesive. Suma influenelor factorilor nu mai este egal cu modificarea total a fenomenului analizat, ca n cazul aplicrii metodei substituirilor n lan, aprnd restul nedescompus, pentru care s-au emis diferite ipoteze de alocare pe factori. 2. Metoda balantelor Metoda balanier se utilizeaz atunci cnd ntre elementele fenomenului studiat sunt relaii de tip determinist de forma sumei i/sau a diferenei. Modelul general al unui fenomen care presupune aplicarea metodei balaniere este urmtorul: M=a+bc Pentru stabilirea influenei modificrii unui element asupra variaiei fenomenului analizat se aplic urmtoarea regul: se calculeaz diferena dintre valoarea efectiv (informaia de stare) i valoarea luat ca baz de comparaie, inndu-se seama de semnul cu care elementul respectiv figureaz n model. Suma influenelor elementelor componente trebuie s fie egal cu variaia total a fenomenului studiat. n cazul modelului general M, cuantificarea influenelor variaiei elementelor componente se prezint astfel: M = M1 M0 1) a(M) = a1 a0 2) b(M) = b1 b0 3) c(M) = (c1 c0) a(M) + b(M) + c(M) = M
3.
Metoda ratelor
Ratele sunt date de rapoarte intre marimi comparabile din punct de vedere logicoeconomic, cu o mare capacitate informationala in caracterizarea fenomenelor economicofinanciare. Principalele categorii de rate utilizate in procesul de analiza economicofinanciara sunt:
rate de lichiditate si solvabilitate, ce caracterizeaza capacitatea intreprinderii de a-si

onora obligatiile
rate de gestiune, prin care se prezinta eficienta utilizarii resurselor rate de rentabilitate, ca expresie a rentabilitatii in forma relativa
13
rate de echilibru financiar ce caracterizeaza fluxurile financiare rezultate prin

activitatea desfasurata de intreprindere
4. Metoda scorurilor
Metoda scorurilor este folosita in special in evaluarea riscului de faliment al intreprinderilor. Aceasta metoda este bazata pe un sistem de grupare a unor indicatori aflati in corelatie cu starea de sanatate sau slabiciune a intreprinderilor. Metodele de analiza a riscului de faliment sunt tehnici statistice ale analizei discriminante care grupeaza caracteristicile financiare ale intreprinderilor cu functionare normala si a celor cu dificultati in activitatea de gestionare economicofinanciara. Prin combinarea in anumite proportii a unor indicatori se incearca departajarea intreprinderilor in situatie de faliment de intreprinderile aflate in stare de incertitudine sau cu situatie considerate normala. Combinatia liniara a unor indicatori, numita functie scor, realizeaza aproximarea (dar cu un anumit grad de probabilitate ) a riscului de faliment. Metoda scorurilor, in aprecierea riscului de faliment al intreprinderilor, apeleaza si la indicatorii de rentabilitate, alaturi de indicatori de structura ai activelor, indicatori de lichiditate sau indicatori de eficienta. Conditia de selectie a indicatorilor care evidentiaza performanta unei intreprinderi este relatia de independenta dintre acestia. Existenta unui anumit grad de corelatie intre indicatori ar conduce la inregistrarea, in cadrul functiei amintite, a unor influente repetate ale aceluiasi fenomen economicofinanciar. Scorul reflecta o functie liniara a unor variabile (indicatori), ponderate cu anumiti coeficienti medii, determinate prin metoda celor mai mici patrate, pe baza observatiilor asupra unui lot reprezentativ de intreprinderi: Z = a1 * R1 + a 2 * R2 + .............. + a n * Rn unde: Ri = indicatori de rentabilitate si structura a capitalurilor a i = coeficienti de corelatie cu functia scor Z, respectiv variabilitatea marginala a scorului Z la o variatie de o unitate a ratei RI . Selectia indicatorilor in cadrul metodei scorurilor se face pe baza rezultatelor inregistrate atit de intreprinderile sanatoase cit si de intreprinderile aflate in dificultate, pe perioade
14

indelungate de timp: 20-30 ani. Aceasta conditie a facut practic imposibila elaborarea unor functii scor reprezentative pentru intreprinderile din Romania dar nu excludem folosirea metodei scorurilor in Romania in evidentierea demersurilor teoretico metodologice in evaluarea performantelor financiare ale intreprinderilor, in conditiile specifice existente. O buna perioada de timp metoda scorurilor a fost folosita de societatile bancare in procesul de selectionare a intreprinderilor ca potentiali utilizatori de credite. Deficientele aparute in timp ca urmare a aplicarii acestei metode, au condus la abandonarea totala a acestei metode sau la utilizarea ei concomitent cu alte metode si tehnici de evaluare a starii intreprinderilor. Printre modelele bazate pe tehnica scorurilor amintim: modelul Altman, modelul Conan si Holder, modelul Bancii Frantei etc. Intr-o forma sau alta rentabilitatea este prezenta in caracterizarea riscului de faliment al intreprinderilor prin metoda scorurilor indiferent de modelul utilizat.
B. Metode calitative
a) Diviziunea sau descompunerea fenomenelor si rezultatelor, care pot fii: in timp, in spatiu sau pe elemente componente b) Comparatia: respectiv caracterizarea evolutiei fenomenului in functie de un criteriu prestabilit - in timp - in spatiu - mixte - fata de un criteriu prestabilit c) Gruparea, respectiv impartirea fenomenului in grupe relativ omogene, care au la baza o caracteristica considerata comuna
C. Alte metode si tehnici a) Indici, sub cele doua forme ale sale:
Fn *100 F0 F cu baza in lant: I n / n1 = n *100 Fn1
cu baza fixa : I n / 0 =
b) ritmuri medii anuale
R = ( n1
c) coeficienti de sezonalitate,
Fn 1) *100 F0
15

_
F Ks = Fm
unde:
_
F =valoarea medie lunara sau trimestriala a fenomenului analizat Fm =valoarea medie generala a fenomenului, calculata lunar sau trimestrial
d) marimi relative de structura
gi =
ei *100 F
e) coeficienti de concentrare: coeficientul Herfindhal:

H = gi
i =1 n
2
coeficientul Gini-Struck:
G= n g i 1
2 i =1
n 1 f) Metoda ABC este frecvent utilizata in analiza structurala a stocurilor, analiza structurala a cifrei de afaceri, analiza costurilor, analiza puterii de negociere a firmei cu clientii sau furnizorii.
Grupa A B C %PRODUSE 15% 25% 65% %CA 65% 25% 15%
%CA 80% 65%
15%
40%
%PRODUSE
16

g) Prezentarea fenomenului intr-o forma cit mai simplificata in analiza economicofinanciara, face apel la modelare In acest sens, in studiile de analiza economico-financiara se regasesc: histograma cronograma diagrama modele simbolice, bazate pe utilizarea simbolurilor in reprezentarea fenomenelor economice: =modele aditive =modele balantiere =modele multiplicative =modele sub forma de raport =modele combinate h) metoda grilelor de evaluare, utilizata in diagnosticul global al activitatii intreprinderii, in analiza potentialului intern dar si in caracterizarea pozitiei strategice a intreprinderii in cadrul sectorului in care isi desfasoara activitatea. Principalele etape impuse in aplicarea acestei metode sunt: -stabilirea criteriilor de evaluare -stabilirea coeficientilor de semnificatie -notarea criteriilor -stabilirea notei ponderate . In aplicarea metodei grilelor de evaluare, principalele dificultati intimpinate sunt legate de stabilirea criteriilor de evaluare dar si a coeficientilor de semnificatie.
Nota Nota ponderata
Criterii de evaluare Imaginea firmei pe piata Competente tehnologice Rata rentabilitatii comerciale Cota de piata relativa Productivitatea muncii Retea de distributie Situatie financiara Total
Coeficient de semnificatie 0,08 0,07 0,2 0,25 0,12 0,05 0,23 1
Ambro SA Temco SA Ambro SA Temco SA 2 5 0,16 0,4 2 4 0,14 0,28 4 3 0,8 0,6 5 3 1,25 0,75 4 3 0,48 0,36 4 2 0,2 0,1 4 3 0,92 0,69 3,95 3,18
i) tehnica profilelor presupune vizualizarea informatiilor furnizate de metoda grilelor de evaluare. Prin reprezentarea grafica a rezultatelor metodei grilelor de evaluare, se doreste evidentierea intr-o mai mare masura a punctelor forte cit si a punctelor slabe depistate.
17

Nota Criterii de evaluare 1 Imaginea firmei pe piata Competente tehnologice Rata rentabilitatii comerciale Cota de piata relativa Productivitatea muncii Retea de distributie Situatie financiara
Legenda Ambro SA Temco SA
Capitolul II. Analiza activitatii de productie si comercializare A. Analiza situatiei generale a activitatii de productie si comercializare B. Analiza cifrei de afaceri indicator de performanta C. Analiza valorii adaugate A. Analiza activitatii de productie si comercializare a) Cifra de afaceri (CA) Cifra de afaceri este indicatorul fundamental pe baza cruia se apreciaz capacitatea unei ntreprinderi de a obine venituri din operaiunile comerciale curente. n termeni concrei, ea face parte din categoria indicatorilor de rezultate economico-financiare, contribuind la diagnosticarea i evaluarea economic a ntreprinderii, la estimarea eficienei managementului practicat. Cifra de afaceri = CA = volumul total al veniturilor din vinzari de marfuri, executari de lucrari si prestari de servicii b) Producia obinut destinat livrrii (Qf) Indicatorul producia obinut destinat livrrii mai este cunoscut i sub denumirea de producia marf fabricat. El reprezint rezultatul direct i util al activitii industriale productive, exprimnd valoarea produselor fabricate, a lucrrilor executate i serviciilor prestate n cursul unei perioade de timp i care urmeaz a fi vndute. Pentru stabilirea produciei marf fabricate se utilizeaz informaiile din contabilitatea de gestiune a ntreprinderii, respectiv rulajele debitoare ale conturilor 345 Produse finite i 341 Semifabricate i rulajele creditoare ale conturilor 704 Venituri din lucrri executate i servicii prestate, 705 Venituri din studii i cercetri i 708 Venituri din activiti diverse.
18

Producia obinut destinat livrrii (marf sau vandabil) se poate determina pe baza urmtoarei relaii1): Qf = Vpf + Vle + Vsp Vpf = Qv + (Sf Si) n care: Qf producia obinut destinat livrrii; Vpf valoarea produselor fabricate (produse finite, semifabricate destinate livrrii i produse reziduale); Vle valoarea lucrrilor executate; Vsp valoarea serviciilor prestate; (Sf Si) sau Qs stocurile de produse la sfritul i respectiv la nceputul perioadei sau variaia produciei stocate. Dei nu se regsete printre indicatorii din contul de profit i pierdere i nici printre cei ai tabloului soldurilor intermediare de gestiune, producia obinut destinat livrrii este totui un indicator util pentru estimarea rezultatului potenial al exploatrii (profit sau pierdere), deoarece ofer o mai bun corelare cu indicatorii de efort n vederea calculrii eficienei activitii ntreprinderii. c) Producia exerciiului sau producia global (Qe) Producia exerciiului, denumit i producia brut (global), reflect n expresie valoric volumul total al activitii de producie desfurate de ctre firm pe perioada unui exerciiu financiar. Acest indicator i dovedete necesitatea i utilitatea, n principal, n analiza activitii ntreprinderilor cu ciclu lung de fabricaie unde producia neterminat are un volum nsemnat, iar finalizarea produselor se realizeaz dup o lung perioad de timp. Producia exerciiului este format din producia vndut (sau cifra de afaceri exprimat n preuri de vnzare, exclusiv TVA), variaia produciei stocate (creterea/descreterea produciei stocate, n care se includ stocurile de produse finite, semifabricate, producie neterminat etc.) i producia imobilizat (respectiv, costul imobilizrilor corporale i necorporale realizate n regie proprie), astfel: Qe = Qv + Qs + Qi n care: Qv producia vndut; Qs variaia produciei stocate; Qi producia imobilizat. Ultimele dou elemente componente ale produciei exerciiului sunt evaluate n costuri de producie, potrivit cerinelor principiului prudenei, ceea ce creeaz un important neajuns care afecteaz comparabilitatea datelor, dat fiind faptul c producia vndut, respectiv cifra de afaceri este exprimat n preuri de vnzare, exclusiv TVA. nlturarea acestui inconvenient s-ar putea realiza prin evaluarea tuturor elementelor n costuri standard sau prestabilite.
Vasile Robu, Analiza eficienei utilizrii capitalului societilor comerciale industriale, Tipografia & Editura Secorex, Bucureti, 1998, pag. 67.
1)
19

Sintetiznd cele mai sus prezentate, concluzionm c producia exerciiului servete la: determinarea capacitilor de producie, a numrului de utilaje, a volumului resurselor de munc i a normelor de munc, a dimensiunii activelor circulante; determinarea i analiza dinamicii volumului de activitate, precum i a mutaiilor structurale care au loc n activitatea de exploatare industrial a firmei; evidenierea corelaiilor cu ali indicatori valorici ai activitii de producie i comercializare a firmei; calculul productivitii muncii. d) Valoarea adugat (VA) reprezint surplusul de venituri peste valoarea consumurilor provenind de la teri, respectiv bogia creat prin valorificarea resurselor tehnice, umane i financiare ale ntreprinderii. n analiza-diagnostic, valoarea adugat prezint importan, pe de o parte, ca indicator de performan economico-financiar a ntreprinderii, iar pe de alt parte, ca indicator n sistemul fiscalitii. Sintetic, n cazul firmelor cu activitate de producie, valoarea adugat se determin prin deducerea din producia obinut (global sau a exerciiului, exclusiv subvenii de exploatare) a consumurilor intermediare (totalul consumurilor de bunuri i servicii furnizate de teri). e) Valoarea adugat net (Van) exprim valoarea nou-creat ntr-o perioad de timp i se determin deducnd din valoarea adugat cheltuielile cu amortizarea. Analiza dinamicii activitii pe baza indicatorilor valorici Sub aspectul normalitii, pot fi ntlnite urmtoarele situaii: a) I Qv I Qf Egalitatea dintre indicele produciei vndute ( I Qv ) i indicele produciei obinute destinate livrrii ( I Qf ) semnific meninerea ponderii imobilizrilor n stocuri de produse finite. Inegalitatea este consecina tendinei care se manifest pregnant n sensul reducerii ponderii acestor imobilizri, fiind sinonim cu creterea gradului de valorificare a produciei obinute. b) I Qf > I Qe Creterea mai rapid a produciei obinute destinate livrrii fa de creterea produciei exerciiului reflect o situaie pozitiv, respectiv reducerea stocurilor de producie neterminat i a consumului intern, dar pn la un anumit nivel care s nu afecteze desfurarea normal a activitii de producie. c) I VA > I Qe Inegalitatea dintre indicele valorii adugate i indicele produciei exerciiului reflect reducerea ponderii consumurilor provenite de la teri n volumul total al activitii realizate de ntreprindere, ceea ce este rezultatul creterii gradului de valorificare a resurselor materiale. d) I VAn I VA , ceea ce reflect variaia cheltuielilor cu amortizarea.
20

Analiza raportului static i a raportului dinamic dintre indicatorii valorici
a) Analiza raportului static Raportul static se determin pe baza mrimilor absolute ale indicatorilor valorici i permite caracterizarea evoluiei elementelor care difereniaz un indicator valoric de altul. Principalele rapoarte statice care pot fi construite pe baza indicatorilor valorici anterior menionai i valorile posibile ale acestora sunt: Raportul static dintre producia vndut (Qv) i producia obinut destinat livrrii (Qf) reflect modificarea stocurilor de produse finite.
Qv 1 Qf <
Raportul static dintre producia obinut destinat livrrii (Qf) i producia exerciiului (Qe), n cazul n care se face abstracie de producia imobilizat, reflect modificarea stocurilor de producie neterminat.
Qf 1 Qe <
Raportul static dintre valoarea adugat (VA) i producia exerciiului (Qe) evideniaz modificarea ponderii consumurilor de la teri n volumul total de activitate de producie.
VA 1 Qe <
b) Analiza raportului dinamic Raportul dinamic se stabilete pe baza indicilor indicatorilor valorici (cu baz fix) i caracterizeaz evoluia acestora fa de o anumit baz de comparaie (de regul, perioada precedent). Principalele rapoarte dinamice sunt: Raportul dinamic dintre indicele produciei vndute (I Qv ) i indicele produciei
obinute destinate livrrii (I Qf fabricaiei.
) reflect relaia dintre ritmul vnzrilor i ritmul
I Qv I Qf
1
<
indicele produciei exerciiului (I Qe ) reflect legtura dintre ritmul finalizrii produciei i ritmul volumului total de activitate de producie.
Raportul dinamic dintre indicele produciei obinute destinate livrrii (I Qf
21
I Qf I Qe
1
<
Raportul dinamic dintre indicele valorii adugate (I VA ) i indicele produciei exerciiului (I Qe ) reflect creterea sau scderea gradului de valorificare a resurselor materiale, respectiv a consumurilor provenite de la teri.
I VA 1 I Qe <
B. Analiza cifrei de afaceri indicator de performanta A. B. C. D. Necesitatea si importanta cifrei de afaceri Analiza dinamica si structurala a cifrei de afaceri Analiza factoriala a cifrei de afaceri Reflectarea modificarii cifrei de afaceri in principalele performante economico-financiare ale intreprinderii
A. Necesitatea si importanta cifrei de afaceri
Cifra de afaceri este un indicator de rezultate cu rol fundamental in caracterizarea volumului activitatii desfasurate de o intreprindere. Analiza cifrei de afaceri permite furnizarea informatiilor necesare in aprecierea locului intreprinderii in cadrul sectorului in care isi desfasoara activitatea, in caracterizarea structurii activitatii intreprinderi. In functie de dimensiunea cifrei de afaceri este stabilita sarcina fiscala a intreprinderii. Surse informationale de baza in ceea ce priveste cifra de afaceri sunt: Contul de profit si pierderi Balanta de verificare (conturile din grupa 70) Note ale situatiilor financiare privind evolutia structurala a cifrei de afaceri pe sectoare economice si tipuri de piete de desfacere Situatii interne cu privire la cifra de afaceri Literatura de specialitate prezinta cifra de afaceri sub urmatoarele forme: cifra de afaceri totala, cifra de afaceri neta, cifra de afaceri incasata, cifra de afaceri medie, cifra de afaceri marginala si cifra de afaceri critica. Cifra de afaceri totala este data de volumul total al veniturilor din vinzari de marfuri, executari de lucrari si prestari de servicii.
CAT = vi
i =1
22

Cifra de afaceri net cuprinde sumele provenind din vnzarea de bunuri i servicii ce intr n categoria activitilor curente ale ntreprinderii, dup scderea reducerilor comerciale, fara a lua in calcul taxa pe valoarea adugat. CAN = CAT R Cifra de afaceri incasata este redata de volumul total al incasarilor realizate de intreprindere din vinzari de marfuri, executari de lucrari, prestari de servicii. Informatii privind dimensiunea cifrei de afaceri incasate sunt regasite in balanta de verificare, prin preluarea rulajului creditor al contului 4111 Clienti si corectarea lui cu taxa pe valoarea adaugata. R CAI = C 411 1 + CI Unde: Ci = cota medie de TVA Cifra de afaceri medie pe unitate de produs sau tip de prestatie: _ CANi ca Ni = Qvi Cifra de afaceri marginala este definita ca excedentul de vinzare atras de comercializarea unei unitati suplimentare de produs sau serviciu CAI CAI 1 CAI 0 CAm = = qvi qvi1 qvi 0 Cifra de afaceri critica este acel volum al vinzarilor pentru care este asigurata acoperirea cheltuielilor , in contextul unui profit nul. F CACR = _ 1 v Intre cifra de afaceri totala si cifra de afaceri marginala exista urmatoarele corelatii: cifra de afaceri marginala ia valori pozitive, descrescatoare pe masura cresterii cifrei de afaceri totale. Cifra de afaceri marginala este nula in apropierea valorii maxime inregistrate de cifra de afaceri totala. Scaderea cifrei de afaceri totale sub valoarea maxima coincide cu inregistrarea de valori negative de catre cifra de afaceri marginala.
Pret 1,000 900 800 700 600 500 400 300 200
CA Ca medie Ca marginala 1,000,000 1,000 1,350,000 900 700 1,600,000 800 500 1,750,000 700 300 1,800,000 600 100 1,750,000 500 -100 1,600,000 400 -300 1,350,000 300 -500 1,000,000 200 -700
23

Cifra de afaceri restrictionata este cifra de afaceri solicitata in contextul cresterii intr-o anumita masura a capitalurilor proprii. Aceasta forma evidentiaza rolul si importanta cifrei de afaceri in procesul decizional. In determinarea cifrei de afaceri restrictionate se are ca punct de plecare modalitatea de crestere a capitalurilor proprii ( K PP ): majorarea capitalului social, reevaluarea activelor, desfasurarea unei activitati profitabile si capitalizarea profitului. Daca societatea doreste o anumita crestere a capitalurilor proprii numai prin capitalizarea profitului, atunci: K PP1 = K PP 0 + PNr Profitul net capitalizat ( PNr ) este influentat de dimensiunea profitului net generat din
_
activitatea societatii ( PN ) dar si de cota de capitalizare ( c cp ):
K PP1 = K PP 0 + PN * ccp
Luind in calcul impactul dimensiunii profitului brut ( PB ) si a fiscalitatii (exprimate prin
_
impozitul pe profit, redat prin cota medie de impozitare - c i ) asupra profitului net, relatia de calcul a capitalului propriu dorit a se realiza prin activitatea intreprinderii devine:
K PP1 = K PP 0 + PB * (1 ci )* c cp Desfasurarea activitatii intreprinderii are la baza cunoasterea ratei medii a rentabilitatii comerciale ( RRC ): P RRC = B *100 CA de unde: PB = RRC * CA * 1 100
_ _
K PP1 K PP0 = RRC * CA *

K PP = RRC * CA *
_ _ 1 * (1 ci )* c cp 100
_ _ 1 * (1 ci )* c cp 100
In consecinta cifra de afaceri impusa de o anumita evolutie dorita a capitalurilor proprii este redata prin relatia: K PP CA = *100 _ _ RRC * (1 ci )* c cp
24

Rolul cifrei de afaceri in caracterizarea pozitiei strategice detinute incadrul sectorului in care isi desfasoara activitatea este evidentiat prin intermediul indicatorului cota de piata. Cota de piata este regasita sub doua forme: cota de piata absoluta si cota de piata relativa. Cota de piata absoluta ( C pa ) exprima procentual cit din cifra de afaceri realizata la nivelul sectorului ( CAS ) reprezinta cifra de afaceri inregistrata la nivel de intreprindere ( cai ). C pa = cai *100 CAS
Cota de piata absoluta este influentata de dinamica sectorului de activitate (rata de crestere a sectorului) dar si de gradul de satisfactie al clientului. Marimea gradului de satisfactie al clientului se afla sub incidenta variatiei ratei de fidelitate ( ) si a ratei de atractie ( ). Rata de fidelitate exprima procentul de clienti care au existat atit in anul precedent cit si in anul current. Rata de atractie reda procentul de clienti din anul n, care in anul precedent au fost clienti ai societatilor concurente. Atit marimea ratei de fidelitate cit si a ratei de atractie se stabilesc prin studii de piata. Pornind de la valoarea cotei de piata absolute din perioada curenta ( C pan 1 ), estimarea ratei de fidelitate si a ratei de atractie, se poate aprecia dimensiunea cotei de piata absolute in perioadele viitoare ( C pan ) dupa relatia: C pan = C pan 1 * + * (1 C pan 1 ) Pentru exemplificare, SC DELTA SA deserveste in anul N aproximativ 25% din cererea existenta in sectorul in care isi desfasoara activitatea. Pe baza studiilor de piata realizate, se estimeaza urmatoarea evolutie a ratei de fidelitate si a ratei de atractie:
Nr crt 1 2 3 Indicatori Rata de fidelitate Rata de atractie Cota de piata absoluta N N+1 90% 8% 29% N+2 92% 6% 31% N+3 94% 5% 32%
25%
Pentru perioada N N+3, se estimeaza cresterea cotei de piata absolute de la 25% la 32% in principal datorita cresterii ratei de fidelitate a clientelei. Cota de piata relativa ( C pr ) caracterizeaza pozitia strategica a unei societati in cadrul sectorului in care isi desfasoara activitatea prin prisma cifrei de afaceri inregistrate de societatea considerata leader ( CAL ) .
cai *100 CAL Daca valoarea cotei de piata relative este mai mica de 50%, pozitia societatii analizate este nesemnificativa comparative cu cea detinuta de firma leader. Daca valoarea cotei de piata relative este egala cu 50%, atunci societatea analizata realizeaza jumatate din cifra C pr =
25

de afaceri a societatii leader. Daca societatea analizata este caracterizata printr-o cota de piata relativa mai mare de 50%, atunci ea reprezinta un concurrent de baza pentru societatea leader in cadrul sectorului. B. Analiza dinamica si structurala a cifrei de afaceri a) Analiza dinamicii cifrei de afaceri prin modificari absolute: Dca=CA1-CA0 prin modificari relative: Ica=(CA1/CA0)*100 prin analiza caracterului sezonier al cifrei de afaceri Sezonalitatea cifrei de afaceri este data de variatii inregistrate in cadrul perioadei analizate (in cadrul trimestrului sau chiar lunilor). Atribuirea caracterului sezonier cifrei de afaceri are implicatii asupra activitatii de aprovizionare si gestionare a stocurilor, asupra organizarii sistemului de distributie cit si asupra fluxurilor financiare degajate. Analiza sezonalitatii cifrei de afaceri se realizeaza in principal cu ajutorul coeficientului de sezonalitate, calculat dupa relatia:
_
Ks =
_
CA
_
CA
Unde: CA = cifra de afaceri medie lunara sau trimestriala
_
CA = media generala lunara sau trimestriala a cifrei de afaceri Pentru exemplificare, prezentam evolutia trimestriala a cifrei de afaceri a SC ALFA SA, al carei obiect de activitate il constituie productia si comercializarea de inghetata:
Cifra de afaceri Ani/Trimestre n n+1 Trimestrul 1 Trimestrul 2 Trimestrul 3 Trimestrul 4 390,000 1,020,000 1,410,000 680,000 250,000 1,400,000 1,550,000 650,000 Total 3,500,000 3,850,000 Cifra de afaceri trimestriala 875,000 962,500
Prin prelucrarea informatiilor privind evolutia trimestriala a cifrei de afaceri, prezentam evolutia coeficientului de sezonalitate: Coeficient de sezonalitate Ani Trimestrul 1 Trimestrul 2 Trimestrul 3 Trimestrul 4 n 0.45 1.17 1.61 0.78 n+1 0.26 1.45 1.61 0.68 In cazul SC ALFA SA, cifra de afaceri are un caracter sezonier pronuntat. Aproape jumatate din cifra de afaceri anuala se realizeaza in trimestrul trei. Situatia mentionata este caracteristica atit anului N cit si anului N+1, cu toate ca in anul N+1 se constata o usoara accentuare a caracterului sezonier al cifrei de afaceri. Inevitabil, sezonalitatea cifrei de afaceri va marca rezultatele economico-financiare ale societatii: in extrazon este posibila devansarea cifrei de afaceri de cheltuieli, rentabilitatea relativa fiind cu siguranta mai mica. In trimestrul trei al anului si chiar in trimestrul doi , cifra de afaceri devanseaza cheltuielile, degajindu-se astfel o rentabilitate relativa superioara. Efortul societatii in
26

organizarea productiei, in gestionarea stocurilor si organizarea retelei de distributie in trimestrul trei este cu mult superior celui depus in celelalte trimestre. b) Analiza structurii cifrei de afaceri
Ponderi ale elementelor componente e g i = i *100 F Coeficientul GINI
n 1 Coeficientul Herfindall H = gi
i =1 n
2
G=
n g i 1
2
i =1
Nr crt 1 2 3 4 5
Metoda ABC
An Gi N+1 590,000 280,000 1,800,000 460,000 1,650,000 4,780,000 N 0.21 0.11 0.23 0.16 0.30 1.00 N+1 0.12 0.06 0.38 0.10 0.35 1.00 (Gi)2 N N+1 0.0422 0.0152 0.0127 0.0034 0.0509 0.1418 0.0241 0.0093 0.0905 0.1192 0.2204 0.2889
Sortiment Incaltaminte barbati Incaltaminte femei Confectii barbati Confectii femei Confectii copii TOTAL
N 820,000 450,000 900,000 620,000 1,200,000 3,990,000
Denumire N N+1 Coeficientul Gini-Struck 0.160 0.330 Coeficientul Herfindall 0.220 0.289 1/n=0.2 H1=0.22--TENDINTA DE CRESTERE A GRADULUI DE CONCENTRARE A CA H0=0.289 G1>G0
Indicatori Cifra de afaceri totala Reduceri comerciale Cifra de afaceri neta Marja comerciala Marja reala n-1 1,800,000 1,800,000 249,000 249,000 n-2 1,980,000 198,000 1,782,000 550,000 352,000 n-3 2,871,000 143,550 2,727,450 563,500 419,950 I2001/2000 I2002/2000 I2002/2001 110% 160% 145% 73% 99% 152% 153% 221% 226% 102% 141% 169% 119%
5 5 0.102 0.44443 0.026 0.11111 0.2
27

Vca Vcat Vr 945,450 891,000 54,450
C. Analiza factoriala a cifrei de afaceri 1. CA = q vi * pi

I =1 N
2. CA = NS *
QF CA * NS QF MF MFA QF CA * * * 3. CA = NS * NS MF MFA QF
Produs A B C D E Total Cantitatea vinduta Pret de vinzare N N+1 N N+1 2,500 3,400 53 55 3,400 2,300 59 61 5,430 8,600 47 46 4,320 3,400 35 36 8,750 9,850 27 30 24,400 27,550 40 41 Direct 166,085 125,404 3,336 37,345 Indirect 166,085 125,404 3,336 37,345 Cifra de afaceri N N+1 132,500 187,000 200,600 140,300 255,210 395,600 151,200 121,040 231,875 293,530 971,385 1,137,470 gi(%) N 10.25% 13.93% 22.25% 17.70% 35.86% 100.00% N+1 12.34% 8.35% 31.22% 12.34% 35.75% 100.00% 39.9319 Dca dq dg dp
Nr crt 1 2 3 4 5
Indicatori Numar mediu de salariati Valoarea medie a mijloacelor fixe Valoarea medie a mijloacelor fixe direct productive Productia fabricata Cifra de afaceri
Prevazut 400 200,000 164,000 1,230,000 1,070,100
Realizat 420 218,400 183,456 1,430,957 1,287,861
28

dca dns dmf/ns dmfa/mf dqf/mfa dca/qf C. Analiza valorii adaugate
217,761 53,505 44,944 28,501 47,882 42928.41
1.Necesitatea si importanta VA 2.Analiza dinamica si structurala a VA 3.Analiza factoriala a VA
1.Necesitatea si importanta VA Valoarea adugat exprim creterea de valoare rezultat prin utilizarea factorilor de producie, ndeosebi a forei de munc i a capitalului peste valoarea bunurilor i serviciilor provenind de la teri n cadrul activitii curente a ntreprinderii. Ea reprezint sursa acumularilor care permite remunerarea participanilor direci i indireci la activitatea economic a ntreprinderii. Valoarea adugat prezint interes nu numai n calitatea sa de indicator de performan, ci i pentru faptul ca poate msura contribuia ntreprinderii la crearea produsului intern brut. Acest indicator se preteaz la comparaii ntre ntreprinderi, fr a introduce distorsiuni ntre ntreprinderile aflate n diferitele faze ale procesului de transformare i distribuie, deoarece valoarea adugat neutralizeaz incidena consumurilor intermediare. Valoarea adaugat, ca rezultant a combinaiei factorilor de producie, constituie sursa de remunerare i determinare comportamental a acestora, asigurnd meninerea societii pe pia2. Se poate discuta despre rolul valorii adugate n stabilirea sarcinii fiscale a ntreprinderii, dat fiind contribuia la calculul impozitului indirect taxa pe valoarea adugat. Metodele de calcul pentru valoarea adugat ntlnite n literatura de specialitate sunt metoda sintetic i metoda aditiv. Metoda sintetic presupune determinarea valorii adugate pornind de la volumul total de activitate desfurat de ntreprindere, din care se scad consumurile de la teri. Particulariti apar n determinarea valorii adugate prin metoda sintetic n funcie de specificul activitii desfurate: producie, comer sau prestri de servicii. Astfel:
Dac ntreprinderea analizat desfoar activitate comercial, atunci: VA = CA Cmf M
Unde:
CA = cifra de afaceri din vnzri de mrfuri (rulajul contului 707 Venituri din vnzari
2
Monica Petcu Analiza economico-financiara a intreprinderii, Ed. Economica, Bucuresti, 2003, pag.332
29

de mrfuri sau componenta cifrei de afaceri nete din Contul de profit i pierderi);
Cmf = costul mrfurilor vndute (rulajul contului 607 Cheltuieli privind mrfurile sau Costul mrfurilor vndute prezentat drept component a cheltuielilor de exploatare n cadrul Contul de profit i pierderi; M =consumuri intermediare de la teri corespunztoare activitii comerciale desfurate
de ntreprindere. n categoria consumurilor intermediare sunt incluse: cheltuieli cu materii prime, materiale, cheltuieli cu energia i apa, cheltuieli cu prestaii externe (cheltuieli de protocol, reclama, cheltuieli potale i de telecomunicaii, cheltuieli cu comisioanele bancare, alte cheltuieli cu prestaiile externe). Informaii cu privire la consumurile intermediare sunt regsite n Contul de profit i pierdere (n componena cheltuielilor de exploatare) sau n balana de verificare, n rulajele conturilor 600 628 (exclusiv rulajul contului 607 Cheltuieli privind mrfurile).
Dac ntreprinderea desfoar activitate productiv, atunci: VA = Qex M p
Unde: Qex = producia exercitiului, respectiv producia vndut ( Qv )corectat cu variaia produciei stocate ( Qst ) dar i cu producia imobilizat ( Qim ):
Qex = Qv + Qst + Qim M p =consumuri intermediare de la teri corespunztoare activitii productive desfurate de ntreprindere.
Dac ntreprinderea desfoar att activitate productiv ct i activitate comercial, atunci:

VA = MC + Qex ( M + M P )
Marja comerciala (+) Productia exercitiului (-) Consumuri intermediare de la terti Valoarea adaugata
Figura 1: Formarea valorii adugate la o ntreprindere ce desfoara att activitate de producie ct i activitate de comer
Metoda aditiv presupune determinarea valorii adugate prin nsumarea elementelor sale componente, stabilite n funcie de factorii participani la desfurarea activitii ntreprinderii:
30

VA = Cp + Cd + Am + I , t + Re xplcor
Unde: Cp = cheltuieli cu personalul Cd =cheltuieli cu dobnzile; Am =cheltuieli cu amortizarea capitalului fix; I , t = Impozite i taxe, altele dect impozitul pe profit, taxa pe valoarea adugat; Re xcor = Rezultatul exploatrii corectat cu ajustrile privind provizioanele i deprecierile (altele dect amortizarea capitalului fix), alte venituri/cheltuieli de exploatare i cheltuielile cu dobnzile
* Rexpl : rezultat din exploatare corectat cu:
alte venituri din exploatare + despgubiri, donaii (ch) + ch cu provizioane pt riscuri ch cu dobnzile
Practic, metoda aditiv evidentiaz valoarea adugat drept indicator ce cumuleaz msura n care sunt remunerai factorii participani la desfurarea activitii ntreprinderii: fora de munc, sistemul bancar, capitalul fix, statul, acionarii/asociaii. Sinoptic, formarea valorii adugate att prin metoda aditiv ct i prin metoda sintetic, poate fi reprezentat astfel:
= consumuri intermediare (M) Materii prime Apa, combustibil Servicii prestate de terti ntreprindere Prelucrare
Producia exerciiului Qex
Fora de munc
Capital fix
Banca
Statul
Acionarii/ asociaii
Chelt cu personalul
Amortizri
Dobnzi
Impozite i taxe
Profit
= VA
Schema 1: Formarea valorii adugate prin metoda sintetic i metoda aditiv
Abilitatea ntreprinderii n a repartiza plusvaloarea creat ntre factorii participani la derularea activitii sale joac un rol esenial n lupta de <supravieuire> n condiii de criz economic dar i financiar. Cu siguran se poate discuta despre scderea global a valorii adugate, dar aceast scadere trebuie regsit la toi factorii participani. Dac
31

rezultatul exploatrii corectat nregistreaz valori negative, chiar i n condiiile scderii valorii absolute a elementelor de natura cheltuielilor, nu se poate discuta despre <supravieuire> dect n cazul unei puternice susineri financiare din <afara> ntreprinderii.
Cu ajutorul valorii adaugate se calculeaz: a. rata de cretere a ntreprinderii
Rc =
VA 100 VA0
Cu ct rata de crestere este mai mare, cu att capacitatea ntreprinderii de a adauga valoare este mai mare. b. rata gradului de integrare
RGI =
VA 100 CA
n funcie de dimensiunea ratei gradului de integrare, putem aprecia dac o ntreprindere desfasoara activitate comercial (20 30%) sau activitate productiv (> 40%).
c. ratele de structur
1. Rata de remunerare a personalului angajat 2. Rata de remunerare a capitalului 3. Rata de remunerare a statului 4. Rata de remunerare a sistemului bancar 5. Rata de remunerare a ntreprinderii
100 . VA C Rc= am 100 . VA I ,T RST = 100 VA C RSB = dob 100 VA * Rexpl R = 100 VA
Rp=
Cp
2.Analiza dinamica si structurala a VA

Se realizeaza prin: Modificari absolute Indici Ponderi ale elementelor componente
32
In analiza structurala a valorii adaugate, se recurge la compararea dinamicii elementelor componente cu cea inregistrata de valoarea adaugata: daca indicele valorii adaugate este superior /inferior indicelui unui element component, atunci cu siguranta se inregistreaza scaderea/cresterea ponderii acelui element. In componenta valorii adaugate se disting doua categorii de elemente: prima categorie cuprinde elemente de natura cheltuielilor iar a doua categorie cuprinde rezultatul exploatarii corectat. Situatia intreprinderii este considerata normala atunci cind scade ponderea elementelor de natura cheltuielilor si creste ponderea rezultatului exploatarii corectat. Pentru aceasta trebuie ca dinamica valorii adaugate sa fie superioara celei inregistrate de elementele de natura cheltuielilor.
Nr crt Indicatori 1 Cheltuieli cu personalul 2 Chelt cu amortizarea si provizioanele 3 Chelt cu impozite si taxe 4 Chelt financiare cu dobinzile I Elemente de natura cheltuielilor Rezultatul exploatarii exclusiv II cheltuielile cu dobinzile Valoarea adaugata
gi (%) N N+1 N N+1 2,638,944 3,674,706 48.00% 49.00% 824,670 1,274,898 15.00% 17.00% 384,846 449,964 7.00% 6.00% 989,604 974,922 18.00% 13.00% 4,838,064 6,374,490 88.00% 85.00%
An
I (%) 139.25% 154.59% 116.92% 98.52% 131.76%
659,736 1,124,910 12.00% 15.00% 170.51% 5,497,800 7,499,400 100.00% 100.00% 136.41%
3.Analiza factoriala a VA
M VA = Qex M = Qex 1 Q ex VA = Qex v a / 1 leu
Valoarea medie adugat la un leu Qex
Q Qex = NS ex = NS Wa NS va i = i =1
Wa =
T Qex = t Wh NS T
gi va i
100 unde: n: numrul de categorii structurale existente n cadrul Qex gi : ponderea categoriilor structurale n total Qex
va i : valoareamedie adugat la un leu Qex coresp categ i
V.Robu, N.Georgescu Analiza economico-financiara, Ed ASE, Bucuresti, 2001
33
f. cant: f. cant: Qex
NS t
f. cant:
I.
VA f. calit
Wa
f. calit
f. structura: g i (%)
f. calit va
Wh
f. calit: va i
VA = Qex va Qex T factorcantitativindirect NS f. cant.indirect va

- f. de grd 1 - f. compleci
Wh f. calitativindirect
- f. de grd 2 - f.compleci
t f. calit.indirect
- f. de grd 3 - f. simplii
Q ex = T
Q ex = T Wh T
T = NS
T = NS t NS
f. cant: f. cant: T f. cant: Qex f. calit
NS
II.
VA f. calit
Wh
f. structura: g i (%)
f. calit va f. calit: va i
34
Indicatori Nr mediu salariati Fond total de timp de munca Timp mediu de lucru pe salariat Productia exercitiului Consumuri intermediare Valoarea adaugata Valoarea medie adaugata la un leu productia exercitiului Productivitatea medie orara Valoare adaugata la un leu productia exercitiului recalculata
N 152 282,720 1,860 10,780,000 5,282,200 5,497,800 0.510 38.130
N+1 160 291,200 1,820 12,930,000 5,430,600 7,499,400 0.580 44.402 0.575
I% 105.26% 103.00% 97.85% 119.94% 102.81% 136.41% 113.73% 116.45%
Variatia valorii adaugate, din care datorita: variatiei productiei exercitiului, din care: datorita variatiei fondului total de timp de munca, din care: datorita variatiei numarului mediu de salariati datorita variatiei timpului mediu pe salariat datorita variatiei productivitatii medii orare variatiei valorii medii adaugate la un leu productia exercitiului, din care: datorita variatiei structurii productiei exercitiului datorita variatiei valorii medii adaugate la un leu productie a exercitiului pe categorii structurale
2,001,600 1,096,500 164,903 289,358 -124,455 931,597 905,100 840,450 64,650
Pondere in variatia valorii adaugate 55% 8%
47% 45% 42% 3%
35
Analiza performantelor intreprinderii prin rentabilitate
Nu sa cheltuiesti, nici sa te zgarcesti la toate peste masura, ci o cumpana buna si dreapta sa pazesti, ca sa nu te caiesti in umbra.
Proverb roman
Lumea contemporana devine tot mai mult o realitate de neconceput fara preocuparea pentru performanta, reusita si succes. Aceaste elemente au devenit motivatia oricarei intreprinderi care incearca sa se inscrie in exigentele economiei de piata si in competitia mondiala. Analiza performantelor economico-financiare ale intreprinderii se concentreaza si asupra evidentierii formarii rezultatului intreprinderii, respectiv pe evidentierea structurii lui, tinind seama de interdependentele dintre elementele constitutive si factorii care au influenta asupra nivelului acestor performante. Rentabilitatea poate fi definita ca fiind capacitatea unei intreprinderi de a obtine profit prin utilizarea factorilor de productie si a capitalurilor, indiferent de provenienta acestora. Putem vorbi despre profit atunci cind are loc devansarea cheltuielilor de catre venituri; profitul este doar o componenta a rentabilitatii. Iar pentru a caracteriza o intreprindere din punct de vedere al rentabilitatii, pentru a vedea daca o intreprindere este sau nu rentabila, consideram ca trebuie studiate trei puncte cheie: evolutia activitatii cresterea, descresterea activitatii economice; evolutia cifrei de afaceri, evolutia valorii adaugate; evolutia rentabilitatii propriu-zise (profit, rata de rentabilitate, ca indicatori). Rentabilitatea se afla in strinsa corelatie cu profesionalismul intreprinzatorilor, cu timpul, mijloacele materiale si financiare investite pentru o activitate economica. Orice intreprindere trebuie sa asigure remunerarea si reinnoirea capitalului investit, iar acest fapt se realizeaza numai in conditiile unei suficiente rentabilitati a activitatii sale.
Noi im prumuturi
Capital investit (capital propriu si imprumuturi)
Dividende
Profit net
Active
Cifra de afaceri
Schema 1.1 Rentabilitatea sursa de finantare a activitatii intreprinderii Notiunea de rentabilitate este inseparabila de cea de risc; rentabilitatea presupune totdeauna o doza de risc: nimic nu este sigur in activitatea unei intreprinderi. Si cel mai
36

bun exemplu in aceasta conexiune este riscul economic. Indiscutabila este variatia rentabilitatii la diferite evenimente (ca de exemplu o crestere a salariilor sau a costului materiilor prime), la cota parte a cheltuielilor fixe (de aici interesul pentru analiza punctului mort), la variatia nevoii de fond de rulment in functie de fluctuatia volumului vanzarilor (trezoreria putand fi perturbata). Inainte de a analiza rentabilitatea activitatii intreprinderii ar trebui sa ne amintim de afirmatia lui Alvin Toffler*: pentru a caracteriza robustetea si profitabilitatea unei intreprinderi, nu trebuie studiata numai linia de fund, ci si a ceea ce se ascunde indaratul ei asa numita calitate a cistigurilor. 1. Analiza structurala a profitului Sursa informationala de baza a rentabilitatii, contul de profit si pierderi, prezinta cheltuielile si veniturile pornind de la departajarea activitatii desfasurate de intreprindere in activitate de exploatare, financiara si extraordinara. Normalizatori romani au avut ca sursa de inspiratie situatiile financiare franceze, preluind insa de la sistemul anglosaxon viziunea asupra activitatii extraordinare. Activitatea de exploatare incorporeaza operatiunile efectuate conform obiectului de activitate al intreprinderii, fie cu titlu principal, fie cu titlu secundar. Prin indicatorii caracteristici activitatii de exploatare se exprima volumul activitatii desfasurate de intreprindere. Activitatea financiara prezinta efectele participatiilor in capitalurile altor intreprinderi, ale relatiei cu societatile bancare precum si alte operatiuni financiare impuse de derularea activitatii intreprinderii. Pornind de la premisa ca desfasurarea activitatii de exploatare implica si presupune activitatea financiara, cele doua activitati formeaza activitatea curenta a intreprinderii (echivalentul activitatii ordinare din sistemul american, respectiv anglosaxon). Activitatea extraordinara include operatiuni cu caracter accidental, de regula nerepetitive, care au loc independent de activitatea de exploatare si financiara, scapate de sub controlul intreprinderii. Rezultatul exploatarii, generat de decalajul dintre veniturile din exploatare si cheltuielile aferente activitatii de exploatare, exprima de fapt rentabilitatea intreprinderii independent de politica financiara si fiscala. Aceasta forma de exprimare a rentabilitatii pune in evidenta efectul activitatii de exploatare, luind in considerare cheltuielile de productie, de comercializare si administrative, precum si riscurile corespunzatoare. Pentru intreprinderile ce desfasoara activitate productiva, de prestari de servicii sau comerciala, de regula dimensiunea si sensul pozitiv sau negativ al rezultatului net este dat de dimensiunea si sensul rezultatului din exploatare. Incorporarea in veniturile si cheltuielile de exploatare a fostelor categorii de venituri si cheltuieli considerate exceptionale a impus scindarea rezultatului din exploatare in rezultat aferent cifrei de afaceri si rezultat aferent altor activitati de exploatare, cu scopul de a evidentia contributia fiecarei forme de rezultat enuntate la constituirea rezultatului din exploatare.
Toffler A. - Puterea in miscare, Editura Antet, Bucuresti, 1995
37

Rexp l = RCA + R AA
Unde: RCA = rezultat aferent cifrei de afaceri

exploatare
si
R AA = rezultat din alte activitati de
Cifra de afaceri este componenta de baza a veniturilor din exploatare. O situatie considerata normala pentru intreprindere presupune inregistrarea de profit corespunzator cifrei de afaceri. Rezultatul exploatarii este pozitiv sau negativ in functie de evolutia rezultatului aferent cifrei de afaceri. Daca o intreprindere inregistreaza pierdere corespunzatoare cifrei de afaceri, se impune o analiza riguroasa a cauzelor care au condus la aceasta situatie; este incalcata regula de baza a existentei sale, ratiunea de a vinde in scopul realizarii de profit. Continuitatea activitatii unei astfel de intreprinderi este pusa sub semnul intrebarii. Rezultatul financiar este dat de diferenta dintre veniturile financiare si cheltuielile financiare. Daca rezultatul exploatarii este efectul combinarii sau transformarii factorilor de productie in bunuri, rezultatul financiar este efectul modificarii valorii instrumentelor financiare detinute de intreprindere, al gradului de indatorare al intreprinderii, al politicii de gestionare a excedentului de resurse financiare ale intreprinderii. Cum efortul financiar pe care il face o intreprindere are ca scop stimularea activitatii de exploatare, in cazul in care din activitatea financiara se degaja pierdere, o situatie normala ar caracteriza intreprinderea daca rezultatul exploatarii ar asigura acoperirea acesteia. Ca expresie a gestiunii financiare, rezultatul financiar poate fi analizat separat de celelalte forme ale rezultatului, generate de activitatea de exploatare, respectiv de activitatea extraordinara. Iar daca in cadrul analizei mentionate se departajeaza veniturile si cheltuielile financiare generate de finantarea activitatii de exploatare de veniturile si cheltuielile imputabile strategiilor financiare ale intreprinderii, se evidentiaza calitatea gestiunii financiare a intreprinderii. Atit rezultatul exploatarii cit si rezultatul financiar sunt componente ale rezultatului corespunzator activitatii curente desfasurate de intreprindere, rezultat prezentat sub denumirea de rezultatul curent. Ca si la celelalte doua forme de rezultat prezentate, marimea rezultatului curent nu se afla sub incidenta politicii fiscale. Dimensionarea influentelor elementelor extraordinare asupra activitatii intreprinderii se face cu ajutorul rezultatului extraordinar. Luind in considerare caracterul extraordinar al acestor elemente, caracterul lor nerepetitiv, rezultatul extraordinar nu ocupa un loc determinant in cadrul analizei rentabilitatii. Calculul rezultatului brut la nivel de intreprindere se face fie prin insumarea rezultatului curent cu rezultatul extraordinar, fie prin scaderea din veniturile totale a cheltuielilor totale.
Venituri totale
( - ) Cheltuieli totale
Rezultat brut
Schema 1.2 Mod de formare a rezultatului brut in viziunea normelor romanesti
38
Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare Rezultatul brut al exercitiului masoara rentabilitatea globala a activitatii intreprinderii, este sinteza capacitatii intreprinderii de a-si folosi eficient resursele. Daca se ia in calcul impactul fiscalitatii asupra rezultatului brut, se determina rezultatul net al exercitiului. Rezultatul net al exercitiului exprima excedentul sau deficitul de resurse asigurat prin capacitatea intreprinderii de gestionare a capitalurilor in cadrul activitatii desfasurate. Rnet = Rbrut Ip
Unde: Ip = Rimpozabil*Ci si Rimpozabil = Rbrut-Vni+Chned-Pfiscal Sesizam in formulele de calcul mai sus prezentate dubla influenta, in sensuri diferite, a modificarii rezultatului brut asupra rezultatului net. Cresterea/scaderea profitului brut atrage cresterea/scaderea rezultatului net ca expresie a rentabilitatii si in acelasi timp scaderea/cresterea rezultatului net prin prisma fiscalitatii. De aici se naste marea dilema a intreprinzatorului: accept un profit brut ca rezultat al activitatii in conditii de fiscalitate excesiva sau recurg la cosmetizarea profitului brut pentru a nu afecta lichiditatea prin suportarea unui impozit pe profit suficient de mare? Decizia nu se lasa asteptata, este marcata de interesele startegice pe termen lung. Gradul de remunerare al investitorilor, marimea resurselor lasate la dispozitia intreprinderii in scopul dezvoltarii, sunt influentate in mod direct de dimensiunea rezultatului net al exercitiului. Impozitul pe profit este stabilit cumulat, pentru toate cele trei tipuri de rezultat. In acest context, investitorii si ceilalti utilizatori ai informatiei privind intreprinderea sunt privati de dreptul de a cunoaste latura fiscala pentru fiecare tip de activitate in parte si implicit rezultatul net pe fiecare activitate. Avantajul calcularii rezultatului exercitiului (profit sau pierdere), plecind de la cele trei rezultate intermediare, rezida in posibilitatea analizarii succesive a impactului lor asupra rezultatului final al intreprinderii. Interesul asupra unei forme sau alta a rezultatului activitatii intreprinderii difera in functie de specificul utilizatorului informatiei. O societate bancara va fi interesata de dimensiunea rezultatului curent al activitatii ajustat cu cheltuielile cu dobinzile, statul are interes pentru rezultatul brut iar investitorii urmaresc evolutia rezultatului net.
Utilizatori ai informatiei Sistem bancar Stat Investitor
Interes manifestat pentru: Rezultat curent, exclusiv cheltuielile cu dobinzile Rezultat brut Rezultat net
Schema 1.3 Forme ale rezultatului activitatii intreprinderii si utilizatorii informatiilor privind dimensiunea inregistrata de rezultat Sinoptic, formarea rentabilitatii absolute pe categorii de activitati se prezinta astfel:
39

V enitu ri d in exploa tare A ctivitatea de ex ploatare ( - ) R ezulta t din exp lo atare
C h eltuieli din exploa tare V en ituri fin an cia re A ctivitatea finan ciara ( - ) C heltu ieli fin an cia re
(+)
R ezu ltat curen t
R ezu ltat fina nciar (+ )
R ezu ltat b rut (-) R ezu ltat net
V enitu ri ex traord inare A ctivita tea extraord in ara (-) C h eltuieli ex traord inare R ezu ltat ex traord inar
Im p ozit p e profit
Schema 1.4 Forme ale rentabilitatii absolute in functie de natura activitatii Sensul si dimensiunea rezultatului net sunt date de gradul de acoperire a rezultatului financiar de catre rezultatul exploatarii, de dimensiunea si sensul rezultatului curent*. Situatia ideala, ce caracterizeaza sanatatea financiara a intreprinderii, presupune un rezultat al exploatarii pozitiv si, in acelasi timp un rezultat financiar pozitiv. Iar daca in acest caz exista si o durata medie de incasare a creantelor inferioara duratei medii de plata a obligatiilor, atunci cu siguranta se poate discuta despre starea de performanta a intreprinderii.
RE>0 RC>0 RF>0
Schema 1.5 Starea de sanatate financiara a intreprinderii Situatia frecvent intilnita, considerata normala pentru intreprinderi, presupune un rezultat al exploatarii pozitiv, suficient pentru a acoperi pierderea din activitatea financiara.
Andronic B.C Performanta firmei, Ed Polirom, Bucuresti, 2000
40
RE>0 RC>0 RF<0
Schema 1.6 Starea normala a intreprinderii Daca nu se asigura o continuitate a desfasurarii activitatii in conditiile mentionate sau daca se forteaza politica de investitii, atunci situatia intreprinderii poate deveni vulnerabila. Exista posibilitatea ca intreprinderea sa asigure din activitatea de exploatare profit dar nu suficient pentru a acoperi pierderea financiara (sa o numim situatie strategica).
RE>0 RC<0 RF<0
Schema 1.7 Starea strategica a intreprinderii Se pot confrunta cu un rezultat al exploatarii pozitiv dar nu suficient pentru acoperirea pierderii financiare intreprinderile aflate in faza de lansare a activitatii sau intreprinderile care in scopul extinderii activitatii, au avut o politica de investitii agresiva (finantata prin credite) cu efecte in timp. Daca desfasurarea activitatii de exploatare implica pierdere iar activitatea financiara mareste pierderea din exploatare, intreprinderea se afla intr-o stare critica. Se impune analiza cauzelor care au condus la aceasta situatie si totodata a capacitatii intreprinderii de a asigura continuitatea activitatii sale.
RE<0 RC <0 RF<0
Schema 1.8 Starea critica a intreprinderii Realizarea unui rezultat curent pozitiv pe baza profitului financiar, in conditiile unei pierderi din activitatea de exploatare, este caracteristic pentru societatile financiare. Este o situatie considerata exceptie, intilnita si la intreprinderi ce fac parte dintr-un grup, care isi abandoneaza activitatea de baza si devin surse de finantare pentru celelalte.
41
RE<0 RC >0 RF>0
Schema 1.9 Starea exceptie a intreprinderii Cazul in care se inregistreaza pierdere din activitatea de exploatare, profit financiar dar pierdere curenta, este specific intreprinderilor care isi desfasoara activitatea intr-un mediu concurential puternic, cu mari cheltuieli de exploatare dar fara dificultati in recuperarea creantelor, cu termene de plata a obligatiilor mai mari.
RE<0 RC <0 RF>0
Schema 1.10 Starea de dificultate a intreprinderii Prin analiza dinamica si structurala a veniturilor si cheltuielilor intreprinderii, se confirma cele doua posibilitati de asigurare a rentabilitatii intreprinderii: cresterea veniturilor si reducerea cheltuielilor. Iata ca in contextul rentabilizarii activitatii intreprinderii, un rol esential este detinut de coordonarea consumului de resurse. Grupind cheltuielile unei intreprinderi cu activitate de productie in cheltuieli cu materii prime si materiale, cheltuieli de stocare, cheltuieli cu personalul, alte cheltuieli de productie si cheltuieli financiare (considerind nul efectul elementelor extraordinare), rentabilizarea activitatii intreprinderii este intretinuta prin urmatoarele masuri (in ceea ce priveste coordonarea elementelor de natura cheltuielilor)*:
Niculescu M. Diagnostic economic, Ed Economica, Bucuresti, 2003
42
E lem en te p rin cip ale d e ch eltu ieli
M axim izarea ren tab ilitatii p rin : S urse de aprovizionare la cel m ai bun pret C ontracte de aprovizionare cu preturi prestabilite C resterea puterii de negociere cu furnizorii R educerea consum ului factorilor de productie S ecuritatea si ritm icitatea aprovizionarilor O ptim izarea stocurilor active si de siguranta A ccelerarea vitezei de rotatie a stocurilor P olitica judicioasa de recrutare a personalului S istem de rem unerare si stim ulare m ateriala si m orala C resterea nivelului de pregatire profesionala S tandardizarea diferitelor com ponente A utonom izarea ciclului de productie S ubstituirea si com binarea factorilor de productie G estionarea eficienta a lichiditatilor A ccelerarea duratei m edii de incasare a creantelor P olitica de indatorare bazata pe cresterea eficientei activitatii
C h eltu ieli cu m aterii p rim e, m ateriale
C h eltu ieli d e stocare, d ep ozitare
C h eltu ieli cu p erson alu l
A lte ch eltu ieli d e p rod u ctie
C h eltu ieli fin an ciare
Schema 1.11 Structura cheltuielilor intreprinderii si orientarea strategica a intreprinderii in vederea maximizarii rentabilitatii
2. Analiza marjei comerciale
Marja Comerciala (fig 1.1) vizeaza in exclusivitate intreprinderile comerciale sau numai activitatea comerciala a intreprinderilor cu activitate mixta (industriale sau comerciale). Pentru aceste intreprinderi indicatorul marja comerciala reprezinta mai degraba o masura a fluxului global al activitatii de comert cu marfuri decit un indicator de rezultat real. Excedentul vinzarilor de marfuri in raport cu costul de cumparare reprezinta marja comerciala.
V in z a r i d e m a r f u r i (-) C o s tu l m a r f u r ilo r v in d u te M a r ja c o m e r c ia la
Fig.1.1Mod de formare a marjei comerciale Marimea marjei comerciale trebuie apreciata in functie de tipul politicii de vinzari promovata de intreprindere. Astfel, in cazul intreprinderilor specializate in comert de lux sau comert traditional, corespunzator unei cifre de afaceri reduse ii revine o marja comerciala ridicata; intreprinderile care practica metode de vinzare prin autoservire si dispun de suprafete mari, de regula inregistreaza o marja comerciala redusa in conditiile unei cifre de afaceri ridicate. Pentru intreprinderile cu activitate comerciala, reperul in diagnosticarea profitului il constituie departajarea cifrei de afaceri in functie de costul marfurilor si marja comerciala:
43

C ifra d e a fa c e ri C o s tu l m a rfu rilo r v in d u te M a rja c o m e rc ia la C h e ltu ie li d e d is trib u tie R e zu lta t b ru t Im p o zit p e p ro fit R e zu lta t net
Atit indicatorii de rezultate cit si capacitatea de autofinantare din exploatare permit prin variatia relativa inregistrata dar si prin corelarea cu evolutia altor indicatori economicofinanciari, estimarea rentabilitatii intreprinderii; deteriorarea sau imbunatatirea starii de performanta economico-financiara este cu siguranta semnalata prin dimensiunea absoluta sau relativa a indicatorilor mentionati. Cu titlu de exemplu, marja comerciala ( MC ) comparata cu cifra de afaceri a intreprinderilor cu activitate comerciala (regasita sub denumirea de rata a marjei comerciale-( R MC ) evidentiaza impactul politicii comerciale privind preturile practicate si sursele de aprovizionare utilizate asupra rezultatului activitatii. MC R MC = * 100 CA Analiza evolutiei ratei marjei comerciale permite caracterizarea strategiei intreprinderii de maximizare a profitului si de asemenea confera o baza reala pentru comparatii intre intreprinderi pe o perioada mai mare de timp. Utilitatea acestei rate este regasita si in estimarea profiturilor viitoare ale intreprinderii. O intreprindere cu o rata a marjei comerciale de dimensiune redusa este vulnerabila la schimbarile de pret care pot anula sau reduce serios profiturile. Factorial, marja comercial se poate analiza pe baza modelului: MC = CAmf R mc , unde: CAmf vnzri de mrfuri; R mc rata medie a marjei comerciale. Analitic, rata medie a marjei comerciale poate fi calculat: R mc =
g i rmci
100 2
unde: gi structura vnzrilor de mrfuri; rmci rata marjei comerciale pe tipuri de mrfuri. Sistemul factorial de analiz a marjei comerciale este: CAmf MC R mc rmci gi
44

3.Analiza factoriala a rezultatului brut al exercitiului
Modelul de analiza factoriala a rezultatului brut sintetizeaza efectul variatiei veniturilor totale dar si al rezultatului mediu la un leu venituri (ca forma a eficientei): Vt Rbrut gi prb
prbi Fig 1.2 Sistem de analiza factoriala a rezultatului brut
Rbrut = Vt Ct = Vt (1
Unde:
Ct ) = Vt * prb Vt
Rbrut = rezultatul brut al exercitiului; Vt = venituri totale; C t = cheltuieli totale prb = rezultat (profit) mediu la un leu venituri totale
_
100 g i = structura veniturilor totale pe categorii de activitati prbi = rezultat (profit) brut la un leu venituri, pe categorii de venituri Pentru cuantificarea influentelor factorilor ce rezulta pe baza modelului de calcul si analiza a rezultatului brut, s-au folosit relatiile: 1. influenta sumei veniturilor totale: (Vt1 Vt0 ) * prb 0 Nota: cu indice 0 s-au notat valorile din baza de comparatie, iar cu indice 1 valorile care se compara cu baza. 2. influenta profitului mediu brut la un leu venituri totale: Vt1 * ( prb1 prb 0 ) din care: 2.1 influenta structurii veniturilor: Vt1 * ( prb rec prb0 ) 2.2 influenta profitului mediu la un leu venituri pe categorii:
_ _ _ _ _
prb =
prbi
Vt1 * ( prb 1 prbrec )
4. Analiza factoriala a rezultatului exploatarii
In functie de nivelul bazei tehnicomateriale existente in intreprindere, de natura activitatii desfasurate, de natura factorilor a caror evolutie se doreste a se evidentia, in analiza factoriala a rezultatului exploatarii se pot folosi modelele:
45

_
a) Re xpl = V exp l Ch exp l = V exp l * pre unde: Re xpl = rezultatul exploatarii; V exp l = venituri Ch exp l = cheltuieli din exploatare
_
din
exploatare;
pre = profitul (rezultatul) mediu la un leu venituri din exploatare g i prei pre = 100 g i = structura veniturilor din exploatare prei = profitul (rezultatul) la un leu venituri pe categorii de venituri din exploatare Modelul este recomandat intreprinderilor cu activitate productiva, pentru care productia stocata si productia imobilizata au valori mari, iar baza tehnicomateriala nu este foarte ridicata.
5. Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri Cifra de afaceri este componenta de baza a veniturilor din exploatare. O situatie considerata normala pentru intreprindere presupune inregistrarea de profit corespunzator cifrei de afaceri. Rezultatul exploatarii este pozitiv sau negativ in functie de evolutia rezultatului aferent cifrei de afaceri. Daca o intreprindere inregistreaza pierdere corespunzatoare cifrei de afaceri, se impune o analiza riguroasa a cauzelor care au condus la aceasta situatie; este incalcata regula de baza a existentei sale, ratiunea de a vinde in scopul realizarii de profit. Continuitatea activitatii unei astfel de intreprinderi este pusa sub semnul intrebarii. Din aceste considerente, vom discuta in cele ce urmeaza despre profitul aferent cifrei de afaceri abandonind notiunea de rezultat aferent cifrei de afaceri. Pentru analiza factoriala a profitului intreprinderii, sunt utilizabile urmatoarele modele:
a) P = CA CH = qvi p i qvi p i
i =1 i =1
Unde: P = profit aferent cifrei de afaceri; CA = cifra de afaceri CH = cheltuieli aferente cifrei de afaceri; qvi = cantitatea vinduta pe unitate de produs i g i = structura productiei vindute pe produse; ci = cost pe unitate de produs i p i = pret mediu de vinzare pe produse Modelul prezentat este recomandat intreprinderilor cu activitate productiva, avind avantajul de a detalia efectul modificarii volumului si structurii vinzarilor, al costului si pretului mediu de vinzare pe produse asupra profitului aferent cifrei de afaceri. Pornind de la acest model, s-ar putea construi urmatorul sistem de factori, care prin actiunea lor se reflecta in profitul aferent cifrei de afaceri:
_
46

qv
gi
pi ci
Fig 1.3 Sistem factorial de analiza a profitului (modelul a)
Exemplu: Nr. Indicator 0 1 crt Cifra de afaceri 1. 1.000.000 1.102.400 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 2. 800.000 868.140 Indicele preturilor - Ip 3. 104% IC indicele costului 4. 105% Profitul aferent cifrei de afaceri 5. 200.000 234.260 I. Determinarea modificrii profitului P = P1 P 0 = 234.260 200.000 = +34.260 II. Determinarea influenei factorilor asupra modificrii profitului aferent CA
1. determinarea influentei modificarii volumului vinzarilor asupra profitului aferent cifrei de afaceri
qvi
( P ) = P I P q 0 0
I q = i =1
n i =1 n
qvi 1 pi 0
;
qvi 0 pi 0
n
i =1
qvi 1 pi 0 = i =1 I
qvi 1 pi 1
;
p
I p = i =1
n i =1
qvi 1 pi 1
qvi 1 pi 0
n
i =1
qvi 1 pi 0 = i =1 I
qvi 1 pi 1
p
qvi 1 pi 0 1.060.000 1.102.400 = = 1.060.000 I q = i =1 = = 1, 06 n 104% 1.000.000 qvi 0 pi 0

i =1
qvi
( P ) = P I P = 200.000 1, 06 200.000 = 12.000 0 q 0
47

2. determinarea influentei modificarii structurii vinzarilor asupra profitului aferent cifrei de afaceri
g i
( P ) =
n n qvi 1 pi 0 qvi 1c i 0 P0 I q i =1 i =1
i =1
qv i 1c i 0 = i =1
qvi 1ci 1
Ic ;
I c = i =1 n
i =1
qvi 1ci 1
qvi 1ci 0
i =1
qvi 1c i 0 = i =1
qvi 1ci 1
Ic =
868.140 = 826.800 105%
n n qvi 1 pi 0 qvi 1c i 0 P0 I q = (1.060.000 826.800) 212.000 = +21.200 i =1 i =1 3. determinarea influentei modificarii costurilor asupra profitului aferent cifrei de afaceri n n n n ( P ) = qvi 1 pi 0 qvi 1c i 1 qvi 1 pi 0 qvi 1c i 0 = c i i =1 i =1 i =1 i =1 = 826.800 868.140 = 41.340
g i
( P ) =
4. determinarea influentei modificarii pretului asupra profitului aferent cifrei de afaceri
i =1 1.102.400 = 1.102.400 = +42.400 1, 04 Profitul aferent cifrei de afaceri a crescut fa de perioada luat ca baz de comparaie cu 34.260 mii lei. Asupra profitului cei 4 factori de influen au acionat astfel:
a. creterea volumului vnzrilor cu 6% a asigurat un profit suplimentar fa de perioada precedent cu 12.000 mii lei. Creterea cantitii vndute poate fi efectul extinderii reelei de distribuie, mbuntirea imaginii pe pia., creterii gradului de pregtire profesional a personalului angajat, creterea cererii ntr-o mai mare msur dect oferta. b. Prin modificarea structurii vnzrilor, P a fost cu 21.200 mii lei mai mare dect n perioada de baz. n acest sens modificarea structurii vnzrilor este explicat
p i
( P ) =
qvi 1 pi 1
n n q c q p vi 1 i 1 vi 1 i 0 qvi 1ci 1 i =1 i =1 i =1 n
48

prin creterea ponderii vnzrilor cu o rentabilitate mai mare dect media stabilit pe ntreprindere n perioada precedent. Considerm justificat modificarea structurii vnzrilor dac a avut la baz modificarea cererii pe pia i nu disfuncinalitilor n activitatea de aprovizionare a ntreprinderii. c. Costul unitar a crescut fa de perioada precedent cu 5% ceea ce implicit a generat scderea profitului aferent CA cu 41.340 lei. Creterea costurilor poate fi efectul creterii consumurilor specifice sau/i a preurilor de aprovizionare. Considerm justificat creterea costurilor dc a avut ca efect mbuntirea calitii produselor i a atras o cretere a profitului prin pre i cantitate vndut. d. Creterea preului mediu cu 4% a condus la nregistrarea unui profit suplimentar fa de perioada precedent cu 42.400 lei. Creterea preului meduu poate fi determinat de mbuntirea calitii produselor, mbuntirea imaginii produselor, creterea cererii ntr-o mai mare msur dect oferta. Influena nefavorabil exercitat de creterea costurilor a fost acoperit de influena favorabil generat de creterea cantitiui, odificarea structurii vnzrilor i creterii preului ediu de vnzare asfel nct per total, societatea a obinut un profit suplimentar fa de perioada precedent de 34.260 lei. n scopul creterii n continuare a profitului aferent CA se poate aciona astfel: Creterea volumului vnzrilor prin extinderea reelei de distribuie Creterea ponderii vnzrilor cu o rentabilitate mai mare dect cea stabilit ca medie de ntreprindere n contextul respectrii cerinei pe pia. Reducerea costului unitar fr a afecta calitatea produselor prin mai buna negociere a preurilor de aprovizionare, reducerea consumurilor specifice pe unitate de produs Creterea preului mediu prin calitate
_
b) P = CA * pr In acest caz se opereaza cu urmatorul model: NS T qvi

_
t wh
CA
_
pi gi
_ _
pr
pi
ci Fig.1.4 Sistem factorial de analiza a profitului (modelul b)
49

_
unde : pr = profitul mediu la un leu cifra de afaceri; T = fond total de timp de munca NS = numar mediu de salariati; t = timp mediu de lucru pe salariat w h = productivitate medie orara Prin modelul prezentat se retin doi factori fundamentali asupra carora se poate actiona in vederea cresterii profitului aferent cifrei de afaceri: dimensiunea cifrei de afaceri (cu rol de factor cantitativ) si profitul mediu la un leu cifra de afaceri (factor ce denota eficienta economica). Sesizabila este dubla actiune a pretului mediu de vinzare asupra profitului: prin cifra de afaceri si prin profitul mediu la un leu cifra de afaceri. Si acest model este recomandat in principal intreprinderilor cu activitate productiva.
_ _
Mf CA P * _ * c) P = T * T CA Mf
Unde:
_
Mf = gradul de inzestrare tehnica a muncii T CA = eficienta (randamentul) mijloacelor fixe _ Mf Modelul prezentat, aparte din punct de vedere cognitiv, implica in diagnosticarea profitului aferent cifrei de afaceri variabile cu un spectru larg al relevantei. Alaturi de structura vinzarilor, pret si cost unitar, in caracterizarea evolutiei profitului aferent cifrei de afaceri sunt implicate timpul de lucru, gradul de inzestrare tehnica si randamentul mijloacelor fixe.
6.Analiza factoriala a profitului pe produs
Un diagnostic complet al profitului aferent cifrei de afaceri cuprinde in mod evident si diagnosticarea profitului pe produs. Marimea profitului pe produs ( ) combina efectul
_
modificarii cantitatii vindute ( q v ) cu efectul variatiei pretului mediu de vinzare ( p ) si al

_
costului unitar ( c ):
=q v * p q v * c = q v * ( p c) = q v *
_ _ _ _
Asadar, in ceea ce priveste cresterea profitului pe produs, intreprinderea poate actiona asupra cresterii pretului mediu de vinzare (in limita acceptata de puterea de cumparare a potentialilor clienti si luind in considerare politica comerciala practicata de concurenta) si reducerii costului mediu unitar (fara a afecta calitatea activitatii desfasurate). Modificarea costului mediu unitar se afla sub incidenta urmatorilor factori:
50
C o n su m sp ecific d e m a terii p rim e si m a teria le P ret m ed iu d e a p ro v izio n a re T im p d e m u n ca p e u n ita te d e p ro d u s S a la riu m ed iu o ra r C h eltu ieli in d irecte p e u n ita te d e p ro d u s
C o s t m e d iu u n ita r
Schema 3.4 Sistemul de factori ce actioneaza asupra variatiei costului mediu unitar
Abilitatea intreprinderii de a realiza un excedent de profit in conditiile unei activitati desfasurate intr-un mediu concurential rezida in modul de gestionare a factorilor enuntati.
Curs 8: Ratele de rentabilitate expresie relativa a rentabilitatii
Analiza profitului poate oferi informatii cu privire la rentabilitatea absoluta a intreprinderii. Atit pentru diagnosticul intern cit si pentru utilizatorii externi ai informatiei privind intreprinderea, cunoasterea capacitatii de a produce profit absolut nu este suficient de reprezentativa. Drept urmare, se impune compararea masei profitului cu alte marimi, in special cu marimile care exprima efortul depus pentru obtinerea masei profitului, degajindu-se astfel rate ale rentabilitatii care, din punct de vedere al analizei, au o mai mare capacitate informationala. Exprimarea rentabilitatii relative se realizeaza printr-un sistem de rate ce exprima capacitatea intreprinderii de a asigura, cu ajutorul resurselor de care dispune, remunerarea capitalurilor investite. Acest sistem de rate se determina ca raport intre efectele economice si financiare obtinute de intreprindere si eforturile depuse pentru obtinerea lor. Importanta cunoasterii ratelor de rentabilitate deriva din: Favorizeaza orientarea structurii productiei pe produse, ramuri si subramuri, in sensul gasirii celor care ofera cel mai mare avantaj. Fluxurile economice se redirectioneaza permanent, imprimind activitatilor economice o dezvoltare inegala; Stimuleaza gestiunea prin utilizarea rationala a resurselor; Contribuie la intarirea interesului intreprinzatorului pentru diferentierea produselor avind in centrul acesteia modernizarea conceptului de calitate; Favorizeaza segmentarea pietei si diferentierea strategiilor comerciale. In analiza economico-financiara a rezultatelor intreprinderii, ratele de rentabilitate permit efectuarea de comparatii intre grupuri de intreprinderi, comparatii temporale pentru aceeasi interprindere, comparatii in raport cu standardele elaborate. In functie de elementele luate in calcul pentru determinarea lor, teoria si practica economica opereaza cu mai multe tipuri de rate ale rentabilitatii: 1. Rate ale rentabilitatii comerciale (rate de profitabilitate); 2. Rate ale rentabilitatii resurselor consumate; 3. Rate ale rentabilitatii economice (numite si rate de randament); 4. Rate ale rentabilitatii financiare (numite si rate ale rentabilitatii globale).
51

1. Rata rentabilitatii comerciale
Analiza eficientei politicii comericiale (aprovizionare, stocare, vanzare), a politicii de preturi practicate, se realizeaza in cu ajutorul ratei rentabilitatii comerciale. Prin raportarea unui indicator al rentabilitatii in marimi absolute la volumul vinzarilor, se evalueaza capacitatea intreprinderii de a genera un profit pentru o marime data a cifrei de afaceri. Obiectivele analizei si sfera de investigare implica constructia acestui indicator prin luarea in considerare, in calitate de efect a rezultatului brut/net al exploatarii, excedentului brut al exploatarii sau marja comerciala, corespunzator activitatii curente de exploatare sau totale, reflectate prin intermediul cifrei de afaceri:
Rc =
sau RC = sau
Re xpl * 100 CA
P
n _
* 100
i
i =1
q vi p
R C = (1

i =1 i =1 n
q vi c i
_
) * 100
q vi p i
Rc =
sau
RBE * 100 CA
Rnet * 100 CA
MC CA
Rc =
sau
Rc =
* 100
sau
R
C
R B * 100 CA
Nota: in formulele de calcul a ratei rentabilitatii comerciale s-au folosit urmatoarele simboluri: Rc = rata rentabilitatii comerciale; Rexpl = rezultatul exploatarii RBE = rezultatul brut din exploatare; Rnet = rezultatul net al exercitiului RB = rezultat brut; MC = marja comerciala; CA = cifra de afaceri; P= profit aferent cifrei de afaceri; p vi = pret mediu de vinzare pe grupe de marfuri
52

ci = costul (pretul de cumparare) marfurilor Indiferent de modalitatea de calcul, scopul analizei este de a explica evolutia acestui indicator, de a-i stabili tendinta. Cresterea ratei rentabilitatii comerciale aferente activitatii de exploatare fata de o anumita baza de referinta reflecta o stare pozitiva si are loc atunci cand dinamica indicatorilor absoluti ai rentabilitatii devanseaza dinamica cifrei de afaceri. Rata rentabilitatii comerciale calculata pe baza rezultatului exploatarii demonstreaza capacitatea intreprinderii de a obtine profit dupa calculul tuturor costurilor de exploatare (incluzand amortizarile si provizioanele), permitand remunerarea furnizorilor de capitaluri angajate si participarea intreprinderii la repartizarea venitului national (pe seama impozitelor). Pentru o mai buna evaluare a performantelor activitatii de exploatare, in cazul intreprinderilor industriale se recomanda compararea rezultatului exploatarii cu veniturile din exploatare. Indicatorul rata rentabilitatii determinat pe baza rezultatului brut al activitatii de exploatare pune in evidenta capacitatea intreprinderii de a genera excedente destinate acoperirii costului capitalurilor angajate (amortizarea imobilizarilor corporale, remunerarea capitalurilor imprumutate), riscurilor eventuale (pe seama mecanismului de constituire a provizioanelor) si asigurarea remunerarii asociatilor sau actionarilor . O valoare ridicata a acestui indicator reflecta capacitatea financiara a intreprinderii de a asigura resurse necesare investitiilor. Modificarea ratei rentabilitatii comerciale determinata in functie de rezultatul brut din exploatare poate fi cauzata de mai multi factori. De exemplu, o descrestere a acestei rate poate indica o mai mare competitie pe piata si de aceea au fost impuse preturi de vanzare mai mici, sau in mod alternativ poate exista o crestere in costul materiilor prime. O crestere a ratei rentabilitatii comerciale in acest context poate indica faptul ca intreprinderea este in pozitia de a exploata piata si de a cere preturi mai mari pentru produsele sale. Rata rentabilitatii comerciale stabilita in functie de rezultatul net* este o rata usor de calculat, care nu necesita o pregatire prealabila a informatiilor, fiind recomandata in principal analizei pe perioade scurte de timp a activitatii intreprinderilor. Dimensiunea inregistrata de aceasta rata incorporeaza si impactul activitatii financiare, respectiv activitatii extraordinare asupra eficientei activitatii desfasurate. Pentru investitori, rata rentabilitatii comerciale in functie de profitul net are o semnificatie aparte: cat de mult din fiecare leu provenit din vanzari le revine, ca si proprietar, pentru a realiza o afacere sau pentru a primi dividende. Relatia dintre rata rentabilitatii comerciale calculata pe baza rezultatului brut din exploatare si cea calculata pe baza rezultatului net ajuta de asemenea la caracterizarea masurii in care intreprinderea isi gestioneaza activitatea. Daca rata rentabilitatii comerciale ce are la baza profitul net a crescut in timp ce rata ce are la baza profitul brut din exploatare a ramas constanta, se poate spune ca intreprinderea gestioneaza in mod eficient activitatea de exploatare. Daca rata calculata pe baza profitului net a scazut in timp ce rata determinata pe baza profitului brut din exploatare a ramas constanta, acest
Weston F., Copeland Thomas E. - Managerial Finance-The Dryden Press, 1992
53

aspect ar putea indica necesitatea unui control mai strans asupra cheltuielilor activitatii desfasurate. Rata rentabilitatii comerciale calculata in functie de marja comerciala pune in evidenta posibilitatea acoperirii tuturor cheltuielilor intreprinderii, cu exceptia costului de achizitie a marfurilor vandute. Importanta cunoasterii acestui indicator rezida in aceea ca in cazul intreprinderilor comerciale o singura categorie de cheltuieli, respectiv costul de cumparare, este direct proportional cu vanzarile realizate, celelalte cheltuieli avand un caracter structural accentuat. Pornind de la rata rentabilitatii comerciale calculata in functie de marja comerciala, in cazul intreprinderilor cu activitate comerciala, se poate calcula rata fata de rezultatul din exploatare, dupa cum urmeaza: Rc = unde:
_ _ _ Ch MC *100 c *100 = C N t CA CA
Chc = suma cheltuielilor de circulatie; C = cota medie a adaosului comercial

_
N t = nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulatie Rata rentabilitatii comerciale calculata in functie de marja comerciala da o imagine interna asupra politicii de profitabilitate a intreprinderii. Variatiile acestei rate pot indica fraude sau erori daca nu pot fi explicate prin schimbari ale politicii de pret ale intreprinderii sau al mixului de vanzari. Iata de ce este privita ca un indicator important de catre auditori financiari. Daca presupunem ca intreprinderile incearca sa isi maximizeze profiturile, exista doua strategii contrastante: vanzari mari cu marja mica sau un volum mic de vanzari cu o marja mare. Un studiu al ratei rentabilitatii calculate pe baza marjei contureaza imaginea strategiei intreprinderii de maximizare a profitului si de asemenea confera o baza reala pentru comparatii intre intreprinderi. Aceasta rata este deasemenea utila in estimarea profiturilor viitoare, prin comparatie cu performantele diferitelor intreprinderi sau prin comparatie cu performantele intreprinderii de-a lungul catorva ani. O intreprindere cu o rata de rentabilitate calculata in functie de marja comerciala este vulnerabila la schimbarile de pret care pot anula sau reduce serios profiturile. Riscul este cu atit mai mare daca intreprinderea are costuri fixe mari in contextul scaderii cifrei de afaceri sau al cresterii costurilor. Posibile cauze ale variatiei de la un an la altul ale ratei rentabilitatii ce are la baza marja comerciala sunt : cresterea costurilor care nu s-a alocat in mod proportional catre clienti prin cresterea preturilor incheierea de contracte de vanzare la preturi mai mici decat marjele normale de profit schimbari in mixul de vanzari (vanzare de produse cu inalt grad de profitabilitate, sau vanzari mai mici de produse cu marja de profit mica, sau viceversa) erori in procedura cut-off (incluzand in volumul vanzarilor vanzarea unui produs care nu a fost inclus la cumparari pentru ca factura de cumparare a fost primita tarziu);
54

In legatura cu indicatorii rentabilitatii comerciale se pot face urmatoarele aprecieri: pun in evidenta strategia comerciala a intreprinderii analizate; evidentiaza influenta constrangerilor pietei si a politicii preturilor de vanzare; masoara nivelul rezultatului brut al exploatarii, independent de politica financiara, politica de investitii, de incidenta fiscalitatii si a elementelor extraordinare; pun in evidenta eficienta activitatii de exploatare: productive, administrativa si comerciala. Principalele rezerve de crestere a ratei rentabilitatii comerciale vizeaza: sporirea vanzarilor, cresterea puterii de negociere a intreprinderii cu furnizorii si obtinerea unor preturi de achizitie avantajoase, ameliorarea structurii vanzarilor in sensul cresterii ponderii celor cu o marja comerciala individuala mai mare, accelerarea rotatiei stocurilor, optimizarea cheltuielilor, maximizarea preturilor de vanzare, etc. Rata rentabilitatii comerciale se deosebeste de rata rentabilitatii economice respectiv de rata rentabilitatii financiare prin faptul ca nu ia in calcul masa capitalului propriu sau imprumutat investit in activitatea intreprinderii, care de fapt, ii permite obtinerea cifrei de afaceri. Acest indicator este independent de structura finaciara a intreprinderii si nu se preteaza comparatiilor inter-intreprinderi tocmai datorita faptului ca nu tine seama de masa capitalului investit pentru desfasurarea activitatii. O intreprindere poate inregistra la un moment dat o rata a rentabilitatii comerciale mai mare decit a concurentilor sai, insa cu o masa de capital relativ superioara. Pentru a se inlatura acest dezavantaj, rata rentabilitatii comerciale se utilizeaza in analiza in mod conjugat cu rapoartele ce exprima rotatia capitalurilor. Analiza detaliata a ratei rentabilitatii comerciale pune in evidenta marja de contributie a fiecarui produs, care alcatuieste gama produselor ce va fi destinata vinzarii, la realizarea rentabilitatii comerciale a intreprinderii, creindu-se astfel posibilitatea mentinerii in planul de productie a acelor produse capabile sa-i aduca contributia maxima, in corelatie cu cerintele pietei, si cu resursele de care dispune intreprinderea. Practica recomanda corelarea analizei rentabilitatii comerciale cu analiza marjei, pentru a evidentia toate pirghiile cu care este posibila rentabilizarea intreprinderii: marja bruta aferenta fiecarui produs obtinut in cadrul intreprinderii, volumul si structura productiei obtinute si vindute, preturile medii de vinzare, costurile variabile aferente productiei si costurile fixe. 2. Rata rentabilitatii resurselor consumate
Rata rentabilitatii resurselor consumate se calculeaza prin raportarea unui indicator al rezultatelor la consumul de resurse implicat in obtinerea lui, exprimind in acest fel eficienta efortului materializat in costuri. Literatura de specialitate ne prezinta rata rentabilitatii resurselor consumate sub urmatoarele modalitati de calcul: P Rrc = * 100 CH
55

sau
Rrc = (
i =1 n
q vi p i q vi c i
i =1
1) * 100
unde: Rrc = rata rentabilitatii resurselor consumate; P = profit aferent cifrei de afaceri CH = cheltuieli aferente cifrei de afaceri; Dimensiunea ratei rentabilitatii resurselor consumate este data in principal de variatia structurii vinzarilor, a costului unitar si a preturilor de vinzare. Asupra ratei rentabilitatii resurselor consumate se remarca influenta costului, in sensuri diferite, atit prin numaratorul cit si prin numitorul raportului: cresterea costului antreneaza atit scaderea numaratorului (a profitului) cit si cresterea numitorului (a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri). Din acest punct de vedere, impactul costului asupra ratei rentabilitatii resurselor consumate este mult mai puternic comparativ cu alte rate*. Dupa cel de-al doilea model, dimensiunea ratei rentabilitatii resurselor consumate este direct proportionala cu rezultatul exploatarii si invers proportionala cu cheltuielile de exploatare. Prin dinamica relativa a rezultatului exploatarii superioara celei inregistrate de cheltuielile de exploatare, cresterea ratei rentabilitatii resurselor consumate este evidenta. In literatura de specialitate, se discuta despre valoarea optima a ratei rentabilitatii resurselor consumate ca fiind incadrata intre 9% si 15%. Varianta agreat de calcul al ratei rentabilitii resurselor consumate este: Pr R rc = 100 , Ch unde: Pr profit aferent cifrei de afaceri; Ch cheltuieli aferente cifrei de afaceri. Modelul de analiz factorial a ratei rentabilitii resurselor consumate va fi: R rc =
qv p qv c qv c
i i i i i
qvi pi 100 = 1 100 qv c i i
Conform modelului, factorii ce influeneaz rata rentabilitii costurilor sunt: structura cifrei de afaceri pe produse (g); costurile complete unitare (c); preturile de vnzare (p), exclusiv TVA. Analiza factorial a ratei presupune aplicarea metodei substituiei n lan, ca metod de analiz cantitativ.
- mii lei *
Robu V., Georgescu N. Analiza economicofinanciara, Editura ASE, Bucuresti, 2001
56

Nr. Indicatori crt. 1. Cifra de afaceri 2. Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 3. Cifra de afaceri recalculat (qv1.po) Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 4. recalculate (qv1.c0) 5. Profitul aferent cifrei de afaceri Rata rentabilitii resurselor consumate 6. (%) Perioada precedent 911.067 796.487 x Perioada curent 1.082.357 862.239 894.510
x 114.580 14,38%
730.711 220.118 25,53%
Modificarea ratei fa de perioada precedent a fost de: Rrc = Rrc 1 - Rrc0 = 25,53% - 14,38% = + 11,15% Metodologia de analiz factorial i cuantificarea influenelor se prezint astfel: 1. Influena modificrii structurii produciei vndute:
g =
qvi 0 pi 0 1 100 1 100 = qv c qv c i1 i 0 i0 i0
qvi1 pi 0
= 22,42% - 14,38% = + 8,04% 2. Influena modificrii costurilor complete unitare:

qvi1 pi 0 1 100 1 100 = qv c qv c i i i i 1 1 1 0
c =
3.
qvi1 pi 0
= 3,74% - 22,42% = -18,68% Influena modificrii preurilor de vnzare:

qvi1 pi 0 1 100 1 100 = qv c qv c i1 i1 i1 i 1
c =
qvi1 pi1
= 25,53% - 3,74% = +21,79% Rata rentabilitii resurselor consumate a nregistrat o cretere semnificativ fa de perioada precedent, cretere bazat pe influena favorabil a structurii produciei vndute i pe creterea preurilor de vnzare. Modificrile din structura vnzrilor au determinat o cretere a ratei cu 8,04%, datorit majorrii ponderii produselor vndute cu o rentabilitate fa de costuri mai mare dect rentabilitatea medie fa de costuri nregistrat la nivelul ntregii producii n perioada de referin. Situaia poate fi datorat unor mutaii favorabile pe piaa de desfacere, dar i eforturilor firmei n scopul obinerii i vnzrii acestor produse. Creterea costurilor complete unitare a determinat o reducere a ratei rentabilitii resurselor consumate cu 18,68%. Aceasta poate fi efectul creterii costurilor de achiziie a resurselor materiale, a cheltuielilor cu salariile sau a costurilor de distribuie.
57

O influen important o are evoluia preurilor de vnzare, care a dus la creterea ratei rentabilitii resurselor consumate cu 21,79%. Creterea preurilor de vnzare poate fi determinat de mbuntirea calitii produciei vndute, de inflaie sau de influena unor factori conjuncturali (scderea puterii concurenilor, creterea puterii de cumprare etc.).
3. Rata rentabilitatii economice
Eficienta capitalului investit, a tuturor resurselor materiale, financiare implicate in activitatea intreprinderii, sunt prezentate prin rata rentabilitatii economice. In literatura de specialitate, rata rentabilitatii economice este calculata dupa urmatoarele modele:
Re =
sau
Rc * 100 At
RBE * 100 At
Re =
sau
Re =
Re =
Sau
Re xpl * 100 At
Re xpl * 100 A exp l
Re =
sau
RBE *100 Kinvestit

Re xpl * 100 Kinvestit
Re =
unde: Re = rata rentabilitatii economice; RBE = rezultat brut din exploatare Rexpl = rezultatul exploatarii; At = active totale Aexpl = active de exploatare; Kinvestit = capital investit; Rc = rezultat curent In formula de calcul a ratei rentabilitatii economice, folosirea la numarator a rezultatului exploatarii sau a rezultatului brut din exploatare este dictata de interesele in luarea in
58

considerare sau nu a politicii de amortizare sau aprovizionare a intreprinderii. In componenta capitalului investit sunt incluse valoarea bruta a activelor fixe, nevoia de fond de rulment si disponibilitatile intreprinderii. De altfel, problema utilizarii activelor totale sau a capitalului investit in determinarea ratei rentabilitatii economice este destul de controversata in literatura de specialitate. Indiferent de modalitatea de calcul utilizata, rata de rentabilitate economica este independenta de mecanismul de finantare, de impactul activitatii extraordinare cit si de politica fiscala. Rentabilitatea economica surprinde eficienta mijloacelor materiale si financiare alocate pentru desfasurarea activitatii unei intreprinderi. Capitalurile angajate de o intreprindere in cursul unui exercitiu financiar sunt reprezentate de capitalurile proprii si capitalurile imprumutate. Remunerarea capitalurilor sub forma dividendelor sau a dobanzilor se realizeaza dupa ce sunt acoperite investitiile strategice (active fixe), investitiile de exploatare (nevoia de fond de rulment) si investitiile de echilibru (pentru asigurarea disponibilitatilor banesti). Rentabilitatea economica a capitalurilor investite nu tine seama de modalitatea de procurare a capitalurilor. Rata rentabilitatii economice exprima pe de o parte gradul de remunerare a capitalurilor angajate in activitatea intreprinderii, iar pe de alta parte, modalitatea de remunerare a riscurilor asumate de actionari sau asociati pentru capitalul investit in intreprindere. Dimensiunea ratei rentabilitatii economice joaca un rol hotaritor in stabilirea modalitatii de finantare pe termen lung si scurt. Tot capitalul avansat in activitatea intreprinderii trebuie remunerat dar, spre deosebire de capitalul propriu (remunerat in masura obtinerii de profit), capitalul imprumutat trebuie remunerat indiferent de rezultatele intreprinderii. O intreprindere ce beneficiaza de capital imprumutat (in special de credite bancare), va suporta cheltuieli financiare ridicate care ii vor diminua posibilitatile de autofinantare. Pentru a asigura acoperirea nevoilor de finantare, va fi nevoita sa recurga la obtinerea de noi credite. In aceste conditii se impune criteriul rentabilitatii: daca rata rentabilitatii economice este superioara ratei dobinzii, este posibil si de dorit sa se apeleze la credite. In fapt, prin compararea ratei rentabilitatii economice cu costul capitalului imprumutat (rata dobinzii), ia nastere efectul de indatorare. Rata rentabilitatii economice trebuie apreciata in functie de rata inflatiei. O rata a rentabilitatii economice superioara ratei inflatiei va putea asigura conservarea substantei economice a intreprinderii si chiar reinoirea si cresterea activelor sale economice, intr-o perioada cit mai scurta. In realitate, rata rentabilitatii economice trebuie sa remunereze capitalurile investite, cel putin la nivelul ratei medii a dobinzii, plus riscul economic si financiar pe care si l-au asumat cei care au plasat capitalul in interprindere. Rata rentabilitatii economice trebuie sa fie superioara ratei inflatiei, pentru a fi posibila o remunerare a capitalurilor investite la un nivel minim al ratei de randament din economie (rata medie a dobanzii) si al unui nivel de risc economic si financiar asumat de cei care au pus capitaluri la dispozitia societatii, permitand in acelasi timp reinnoirea si cresterea activelor in cadrul societatii comerciale. In literatura de specialitate regasim adeseori afirmatia ca o intreprindere, pentru a asigura reinnoirea activelor sale intr-o perioada cit mai scurta paralel cu o remunerare corespunzatoare a investitorilor, trebuie sa inregistreze o rata a rentabilitatii economice (calculate in functie de rezultatul brut din exploatare si activele totale) valoarea de 25 % (intr-o economie de piata cu functiune normala).
59

Dimensiunea ratei rentabilitatii economice este folosita frecvent in analize externe, deoarece permite efectuarea comparatiilor in spatiu intre intreprinderi apartinand aceluiasi sector, indiferent de marimea lor sau forma de proprietate, masurand aptitudinea capitalului economic de a asigura reinnoirea si remunerarea sa ca factor de productie, reinnoire care ar trebui sa se realizeze intr-un orizont de timp mediu (de exemplu 4 ani). CA At Re P 100 CA g (structura vnzrilor) p (preul unitar de vnzare) c (costurile complete unitare) Rata rentabilitii economice combin efectul vitezei de rotaie a activului total, CA exprimat ca numr de rotaii , cu efectul ratei rentabilitii comerciale At P 100 . Cele dou rate componente acioneaz diferit asupra ratei rentabilitii CA economice, n funcie de natura activitii ntreprinderii i de strategia urmat. Astfel, n industrie, firmele realizeaz rate de rentabilitate economic ridicate pe seama unor cote de profit mai mari i nu printr-o rotaie mai rapid a activelor. ntreprinderile din sfera comerului opereaz cu marje de profit mai reduse, dar beneficiaz de o rotaie mai accelerat a activelor. O strategie de meninere a poziiei concureniale pe pia determin uneori un rabat de la marje ridicate de profit, iar alteori, utilizarea unor tehnologii avansate, fapt care conduce la o ncetinire a rotaiei activelor. Rata rentabilitii economice se analizeaz factorial, la nivelul factorilor direci, astfel: 1. Influena vitezei de rotaie a activului total: 2.
CA CA1 CA0 P0 = CA 100 At At At 1 0 0

Influena ratei rentabilitii comerciale:
P CA1 P P0 1 = 100 CA At1 CA1 CA0
4. Rata rentabilitatii financiare
60

Rata rentabilitatii financiare este un indicator semnificativ in aprecierea performantelor economicofinanciare ale intreprinderii atit in cadrul diagnosticului intern cit si in analizele solicitate de partenerii externi. In literatura de specialitate, rata rentabilitatii financiare este regasita sub urmatoarele modalitati de calcul: rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent
Rf =
Rf
Rcurent * 100 Kpm

* 100
sau Rbrut = Kpm
Nota: aceasta rata este intilnita si sub denumirea de rata economica a rentabilitatii capitalului permanent
Rf =
Rnet + Dob *100 Kpm
rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu (Return on EquityROE)*
Rf =
Rnet * 100 Kpp
unde: Rf = rata rentabilitatii financiare; Rcurent = rezultatul curent al exercitiului Kpm = capital permanent; Rbrut = rezultat brut, inainte de impozitare Rnet = rezultat net al exercitiului; Dob = dobinzi pentru datorii pe termen mediu si lung Kpp = capital propriu In teoria de specialitate, in cadrul ratelor de rentabilitate financiara sunt regasite si urmatoarele rate: rata de rentabilitate a activelor totale (Return on Total Assets ROA), calculata dupa cum urmeaza:
ROA =
Rnet *100 At
rata de rentabilitate a capitalului utilizat (ROCE):
ROCE =
unde:
*
Rid *100 Kpm
Hawawini G., Viallet C. Finance for executives, Second Edition,
61

Rid = rezultat inainte de impozitare si dobinzi Daca rata rentabilitatii economice exprima remunerarea capitalului investit facind referire numai la activitatea de exploatare, rata rentabilitatii financiare cuantifica remunerarea capitalului propriu prin prisma tuturor celor trei tipuri de activitati: exploatare, financiara si extraordinara. Rata rentabilitatii financiare are in vedere provenienta capitalurilor, fiind sensibila la structura financiara a intreprinderii si in mare masura influentata de gradul de indatorare al interprinderii. Rentabilitatea unei intreprinderi nu poate fi analizata independent de aspectele legate de structura sa financiara. Pentru orice intreprindere prezinta interes cunoasterea structurii financiare cu care isi poate desfasura o activitate rentabila, precum si cunoasterea nivelului de indatorare la care poate apela, astfel incit acesta sa nu se reflecte negativ asupra rentabilitatii sale financiare. Nerespectarea acestei restrictii ar conduce la un dezechilibru financiar, in pofida unei rentabilitati economice semnificative, care va fi absorbita de nivelul cheltuielilor financiare generate de un grad de indatorare mult prea ridicat. Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu pune in evidenta randamentul capitalurilor proprii, respectiv al plasamentului efectuat de actionarii unei societati prin cumpararea actiunilor societatii. Profitul, sursa importanta de finatare a dezvoltarii unei activitati, reprezinta parte componenta a capitalurilor unei intreprinderi, remunerand, in primul rand, participarea actionarilor, prin intermediul dividendelor. O crestere a acestui indicator evidentiaza o activitatea eficienta din punct de vedere al fructificarii capitalurilor proprii. In determinarea ratei rentabilitatii financiare a capitalului propriu se tine cont de metodologia de calcul a profitului net, respectiv de regimul de calcul al amortizarii si provizioanelor, al cheltuielilor deductibile si nedeductibile avute in vedere la determinarea bazei de calcul a profitului impozabil. Rentabilitatea financiara constituie un indicator de baza ce caracterizeaza performantele intreprinderilor, indicator care se afla sub directa incidenta a politicii comerciale (rentabilitatea comerciala), a eficientei capitalului angajat (rentabilitatea economica) cit si a politicii financiare a intreprinderii. Atit ratele de rentabilitate economica cit si ratele de rentabilitate financiara sunt foarte importante pentru utilizatori, dar sunt foarte multe dificultati in folosirea lor. In principal, problemele de baza ce apar in ceea ce priveste ratele mentionate deriva din forma de rezultat si capital luata in calcul. Analiza factoriala a ratei rentabilitatii financiare se poate face pe baza sistemului DU PONT, i anume: Rf = Pn Vt At Pn 100 = 100 Kp At Kp Vt
Vt / At viteza de rotaie a activelor totale At / Kp factorul de multiplicare a capitalului propriu mediu sau braul prghiei financiare. Pn / Vt profitul net la 1 leu venituri.
62
Vt At
Pn Kp
At Kp
Pn Vt
Managerii au posibilitatea s acioneze asupra ratei rentabilitii financiare prin urmrirea i influenarea: 1) vnzrilor generate de utilizarea activelor; 2) modului de finanare a activelor din capitalul propriu i datorii; 3) rentabilitii nete a veniturilor. Atunci cnd analizm viteza de rotaie a activelor, trebuie s inem cont i de sectorul n care i desfoar activitatea societatea. Cu ct acest indicator are o valoare mai mare, cu att eficiena utilizrii activelor totale este mai bun. Aparent, cu ct factorul de multiplicare a capitalului propriu este mai mare, cu att rata rentabilitii financiare este mai ridicat, dar trebuie s inem cont, totodat, c acest indicator arat i gradul de ndatorare. i este cunoscut c orice societate cu grad de ndatorare mare este riscant. Stabilirea unei valori optime a factorului de multiplicare reprezint de fapt o lupt (un arbitraj) permanent ntre profiturile i costurile pe care le implic datoriile financiare. Totodat, trebuie subliniat c acest indicator este influenat i de sectorul unde i desfoar societatea activitatea i de activele pe care le deine aceasta. n general, societile care au un flux de numerar din activitatea de exploatare constant i cu un grad mare de previzionare pot opera cu un factor de multiplicare a capitalului propriu mai mare dect societile care i desfoar activitatea ntr-un sector cu un grad de risc mai mare. Putem spune c i bncile comerciale care dispun de un portofoliu de active diversificat pot opera cu un factor de multiplicare a capitalului propriu mai mare. O dat cu analiza acestui indicator, trebui urmrii i ali indicatori, cum ar fi: rata lichiditii curente, rata lichiditii imediate, rata de acoperire a dobnzilor. Profitul net la un leu venituri arat capacitatea firmei de a practica o politic de preuri eficient i, totodat, abilitatea firmei de a controla costurile. Acest indicator trebuie i el interpretat n funcie de sectorul de activitate, de natura produselor comercializate i de strategia aplicat de firm. S-a constatat c societile care au un profit net la un leu vnzri mare au o rat a rentabilitii economice (Pnet/At) mic i invers. Aceasta se datoreaz, de exemplu n cazul firmelor din comer, practicrii unui adaos comercial ridicat care, dei majoreaz profitul net la 1 leu vnzri, are un efect mult mai pronunat asupra vitezei de rotaie a activelor, ncetinind-o. O alt variant a abordrii ratei rentabilitii financiare pe baza sistemului DU PONT poate fi: Profit net Activ total Profit net Rf = 100 = 100 , Capital propriu Capital propriu Activ total
63

Profit net Cifra afaceri Profit net 100 = 100 , reprezentnd o form a ratei Activ total Activ total Cifra afaceri Activ total prghia financiar. rentabilitii economice, iar Capital propriu At Kp Pn CA Kp At Pn At Pn CA
unde:
Prin urmare, creterea interesului investitorilor depinde de doi factori: - rata rentabilitii economice a activului; - gradul de ndatorare a firmei. Legat de rezultatul (profitul) evidentiat in determinarea ratelor de rentabilitate economica si financiara, mentionam: In cazul in care sunt comparate doua sau mai multe intreprinderi prin prisma ratelor de rentabilitate mentionate, politicile contabile vor fi diferite in mod cert si anumite ajustari vor fi necesare; Contabilitatea la costul istoric tinde sa supraevalueze profitul pentru ca deprecierea se bazeaza pe costul istoric, nu pe valoarea curenta (prezenta), si totodata castigurile latente asupra activelor sunt incluse in profitul raportat; Profitul poate fi considerat dupa adaugarea elementelor extraordinare care afecteaza realizarea de comparatii; Veniturile necomerciale pot fi omise daca obiectivul este masurarea rezultatului asupra activelor din exploatare. Valoarea din balanta a investitiilor aducatoare de venituri trebuie exclusa. In ceea ce priveste deficientele ratelor de rentabilitate economica si financiara redate de capitalul folosit in calcul, precizam: Daca se utilizeaza costul contabil istoric, capitalul utilizat este subevaluat; subevaluarea capitalului si supraevaluarea profitului, ca efecte cumulate ale costului contabil istoric, duce la o supraevaluare a ratelor de rentabilitate; La intreprinderi difera gradul de capitalizare a activelor necorporale; o posibilitate in inlaturarea acestei deficiente ar presupune ignorarea oricarei includeri de goodwill (fond de comert), marci si altele de aceste gen in activele imobilizate; Determinarea descoperirilor de cont poate fi dificila. Pentru anumite intreprinderi, descoperirile de cont reprezinta o caracteristica continua a aranjamentelor lor financiare; descoperirile de cont ar trebui sa fie prezentate sub forma de datorii curente. Se pot include toate dobinzile decuragand din datorii oriunde apar ele in bilant si, pentru consistenta, sa se excluda dobanzile platite din profit in momentul calcularii ROCE.
64

Cu toate deficientele remarcate, ratele de rentabilitate ramin indicatori de baza in caracterizarea performantelor intreprinderilor. Abordarea sistematica a problematicii rentabilitatii permite pozitionarea corecta a intreprinderii in sistemul strategic caruia ii apartine si, totodata, fundamentarea obiectiva a orientarilor de perspective.
Analiza pragului de rentabilitate
Riscul de exploatare evalueaza capacitatea intreprinderii de a se adapta la timp si cu cel mai mic cost, la variatiile mediului in care actioneaza, respectiv exprima flexibilitatea rezultatului din exploatare. Dimensiunea lui depinde de situatia sectorului in care intreprinderea isi desfasoara activitatea dar si de caracteristicile portofoliului de active proprii. Aprecierea riscului de exploatare se realizeaza cu ajutorul pragului de rentabilitate de exploatare, intilinit in literatura de specialitate si sub denumirea de punct critic, punct mort sau punct de echilibru. Pragul de rentabilitate permite stabilirea unei legaturi intre variatia rezultatului exploatarii si variatia volumului de activitate desfasurata de intreprindere, marcind acel volum de activitate al intreprinderii care asigura acoperirea cheltuielilor de exploatare, in conditiile realizarii unui rezultat din exploatare nul. Depasirea pragului de rentabilitate asigura in fapt rentabilizarea activitatii intreprinderii. Prin analiza pragului de rentabilitate, sunt furnizate informatii cu privire la volumul de activitate ce permite realizarea profitului sau a unui anumit profit, perioada de timp presupusa de acoperirea cheltuielilor, gradul de utilizare a capacitatii de productie corespunzator pragului de rentabilitate (sau corespunzator unei anumite marimi a profitului), profitul maxim ce poate fi realizat in conditiile date. Analiza pragului de rentabilitate este importanta in procesul de planificare deoarece relatia costvolumprofit poate fi influentata de proportia investitiilor in active fixe, iar la stabilirea planurilor financiare de obicei se opereaza schimbari ale raportului dintre valoarea activelor fixe si a celor curente. Trebuie sa se stabileasca in acest fel un volum suficient al vinzarilor pentru acoperirea cheltuielilor fixe si variabile; in caz contrar, intreprinderea va inregistra prin activitatea desfasurata pierdere. In determinarea pragului de rentabilitate se porneste de la premisa ca intreprinderea nu poate actiona asupra preturilor de achizitie ale factorilor de productie sau asupra preturilor de vinzare ale bunurilor si serviciilor. Pentru a asigura devansarea cheltuielilor de catre venituri, se poate actiona numai asupra volumului de activitate desfasurata. Cheltuielile intreprinderii, in functie de variatia fata de volumul de activitate, sunt departajate in cheltuieli variabile si cheltuieli fixe*. Cheltuielile variabile, ca suma la nivel de intreprindere, se modifica odata cu volumul de activitate desfasurata dar, pe unitate de produs, ramin relativ constante. Cheltuielile fixe, ca suma la nivel de intreprindere, ramin relativ constante, in limitele unui scalar al volumului de activitate desfasurata dar, pe unitate de produs capata caracter variabil. Drept urmare, rezervele intreprinderii privind maximizarea rentabilitatii sunt legate de volumul de activitate desfasurata si impactul asupra sumei cheltuielilor fixe.
*
Ristea M, Possler L.-Calculatia si managementul costurilor, Editura Teora, Bucuresti, 2001
65

Regulile generale impuse in calculul pragului de rentabilitate constituie in fapt si limitele acestei metode: practica demonstreaza ca preturile de achizitie sau de vinzare sunt sensibile la reactia cererii si ofertei, costurile variabile unitare nu au totdeauna caracter constant iar suma cheltuielilor fixe poate inregistra modificari de la o perioada la alta. Toate aceste limite fac ca metoda pragului de rentabilitate sa nu aiba totdeauna caracter practic dar utilitatea sa ramine prin informatiile pe care le ofera. Pornind de la aceste considerente, algoritmul de calcul al pragului de rentabilitate in cazul intreprinderilor cu activitate omogena este: Se porneste de la echilibrul dintre cifra de afaceri (CA) si cheltuielile aferente (CH): CA = CH
Cifra de afaceri este descompusa in functie de volumul fizic al vinzarilor (q) si pretul de vinzare unitar (p) CA = q*p
Cheltuielile se departajeaza in functie de variatia fata de volumul de activitate al intreprinderii in cheltuieli fixe (Cf) si cheltuieli variabile (Cv) CH = Cf + Cv
Cheltuielile variabile ca suma, la nivel de intreprindere, sunt influentate de volumul fizic al vinzarilor (q) si costul variabil unitar (v) Cv = q *v
Relatia de echilibru intre cifra de afaceri si cheltuielile aferente devine: q*p = Cf +q*v q*p q*v = Cf q*(p-v) = Cf
Volumul fizic critic al vinzarilor , a carui realizare implica un profit nul, este:
Cf pv Cifra de afaceri critica (CAcr), respectiv expresia valorica a volumului critic: qcritic =
CAcr = qcritic*p
Gradul de utilizare a capacitatii de productie (Gcr) corespunzator pragului de
rentabilitate: Gcr =
qcritic * 100 q max im
Perioada critica (Pcr), corespunzatoare realizarii cifrei de afaceri critice: CAcr Pcr = CA / T CA Nota: reprezinta vinzarile medii pe unitate de timp T
66
Profitul maxim ce poate fi realizat (Pmax):
Pmax = qmaxim* (p v) cf Grafic, pragul de rentabilitate poate fi reprezentat astfel:

Y C CA ch D CAcr B cv
cf
qcritic
qmax
Fig 6.1 Reprezentarea grafica a pragului de rentabilitate
Pe axa OX este reprezentat volumul fizic al productiei, iar pe axa OY sunt reprezentati indicatorii valorici: cifra de afaceri, cheltuieli. Zona OAB corespunde pierderilor inregistrate de intreprindere, iar zona BCD corespunde profiturilor inregistrate. Latura CD din triunghiul BCD corespunde profiturilor maxime. La intreprinderile ce desfasoara activitati diverse, calculul si valoarea informationala a pragului de rentabilitate sunt influentate de modalitatea de evidenta a cheltuielilor dar si de masura in care se departajeaza cheltuielile in cheltuieli fixe si variabile. In cazul intreprinderilor in cauza, pragul de rentabilitate este exprimat dupa cum urmeaza:
Cifra de afaceri critica (CAcr): CAcr =
Cf 1 cv
Unde:
Cf = suma cheltuielilor fixe la nivel de intreprindere cv = cheltuieli medii variabile la un leu cifra de afaceri
Gradul de utilizare a capacitatii de productie (Gcr) : Gcr =
CAcr * 100 Q max
Unde:
Qmax = capacitatea maxima de productie exprimata valoric
Daca activitatea intreprinderii are caracter sezonier, relatiile prezentate in scopul calcularii pragului de rentabilitate se mentin dar, se va considera ca punct de reper perioada in care marja cheltuielilor variabile (respectiv cifra de afaceri corectata cu cheltuielile variabile) asigura acoperirea cheltuielilor fixe.
67

Evaluarea riscului de exploatare se face prin compararea cifrei de afaceri inregistrata de intreprindere (CA) cu cifra de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate (CAcr). Literatura de specialitate prezinta indicatorul rezultat din comparatia mentionata sub denumirea de indicator de pozitie. Indicatorul de pozitie (Ip) poate fi exprimat : In marimi absolute: Ip = CA CAcr
In marimi relative: Ip = Sau
CA CAcr * 100 CAcr
CA * 100 CAcr Cu cit cifra de afaceri inregistrata de intreprindere este mai mare comparativ cu cifra de afaceri critica si in consecinta valoarea indicatorului de pozitie este mai mare, cu atit riscul de exploatare este mai mic. Indicatorul de pozitie exprima capacitatea intreprinderii de a-si modifica productia si de a se adapta la cerintele pietei, capacitate influentata in mare masura de gradul de specializare a potentialul tehnicoproductiv, de structura sa organizatorica. P. Vernimment* caracterizeaza pozitia intreprinderii in functie de dimensiunea inregistrata de indicatorul de pozitie astfel: Instabila, daca cifra de afaceri este cu mai putin de 10% superioara cifrei de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate; Relativ stabila, daca cifra de afaceri inregistrata este cu 10-20% superioara cifrei de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate; Confortabila, daca cifra de afaceri inregistrata este cu mai mult de 20% superioara cifrei de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate. In aprecierea riscului din exploatare, se poate aborda si coeficientul de elasticitate (Ke), coeficient intilnit si sub denumirea de coeficient de levier al exploatarii: Re xpl Re pl Ke = CA CA Ip =
Unde: Re xpl = variatia relativa a rezultatului din exploatare Re xpl CA = variatia relativa a cifrei de afaceri CA Coeficientul de elasticitate exprima modul in care o schimbare in volumul vinzarilor influenteaza cistigurile inainte de plata dobinzilor si a impozitelor, sensibilitatea rezultatului din exploatare la cresterea cu o unitate a cifrei de afaceri. Evidentiind variabilitatea rezultatului fata de structura costurilor, se poate prezenta relatia dintre coeficientul de elasticitate si pragul de rentabilitate:
*
Vernimment P.Finance dentreprise, Analyse et gestion, Ed Dalloz, Paris, 1988
68

Re xpl Re xplcritic Re xpl CA Ke = = CA CAcr CA CAcr CA Decalajul dintre cifra de afaceri realizata de intreprindere si cifra de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate influenteaza marimea coeficientului de elasticitate. Cresterea volumului de activitate comparativ cu pragul de rentabilitate diminueaza valoarea coeficientului de elasticitate si implicit, riscul de exploatare. Ceea ce trebuie sesizat este ca rentabilitatea intreprinderii este afectata de riscul din exploatare, ca de altfel si de riscul financiar in conditii de variabilitate a cifrei de afaceri. Valorile inregistrate de coeficientul de elasticitate ajuta la aprecierea pozitiei intreprinderii din punct de vedere al riscului de exploatare, astfel: Daca Ke>11, pozitia intreprinderii este instabila, cu un grad de risc economic ridicat; Daca Ke 6, pozitia intreprinderii este relativ stabila, cu un risc economic mediu; Daca Ke<6, pozitia intreprinderii este confortabila, cu un risc economic scazut. Coeficientul de elasticitate este o componenta importanta in determinarea gradului de risc al unei afaceri. O intreprindere poate sa influenteze gradul de risc al afacerilor prin alegerea coeficientului de elasticitate. Daca toate celelalte influente sunt constante, cu cit mai mare este valoarea coeficientului de elasticitate, cu atit mai mare va fi si gradul de risc. Daca se ia in calculul gradului de risc al afacerii si probabilitatea de variatie a volumului vinzarilor in sensul cresterii, atunci in conditiile unei valori ridicate a coeficientului de elasticitate, se va inregistra cresterea profitului. Daca volumul vinzarilor intreprinderii are grad ridicat de certitudine, marimea coeficientului de elasticitate nu va determina variabilitatea profiturilor viitoare. La SC ECO SA, am recurs la sintetizarea datelor necesare calcularii pragului de rentabilitate pentru anul N: Valori inregistrate in anul N Indicatori Cifra de afaceri neta Suma cheltuielilor variabile Suma cheltuielilor fixe Cheltuieli variabile la un leu cifra de afaceri Cifra de afaceri critica Capacitatea de productie maxima exprimata valoric Grad critic de utilizare a capacitatii de productie Grad efectiv de utilizare a capacitatii de productie Profit maxim realizabil 12,350,000 8,768,500 2,000,000 0.71 6,896,552 19,704,433 35.00% 62.68% 3,714,286
69
SC ECO SA in anul N prin activitatea desfasurata, a realizat o cifra de afaceri de 12.350.000 lei, prin utilizarea efectiva a capacitatii de productie existente de 62,68%. Acest rezultat, in conditiile in care societatea este caracterizata de un prag de rentabilitate de 6.896.552 lei (corespunzator unui grad de utilizare a capacitatii de productie de 35%) i-a permis obtinerea de profit. Gradul de utilizare a capacitatii de productie, desi superior gradului critic de utilizare denota nefunctionarea intreprinderii la capacitatea maxima. Profitul maxim ce poate fi realizat, in conditiile utilizarii 100% a capacitatii de productie, este de 3.714.286 LEI.
Risc de exploatare - evaluare N
Indicator de pozitie in marimi absolute Indicator de pozitie in marimi relative Coeficient de elasticitate
5,453,448 179.08% 2.26
Prin marimea indicatorului de pozitie cit si a coficientului de elasticitate, constatam ca SC ECO SA este caracterizata in anul N printr-o pozitie confortabila din punct de vedere al riscului de exploatare.
70

Bazele Teoretico-Metodologice Ale Analizei Economico-Financiare

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bazele Teoretico-Metodologice Ale Analizei Economico-Financiare

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

Clienti Personalul angajat Analiza economicofinanciara

Actionari sau asociati

Obiective ale analizei economicofinanciare

Contabilitatea Blocul informational in analiza economicofinanciara

Surse externe intreprinderii

Schema 1.3 Blocul informational in analiza economico-financiara

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

M.Niculescu Diagnostic economic, vol I, Ed Economica, Bucuresti, 2003

F1 f11 f12 f1n f21

F3 f32 f3n f41

Cuantificarea influentelor Sintetizarea rezultatelor analizei Elaborarea pachetului de masuri

5. Studiul factorilor economice

factori tehnici factori economici factori sociali factori politici

D.Margulescu, N.Stanescu, I.David Analiza economico-financiara, Ed Oscar Print, Bucuresti, 1999

ia ib ia 100 ia ib ic ia ib 100 2 100

Indicele unui fenomen oarecare N, influenat de n factori, se determin astfel: IN = i1 i2 K in ; n2 100 n 1

Influena unui factor oarecare K se stabilete astfel: i1 i2 K iK i1 i2 K iK 1 ; 100 K 1 100 K 2

B) Cazul raportului ntre factori

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

rate de lichiditate si solvabilitate, ce caracterizeaza capacitatea intreprinderii de a-si

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

rate de echilibru financiar ce caracterizeaza fluxurile financiare rezultate prin

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

b) ritmuri medii anuale

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

d) marimi relative de structura

e) coeficienti de concentrare: coeficientul Herfindhal:

%CA 80% 65%

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

Coeficient de semnificatie 0,08 0,07 0,2 0,25 0,12 0,05 0,23 1

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

obinute destinate livrrii (I Qf fabricaiei.

) reflect relaia dintre ritmul vnzrilor i ritmul

Raportul dinamic dintre indicele produciei obinute destinate livrrii (I Qf

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

A. Necesitatea si importanta cifrei de afaceri

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

activitatea societatii ( PN ) dar si de cota de capitalizare ( c cp ):

K PP1 K PP0 = RRC * CA *

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

Ponderi ale elementelor componente e g i = i *100 F Coeficientul GINI

N 820,000 450,000 900,000 620,000 1,200,000 3,990,000

5 5 0.102 0.44443 0.026 0.11111 0.2

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

C. Analiza factoriala a cifrei de afaceri 1. CA = q vi * pi

Prevazut 400 200,000 164,000 1,230,000 1,070,100

Realizat 420 218,400 183,456 1,430,957 1,287,861

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

1.Necesitatea si importanta VA 2.Analiza dinamica si structurala a VA 3.Analiza factoriala a VA

Dac ntreprinderea analizat desfoar activitate comercial, atunci: VA = CA Cmf M

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare