Sunteți pe pagina 1din 16

Urechea externa-se compune din pavilionul urechii si conductul auditiv extern.

Pavilionul este o plica tegumentara cu schelet fibro-cartilaginos inserata pe fata laterala a craniului.Fata externa a pavilionului prezinta o depresiune centrala denumita Conca in care se deschide conductul auditiv extern-este un canal de aprox 25mm lungime,asezata aproape perpendicular pe fata laterala a craniului.Canalul nu este rectiliniu si descrie forma literei S atat in plan orizontal cat si frontal.largimea sa este de aproximativ 10mm la adult,cu exceptia portiunii mijlocii,mai ingusta denumita istm. Urechea medie-se compune din casa timpanului(tympanum) si cavitatile anexe(trompa lui eustachio si apofiza mastoida).Casa timpanului este o cavitate de forma unei lentile biconcave,situate la extremitatea profunda a conductului auditiv extern.peretii sai sunt ososi:cel superior separa casa timpanului de fosa cerebrala mijlocie;peretele anterior vine in raporturi cu articulatie tempo-mandibulara iar in partea superioara se deschide trompa lui Eustachio;peretele inferior se invecineaza cu golful venei jugulare,iar cel posterior cu apofiza mastoida si canalui lui Fallopio,pe unde trece nervul facial.Membrana timpanica obtureaza partea interna a conductului auditiv extern.Insertia timpanului se face prin intermediul ligamentului lui Gerlach.Tropma lui Eustachio-este un conduct care face comunicarea intre casa timpanului si peretele lateral al rinofaringelui.Apofiza mastoida are o structura osoasa si se gaseste inapoia casei timpanului si a conductului auditiv extern.Forma este aproximativ piramidala,cu varful in jos.Raporturile apofizei mastoide sunt:anterior cu casa timpanului ,superior cu fosa cerebrala mijlocie,intern cu fosa cerebeloasa si sinusul venos lateral. Urechea interna-este situata in stanca osului temporar,in niste cavitati ce poarta numele de labirintul osos,inconjurat de un os compact de origine embrionara.Partea anterioara a acestor cavitati,cocheea,are rol in auz. Cochleea este un tub osos care se infasoara ca o spirala in jurul unui ax si are aspectul unei cochilii de melc.Labitintul posterior este compus dintr o cavitate centrala ,vestibule si canalele semicirculare.In aceste cavitati se gaseste labirintul membranos,format din vezicule si canale,In cavitatea vestibulului exista 2 vezicule,utricula si sacula,umplute cu endolimfa.Utricula are un element neurosenzorial,numit macula utriculi.Segmentul central al analizatorului cochleo-vestibular.Ramurile nervului cochlear se aduna formand nervul cochlear,care are pe parcurs ganglionului lui Corti.Nervul vestibular are terminatii ce primesc informatii de la cellule neurosenzoriale ale utriculei,sacculei si de la cele 3 canale semicirculare. Hipoacuzia-sau surditatea inseamna sacaderea acuitatii auditive.Pierderea totala a auzului poarta numele de anacuzie sau cofaza.Clasificarea se face dupa mecanismul de producere: I Hipoacuzia de transmisie: 1. Conductul auditiv extern : obstruare prin atrezie,stenoze,corpi straini,inlfamatii,tumori 2. Membrana timpatica:-perforatii,retranctii 3. Lantul osicular:-imobilizari,intreruperi 4. Cavitatea urechii medii:-scaderea presiunii,inlocuirea aerului in lichid,disparitia cavitatii aerate II Hipoacuzia neurosenzoriala este periferica-cochleara-tulburari vasculare,sindrom Menier,labirintite,tumora somora,presbiacuzie

radiculara-meningonevrite,intoxicatii nervoase,arahnoidita,tumori ale nervului acustico-vestibular -centrala-apare in afectiuni ale SNC III Hipoacuzia de tip mixt presupune existenta la aceeasti ureche a hipoacuzie de transmisie si a celei neurosenzoriale. Clasisficarea hipoacuziei se poate face si cantitativ:hipoacuzie usoara cand scaderea acuitatii auditive se situeaza pana la 30 dB,hipoacuzie medie-cand pierderea este in 30 -50dB,hipoacuzie accentuate pana la 70 dB,hipoacuzie profundapana la 90dB

Sindromul vestibular-se intelege un grup de manifestari care traduc suferinta


periferica sau centrala a aparatului vestibular.Cand leziunea se gaseste in urechea interna sau de-a lungul nervului vestibular,sindromul vestibular este periferic.Sindromul vestibular central apare in leziuni ale SNC. Sindromul vestibular periferic are urmatoarele caractere: -Vertijul-este o senzatie ireala de miscare.In sindromul vestibular periferic este aproape todeauna cu character rotator-apare in crize care dureaza secunde,minute,ore,zile,darn u depaseste 3 saptamani. -Tulburari de echilibru care insotesc sindromul vestibular periferic sunt proportionale cu vertijul,se pot manifesta la mers. -Nistagmusul este o miscare conjugate a ambilor blobi oculari,formata dintr-o secusa lenta si o secusa rapida -Deviatiile segmentare-sindromul vestibular periferic este insotit fecvrent de hipoacuzie neurosenzoriala periferica cochleara,iar sindromul vestibular central se asociaza adesea si cu alte semen de suferinta neurologica.

Traumatismene pavilionului-plagile pavilionului pot fi


taiate,rupte,escoriate,muscatel.Cartilajul pavilionului este foarte vulnerabil fata de bacilul piocianic.Un pavilion amputate poate fi reimplantat cu tehnici de microchirurgie vasculara,dar riscul de necroza este mare. -othematomul-este o colecti sero-sanguinolenta care se formeaza intre pericondru si cartilajul pavilionului,localizat in partea sa superioara.In aceasta regiune pericondrul este mai putin adherent de cartilaj decat tegumentul de pericondru.Cauzele sunt reprezentate de traumatisme care strivesc tesuturile.Victima simte o durere la nivelul pavilionuleui,iar local se dezvolta o tumefactie hemisferica renitenta si sensibila palpare.Tratamentul este chirurgical si costa dintr-o punctoe cu evacuarea cintinutului si contentia continutului de cartilaj. -arsurile pavilionului nu au nimic characteristic ele parar de obicei in arsuri ale fetei. -degeraturile-prezinta interes deoarece pavilionul este primul vizat in expunerile la frig.Daca ts. Au suferit o degeratura de gradul 3 necroza le va face sa se elimine.In mecanismul degeraturilor se produce un spasm arterial care cedeaza destul de lent.Se recomanda invelirea pavilionului cu ce putem avea la indemana.

Traumatismele urechii medii-ruptura membranei timpanice-este accident destul


de frecvent.Accidentatul acuza o durere vie si imediat se instaleaza o hipoacuzie,acufene si uneori se scurge o picatura de sange din conduct.Hipoacuzia este de tip transmisie,cu

proba Weber lateralizata la urechea accidentata si proba Rinnr negative.Perforatia de dimensiuni reduse se vindeca de obicei spontan,dar cele mai mari raman definitive daca nu sunt tratate.Daca perforatia s-a produs ion aoa sau accidentatul si-a introdus singur ceva in ureche,este necesara antibioterapia generala cu un antibiotic cu spectrul lung,sau instilarea in conduct I solutie de floxacina. -dislocarea sau fractura lantului de osisoare-apare in traumatismele complexa ale urechii,dar poate aparea izolat si in loviturile puternice ale craniului.Cea mai frecventa luxatie este cea a nicovalei,a carei fixare este mai slaba decat grautatea ei.Un traumatism mai mare este impingerea scaritei in labirint,care determoina o surditate mixta si un sindrom vestibular periferic pasager. -hemotimpanul-este o colectie sanguina in urechea medie,care apare dupa traumatisme cu fgractura peretilor casei sau prin patrunderea sangelui prin trompa lui Eustachio in caz de epistaxis.Hemotimpanul provoaca hipoacuzie de transmisie.Evolutia este spre evacuare spontana,dar pacientul trebuie supravegheat permanent.Daca hemotipanul nu sa evacuate in 3-4 zile sau daca apar semen inflamatorii,este necesara punctia si evacuarea cintinutului sanguine din urechea medie. -barotrumatismul-se produce atunci cand diferentele mari si bruste ale presiunii atmosferice nu pot fi compensate de catre trompa lui Eustachio.Cele mai frecvente barotraume apar la personal aeronavigant,pasageri ai curselor aeriene,parasutisti,scufundari.Intrucat aerul iese mai usor din urechea medie decat intra,riscul cel mai mare este la cresterea presiunii.Tratamentul consta in repaus \,administrarea de sedative si de vasoconstritoare.

Traumatismele urechii interne:-comotia labirintica-este un sindrom de suferibta


labirintica la care se pun in evidenta leziuni organice.Apare ca urmare a unor traumatisme craniene,expunerea la zgomote intense,sukfuri de explozii sau barotraumatisme.Acuzele cansta in discreta hipoacuzie neurosenzoriala,acufene si un discret vertij insotit de traumatisme de echilibru.Examenul obiectiv este sarac si neconcludent.Tratamentul consta in repaus,vasodilatatoare,sedative. -trauma Sonora-este o leziune a urechii interne provocata de sunete intense.Expunerea poate fi unica,la un sunet extreme de puternic.Accidentatul acuza instalarea brusca a unei hipoacuzii neurosenzoriale cochleare bilaterale de orice grad.Trauma Sonora nu are un tratament recuperator. -fractura stancii temporaluli-este una din formele de fractura a bazei craniului si survine in cazul traumatismelor cranio-cerebrale.Fractura conductului auditiv extern va provoca o otoragie.Prezenta lichidului cefalo-rahidian se observa pe pansament.Orice otoragie dupa TCC trebuie tratata ca o fractura a bazei craniului.Fractura timpanica este cea care traversaeaza urechea medie.Semnele sunt:hipoacuzie de transiune,hemotimpan.Mecanismul hipoacuziei este de luxatie sau fractura a lantului osicular.Tratamentul fracturii stancii temporale este in primul timp neurochirurgical,intrucat de leziunile endocraniene depinde progresul vital al bolnavului.

Otita externa difuza-este o inflamatie difuza a tegumentului conductiv auditiv


estern.Germenii care o provoaca sunt stafilococul si bacilul piocianic.Aparitia otitei difuze externe este favorizata de umezeala,apare cel mai des vara dupa baie in piscine,mare sau rau.Pacientul se plange de dureri otice si de o scurgere purulenta.La

examenul obiectiv se vede un tegument tumefiat,congestional,acoperit de secretii purulente galbene.Tratamentul se rezuma la instilarea in conduct a unei solutii care sa contina un antibiotic la care flora sa fie sensibila:gentamicina,ciprofloxacina,eventual in asociatii cu cortizon.Durata tratamentului este de 5-7 zile.

Otita medie catarale acuta sau otita seroasa este o inflamatie a mucoasei din
urechea medie.ETIOPATOGENIA consta in acumularea de exsudat inflamator seromucos in urechea medie,ca urmare a unei inflamatii,de obicei virale,a mucoasei cailor respiratorii superioare,in special la nivelul rinofaringelui.CLINICA-afectiunea este foarte frecventa,mai ales la copii.Simptomatologia otitei catarale consta in suprapunerea simptomelor virozei respiratorii posterioare ale otitei.Pacientul,mai des un copil,va acuza rinoree,obstructie nazala,o stare generala afectata sau nu,instalarea unei senzatii de ureche infundata.Mobilitatea membranei timpanice este redusa sau nula.EVOLUTIE-este spre vindecare spontana.In 10-14 zile totul reintra in normal.TRATAMENTUL-consta in tratamentul rinitei si faringitei.

Otita catarala cronica numita si otita sero-mucoasa,apare atunci cand exista o cauza
care obsureaza timp indelungat tronpa lui Eustachio.Frecventa bolii este ridicata,cu deosebire la copii.Principala cauza o cinstituie vegetatiile adenoide ale copiilor,apoi rinita alergica,sinuzitele cornice,tumorile de rinofaringe.CLINIC-pacientul,cel mai adesea copil,se plange doar de hipoacuzie.EVOLUTIE:-otitele catarale cornice depinde de cauza care a determinat obstruatia trompei si este todeauna spre vindecare spontana.PROFILAXIE-se face prin tratamentul correct si complet .TRATAMENTUL:consta in primul rand in inlaturarea cauzelor de obstructie.Daca dupa acest tratament exsudatul din urechea medie nu se evacueaza spontan este necesara interventia active a medicului.

Complicatiile otitelor:-mastoidita-este un process supurativ al apofizei


mastoide,caracterizata prin leziuni de osteita.Mastoidita acuta este o complicatie a otitelor acute.Factorii favorizanti constau intr-o aparare deficitara a organismului,virulenta crescuta a agentului pathogen,o perforatie prea mica a membranei timpanice.CLINIC-este vb despre un bolnav suferind de o otita medie supurata acuta,care,in loc sa evolueze spre vindecare.Dupa un interval mai mare de 3 saptamani o tumefactie retroauriculara.,fluctuenta,care decoleaza pavilionul auricular si il impinge inainte,umple santul retroauricular si uneori decoleaza si tegumentului pereteral posterior al conductului auditiv extern.FORME CLINICE:-afara de forma clasica deschisa,se mai intalnesc fistulizari la varful mastoidei,cu fuzarea puroiului in teaca muschiului sternocleidomastoidian si supuratia celulelor de la varful stancii temporale..TRATAMENTUL:-este in primul rand chirurgical.Tratamentul antibiotic este adjuvant.Mastoida cronica-apare in otita medie supurata cronica colesteatomatoasa ca urmare a izolarii celulelor mastoidiene infectate de catre masa colesteatomatomului.Fistula apare retroauricular,semnele clinice fiind asemanatoare formei acute.Tratamentul este cel al colesteatomului. -Osteomielita temporalului-complicatie rara,apare deobicei la copii.Supuratie se produce la nivelul diploei scuamei si se complica frecvent cu meningita.Tratamentul este

cel al otitei plus antibioterapie dupa antibiograma,alegand aceleasi antibiotice care se concentreaza in os. -Paralizia faciala de cauza otitica-orice fel de otita supurata poate produce paralizie faciala.Mecanismul obisnuit este cel de ischemie a nervului,produsa datorita edemului din canalul osos,inextensibil.Tratamentul paraliziei faciale de cauza otitica reprezinta o urgenta si consta in terapia corespunzatoare otitei si tratament cortizonic,cu scopul reducerii ademului din canalul lui Fallopio.Paralizia faciala poate sa apara si in cursul interventiilor chirurgicale efectuate pt tratamentul otitelor ,prin traumatizarea directa a nervului. -Labirintele-Complicatii endocraniene ale otitelor-datorita raporturilor stranse intre endocraniu si urechea medie plus mastoida,complicatiile endocraniene ale otitelor nu sunt rare. -Abcesul extradural-este cea mai frecventa coplicatie endocraniama a otitelor,de multe ori ea le precede pe celelalte.Simptomatologia consta intr-un sindrom febril,semen de hipertensiune intracraniana,uneori iritatie meningeala. -Meningita otica-este de cele mai multe ori difuza.Cauzele sunt otite cornice supurate,colestetomatoase sau cele supurate acute.Meningita poate fi seroasa,dar adesea este purulenta.Diagnosticul se pune pe baza semnelor de maningita la un bolnav cu otite medie supurata,dar confirmarea trebuie facuta cu o punctie rahidiana.Tratamentul meningitei otice trebuie sa fie adresat concomitant otitei si meningitei. -Abcesul cerebral si cerebelos de cauza otica.Sunt supuratii ale substantei cerebrale provocate de otite,aproape todeauna fiind incriminat colesteatomul.Evolutia naturala a abcesului este spre exitus ,prin ruperea sa in spatiile subarahnoidiene sau in ventricul.Tratamentul da prioritate neurochirurgului,datorita amenintarii permanente cu decesul. -Complicatiile venoase ale otitelor-otitele supurate pot determina infectarea sinusurilor venoase endocraniene,producand un process de tromboflebita.Evolutia tromboflebitei,in lipsa unui tratament urgent si eficace,este spre determinari specifice viscerale.Tratamentul este medical si chirurgical. -Sechelele otitelor-dupa stingerea inflamator,in urma otitelor pot ramane sechele anatomice sis au functionale.Se descriu 4 forme de sechele:simple,timpanoscleroza,otita fibroadeziva si atelectazica.

Laringita reprezinta inflamatia mucoasei laringelui, datorata utilizarii excesive a


corzilor vocale, unei infectii sau iritatii. Laringele constituie partea superioara a traheei, fiind format din cartilaje, muschi si membrane mucoase. In structura laringelui intra si corzile vocale, responsabile de producerea sunetelor.Laringita este cauzata indeosebi de infectiile virale ale cailor respiratorii superioare ( raceala, de exemplu). Laringita poate fi asociata cu bronsita sau oricare inflamatie sau infectie a cailor respiratorii superioare. Utilizarea excesiva a vocii, o reactie alergica, inhalarea unor substante iritante (fumul de tigara) pot fi cauze ale laringitei acute sau cronice (persistente). Infectiile bacteriene ale laringelui sunt extrem de rare.Simptomele constau in modificarea vocii (disfonie sau raguseala), sau chiar pierderea ei, asociate in unele cazuri cu dispnee (dificultati in respiratie). Simptomele variaza in functie de severitatea inflamatiei. Febra, o stare generala de rau, dificultatile in deglutitie si durerile in gat pot surveni in infectiile severe. Diagnosticul se bazeaza pe simptomele tipice si pe alterarea vocii. Intrucat cancerul

laringian poate cauza disfonie, prezenta acestui simptom timp de cateva saptamani necesita investigatii medicale suplimentare. Tratamentul laringitei virale depinde de simptomele prezente. Repausul vocal, aporturile lichidiene suplimentare si baile de aburi reduc simptomele si grabesc vindecarea. Antibioticele sunt prescrise in cazul infectiilor bacteriene. Diagnostic Laringita este deseori un simptom al altei afectiuni, iar identificarea cauzelor ce determina inflamarea mucoasei laringelui permit adoptarea unor masuri necesare pentru evitarea unui nou episod de laringita. In cazurile de disfonie ce persista peste doua saptamani, se procedeaza la un examen al gatului pentru a se elimina posibilitatea cancerului, in special la fumatori. In cadrul acestui examen, numit laringoscopie, medicul examineaza direct laringele cu ajutorul unui instrument optic (laringoscop). Daca simptomele sunt severe, in special la copii, medicul poate cere efectuarea unei radiografii a gatului sau pulmonara. Tratamentul in cazul unei laringite cauzate de surmenajul vocii consta in repaus vocal si bai de aburi, ce permit reducerea durerii si a inflamatiei. Prezenta unei infectii bacteriene necesita instituirea unei terapii antibiotice.

Sindromul Meniere
Sindromul Meniere debuteaza de obicei in jurul varstei de 50 de ani, dar poate fi intalnit si la tineri sau varstnici. Este o afectiune caracterizata prin vertij recurent asociat cu tinitus si surditate de perceptie si evolueaza cu crize de vertij rotatoriu paroxistic. Patologia este frecvent unilaterala, localizata la nivelul urechii interne prin hidrops labirintic. Din punct de vedere anatomopatologic, se constata o dilatatie a sistemului endolimfatic care duce la o degenerescenta a celulelor ciliare vestibulare si cohleare. Tratament .In timpul atacurilor de vertij este recomandat repausul la pat. Daca atacurile tin un timp indelungat, se recomanda urmatoarele medicamente: ciclizina, dimenhidrinatul sau meclizina, in doze de 25-50 mg de trei ori pe zi. In cazul pacientilor anxiosi se pot administra sedative usoare. Cum boala este de regula unilaterala, odata ce surditatea se instaleaza dispar si senzatiile de vertij. Surditatea apare tarziu in evolutia bolii. In cazul in care atacurile de vertij sunt foarte suparatoare si apar cu insistenta, se poate opta pentru distrugerea chirurgicala a labirintului afectat sau se poate sectiona portiunea vestibulara a nervului vestibulocohlear.Diagnosticul se stabileste pe baza triadei vertij+hipoacuzie+acufene cu evolutia paroxistica si pe aspectul characteristic al curbei audiometrice.

Surditatea copilului- reprezint greutatea sau imposibilitatea de a percepe sunetele i


de a nelege graiul articulat. n funcie de momentul producerii, de tip, de grad i de unisau bilateralitatea acesteia, scderea sau absena auzului se poate nsoi la copii de ntrzieri sau tulburri, care pot ajunge pn la surdo-mutism. Surditatea copilului poate aprea prenatal, intranatal sau postnatal, dup momentul n care factorul patogenic a acionat asupra aparatului cardiovascular. n viaa intrauterin se pot produce aplazii sau dismorfii ale urechii, nervilor sau centrilor auditivi, urmate de surditate de cauze genetice

sau embrionare, prin diverse noxe exercitate asupra femeii gravide, mai ales n primele trei luni de sarcin. Alte cauze sunt traumatismele, infeciile, iradiaii ionizante. n timpul naterii, urechea poate fi afectat prin traumatismul obstetrical (contracii prelungite, aplicarea de forceps, compresiunea cordonului), care poate determina hemoragii intracraniene, cu un caracter compresiv, i fracturi labirintice, sau prin anorexie neonatal. Dup natere, scderea sau pierderea auzului poate fi provocat de: lipsa de igien a mediului ambiant al copilului, inflamaia diverselor segmente ale urechii, infecii ale sistemului nervos central sau ale foselor nazale. Diagnosticul de surditate este cu att mai dificil cu ct vrsta copilului este mai mic. n elaborarea unui diagnostic corect este necesar colaborarea ntre un orelist, radiolog, logoped, neuropsihiatru.Tratamentul surditii infantile are trei componente: restabilirea integritii anatomice i funcionarea aparatului acustico-vestibular, folosirea la maximum a resturilor auditive i educarea vorbirii.Profilaxia surditii copiilor, la ndemna oricui, const ntr-o corect igien general i auricular i n prevenirea i tratamentul precoce i corect al bolilor urechii. O atenie deosebit trebuie acordat prevenirii surditii infantile. Pentru aceasta se va evita pe ct posibil administrarea la gravid i copil a unor medicamente, cum ar fi streptomicina, gentamicina.

Elemente de fiziologie a laringelui


Este format din cartilagii legate ntre ele prin ligamente i articulaii i are form triunghiular. Baza laringelui este n sus i prini n t e r m e d i u l e i c o m u n i c c u l a r i n o - f a r i n g e l e p r i n t r - u n o r i f i c i u carea n t e r i o r e s t e d e l i m i t a t d e e p i g l o t i p o s t e r i o r d e c a r t i l a g i i l e aritenoide. Vrful laringelui se continu n jos cu traheea n jos. ns t r u c t u r a s a i n t r u n n u m r d e t r e i c a r t i l a g i i n e p e r e c h e i p a t r u pereche. Dintre acestea, cartilajul tiroid este cel mai mare, fiind situate n regiunea median i anterioar n raport cu glanda tiroid mrullui Adam. n timpul deglutiiei, prin micarea laringelui, epiglotanchide intrarea n laringe i dirijeaz lichidele i bolul alimentar ctrefaringe.Conduce aerul ptruns n faringe ctre trahee.Este organul principal al fonaiei. DISPNEEA LARINGIANA este definita ca o reducere a debitului inspirator sau expirator, este conditionata de diferite leziuni laringiene cu caracter stenozant. Dispneea laringiana mai este cunoscuta sub denumirea de insuficienta respiratorie de tip obstructiv superior.Cauzele:- Inflamatii acute virotice si microbiene care intereseaza zona laringiana, insotite de edem subglotic (la copil), supraglotic (la adult). - Laringite cronice specifice cu caracter deformant si stenozant (TBC, SCLEROM, LUES). - Reducerea calibrului laringian posttraumatic imediat sau tardiv (prin stenoze). - Arsurile laringelui fizice sau chimice insotite de edem si stenoze. - Edemele QUINQUE, alergice sau postendoscopice. - Tumorile benigne (polipi, papiloame)sau maligne (cancere) , corpii straini laringieni. - Malformatile congenitale -; stenoze, chiste, glota palmata. - Paraliziile recurentiale in aductie (sindromul GERHARDT). Semnele clinice se pot instala acut sau cronic:

A. SEMNELE MAJORE (prezente la toate cazurile): - BRADIPNEE inspiratorie; - COBORAREA laringelui in inspiratie; - TIRAJ suprasternal si supraclavicular; B. SEMNELE MINORE - tirajul intercostal, subcostal, substernal; - disfonie si tuse iritativa; - cornajul sau stridorul reprezentat de zgomotul produs in inspiratie prin trecerea aerului prin zona stenozata; - staza venoasa cervico-faciala; - pozitia capului in extensie; - silentium auscultator la bazele pulmonare; - puls paradoxal KUSSMAULL (inversarea aritmiei respiratorii); EVOLUTIA DISPNEEI -; se face in doua faze: 1. FAZA COMPENSATA -; fiind prezenta sindroamelor amintite mai sus, bolnavul este agitat, tegumentele si mucoasele normal colorate . 2. FAZA DECOMPENSATA -; cu bolnavul tahipneic, tegumente rozate si apoi cianotice,somnolenta, respiratie superficiala, tahicardie, cresterea presiunii partile a bioxidului de carbon, apar coma si decesul.Tratamentul de urgenta are urmatoarele obiective: - indepartarea cauzelor destructive si oxigenoterapie; - intubatia laringo-traheala, care asigura oxigenarea in masura satisfacatoare de la cateva ore pana la 48 ore, dupa care este nevoie de traheostomie. - medicatie usor sedativa care nu deprima centrul respirator;

TRAHEOSTOMIA de extrema urgenta sau coniotomia se poate practica si in lipsa medicului specialist de profil chirurgical, si consta in efectuarea unei incizii orizontale a membranei crico -;tiroidiene cu o miscare unica de bisturiu si aplicarea canulei traheale.Pentru medicii incepatori se poate admite efectuarea unei perforatii a membranei crico-tiroidiene cu un trocar gros, asigurand astfel respiratia pana la cel mai apropiat spital unde se poate efectua traheostomia. - TRAHEOSTOMIA CLASICA are ca scop realizarea unei derivatii respiratorii prin deschiderea chirurgicala a peretelui anterior traheal (inelele 2-4) si introducerea unei canule traheale. INDICATIILE TRAHEOSTOMIEI - Dispneea acuta produsa de diverse leziuni cum ar fi laringitele acute edematoase adunatoase subglotice, sau supraglotice, laringite acute difterice . - Edeme laringiene determinate de arsuri chimice sau fizice, edemul alergic. - Traumatismele laringiene inchise sau deschise urmate de edem, hematoame, fracturi, luxatii, paralizii recurentiale in aductie. - Corpii straini laringieni inclavati si uneori cei traheo -; bronhici (endoscopie prin orificiul de traheostomie).

- Traumatismele endolaringiene iatrogene, urmate de edeme si insuficienta respiratorie. - Dispneea cronica progresiva realizata de tumorile laringiene maligne, tumorile benigne de dimensiuni mari, laringite cronice specifice cu evolutii stenozante (TBC, SCLEROM,SIFILIS, OZENA,stenoze posttraumatice sau postiradiere . - Diminuarea spatiului mort respirator in afectiunile grave produse de plagi toracice, tetanos, pneumonii grave, intoxicatii medicamentoase, stari comatoase, dupa traumatisme grave cranio-encefalice, polioencefalite. ARSURILE LARINGELUI se pot produce prin - agenti fizici: vapori fierbinti, gaze toxice; - agenti chimici: solutii acide (acid sulfuric, acid acetic); - solutii alcaline (hidroxid de Na); L -; durere, spasm laringian; - dispnee progresiva, disforme tuse ; Laringoscopia evidentiaza edem al laringiene, difuza, ulceratii sau ale falsei.In faza de convalescenta exista unor stenoze laringiene, disforme permanenta. Tratamentul -; repaus vocal, sedative; - antialgice, calmante ale tusei; - aerosoli cu; - supraveghere in vederea eventualului CORPII STRAINI LARINGIENI .Prezinta o mare varietate de forme si structuri, grav mai frecvent in laringele copilului de varsta mica,, prin introducerea in cavitatea bucala a care apoi sunt apirate accidental.Dupa aceasta varsta corpii straini laringieni provin din (oase de pesti, oase de pasare, seminte, diverse), mai rar ace sau cuie. Acesti corpi straini se pot fixa la nivelul coroanei laringiene, in vestibulul laringian, la nivelul spatiului glotic sau subglotic. Simptomatologia -; este determinata de zona de localizare a corpului strain si de marimea lui. Tabloul clinic este dominat de dispnee brusca, uneori asfixie mecanica, spasm glotic, tuse (30min. -; 1 ora), disfazie si disfomie de intensitate variabila. Diagnosticul se stabileste pe baza, a examenului clinic obiectiv, a examenului endoscopic. Tratamentul -; la locul accidentilui consta in: incercarea de a forta expulzarea corpului strain din laringe prin focalizarea unei presiuni aeriene crescute in spatiul subglotic. Aceasta se poate realiza prin practicarea manevrei HEIMLICH, care are ca scop ridicarea muschiului diafragmei printr-o compresiune epigostrica, realizata cu ambele maini ale salvatorului plasat in spatele bolnavului. Insuficienta acestei manevre impune efectuarea traheostomiei, apoi oxigenoterapiei, medicatie calmante, apoi efectuarea examenului endoscopic laringian si extragerea corpului strain. TRAUMATISMELE LARINGELUI :TRAUMATISME EXTERNE - DESCHISE (plagile laringelui); - INCHISE (contuzii, comotii, luxatii, fracturi) TRAUMATISME INTERNE - postintubationale; - chirurgicale -; iatrogene;

I. TRAUMATISMELE DESCHISE sau plagile laringelui se pot produce accidental (locul de munca, sport, accidente de circulatie) sau prin agresiune. Plagile cervicolaringiene pot fi plagi taiate, plagi intepate, plagi contuze, plagi impuscate.Aceste plagi pot fi cand nu este lezata mucoasa laringiana, si plagi perfora laringiene, cind se asociaza fracturi cartilaginoase, leziuni grave, subcutanat. Simptomatologia este desmnata de intense, stare de soc , hemoragie, dispnee profunda, tuse cu expectoratie TRATAMENTUL vizeaza asigurarea respiratiei prin intubatie laringo -; traheala sau traheostomie, hemostaza, combaterea socului si, oxigena, antibioterapie, tratamentul chirurgical al plagii, spitalizarea.TRAUMATISMELE INCHISE ale laringelui se produc prin doua mecanisme: - pin actiunea directa a traumatic -; lovitura cu palma sau pumnul, lovitura cervicale de volanul masinii sau ghidonul de bicicleta, accidente sportive; - prin acctiune indirecta -; caderea cu capul determina lezarea laringelui prin compresiunea realizata intremandibula, coloana vertebrala si stern. Traumatismele laringiene inchise pot prezenta mai multe forme: - comotia laringelui fara leziuni importante, dar cu manifestari, cardiace, respiratorii; - contuzia laringelui -; de hematoame, edeme luxatii cervico avitenoidiene; - fractiunile laringelui pot fi urmate de o reducere prin; Traumatismele inchise ale faringelui pot prezenta un tablou si cuprind: - poate fi mortala; - dis; - tuse seaca sau cu expectoratie; - dispnee laringiana; Ex. obiectiv - durerea la palparea si laringelui; - c osoase si m osoase; - examenul laringoscopic evidentiaza sau hematoame, a corzilor vocale, edeme corzilor vocale; Tratamentul -; spitalizarea bolnavului. - antibioterapie, sedative, antialgic, calmarea tusei, repaus vocal; - supravegherea atenta permite eventuala traheo; - laringelui cu si stenozante se opereaza in scopul recalibrarii laringiene, de canula Rethi timp de 6-8 saptamani permite unui calibru laringian.TRAUMATISMELE INTERNE laringo traheale se pot manifesta prin edem accentuat, datorita unei intubatii prelungite sau unui.Granulomul postintubational este asemanator cu un polip angiomatos, dezvoltat in coarda vocala in 1/3 poste.Tratamentul se face cu, granulomul se extirpa chirurgical sau cu laser. LARINGITELE ACUTE NESPECIFICE Injectiile acute virotice sau micro pot determina mai multe forme de laringita, care prezinta unele caracteristici individuale. LARINGITA ACUTA CATARALA Apare in cadrul diferitelor viroze respiratorii, prezentand un tablou clinic dominat de febra, frisoane, mialgii,mucoasei faringiene, tuse. Disforma poate avea un caracter permanent timp de 10-14 zile.Factorii favorizanti sunt reprezentati de clima rece si umeda, condtii submediocre de locuit, fumatul excesiv, igiena personala. Examenul obiectiv evidentiaza congestia a mucoasei laringiene mai accentuata la nivelui

corzilor vocale, uneori cu o mucoasa laringiana cu sanguine, mucoase sau. LARINGITA ACUTA EDEMATOASA SUBLOTICA A COPILULUI Este caracteristica copilului mic, sub varsta de 5-6 ani; este de natura virotica (gripala, rujeolica) cu o evolutie rapida nefavorabila in lipsa tratamentului adecvat.Existenta la nivelul spatiului subglotic a unui tesut lax bazat si cu tendinta de edermatiere, determina evolutia rapida a dispneei in aceasta laringita. Suprainfectia microbiana este posibila determinand o accentuare a simptomatologiei. Factorii favorizanti sunt reprezentati de adenoidita acuta, spasmofilia, frigul si umezeala, conditiile necorespunzatoare de locuit.

LARINGITELE ACUTE SPECIFICE Aceste tipuri de laringite apar in cadrul unor boli infecto-contagioase, agravand tabloul clinic. 1. LARINGITA DIFTERICA este numita si eruptie difterica; este determinata de bacilul KLEBS-LOEFFLER, prezentand o gravitate deosebita.Leziunile laringiene reprezinta o extindere a nazale si faringiene, cu o incdenta maxima la varsta copilariei 2. LARINGITA RUJEOLICA poate evolua cu o forma mai usoara sau o forma mai grava, cu evolutie subglotica (la copii).La simptomatologia acestor laringite se adauga prezenta catarului oculo-nazal, bucofaringian cu semnul lui Koplic.Formele subglotice de laringita impun spitalizarea si asigurarea conditiilor pentru o eventuala traheostomie. 3. LARINGITA GRIPALA apare in cadrul tabloului clinic al gripei si poate prezenta o forma usoara si o forma mai grava edematoasa subglotica.Tratamentul este aplicat in functie de starea generala a bolnavului si in functie de forma clinica. 4. LARINGITA VARICELICA este o forma catarala la care se adauga prezenta de vezicule multiple, cu tendinta la ulceratie superficiala si care se acopera apoi cu membrane fibrinoase sau false membrane.Tratamentul bolii este acela al bolii de baza si al laringitei acute. 5. LARINGITA DIN TUSEA CONVULSIVA determinata de un coco bacil Bordetela per tusis, aparuta endemo epidemic se manifesta asociat adesea cu o traheo bronsita si cu un tablou clinic adesea exprimat. Tabloul clinic este dominat de disfonie,tuse iritativa, la inceput, si apoi o tuse productiva emetizanta, chintoasa, dispnee moderata si o stare generala moderata alterata. Tratamentul se face cu antibiotice, antihistaminice, calmante ale tusei,aerosoli cu medicatie mucolitica. 6. LARINGITA FEBREI TIFOIDE -; apare in cadrul bolii de baza, ca o laringita de tip cataral, insotita insa de leziuni ulcero necrotice-; laringiene, orofaringiene si cu splenomegalie. Tabloul clinic dominat de disfonie, tuse iritativa,disfonie sau durere locala. Tratamentul se face cu medicatia antiinflamatorie, antibiotice,

sedative ale tusei, aerosoli cu mucolitice. 7. LARINGITA REUMATISMALA poate sa apara in cadrul reumatismului acut poliarticular, prin leziuni care intereseaza articulatiile crico-aritenoidiene si corzile vocale sau o singura coarda vocala.Aceste artrite trebuie diferentiate insa de artritele determinate de TBC, lues, gonococ sau viroze. 8. LARINGITA HERPETICA apare concomitent cu o angina acuta herpetica. Leziunile sunt reprezentate de o congestie difuza a mucoasei faringo laringiene, prezenta unor buchete cu continut sero- citrin, cu o tendinta rapida la ulcerare si durere locala.Laringita aparuta in cadrul herpesului zoster este asemanatoare cu zona zoster,cu diferenta ca leziunile veziculare sunt unilaterale si insotite de dureri nevralgice.

LARINGITELE CRONICE SPECIFICE A. LARINGITELE CRONICE TBC -; prezinta mai multe forme clinice dependente de virulenta bacilului Koch si de rezistenta organismului, de gradul leziunilor pulmonare. 1. Lupusul laringian TBC -; este determinat de un bacil Koch cu virulenta atenuata, are o evolutie descendenta fiind secundar leziunilor lupice nazale si faringiene.2. Tuberculomul sau fibro-tuberculomul laringian este asemanator unei formatiuni tumorale laringiene, are insa un aspect palid. Diderentierea de o tumora maligna laringiana se poate face adesea numai prin biopsie si examen histopatologic. 3. Monocordita TBC -; este reprezentata de o leziune care intereseaza o singura coarda vocala care devine mai voluminoasa, fusiforma si uneori hipomobila. Se impune diagnosticul diferential cu alte monocordite de tip luetic sau tumoral (prin examinari paraclinice). 4. Tuberculoza inter-aritenoidiana -; este reprezentata de o leziune hipertrofica a mucoasei inter-aritenoidiene avand uneori un aspect de mucoasa oparita, papilomatoasa aspectul de creasta de cocos. 5. Tuberculoza laringiana -; ulcero-vegetanta determinata de un bacil Koch mai virulent, expulzat in laringe prin tuse cu expectoratie plecata de la nivelul cavernelor pulmonare TBC.Diagnosticul se stabileste pe baza datelor clinice, radiologice, examen de sputa, IDR, eventual histopatologic. B. LARINGITELE SIFILITICE -; pot fi reprezentate de: 1. Sifilisul primar, care este reprezentat prin sancru, situat exceptional la nivelul epiglotei. 2. Sifilisul secundar poate determina o laringita caracterizata printr-o congestie difuza a mucoasei acoperita de placi mucoase-slaninoase. 3. Sifilisul tertiar determina prin evolutia gomei leziuni distructive si cicatrici stenozante deformante la nivelel laringelui. Tratamentul este condus de medicul dermatovenerolog si control periodic ORL. C. SCLEROMUL LARINGIAL este o leziune cu caracter descendent, secundar unor leziuni nazale si faringiene, determinat de bacilul Frisch. Diagnosticul este usurat de coexistenta leziunilor nazale si faringiene si de examenul histopatologic. Tratamentul se

face cu rifampicina, etambutol, corticosteroizi, iar in faza mai avansata este necesara efectuarea traheostomiei definitive. D. LEPRA LARINGIANA este produsa de bacilul Hansen cu caracter endemic in tarile calde. Este o boala care determina leziuni nodulare indolore, stenozante si apoi leziuni distructive progresive nazo-faringolaringiene, preponderent subglotic. Tratamentu se face cu sulfone, rifampicina si uneori este nevoie de traheostomie definitiva. E. LEZIUNILE LARINGIENE DIN DERMATOZELE BULOASE -; prezinta o etiopatogenie insuficient clarificata, dar se accepta un mecanism de ordin toxico-alergic. Manifestarea laringiana este secundara unor leziuni edematoase, buloase si ulcerativedureroase aparute mai frecvent la nivelul vestibulului laringian sau la nivelul coroanei laringiene. Bolnavii acuza disfonie dureroasa, disfagie, tuse iritativa si uneori insuficienta respiratorie. Pentru diagnostic este important consultul dermatologic. Tratamentul acestor leziuni se face cu corticosteroizi, antihistaminice, dezinfectie bucofaringiana, aerosoli cu solutii cortizonice si mucolitice, antibioterapie de protectie.

Sindroamele rinologice Sindromul de obstrucie nazal


Se manifest clinic prin: 1) respiraie nazal dificil cu sau fr respiraie bucal 2) hipo sau anosmie; 3) rinolalie nchis Sindromului de obstrucie nazal se datoreaz fie unor afeciuni ale foselor nazale, fie ale rinofaringelui. In funcie de vrst, etiologia obstruciei nazale poate fi: - la copil:- malformaii congenitale nazale - rinitele acute - adenoiditele acute;- vegetaiile adenoide;- traumatismele nazale;corpii strini nazali;- rinitele cronice;- alergia nazala;- hemangioamele, limfangioamele nazale;-fibromul nazofaringean dup vrsta de 10 ani. Sindromul senzitiv Durerea poate fi provocat de afeciunile rinosinuzale i se proiecteaz de obicei, n zona superficial corespunztoare sinusului respectiv. n cazul sinusurilor posterioare ea se proiecteaz la baza craniului, retroorbitar sau occipital. Durerea apare n cadrul unor traumatisme, n corpii strini, n infeciile acute sau cronice acutizate sau n tumori. - hiperestezia mucoasei nazale se manifest ca o senzaie neplcut la inspiraie i apare de obicei n inflamaii;

- hipoestezia i anestezia apar de obicei n rinitele atrofice. Sindromul sensorial..Olfacia poate fi perturbat att cantitativ ct i calitativ. Astfel perturbrile cantitative sunt:- hiposmia sau anosmia, care pot fi de cauz rinologic, sau neurologic, cnd epiteliul senzorial, sau conducerea nervoaseste lezat, - hiperosmia, este de obicei o calitate, rareori reprezint un semn de boal . Perturbri calitative sunt: - parosmia, perceperea denaturat a unor mirosuri sau perceperea unui miros inexistent n anturaj. - cacosmia reprezint perceperea unui miros dezagreabil. Ea poate fi subiectiv, perceput numai de bolnav, sau obiectiv, cnd o percepe i anturajul Sindromul vascular La nivelul nasului acest sindrom se manifest prin hiperemia mucoasei pituitare situaie ntlnit n cadrul diferitelor afeciuni acute rinosinuzale, sau anemia mucoasei care se instaleaz de obicei dupa utilizarea vasoconstrictoarelor locale. Epistaxisul, reprezint hemoragia avnd punctul de plecare n fosa nazal. Se manifest de obicei printr-o scurgere sanguin pe una sau ambele orificii narinare, mai ales cnd bolnavul st n ortostatism sau prin orificiile coanale, cnd pacientul se afl n clinostatism posterior, de unde sngele se poate elimina apoi pe gur sau poate fi nghiit, determinnd o hematemez sau un scaun melenic.

MALFORMATII CONGENITALE

TUMEFACTII MEDIANE - nervoase MENINGO-ENCEFALOCEL / ENCEFALOCEL GLIOM - ectoderm + mezoderm CHIST DERMOID - mezoderm HEMANGIOAME *

- ecto-/ endo-/ mezoderm

TERATOAME

ATREZIA CHOANALA STENOZA APERTURA PIRIFORMA DESPICATURI NAZALE CHISTE DUCT NAZOLACRIMAL Altele - ARINIA , POLIRINIA, PROBOSCIS LATERALIS Definitie herniere continut meningo-encefalic printr-un orificiu anormal scheletal. 2 elemente de patogenie - Spatiul pre-nazal - intre oasele nazale / frontale si scheletul cartilaginos subiacent - de la vf. Nasului . Encefal - Fonticulus frontalis = spatiu intre oasele frontale si nasale . Fuzionarea sa separa continutul intracranian de structurile extracraniene Lipsa inchidere encefalocel Inchidere defectuoasa gliom Traumatismele conjunctivei.:Traumatismele penetrante i perforante determin
ntreruperea integritii structurilor afectate plgi palpebrale, corneene, sclero-corneene, conjunctivale etc., care pot fi tiate sau nepate i, de multe ori, se nsoesc de prezena corpilor strini intraoculari sau extraoculari. nainte de nceperea tratamentului este foarte important confirmarea sau infirmarea existenei corpilor strini intra sau extraocular. Astfel, se va efectua radiografie de orbit sau CT (niciodat RMN n cazul corpilor strini metalici), eventual ecografie oculo-orbitar. Tratamentul de baz este chirurgical i implic, pe lng extracia corpilor strini, sutura plgilor cu restabilirea integritii i anatomiei globului ocular. Esenial este i combaterea infeciei i a hemoragiilor.

Caseta 1. Clasificarea clinic a PPO [21] I. Plgi penetrante: a) leziunile segmentului anterior de la cornee pn la capsula posterioar a cristalinului; b) leziunile segmentului posterior, inclusiv a tuturor structurilor interne pn la capsula posterioar a cristalinului. II. Plgi penetrante-transfixiante. III. Plgi cu zdrobirea globului ocular.

Convenional PPO se mpart n: Plgi penetrante necomplicate, cu afectarea numai a tunicii fibroase. Plgi penetrante complicate, cu afectarea esuturilor interne ale globului ocular: cu sau fr corp strin intraocular. Plgi corneene simple, cu sau fr inclavare de iris. Plgi corneosclerale complicate. Plgi sclerale. Convenional PPO se mpart n : plgi penetrante necomplicate, cu afectarea numai a tunicii fibroase. plgi penetrante complicate, cu afectarea esuturilor interne ale globului ocular: cu sau fr corp strin intraocular. Profilaxia primar a PPO [2,16,18] Supravegherea copiilor pentru prevenirea riscului de traumatism ocular. Modificarea stilului de via (jocuri, ocupaii ale copiilor). Acordarea asistenei educaionale sanitare n rndurile populaiei prin informarea despre pericolul traumatismelor oculare. Lucrul explicativ cu prinii, eductorii, pedagogii. Sporirea numrului de copii n grupe organizate (grdinie, coli). Utilizarea jucriilor nepericuloase. Teleradioemisiuni, informaii n pres.